Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul (†557)
foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro
Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul
Sfântul Chiriac (gr. Κυριακός – Kyriakos) s-a născut în anul 448, în timpul domniei împăratului Teodosie cel Tânăr, în Corint.
Era fiul unui preot al bisericii din Corint, numit Ioan, și al unei femei evlavioase, Eudoxia sau Evdochia.
La vârsta de optsprezece ani, a fost hirotesit citeț de către Petru, episcopul orașului, care era și unchiul său patern.
Având inima aprinsă de o dorință arzătoare pentru Dumnezeu, tânărul a fugit în taină la Ierusalim.
Ajuns în Cetatea Sfântă, a auzit despre faptele minunate ale Sfântului Eftimie (prăznuit la 20 ianuarie) și a cerut să fie primit printre ucenicii săi.
Sfântul Eftimie l-a îmbrăcat în sfântul veșmânt îngeresc, dar nu i-a permis să rămână în lavra sa, de teamă să nu-i smintească pe ceilalți părinți din cauza tinereții sale.
Cum Sfântul Teoctist (prăznuit la 3 septembrie), căruia îi încredința de obicei formarea celor mai tineri ucenici, plecase în locul celor Drepți (+467), l-a trimis pe Chiriac la mănăstirea Sfântului Gherasim (prăznuit la 4 martie), lângă Iordan.
Tânărul călugăr și-a îndeplinit cu râvnă ascultarea de bucătar și toate celelalte ascultări care i-au fost încredințate.
Respectând cu strictețe regulile vieții comunitare, el ducea însă și o viață de asceză ca un pustnic, hrănindu-se doar cu pâine și apă, o dată la două zile, după ceasul al nouălea (aproximativ ora 15), dedicându-se totodată cu un zel crescând rugăciunii nocturne.
Admirând progresul său rapid, Sfântul Gherasim l-a îndrăgit și a acceptat să-l ia cu el în deșertul Ruba, în fiecare an, de la sfârșitul Epifaniei până în Duminica Floriilor.
De acolo, Gherasim a avut descoperirea trecerii sufletului Sfântului Eftimie la cer și a plecat împreună cu Chiriac pentru a-i îngropa trupul (473).
În al nouălea an al șederii lui Chiriac în mănăstire, Sfântul Gherasim s-a mutat în pace la Domnul (475).
Ajuns la vârsta de douăzeci și șapte de ani, Chiriac a fost primit în lavra Sfântului Eftimie.
A rămas acolo timp de zece ani în singurătate, favorizând transformarea lavrei într-o mănăstire de obște.
Tot acolo a fost hirotonit diacon.
Dar, deoarece dragostea se răcise între monahi, au izbucnit certuri continue între mănăstirea sa și cea a Sfântului Teoctist, situată puțin mai jos.
Ca să evite să fie martor la orice scandal sau tulburare, Chiriac a plecat și s-a stabilit în lavra Sfântului Hariton (prăznuit la 28 septembrie) la Suka.
A rămas acolo treizeci și nouă de ani, slujindu-i pe frați cu blândețe și smerenie în multe ascultări, cum ar fi cele de brutar, infirmier, arhondar și econom.
Ajuns la vârsta de patruzeci de ani, a fost hirotonit preot și i s-a încredințat funcția de schevofilax (păstrător al odoarelor) și canonarh.
În toți acești ani, fericitul nu s-a mâniat nici măcar o dată și soarele nu l-a văzut niciodată luându-și masa.
Ajuns la vârsta de șaptezeci și șapte de ani, s-a retras cu un singur ucenic în deșertul Natufas, îndurând toate felurile de suferințe din dragoste pentru Hristos și hrănindu-se doar cu bulbi sălbatici pe care Dumnezeu, la rugăciunea sa, îi lipsea miraculos de amărăciune.
În al cincilea an al șederii sale în acest deșert, omul lui Dumnezeu a vindecat fiul unui țăran.
Zvonul acestei minuni s-a răspândit curând, iar, fugind de faima sa, Chiriac a decis să părăsească locul și să se mute în deșertul Ruba, unde a rămas cinci ani (530-535).
Urmărit din nou de renumele său de făcător de minuni, s-a retras în adâncul deșertului Sussakim, unde nimeni nu îndrăznise vreodată să se așeze.
În sfârșit singur cu Dumnezeu, a rămas în contemplația tainelor dumnezeiești timp de șapte ani, până când, o epidemie de ciumă izbucnind, monahii lavrei din Suka au venit la Chiriac, rugându-l să se întoarcă să trăiască alături de ei, pentru a-i proteja prin rugăciunile sale.
În timpul celui de-al doilea sejur la lavra Suka (542-547), sfântul s-a stabilit în peștera Sfântului Hariton și a luptat cu ascuțitul sabiei cuvântului și cunoașterii sale duhovnicești împotriva ereziei origeniștilor, care înșelau atunci mulți monahi din Palestina.
Odată restabilită pacea, Sfântul Chiriac, care ajunsese la vârsta de nouăzeci și nouă de ani, sătul de tulburările prilejuite de apropierea oamenilor, s-a întors în retragerea sa din Sussakim.
A mai trăit acolo încă opt ani, în compania unui leu îmblânzit care îi păzea mica grădină de hoți și de animale sălbatice.
Locul fiind complet arid, își uda puținele legume cu apa care se aduna iarna în crăpăturile stâncilor.
Cu doi ani înainte de plecarea sa către locul sfinților, monahii lavrei Suka au reușit să-l convingă să își încheie viața pământească în peștera Sfântului Hariton.
În ciuda vârstei sale foarte înaintate, Sfântul Chiriac și-a continuat luptele ascetice și a continuat să primească vizitatorii, oferindu-le învățăturile sale.
Când s-a îmbolnăvit, i-a chemat pe părinții lavrei pentru a le da ultimul sărut al păcii, apoi s-a odihnit în pace, însoțit de îngeri și de sfinți, la 29 septembrie 557, la vârsta de o sută nouă ani.
Imnografie
Troparul Sfântului Cuvios Chiriac Sihastrul
Glasul 1
Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Chiriac. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Condacul Sfântului Cuvios Chiriac Sihastrul
Glasulul al 8-lea
Apărătoare Doamnă…
Ca pe un tare luptător şi apărător, pururea cinstindu-te pe tine Sfinţita Lavră, pururea prăznuieşte pomenirea ta cea de peste an. Ci, ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, păzeşte-ne pe noi de vrăjmaşii care vin asupră-ne, ca să-ţi cântăm; bucură-te, părinte, de trei ori fericite.
Glasulul al 4-lea
Arătatu-Te-ai astăzi lumii…
Nevoinţă şi vieţuire de înfrânare ai avut tu, Cuvioase Chiriac, făcătorule de minuni. Roagă-te pentru noi, cei ce cu credinţă săvârşim pomenirea ta.
Viața Sfântului Cuvios Chiriac Sihastrul
Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul (†557) – foto preluat de pe doxologia.ro
articol preluat de pe doxologia.ro
Cuviosul Chiriac era de neam din Corint; tată era Ioan, presbiterul sfintei soborniceștii Biserici, iar mamă, Evdochia; s-a născut pe timpul împărăției lui Teodosie cel mic, cam pe la sfârșitul împărăției lui. Era rudă cu Petru, episcopul Corintului, de care, în tinerețe, a fost pus citeț la aceeași sobornicească Biserică, în Corint. Și se îndeletnicea cu osârdie cu citirea dumnezeieștilor cărți de dimineața până seara și de seara până dimineața tot la citire ședea; și tot citind el așa, a ajuns în nedumerire și a început a se minuna cum din început Dumnezeu a rânduit pe toate cele folositoare spre mântuirea omului! Cum, în tot neamul omenesc, pe cei ce I-au plăcut Lui, de multă cinste I-a învrednicit, luminați și preaînălțați i-a făcut! Că pe Avel, pentru jertfă, l-a prea înălțat; pe Enoh, fiindcă bine i-a plăcut Lui, cu mutarea în rai l-a cinstit; pentru dreptate pe Noe, scânteia neamului omenesc, l-a păzit întreg și nevătămat în apele potopului; pe Avraam pentru credința lui cea tare, l-a arătat tată a multe neamuri, dreptcredincioasa preoție a lui Melhisedec a arătat-o a fi bine primită; pe Iosif, pentru curăție l-a mărit, pe Iov, pildă de răbdare, l-a dat lumii; pe Moise, puitor de lege l-a făcut, pe Isus al lui Navi, l-a pus soarelui și lunei înfrînător, pe David l-a arătat prooroc, împărat și strămoș al înfricoșatei taine; văpaia cuptorului Babilonului a schimbat-o tinerilor în rouă. Dar mai mult se minuna gândind de cea fără de sămânță și nespusă zămislire și naștere, cum Fecioară a fost maică, pururea fecioară! Cum Dumnezeu, fiind Cuvântul, om S-a făcut neschimbat și a prădat prin cruce iadul și, pe șarpele cel înșelător călcându-l, pe Adam iar l-a băgat în rai! Acestea și altele mai multe purtându-le în mintea sa fericitul Chiriac și viețile multor sfinți citindu-le, ardea cu duhul. Și i s-a deschis inima lui în frica lui Dumnezeu, pentru că a dorit ca să râvnească celor ce au viețuit cu bună plăcere și gândea să meargă la sfânta cetate a Ierusalimului și acolo, lepă-dîndu-se de cele din viață, unui Dumnezeu să-I slujească. Iar acestea gândindu-le, a intrat în biserică într-o Duminică și a auzit în Sfânta Evanghelie citindu-se aceste cuvinte ale lui Hristos: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8,34). Deci, a înțeles că pentru dîn-sul este ceea ce se grăiește și îndată a ieșit din biserică nespunând la nimeni nimic. A mers la malul mării unde era limanul de corăbii și, aflând o corabie care era gata să plece spre Palestina, și punându-și nădejdea în Dumnezeu, a intrat într-însa și a început a merge.
Avea atunci copilul Chiriac de-abia optsprezece ani de la naștere când, ca un alt Iacov, a ieșit din casa tatălui său lăsându-le pe toate pentru Dumnezeu și degrabă a sosit la sfânta cetate a Ierusalimului. Atunci era acolo episcop Anastasie, în al optulea an al episcopiei sale și în al noulea an al împărăției lui Leon.
