Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul († 1496)
foto preluat de pe ziarullumina.ro
articol preluat de pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro
Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul
Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul de la Voroneț a viețuit în secolul al XV-lea în partea de nord a Moldovei, nevoindu-se în viața călugărească cea mai mare parte a vieții sale.
Conform tradiției, el a fost unul dintre ucenicii Cuviosului Leontie de la Rădăuți, iar mai târziu a ajuns sfătuitor al Binecredinciosului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt al Moldovei.
Biserica Ortodoxă îl prăznuiește în ziua de 18 decembrie.
Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul († 1496) – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro
Cuviosul Daniil Sihastrul s-a născut pe la începutul secolului al XV-lea, probabil din părinți săraci (1), într-un sat din apropierea orașului Rădăuți, primind la botez numele de Dumitru.
Fiind trimis să învețe carte la mănăstirea Bogdana din Rădăuți, dovedește chemare pentru viața călugărească, intrând în monahism la această mănăstire la vârsta de șaisprezece ani; primește la călugărie numele de David.
Ulterior, doritor de nevoințe mai aspre, pleacă la schitul Laura de pe valea Putnei, ctitoria Sf. Leontie de la Rădăuți.
Conform tradiției, aici l-a avut drept călăuzitor duhovnicesc chiar pe cuviosul Leontie.
Aici îmbunătățitul monah David primește schima cea mare și numele de Daniil.
De la schitul Laura, cuviosul Daniil se retrage în munte, pe o stâncă de pe malul pârâului Vițeu.
În stâncă își cioplește un paraclis și o chilie dedesubtul acesteia, unde își continuă nevoințele.
Faima lui se răspândește cu timpul din ce în ce mai mult, la el venind mulți doritori de viață și călăuzire duhovnicească.
Renumele său îl face cunoscut chiar până la curtea domnească de la Suceava, unde stăpânea binecredinciosul voievod Ștefan cel Mare.
Potrivit tradiției, domnitorul venea de multe ori să ceară sfătuire de la cuviosul Daniil.
Se spune că sfântul Daniil este cel care l-a îndemnat pe domn să întemeieze Mănăstirea Putna (sfințită în anul 1470), arătându-i și locul cel mai bun pentru ctitoria sa.
Tot tradiția spune că, iubitor de liniște și singurătate, dar și ca să nu fie silit să primească tronul mitropolitan al Moldovei după mutarea la Domnul a mitropolitului Teoctist I (1452-1477), sfântul Daniil își părăsește chilia de lângă noua mănăstire Putna.
Se retrage într-un loc singuratic de pe malul pârâului Voroneț, săpându-și o nouă chilie în piatră.
Viețuind aici în nevoințe aspre și rugăciune, a primit de la Dumnezeu darul vindecărilor, al alungării demonilor, precum și cel al sfătuirii duhovnicești și alinării celor în suferință.
Astfel, și aici sfântul a fost înconjurat de ucenicii care îi căutau sfaturile și îndrumarea duhovnicească.
Ca părinte duhovnicesc al multor ucenici, se consideră că sfântul Daniil a stat la baza unei înnoiri isihaste a monahismului din Moldova.
Între ucenicii acestuia s-a aflat și viitorul mitropolit al Moldovei, Grigorie Roșca.
În anul 1488, în apropierea locului unde se nevoia cuviosul Daniil, binecredinciosul voievod Ștefan cel Mare poruncește întemeierea unei noi mănăstiri, viitoarea Mănăstire Voroneț, care va fi ridicată în numai câteva luni.
Conform tradiției, cuviosul Daniil a devenit apoi primul egumen al noii mănăstirii, povățuind obștea înfloritoare a acesteia vreme de vreo zece ani.
Istoricii bisericești contemporani consideră că sursele nu confirmă această tradiție, sfântul neavând probabil titlul oficial de egumen, fiind însă numit de către contemporani și autori din perioada imediat următoare acestuia stareț cu referire la calitatea sa de părinte și călăuzitor duhovnicesc al ucenicilor săi monahi.
Nu se cunoaște data la care sfântul Daniil a trecut la Domnul.
El a fost înmormântat în pronaosul mănăstirii Voroneț, în partea de sud.
Cinstirea și proslăvirea ca sfânt
Cuviosul Daniil Sihastrul a fost cinstit încă din viață ca un monah cu viață sfântă și înduhovnicită, iar mai târziu ucenicii săi îl vor cinsti îndeosebi ca sfânt.
Astfel, prima reprezentare cunoscută a cuviosului Daniil ca sfânt datează din secolul al XVI-lea, din vremea voievodului Petru Rareș și a mitropolitului Grigorie Roșca.
În anii 1534-1535, când este pictată biserica mănăstirii Voroneț, cuviosul Daniil este zugrăvit în pridvorul mănăstirii, fiind numit „Sfântul Daniil”.
Numele cuviosului Daniil pomenit și cinstit ca sfânt se găsește într-un mare număr de surse datând din secolele XVI-XVIII-lea (2).
Ca o dovadă în plus a cinstirii de care s-a bucurat de-a lungul timpului sfântul, de numele cuviosului Daniil se leagă și o mulțime de povestiri și legende populare.
Canonizarea sa explicită s-a făcut însă mult mai târziu.
Astfel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat oficial canonizarea sfântului Daniil Sihastrul, alături de cea a mai multor sfinți români, pe 20-21 iunie 1992, rânduindu-i ca dată de prăznuire ziua de 18 decembrie.
În zilele noastre, chilia sfântului de lângă Mănăstirea Putna este un loc de pelerinaj binecunoscut, semn al evlaviei credincioșilor față de cuviosul Daniil.
Totodată, mai multe biserici și mănăstiri sau schituri, precum și mai multe așezăminte culturale și sociale ale Bisericii Ortodoxe poartă numele și/sau hramul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul. (3)
Moaște
Moaștele cuviosului Daniil Sihastrul se află în mormântul lui de la Mănăstirea Voroneț.
O părticică din moaștele sale (un fragment de claviculă) se păstrează spre cinstire la Mănăstirea Putna, unde a fost adusă în secolul al XVIII-lea (4).
Imnografie
Troparul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul
Glasul al 8-lea:
Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; căci luând Crucea, ai urmat lui Hristos; și luptând, ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii se bucură, Preacuvioase Părinte Daniile, duhul tău.
Condacul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul
Glasul al 3-lea:
Viață îngerească ai petrecut pe pământ, chip și pildă făcându-te ucenicilor tăi. Prin rugăciuni, posturi îndelungate și privegheri, te-ai învrednicit a sălășlui în pământul celor blânzi, Sfinte Daniil de Dumnezeu cinstitorule, podoaba sihaștrilor și lauda călugărilor.
Iconografie
Sfântul Daniil Sihastrul este pictat după modelul primelor imagini disponibile, datând din secolul al XVI-lea, respectiv după reprezentarea din pridvorul mănăstirii Voroneț și după o altă reprezentare dintr-un Tetraevangheliar dăruit mănăstirii Voroneț de către mitropolitul Grigorie Roșca, ucenic al sfântului.
Astfel, în pridvorul de la Voroneț, cuviosul Daniil este zugrăvit sub chipul sfinților cuvioși, slab, cu o barbă albă, ascuțită și nu foarte lungă și plete albite; poartă într-o mână un toiag, iar în cealaltă un sul de pergament pe care scrie, în slavonă:
„Veniți, fraților, de mă ascultați. Învăța-vă-voi frica Domnului; cine este omul…”.
Iar în imaginea din Tetraevangheliar este zugrăvit în chip asemănător, purtând însă în locul pergamentului o cruce.
Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul († 1496) frescă de la Mănăstirea Voroneț – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org
Note
1 – Unele surse consideră că acesta provenea dintr-o familie boierească.
2 – A se vedea un inventar detaliat al acestora în Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Sfinți daco-romani și români, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1994, pp. 72-76 (fragment disponibil online aici).
3 – http://sfdaniilsihastrul.blogspot.com/2010/06/scurta-preyentare-manastirii-sf-daniil.html
4 - Părerea conform căreia fragmentul de moaște de la Putna ar fi un deget, sau chiar degetul cu care ar fi indicat lui Ștefan cel Mare locul unde să construiască mănăstirea Putna, este contrazisă de responsabilii mănăstirii Putna. Părerea ar putea avea ca punct de plecare asemănarea fragmentului de claviculă cu un deget.
Viața Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul
articol preluat de pe doxologia.ro
Sf. Cuv. Daniil Sihastrul (†1496) – foto preluat de pe doxologia.ro
Cuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul a fost unul din cei mai mari sfinți pe care i-a odrăslit pământul Moldovei, mare dascăl al pustiei și povățuitor al călugărilor.
Acest sfânt al neamului nostru s-a născut într-o familie de oameni săraci de pe moșia mănăstirii Sfântul Nicolae din Rădăuți, la începutul secolului al XV-lea, primind din botez numele de Dumitru. Fiind ales de Dumnezeu din sânul maicii sale pentru viața cea îngerească a pustnicilor, s-a dovedit din pruncie purtător de Hristos. Că niciodată nu lipsea de la biserică, nici nu se juca asemenea cu ceilalți copii, nici nu căuta odihnă și mâncare; ci mereu se ruga, și întru toate ascultă de părinți.
Când avea vârsta de zece ani, fiind dat să învețe carte în mănăstirea Sfântul Nicolae din Rădăuți, copilul Dumitru, deși tânăr cu vârsta, s-a dovedit bătrân cu înțelegerea. Căci în puțină vreme a deprins Ceaslovul și Psaltirea pe de rost, precum și nevoința cea duhovnicească, adică rugăciunea cea de taină a inimii, postul, smerenia și păzirea minții de gânduri rele. Pentru aceasta cuvioșii călugări foarte mult îl iubeau și se foloseau de blândețea și priceperea lui, căci era întotdeauna umbrit de darul Duhului Sfânt.
După cinci ani de ucenicie, tânărul ostaș al lui Hristos s-a făcut călugăr în această mânăstire, primind numele marelui prooroc și împărat David. Și era întru toate ascultător cuvioșilor părinți, având ca dascăl și părinte duhovnicesc pe mult nevoitorul și purtătorul de Dumnezeu Sfântul Ierarh Leontie de Rădăuți.
