Regulamentul organic (1831 – 1832)
articol (în curs de editare) preluat de pe ro.wikipedia.org
Regulamentul organic (1831 – 1832)
Regulamentul organic (în rusă Органический регламент, transliterat: Organiceski reglament) a fost prima lege organică cvasiconstituţională în Principatele Dunărene, deci în Ţara Românească şi Moldova.
A fost promulgată în 1831-1832 de către autorităţile imperiale ruseşti şi a rămas valabilă până în anul 1856.
Conservator în esenţă, documentul a iniţiat totuşi o perioadă de reforme, care au pus baza occidentalizării societăţii locale.
Regulamentul a confirmat parţial guvernarea tradiţională (inclusiv conducerea de către hospodari).
Regulamentul a oferit celor două principate primul lor sistem comun de guvernare.
Moldova (în portocaliu) şi Țara Românească (verde), între 1793 şi 1812 – foto: ro preluat de pe rowikipedia.org
Situaţia existentă
Cele două state, aflate sub suzeranitate otomană din secolul al XV-lea, au fost subiectul mai multor intervenţii ruse începând cu războiul ruso-turc (1710 – 1711), când o armată rusească a pătruns în Moldova.
Armata condusă de împăratul Petru cel Mare a făcut legătura cu militarii din Ţara Românească.
Dat fiind scopul rebel al unor astfel de alianţe, ca şi fragilitatea regulilor otomane puse în faţa unui imperiu ortodox, ce se pretindea a fi moştenitorul Imperiului Bizantin, otomanii au decis să îşi întărească controlul deţinut în zonă, în special prin conducătorii fanarioţi (numiţi direct de către Poarta Otomană).
Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, semnat în 1774 între otomani şi ruşi, dădea Rusiei dreptul de a interveni în cazul unor subiecte ţinând de Biserica Ortodoxă, chestiune ce se dorea a fi folosită pentru a sancţiona intervenţiile nedorite ale Imperiului Otoman în principate.
Astfel, Rusia intenţiona să sprijine păstrarea domnitorilor locali care pierduseră sprijinul Porţii în contextul războaielor napoleoniene (casus belli din războiului ruso-turc 1806 – 1812).
Rusia dorea astfel şi să rămână influentă în principatele danubiene, în încercarea de a contracara influenţa Imperiului Austriac, tot mai puternică din secolul XIX, mai ales după anexarea Basarabiei din 1812.
Totodată Poarta a oferit concesii importante conducătorilor principatelor Moldova şi Ţara Românească.
În ciuda afluxului de greci, sosiţi în principate ca o nouă birocraţie favorizată de conducătorii locali, conducerea tradiţională (Divanul) a rămas mai departe controlată de câteva familii boiereşti, care se opuneau încercărilor de reformă, menţinându-şi privilegiile prin defăimarea competitorilor lor atât la Istanbul cât şi la Sankt Petersburg.
În ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, creşterea statutului strategic a regiunii s-a observat şi prin deschiderea a tot mai multe consulate reprezentînd puterile europene direct interesate în observarea evoluţiei situaţiei locale (Rusia, Imperiul Austriac şi Franţa; ulterior, britanicii şi prusacii). În plus consulii au acordat privilegii speciale mai multor persoane, cunoscute drept sudiţi (“subiecţi”, în limbajul timpului).
O serie de evenimente importante au avut loc începând cu 1821, când ridicarea naţionalismului grec în Balcani, în aceeaşi perioadă cu războiul grec de independenţă au dus la preluarea controlului asupra celor două state de către Filiki Eteria, o societate secretă greacă care a solicitat, şi obţinut în faza iniţială, sprijinul rusesc. Spre deosebire de Moldova, eteriştii au găsit o situaţie mai complexă în Ţara Românească, unde o regenţă boierească au solicitat acestora să obţină alungarea instituţiilor fanariote.
S-a obţinut un compromis prin sprijinul acordat de aceştia unui pandur, Tudor Vladimirescu, care instigase deja din 1821 la o revoltă anti-fanariotă (fiind unul dintre sudiţi, Rusia spera ca revolta acestuia să nu afecteze influenţa ei în regiune).
Rusia, însă, şi-a retras sprijinul pentru Vladimirescu, iar acesta a încercat să obţină sprijinul Porţii, ceea ce a dus în final la execuţia sa de către o alianţă a eteriştilor şi a unor boieri locali. Otomanii au invadat regiunea şi au zdrobit Eteria.
După înfrângerea revoluţiei lui Vladimirescu şi a Eteriei, susţinută de boierii străini (greci, sârbi, albanezi), boierii fanarioţi revendicau în continuare conducerea ţării pentru ei, făceau abuzuri şi erau încă favorizaţi de legislaţie[4].
Din acest motiv, în primăvara lui 1822, de la Bucureşti şi Iaşi a fost trimisă o solie de 13 boieri munteni şi moldoveni pentru a cere Porţii otomane domni pământeni şi limitarea drepturilor care îi favorizau pe boierii străini.
Printre cei trimişi se aflau logofătul Ioniţă Sturdza, vornicul Gheorge Cuza, vornicul Iordache Râşcanu, banul Grigore Ghica, banul Brâncoveanu şi vornicul Neculai Golescu.
Această acţiune a adus în Principate după lunga perioadă fanariotă, din nou domni pământeni şi a limitat drepturile boierilor străini. Ioniţă Sturdza a fost numit domn în Moldova iar Grigore Ghica în Muntenia.
Moldova divizată în 3 părţi între Imperiile Otoman,Austriac şi Rus (1775-1812) – foto preluat de pe istoria.md
Convenţia de la Cetatea Albă şi Tratatul de la Adrianopol
Primele domnii sub Ioniţă Sandu Sturdza ca Domn al Moldovei şi Grigore al IV-lea Ghica ca Domn al Ţării Româneşti – au fost de scurtă durată: deşi relaţia de clientelism dintre domnitorii fanarioţi şi conducători externi nu a mai existat, Sturdza şi Ghica au fost detronaţi în urma intervenţiei militare din timpul războiului ruso-turc, din 1828-1829.
Perioada domniei lui Sturdza a fost marcată de un conflict acut între boierii care formau pătura medie şi familiile nobiliare care aveau un cuvânt greu de spus în privinţa politicii.
Pe 7 octombrie, 1826, Imperiul Otoman, dorind să împiedice intervenţia Rusiei în războiul grec de independenţă, a renegociat cu aceasta statutul regiunii Cetăţii Albe, acceptând mai multe cereri ale locuitorilor:
Convenţia de la Akkerman a fost primul document oficial care anula principiul domniilor fanariote, instituind termene de domnie de şapte ani pentru principii aleşi de Divane şi, totodată, dădea celor două state dreptul de a efectua, în mod liber, comerţ internaţional (spre deosebire de tradiţia limitărilor definite de protectoratul otoman, Istanbulul avea unicul drept de a stabili priorităţi în privinţa comerţului cu grâu).
Prezenţa militară rusă pe pământul Principatelor a fost inaugurată în primele zile ale războiului: la sfârşitul lunii aprilie 1828, armata rusă condusă de Peter Wittgenstein a atins Dunărea (în mai a pătruns în actuala Bulgarie).
Campania, prelungită în cursul anului următor şi coincizând cu epidemii devastatoare de ciumă bubonică şi holeră (care, împreună, au ucis aproximativ 1,6% din populaţia celor două ţări), a devenit repede o povară pentru economiile locale:
potrivit unor observatori britanici, Ţara Românească a fost nevoită să se îndatoreze unor creditori europeni cu o sumă totală de 10 milioane de piaştri, pentru a face faţă cerinţelor armatei ruse.