Umblând Chiriac prin sfintele locuri, a mers la un om al lui Dumnezeu, anume Evstorghie, care zidise o mănăstire aproape de sfântul Sion și, fiind primit de dânsul, a iernat acolo. Privind la nevoințele călugărești, primea din ostenelile lor începuturi și ca pe o scară, din treaptă în treaptă, se suia spre vârful vieții celei îmbunătățite.
Viețuind el acolo, auzise pe mulți povestindu-i de Sfântul Eftimie, felul cum făcuse lavra în pustie și despre viața lui cea desăvârșită și sfânta. A rugat, deci, pe fericitul Evstorghie ca să-l lase și pe el să se ducă să vadă lavra lui Eftimie, pentru că iubea pustiul și dorea să viețuiască într-însul. Iar Evstorghie, învățându-l mult pe Chiriac, l-a lăsat să plece la Cuviosul Eftimie cu bine-cuvîntare, după ce făcură rugăciune. Iar Eftimie l-a primit cu dragoste, văzând înainte într-însul dumnezeieștile dăruiri cele ce erau să fie și degrabă, chiar cu mâinile sale, l-a îmbrăcat în schimă și l-a trimis spre Iordan, la Sfântul Gherasim, după ce Teoctist cel mare se mutase la Domnul. Ajungând acolo Sfântul Gherasim, văzând pe Chiriac tânăr, i-a poruncit să viețuiască în mănăstirea de obște și să slujească în ascultări. Iar el se arăta gata la toate ostenelile și petrecea în bucătărie, tăind lemne, aducând apă, fierbând bucate și săvârșea toată ascultarea cu mulțumire nedându-și odihnă, ziua și noaptea își ostenea trupul: ziua în ascultarea mănăstirească slujea cu silință, iar noaptea sta la rugăciune, primind cândva puțin somn. Postul lui era în acest chip: după două zile gusta pâine și apă; iar când, după obiceiul dezlegării praznicului, se întâmpla cândva să guste puțin vin, mai întâi îl amesteca pe el bine cu apă, așijderea și în untuldelemn turna apă.
Văzând Cuviosul Gherasim o așa înfrânare la anii săi cei tineri se minuna, și-l iubea pe el. Avea obicei Gherasim, în sfintele patruzeci de zile, de ieșea din mănăstire și se ducea în cel mai adânc pustiu care se chema Ruva, în care și cuviosul Eftimie oarecând sălășluise. Drept aceea, iubind pe fericitul Chiriac pentru înfrânarea cea mare, îl lua și pe el cu sine. Chiriac, în toate Duminicile se împărtășea cu Sfintele Taine din mâinile lui Gherasim și petrecea în liniștea pustiului până la Duminica Stâlparilor, când se întorcea în mănăstire cu mult folos pentru sufletele lor. Iar după câtăva vreme cuviosul părintele nostru Eftimie a plecat către Domnul. Cuviosul Gherasim, șezând în chilia sa, a cunoscut această pristăvire, pentru că a văzut pe îngerii lui Dumnezeu înălțând la cer cu bucurie sufletul cuviosului Eftimie și, sculându-se, a luat pe Chiriac și au mers în lavra lui Eftimie și l-au aflat pe el sfârșit în Domnul. Îngropând cinstitul lui trup, s-a întors la chilia sa cu iubitul său ucenic Chiriac. În anul al noulea al venirii lui Chiriac în Palestina, marele plăcut al lui Dumnezeu, Gherasim, a trecut de la cele pământești la veșnicele locașuri și Chiriac s-a întors iar în lavra cuviosului Eftimie, unde de la început din sfintele lui mâini a luat îngerescul chip.
Era atunci egumen în lavră Ilie, de la care a cerut Chiriac o chilie deosebită și a șezut, liniștindu-se, în al douăzeci și șaptelea an al vârstei sale. Avea acolo un prieten al său, călugăr, anume Toma, pustnic mare și desăvârșit în viață, către care mare dragoste întru Duhul Sfânt a câștigat și se folosea unul de altul, pentru că erau amândoi plini de darul lui Dumnezeu.
Dar nu s-au mângâiat multă vreme de prieteneasca lor petrecere, că i-a despărțit pe ei dumnezeiască voire astfel: a fost trimis fericitul Toma de către diaconul Fid în Alexandria, ca să cumpere oarecare lucruri pentru trebuințele mănăstirești; și avea cărți de la episcopul Martirie, pentru Timotei, arhiepiscopul Alexandriei. Când a intrat Toma ca să-și dea scrisorile, l-a oprit pe el arhiepiscopul, cunoscând darul cel ce era într-însul și, hirotonisindu-l pe el, l-a pus episcop în țara Etiopiei. Ajungând acolo fericitul Toma, pe toată a luminat-o și multe semne și minuni făcând, a păscut bine turma cea încredințată lui.
Iar sfântul Chiriac, despărțindu-se de bunul lui prieten, a luat tăcere mai adâncă și viețuia închizându-se în chilie, ca un îngropat în mormânt, numai cu singur Dumnezeu vorbind. Și a petrecut în acel locaș zece ani, în care a și fost hirotonit diacon.
În acea vreme, amândouă mănăstirile, atât a lui Eftimie cât și a lui Teoctist, aveau amândouă viață de obște și țineau o rânduială singură, întocmai după poruncile marelui Eftimie. Iar vrăjmașul, ridicând o tulburare oarecare, a făcut între amândouă mănăstirile dezbinare și despărțire. Atunci, Sfântul Chiriac s-a mâhnit pentru despărțirea ce se făcuse între mănăstiri și, ieșind din locașul său, s-a dus în mănăstirea Suchiei, pe care a întemeiat-o cuviosul Hariton. Acolo fiind primit ca un nou începător, a început a petrece iar în ascultări, făcând patru ani felurite slujbe, în bucătărie și în bolniță, pe toți părinții mângâindu-i. După ce l-a rânduit la altar, ca să săvârșească slujba diaconească trei ani, l-a făcut preot la patruzeci de ani de la nașterea sa, apoi l-a rânduit canonarh și ascultarea aceasta a ținut-o optsprezece ani. Și a petrecut în acea mănăstire a Suchiei mai mult de treizeci de ani.
Și adeverea însuși că, fiind el canonarh, nu l-a văzut vreodată soarele mâncând, nici mâniindu-se pe cineva. Spunea că în toate serile, stând în chilie la rugăciune, începea Psaltirea, și o săvârșea până la lovirea în toacă, pentru slujba cea de miezul nopții.
Apoi, dorind viață mai aspră, s-a dus în pustie, când era de șaptezeci de ani de la nașterea sa. Avea cu sine un ucenic, cu care, umblând multe zile, au ajuns la pustia care se numea Hatufa și s-au sălășluit într-însa. Neavând cu ce să se hrănească, că erau verdețurile pustiei aceleia foarte amare, s-a rugat lui Dumnezeu și, crezând bunătății lui, a zis ucenicului: „Mergi, fiule, și adună verdețuri amare și le fierbe. Bine este cuvântat Dumnezeul cel Atotputernic, că cu acele verdețuri poate El să ne hrănească pe noi”. Și a făcut ucenicul după porunca sfântului. Iar Dumnezeu, Cel ce hrănește pe toți cei ce nădăjduiesc spre Dânsul, a prefăcut amărăciunea verdețurilor acelora în dulceață și s-au hrănit cu dânsele patru ani. Sfârșindu-se al patrulea an, un mare comite din Tecui, auzind despre dânsul de la cei ce pășteau oile prin pustie, a încărcat un catâr cu pâine și a mers la dânsul pentru binecuvântare și rugăciune și i-a adus pâinile acelea. Iar el, după rugăciune, vorbind cu dânsul mult pentru folosul sufletului, i-a dat voie să plece, binecuvântându-l. Și de atunci a mâncat pâini de acelea. Odată, ucenicul a fiert verdețuri fără de porunca fericitului său stăpân și, când a gustat dintr-însele, le-a aflat atât de amare, încât nu putea să le sufere pe ele și și-a pierdut glasul său din amărăciunea aceea mare. Iar starețul, înțelegând pricina răgușelii lui, s-a rugat deasupra capului lui și i-a dat din Prea Curatele Taine și așa l-a făcut sănătos. Apoi, învățându-l pe el, zicea: „Nu totdeauna Dumnezeu vrea să facă minunile, ci numai în vremea primejdiilor și a nevoilor noastre. Când nu aveam pâine, ne-a îndulcit nouă Dumnezeu verdețurile spre hrană, iar acum avem pâine și ce trebuință este de minunea aceea, ca verdețurile cele amare să se îndulcească?”. Iar după o vreme, sfârșindu-se pâinea, iar era nevoie de hrană. Starețul a zis ucenicului: „Bine este cuvântat Dumnezeu, fiule! Adună și fierbe verdețuri”. Și a făcut ucenicul după poruncă și sosind ceasul mâncării, nu vroia ucenicul să guste, temându-se ca să nu pătimească iar rău. Iar starețul, însemnând fiertura cu semnul Crucii, singur a gustat întâi, apoi și ucenicul, privind la dânsul a îndrăznit a gusta și el și a rămas fără vătămare, că aflară mâncarea dulce ca și mai întâi, și de atunci iar se hrăneau cu acele verdețuri.
Iar în anul al cincilea al petrecerii lui în acele pustii, trecând un om, tecuitean de neam și auzind de fericitul Chiriac, a adus la dânsul pe fiul său pe care cumplit îl muncea diavolul la lună nouă, și a rugat pe sfântul ca să-l miluiască pe fiul lui și să izgonească dintr-însul pe acel rău chinuitor. Fericitul a făcut pentru dânsul rugăciune și l-a uns cu untdelemn, însemnând pe dânsul semnul crucii, și a izgonit pe diavol. S-a întors omul cu fiul sănătos la casa sa și a spus la toți minunea aceea. Apoi, ducându-se vestea despre sfânt prin toate hotarele acelea, începură a veni la dânsul mulți: unul pentru binecuvântare, altul cerând tămăduire, iar altul ca să vorbească cu dânsul și dorind să se folosească de la el, mult îl supărau. El, fugind de laudă omenească, s-a dus în pustia cea mai dinăuntru, care se chema Ruva, și a petrecut într-însa cinci ani, hrănindu-se cu rădăcini și cu o buruiană ce se numea melagria, și cu odraslele tinere de trestie. Dar și acolo a fost aflat de unii care au mers la dânsul ducându-și pe bolnavii lor și pe cei ce pătimeau de duhuri necurate, pe care îi tămăduia cu semnul crucii și cu rugăciunea.
