Sfântul Daniil Sihastrul, Daniil Schimonahul, Daniil cel Nou și Sfântul Modest (18 decembrie)

Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR – Colecția Emil Schwartz | Peisaj montan, Sinaia, județul Prahova, 1890-1940(SE-824)

foto preluat de pe www.facebook.com/@MuzeulTaranului

articole preluate de pe: azm.gov.ro; www.facebook.com/@MuzeulTaranuluiș ro.wikipedia.org

 

Sfântul Daniil Sihastrul, Daniil Schimonahul, Daniil cel Nou și Sfântul Modest (18 decembrie)

---

 

Cuviosul Daniil Sihastrul – 18 decembrie

Sfântul Daniil Sihastrul este cunoscut și sub numele de “Daniil Schimonahul” sau “Daniil cel Nou“, nume care nu mai fac posibilă confuzia cu Sfântul Proroc Daniel din Vechiul Testament.

S-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea orașului Rădăuți.

Ajunge la Schitul Sfântul Lavrentie, la 6 km de Putna, locul intrării sale în monahism.

Mai târziu alege să se retragă pe o stâncă de pe malul pârâului Viteul, unde va dăltui un paraclis, la care se mai vede și azi pridvorul, naosul și altarul, iar dedesubt o încăpere, săpată tot în piatră, care îi va sluji drept chilie.

Potrivit tradiției, Cuviosul Daniil i-ar fi prezis Sfântului Ștefan cel Mare că va urca pe tronul de domnie al Moldovei.

După spusele cronicarului Ion Neculce, cuviosul Daniil este cel care l-a îndemnat pe Ștefan Vodă să continue lupta împotriva turcilor și tot de la el a venit și îndemnul de a zidi Mânăstirea Putna.

Nu se cunoaște data trecerii sale la cele veșnice.

A fost înmormântat în partea sudică a pronaosului bisericii Mânăstirii Voroneț.

Un deget, ferecat în argint și împodobit cu unsprezece mărgăritare și un granat, se păstrează și astăzi la mânăstirea Putna.

El poartă inscripția: “Aceste relicve le-am ferecat eu Ghedeon, igumen ot Voroneț, cu toată cheltuiala mea în anul 7257 (1749), în 4 decemvrie“.

Părintele profesor Petru Rezuș mărturisește că acest deget, ferecat în argint, arată că sfintele moaște ale lui Daniil Sihastrul au fost, pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, expuse în mănăstire.

Despre acest deget, care este păstrat la mânăstirea Putna, tradițiile spun că este degetul arătător de la mâna dreaptă a Sfântului Daniil, cu care a arătat voievodului valea Putnei, unde l-a îndemnat să ridice mânăstirea.

Hotărârea sinodală de “canonizare” s-a luat la 20 iulie 1992, rânduindu-se ca el să fie prăznuit în fiecare an, pe 18 decembrie.

(…) După un timp, s-a retras la Mănăstirea “Sfântul Laurențiu” de lângă satul Vicovu de Sus.

Simțind nevoia de mai multă liniște, a îmbrăcat schima cea mare, primind numele de schimnic de Daniil și s-a retras într-o zonă împădurită și greu accesibilă de pe valea pârâului Vițău în apropierea actualei localități Putna.

Acolo a găsit o stâncă în care a dăltuit un paraclis.

Se mai văd și azi pronaosul, naosul și altarul, iar dedesubt o încăpere, săpată tot în piatră, care îi slujea drept chilie.

Aici a venit Ștefan cel Mare în anul 1451, după uciderea tatălui său Bogdan al II-lea, la Reuseni, pustnicul Daniil proorocind că în curând va deveni domnitor al Moldovei, ceea ce s-a și întâmplat în anul 1457.

Tot la îndemnul lui Daniil Sihastrul, Ștefan cel Mare construiește Mănăstirea Putna în anul 1466.

După sfințirea, în 1470, a acestui lăcaș, se retrage la Voroneț, pe malul pârâului Voroneț, sub stânca Șoimului, unde își continuă viața monahală.

La Voroneț îl vizitează din nou Ștefan cel Mare, după înfrângerea de la Războieni din 1476, cerându-i sfatul.

Daniil Sihastrul l-a sfătuit să continue luptele cu turcii, prevăzând că va birui, ceea ce s-a și întâmplat.

În amintirea acestei victorii, în anul 1488 domnitorul a construit Mănăstirea Voroneț.

După sfințirea mănăstirii, Daniil se mută de la chilie în mănăstire.