Acuzaţii de jaf sistematic au fost făcute de autorul francez Marc Girardin, care a călătorit în regiune în anii 1830;
Girardin a afirmat că trupele ruse au confiscat practic toate animalele pentru nevoile lor şi că ofiţerii ruşi au insultat clasa politică, afirmând în mod public că în cazul în care furnizarea de boi s-ar dovedi insuficientă, boierii vor fi înjugaţi la care în locul acestora; această acuzaţie a fost reluată de Ion Ghica în amintirile sale.
El a amintit şi despre insatisfacţia crescândă faţă de noua stăpânire şi că ţăranii erau în mod special supăraţi din cauza manevrelor continue de pe teritoriul Principatelor.
Per total, rusofilia din cele două Principate pare să fi suferit o lovitură majoră. În ciuda confiscărilor, statisticile vremii arată că ritmul de creştere a şeptelului a rămas constant (o creştere de 50% pare să fi avut loc între anii 1831 şi 1837).
Tratatul de la Adrianopol, semnat la 14 septembrie 1829, a confirmat atât victoria rusă cât şi prevederile Convenţiei de la Akkerman (Cetatea Albă), amendate în parte, pentru a reflecta ascendenţa politică a Rusiei în regiune.
Mai mult, sudul Ţării Româneşti a fost stabilit pe talvegul Dunării, Ţara Românească obţinând astfel controlul asupra fostelor raiale turceşti Brăila, Giurgiu şi Turnu Măgurele.
Libertatea comerţului (care consta în principal în exporturi de cereale) şi libertatea de navigaţie pe Dunăre şi Marea Neagră au fost recunoscute din punct de vedere juridic, permiţând crearea unei flote navale în ambele Principate, precum şi un contact mai facil cu negustorii europeni, cu confirmarea privilegiilor comerciale ale Moldovei şi stipulate pentru prima dată la Akkerman (odată cu legăturile strânse stabilite rapid cu negustori austrieci şi piemontezi, primele corăbii franceze au vizitat Ţara Românească în 1830).
Ocupaţia rusă asupra Moldovei şi Ţării Româneşti, (precum şi asupra oraşului bulgar Silistra) a fost prelungită până la plata reparaţiilor de război de către otomani.
Împăratul Nicolae I l-a numit pe Feodor Pahlen ca guvernator al celor două ţări înaintea încheierii păcii, el fiind primul într-o succesiune de trei „preşedinţi plenipotenţiari ai Divanelor din Moldova şi Ţara Românească”, şi supervizor oficial al celor două comisii însărcinate cu redactarea „Legilor”.
Aceste corpuri, având drept secretari pe Gheorghe Asachi în Moldova şi Barbu Dimitrie Ştirbei în Ţara Românească şi-au reluat lucrările în timp ce epidemia de holeră făcea încă ravagii şi au continuat după ce Pahlen a fost înlocuit cu Piotr Jeltuhin în februarie 1829.
cititi mai mult despre Tratatul de pace de la Adrianopol (2/14 septembrie 1829) pe unitischimbam.ro
Schimbările teritoriale rezultate în urma tratatului de la Adrianopol - foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Adoptarea
Situaţia de după Adrianopol a fost percepută în Ţara Românească şi Moldova ca abuzivă, întrucât Rusia practic confiscase ambele principate, trezprerii, iar Jeltuhin îşi folosise poziţia pentru a manipula procedurile comisiei, numise proprii săi membri şi redusese la tăcere toată opoziţia exilând toţi boierii anti-ruşi din principate (incluzând chiar şi pe Iancu Văcărescu, membru al Divanului al Ţării Româneşti care a combătut metodele sale de guvernare). Istoricul Ghica consemna: „Generalul Jeltuhin şi subordonaţii săi au apărat toate abuzurile şi nedreptăţile ruseşti.
Coperta Regulamentului Organic în Valahia (Muntenia), 1832 (alfabet Chirilic de tranzitie) – foto preluat de pe istoria.md
Sistemul lor de a nu asculta nici o plângere, ci de a acuza imediat, pentru a inspira teamă şi a face reclamantul să se retragă de teamă să nu păţească ceva şi mai rău decât ceea ce păţise iniţial”.
Tot el indica faptul că acest comportament ascundea o situaţie mai complexă: „Cei care nu îl cunoscuseră pe Jeltuhin mai bine [...] spuneau că este o persoană cinstită, onestă şi corectă, iar ordinele dure le dădea cu durere de inimă. Mulţi dădeau asigurări că el trimisese mai multe raporturi Rusiei, în care înfăţişa starea deplorabilă în care se aflau principatele”.
Regulamentele moldoveneşti – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Pavel Kiseleff
Al treilea şi ultimul guvernator rus, Pavel Kiseleff, a venit la 19 octombrie 1829 şi s-a confruntat de la început cu epidemii de ciumă şi holeră, pe care le-a rezolvat impunând carantina şi importând grâu din Odessa.
Administraţia sa a durat până la 1 aprilie 1834 şi a efectuat cele mai importante reforme ale perioadei. Totodată a numit noul Divan în noiembrie 1829, asigurând pe toată lumea că nu vor mai exista măsuri de represiune.
Regulamentul organic a fost adoptat în două versiuni similare (diferenţele erau legate doar de buget şi restricţiile privind forţele militare) în mai 1831 (cu intrare în vigoare la 1 iulie 1831) în Ţara Românească şi în octombrie 1831 (cu intrare în vigoare la 1 ianuarie 1832) în Moldova.
Ratificarea de către sultanul Mahmud al II-lea nu a mai fost aşteptată de către Kiseleff, care cunoşatea tactica tergiversărilor folosită de otomani, acesta procedând la aplicarea lor imediată.
Pavel Kiseliov (1), portret de Franz Krüger, 1851 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Conjunctura economică
Oraşe şi localităţi
Începând cu administraţia reformistă a lui Kiseleff, cele două state au intrat într-o serie de schimbări profunde de ordin social, politic şi cultural.
În ciuda sub-reprezentării pe plan politic, clasa de mijloc a profitat de pe urma dezvoltării comerţului. Sub o continuă competiţie din partea sudiţilor, asocierile tradiţionale (bresle sau isnafuri) au decăzut, ducând la un mediu mai competitiv, mai apropiat de capitalism.
Deşi competiţia tradiţională venită din partea grecilor faţă de comercianţii şi fabricanţii români a scăzut, ei s-au confruntat în continuare cu o concurenţă austro-ungară de diverse naţionalităţi, apărând şi o mai crescută imigrare a evreilor.
Evreii veneau în principal din Regatul Galiţiei şi Lodomeriei, respectiv Rusia, de obicei ei devenind proprietari de hanuri, birturi şi taverne, iar ulterior bancheri şi proprietari de terenuri (vezi Istoria evreilor în România).
În acest context a început să se dezvolte un sentiment anticatolic, bazat, conform lui Keith Hitchins, pe presupunerea că influenţa austriacă şi catolicismul erau strâns legate între ele şi pe preferinţa tot mai răspândită pentru secularism.
Clasa de mijloc românească forma baza a ceea ce va deveni mai apoi electoratul liberal şi provoca discursul xenofob al Partidul Naţional Liberal în perioada de la 1875 până la primul război mondial).
Dezvoltarea urbană a avut loc foarte repede: per total populaţia urbană s-a dublat până în 1850. Unele estimări pentru Bucureşti, capitala Ţării Româneşti, arată o creştere a populaţiei de la 70.000 în 1831 la aprox. 120.000 în 1859, în timp ce alte surse arată o descreştere, în 1851, la 60.000 locuitori.
Pentru Iaşi, capitala Moldovei, estimările arată o creştere de la 60.000 locuitori, în 1831, la 70.000 locuitori, în 1851, în timp ce altele arată apoi o descreştere la aprox. 65.000 locuitori, în 1859.