Deci, nevrând să rabde și acolo supărarea, s-a dus de la Ruva și s-a sălășluit la un loc pustiu și ascuns, unde nici un sihastru nu era. Iar locul acela se numea Susachimc și era ca la două zeci de stadii departe de mănăstirea Suchiului. De acolo se pogorau două râuri adânci, iar după aceea se uscase, nemairămînînd decât semnul adâncimii celei mari care fusese.
Unii zic că acelea erau râurile Itamului, de care David a zis în psalmi: „Tu ai secat râurile Itamului” (Psalmul 73, 16). Și a petrecut acolo Chiriac șapte ani, având viață îngerească.
A fost cu voința lui Dumnezeu în părțile acelea foamete și moarte și, temându-se părinții lavrei Suchiului de mânia ce le venise asupra s-au dus la Sfântul Chiriac, rugându-l pe el să vină în mănăstirea lor, crezând că dacă Sfântul Chiriac va fi cu dânșii, se va întoarce de la dânșii mânia lui Dumnezeu. Așa a și fost.
Mergând Cuviosul Chiriac în lavră după dorința fraților, a început a viețui aproape de mănăstire, într-o peșteră sihăstrească, în care mănăstire viețuia Cuviosul, părintele nostru Hariton.
În acea vreme se înmulțea eresul lui Origen, pentru a cărui dezrădăcinare Sfântul Chiriac a suferit multe osteneli. Și cu rugăciunea și cu cuvântul, acea învățătură eretică, fără de Dumnezeu pierzând-o, pe cei înșelați i-a întors de la amăgire, iar pe cei drepți credincioși i-a întărit în credință. De acest lucru grăiește Chiril, scriitorul vieții acestuia, zicând așa: „Eu, ieșind atunci din lavra marelui Eftimie, am mers în lavra Sfântului Sava, la părintele Ioan, episcopul cel din liniște, și am fost trimis de dânsul cu cărți la Avva Chiriac, înștiințându-l de războiul ce a fost din cauza ereticilor în sfânta cetate și rugându-l pe el să se ostenească în rugăciuni către Dumnezeu, ca să cadă degrabă înalta socoteală a lui Hon și Leontie, începătorii ereziei, care bârfesc asupra lui Hristos cu hulirile lui Origen. Sosind eu în locașul Suchiului, am mers la peștera Cuviosului Hariton și închinându-mă fericitului Chiriac, i-am dat scrisoarea și i-am spus și din gură cele ce-mi poruncise minunatul Ioan liniștitorul, iar el mi-a zis mie: „Să nu se mâhnească părintele cel ce te-a trimis, că degrabă vom vedea, cu darul lui Dumnezeu, risipirea eresului”. Și a prorocit grabnica moarte a lui Hon și a lui Leontie, care se țineau de dogmele lui Origen († 254). Deci, întinzând cuvânt de învățătură, mi-a arătat mie nebunia și amăgirea origeniților, și cum prin dumnezeiasca descoperire i s-a arătat lui vătămarea eresului aceluia și pierzarea celor înșelați de el. Apoi, înțelegând fericitul că din lavra marelui Eftimie sunt călugărit, mi-a zis: „Iată dar, frate, părtaș al mănăstirii mele ești”. Și a început a-mi spune multe despre Sfântul Eftimie spre folosul meu. Și așa, cu povestirile cele folositoare și cu vorbă sa cea dulce hrănindu-mi sufletul meu, m-a binecuvântat cu pace. Și degrabă s-a împlinit proorocia fericitului Chiriac că, murind deodată începătorii eresurilor, s-a risipit puterea eretică și a încetat războiul cel din mijloc asupra dreptmăritorilor. Atunci Chiriac, fiind fără de grijă, a ieșit din peștera cuviosului Hariton și a mers iar la liniște în Susachim, la nouăzeci și nouă de ani ai vieții sale, și s-a liniștit într-însa opt ani.
Eu, iar poftind să văd fața cea cu sfânta podoabă a cuviosului și să mă îndulcesc de vorbele lui cele dulci, am mers în locașul Suchiului și aflând acolo pe Ioan, ucenicul lui, ne-am dus cu dânsul în Susachim, ca să vedem pe Fericitul Chiriac. Când ne apropiam de locul acela, ne-a întâmpinat pe noi un leu foarte mare și înfricoșat, pe care, văzându-l, m-am temut foarte mult, dar Ioan, ucenicul sfântului, văzându-mă spăimântat, mi-a zis: „Nu te teme, frate Chirile, că leul acesta este ascultător al părintelui nostru, și nu vatămă pe frații cei ce vin la dânsul”. Iar leul, văzându-ne pe noi venind la stareț, s-a dat la o parte din cale. Și văzându-mă pe mine Avva Chiriac, a zis: „Iată, fratele mănăstirii mele, Chiril, vine la mine”. Și s-a bucurat de mine. Apoi, făcând rugăciune, am șezut vorbind, și i-a spus lui de mine, Ioan, ucenicul lui: „Părinte, fratele Chiril văzând leul, s-a temut foarte mult”.
Deci, mi-a zis mie starețul: „Să nu te temi, fiule Chiril, de leul acesta, că el petrece cu mine și-mi păzește aceste puține verdețuri de caprele sălbatice”. Și, vorbind, mi-a spus mie multe despre marele Eftimie și de alți pustnici părinți, care au viețuit cu fapte bune. Apoi, a poruncit ca să-mi pună înainte mâncare și mâncând noi, a venit leul și stă înaintea noastră; și, sculându-se starețul, i-a dat lui o bucată de pâine, zicându-i: „Mergi de păzește verdețurile”. Iar mie mi-a zis: „Oare vezi, fiule, pe leul acesta!? Nu numai verdețurile îmi păzește, ci și pe tâlhari și pe barbari îi gonește de aici, pentru că de multe ori oameni răi au năvălit asupra acestui loc sărac și leul i-a gonit pe ei”.
Iar eu, auzind acestea, m-am mirat și am proslăvit pe Dumnezeul cel ce a supus fiarele ca pe niște oi plăcutului Său. Și am petrecut la dânsul o zi și am luat multă învățătură de la dânsul. Iar a doua zi, făcând rugăciune, mi-a dat binecuvântare și am plecat cu bine, poruncind ucenicului său să mă petreacă.
Ieșind, am aflat leul în cale șezând pe labe și mâncând o capră sălbatică. Și am stat, neîndrăznind a merge pe cărare alături de el. Iar el, văzându-ne pe noi că stăm, și-a lăsat vânatul dându-se la o parte din cale, până ce am trecut.
Locul la care viețuia Cuviosul era sec și fără apă; nu avea nici fântâna. Deci, săpând fericitul într-o piatră o groapă, aduna într-însa iarna apă, care îi era destulă pentru trebuință și spre udarea verdețurilor peste toată lavra. Într-o vară, în luna lui Iulie, fiind arșiță mare, s-a uscat apa cea adunată în piatră și se mâhnea sfântul, neavând apă. Deci, ridicându-și ochii spre Cer, s-a rugat zicând: „Dumnezeule, Cel ce ai adăpat în pustie pe Israel cel însetat, dă-mi mie în pustia această puțină apă, pentru cele de nevoie trebuințe ale săracului meu trup”.
Și îndată s-a arătat un nor mic deasupra Susakimului, unde viețuia, a plouat împrejurul chiliei lui și i-a umplut toate gropile cele ce erau în pietre. Așa degrabă a ascultat Dumnezeu pe robul său.
Încă cu dreptate socotesc spre folos – zice același scriitor al vieții acestui Chiril – a spune aici și acestea, pe care mi le-a povestit părintele Ioan, ucenicul fericitului Chiriac. Umblând noi prin pustie, mi-a arătat un loc, zicându-mi: „Aceasta este locuința fericitei Maria”. Și l-am rugat pe dânsul să-mi spună despre ea. Iar el a început, zicând așa: „A fost cu mult înainte, când mergeam împreună cu prietenul meu, fratele Chiriac. Căutând, am văzut de departe pe un om stând; socoteam că este un om pustnic și, grăbindu-ne, am mers spre dânsul, vrând să ne închinăm lui, însă apropiindu-ne la locul acela, el îndată s-a ferit de noi. Ne-am înfricoșat și ne-am spăimântat și, socotind că am văzut un duh viclean, am stat la rugăciune. Iar după rugăciune, căutând încoace și încolo, am aflat o peșteră în pământ și am cunoscut că nu un duh viclean, ci un rob al lui Dumnezeu este cel care s-a ascuns dinaintea noastră. Iar noi, mergând aproape de peșteră, l-am rugat cu jurământ ca să se arate nouă, să nu ne lipsească pe noi de rugăciunile sale și de vorbe folositoare. Și am auzit din peșteră acest răspuns: „Ce folos vreți de la mine ? Sunt o femeie proastă și păcătoasă”. Și ne-a întrebat pe noi: „Voi unde mergeți?”. I-am răspuns: „Noi mergem la părintele Chiriac Sihastrul. Dar spune-ne nouă, pentru Dumnezeu, cum te numești și care este viața ta? De unde ești și din ce pricină ai venit aici?”. Ea a răspuns: „Duceți-vă unde ați plecat, iar când vă veți întoarce, vă voi spune”. Însă noi ne-am jurat că nu ne vom duce până ce nu vom auzi de la dânsa numele și viața ei. Iar ea, văzând că nu vrem să ne ducem, a început a vorbi astfel din peșteră, fără să o vedem la față: „Mă numesc Maria. Am fost cititoare de psalmi în Biserica Învierii lui Hristos; pe mulți diavolul îi aprindea asupra mea și temându-mă că să nu fiu vinovată de sminteală spurcatelor gânduri ale cuiva și să nu adaug păcate lângă păcatele mele m-am rugat lui Dumnezeu cu osârdie, ca să mă izbăvească de păcat și de niște sminteli ca acestea. Deci, odată umplându-mi inima cu frica lui Dumnezeu, am mers la Siloam, am scos un vas de apă, am luat și o coșniță cu bob muiat, am ieșit noaptea din sfânta cetate și, încredințându-mă ajutorului lui Dumnezeu, m-am dus în pustie, iar Dumnezeu a binevoit de m-a adus aici. Sunt optsprezece ani de când viețuiesc aici, și cu darul lui Dumnezeu nu mi s-a sfârșit apa, nici coșnița cu bob până astăzi. Acum, vă rog să mergeți la părintele Chiriac și să vă sfârșiți slujba voastră, iar când vă veți întoarce, să mă cercetați sărmana de mine!”. Acestea auzindu-le, am mers la părintele Chiriac, spunându-i toate cele aflate de la fericită Maria. Iar părintele Chiriac s-a minunat, zicând: “Mărire Ție Dumnezeul nostru, că ai sfinți ascunși, nu numai bărbați, ci și femei, slujindu-ți Ție în taină. Deci, să mergeți fiii mei la plăcuta lui Dumnezeu și ce vă va zice vouă, să păziți”.