Acest tânăr monah David era foarte râvnitor în nevoința vieții călugărești. Cel mai mult iubea liniștea, postul și rugăciunea. Zilnic nu gusta nimic până la asfințitul soarelui, iar uneori postea desăvârșit câte trei și chiar cinci zile și se hrănea numai cu legume și ierburi. În ascultare era tăcut, blând și tuturor supus, iar la biserică zăbovea ziua și noaptea ca o candelă mereu nestinsă. Încă și la chilie dormea puțin pe un mic scăunel, mereu veghind și cugetând la cele dumnezeiești. Iar dintre cărți cel mai mult iubea Psaltirea, pe care o știa pe de rost și o repeta zilnic.
Așa nevoindu-se câțiva ani de zile, Cuviosul David s-a făcut vas al Sfântului Duh, învrednicindu-se de darul preoției și al facerii de minuni. Mulți bolnavi, auzind de minunile ce se făceau prin rugăciunile lui, alergau la smeritul ieromonah David și se vindecau de suferințele lor. Alții veneau să-i ceară sfat, că era foarte înțelept în cuvânt și înainte-văzător, iar alții veneau să-și mărturisească păcatele, căci ajunsese cuviosul vestit duhovnic în părțile de nord ale Moldovei.
Văzând ieromonahul David că este înconjurat de lume și nu mai are liniște de rugăciune, temându-se de duhul slavei deșarte, a luat binecuvântare de la episcopul de Rădăuți și s-a retras la mănăstirea Sfântul Lavrentie (Laurențiu). Dar și acolo îl căutau credincioșii, precum și cei bolnavi de duhuri necurate. Cuviosul David însă ziua făcea ascultare și stătea între oameni, iar noaptea priveghea, se ruga și împletea coșuri de nuiele pentru obște. Așa își omora cuviosul ispitele tinereții și cugetul slavei deșarte.
Odată l-a trimis egumenul cu oarecare ascultare în orașul Șiret. Acolo, înconjurându-l credincioșii, a zăbovit cuviosul o zi, neputând a se întoarce la timp în mănăstire. Atunci egumenul i-a dat canon să nu mai iasă o vreme din lavră. Deci, smerindu-se ieromonahul David, și-a împlinit cu bucurie canonul, dând slavă lui Dumnezeu pentru toate.
Trecând câțiva ani și Cuviosul David sporind mult în nevoința duhovnicească, se simțea chemat de Duhul Sfânt la viața pustnicească. Sufletul său era rănit de dragostea lui Hristos și dorea să-L slăvească neîncetat cu îngerii și cu sihaștrii din codrii Carpaților.
Deci, primind binecuvântare de la egumenul mănăstirii Sfântul Lavrentie, a îmbrăcat mai întâi marele și îngerescul chip al schivniciei, schimbându-și numele din David în Daniil. Apoi, tăinuindu-se de lume, cu puțin înainte de anul 1450, s-a retras singur în adâncul codrilor pe valea pârâului Secu din județul Neamț, unde mai târziu a luat ființă mânăstirea Sihăstria. Aici s-a nevoit paisprezece ani în aspre osteneli călugărești. Dar, văzându-se înconjurat de lume, s-a retras în nordul Moldovei, aproape de sihăstria Putna.
Călăuzit de Dumnezeu, Cuviosul Daniil și-a făcut aici mai întâi o colibă de lemn pe valea pârâului Vițeul. Apoi, aflând o stâncă mare în apropiere, și-a săpat cu dalta o mică chilioară în peretele stâncii, cât să poată încăpea. Alături și-a săpat o altă încăpere, drept paraclis de rugăciune, cum se vede până astăzi. În această stâncă s-a nevoit Cuviosul Daniil în plăcere de Dumnezeu mai mult de douăzeci de ani.
Nevoința Preacuviosului Părintelui nostru Daniil Sihastru în chilia de la Putna era aceasta: Ziua și noaptea priveghea în neîncetată rugăciune și cugetare la cele dumnezeiești, postind până la asfințitul soarelui și dormind foarte puțin pe un mic scaun de lemn. Din chilie nu ieșea deloc toată săptămâna. Mâncarea lui era formată din pesmeți de pâine, rădăcini și ierburi, iar lucrul mâinilor sale era împletirea coșurilor de nuiele. Duminica săvârșea Sfânta Liturghie și se împărtășea cu Trupul și Sângele lui Hristos, apoi primea pe cei ce veneau la el pentru vindecare de boli și pentru cuvânt de folos. În posturi se înfrână câte trei și uneori cinci zile și avea darul rugăciunii și al lacrimilor.
Pentru sfințenia vieții sale, pentru postul îndelungat și pentru privegherile cele de toată noaptea cu rugăciuni și cu lacrimi, Cuviosul Daniil Sihastrul a fost multă vreme ispitit de diavoli, căutând să-l alunge din pustie sau să-l arunce în păcatul cel cumplit al slavei deșarte. Dar el, cerând ajutorul lui Hristos și cu puterea Sfintei Cruci, biruia toate cursele diavolului. Pentru aceea, în puțină vreme s-a învrednicit de la Dumnezeu de darul lacrimilor, al mai înainte-vederii și al vindecării de boli. Căci izgonea duhurile necurate din oameni numai cu cuvântul și vindecă tot felul de bolnavi. Apoi cunoștea cugetele cele ascunse și spunea multora tainele cele viitoare, căci era plin de darul Duhului Sfânt.
Pentru niște daruri ca acestea, numele Cuviosului se făcuse cunoscut în toată țara Moldovei, iar poporul, de la mic până la mare, l-a numărat din tinerețe în ceata sfinților. Cei mai mulți îl numeau Sfântul Daniil, Sihastrul cel Bătrân, căci era părinte și povățuitor al tuturor sihaștrilor din nordul Moldovei. Alții, îndeosebi călugării, îl numeau Sfântul Daniil Schimonahul. Iar după mutarea sa din trup, era numit în popor Sfântul Daniil cel Nou, ca să-l deosebească de alți cuvioși cu același nume.
În anul 1451, întâmplându-se grabnică moarte domnului țării, Bogdan Voievod, fiul său, Ștefan, cu greu a scăpat de primejdie. Dar, auzind de nevoința și minunile Sfântului Daniil Sihastrul și fiind în grea strâmtoare, a fost călăuzit de Duhul Sfânt la chilia lui. Aici, poposind câteva zile, și-a mărturisit cugetele înaintea Cuviosului și a primit de la el dezlegare de păcate și multe cuvinte de mângâiere. Apoi, liniștindu-i sufletul, marele sihastru l-a binecuvântat și s-a rugat pentru dânsul, apoi i-a proorocit că în curînd va fi domn al Moldovei și l-a liberat cu pace.
În primăvara anului 1457, Ștefan cel Mare, ajungând pe scaunul Moldovei, s-a încredințat de împlinirea proorociei Sfântului Daniil Sihastrul și de darul lui Dumnezeu care era întru dânsul. Din anul acela, Cuviosul i-a fost marelui domn cel dintâi sfetnic, duhovnic și rugător către Dumnezeu. Adeseori voievodul poposea la chilia lui și își mărturisea păcatele, apoi cerea cuvânt de folos și nimic nu făcea fără rugăciunea și binecuvântarea lui. Iar Cuviosul îl îmbărbăta și îl îndemna să apere țara și creștinătatea de mâinile păgînilor, încredințându-l că de va zidi după fiecare luptă câte o biserică spre lauda lui Hristos, în toate războaiele va birui.
Astfel, ascultându-l, Ștefan cel Mare a apărat cu multă vitejie Biserica lui Hristos și țara Moldovei după căderea Bizanțului, aproape o jumătate de secol, câștigând patruzeci și șapte de războaie și înălțând patruzeci și opt de biserici. În felul acesta, Sfântul Daniil Sihastrul s-a dovedit un mare apărător al Ortodoxiei românești și ctitor duhovnicesc al mănăstirilor înălțate la îndemnul său.
Odată, poposind domnul Moldovei în chilia Cuviosului, a fost îndemnat de marele sihastru să zidească în apropiere de chilia sa o mănăstire de călugări, întru pomenirea Adormirii Maicii Domnului, către care avea mare evlavie. Deci, ascultându-l Ștefan Voievod și împreună alegând locul, cu binecuvântarea lui s-a început în anul 1466 zidirea Mănăstirii Putna. Iar în anul 1470, când s-a sfințit acest dumnezeiesc locaș, însuși Sfântul Daniil a luat parte, fiind cinstit de toți ca un al doilea ctitor.
Se mai spunea despre dânsul că, voind Ștefan Vodă să-i încredințeze mănăstirea, de multe ori l-a rugat să fie egumen și părinte duhovnicesc al Putnei. Dar Cuviosul, socotindu-se nevrednic de o cinste ca aceasta și iubind mai mult liniștea, a rămas mai departe la mica lui chilie din peșteră.
Pentru sfințenia vieții sale, Cuviosul Daniil Sihastrul s-a dovedit din tinerețe purtător de Hristos și mare dascăl al liniștii și rugăciunii lui Iisus. În timpul vieții sale nu era în Moldova alt sihastru și duhovnic mai vestit, nici alt lucrător și dascăl al rugăciunii mai iscusit decât el. De aceea, toți egumenii și duhovnicii din nordul Moldovei, ca și dregătorii din sfatul țării îl aveau de părinte duhovnicesc.
Urmând exemplul vieții sale, numeroși călugări iubitori de liniște din chinovii se retrăgeau în pustie cu binecuvântarea Cuviosului Daniil și deveneau sihaștri și lucrători sporiți ai rugăciunii lui Iisus. Astfel, acest mare ascet al Moldovei, avea prin mănăstiri și sate numeroși fii duhovnicești, iar prin munți și prin codri avea peste o sută de ucenici sihaștri, care se nevoiau în plăcere de Dumnezeu, după sfatul său.
Într-adevăr, Sfântul Daniil Sihastrul a creat în Moldova de nord o mare mișcare isihastă, aproape fără egal, înnoind astfel pentru multă vreme viața duhovnicească în mănăstiri și schituri și ridicând o întreagă generație de sihaștri și rugători ai neamului.