Brăila şi Giurgiu, porturi dunărene revenite sub stăpânirea Ţării Româneşti (de la otomani), ca şi portul moldovean Galaţi, s-au dezvoltat din comerţul cu grâu, devenind oraşe tot mai prospere.
Kisellef, care îşi centralizase aparatul administrativ la Bucureşti, a acordat o mare atenţie dezvoltării oraşului, îmbunătăţindu-i infrastructura şi serviciile şi creându-i, la fel şi altor oraşe, o administraţie locală.
Sfatul boieresc (“Obşteasca Adunare”) al Valahiei (Munteniei) în 1837 – foto prekuat de pe ro.wikipedia.org
Mediul rural
Succesul comerţului cu grâne a fost asigurat de o abordare conservatoare a proprietăţii private, care a restricţionat drepturile ţăranilor de a exploata în folos propriu loturile de pământ închiriate pe moşiile boiereşti (Regulamentul le permitea să consume aproximativ 70% din recolta totală, iar boierii aveau dreptul să îşi folosească o treime din proprietate în orice mod doreau);, în timp ce micile proprietăţi, create după ce Constantin Mavrocordat abolise iobăgia în anii 1740 s-au dovedit a fi mai puţin productive în faţa competiţiei marilor proprietari de pământuri; boierii au profitat de pe urma situaţiei, întrucât tot mai mulţi ţărani proprietari de pământ au fost obligaţi să recurgă la arendarea pământului, ei datorând în continuare zile de muncă stăpânilor lor.
Reglată de Regulament ca fiind de până la 12 zile pe an, prestarea de muncă în folosul boierilor era totuşi mai redusă ca importanţă faţă de alte regiuni ale Europei; însă cum ţăranii se bazau pe vite pentru a-şi suplimenta veniturile şi a avea o resursă de alimente în plus, iar păşunile rămâneau proprietatea exclusivă a boierilor, ei erau obligaţi să accepte mai multe zile de lucru în folosul boierului respectiv, pentru dreptul de a folosi păşunile (ajungând astfel la nivelul Europei Centrale din acest punct de vedere, fără a fi însă reglementate de lege).
Mai multe legi din acea perioadă reflectă o preocupare pentru limitarea dreptului ţăranilor de a evita prestarea zilelor de muncă în folosul boierilor prin achitarea unei sume de bani în schimb, lucru ce a oferit boierilor o forţă de muncă pentru a face faţă cererii tot mai mari pentru cereale pe pieţele străine.
Din punct de vedere al accesului la păşuni, Regulamentul împărţea ţăranii în trei categorii, în funcţie de avere: fruntaşii, care, prin definiţie, aveau 4 animale mari şi una sau mai multe vaci (puteau folosi aproximativ 4 hectare de păşune); mijlocaşii — două animale mari şi o vacă (aproximativ 2 hectare) şi codaşii — oameni ce nu aveau avere, şi nu puteau folosi păşunile.
În acelaşi timp, importantele schimbări demografice şi-au pus amprenta asupra situaţiei de la ţară. Pentru prima oară proviziile alimentare nu mai erau abundente în faţa unei creşteri a populaţiei cauzată, între altele, de măsurile luate împotriva epidemiilor; migraţia din mediul rural spre cel urban a devenit un fenomen de amploare, după cum a devenit relativa creştere a urbanizării zonelor rurale tradiţionale, cu o explozie a aşezărilor în jurul târgurilor existente.
Aceste procese au dus la o industrializare minimă (deşi manufacturile au fost pentru prima oară construite în perioada fanariotă): cea mai mare parte a veniturilor proveneau de la o agricultură foarte productivă bazată pe munca ţăranilor, iar ele erau apoi reinvestite tot în producţia agricolă.
În paralel, s-au intensificat conflictele între cei care lucrau pământul şi proprietari: după o creştere în numărul de procese implicând arendaşii şi o scădere a calităţii lucrărilor efectuate ca zile de muncă obligatorii, rezistenţa, inspirată de exemplele lui Tudor Vladimirescu şi a altor diferiţi haiduci, s-a transformat în sabotaj şi uneori în violenţă.
Un incident mai important a avut loc în 1831, când aproximativ 60.000 de ţărani au protestat împotriva criteriilor de recrutare planificate; trupele ruseşti trimise pentru a potoli revolta au ucis aproximativ 300 de oameni.
Evoluţii politice şi culturale
Cea mai importantă dezvoltare culturală din perioada Regulamentului a fost naţionalismul romantic românesc, în strânsă legătură cu francofilia. Modernizarea instituţională a dus la o renaştere a mişcării intelligentia.
În plus, conceptul de “naţiune” a fost extins pentru prima oară dincolo de clasă, şi mai mulţi membri ai claselor privilegiate au început să se preocupe de rezolvarea problemelor ţărănimii, interes împărtăşit de multe figuri politice ale anilor 1840.
Temele naţionaliste includeau acum şi preocuparea pentru originile latine ale românilor şi referirea tot mai deasă la provincia romană Dacia (găsită începând cu Dacia Literară a lui Mihail Kogălniceanu).
Educaţia, accesibilă încă doar persoanelor cu o stare materială ridicată, a fost mai întâi eliberată de dominaţia limbii greceşti, după eliminarea fanarioţilor; încercările lui Gheorghe Lazăr (la Colegiul Sfântul Sava) şi Gheorghe Asachi de a iniţia o tranziţie către predarea în limba română au avut succese slabe, dar Ţara Românească a devenit scena unei astfel de mişcări după ce Ion Heliade Rădulescu şi-a început cariera de profesor şi a apărut Curierul Românesc.
Moldova a urmat la scurt tip, după ce Asachi a început tipărirea revistei sale Albina Românească.
Regulamentul a dus la crearea de şcoli noi, dominate de figuri ale românilor transilvăneni exilaţi după ce îşi exprimaseră dezacordul legat de condiţiile din Imperiul Austriac; aceşti profesori, care nu agreau modelele culturale franceze adoptate de societate (considerându-le nenaturale), s-au alăturat lui Ioan Maiorescu şi August Treboniu Laurian.
Naţionalismul a fost impulsionat şi de crearea unor mici armate, supervizate de Rusia (denumite ocazional şi “miliţii”; vezi forţele militare moldoveneşti şi forţele militare muntene).
Prima astfel de trupă muntenească a început să existe din toamna anului 1831, fiind condusă de Kiseleff însuşi.
Conform lui Ion Ghica, prestigiul carierelor militare avea deja o tradiţie locală: “Doar sosirea moscoviţilor în 1828 a pus capăt stilului de viaţă uşuratic al tinerilor copii de boieri, ei devenind de multe ori comisionari (mehmendari) în serviciul generalilor ruşi, pentru a asigura aprovizionarea trupelor. În 1831 majoritatea lor s-au înrolat în miliţiile naţionale.”
Occidentalizarea societăţii româneşti s-a intensificat ducând la crearea unei noi generaţii în societatea românească. Modelul cultural urmat era cel francez, ca urmare a contactelor tot mai intense stabilite între regiune şi Consulatul Francez şi Primul Imperiu Francez (a existat, printre altele şi planul de a petiţiona pe Napoleon Bonaparte, considerat descendent al împăraţilor bizantini, cu o plângere împotriva fanarioţilor).
Acest trend a fost consolidat de către modelul cultural francez adoptat în parte de ruşi, o simpatie reciprocă crescândă între Principate şi Franţa, în special sub Monarhia de Iulie franceză, şi înscrierea tinerilor boieri la începutul anilor 1820 în diverse instituţii educaţionale pariziene (urmată de deschiderea în 1830 a şcolii franceze din Bucureşti).