Noi, întorcându-ne de la părintele Chiriac, am mers la peștera fericitei Maria, și am strigat-o zicând: „Roaba lui Dumnezeu, Maria, iată, am venit după porunca ta! Însă ea nu ne-a răspuns. Apoi, apropiindu-ne la intrarea peșterii, am făcut rugăciunea și nu ne-a răspuns nouă. Deci, intrând înăuntrul peșterii, am găsit-o pe ea sfârșită în Domnul. Iar din sfântul ei trup ieșea miros mult și plăcut. Dar neavând în ce să o învelim ca să o îngropăm, ne-am dus la mănăstire, am luat de-acolo toate cele trebuincioase și, îmbrăcând-o pe ea, am îngropat-o în peșteră, astupând peștera cu pietre”.
Aceasta mi-a spus părintele Ioan, iar eu m-am minunat de o viață ca aceea a roabei lui Dumnezeu și am socotit să o dau în scris ca să o citească și alții spre umilința celor ce o vor auzi și întru mărirea iubitorului de oameni Dumnezeu, Care dă răbdare celor ce-L iubesc pe El.
Până aici povestește Kiril, scriitorul vieții sfintei, cele auzite de la Ioan, ucenicul lui Chiriac. Apoi adaugă și acestea: că sfârșindu-se al optulea an al vieții lui Chiriac în Susakim, ajunsese Cuviosul, la adânci bătrânețe, pentru că avea de la nașterea să o sută și șapte ani și adunându-se părinții locașului Sukiului, s-au sfătuit zicând: „Să nu se mute din acestea de pe pământ un părinte că acesta; viețuind departe de locașul nostru și neștiind despre plecarea lui cinstită din trup, ne-am lipsi de binecuvântarea lui cea de la sfârșit”. Și mergând la dânsul, l-au rugat mult ca să se mute de la Susakim în peștera cuviosului Hariton, care este aproape de mănăstirea în care mai înainte a petrecut, când s-a luptat cu partizanii lui Origen. Iar el, abia plecându-se, i-a ascultat și, aducându-l la mănăstire, s-a sălășluit în peștera lui Hariton, cu doi ani mai înainte de călătoria sa la Dumnezeu.
Iar eu sărmanul – zice scriitorul – adeseori mergeam acolo și îl mângâiam pe el. Am luat multă sporire sufletească din sfintele lui vorbe și m-am folosit din nevoințele lui cele mari. Cât de bătrân era, tot iubea osteneli și nevoințe, stând la cântări cu osârdie, și niciodată nu s-a aflat șezând degeaba, ci sau se ruga, sau lucra ceva. Era bărbat bine, apropiat, prevăzător, învățător și binecredincios la stat înalt și drept, având tot trupul fără vătămare, și era plin de Duhul sfânt și de Dumnezeiescul dar.
Iar când a binevoit Domnul nostru ca după multele lui osteneli să-l mute la cereasca odihnă, a fost lovit Cuviosul de o boală trupească și a zăcut puține zile. Deci, chemând pe egumenul locașului aceluia și pe frați, i-a învățat pe ei pentru mântuire și sărutând pe toți, i-a binecuvântat. Apoi, căutând spre cer și întinzându-și mâinile, s-a rugat pentru toți frații, dându-și cinstitul și sfântul său suflet în mâinile Domnului, în luna lui Septembrie, în douăzeci și nouă de zile. El a trăit cu totul o sută și nouă ani, iar frații, plângând mult, au îngropat sfântul lui trup, slăvind pe Dumnezeu cu psalmi cuviincioși și cu cântări și pomenind ostenelile cele de mulți ani ale plăcutului Lui.
Deci, să fie și de la noi, păcătoșii Dumnezeului nostru, slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Evenimentele Zilei de 28 septembrie în Istorie
„Bătălia de la Salamina” (septembrie, 480 î.Hr.) Wilhelm von Kaulbach (1868)
foto preluat de pe en.wikipedia.org
articole poreluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org
28 septembrie este a 271-a zi a calendarului gregorian și a 272-a zi în anii bisecți.
Mai sunt 94 de zile până la sfârșitul anului.
Sărbători Religioase ale Zilei de 28 septembrie
Biserica Ortodoxă Română
† Sf. Cuv. Hariton Mărturisitorul; Sf. Proroc Baruh; Sf. Cuv. Neofit Zăvorâtul din Cipru
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică
Sf. Hariton Mărturisitorul, cuvios († 350)
Biserica Romano-Catolică
Ss. Venceslau, m.; Laurenţiu Ruiz şi îns., m.; Fer. Amalia, m.
Sărbători internaționale ale zilei de 28 septembrie
Ziua internaţională pentru accesul universal la informaţie (ONU)
28 septembrie – Ziua internaţională pentru accesul universal la informaţie (ONU) – foto preluat de pe www.agerpres.ro
La 17 noiembrie 2015, Conferinţa Generală a UNESCO a stabilit instituirea la data de 28 septembrie a Zilei internaţionale pentru accesul universal la informaţie. Această zi este celebrată pentru a sublinia importanţa unei guvernări deschise, transparente şi responsabile, potrivit www.eeas.europa.eu şi https://www.unesco.org.
Adunarea Generală a ONU a adoptat, în 15 octombrie 2019, cu prilejul celei de-a 74-a sesiuni, marcarea la 28 septembrie a Zilei internaţionale pentru accesul universal la informaţie, conform www.un.org. UNESCO a fost desemnată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite drept agenţie custode pentru monitorizare globală privind accesul liber la informaţie, pentru ca statele să asigure “accesul public la informaţii şi protecţia libertăţilor fundamentale, în deplin acord cu legile naţionale şi cu acordurile internaţionale”.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Ziua mondială de luptă împotriva rabiei (OMS)
28 septembrie – Ziua mondială de luptă împotriva rabiei (OMS) – foto preluat de pe www.agerpres.ro
La 28 septembrie, în fiecare an, statele membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite marchează Ziua mondială de luptă împotriva rabiei, urmărind creşterea gradului de conştientizare a acestei boli, dar şi pentru marcarea morţii chimistului şi microbiolog francez Louis Pasteur, care a dezvoltat primul vaccin împotriva rabiei.
Decizia Alianţei Mondiale pentru Controlul Rabiei, pentru marcarea acestei zile, a fost luată cu scopul de a informa populaţia despre riscul de îmbolnăvire şi de a oferi informaţii asupra modului de prevenire şi asupra modalităţilor prin care cetăţenii şi instituţiile pot ajuta la eliminarea principalelor surse de îmbolnăvire cu această boală la nivel mondial.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Sărbători naționale ale zilei de 28 septembrie
Ziua limbii cehe
Ziua limbii cehe este sărbătorită în România la 28 septembrie. A fost instituită prin Legea nr. 130 din 8 octombrie 2014, care stipulează că, în fiecare an, la această dată, se organizează manifestări culturale dedicate acestei sărbători, în localităţile în care trăiesc membri ai comunităţii şi în instituţiile de învăţământ în care se predă limba cehă ca limbă maternă.
De asemenea, la organizarea acestor evenimente pot contribui şi autorităţile centrale şi locale.
Propunerea legislativă a fost iniţiată de deputatul Uniunii Democratice a Slovacilor şi Cehilor din România (UDSCR), Merka Adrian Miroslav, care susţinea că “o naţiune există, în primul rând, datorită limbii”, astfel instituirea Zilei limbii cehe ar reprezenta un “eveniment semnificativ” pentru cehii din România.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Evenimentele Zilei de 28 septembrie în Istorie:
- 28 septembrie 1066 —- Regele Wilhelm Cuceritorul a debarcat cu o flotă de 600 de vase pe insula Marea Britanie în zona orașului Pevensey, declanșând cucerirea normandă a Angliei.;
- 28 septembrie 1538 – Bătalia navală de la Prévéza;
- 28 septembrie 1848 – A treia Adunare naţională de la Blaj;
- 28 septembrie 1916 – Prima Bătălie de la Oituz
- 28 septembrie 1928 – Biologul și farmacologul scoțian Alexander Fleming a observat în laboratorul său pentru prima oară un mucegai care omora bacterii, descoperind ceea ce astăzi poartă numele de penicilină;
- 28 septembrie 1978 – Papa Ioan Paul I a murit la doar o lună după ce fusese ales papă din cauza unui infarct miocardic.
28 septembrie 551 î.Hr. - S-a născut filosoful chinez Confucius; (d. 479 î.Hr.).
A portrait of Confucius by the Tang dynasty artist Wu Daozi (680–740) – foto: en.wikipedia.org
Confucius (sau Kong Fu Zi, n. 550 î.Hr.; d. 478 î.Hr.) a fost un filozof chinez, născut în regiunea Lu, filozof care a influențat decisiv gândirea asiatică. Opera sa a influențat în mod deosebit filozofia din Asia răsăriteană.