După anul 1470, văzând Cuviosul că la Putna nu mai are liniște din cauza mănăstirii și a mulțimii credincioșilor ce veneau aici, a părăsit chilia în care se nevoise peste douăzeci de ani și s-a retras în taină în pădurile seculare din jurul Mănăstirii Voroneț. Aici se nevoiau ca la cincizeci de călugări sub povățuirea ieroschimonahului Misail, vrednic ucenic al Sfântului Daniil. Deci, aflând un loc retras în preajma mănăstirii, și-a făcut o mică chilie sub stâncă numită Șoimul și aici se ostenea Cuviosul în desăvârșita liniște și plăcere de Dumnezeu.
Însă n-a trecut multă vreme și îndată numele lui s-a făcut cunoscut în toate satele din partea locului, încât veneau la el tot felul de bolnavi, paralizați, oameni stăpâniți de duhuri necurate și se vindecau. Credincioșii, neputând ajunge la chilia lui, așteptau jos în mănăstire. Iar Cuviosul cobora noaptea, se rugă pentru ei, le spunea pricina suferinței, îi sfătuia, îi binecuvânta și îi trimitea sănătoși la casele lor.
În vara anului 1476, Ștefan cel Mare, pierzând lupta de la Războieni în fața turcilor, s-a dus la chilia Sfântului Daniil Sihastrul, bunul său părinte duhovnicesc de la Voroneț. Deci „bătând Ștefan Vodă în ușa sihastrului să-i descuie, a răspuns sihastrul să aștepte Ștefan Vodă afară până va termina ruga. Și după ce și-a terminat sihastrul ruga, l-au chemat în chilie pe Ștefan Vodă. Și s-a spovedit Ștefan Vodă la dânsul. Și a întrebat Ștefan Vodă pe sihastru ce să facă, că nu poate să se mai bată cu turcii. Închina-vă țara la turci sau nu? Iar sihastrul a zis să nu o închine, că războiul este al lui; numai că, după ce va izbăvi, să facă o mănăstire acolo, în numele Sfântului Gheorghe”.
Deci, crezând domnul Moldovei în proorocia Sfântului Daniil că va birui pe turci și luând de la el rugăciune și binecuvântare, îndată a adunat oaste și a izgonit pe turci din țară. Așa ajută Cuviosul cu rugăciuni fierbinți către Dumnezeu să se izbăvească Moldova și țările creștine de robia păgânilor.
Răposând mitropolitul Teoctist, în toamna anului 1477, Ștefan cel Mare s-a sfătuit cu clerul și episcopii țării să aleagă păstor și părinte al Moldovei pe Sfântul Daniil Sihastrul de la Voroneț. Dar Cuviosul auzind de aceasta, s-a rugat cu lacrimi lui Dumnezeu și voievodului să nu-l înstrăineze până la moarte de fericită lui liniște. Deci, cucerindu-se toți de smerenia și sfințenia lui, și-au cerut iertare și l-au lăsat în pustie să slăvească neîncetat pe Dumnezeu.
Timp de douăzeci de ani cât a sihăstrit la Voroneț, Cuviosul Daniil a creat aici o nouă vatră isihastă, tot atât de importantă ca cea de la Putna. Căci în puțină vreme s-au adunat în jurul său zeci de sihaștri, unii mai nevoitori decât alții, care se osteneau fie în codrii Voronețului, fie în munții Rarăului, fie de-a lungul Carpaților Răsăriteni. Cei mai mulți practicau rugăciunea lui Iisus, postul și tăcerea. Alții citeau zilnic psaltirea, alții făceau mii de metanii și împleteau coșuri, iar alții, fiind buni caligrafi, scriau cărți de slujbă pentru biserici și mănăstiri. Cei mai aleși ucenici ai Cuviosului Daniil Sihastrul au fost: mitropolitul Grigore Roșca, monahul caligraf Ioan, precum și egumenii Misail și Efrem, toți din Mănăstirea Voroneț; apoi cuviosul Pahomie Sihastrul și egumenul Nil din Mănăstirea Slatina; egumenul Paisie, Paladie Sihastrul și Anastasie Sihastrul de la Mănăstirea Neamț, Isaia Pustnicul de la Mănăstirea Moldovița, egumenul Gherontie de la Humor și mulți alții.
Aducându-și aminte Ștefan cel Mare de făgăduința dată lui Dumnezeu și Sfântului Daniil Sihastrul, în vara anului 1488 a zidit din temelie, la Mănăstirea Voroneț, o frumoasă biserică din piatră închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, în locul vechii biserici de lemn. La 14 septembrie, în același an, biserica a fost sfințită de mitropolitul Gheorghe, în prezența fericiților ei ctitori, Ștefan Voievod și Cuviosul Daniil Sihastrul și a zeci de mii de credincioși, călugări, clerici și dregători de țară. În acestă zi, cu sfat de obște, Sfântul Daniil, deși bătrân, a fost numit egumen al Mănăstirii Voroneț.
Timp de aproape zece ani Sfântul Daniil a povățuit obștea Mănăstirii Voroneț, ca un mare părinte duhovnicesc al călugărilor, al sihaștrilor și al întregii Moldove. Căci deși petrecea mai mult la chilia sa de sub stâncă Șoimului, fiind foarte iubitor de liniște, adeseori cobora în obște, mărturisea soborul, tămăduia pe cei bolnavi ce se adunau de prin sate și îi sfătuia pe toți. Apoi iarăși se retrăgea la chilia sa.
În timpul egumeniei sale, Mănăstirea Voroneț a trăit cea mai înfloritoare perioadă duhovnicească din istoria sa, fiind socotită multă vreme lavra isihasmului din Moldova. Toți monahii din obște, care număra peste șaizeci de nevoitori, practicau rugăciunea lui Iisus. Unii erau vestiți păstori și duhovnici pentru credincioși, alții erau dascăli învățați în școala mănăstirii și neobosiți caligrafi, iar cei mai mulți erau călugări de rugăciune, care slăveau pe Dumnezeu neîncetat și se rugau pentru toată lumea. La Voroneț au învățat carte și au deprins nevoința duhovnicească numeroși preoți de parohie, egumeni, episcopi, monahi, sihaștri și dregători de țară. Iar în codrii seculari din munții Voronețului, ai Rarăului și Stânișoarei, se nevoiau pentru dragostea lui Hristos alți peste cincizeci de sihaștri, ucenici ai Sfântului Daniil. Pe toți aceștia îi supraveghea și îi povățuia pe calea cea bună a împărăției cerurilor, marele egumen și povățuitor de suflete „Cuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul cel Bătrân”.
Ajungând vas ales al Duhului Sfânt, plin de tot felul de bunătăți și trecând de vârstă de nouăzeci de ani, Sfântul Daniil, marele sihastru al Moldovei, dascălul pustiei și făcătorul de minuni, și-a dat sufletul în brațele lui Hristos la sfârșitul secolului al XV-lea (1496). Mulțimea ucenicilor lui, împreună cu mitropolitul și domnul țării l-au plâns îndeajuns și l-au îngropat în pronaosul bisericii Voroneț, cum se vede până astăzi, punând deasupra o piatră cu inscripția: „Acesta este mormântul părintelui nostru David, schimonahul Daniil”. Apoi, împărțind credincioșilor multe milostenii și sărutând sfintele lui moaște, s-a întors fiecare la ale sale.
După săvârșirea sa, văzând ucenicii și credincioșii că se fac oarecare minuni și vindecări de boli la moaștele Cuviosului, l-au trecut în ceata sfinților, numindu-l „Sfântul Stareț Daniil”, „Sfântul Daniil Sihastrul”, sau mai ales „Prea Cuviosul de Dumnezeu rugătorul Părintele nostru Daniil cel Nou”.
Obștea Mănăstirii Voroneț, împreună cu mitropolitul Grigore Roșca, ucenicul său, au dat acestei lavre, după hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, al doilea hram în cinstea Sfântului Daniil cel Nou, pomenindu-l în rândul fericiților ctitori. Totodată i-au rânduit zi de prăznuire peste an, anume după pomenirea Sfântului Daniil Stâlpnicul. Astfel, în Moldova, pomenirea cuviosului Daniil Sihastru s-a făcut, secole de-a rândul, la 23 aprilie, hramul Mănăstirii Voroneț, și la 18 decembrie, după Sfântul Daniil Stâlpnicul, 11 decembrie.
Ca sfânt cu aureolă a fost pictat, pentru prima dată în 1547 de același mitropolit, pe peretele de sud al bisericii Mănăstirii Voroneț, în stânga ușii de intrare în pridvor, cum se vede până astăzi, ținând în mâna sa un sul desfăcut pe care scrie: Veniți, fraților, de mă ascultați. Vă voi învăța frica Domnului. Cine este omul …
Râvna credincioșilor a îndemnat pe călugării de la Mănăstirea Voroneț, la începutul secolului al XVII-lea, să scoată din mormânt moaștele făcătoare de minuni ale Sfântului Daniil Sihastrul și să le așeze în biserică, în sicriu frumos împodobit, pentru închinare. Pe acestea însuși mitropolitul Dosoftei le-a sărutat, cum singur spune în Viețile Sfinților, scrise și tipărite de el la Iași în anii 1682-1686. Vestea minunilor lui ajunsese până la Kiev, în Polonia, în Transilvania și la Sfântul Munte, de unde veneau credincioși să i se închine și toți îl numeau „Sfântul Daniil cel Nou, făcătorul de minuni”.
În anul 1749, egumenul Mănăstirii Voroneț, anume Ghedeon, a dat Mănăstirii Putna degetul arătător al Sfântului Daniil ferecat în argint, unde se păstrează până astăzi. Moaștele poartă inscripția: „Aceste relicve le-am ferecat eu, Ghedeon, egumen de la Voroneț, cu toată cheltuiala mea, în anul 1749, decembrie 4”. În anul 1775, Moldova de nord ajungând sub ocupația Austriei, moaștele Sfântului Daniil Sihastrul au fost așezate din nou în mormântul său, unde se păstrează până astăzi. În anul mântuirii 1992, la 21-22 iunie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat, în mod solemn, mai mulți sfinți din România, printre care și pe Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul, rânduindu-i zi de prăznuire peste an la 18 decembrie.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi pe toți, ca un singur bun și iubitor de oameni. Amin.
cititi mai mult despre Sf. Cuv. Daniil Sihastrul si pe: doxologia.ro; ro.wikipedia.org
cititi și:
Sfântul Daniil Sihastrul, Daniil Schimonahul, Daniil cel Nou și Sfântul Modest (18 decembrie)
Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR – Colecția Emil Schwartz | Peisaj montan, Sinaia, județul Prahova, 1890-1940(SE-824)
foto preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului
articole preluate de pe: azm.gov.ro; www.facebook.com/@MuzeulTaranuluiș ro.wikipedia.org
Sfântul Daniil Sihastrul, Daniil Schimonahul, Daniil cel Nou și Sfântul Modest (18 decembrie)
Cuviosul Daniil Sihastrul – 18 decembrie
Sfântul Daniil Sihastrul este cunoscut și sub numele de “Daniil Schimonahul” sau “Daniil cel Nou“, nume care nu mai fac posibilă confuzia cu Sfântul Proroc Daniel din Vechiul Testament.