Regulile statutare şi opoziţia naţionalistă
În 1834, în pofida condiţiilor redactate în actele fondatoare, Imperiul Ţarist şi cel Otoman au căzut de acord să numească primii doi hospodari (şi nu să organizeze alegeri, aşa cum se stabilise în prealabil). În felul acesta cele două puteri sperau că viitorii domnitori vor implementa reformele într-un ritm moderat şi că vor câştiga loialitatea acestora împotriva opoziţiei boierilor conservatori.
Cei aleşi au fost Alexandru al II-lea Ghica (fratele vitreg al domnului precedent, Grigore al IV-lea) ca domnitor al Ţării Româneşti şi Mihail Sturdza (văr îndepărtat al lui Ioniţă Sandu Sturdza) ca domnitor al Moldovei.
Cele două domnii (numite în general domnii regulamentare), supravegheate atent de consulul rus şi de o seamă de consilieri pe probleme tehnice, s-au confruntat foarte curând cu o opoziţie unită şi foarte activă în cadrul Adunărilor Naţionale din cele două principate.
Imediat după confirmarea Regulamentului, Rusia a început să reclame celor doua Adunări aprobarea câte unui nou articol care să stipuleze că textul Regulamentului nu poate fi modificat fără acordul comun al curţilor de la Istanbul şi Sankt Petersburg.
În Ţara Românească, datorită presiunii crescânde a ruşilor pe acest subiect, în 1834 a izbucnit un scandal care a dus ulterior la o îngheţare a negocierilor pentru următorii patru ani.
Un grup naţionalist din corpul legislativ începe în această perioadă de stagnare să lucreze la un proiect propriu de constituţie, proclamând sfârşitul protectoratului rus şi al suzeranităţii otomane, cu garanţii ale auto-determinării din partea puterilor europene ale vremii.
Conducătorul radical al acestei mişcări, Ioan Câmpineanu, întreţinea legături puternice cu gruparea poloneză Związek Jedności Narodowej (Asociaţia Uniunii Naţionale) condusă de aristocratul Adam Jerzy Czartoryski şi cu alte grupări naţionaliste romantice din Europa;.
După votarea în sfârşit a articolului adiţional, pe fondul protestele boierilor datorită intervenţiei lui Ghica, Câmpineanu a fost forţat să-şi abandoneze funcţia şi să se refugieze în Europa Centrală (până când a fost arestat şi trimis înapoi în ţară de austrieci pentru a fi întemniţat la Bucureşti).
Începând din acest moment, opoziţia s-a organizat după modelul francmasoneriei, având ca nucleu de bază nume ca Mitică Filipescu, Nicolae Bălcescu, Eftimie Murgu, Ion Ghica, Christian Tell, Dimitrie Macedonski şi Cezar Bolliac (cu toţii împărtăşeau idealurile lui Câmpineanu) — în 1840, Filipescu şi mulţi alţii din grupul său au fost arestaţi şi întemniţaţi, după ce încercaseră în zadar să profite de criza din Imperiul Otoman creată de revolta lui Muhammad Ali al Egiptului.
Abuzurile repetate la adresa statului de drept şi ameninţarea constantă a revoltelor le-a făcut pe cele două imperii să-şi retragă susţinerea pentru Ghica în 1842.
Succesorul său, Gheorghe Bibescu, a fost primul şi singurul domnitor votat în vreuna dintre cele două Adunări Naţionale. Situaţia în Moldova era mai puţin tensionată, în principal datorită lui Sturdza, care a reuşit cu abilitate să calmeze şi să manipuleze opoziţia anti-rusească şi să-şi pună reformele în aplicare.
Anul 1848 aduce o nouă consolidare a opoziţiei liberale în contextul efervescenţei revoluţionare din acel an din Europa (Primăvara popoarelor). Tentativa revoluţionară din Moldova de la sfârşitul lui martie a fost ucisă din faşă şi a dus la revenirea trupelor ţariste.
Însă revoluţia din Ţara Românească a avut succes: după Proclamaţia de la Islaz din 21 iunie, în care se schiţa un nou cadru legal şi o reformă funciară care punea capăt tuturor corvezilor (zilelor de muncă obligatorii), conspiratorii au reuşit să-l detroneze pe Bibescu fără prea multă violenţă (între timp acesta dizolvase Adunarea Naţională) şi au constituit un guvern provizoriu la Bucureşti.
Noul executiv, care organizează în septembrie arderea în public a Regulamentului Organic, a încercat să pună în conflict interesele otomane cu cele ruseşti şi încercând să obţină susţinerea Înaltei Porţi.
Succesul iniţial a fost însă anihilat curând după ce diplomaţii ruşi au reuşit să-l convingă pe sultanul Abdu’l-Mijid I să intervină în locul Rusiei (evitând astfel să dea Porţii impresia greşită printr-o prezenţa militară importantă în regiune).
Ruşii ocupă totuşi Ţara Românească alături de otomani (care erau prezenţi încă din 18 septembrie, ambele ocupaţii durând până în aprilie 1851; în 1849, cele doua puteri semnează Tratatul de la Balta Liman, care acorda Porţii dreptul de a numi hospodari pe perioade de şapte ani.
Războiul Crimeii (1853 – 1856)
Războiul Crimeii a adus din nou cele două state sub administraţie militară rusească, inaugurată în 1853.
Domnitorii perioadei, Principele Grigore Alexandru Ghica din Moldova şi Principele Barbu Dimitrie Ştirbei din Ţara Românească, şi-au pierdut tronul, iar regiunea a intrat sub guvernarea generalului rus Aleksandr Ivanovici Budberg.
Întrucât Balcanii rămâneau un teatru secundar de luptă, cele două principate au fost preluate sub o administrare neutră austriacă în septembrie 1854 – ca parte a înţelegerii dintre Poartă şi Rusia (austriecii au rămas până în 1857).
Grigore Ghica şi Ştirbei şi-au ocupat tronurile din nou în acelaşi an şi au efectuat ultima parte a reformelor conforme Regulamentului. Cea mai importantă dintre acestea era cea privitoarea la sclavia ţiganilor.
În Moldova, ţiganii au fost eliberaţi, fără o perioadă de tranziţie, pe 22 decembrie, 1855; schimbarea a fost însă mai graduală în Ţara Românească, unde măsuri de scădere a comerţului cu sclavi fuseseră luate în prealabil, iar decizia de a interzice sclavagismul fusese luată de către Ştirbei pe 20 februarie, 1856.
Îngrijorat de o posibilă înrăutăţire a relaţiilor boieri-ţărani, Ştirbei, care guverna fără un Sfat (numind în schimb propriul său Divan), decisese măsuri pentru a îmbunătăţi situaţia la ţară, în final stabilind ca obligatorie munca pe bază de contract.
În această perioadă începe să se facă tot mai auzită vocea celor ce doreau unirea Principatelor, iar cei doi monarhi au început să accepte ideile grupării unioniste Partida Naţională (create în 1848 de către revoluţionarii întorşi din exil).
Războiul s-a încheiat prin Tratatul de la Paris (30 martie, 1856), care a plasat statele în continuare sub suzeranitate otomană, dar sub protectoratul tuturor puterilor europene (Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei, Al doilea Imperiu Francez, Regatul Sardiniei, Prusia, Austria şi Rusia).
Statele protectoare trebuiau să hotărească o formulă de compromis pentru uniunea proiectată. Otomanii au cerut, însă, şi au obţinut, în contradicţie cu Regulamentul, detronarea ambilor domni şi organizarea de alegeri pentru Divane. Rezultatele au fost disputate până la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, care a domnit ca primul Domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti, baza României moderne.
cititi mai mult despre Războiul Crimeii pe unitischimbam.ro
Note:
(1) Contele Pavel Dmitrievici Kiseliov, cunoscut mai bine sub numele în forma franceză Kisseleff (8 ianuarie 1788, Moscova — 14 noiembrie 1872, Paris) este în general considerat ca fiind cel mai strălucit general reformator rus în timpul domniei conservatorului țar Nicolae I al Rusiei;
Evenimentele Zilei de 30 martie în Istorie
Participanții la Tratatul de la Paris (1856)
foto preluat de pe en.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org
30 martie este a 89-a zi a calendarului gregorian și ziua a 90-a în anii bisecți.