Din învățătura sa s-au desprins diferite linii de găndire și școli, fie filozofice, fie religioase, dar și confucianismul, care a devenit ideologia oficială a monarhiei chineze în timpul celor două dinastii Han (206 î.Hr. – 220 d.Hr.), răspăndindu-se în antichitate și în evul mediu în Coreea, Peninsula Indochina, Japonia.
28 septembrie 480 î.Hr. - Bătălia de la Salamina - flota grecească condusă de Temistocle, infrange flota persana comandata de împaratul Xerxes I.
Bătălia de la Salamina (28 septembrie 480 î.Hr.) – parte a Războaielor medice; a doua invazie persană – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Bătălia de la Salamina a fost o luptă navală care s-a dat între o alianță a unor polisuri (orașe-state) din Grecia Antică și Imperiul Persan al lui Xerxes I, în septembrie 480 î.Hr.
Bătălia a avut loc în strâmtoarea dintre continent și insula Salamina, o insulă din Golful Saronic, în apropierea Atenei. Bătălia a marcat punctul culminant al celei de-a doua invazii persane a Greciei.
Ascendentul Europei în detrimentul Asiei și moștenirea civilizației grecești sunt doar două dintre pietrele de temelie ale lumii moderne, considerate firești de europenii de azi.
Și totuși, a fost o vreme când existența Greciei independente (și chiar a Europei) a trebuit apărată prin luptă împotriva puterii copleșitoare a Imperiului Persan din secolul al V-lea î.Hr.
Victoria de la Marathon din anul 490 î.Hr., urmată la zece ani de bătălia navală decisivă de la Salamina și lupta terestră de la Plateea, nu numai că a asigurat independența Greciei, dar a permis civilizației grecești să ajungă mai târziu, în același secol, la apogeul său plin de strălucire.
Mai mult decât atât, victoria navală de la Salamina i-a dat lui Alexandru cel Mare posibilitatea de a inversa procesul prin care regi persani succesivi invadaseră Grecia, permițându-i să cucerească Persia și să răspândească astfel civilizația greacă în întreaga lume cunoscută la acea vreme.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
28 septembrie 48 î.Hr. - Generalul și consulul roman Pompei cel Mare a fost asasinat în Egipt, din ordinul regelui Ptolemeu al XIII-lea al Egiptului
Gnaeus Pompeius Magnus – foto: ro.wikipedia.org
Gnaeus Pompeius Magnus, sau Cnaeus Pompeius Magnus (29 septembrie 106 î.Hr.-28 septembrie 48 î.Hr.), a fost un general și om de stat roman.
(…)
Pompei s-a refugiat în Iliria, unde a fost învins, cu dificultate, de Caesar, care trecuse și el în Peninsula Balcanică, în Bătălia de la Dyrrhachium.
Dar la 9 august 48 î.Hr. a avut loc bătălia de la Pharsalos, în Tesalia, în care Cezar l-a învins pe Pompei, deși acesta avea efective de două ori mai mari decât Cezar.
Înfrânt, Pompei s-a refugiat în Egipt, unde a fost asasinat la 28 septembrie 48 î.Hr. din ordinul regelui Ptolemeu al XIII-lea Theos Philopator.
Cariera lui Pompei și înfrângerea sa sunt semnificative pentru transformarea ulterioară a Romei, de la Republică la Principat și apoi în Imperiu.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
28 septembrie 235 - Papa Ponțian (în latina Pontianus) a demisionat.
Sfântul Ponţian, papă – foto: en.wikipedia.org
Sfântul Ponţian, papă (în latină Pontianus) a deținut funcția papală în perioada anilor 230 – 235. În anul 235, după moartea împăratului Alexandru Sever, succesorul său, Maximin Tracul , a dezlănțuit o nouă persecuție împotriva creștinilor. Papa Ponțian a fost arestat și deportat în minele din Sardinia și, aceeași soartăa avut-o și antipapa Hippolyt.
Pope Pontianus, pope and saint. Date reigned 230 – 235. La 28 septembrie 235, Ponțian a abdicat, fiind astfel primul episcop roman care renunță la pontificat. Data abdicării sale, redată în Catalogul Liberian din sec. al IV-lea, este prima dată certă din istoria papilor. Scurt timp după abdicare, papa a murit în detenția din minele sarde alături de rivalul său Hippolyt, cu care se reconciliase.
28 septembrie 351 - Constantiu al II-lea (Constantinus Flavius Iulius, n. 7 august 317 – d.3 noiembrie 361), al doilea fiu al imparatului Constantin cel Mare si al Faustei, il infrange pe uzurpatorul Flavus Magnus Magnentius in batalia de Mursa.
Dupa batalia de la Mons Seleuci (353), devine imparat al intregului Imperiu Roman.
Constanțiu al II-lea – foto: ro.wikipedia.org
Constanțiu al II-lea (Constantinus Flavius Iulius, n. 7 august 317 – d. 3 noiembrie 361), împărat roman (337-361), a fost cel de-al doilea fiu al lui Constantin cel Mare și al Faustei.
28 septembrie 326 - Uzurpatorul Procopius (n.326), se proclamă împarat.
Procopius- foto: ro.wikipedia.org
Procopius (n. 326 în Cilicia; d. 27 mai 366) a fost un uzurpator împotriva împăratului Valens. După Ammianus Marcellinus, el era văr de mamă cu Iulian Apostatul. Procopius a luat parte la campania împotriva perșilor din 363. La moartea lui Iulian, Procopius ar fi trebuit să fie desemnat împărat, dar trupele l-au ales pe generalul Iovian.
La moartea lui Iovian și la reîmărțirea imperiului, Procopius s-a declarat împărat pe 28 septembrie 365 și a preluat controlul provincilor Tracia și Bithinia. A fost prins în bătălia de la Thyatira și mai târziu executat din ordinul lui Valens pe 27 mai 366. A nu fi confundat cu istoricul din timpul lui Iustinian I, Procopius din Cezareea.
28 septembrie 935 - Sfantul Venceslas I al Boemiei (Václav in ceha), moare asasinat de fratele sau Boleslav cel Crud.
Statuia Sfântului Venceslau din Catedrala Sf. Vitus din Praga. Capul statuii a fost realizat după măsurarea craniului lui Venceslau – foto: ro.wikipedia.org
Venceslau I (c. 907 &ndash 28 septembrie 935), Wenceslas I sau Venceslau cel Bun, a fost ducele (kníže) Boemiei din anul 921 și până la asasinarea sa în anul 935, în urma unui complot pus la cale de fratele său, Boleslau cel Crud. Martiriul său și popularizarea sa de către mai mulți biografi i-au creat rapid o reputație de bunătate și eroism, ce a determinat ridicarea sa la rangul de sfânt și declararea post-mortem ca rege, iar astăzi este considerat patronul spiritual al Cehiei. El este subiectul cântecului „Good King Wenceslas”, colindă cântată de Ziua Sfântului Ștefan.
28 septembrie 1066 - Cucerirea normandă a Angliei – Armata lui William Bastardul, care va deveni William Cuceritorul, invadează Anglia, debarcand cu o flotă de 600 de vase pe insula Britania, în zona orașului Pevensey.
Cucerirea normandă a Angliei (1066) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Cucerirea normandă a Angliei a început în 1066 prin invazia regatului Angliei de către Wilhelm Cuceritorul (Duce de Normandia) și victoria acestuia în Bătălia de la Hastings, care a avut ca urmare luarea în stăpânire a Angliei de către Normanzi. Cucerirea normandă a fost un punct de cotitură în istoria Angliei din mai multe motive.
Acest eveniment a dus la conectarea și mai strânsă a Angliei cu Europa continentală, prin apariția unei aristocrații normande, ducând astfel la scăderea influenței scandinave. De asemenea, a dus la crearea uneia dintre cele mai puternice monarhii din Europa și la împământenirea unui sistem de guvernământ sofisticat.
Cucerirea a schimbat limba și cultura engleză și a creat premisele unui conflict cu Franța care va continua, cu intermitențe, până în secolul al XX-lea.
Va marca identitatea națională engleză drept ultima cucerire străină reușită a Angliei.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
28 septembrie 1197 - A murit Henric al VI-lea (noiembrie 1165), rege al Germaniei in 1190, imparat al Imperiului Romano-German din 1191 si rege al Siciliei prin căsătorie din 1194 până la moartea sa. Devenise cel mai puternic monarh de la Marea Mediterana, primind tribut din partea Imperiului Bizantin. A murit pe neașteptate la Messina, in Sicilia, bolnav de malarie,in timp ce pregătea o cruciadă.
28 septembrie 1448 - Christian I a fost încoronat rege al Danemarcei.
Christian I al Danemarcei - foto: ro.wikipedia.org
Christian I (februarie 1426 – 21 mai 1481) a fost monarh danez, rege al Danemarcei (1448–1481), Norvegiei (1450–1481) și al Suediei (1457–1464), în cadrul Uniunii Kalmar. În Suedia, domnia sa scurtă a fost precedată de regenții Jöns Bengtsson Oxenstierna și Erik Axelsson Tott și succedată de regentul Kettil Karlsson Vasa. În 1459 a moștenit de la mama sa ducatul de Schleswig și comitatul de Holstein.
28 septembrie 1538 - Bătalia navală de la Prévéza – În nord-vestul Greciei, flota otomană comandată de Khaire ad Din învinge flota hispano-venețiană a Ligii Sfinte, comandata de amiralul genovez Andrea Doria.
The “Battle of Preveza” (28 September 1538) by Ohannes Umed Behzad, painted in 1866 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Alianta crestina a pierdut 49 de nave distruse sau capturate de otomani, victoria turcilor asigurandu-le supremația navală în Mediterană până la înfrângerea lor din 1571, în marea Bătălie de la Lepanto. Unii istorici sustin ca Bătălia de la Prévéza a fost cea mai mare victorie navala din istoria Turciei.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
28 septembrie 1542 - Navigatorul portughez Juan Rodriguez Cabrillo atinge tarmul Californiei, in dreptul localitatii San Diego, in Statele Unite de astazi.