S-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea orașului Rădăuți.
Ajunge la Schitul Sfântul Lavrentie, la 6 km de Putna, locul intrării sale în monahism.
Mai târziu alege să se retragă pe o stâncă de pe malul pârâului Viteul, unde va dăltui un paraclis, la care se mai vede și azi pridvorul, naosul și altarul, iar dedesubt o încăpere, săpată tot în piatră, care îi va sluji drept chilie.
Potrivit tradiției, Cuviosul Daniil i-ar fi prezis Sfântului Ștefan cel Mare că va urca pe tronul de domnie al Moldovei.
După spusele cronicarului Ion Neculce, cuviosul Daniil este cel care l-a îndemnat pe Ștefan Vodă să continue lupta împotriva turcilor și tot de la el a venit și îndemnul de a zidi Mânăstirea Putna.
Nu se cunoaște data trecerii sale la cele veșnice.
A fost înmormântat în partea sudică a pronaosului bisericii Mânăstirii Voroneț.
Un deget, ferecat în argint și împodobit cu unsprezece mărgăritare și un granat, se păstrează și astăzi la mânăstirea Putna.
El poartă inscripția: “Aceste relicve le-am ferecat eu Ghedeon, igumen ot Voroneț, cu toată cheltuiala mea în anul 7257 (1749), în 4 decemvrie“.
Părintele profesor Petru Rezuș mărturisește că acest deget, ferecat în argint, arată că sfintele moaște ale lui Daniil Sihastrul au fost, pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, expuse în mănăstire.
Despre acest deget, care este păstrat la mânăstirea Putna, tradițiile spun că este degetul arătător de la mâna dreaptă a Sfântului Daniil, cu care a arătat voievodului valea Putnei, unde l-a îndemnat să ridice mânăstirea.
Hotărârea sinodală de “canonizare” s-a luat la 20 iulie 1992, rânduindu-se ca el să fie prăznuit în fiecare an, pe 18 decembrie.
Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul († 1496) frescă de la Mănăstirea Voroneț – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org
(…) După un timp, s-a retras la Mănăstirea “Sfântul Laurențiu” de lângă satul Vicovu de Sus.
Simțind nevoia de mai multă liniște, a îmbrăcat schima cea mare, primind numele de schimnic de Daniil și s-a retras într-o zonă împădurită și greu accesibilă de pe valea pârâului Vițău în apropierea actualei localități Putna.
Acolo a găsit o stâncă în care a dăltuit un paraclis.
Se mai văd și azi pronaosul, naosul și altarul, iar dedesubt o încăpere, săpată tot în piatră, care îi slujea drept chilie.
Chilia Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul († 1496) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Aici a venit Ștefan cel Mare în anul 1451, după uciderea tatălui său Bogdan al II-lea, la Reuseni, pustnicul Daniil proorocind că în curând va deveni domnitor al Moldovei, ceea ce s-a și întâmplat în anul 1457.
Tot la îndemnul lui Daniil Sihastrul, Ștefan cel Mare construiește Mănăstirea Putna în anul 1466.
După sfințirea, în 1470, a acestui lăcaș, se retrage la Voroneț, pe malul pârâului Voroneț, sub stânca Șoimului, unde își continuă viața monahală.
La Voroneț îl vizitează din nou Ștefan cel Mare, după înfrângerea de la Războieni din 1476, cerându-i sfatul.
Daniil Sihastrul l-a sfătuit să continue luptele cu turcii, prevăzând că va birui, ceea ce s-a și întâmplat.
În amintirea acestei victorii, în anul 1488 domnitorul a construit Mănăstirea Voroneț.
După sfințirea mănăstirii, Daniil se mută de la chilie în mănăstire.
Aici își petrece ultima parte a vieții, fiind ales ca egumen al mănăstirii.
A decedat în anul 1496 și a fost înmormântat în biserica Mănăstirii Voroneț.
Pe piatra de mormânt care s-a făcut la dorința lui Ștefan cel Mare stă scris: „Acesta este mormântul părintelui nostru David, schimonahul Daniil”. (…)
Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul și Sfântul Voievod Ştefan cel Mare – foto preluat de pe marturieathonita.ro
Întâlnirile de taină dintre Daniil Sihastrul și voievodul Ștefan cel Mare și Sfânt, care îl vizita pe călugăr în chilia lui, l-au inspirat pe Dimitrie Bolintineanu în creația „Daniil Sihastrul” – mărturie peste vremuri.
Daniil Sihastrul
(versuri de Dimitrie Bolintineanu)
preluat de pe poetii-nostri.ro
„Capul ce se pleacă paloșul nu-l taie,
Dar cu umilință lanțu-l înconvoaie!
Ce e oare traiul, dacă e robit?
Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit?
Sub o stearpă, pe un râu în spume,
Unde un sihastru a fugit de lume,
Cu vărsarea serii un străin sosi.
— „Ștefan al Moldovei vine a-ți vorbi!”
— „Ștefan al Moldovei, Daniel îi spune,
Să aștepte-afară!
Sunt în rugăciune.”
— „Bunule părinte!
Sunt rănit și-nvins;
Însăși a mea mumă astăzi m-a respins!
Viu sa-ți cer povața dacă nu-i mai bine
Turcilor Moldova d-astăzi să se-nchine?”
Daniel Sihastru domnului a zis:
— „Ma înșeală-auzul ori eu am un vis?
Capul ce se pleacă paloșul nu-l taie,
Dar cu umilință lanțu-l încovoaie!
Ce e oare traiul, dacă e robit?
Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit?
Viața și robia nu pot sta-mpreună,
Nu e tot d-odată pace și furtună.
Doamne! tu ai dreptul a schimba-n mormânturi
Pentru neatârnare, oameni și pământuri;
Dar nu ai p-acela ca să-i umilești!
Poți ca să îi sfarâmi; dar nu să-i robești!
Dacă mâna-ți slabă sceptrul ți-o apasă,
Altuia mai harnic locul tău îl lasă!
Căci mai bine este supus lăudat,
Decât cu rușine domn și atârnat!”
După-aceste vorbe, Ștefan strânge-oștire
Și-nvingând păgânii ‘nalță-o mânăstire.”
cititi mai mult despre Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul († 1496) pe unitischimbam.ro
Sf. Ier. Modest, arhiepiscopul Ierusalimului – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Modest provenea din cetatea Sevastia, aflată pe teritoriul Turciei de azi.
Părinții săi, creștini evlavioși, au murit în temniță, iar copilul, cu toate că a fost crescut de un nobil păgân, a aflat despre Hristos și a devenit creștin.
Când a mers să se închine în Țara Sfântă, prin rugăciunea sa a făcut să se deschidă ușile Sfântului Mormânt, iar la acest semn a fost ales Arhiepiscop al Ierusalimului.
Și-a ajutat enoriașii prin numeroase minuni, vindecându-i atât trupește, cât și sufletește.
Dumnezeu i-a oferit însă și darul de a vindeca animalele domestice.
De aceea, până în zilele noastre, în ziua sărbătorii sale există obiceiul de a stropi cu aghiasmă grajdurile și animalele, cerând ajutorul sfântului.
Părintele Ioanichie Bălan menționează în Patericul Românesc de existența unei cruci a Sfântului Modest la Mănăstirea Neamț.
Cu această cruce, părinții făceau agheasmă, folosită apoi la stropirea animalelor bolnave din gospodărie.
Conform tradiției, după mulți ani în care a făcut mulțime de minuni, Sfântul Modest a primit cununa muceniciei.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR – Colecția Emil Schwartz | Peisaj montan, Sinaia, județul Prahova, 1890-1940(SE-824) – preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului
Sfântul Modest, ce se serbează în ziua de 18 decembrie este prăznuit pentru boale la vite și paza lor;
pentru aceasta, oamenii aduc pe popă acasă, se roagă lui Dumnezeu în genunchi și fac aghiasmă;
pe urmă preotul iese și stropește cu aghiasmă ograda, ocolul și toate vitele, rugându-se lui Dumnezeu ca să le ferească de boale;
după aceea strâng aghiasma rămasă și din când în când stropesc vitele ori le-o dau în tărâțe.
Tudor Pamfile – Sărbătorile la români. Sărbătorile de toamnă și Postul Crăciunului. Studiu etnografic (București, 1913)
Evenimentele Zilei de 18 decembrie în Istorie
„Bătălia de la Trebbia” (18 decembrie 218 î.Hr.) - Matthäus Merian cel Bătrân (1625)
foto preluat de pe en.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.comș ro.wikipedia.org
(articol in curs de editare)
18 decembrie este a 352-a zi a calendarului gregorian și a 353-a zi în anii bisecți.
Mai sunt 13 zile până la sfârșitul anului.
Sărbători Religioase ale Zilei de 18 decembrie
Biserica Ortodoxă Română
†) Sf. Cuv. Daniil Sihastrul; Sf. Mc. Sebastian şi Zoe; Sf. Ier. Modest, arhiepiscopul Ierusalimului
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Daniil Sihastrul (n. începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea orașului Rădăuți – d. 1496, Voroneț) a fost un pustnic ortodox român, duhovnic renumit, sfetnic al domnitorului Ștefan cel Mare(1457-1504) și egumen al Mănăstirii Voroneț.