Mai sunt 276 de zile până la sfârșitul anului.
Sărbători Religioase ale Zilei de 30 martie
Ortodoxe
Sf. Cuv. Ioan Scărarul; Sf. Euvula, mama Sf. Pantelimon
cititi si Calendar Ortodox 30 martie 2025
Sfântul Cuvios Ioan Scărarul și Sfânta Cuvioasă Euvula, mama Sf. Pantelimon - Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Ioan Scărarul (Sf. Ioan din Sinai ori Sinaitul, uneori numit și Ioan Scolasticul sau Ioan Climax) a fost un cuvios monah care a trăit în secolele VI-VII (579-649) la Mănăstirea Sf. Ecaterina de pe Muntele Sinai, al cărei egumen a și fost.
Ioan Scărarul este un important Părinte duhovnicesc al Răsăritului, care a lăsat posterității o importantă lucrare de spiritualitate cunoscută sub numele de Scara dumnezeiescului urcuș sau Scara sfintelor nevoințe ale desăvârșirii sau Scara Raiului sau chiar simplu Scara (sau Leastvița – după termenul slavonesc).
Pomenirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 30 martie și în Duminica a 4-a din Postul Mare.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Greco-catolice
Sf. cuv. Ioan Scărarul († 649)
Romano-catolice
Ss. Ioan Climac (Scărarul), abate; Leonard Murialdo, pr.
Sărbători Internaționale ale Zilei de 30 Aprilie
Ziua internațională zero deșeuri (ONU)
La 30 martie 2025 este marcată Ziua internațională zero deșeuri, sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite, pentru reducerea practicilor de consum și de producție nesustenabile la nivel mondial, potrivit https://www.un.org.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
Evenimentele Zilei de 30 martie în Istorie:
- 30 martie 1830 – S-au încheiat lucrările de redactare a Regulamentelor Organice, considerate primele acte constituționale de pe teritoriul României;
- 30 martie 1856 – Pacea de la Paris pune capăt Războiului Crimeii dintre Imperiul Rus, pe de-o parte, și o alianță a Imperiului Otoman, Regatului Piemontului, Celui de-al Doilea Imperiu Francez și Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, pe de altă parte. Printre altele, Marea Neagră este declarată neutră;
- 30 martie 1867 – Secretarul de Stat al SUA, William H. Seward, a cumpărat Alaska de la Imperiul Rus în schimbul a 7,2 milioane de dolari;
- 30 martie 1912 – Sultanul Abdelhafid al Marocului a semnat tratatul de la Fez, prin care această țară a devenit protectorat francez;
- 30 martie 1981 – Președintele Statelor Unite Ronald Reagan a fost rănit în urma unui atentat în fața Hotelului Hilton din Washington, DC.
30 martie 365 - A murit impăratul Ai Jin (n. 341). Numele sau era Sima Pi si a fost un împărat al dinastiei Jin de Est (265-420).
În timpul scurt domniei sale, puterile efective au fost în mare măsură în mâinile unchiului său Sima Yu.
Potrivit surselor istorice, a avut obsesia nemuririi, care a dus pana la urma la moartea sa, fiind otrăvit de tratamentele care i-au fost date de magicienii cu care se inconjurase.
30 martie 598 - Triburile avaro-slave ridica asediul cetatii Tomis din Dobrogea de azi, fiind alungate de armatele bizantine comandate de generalul Komentiolos.
Conducatorul lor, Bayan I se retrage la nord de Dunare.
Campaniile din Balcani ale imparatului Mauriciu (care a domnit intre anii 582-602),au fost o încercare de a apăra provinciile balcanice ale Imperiului Roman de Est de invaziile avarilor si slavilor.
Maurice a fost singurul împărat roman de Est, cu excepția lui Anastasie I, care a facut tot posibilul sa intareasca frontiera de nord împotriva incursiunilor barbare.
Un tratat de pace favorabil cu Persia în 591, i-a permis lui Mauriciu să mobilizeze in Balcani trupele cu experiență care participasera la razboaiele cu persii, ceea ce a condus la obtinerea unui șir de succese ulterioare.
Retrospectiv, aceste campanii au fost ultimele din seria de campanii romane împotriva barbarilor pe Rin și Dunăre, întârziind efectiv infiltrarea slavă in Balcani timp de două decenii.
30 martie 1135 - S-a născut Moise Maimonide, filosof, medic si teolog evreu din Evul Mediu; (d. 1204).
Moise Maimonide - foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Moise Maimonide (n. 30 martie 1135, Córdoba – d. 13 decembrie 1204, Fustat, azi Cairo) a fost un filosof, medic și teolog evreu din Evul Mediu, născut în Spania (Andaluzia) și stabilit în Egipt.
El este cunoscut și sub numele ebraic de Rabbi Moshe ben Maimon (sau acronimul: RaMBaM), iar în limba arabă ca Abu Imran Musa ibn ‘Ubayd Allah Maimun al Qurtubi al Israili.
Maimonide este considerat cel mai important înțelept al Iudaismului din perioada medievală a istoriei.
Opera sa principală, Călăuza șovăielnicilor, publicată în limba arabă (cca. 1190), în care propune o formulă alegorică de interpretare a textelor sfinte, pentru anularea contradicțiilor dintre învățătura lui Dumnezeu relevată în Tora, cunoștințele oferite de științele naturii și filosofie, a exercitat o influență asupra dezbaterilor religioase și filosofice din iudaism și creștinism până în secolul al XVIII-lea.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
30 martie 1202 - A decedat teologul si ezoteristul Joachim din Fiore (n.cca. 1135-1130 ), fondatorul ordinului monastic San Giovanni din Fiore.
Joachim of Flora, in a 15th-century woodcut – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Gioacchino da Fiore (n. 1135, Celico, Calabria, Italia – d. 30 martie 1202, Pietrafitta, Calabria, Italia) a fost unul din cei mai influenți teologi și filosofi ai Evului Mediu, inițial călugăr cistercian și apoi fondatorul propriului ordin monastic: Ordinul Florensian.
Plasat de Dante în Paradis (Cântul XII), Gioacchino a fost inițial considerat profet, ulterior eretic, scrierile sale influențând Ordinul Franciscan, mișcările escatologice medievale, respectiv filosofia istoriei.
Baza mistică a învățăturii sale este doctrina întemeiată pe o interpretare a textului din Apocalipsa XIV, 6 , si pe credinta ca istoria, prin analogie cu Sfanta Treime, este împărțită în trei epoci fundamentale: Epoca tatalui, cea a Fiului si cea a Sfantului Duh.
Marele filosof si teolog Toma de Aquino a dezaprobat aceste teorii în lucrarea sa “Summa Theologica”.
Cu toate ca opera sa a inspirat ereziile amalriciana, dulciniana sau cea a Fratiei spiritului liber, Joachim însuși nu a fost niciodată condamnat ca eretic de Biserica,desi ideile și mișcarea din jurul lui au fost condamnate.
Adepții săi sunt numiti Joachimiti.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
30 martie 1326 - S-a născut Ivan al II-lea al Rusiei, Mare Duce al Moscovei; (d. 1359).
Ivan al II-lea al Moscovei – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Ivan al II-lea Ivanovici cel Drept (30 martie 1326 – 13 noiembrie 1359) a fost Mare Cneaz al Moscovei şi Mare Cneaz al Vladimirului între 1353-1359.