Aici își petrece ultima parte a vieții, fiind ales ca egumen al mănăstirii.

A decedat în anul 1496 și a fost înmormântat în biserica Mănăstirii Voroneț.

Pe piatra de mormânt care s-a făcut la dorința lui Ștefan cel Mare stă scris: „Acesta este mormântul părintelui nostru David, schimonahul Daniil”. (…)

Întâlnirile de taină dintre Daniil Sihastrul și voievodul Ștefan cel Mare și Sfânt, care îl vizita pe călugăr în chilia lui, l-au inspirat pe Dimitrie Bolintineanu în creația „Daniil Sihastrul” – mărturie peste vremuri.

 

Daniil Sihastrul

(versuri de Dimitrie Bolintineanu)

preluat de pe poetii-nostri.ro

„Capul ce se pleacă paloșul nu-l taie,
Dar cu umilință lanțu-l înconvoaie!
Ce e oare traiul, dacă e robit?
Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit?
Sub o stearpă, pe un râu în spume,
Unde un sihastru a fugit de lume,
Cu vărsarea serii un străin sosi.
— „Ștefan al Moldovei vine a-ți vorbi!”
— „Ștefan al Moldovei, Daniel îi spune,
Să aștepte-afară!
Sunt în rugăciune.”
— „Bunule părinte!
Sunt rănit și-nvins;
Însăși a mea mumă astăzi m-a respins!
Viu sa-ți cer povața dacă nu-i mai bine
Turcilor Moldova d-astăzi să se-nchine?”
Daniel Sihastru domnului a zis:
— „Ma înșeală-auzul ori eu am un vis?
Capul ce se pleacă paloșul nu-l taie,
Dar cu umilință lanțu-l încovoaie!
Ce e oare traiul, dacă e robit?
Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit?
Viața și robia nu pot sta-mpreună,
Nu e tot d-odată pace și furtună.
Doamne! tu ai dreptul a schimba-n mormânturi
Pentru neatârnare, oameni și pământuri;
Dar nu ai p-acela ca să-i umilești!
Poți ca să îi sfarâmi; dar nu să-i robești!
Dacă mâna-ți slabă sceptrul ți-o apasă,
Altuia mai harnic locul tău îl lasă!
Căci mai bine este supus lăudat,
Decât cu rușine domn și atârnat!”
După-aceste vorbe, Ștefan strânge-oștire
Și-nvingând păgânii ‘nalță-o mânăstire.”

 

cititi mai mult despre Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul († 1496) pe unitischimbam.ro

 

Sfântul Modest

Sfântul Modest provenea din cetatea Sevastia, aflată pe teritoriul Turciei de azi.

Părinții săi, creștini evlavioși, au murit în temniță, iar copilul, cu toate că a fost crescut de un nobil păgân, a aflat despre Hristos și a devenit creștin.

Când a mers să se închine în Țara Sfântă, prin rugăciunea sa a făcut să se deschidă ușile Sfântului Mormânt, iar la acest semn a fost ales Arhiepiscop al Ierusalimului.

Și-a ajutat enoriașii prin numeroase minuni, vindecându-i atât trupește, cât și sufletește.

Dumnezeu i-a oferit însă și darul de a vindeca animalele domestice.

De aceea, până în zilele noastre, în ziua sărbătorii sale există obiceiul de a stropi cu aghiasmă grajdurile și animalele, cerând ajutorul sfântului.

Părintele Ioanichie Bălan menționează în Patericul Românesc de existența unei cruci a Sfântului Modest la Mănăstirea Neamț.

Cu această cruce, părinții făceau agheasmă, folosită apoi la stropirea animalelor bolnave din gospodărie.

Conform tradiției, după mulți ani în care a făcut mulțime de minuni, Sfântul Modest a primit cununa muceniciei.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Sfântul Modest, ce se serbează în ziua de 18 decembrie este prăznuit pentru boale la vite și paza lor;

pentru aceasta, oamenii aduc pe popă acasă, se roagă lui Dumnezeu în genunchi și fac aghiasmă;

pe urmă preotul iese și stropește cu aghiasmă ograda, ocolul și toate vitele, rugându-se lui Dumnezeu ca să le ferească de boale;

după aceea strâng aghiasma rămasă și din când în când stropesc vitele ori le-o dau în tărâțe.

Tudor Pamfile – Sărbătorile la români. Sărbătorile de toamnă și Postul Crăciunului. Studiu etnografic (București, 1913)