El a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în ședința din 20-21 iunie 1992 a Sfântului Sinod, cu numele de “Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul” și ziua de prăznuire a fost stabilită la 18 decembrie.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică
Sf. Sebastian și însoțitorii săi, martiri († 288)
Sfântul Sebastian, pictură de Giovanni Antonio Bazzi (1525) – foto: ro.wikipedia.org
Sfântul Sebastian (n. Milano – d. ca. 288, Roma), sfânt creștin pomenit de Biserica Ortodoxă și de cea Greco-Catolică în ziua de 18 decembrie, iar de Biserica Romano-Catolică și de Bisericile Evanghelice-Lutherane pe 17 ianuarie – foto -
Biserica Romano-Catolică
Ss. Malahia, profet; Graţian, ep. R.
Sărbători internaționale ale zilei de 18 decembrie
Ziua internaţională a migranţilor (ONU)
Ziua internaţională a migranţilor este marcată de ONU în fiecare an, la 18 decembrie, cu scopul de a înlătura prejudecăţile opiniei publice cu privire la migranţi şi de a muta accentul pe contribuţia acestora la diverse domenii, atât în ţările lor de origine cât şi în ţările de destinaţie, conform site-ului https://www.un.org/.
Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a instituit Ziua internaţională a migranţilor prin Rezoluţia 55/93 din 4 decembrie 2000.
De asemenea, prin Rezoluţia 45/158, la 18 decembrie 1990, a fost adoptată Convenţia internaţională pentru protecţia drepturilor tuturor muncitorilor emigranţi şi a membrilor familiilor acestora, care oferă un cadru complet de protecţie a drepturilor omului pentru lucrătorii emigranţi.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Ziua mondială a limbii arabe (ONU)
Ziua mondială a limbii arabe este celebrată anual la 18 decembrie, începând din 2012.
În această zi, în 1973, Adunarea Generală a ONU a adoptat limba arabă ca limbă oficială a Organizaţiei, a şasea din lista limbilor oficiale, alături de engleză, franceză, spaniolă, rusă şi chineză.
Limba arabă reprezintă un pilon al diversităţii culturale a umanităţii. Este una din cele mai răspândite limbi din lume, vorbită zilnic de peste 290 de milioane de persoane, conform https://en.unesco.org/.
În diversitatea formelor ei, clasică sau dialectală, de la exprimarea orală până la scrierea poetică, limba arabă a dat naştere unei estetici fascinante, în domenii precum arhitectura, filosofia, poezia şi cântecul.
Este o cale de intrare către o diversitate de identităţi şi credinţe, iar istoria sa dezvăluie bogăţia legăturilor cu alte limbi.
Araba a jucat un rol de catalizator în cunoaştere, promovând diseminarea ştiinţelor şi filosofiilor greceşti şi romane în Renaşterea europeană, şi a facilitat un dialog al culturilor de-a lungul drumurilor mătăsii, de pe coasta Indiei până în Cornul Africii – notează site-ul UNESCO.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Sărbători naţionale ale zilei de 18 decembrie
Ziua minorităţilor naţionale din România
În fiecare an, la data de 18 decembrie este sărbătorită Ziua minorităţilor naţionale din România.
La 18 decembrie 1992 a fost adoptată, prin Rezoluţie a Adunării Generale a ONU, “Declaraţia cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, etnice, religioase şi lingvistice“, se arată pe site-ul Departamentului pentru Relaţii Interetnice.
Declaraţia cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, etnice, religioase şi lingvistice oferă o garanţie a drepturilor minorităţilor în general, astfel încât mai multe state i-au recunoscut importanţa prin declararea zilei de 18 decembrie ca Zi a minorităţilor naţionale.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Qatar – Ziua Națională a Qatarului (1878)
Localizarea și întinderea Qatarului (verde închis) în Peninsula Arabică - foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Qatar este un emirat (țară condusă de un emir) situat în Asia de Vest, care ocupă mica peninsulă Qatar de pe coasta de nord-est a peninsulei Arabice.
Singura sa frontieră terestră este cu Arabia Saudită, monarhia vecină și parteneră în Consiliului de Cooperare al Golfului, CCG, la sud, restul teritoriului său fiind înconjurat de Golful Persic și golful Bahrain din Golful Persic, care separă Qatarul de Bahrainul din apropiere.
La începutul anului 2017, populația totală a Qatarului era de 2,6 milioane, dintre care numai 313.000 cetățeni qatarezi și 2,3 milioane de muncitori si specialiști străini.
Islamul este religia oficială a Qatarului.
În ceea ce privește veniturile, este al treilea din lume, ca mărime, (Lista țărilor în funcție de PIB-ul PPC pe cap de locuitor) și al șaselea pe după metoda Atlas.
De ONU, Qatar este clasificat ca o țară cu un indice de dezvoltare umană foarte ridicat, având al treilea cel mai mare IDU din lumea arabă după Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită și, conform Băncii Mondiale, este a treia pe lista țărilor, după rezervele dovedite de gaze naturale și rezerve de petrol.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
Niger – Ziua Națională. Aniversarea proclamării republicii (1958)
Evenimentele Zilei de 18 decembrie în Istorie:
- 18 decembrie 1271 – Conducătorul mongol Kublai Han (în imagine) s-a proclamat împărat al Chinei, punând bazele dinastiei Yuanș
- 18 decembrie 1865 – Sclavia a fost abolită odată cu intrarea în vigoare a celui de-al 13-lea amendament din Constituția SUA.;
- 18 decembrie 1892 – Baletul Spărgătorul de nuci de Piotr Ilici Ceaikovski după o povestire de E.T.A. Hoffmann a avut premiera la teatrul Mariinski din Sankt Petersburgș
- 18 decembrie 1979 – Adunarea Generala a ONU adoptă Convenția ce apară femeia împotriva discriminarii în domeniul politic, economic, social și cultural. România va ratifica Convenția la 7 ianuarie 1982.;
- 18 decembrie 1987 — Larry Wall a lansat prima versiune a limbajului de programare Perlș
- 18 decembrie 1989 – Ca urmare a protestelor izbucnite la Timișoara, România a închis frontierele cu Iugoslavia, Ungaria, URSS și Bulgaria
18 decembrie 218 i.I.Hr. - Al doilea razboi punic – În Bătălia de la Trebia, fortele cartagineze conduse de Hannibal infrang armata Republicii Romane.
Generalul cartaginez a fost unul dintre cei mai străluciți comandanți militari din istorie și unul dintre cei mai mari dușmani ai Romei.
Al doilea război punic (Teritoriile deținute de Roma și Cartagina în 218, înainte de începutul războiului) – foto: ro.wikipedia.org
Al doilea război punic a fost conflictul dintre Roma și Cartagina ce a durat între anii 218 i.e.n. și 202 i.e.n., purtat timp de șaisprezece ani în Europa și în Africa.
Bătălia de la Trebia - foto: ro.wikipedia.org
Bătălia de la Trebia (sau Trebbia), a fost una din marile bătălii ale celui de-al doilea război punic, bătălie desfășurată între forțele cartagineze conduse de Hannibal și armata Republicii Romane condusă de consulul Titus Sempronius Longus, în anul 218 î.Hr.
Hannibal avea o infanterie grea de 20000 de oameni asezati intr-o linie subțire, cu gali în mijloc și libieni și spanioli pe flancuri, cu 10000 de cavalerie împărțite egal între cele două aripi, și, bineînțeles, Mago și ai lui 2000 de bărbați ascunși în spatele romanilor. Armata romană era standard, cu 16.000 de legionari în centru, 10.000 de aliați infanterie pe fiecare flanc și, în final, 2000 cavalerie pe fiecare flanc. Longus ordonat armatei sale de a înainta în mod tradițional roman, încet și, în bună ordine. Primul contact între sulițașii celor două armate. Trupele romane erau mai puține , probabil obosite, și de o calitate mai slabă decât cele punice, și au fost învinse rapid. Cavaleria romană a suferit într-un mod similar, și, în curând, cavaleria și sulițașii puni au atacat flancurile din armata romană. Numai în centru romanii o duceau mai bine. Chiar dacă atacul lui Mago a terminat pe aliații romanilor, nu a învins legiunile, care au spart centru lui Hannibal. Fără rezerve, Hannibal ar fi avut probleme, dar până acum era clar că romanii au pierdut, și 10000 de legionari nu au încercat să intre din nou în luptă, ci au fugit înapoi la Placentia.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
18 decembrie 1133 - A murit episcopul Hildebert de Tours (n.1056), cleric reformator francez si poet.
18 decembrie 1271 - Conducătorul mongol Kublai Han s-a proclamat împărat al Chinei, punând bazele dinastiei Yuan.
Kublai, sau Kubilai Han - foto: ro.wikipedia.org
Kublai, sau Kubilai Han, mare han mongol care a domnit între anii (1215-1294) A fost unul din nepoții întemeietorului Imperiului mongol, Genhis Han.
A fost împăratul Chinei intre 5 mai 1260 – 18 februarie 1294 si este considerat a fi fost unul dintre cei mai importanți conducători mongoli.
În anul 1253 , Kubilai s-a convertit la religia budistă.
A luat măsuri în sprijinul ei și al mănăstirilor din Tibet, budismul ajungand in timpul domniei sale, religie de stat.
18 decembrie 1352 - Inocențiu al VI-lea este ales Papă.
18 decembrie 1622 - Fortele portugheze inving in batalia de la Mbumbi o armata a regatului Kongo,in actuala Angola.
18 decembrie 1644 - Odată cu împlinirea vârstei de 18 ani regina Cristina a Suediei preia puterea deși încoronarea este amânată din cauza războiului cu Danemarca.
Cristina - foto: ro.wikipedia.org
Cristina (suedeză Kristina Augusta; 18 decembrie 1626 – 19 aprilie 1689), mai târziu cunoscută drept Cristina Alexandra și uneori Contesa Dohna, regină a Suediei din 1632 până în 1654.
A fost singurul copil legitim supraviețuitor al regelui Gustavus Adolphus al Suediei și a soției lui Maria Eleonora de Brandenburg.
La vârsta de șase ani i-a succedat tatălui ei la tronul Suediei după moartea acestuia în bătălia de la Lützen (1632) în timpul Războiului de Treizeci de Ani.
18 decembrie 1737 - A murit Antonio Stradivari, celebru lutier italian,ale carui viori sunt considerate pana in ziua de azi cele mai bune din lume: (n. 1644).
Antonio Stradivarius - foto: ro.wikipedia.org
Antonio Stradivarius (n. 1644, Cremona – d. 18 decembrie 1737, Cremona), cunoscut lutier, un creator italian de instrumente muzicale cu coarde, în special viori, rămase celebre până astăzi.