Până la această dată el a domnit asupra oraşelor Ruza şi Zvenigorod.
A fost al doilea fiu al lui Ivan Kalita şi l-a succedat pe fratele său Simeon cel Mândru, care a murit de ciumă.
După ce a succedat fratelui său, din cauza creşterii conflictului cu Hoarda de Aur, Ivan a cochetat scurt timp cu ideea de a abandona tradiţionala alianţă a Moscovei cu mongolii şi să se alieze cu Lituania, o putere în creştere în partea de vest.
Această politică a fost abandonată repede şi Ivan şi-a afirmat loialitatea faţă de Hoarda de Aur.
Contemporanii l-au decsris pe Ivan ca pacifist, conducător apatic, care nu a clipit chiar şi atunci când Algirdas al Lituaniei a capturat capitala socrului său, Briansk.
De asemenea, el i-a permis lui Oleg din Riazan să ardă oraşe aflate pe teritoriile sale.
Totuşi, clericii ortodocşi l-au ajutat să-şi consolideze puterea ca Mare Cneaz.
El a primit un mare ajutor de la capabilul Alexie, Mitropolitul Moscovei.
Ca şi fratele său, Ivan II nu a avut acelaşi succes ca tatăl sau bunicul său cu privire la expansiunea teritorială.
Cu toate acestea, el a fost capabil să anexeze zone la sud-vest de Moscova, inclusiv zonele Borovsk şi Vereia.
A fost înmormântat în Catedrala Arhanghelului Mihail din Moscova.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
30 martie 1392 - Prima atestare documentară a orașului Roman, în timpul lui Roman I Mușat al Moldovei.
Numele oraşului a fost preluat de la domnul Moldovei Roman I Muşat, considerat întemeietorul oraşului.
Roman I - foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Roman I, numit şi Roman Muşat de unii istorici, a fost domn al Moldovei după moartea fratelui său Petru al II-lea, urcând pe tron cândva în intervalul decembrie 1391 – martie 1392, sfârşitul domniei sale fiind în decembrie 1394.
A fost fiul voievodului Costea şi al Muşatei, fiica voievodului Bogdan I și sora naturală a voievodului Lațcu.
Roman I a recunoscut suzeranitatea regelui Poloniei, precum a recunoscut-o mai întâi fratele său, Petru al II-lea (1387).
În 1393, îl ajută pe cneazul Podoliei Teodor Koriatovici împotriva ducelui Witold al Lituaniei, în lupta lor pentru cetatea Camenița și teritoriul înconjurător.
Fiind învinși (la Bratzlaw), Teodor Koriatovici se refugiază în Ungaria, iar Roman I pierde curând domnia și este înlocuit de fiul său, Ștefan I.
Unii cercetători afirmă că lui Roman I i se datorează începuturile orașului din Moldova ce îi poartă numele.
Este îngropat în Mănăstirea “Bogdana” din Rădăuți.
În documentele rămase de la Roman I se remarcă titulatura pe care acesta o folosea, și care nu fusese folosită de nici unul dintre predecesorii săi:
“Marele și singur stăpânitor, din mila lui Dumnezeu domn, Io Roman voievod stăpânind Țara Moldovei de la munte, până la mare“.
Folosirea acestei titulaturi ne arată că procesul de unificare al cnezatelor de pe teritoriul Moldovei era încheiat.
Mai mult, insistența utilizării ei în acte, îndreptățește părerea că cel care a realizat această unire este chiar Roman I.
Pe 5 ianuarie 1393 Roman I folosește titulatura:
“Noi, Roman, voievod al Moldovei și moștenitor (domnitor) al întregii Țării Românești de la munte până la malul mării“.
El nefiind niciodată domnitor al Valahiei (Mari) sau Munteniei, aici face referire, prima dată, la Moldova ca fiind teritoriu unde s-a creat entitatea teritorială moldovenească, apoi se referă la întreaga țară românească a Moldovei de la estul Carpaților până la Marea Neagră.
Unul din cele mai vechi documente din Moldova este Uricul lui Roman I din 1392, prin care voievodul, împreună cu fiii săi, Alexandru și Bogdan, dăruiesc lui Ivănuș Viteazul “pentru credincioasa slujbă” trei sate pe Siret, fiind păstrat, în original, la Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale din București.
Actul este redactat în limba slavonă, pe pergament, cu sigiliu de ceară atârnat și cu șnur de mătase roșie.
cititi si pe en.wikipedia.org
30 martie 1432 - S-a născut Mahomed al II-lea, sultan otoman (d. 1481), cuceritorul Constantinopolui in 1453.
Mahomed al II-lea – pictură din 1507 a lui Gentile Bellini – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Mahomed al II-lea (cunoscut sub numele de Fatih Sultan Mehmed (Sultanul Mahomed Cuceritorul), scurt Fâtih (Cuceritorul); cunoscut în Europa sub numele de Grand Turco sau Turcarum Imperator, n. 30 martie 1432, Edirne, Imperiul Otoman – d. 3 mai 1481, Gebze, Kocaeli, Turcia) a fost al șaptelea sultan al Imperiului Otoman.
El a domnit între 1444 și 1446, și ulterior între 1451 și 1481, până la moartea sa.
La 29 mai 1453, el a cucerit Constantinopolul, aducând astfel sfârșitul Imperiului Bizantin.
A fost cel de-al treilea fiu al sultanului Murad al II-lea și a ajuns sultan la vârsta de 12 ani după abdicarea tatălui său, ca apoi să-și înceapă a doua și cea mai importantă domnie la moartea lui Murad al II-lea.
A fost unul dintre cei mai puternici sultani din istoria Imperiului Otoman.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
30 martie 1486 - A murit Thomas Bourchier, Arhiepiscop de Canterbury, cardinal si lord cancelar englez.
30 martie 1533 - Thomas Cranmer devine Arhiepiscop de Canterbury.
Portretul lui Thomas Cranmer de Gerlach Flicke, 1545 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Thomas Cranmer (2 iulie 1489 – 21 martie 1556) a fost arhiepiscop de Canterbury în timpul domniilor regilor Angliei Henric al VIII-lea și Eduard al VI-lea.
Lui se pare că i se datorează scrierea și compilarea primelor două Cărți de rugăciune comună, care au stabilit structura de bază a liturghiei anglicane pentru secole și au influențat limba engleză prin expresiile și citatele din ele.
El a fost unul din primii martiri anglicani, ars pe rug în 1556 pentru erezie.
Este comemorat de Biserica Anglicană pe 21 martie.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
30 martie 1566 - S-a născut Carlo Gesualdo, nobil italian, lutenist si compozitor; (d. 1613) Gesualdo da Venosa (Sau Carlo Gesualdo), compozitor italian renascentist, sa născut la Napoli si a murit la Avellino in 1613.
A aparținut unei familii nobiliare foarte bogate din sudul Italiei.
De mic a manifestat înclinații către muzica si a urmat studii foarte temeinice.
În 1586 sa căsătorit cu verișoara sa primara, Donna Maria d’Avalos, fiica marchizului de Pescara.
Doi ani mai târziu, aceasta a început o poveste de dragoste cu Fabrizio Carafa, Ducele de Andria si in cele din urmă, la 16 octombrie 1590, la Palazzo San Severo în Neapole, Gesualdo a plecat la o vânătoare, dar s-a întors imediat, surprinzandu-i în flagrant delict și ucigandu-i.
După aceea, el a aruncat trupurile lor mutilate în fața Palatului.
Fiind nobil, a fost imun la urmărirea penală, dar de frica răzbunarii familiilor celor ucisi a fugit la castelul său de la Venosa.
Detaliile privitoare la aceste crime diferă.