28 septembrie 1737 - Ioan Inochentie Micu – Klein a prezentat Dietei ungare un memoriu, în numele “naţiunii române” din Transilvania, faţă de refuzul episcopului de a înlocui termenul “naţiune” cu acela de “români” sau de “plebea românească”. Dieta ungară nu a permis citirea documentului.
28 septembrie 1803 - S-a născut scriitorul francez Prosper Merimee. Prosper Mérimée este considerat creatorul nuvelei moderne în literatura franceză: “Colomba”, „Carmen” ( scriere din care s-a inspirat compozitorul G. Bizet în compunerea operei cu acelaşi nume); (m. 23 septembrie 1870).
28 septembrie 1823 - Leon XII a fost ales Papă.
Papa Leon al XII-lea – foto: ro.wikipedia.org
Papa Leon al XII-lea născut Annibale della Genga, numele complet fiind: Annibale Francesco Clemente Melchiore Girolamo Nicola della Genga (n. 22 august, 1760, la Genga, aproape de Ancona – †10 februarie, 1829, la Roma) a fost al 252-lea Papă, din anul 1823 până în anul 1829.
28 septembrie 1841 - S-a născut omul politic Georges Benjamin Clémenceau, preşedinte al Conferinţei de Pace de la Paris (1919-1920), unul dintre autorii Tratatului de Pace de la Versailles; (m. 24 noiembrie 1929).
Georges Clemenceau – foto: en.wikipedia.org
Georges Clemenceau (n. 28 septembrie 1841 – d. 24 noiembrie 1929), politician francez, prim-ministru al Franței între anii 1906 – 1909 și 1917 – 1920, membru al Academiei Franceze din 1918.
28 septembrie 1844 - Oscar I al Suediei-Norvegiei a fost încoronat rege al Suediei.
Oscar I al Suediei – foto: ro.wikipedia.org
Oscar I, născut Joseph François Oscar Bernadotte (n. 4 iulie 1799, Paris – d. 8 iulie 1859, Stockholm), a fost rege al Suediei și al Norvegiei din 1844 până la moartea sa. După ce în august 1810, tatăl său Jean-Baptiste Bernadotte a fost numit Prinț moștenitor al Suediei, Oscar și mama sa s-au mutat de la Paris la Stockholm în iunie 1811.
Tatăl lui Oscar a fost primul monarh din Casa Bernadotte. Mama lui Oscar a fost Désirée Clary, prima logodnică a lui Napoleon. Sora ei, Julie Clary, a fost căsătorită cu fratele lui Napoleon, Joseph Bonaparte. Désirée l-a ales pe Napoleon să-i fie naș lui Oscar.
28 septembrie 1848 - A treia Adunare naţională de la Blaj a adresat Parlamentului de la Viena “Memoriul poporului român din Transilvania”, prin care se susţinea principiul egalităţii naţionale cu toate popoarele din imperiu.
Stampă din 1848 reprezentând Adunarea de la Blaj, sub drapeluri ale Casei de Habsburg (negru-galben) și tricoloruri româneșt (Muzeul Unirii Alba Iulia) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org
La adunare au participat peste 20.000 de tarani romani condusi de Avram Iancu, Axente Sever si Iovin Bran. Recunoscuta ca ”Adunarea Martiala”, intrunirea a hotarat infiintarea de urgenta a unei armate revolutionare romanesti. Simion Barnutiu, August Treboniu Laurian si Alexandru Papiu Ilarian au fost pasoptistii care au dat tonul adunarii. Participantii au respins unirea Transilvaniei cu Ungaria si au refuzat sa recunoasca guvernul de la Pesta.
De asemenea, au decis sa infiinteze Comitetul National Roman ca organ de conducere a natiunii si au cerut reorganizarea constitutionala a Transilvaniei. A treia adunare de la Blaj a dus la formarea unei armate de 300.000 de oameni. La initiativa lui Avram Iancu, romanii s-au constituit in 15 legiuni comandate de un prefect, care au inceput lupta impotriva maghiarilor chiar din octombrie.
28 septembrie 1852 - S-a născut Henri Moissan, chimist francez, laureat Nobel (d. 1907)
Ferdinand Frederick Henri Moissan – foto: ro.wikipedia.org
Ferdinand Frederick Henri Moissan (n. 28 septembrie 1852, Paris; d. 20 februarie 1907, Paris) a fost un chimist francez. A descoperit fluorul la data de 26 iunie 1886. Pentru această descoperire a fost laureat cu Premiul Nobel pentru Chimie în anul 1906.
28 septembrie 1858 - Astronomul american William Cranch Bond reușește să facă a doua imagine fotografică a cometei Donati. Cu o seară înainte, fotograful britanic William Usherwood făcuse prima fotografie a acestei comete.
8 septembrie 1861 - S-a născut Aristide Caradja, entomolog și jurist român (d. 1955)
Aristide Caradja – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Principele Aristide Caradja (n. 28 septembrie 1861, Dresda — d. 29 mai 1955, București) a fost un entomolog și jurist român, membru de onoare al Academiei Române. A fost membru de onoare al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
28 septembrie 1864 - Se înfiinţează, la Londra, sub conducerea lui Karl Marx şi Friedrich Engels, „Asociaţia Internaţională a Muncitorilor” (cunoscută sub numele de Internaţionala I).
28 septembrie 1865 - S-a născut Amélie de Orléans, soția regelui Carlos I al Portugaliei (d. 1951)
Amélie d’Orléans - foto: ro.wikipedia.org
Amélie d’Orléans (28 septembrie 1865 – 25 octombrie 1951) a fost cel mai mare copil al Prințul Filip, Conte de Paris și a soției lui Prințesa Marie Isabelle d’Orléans și Prințesă de Orléans prin naștere. A fost soția regelui Carlos I al Portugaliei și era cunoscută de poporul ei sub numele de Maria Amélia.
28 septembrie 1867 -Toronto devine capitala Ontario.
28 septembrie 1868 - S-a deschis, la Sibiu, primul Congres naţional-bisericesc al românilor ortodocşi din Transilvania şi Ungaria; a fost adoptat “Statutul organic”, care consfinţea principiile fundamentale ale autonomiei Mitropoliei ortodoxe române din Transilvania şi Ungaria.
28 septembrie 1871 - Senatul brazilian adoptă Lei do Ventre Livre ca prim pas către abolirea sclaviei. Ulterior, din acest moment, copiii sclavelor se nasc liberi.
28 septembrie 1871 - S-a născut Pietro Badoglio, maresal si om politic italian, sef al marelui stat major al armatei italiene (1937-1940) si prim-ministru al Italiei (1943-44).
A participat la cele doua razboaie mondiale si la razboaiele de cotropire duse de Italia, în deceniul 4, în Africa. Pietro Badoglio, Primul Marchiz de Sabotino (d. 1 noiembrie 1956), a fost membru al Partidului Național Fascist și a comandat armatele italiene în timpul dictaturii lui Benito Mussolini.
A fost înnobilat cu titlul de duce de Addis Abeba . Dupa ce Mussolini a fost înlăturat de la guvernare și arestat, Badoglio a fost numit prim ministru de regele Victor Emmanuel al III-lea. A semnat armistițiul cu Aliații si l a 13 octombrie, la Brindisi, a anunțat declarația de război a Italiei față de Germania Nazistă.
28 septembrie 1876 - A decedat Costache Negri, publicist si diplomat roman, participant la Revoluţia de la 1848; (n.martie 1812).
Costache Negri – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Costache Negri (n. 14 mai 1812, Iași, Principatul Moldovei – d. 28 septembrie 1876, Târgu Ocna, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești) scriitor, om politic și patriot român.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
28 septembrie 1882 - S-a născut istoricul şi arheologul Vasile Pârvan, considerat părintele arheologiei româneşti; membru al Academiei Române; (m. 26 iunie 1927).
Vasile Pârvan – foto: ro.wikipedia.org
Vasile Pârvan (n. 28 septembrie 1882, Perchiu, județul Tecuci, în prezent în județul Bacău – d. 26 iunie 1927, București) a fost un istoric, arheolog, epigrafist și eseist român, membru titular (din 1913) al Academiei Române. A elaborat un vast plan naţional de cercetări arheologice, întreprinzând săpături sistematice în aşezări din Dobrogea şi Muntenia; a descoperit, în 1913, cetatea Hristia; (d.26.06.1927).
28 septembrie 1884 - S-a inaugurat tronsonul de cale ferată Adjud-Târgu Ocna.
28 septembrie 1885 - Ca un pas suplimentar către abolirea sclaviei, Brazilia adoptă Lei dos Sexagenários (Legea celor șaizeci de ani), potrivit căreia toți sclavii cu vârsta peste 60 de ani sunt eliberați.
28 septembrie 1891 - A încetat din viaţă poetul si prozatorul american, Herman Melville: “Moby Dick” (n. 1 august 1819); (“Moby Dick sau balena albă”, “Timoleon”).
28 septembrie 1895 - A încetat din viaţă chimistul şi biologul Louis Pasteur; a descoperit natura infecţioasă a unor boli ale omului şi animalelor (antraxul, pesta aviară) ; (n. 27 decembrie 1822).
Louis Pasteur – foto: ro.wikipedia.org
Louis Pasteur (n. 27 decembrie 1822, Dole — d. 28 septembrie 1895, Marnes-la-Coquette), a fost un om de știință francez, pionier în domeniul microbiologiei.
28 septembrie 1899 - A încetat din viaţă pictorul simbolist italian Giovanni Segantini, reprezentant al curentului Art Nouveau; (n.15 ianuarie 1858).
28 septembrie 28 septembrie 1914 - (10 octombrie 1914, stil nou) A urcat pe tronul Romaniei regele Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (10 octombrie după calendarul vechi), născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen (n.1865 – d. 1927). Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen, nepotul şi succesorul regelui Carol I, a jurat credinţă României, promiţând că va fi “un bun român”.