Antonio Stradivari a făurit aproximativ 1.100 instrumente din care circa 600 au rămase cunoscute astăzi.
A construit în atelierul său din Cremona viori, viole, violoncele, chitare dar și o harpă, actualmente aflată în proprietatea Academiei de muzică din Neapole, Italia.
Intrumentele sale sunt, pe lângă sunetul deosebit și rareori egalat, o investiție financiară foarte bună.
În ultimii 30 de ani prețul instrumentelor semnate Stradivari a crescut de peste 200 de ori, ajungându-se astăzi a fi estimate la 5-6 milioane de Euro per instrument (ceea ce ar însemna circa de 500 de ori greutatea lor în aur), și sunt în continuă creștere
18 decembrie 1777 - In Statele Unite este sărbătorita pentru prima data Ziua Recunostintei , marcându-se victoria recentă a revolutionarilor americani contra trupelor britanice în Bătălia de la Saratoga, din luna octombrie.
18 decembrie 1787 - New Jersey devine al treilea stat care a ratificat Constituţia SUA .
18 decembrie 1803 - A murit Johann Gottfried Herder, filosof, critic literar şi estetician german, unul dintre întemeietorii curentului literar “Sturm und Drang”, alături de F.M. Klinger, Schiller, Goethe etc.; (n.25.08.1744).
Johann Gottfried von Herder - foto – ro.wikipedia.org
Johann Gottfried von Herder (25 august 1744, Mohrungen – 18 decembrie 1803, Weimar), filosof, teolog și poet german. Curentul literar “Sturm und Drang”, („furtună și imbold”, tradus de obicei în critica literară româna ca „furtună și avânt”) a fost o mișcare literară de protest din literatura germana din a doua jumătate a secolului al XVIII- lea, denumită astfel după o dramă de Friedrich Maximilian Klinger si a marcat revenirea romantismului asupra a ceea ce era văzut ca o tradiție literară rationalista.
18 decembrie 1835 - Impăratul Rusiei aprobă decizia Senatului de a întemeia pe lîngă cele 6 judeţe existente în Basarabia ţaristă (Hotin, Iaşi, Orhei, Bender, Leova şi Akkerman) încă două: Orhei şi Soroca (din părţi ale judeţelor Hotin, Iaşi şi Orhei, celui din urmă schimbîndu-i-se denumirea în Chişinău).
Administraţiei speciale a oraşului Ismail (Izmailskoe Gradonacealstvo) i-au fost subordonate cîteva sate situate între lacurile Chitai şi Sasic.
Tîrgurile Orhei şi Soroca, devenind centre judeţene, sunt declarate oraşe.
Administraţia judeţului Leova este trecută în tîrgul Frumoasa, căruia i se schimbă denumirea în Cahul, la fel şi judeţului modificîndu-i-se denumirea în Cahul.
18 decembrie 1846 - A murit Veniamin Costache, cărturar, traducător şi poet român, mitropolit al Moldovei (n. 20.12.1768).
Veniamin Costache - foto: ro.wikipedia.org
Veniamin Costache (n. 20 decembrie 1768, Roșiești, județul Vaslui – d. 18 decembrie 1846, mănăstirea Slatina, județul Suceava), cărturar și traducător român, mitropolit în Moldova.
18 decembrie 1863 - S-a născut arhiducele austriac Franz Ferdinand.
Arhiducele Franz Ferdinand al Austriei - foto: ro.wikipedia.org
Arhiducele Franz Ferdinand al Austriei (n. 18 decembrie 1863, Graz – d. 28 iunie 1914, Sarajevo), Arhiduce de Austria, din 1896. În 1896 a devenit primul succesor la tronul imperiului Austro-Ungar.
A fost asasinat la Sarajevo, in Bosnia in ziua de 28 iunie 1914 ,ora 11 am, de către Gavrilo Princip, un student sârb bosniac de 19 ani. Atentatul de la Sarajevo a constituit motivul începerii Primului război mondial, în august 1914.
18 decembrie 1865 - A decedat compozitorul brazilian Francisco Manuel da Silva; (n.1795).
18 decembrie 1865 - Scalvia a fost abolită o dată cu intrarea în vigoare a celui de-al 13-lea amendament din Constituția SUA, in care se preciza ca pe teritoriul statului nu mai pot sa existe sclavi. Abolirea sclaviei în Statele Unite ale Americii (19 iunie 1862); Proclamația de emancipare (22 septembrie 1862; 1 ianuarie 1863)
Harriet Tubman (stânga), sclavă care a evadat din Sud. După evadare, ea a ajutat mulţi alţi sclavi să fugă în Nord. Aici, împreună cu şase sclavi pe care i-a salvat - foto: ro.wikipedia.org
Inca dinainte de Razboiul Civil, mai multi lideri politici americani, in frunte cu Abraham Lincoln, au militat pentru eliberarea negrilor, idee care a provocat mania sudistilor.
Disputele intre sustinatorii celor doua tabere au fost extrem de aprinse de-a lungul anilor.
Lincoln nu a cedat insa, astfel incat, prin reprezentantii Partidului Republican, a pus in dezbaterea Congresului un amendament in care se prevedea abolirea sclaviei.
În aprilie 1964, Senatul si-a dat votul favorabil, insa nu acelasi lucru s-a intamplat si in Camera Reprezentantilor.
Abia in ianuarie 1865, amendamentul a trecut in Congres, iar pana la sfarsitul anului mai multe state americane au ratificat actul.
Pe 2 decembrie, Alabama a fost cel de-al 27-lea stat care a recunoscut actul normativ facand posibila formarea majoritatii pentru adoptarea oficiala a acestuia si desfiintarea sclaviei dupa mai bine de doua secole.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
18 decembrie 1865 - Se încheie la Bucureşti in România, Convenţia româno-sîrbă privind reglementarea serviciului telegrafic.
18 decembrie 1870 - În România, începe să guverneze intre 18 decembrie 1870 – 11 martie 1871, cabinetul liberal prezidat de Ion Ghica.
18 decembrie 1874 - S-a nascut Radu D. Rosetti, poet şi epigramist român, fiul publicistului Dimitrie R. Rosetti; (d.1964).
18 decembrie 1878 - S-a născut Iosif Vissarionovici Stalin ( Djugasvili), revoluționar bolșevic și conducător politic sovietic, unul dintre cei mai mari criminali din istoria omenirii.
Iosif Vissarionovici Stalin – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Iosif Vissarionovici Stalin (născut: Ioseb Besarionis Dze Jugashvili,18 decembrie 1878 – d. 5 martie 1953) din tată georgian și mamă osetină, a fost un om politic sovietic, fost revoluționar bolșevic devenit după Revoluția din Octombrie conducător politic sovietic.
Deși sursele se contrazic în privința anului și zilei de naștere ale lui, Iosif Dzhugashvili se găsește în registrele bisericii Uspensky din Gori, Georgia drept născut pe 18 decembrie (stil vechi: 6 decembrie) 1878.
Această data de naștere este documentată de certificatul său de absolvire a școlii, de cuprinzătorul său dosar de la poliția Rusiei țariste, o consemnare de arest din 18 aprilie 1902 în care și-a declarat vârsta de 23 de ani și toate documentele prerevoluționare rămase în existență.
Spre sfârșitul lui 1921, Stalin însuși și-a menționat data nașterii ca fiind 18 decembrie 1878, într-un curriculum vitae scris cu mâna proprie.
Totuși, după ce a venit la putere în 1922, dictatorul a schimbat sa de nastere in 21 decembrie 1879 (stil vechi 9 decembrie 1879).
Aceasta dată a devenit zi de sărbătoare în toată Uniunea Sovietică. Stalin a devenit Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în 1922.
Stalin a devenit Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în 1922, în urma morții lui Vladimir Ilici Lenin, câștigând în anii deceniului al treilea lupta pentru putere cu Lev Troțki și consolidându-și pe deplin autoritatea odată cu Marea Epurare, o perioadă de represiune cruntă al cărei apogeu a fost atins în 1937.
Stalin a rămas la putere pe tot parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, și după încheierea acestuia, până la moartea sa.
Din 1946 a deținut și funcția de prim-ministru al Uniunii Sovietice. Ideologia marxist-leninistă ca interpretare a lui Stalin este adeseori numită și stalinism.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
18 decembrie 1879 - S-a născut Paul Klee, pictor,desenator şi teoretician al artei de origine elveţiană;(d. 29.06.1940).
Paul Klee, 1911 – foto: ro.wikipedia.org
Paul Klee (n. 18 decembrie 1879, Münchenbuchsee lângă Berna, Elveția – d. 29 iunie 1940, Muralto, Elveția), pictor, desenator și teoretician al artei elvețian, de naționalitate germană/
18 decembrie 1892 - Baletul Spărgătorul de nuci, de Piotr Ilici Ceaikovski, după o povestire de E.T.A. Hoffmann a avut premiera la teatrul “Mariinsky Theatre” din Sankt Petersburg, Rusia.
(Left to right) Lydia Rubtsova as Marianna, Stanislava Belinskaya as Clara and Vassily Stukolkin as Fritz, in the original production of The Nutcracker (Imperial Mariinsky Theatre, Saint Petersburg, 1892) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Spărgătorul de nuci este un balet de Piotr Ilici Ceaikovski (opus 71). Libretul: Marius Petipa, după versiunea lui Alexandre Dumas a basmului lui E. T. A. Hoffmann „Spărgătorul de nuci și regele șoarecilor”.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
18 decembrie 1899 - A murit Bonifaciu Florescu, critic literar, poet şi traducător român, fiul natural al lui Nicolae Bălcescu.
Bonifaciu Florescu - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Bonifaciu Florescu (n. 14 mai 1848, Budapesta – d. 18 decembrie 1899, București), a fost un publicist, traducător și critic literar.
Era fiul nelegitim al lui N. Bălcescu și al Alexandrinei (Luxița) Florescu, fiica marelui logofăt Iordache Florescu.
Asupra legăturii fiicei lor, Floreștii au ascuns adevărul, în timp ce Bălceștii au recunoscut paternitatea copilului.
A absolvit liceul „Louis le Grand” din Paris (bacalaureatul in 1868) si a fost licentiat al Facultatii de Litere a Academiei din Rennes (1872).