Potrivit unor surse, Gesualdo l-ar fi ucis de asemenea si pe cel de- al doilea fiu al Mariei, pentru ca ar fi pus la îndoială paternitatea lui.
Cu toate acestea, documentele contemporane din surse oficiale pentru aceasta presupusa crima lipsesc.
Viața de Gesualdo a fost subiect de inspirație pentru numeroase lucrări de teatru si muzică, inclusiv un roman de Anatole France, o scurtă povestire de Julio Cortázar, precum și o operă de Franz Hummel.
În plus, compozitori ai secolului 20 cum sunt Alfred Schnittke, Igor Stravinsky si Salvatore Sciarrino, i- au omagiat muzica.
În 1997, compozitorul australian Brett Dean i-a dus de asemenea un omagiu lui Gesualdo.
În “The Doors of Perception “Aldous Huxley a scris despre madrigalele lui Gesualdo.
30 martie 1633 - S-a născut cronicarul moldovean Miron Costin, cea mai însemnată personalitate a literaturii române din Moldova secolului al XVII-lea (d. 1691).
Miron Costin – foto preluat de pe visit.chisinau.md
Miron Costin (n. 30 martie 1633 – octombrie/decembrie d. 1691) a fost un boier, diplomat, om politic și un important istoric al Principatului Moldovei.
Erudit, poliglot și conștient de rolul culturii în evoluția statelor, Costin a trecut în eternitate lăsând posterității o operă valoroasă atât din perspectivă istorică, documentară, cât și din punct de vedere literar.
Activitatea dregătorului, a diplomatului ce se remarcă prin patriotism și ură împotriva asupritorilor nației sale, cunoașterea tuturor aspectelor politicii din vremea sa, experiența luptătorului impletindu- se cu cea a scriitorului deschizător de drumuri în literatura română. Intre operele sale importante se numara:
- Viața Lumii
– Letopisețul Țării Moldovei de la Aron vodă încoace, de unde este părăsit de Ureche – vornicul
– De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
30 martie 1662 - A decedat poetul si dramaturgul francez François le Metel de Boisrobert;(n.1592).
A scris 18 piese de teatru, 9 tragi-comedii si este, de asemenea, autorul a numeroase poezii. Despre una din comediile sale, Belle litigator ( 1655 ), se spune că ar inspirat piesa Avarul a lui Moliere.
30 martie 1746 - S-a născut genialul pictor spaniol Francisco de Goya; (d. 16 aprilie 1828.
„Francisco de Goya”: autoportret, 1815 — Academia San Fernando, Madrid – foto: ro.wikipedia.org
Francisco José de Goya y Lucientes (n. 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon — d. 16 aprilie 1828, Bordeaux/Franța) a fost un important pictor și creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea.
La un secol după Velázquez și cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referință pentru două veacuri de pictură spaniolă.
Ani de-a rândul Goya a fost artistul curții regale, la fel ca și mulți alți pictori ai secolului al XVIII-lea.
Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniștite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume și îl eliberează de convenția picturii oficiale.
La aproape cincizeci de ani, Goya pornește într-o incursiune în străfundurile misterioase și zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.
“La Maja Desnuda”, Francisco de Goya (1799-1800) – Museo del Prado, Madrid – foto: ro.wikipedia.org
30 martie 1791 – Ca urmare a unei propuneri din partea mai multor academicieni, Adunarea Naţională Franceză a decis că un metru ar echivala cu 1/10.000.000 din distanţa dintre Polul Nord şi Ecuator.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
30 martie 1792 - A fost trimis Curtii imperiale Habsburgice de la Viena, cel de al doilea ”Supplex Libellus Valachorum”, o versiune mult largită şi argumentată a primului, inaintat cu un an in urma, la data de 28 martie 1791
Pagina de titlu a petiției „Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae”, Cluj, 1791 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae (din latină, însemnând Petiţia Valahilor din Transilvania) este numele a două memorii înaintate de liderii naţiunii române din Transilvania împăratului Leopold al II-lea al Sfântului Imperiu Roman.
Primul Supplex a fost trimis în martie 1791 de Ignatie Darabant, episcop greco-catolic de Oradea, Consiliului de Stat din Viena.
Cel de al doilea Supplex, o versiune mult largită şi argumentată a primului, a fost înaintat Curţii din Viena pe 30 martie 1792 de către Ioan Bob, episcopul greco-catolic de Blaj, şi de Gherasim Adamovici, episcopul ortodox al Transilvaniei.
Documentul a fost redactat de cei mai însemnaţi reprezentanţi ai naţiunii române din Transilvania (în cea mai mare parte clerici ai Bisericii Române Unite cu Roma): Samuil Micu, Petru Maior, Gheorghe Şincai, Ioan Piuariu-Molnar, Iosif Meheşi, Ioan Budai Deleanu, Ioan Para etc.
Petiţia era semnata in numele natiunii române de categoriile sale libere Clerus, Nobilitas, Civicusque Status Universae Nationis in Transilvania Valachicae.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
30 martie 1794 – Revoluția franceză: Georges Jacques Danton, Camille Desmoulins și Fabre d’Églantine sunt arestați pentru o presupusă conspirație de către Comitetul de bunăstare sub conducerea lui Maximilien Robespierre.
30 martie 1806 – Joseph Bonaparte a fost proclamat rege al Napoli de către fratele său Napoleon.
Joseph Bonaparte, de Jean-Baptiste Wicar, 1803 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Joseph-Napoléon Bonaparte, rege al Neapolelui și Siciliei, rege al Spaniei și al Indiilor, conte de Survilliers (n. 7 ianuarie 1768, Corti, Provence-Côte d’Azur-Corse(d), Franța – d. 28 iulie 1844, Florența, Marele Ducat de Toscana) a fost fratele mai mare al împăratului francez Napoleon I, care l-a numit rege al Neapolelui și Siciliei (1806-1808) și mai târziu rege al Spaniei.
A fost rege al Spaniei din 6 iunie 1808 până pe 11 decembrie 1813, însă se întorsese în Franța încă de pe 13 iunie 1812.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.orge
30 martie 1821 - A avut loc întîlnirea dintre Tudor Vladimirescu, conducător al revoluției din Țara Românească, și Alexandru Ipsilanti, liderul Eteriei, pentru divizarea autorităţii în judeţele Munteniei.
În ciuda unor grave divergenţe, cei doi ajung la un acord, în urma căruia judeţele Valahiei dinspre munte trec sub autoritatea lui Ipsilanti, iar Oltenia şi judeţele Valahiei de cîmpie, sub cea a lui Tudor Vladimirescu.
Tudor Vladimirescu şi Alexandru Ipsilanti – foto preluat de pe evz.ro
30 martie 1821 - S-a stins din viaţă mitropolitul Chişinăului şi al Hotinului, Gavriil Bănulescu-Bodoni. (n. 1746)
Gavriil Bănulescu-Bodoni – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Gavriil (născut Grigorie Bănulescu-Bodoni, 1746 în Bistriţa – d. 30 martie 1821 în Chişinău, Republica Moldova) a fost Mitropolitul Ortodox al Moldovei, de Ekaterinoslav şi Herson-Tavriceski, al Kievului şi ulterior al Basarabiei.
În 1792 Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse l-a numit mitropolit al Moldovei, dar în aprilie noul domn Alexandru Moruzi l-a trimis , în stare de arest, la Istanbul de unde a fost eliberat la intervenția reprezentantului Rusiei la Poarta.
Reîntors în Rusia, a fost numit mitropolit al Poltavei, apoi al Kievului , iar în 1801 țarul Alexandru I l-a numit membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse.
La 27 martie 1808, printr-un ucaz al aceluiași țar, a lost numit exarh al Bisericii din Moldova și tara Romaneasca – ambele țări fiind sub ocupație militară rusă (instalat la Iasi si conducând Mitropolia Moldovei până după pacea de la Bucuresti (16 mai 1812).