A fost unul din fauritorii Romaniei Mari. S-a căsătorit în decembrie 1892 cu Maria (1875-1938), nepoata reginei Victoria a Marii Britanii, avînd şase copii: Carol, Nicolae, Elisabeta, Mărioara, Ileana şi Mircea. Majestatea Sa Ferdinand al României, a fost protector şi preşedinte de onoare al Academiei Române. Domnia Majestăţii Sale s-a încheiat la 20 iulie 1927.
Regele Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen al României - foto: ro.wikipedia.org
Regele Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen al României (n. 12/24 august 1865, Sigmaringen – d. 20 iulie 1927, Castelul Peleș, Sinaia) a fost al doilea rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Ferdinand (nume la naștere Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen) a fost al doilea fiu al prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și al Infantei Antónia a Portugaliei, fiica regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei și al reginei Maria a II-a. Familia sa făcea parte din ramura catolică a familiei regale prusace de Hohenzollern
28 septembrie 1916 - Prima Bătălie de la Oituz (28 septembrie/12 octombrie – 14/27 octombrie 1916) - s-a soldat cu victoria armatei române.
Prima bătălie de la Oituz (28 septembrie/12 octombrie – 14/27 octombrie 1916) – Parte din Participării României la Primul Război Mondial – Reproducere după desenul “Respingerea unui atac austro-ungar” – de I. Bughardt (din 1916) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Prima bătălie de la Oituz, desfășurată între 28 septembrie/12 octombrie – 14/27 octombrie 1916, între forțele române („Grupul Oituz” – format din Divizia 15 Infanterie și Divizia 2 Cavalerie, comandat de generalul Eremia Grigorescu) și forțele germano – austro-ungare („Grupul von Schmettow” – format din Divizia 71 Infanterie austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară și Divizia 3 Cavalerie germană, comandat de generalul Eberhard von Schmettow). Bătălia a avut ca rezultat zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați și pătrundere în valea Siretului, cu scopul de a tăia în două dispozitivul strategic al forțelor române.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
28 septembrie 1916 - S-a născut actorul american Peter Finch, deţinător, în 1977, al Premiului Oscar pentru rolul din filmul “Network”; (m. 14 ianuarie 1977).
28 septembrie 1918 - Ferdinand I, regele României (1914-1927), a dat o proclamatie catre ostasi în care îi îndemna să ia din nou armele pentru a înfaptui „visul nostru de atâtea veacuri: unirea tuturor românilor, pentru care în anii 1916-1917 ati luptat cu atâta vitejie”.
Regele Ferdinand și Regina Maria decorând militarii care au luptat la Mărășești, august 1917 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
28 septembrie 1920 - Se semneaza, la Paris, Tratatul dintre Marea Britanie, Franta, Italia, Japonia si România, prin care se recunoaste suveranitatea României asupra provinciei cuprinse între Prut si Nistru, Basarabia, respectiv unirea Basarabiei cu România.
28 septembrie 1924 - A fost finalizat primul înconjur al lumii cu avionul.
Finalizarea primului ocol aerian al lumii (28 septembrie 1924) – foto preluat de pe www.agerpres.ro
Primul ocol al Pamantului cu avionul a durat 175 de zile, acoperind 44 360 km (27 553 mile), cu opriri in 61 de orase, timpul total de zbor fiind de 371 de ore, 11 minute.
În 1924, patru avioane de croaziera ale lui Douglas World si opt americani menbrii ai echipajului au plecat de la Seattle, Washington, pentru a incerca primul zbor in jurul lumii.
Douglas World Cruiser Chicago (23-1230) equipped with floats – foto: en.wikipedia.org
175 de zile mai tarziu trei dintre avioane, echipajele lor deveneau primii ce au facut ocolul Pamantului. Fiecare din avioane a fost numit dupa un oras american:
- Seattle, cu echipajul Mr.Frederick Martin (pilot si comandant de zbor) si Sg. Alva Harvey (mecanic de zbor);
- Chicago, cu Lt. Lowell H. Smith (pilot) si Lt.cl.I Leslie Arnold;
- Boston, cu Lt.Gr.I Leigh P. Wade (pilot) si Sg. Henry H. Ogden la bord
- New Orleans, cu Lt. Erik Nelson (pilot) si Lt. Jack Harding in carlinga.
Chicago, 1924 – foto: en,wikipedia.org
In 30 aprilie, Seattle s-a zdrobit intr-o ceata deasa de un masiv muntos de langa Port Moller in peninsula Alaska.
Maiorul Martin si Sergentul Harvey au razbatut din salbaticie. Restul echipajelor au continuat, zburand spre Japonia, Asia de Sud Est, India, Estul Mijlociu, Europa, Anglia si Irlanda.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
28 septembrie 1924 - S-a născut popularul actor italian Marcello Mastroianni: (“La dolce vita”, “Nopţi albe”, Divort în stil italian”, “Casatorie în stil italian”, “Floarea soarelui”); (d.19.12.1996).
Marcello Vincenzo Domenico Mastroianni - foto: pinterest.com
Marcello Vincenzo Domenico Mastroianni (n. 28 septembrie 1924, Fontana Liri/Frosinone – d. 19 decembrie 1996, Paris), a fost un actor italian, protagonist multilateral de mare talent în cinematografia din a doua jumătate a secolului al XX-lea.
28 septembrie 1928 - Biologul și farmacologul scoțian Alexander Fleming a observat în laboratorul său pentru prima oară un mucegai care omora bacterii, descoperind ceea ce astăzi poartă numele de penicilină.
Sir Alexander Fleming – foto: en.wikipedia.org
Sir Alexander Fleming (n. 6 august 1881 – d.11 martie 1955) a fost un bacteriolog scoțian, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie și Medicină pe anul 1945 împreună cu Ernst Boris Chain și Sir Howard Walter Florey. În anul 1929 a descoperit penicilina produsă de mucegaiul Penicillium notatum. Cercetările au fost reluate în 1939 de un colectiv de la Oxford.
În 1940, Fleming, doi biochimiști englezi – Ernest Boris Chain și Norman George Heatley – și un medic australian – Howard Walter Florey – au izolat și preparat în stare purificată și concentrată penicilina, una din marile realizări ale omenirii. A avut lucrări privind lizozimul ca element bacteriolitic prezent în țesuturi și secreții.
28 septembrie 1931 - S-a născut scriitorul și criticul literar român Valeriu Râpeanu. Valeriu Rapeanu este un exeget de seama al operei marelui istoric Nicolae Iorga. A scris si monografia “Al. Vlahuţă” si a îngrijit antologia “Dramaturgia contemporană românească”.
28 septembrie 1934 - S-a născut la Paris, actrita franceza Brigitte Bardot (BB), un sex simbol al anilor ’60.
Publicity photo of Brigitte Bardot in A Very Private Affair (1962) – foto: en.wikipedia.org
Brigitte Anne-Marie Bardot (n. 28 septembrie 1934, Paris) este o actriță de cinematograf, fost sex-simbol al anilor ’60. A reușit să-și transforme inițialele B. B. într-o legendă, care va evoca întotdeauna frumusețea, plăcerea de a trăi și libertatea. A urmat cursuri de balet si modeling, iar aparitia pe coperta revistei Elle a propulsat-o in industria cinematografica.
Primul ei rol a fost in filmul lui Jean Boyer “Le Trou Normand”, care a avut premiera in 1952. A urmat apoi “Et Dieu créa la femme” (1956, “si Dumnezeu a creat femeia”), productie care a asezat-o pe actrita in randul vedetelor de talie mondiala, dar care mai ales i-a scos in evidenta sex-appeal-ul. S-a casatorit cu regizorul Roger Vadim, care a ajutat-o enorm in cariera.
Dupa divortul din 1957, a mai fost casatorita cu actorul Jacques Charrier, playboy-ul german Gunther Sachs si politicianul Bernard d’Ormale. A mai avut, de asemenea, relatii cu solistul Serge Gainsbourg, precum si cu Jimi Hendrix. La acea vreme a fost printre putinele actrite europene careia presa americana i-a acordat extrem de multa atentie.
Alaturi de Marilyn Monroe, BB a fost simbolul sexualitatii in anii ’50-’60. S-a retras din activitate in 1973, dedicandu-se campaniilor de aparare a drepturilor animalelor. In anii ’90, luarile sale de pozitie impotriva homosexualilor, imigrantilor, precum si a celor fara locuri de munca i-au stirbit reputatia, fiind chiar acuzata de incitare la ura impotriva acestor categorii sociale.
28 septembrie 1939 - Reich-ului german și Uniunea Sovietică semnează un Tratat de prietenie, privind acordul de frontieră germano-sovietic de neagresiune.
Ofițeri naziști și sovietici strângând mâna după invazie (17 septembrie 1939) – foto: ro.wikipedia.org
Molotov–Ribbentrop pact – political map of central europe in 1939–1940 (a map in English) (Romanian Version) – foto: ro.wikipedia.org
28 septembrie 1939 - Al Doilea Razboi Mondial – Capitala poloneză Varșovia se predă după un asediu de trei săptămâni de către Wehrmachtul german. Germanii vor ocupa Varșovia până în 1945.
28 septembrie 1953 - A decedat Edwin Powell Hubble, om de stiintă american, fondatorul astronomiei extragalactice; (n.20.11.1889).
28 septembrie 1961 - În urma loviturii militare de la Damasc, Siria părăsește Republica Arabă Unită – uniunea dintre Egipt și Siria.
28 septembrie 1966 - A murit poetul francez André Breton; (n. 1896).
28 septembrie 1968 - S-a născut Naomi Watts, actriță britanico-australiană. Naomi Watts (născută la 28 septembrie 1968) este o actriță britanică nominalizată la premiile Oscar.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org; www.imdb.com
28 septembrie 1970 - A încetat din viaţă scriitorul american John Roderigo (Dos Pasos), reprezentant al “generaţiei pierdute”; a introdus noi procedee literare, similare montajului de film (“Manhattan Transfer”, trilogia “SUA”); (n. 14 ianuarie 1896).