Reusit prin concurs pentru postul de profesor la catedra de istorie universala critica, a Facultatii de Litere a Universitatii din Iasi (1873), e destituit de Titu Maiorescu dupa un an si transferat la Liceul „Sf. Sava” din Bucuresti,ca prof. de istorie.
Preda aici, la „Mihai Viteazul”, la Liceul Militar si la Seminarul „Sf. Nifon”, limba franceza.
Antijunimist, detractor al lui T. Maiorescu si Eminescu”, e atacat de acesta din urma in poezia” Epistola deschisa homunculului Bonifaciu” (1876).
Membru al Partidului Liberal, a fost prieten cu Pantazi Ghica și colaborator la gazetele acestuia, s-a numărat între cei care au făcut o opoziție categorică Junimii și lui Titu Maiorescu.
A colaborat cu aproape toate foile antijunimiste („Românul”, „Tranzacțiuni literare și științifice”, „Revista contimporană”, „Stindardul”) și, împreună cu Al. Macedonski, inițiază editarea „Literatorului”.
A fondat „Portofoliul român” și „Duminica” (alături de I.C. Săvescu). A condus publicatia „Țara literară”, a întemeiat „Revista albastră” și „Biblioteca omului de gust”.
De asemenea a colaborat la „Revista orientală”, „România literară”, „Nuvelistul”, „Revista literară”, „Vestea”, „Peleșul”, „Analele literare” etc. În 1894 a scos săptămânalul „Dacia viitoare”.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
18 decembrie 1911 - Prima expoziţie a grupării “Blaue Reiter”(Kandinsky, Jawlensky, Marc, Kubin, Gabriele Munter) se deschide la Galeria Thamnhauser din Munchen, cuprinzând o retrospectivă Douanier Rousseau, lucrări de Delaunay, Kandinsky, Macke, Marc, Munter, Arnold Schonberg.
Blaue Reiter – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
18 decembrie 1913 - S-a nascut Willy Brandt, om politic german, cancelar federal (1969–1974), laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1971);(d.08.10.1992).
Willy Brandt – foto: ro.wikipedia.org
Willy Brandt, născut Herbert Ernst Karl Frahm, (n. 18 decembrie 1913, Lübeck – d. 8 octombrie 1992, Unkel), om politic german.
A fost cancelar al Germaniei în perioada 21 octombrie 1969 – 7 mai 1974, din partea SPD.
La 7 decembrie 1970, în timpul unei vizite oficiale în Polonia, și-a surprins asistența în momentul în care în loc să rămână în picioare, a căzut în genunchi în fața fostului Ghetto din Varșovia.
În anii 1970 a pus în practică noua Ostpolitik, ca politică de destindere față de RDG și blocul comunist. În anul 1971 a fost laureat cu Premiul Nobel pentru Pace.
18 decembrie 1915 - S-a născut Vintilă Horia (Horia Caftangioglu), scriitor din exil, autor al romanului “Dieu est né en exil”, pentru care a primit premiul Goncourt în 1960 („Mai sus de miazănoapte”); (d.04.04.1992).
19 decembrie 1916 - Primul război mondial - Se sfârșește Bătălia de la Verdun, dintre trupele germane și cele franceze.
Bătălia de la Verdun (21 februarie 1916 – 18 decembrie 1916) – foto: ro.wikipedia.org
Bătălia de la Verdun, a mai fost numită și „Abatorul” deoarece numărul de morți, răniți și dispăruți se ridică la 700 000 de persoane.
Dacă la Marna în 1914 a fost o bătălie în stil clasic, care s-a clarificat în câteva zile, la Verdun a fost prima bătălie care a avut toate caracteristicile războiului de tip nou.
Bătălia de la Verdun a fost cunoscută după remarca « Ils ne passeront pas » (Ei NU vor trece) atribuită lui Robert Nivelle.
Pentru francezi, Bătălia de la Verdun a fost, după cea de la Marna, al doilea moment culminant al Primului Război Mondial.
18 decembrie 1917 - La Tiraspol s-a desfășurat Primul Congres al Moldovenilor din stînga Nistrului.
foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
La 17-18 decembrie 1917 la Tiraspol se desfășoară Primul Congres al Moldovenilor din stînga Nistrului, o consecință directă a Congresului Ostașilor Moldoveni din 20-27 octombrie 1917 de la Chișinău, la care a fost proclamată autonomia fostei Basarabii țariste.
La Congesul de la Tiraspol au participat delegați reprezentanți a circa 20 de localități din județele Tiraspol și Balta, 47 ostași din garnizoana locală și alte orașe din regiune și o delegație oficială a Sfatului Țării din care făceau parte și Pantelimon Halippa, Anton Crihan, Gheorghe Mare și Vasile Gafencu.
De asemenea prezent la reuniune, în calitate de ziarist, a fost și Onisifor Ghibu, pe atunci redactor al gazetei Ardealul. Congresul Moldovenilor din stînga Nistrului a pus în discuție mai multe probleme de larg interes pentru populație, la fiecare capitol fiind adoptată cîte o rezoluție.
foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Privind chestiunea școlară (Voprosul despre școli) se stipula introducerea generalizată a limbii moldovenești și a alfabetului latin; În chestiunea bisericească (Voprosul despre biserici) s-a decis ca slujbele din satele moldovenești să se facă în limba moldovenească;
În chestiunea militară (Voprosul militar) s-a hotărît înființarea de polcuri moldovenești comandate de ofițeri moldoveni; în chestiunea spitalelor și judecătorilor s-a stabilit ca în toate activitățile să fie utilizată limba norodului moldovenesc, iar actele și legile să fie traduse în limba moldovenească.
Dezbaterea principală s-a axat în jurul deciziei privind viitorul moldovenilor din stînga Nistrului și anume rămînerea în componența Ucrainei sau unirea cu Moldova.
Decizia a fost amînată, convenindu-se la convocarea unei Adunări Naționale la care să participe toți împuterniciții satelor moldovenești din stînga Nistrului din guberniile Hersonului și Podoliei. Congresul din 17-18 decembrie de la Tiraspol a discutatat ideea unirii regiunilor românești din stînga Nistrului cu Basarabia.
18 decembrie 1918 - În România, la Bucureşti, se crează Partidul Ţărănesc sub conducerea învăţătorului Ion Mihalache (din Topoveni, jud.Argeş).
În următorii ani, Partidul Ţărănesc fuzionează la 3/16 februarie 1919 cu Partidul Muncitor din Moldova; la 18 iulie 1921 cu Partidul Ţărănesc din Basarabia; la 22 septembrie 1922 cu Partidul Socialist-Ţărănesc, la 3 octombrie 1921 se constituie Partidul Ţărănesc din Transilvania, iar la 11 iunie 1922, Partidul Ţărănesc din Bucovina.
Partidul Ţărănesc editează publicaţiile “Ţara nouă” (1919-1921), “Aurora” (1921-192).
18 decembrie 1923 - Muzeul Militar Național, creat în aprilie 1914 ca secție militară a Muzeului Național al României, a fost transformat în instituție de sine stătătoare.
18 decembrie 1925 - S-a născut Vasile Veselovski, compozitor roman de muzică uşoară; (d. 04.01.1998).
18 decembrie 1926 - Turcia adoptă calendarul gregorian.
18 decembrie 1940 - În România se desfiinţează breslele de lucrători, funcţionari şi meseriaşi, înfiinţate în timpul dictaturii regale.
18 decembrie 1943 - S-a născut Keith Richards, chitarist al trupei “The Rolling Stones”.
18 decembrie 1944 - Al doilea război mondial: Armata a IV–a româna intră pe teritoriul Cehoslovaciei pentru a participa la operaţiunile militare desfăşurate împotriva armatei germane.
18 decembrie1944 - A părut primul număr din cotidianul „Le monde”, sub direcţia lui Hubert Beuve–Mery.
18 decembrie 1946 - S-a născut Steven Spielberg, regizor american de film. Nascut in Cincinnati, statul american Ohio, Spielberg a fost cel mai tanar regizor de la studiourile Universal.
A debutat in televiziune si foarte repede a reusit sa se impuna ca cel mai prolific regizor de film din cinematografia americana.
La putina vreme dupa debut, a castigat trei Oscaruri cu productia “Fălci”.
Au urmat apoi “Întalnire de gradul trei” (“Close Encounters of the Third Kind”), care a luat alte doua Oscaruri, si “ET”, cu 4 premii ale Academiei de Film.
Renumele si l-a intarit cu “The Color Purple” (“Culoare purpurie”) din 1985, film care a avut 11 nominalizari la Oscar si 100 milioane de dolari incasari.
Si lista poate continua cu “Peter Pan”, “Jurassic Park”, “Lista lui Schindler”, “Salvati soldatul Ryan”.
Majoritatea filmelor regizate ori produse de Spielberg au avut nu doar succes la critici, ci si la public dovada fiind banii obtinuti din vanzarea producatiilor.
In 2004, i-a fost acordat un premiu de excelenta din partea Academiei Americane de Film, precum si Legiunea de Onoare din partea autoritatilor franceze pentru activitatea sa artistică.
De asemenea, Steven Spielberg a fost inclus in Science Fiction Hall of Fame.
18 decembrie 1956 - Japonia se alătură Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Membrii Națiunilor Unite (194 de state) – foto: ro.wikipedia.org
18 decembrie 1963 - S-a născut Brad Pitt, actor american, denumit “sfărâmătorul de inimi de la Hollywood” (“Legendele Toamnei”, “Interviu cu un vampir”).
18 decembrie 1966 - Richard L. Walker descopera satelitul Epimetheus al planetei Saturn.
Epimeteu fotografiat de sonda Cassini la 3 decembrie 2007 – foto: ro.wikipedia.org
Epimeteu este un satelit natural al lui Saturn. De asemenea este cunoscut și ca Saturn XI.
A fost denumit după titanul Epimeteu, fratele lui Prometeu. Există de asemenea și un asteroid numit 1810 Epimeteu.
18 decembrie 1970 - Premiera, la București, a spectacolului cu piesa Acești nebuni fățarnici, de Teodor Mazilu.
18 decembrie 1973 - Adunarea Generala a ONU adoptă limba arabă ca limbă oficială a sa.
Data de 18 decembrie devine Ziua limbii arabe.
Ziua ONU a limbii arabe – foto: ro.wikipedia.org
Inițiativa de a dedica o zi a anului fiecăreia dintre cele șase limbi oficiale ale ONU – chineza, engleza, franceza, spaniola și rusa – aparține Departamentul pentru informații publice al Secretariatului ONU, care a pus-o în practică începând cu anul 2010
18 decembrie 1979 - Adunarea Generala a ONU a adoptat Convenţia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (politic, economic, social și cultural).
A intrat în vigoare sub forma unui tratat internaţional 18 septembrie 1981 după ce a fost ratificat de statul cu numărul 20.
Cu prilejul celei de-a zecea aniversări, a Convenţiei în 1989, cel puţin o sută de naţiuni au fost de acord cu prevederile acestui document internaţional.
Un număr de 99 de state sunt semnatare ale Convenţiei şi 189 de state sunt părţi la acest document internaţional. România a semnat Convenţia la 4 septembrie 1980 şi a ratificat-o la 7 iunie 1982.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
18 decembrie 1980 - S-a născut solista americană de muzică pop Christina Aguilera (a participat la Festivalul Internaţional “Cerbul de Aur”, ediţia 1998).
18 decembrie 1987 - Larry Wall a lansat prima versiune a limbajului de programare Perl.
Perl este un limbaj de programare dinamic, procedural, creat de Lary Wall în 1987.
Perl împrumută caracteristicile limbajelor C, shell, AWK, sed, Lisp și ale multor alte limbaje într-o măsură mai mică.
O caracteristică importantă care deosebește Perl de alte limbaje este faptul că beneficiază de un repository numit CPAN ce conține module open-source bine documentate.
Utilizarea CPAN pentru re-folosirea codului deja scris este încurajată.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org;
18 decembrie 1989 - Ca urmare a protestelor izbucnite la Timisoara, Romania a inchis frontierele cu Iugoslavia, Ungaria, URSS si Bulgaria.
Timişoreni în faţa casei lui László Tőkés în seara zilei de 16 decembrie 1989 – foto: timpul.md
La Timisoara a fost instituita starea de necesitate, primarul Petre Mot anuntand acest lucru in cadrul unei sedinte cu activul de partid.
În oras a fost interzisa circulatia grupurilor de peste 2 persoane, trecatorii fiind legitimati iar cei suspecti retinuti.
În 17 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu a dat ordin să se tragă în protestatarii anticomunişti din Timişoara, fiind înregistraţi primii morţi căzuţi pentru libertate.
Ceauşescu a convocat şedinţa Comitetului Politic Executiv, unde înalţii demnitari au fost cu toţii de acord să tragă în demonstranţii de la Timişoara cu muniţie de război.
După atacarea sediului Partidului Comunist Român, Ministrul Apărării de atunci, generalul Vasile Milea, a anunţat Bucureştiul că judeţul Timiş este în stare de necesitate şi cere intervenţia în forţă a armatei.
Decembrie 1989 - foto-Constantin-Duma (preluat de pe: timpolis.ro)
Conform martorilor, în jurul orei 16 se trage primul foc de armă asupra manifestanţilor strânşi în Piaţa Libertăţii.
În acest timp, la Bucureşti, cuplul dictatorial Elena şi Nicolae Ceauşescu acuză autorităţile locale că n-au reuşit să reprime protestul încă din prima zi.
La Timişoara sosesc după-amiază 11 ofiţeri superiori din conducerea Miliţiei, Securităţii şi Armatei, toţi sub comanda lui Ion Coman, secretarul Comitetului Central al PCR.
Este declanşată operaţiunea Radu cel Frumos, ce cuprinde acţiuni specifice stării de război.
Fara sa tina seama de interdictii, un grup de aproximativ 30 de tineri s-a adunat in fata Catedralei unde a desfasurat un steag tricolor fara stema si au aprins lumanari.
S-a cantat “Desteapta-te, romane”.
Tab în flacări în fața catedralei din Timișoara, în decembrie 1989 – foto: sorinbogdan.ro
Fortele de ordine au deschis focul in plin, cativa manifestanti reusind sa fuga, dar cei mai multi au fost ucisi sau raniti.
După ora 20, oraşul devine un adevărat infern. De la Piaţa Libertăţii până la Operă, pe Calea lipovei şi Calea Girocului, se trage în plin.
Taburile blochează intrările în oraş şi toată noaptea se aud numai împuşcături. 59 de timişoreni au murit atunci, câteva sute au fost răniţi.
40 de cadavre au fost transportate şi incinerate în Bucureşti pentru a şterge urmele. Represaliile nu au reuşit însă decât să îi îndârjească pe timişoreni, care au continuat să iasă în stradă şi zilele următoare.
Ziua de 17 decembrie a fost declarată zi de doliu printr-o decizie a Consiliului Local Timişoara.
Astfel toate instituţiile din oraş au arborat drapelul României în bernă sau alăturat unei panglici negre de doliu.
Din statisticile oficiale rezulta ca la Spitalul Judetean din Timisoara se aflau, la 18 decembrie, 58 de cadrave si 240 de raniti.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
18 decembrie 1990 - S-a semnat, la Strasbourg, actul prin care România a aderat la Convenția Culturală Europeană.
18 decembrie 1991 - Federatia Rusa a recunoscut independenta Republicii Moldova, Boris Eltin declarand ca Rusia este gata sa stabileasca relatii diplomatice cu aceasta tara.
18 decembrie 1991 - S-a înfiinţat Partidul Umanist din România (PUR), avându-l ca preşedinte – fondator pe Dan Voiculescu. Ulterior acest partid si-a transformat denumirea in Partidul Conservator.
18 decembrie 1991 - La Strasbourg, Romania a semnat actul de aderare la Conventia Culturala Europeana.
18 decembrie 1992 - Guvernul Romaniei a recunoscut republicile Ceha si Slovaca in calitate de subiecte distincte de drept international, cu efect juridic, incepand de la 1 ianuarie 1993.
18 decembrie 1993 - A murit actorul român de teatru şi film Gheorghe Cozorici; (n. 16 iulie 1933).
18 decembrie 1995 - A murit Konrad Zuse, inginer german, inventatorul primului calculator – Z3; (n.22.06.1910).
18 decembrie 1999 - A incetat din viata Robert Bresson, regizor şi scenarist francez („Un condamnat la moarte a evadat”, „Procesul Ioanei D’Arc”); (n.25.09.1907).
18 decembrie 200 - A decedat Gilbert Bécaud, cântăreţ şi compozitor francez, unul dintre cei mai îndrăgiţi interpreţi francezi, supranumit „Domnul 100 000 de volţi”; (n.24.10.1927).
18 decembrie 2002 - A murit actorul american James Coburn; (n. 31.08.1928).
18 decembrie 2005 - România câştigă titlul de vicecampioană mondială la handbal feminin la Campionatul Mondial de Handbal din Rusia, fiind învinsă în actul final de ţara gazdă, scor 28 – 23.
18 decembrie 2005 – Războiul civil din Ciad începe atunci când grupurile rebele, susținute de Sudanul vecin, lansează un atac în Adré.
18 decembrie 2006 – Prima dintr-o serie de inundații lovește Malaysia. Numărul deceselor cauzate de aceste inundații este de cel puțin 118, cu peste 400.000 de persoane strămutate.
18 decembrie 2006 – În Emiratele Arabe Unite se desfășoară primele alegeri.
18 decembrie 2015 – „Kellingley Colliery”, ultima mină de cărbune în subteran din Marea Britanie, se închide.
18 decembrie 2017 – Trenul de pasageri Amtrak Cascades 501 deraiază lângă DuPont, Washington, un oraș din Statele Unite, lângă Olympia, Washington, ucigând șase persoane și rănind alte 70.
18 decembrie 2019 – Camera Reprezentanților a Statelor Unite ale Americii a decis adoptarea articolelor prin care președintele Donald Trump este acuzat pentru abuz de putere și obstrucție a Congresului. Trump devine al treilea președinte american care face obiectul unei proceduri de destituire, după Andrew Johnson în 1868 și Bill Clinton în 1998.
18 decembrie 2020 - La Ordinea Zilei
18 decembrie 2022 – Echipa Naționala de football a Argentinei a câștiga, în fața echipei Franței, Finala Campionatului Mondial de Fotbal 2022.
Finala Campionatului Mondial de Fotbal 2022 a fost un meci de fotbal care a stabilit câștigătoarea ediției Cupei Mondiale FIFA din 2022.
Aceasta a fost a 22-a finală a Cupei Mondiale FIFA.
Meciul a avuta loc pe Lusail Stadium din Lusail, Qatar, pe 18 decembrie 2022, Ziua Națională a Qatarului, și a adus față în față echipele Argentinei și Franței, campioana ediției precedente.
Cu un record de 1,5 miliarde de telespectatori, finala a devenit unul dintre cele mai urmărite evenimente sportive din istorie.
Finala a avut loc în fața a 88.966 de spectatori și a fost arbitrată de Szymon Marciniak.
Argentina a deschis scorul printr-un penalti al lui Lionel Messi în minutul 23, înainte ca Ángel Di María să mărească avantajul în minutul 36, printr-un șut în colțul porții după un contraatac argentinian.
Franța nu a reușit să înregistreze un șut pe poartă pentru marea majoritate a meciului, până când o dublă în doar 97 de secunde a lui Kylian Mbappé să egaleze scorul, 2–2 în minutul 81.
În timpul prelungirilor, Messi a marcat din nou pentru a oferi Argentinei un avantaj de 3–2.
Cu toate acestea, Mbappé a marcat un al doilea penalty pentru a egala 3–3 cu doar câteva minute rămase, devenind al doilea om care a marcat un hat-trick într-o finală a Cupei Mondiale după Geoff Hurst în 1966.
Argentina a câștigat apoi loviturile de departajare care au urmat cu 4–2 pentru a obține a treia ei Cupă Mondială și prima din 1986.
Argentina a devenit a doua echipă după Spania în 2010 care a câștigat Cupa Mondială, după ce a pierdut primul meci.
Franța a devenit prima echipă care a marcat trei goluri într-o finală a Cupei Mondiale și a pierdut.
Messi a fost numit omul meciului și a câștigat Balonul de Aur ca cel mai bun jucător al turneului.
Meciul a fost clasat de experți și fani deopotrivă drept una dintre cele mai mari finale ale Cupei Mondiale și unul dintre cele mai frumoase meciuri din istoria sportului.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org