28 septembrie 1970 - A decedat Gamal Abdel Nasser, preşedintele statului egiptean în perioada 1956-1970, liderul de necontestat al mişcării panarabe. Datorită calităţilor diplomatice dovedite în perioada crizei Canalului Suez (în 1956), s-a situat între luptătorii din linia întîi ai naţionalismului arab. Nasser nu a putut însă evita înfrîngerea suferită de egipteni în aşa-numitul Război de 6 zile, din anul 1967, purtat împotriva statului Israel ; (n.15.01.1918). Nasser a murit de infarct la Cairo, la o conferință cu liderii arabi despre masacrul din Iordania, unde au foști uciși mii de palestinieni, operațiune numită „Septembrie Negru din Iordania“.
28 septembrie 1978 - Papa Ioan Paul I a murit la doar o lună după ce fusese ales papă din cauza unui infarct miocardic (n. 1912)
Ioan Paul I – foto: ro.wikipedia.org
Papa Ioan Paul I (născut Albino Luciani; n. 17 octombrie 1912, Canale d’Agordo, Veneto, Italia – d. 28 septembrie 1978, Vatican) a fost papă al Bisericii Catolice din 26 august până în 28 septembrie 1978. Pontificatul său a durat 33 zile și a fost unul din cele mai scurte din istorie.
Ioan Paul I a fost primul papă care și-a ales un nume dublu, prin aceasta realizând un act de onoare în cinstea celor doi predecesori ai săi direcți, Ioan al XXIII-lea și Paul al VI-lea.
Papa Francisc l-a proclamat fericit în data de 4 septembrie 2022. Sărbătoarea sa este pe 26 august, ziua alegerii sale ca papă în anul 1978.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
28 septembrie 1989 - Dictatorul filipinez Ferdinand Marcos a murit in exil, dupa trei ani de la alungarea sa din tara, in urma unei revolte populare.
28 septembrie 1991 - Sunt aduse de la Marasesti si înhumate în Parcul Libertatii din capitala, osemintele Eroului Necunoscut.
Mormântul Eroului Necunoscut – amplasat în faţa Mausoleului din Parcul Carol I – Bucureşti – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
28 septembrie 1991 - A încetat din viaţă Miles Davis, cântăreţ de jazz, compozitor şi conducător de orchestră; (n. 26 mai 1926).
28 septembrie 1994 - Feribotul Estonia s-a scufundat în Marea Baltică, înregistrandu-se 912 victime.
28 septembrie 1996 - Fostul presedinte prosovietic al Afganistanului, Mohammad Najibullah este torturat si asasinat de talibani
28 septembrie 2000 - A decedat Pierre Elliott Trudeau, om politic canadian , fost prim-ministru al Canadei; (n.18.10.1919).
28 septembrie 2000 - În Danemarca, un procent de 53,2% din populatia votanta a refuzat aderarea la zona euro.
28 septembrie 2003 - A încetat din viaţă regizorul, scriitorul, scenaristul şi producătorul american de origine greacă, Elia Cazan (Kazanjoglous); laureat în 1999 al Premiului Oscar pentru întreaga activitate; (n. 7 septembrie 1909).
28 septembrie 2004 - A murit Geo Dumitrescu, poet, membru fondator al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Academiei Române (« Nevoia de cercuri »,”Aventuri lirice »,”Libertatea de a trage cu puşca »); (n.18.05.1920).
28 septembrie 2006 - A încetat din viaţă scriitorul, criticul literar, publicistul şi poetul român Virgil Ierunca (Virgil Untaru): “Semnul mirării”, “Poeme de exil”, “Româneşte”; (n. 16 august 1920).
28 septembrie 2007 - A încetat din viaţă regizorul şi scenaristul român Savel Stiopul; (n. 15 iunie 1926).
28 septembrie 2008 - Compania americană SpaceX a lansat pe orbită prima navă spaţială privată, Falcon 1.
28 septembrie 2018 - – Un cutremur cu magnitudinea 7,4 s-a produs pe insula Sulawesi din centrul Indoneziei.
Cutremurul din Sulawesi din 28 septembrie 2018 – Satul Petobo după cutremur – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Cutremurul a declanşat un val tsunami şi lichefierea solului, fenomen în urma căruia mii de case au fost înghiţite de pământ.
Efectele combinate ale cutremurului și tsunamiului au dus la moartea a aproximativ 4.340 de persoane.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
28 septembrie 2020 - La Ordinea Zilei
Prima bătălie de la Oituz (28 septembrie/12 octombrie – 14/27 octombrie 1916)
Reproducere după desenul “Respingerea unui atac austro-ungar” – de I. Bughardt (din 1916)
foto si articol preluate de pe ro.wikipedia.org
Prima bătălie de la Oituz (28 septembrie/12 octombrie – 14/27 octombrie 1916)
Prima Bătălie de la Oituz, desfășurată între 28 septembrie/12 octombrie – 14/27 octombrie 1916, între forțele române („Grupul Oituz” – format din Divizia 15 Infanterie și Divizia 2 Cavalerie, comandat de generalul Eremia Grigorescu) și forțele germano – austro-ungare („Grupul von Schmettow” – format din Divizia 71 Infanterie austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară și Divizia 3 Cavalerie germană, comandat de generalul Eberhard von Schmettow). Bătălia a avut ca rezultat zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați și pătrundere în valea Siretului, cu scopul de a tăia în două dispozitivul strategic al forțelor române.
Contextul operativ strategic
Prima bătălie de la Oituz a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă.
Prima bătălie de la Oituz (28 septembrie/12 octombrie – 14/27 octombrie 1916) – Parte din Participării României la Primul Război Mondial – Contraatacul Puterilor Centrale, septembrie-octombrie 1916 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general.
Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest al Munteniei să fie tăiat ca de un cuțit”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către forțele aflate sub comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului.
Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe”.[2]:p. 105 În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați.
Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile”.
Forțe participante
Dispozitivul forțelor române
Forțele române erau reprezentate de Grupul Oituz (comandant general de brigadă Eremia Grigorescu), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe valea Oituzului, cu Divizia 15 Infanterie în flancul drept și Divizia 2 Cavalerie (comandant general de brigadă Nicolae Sinescu) în flancul stâng. Ulterior, forțele române au fost întărite cu Brigăzile 15 și 37 Infanterie din cadrul Diviziei 8 Infanterie , aflată în rezerva Armatei de Nord, la Piatra Neamț.
Dispozitivul forțelor germane
Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase forțele principale ale Armata 1 austro-ungară: Divizia 71 Infanterie austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară și Divizia 3 Cavalerie germană.
Comandanți
Comandanți români
Comandant al Armatei de Nord Comandant al Grupului Oituz
General de brigadă Eremia Grigorescu
Eremia-Teofil Grigorescu (n. 28 noiembrie 1863, Golăşei, lângă Târgu Bujor, în prezent cartier al acestui oraş – d. 19 iulie 1919, Bucureşti) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial – cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
Comandanți de divizie
- Divizia 15 Infanterie – General de brigadă Eremia Grigorescu
- Divizia 2 Cavalerie – General de brigadă Nicolae Sinescu
Comandanți de brigadă
- Brigada 15 Infanterie – colonel Vasile Piperescu
- Brigada 38 Infanterie – general de brigadă Nicolae Rujinschi
Comandanți ai Puterilor Centrale
Comandant al Armatei 9
- General de infanterie Erich von Falkenhayn
Comandanț al Grupului von Schmettow
- general locotenent Eberhard von Schmettow
Comandanți de divizie
- Divizia 71 Infanterie austro-ungară – General maiorAnton Goldbach von Sulitaborn
- Divizia 1 Cavalerie austro-ungară – General maior Eugen Ruiz de Roxas
- Divizia 3 Cavalerie germană – general locotenent Eberhard von Schmettow
Planurile de operații
în directiva primită de la conducerea superioară de război germană, la data de 12/25 septembrie, se prevedea ca, pe lângă efortul „în direcția generală București”, să se întreprindă o acțiune imediată, cu infanterie și cavalerie puternică prin trecătoarea Oituz spre Târgu Ocna, pentru a tăia comunicațiile românilor cu Moldova, împiedicînd astfel și afluirea întăririlor rusești spre Muntenia.
Prima bătălie de la Oituz (28 septembrie/12 octombrie – 14/27 octombrie 1916) – Parte din Participării României la Primul Război Mondial – Desfășurarea acțiunilor militare – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Rezultate și urmări
După atacuri susținute din partea forțelor germane, acestea nu au putut străpunge apărarea trupelor române, rezultatul fiind stoparea ofensivei și respingerea forțelor Puterilor Centrale peste vechea frontieră. Divizia 15 Infanterie și-a câștigat cu acest prilej renumele de „Divizia de fier”, aici născându-se și deviza „Pe aici nu se trece!“. În ordinul de operații nr. 288 al comandantului diviziei, din ziua de 13/26 octombrie 1916, se se consemna că inamicul a fost respins peste frontieră pe întregul front al diviziei.
Eșecul operației avea să fie recunoscut și de comandantul Armatei 9 germane, generalul Erich Falkenhayn, care arăta în memoriile sale – întrucâtva satisfăcut de eșecul planului Marelui Cartier german și al camarazilor austrieci: Domnii de la Pless trebuiesc făcuți atenți că speranța de a deschide drumul prin pasul Oituz, ori pe la Armata I-a austro-ungară, este complet nefondatâ.
Divizia 15 Infanterie a suferit pierderi grele: 3 ofițeri și 144 trupă morți, 31 ofițeri și 1118 trupă răniți, 3 ofițeri și 615 trupă dispăruți. Eroismului ostașilor Divizie 15 Infanterie a fost recunoscut de comandantul Armatei de Nord, generalul de divizie Constantin Prezan, în ordinul de zi din 7 octombrie 1916: Față insă de rezultate bune dobândite de Div. 15-a.
Divizia 15-a, de la comandant și până la soldați, a susținut zilnic și îndelungat timp de 10 zile lupte, în plină izbândă la contra unui vrăjmaș mult superior în număr, cu avânt fără seamăn, demn de admirația tuturor și vitejia strămoșească. Cinste comandantului și Diviziei a 15-a! Eroismul și disprețul morței dovedit cu prisosință, îi dă dreptul la admirațiunea și recunoștința mea.
— General de divizie Constantin Prezan, comandantul Armatei de Nord