La 21 august țarul Rusiei l-a numit în fruntea noii Arhiepiscopii a Basarabiei, cu reședința în Chisinau, create la cererea sa, unde a păstorit până la moarte și unde a înființat un Seminar teologic.
Este înmormîntat la mănăstirea Căpriana (astăzi Republica Moldova).
S-a nascut in 1742 la Bistrita ,in Transilvania, intr-o familie originra din Campulung, Bucovina.
La data de 28 iulie 2016, Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova a reconfirmat o decizie anterioară a Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse din 15 iulie 2016 privind canonizarea Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, de rând cu o altă nevoitoare – Fericita Agafia de la Mănăstirea Cuşelăuca.
Canonizarea vrednicului de pomenire Mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni a avut loc la 3 septembrie 2016, ziua înfiinţări Episcopiei Chişinăului şi a Hotinului, în fruntea căreia s-a aflat timp de mai mulţi ani ÎPS Mitropolit. Tomosul de canonizare s-a citit la Mănăstirea Căpriana, locul de veşnică odihnă al sfântului.
30 martie 1830 - S-au încheiat lucrările de redactare a Regulamentelor Organice, considerate primele acte constituţionale pentru Moldova şi Valahia
Coperta Regulamentului Organic în Valahia (Muntenia), 1832 (alfabet Chirilic de tranzitie) – foto: istoria.md
Regulamentul organic a fost o lege organică cvasi-constituțională promulgată în 1831-1832 de către autoritățile imperiale rusești în Țara Românească și Moldova. Conservator în esență, documentul a inițiat totuși o perioadă de reforme, care au pus baza occidentalizării societății locale.
Regulamentul a confirmat parțial guvernarea tradițională (inclusiv conducerea de către hospodari).
Regulamentul a oferit celor 2 principate primul lor sistem comun de guvernare.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
30 martie 1833 - La 30 martie (stil vechi), se constituie la Iaşi, Moldova, din iniţiativa medicilor Iacob Stanislau Cihac şi Mihai Zotta Societatea de medici şi naturalişti.
30 martie 1841 - Este fondată în Atena, Banca Nationala a Greciei.
30 martie 1842 - Anestezia a fost utilizată pentru prima dată, într-o intervenție a chirurgului american dr. Crawford Long.
30 martie 1842 – Anestezia a fost utilizată pentru prima dată, într-o intervenție a chirurgului american dr. Crawford Long.- foto: lwinpyin.com
Crawford Williamson Long (1 noiembrie 1815 – 16 iunie 1878) a fost un chirurg și farmacist american, cel mai bine cunoscut pentru prima sa utilizare a eterului sulfuric inhalat ca anestezic.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
30 martie 1844 - S-a născut poetul francez simbolist Paul Verlaine; (d. 1896).
30 martie 1853 - S-a născut marele pictor olandez Vicent van Gogh.pictor olandez (d. 1890).
Vincent Van Gogh – Self-Portrait, 1887, Art Institute of Chicago – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Vincent Willem van Gogh (n. 30 martie 1853, Zundert, Brabantul de Nord, Țările de Jos – d. 29 iulie 1890, Auvers-sur-Oise, Seine-et-Oise, Franța) a fost un pictor neerlandez post-impresionist ale cărui lucrări au avut o influență profundă asupra artei secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii și impactul emoțional.
În unele perioade ale vieții a suferit de tulburări mintale, care la vârsta de 37 ani l-au dus la sinucidere.
Van Gogh și-a petrecut copilăria la Haga, după care a plecat în Anglia.
Acolo a vrut să devină pastor, la fel ca tatăl său, și, din 1879, a lucrat ca misionar într-o regiune minieră din Belgia.
În acest timp a început să schițeze oameni din comunitatea locală și, în 1885, a pictat prima sa operă de succes, Mâncătorii de cartofi.
Paleta lui de atunci conținea tonuri închise.
În martie 1886 artistul s-a mutat la Paris și acolo i-a descoperit pe impresioniștii francezi.
A ajuns la Arles unde a colaborat cu pictorul Paul Gauguin.
Din cauza nebuniei van Gogh l-a atacat pe Gauguin cu briciul.
Gauguin a reușit să fugă, iar van Gogh și-a tăiat în acces urechea.
S-a internat la spitalul din Saint-Rémy-de-Provence.
Pentru că nu era sigur de vindecare, Theo, fratele său, l-a trimis la doctorul Gachet în orașul Auvers-sur-Oise.
La 27 iulie van Gogh ieșise din cameră să picteze pe câmp.
Acolo s-a împușcat în umăr cu un pistol și a murit peste 2 zile.
Van Gogh a realizat peste 2.000 de opere de artă, în jur de 900 de picturi și 1.100 de desene și schițe .
Astăzi multe dintre operele sale, inclusiv numeroasele lui portrete, peisaje și picturi cu floarea-soarelui, se numără printre cele mai cunoscute și cele mai scumpe din lume.
Fiind puțin apreciat în timpul vieții, faima sa a crescut în anii de după moarte.
Astăzi este considerat în general ca fiind unul dintre cei mai importanți pictori din istorie.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
30 martie 1856 - A fost încheiat Tratatul de pace de la Paris, tratat care prevedea şi retrocedarea catre Principatul Moldovei de catre Rusia, a sudului Basarabiei.
Potrivit clauzelor acestui tratat, Imperiul Rus a retrocedat Principatului Moldova sudul Basarabiei ţariste (Basarabia istorică).
Printre altele, Marea Neagră a fost declarată neutră.
Tratatul de la Paris (1856) de Edouard Dubufe , 1856, Palatul Versailles – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Tratatul de la Paris a fost semnat la 30 martie 1856 și a pus capăt, în mod oficial, Războiului Crimeii (1853-1856) dintre Imperiul Rus, pe de-o parte, și o alianță a Imperiului Otoman, Regatului Piemontului, Celui de-al Doilea Imperiu Francez și Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, pe de altă parte.
Tratatul a marcat un uriaș pas înapoi pentru Rusia și pretențiile sale de dominație a regiunii.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
30 martie 1858 - Americanul Hyman Lipman din Philadephia, a înregistrat patentul creionului cu gumă de șters, la 88 de ani după ce inginerul englez Edward Nairne il realizase pentru prima dată.
30 martie 1863 - Prințul danez Wilhelm Georg a fost ales ca regele George al Greciei.
George I al Greciei – foto (cca 1912) – preluat de pe en.wikipedia.org
George I (n. 24 decembrie 1845, Copenhaga, Danemarca – d. 18 martie 1913, Salonic, Grecia) a fost rege al Greciei din 1863 până în 1913.
Născut prinț al Danemarcei, George avea numai 17 ani când a fost ales rege de Adunarea Națională a Greciei, care l-a detronat pe regele Otto.
Numirea lui a fost sugerată și susținută de Marile Puteri (Marea Britanie, Franța și Rusia).
Ca primul monarh al noii Grecii, domnia lui de 50 de ani (cea mai lungă din istoria modernă a Greciei) a fost caracterizată de câștiguri teritoriale pentru Grecia în urma Primului Război Balcanic (8 octombrie 1912 – 18 mai 1913).
Cu două săptămâni înainte de aniversarea a 50 de ani de domnie și în timpul Primului Război Balcanic (8 octombrie 1912 – 18 mai 1913) a fost asasinat.
În contrast cu domnia lui, domniile următoare s-au dovedit scurte și nesigure.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
30 martie 1866 - Locotenența domnească, instituita dupa abdicarea Principelui Cuza, publică Proclamația către popor, prin care recomandă alegerea prin plebiscit a principelui Carol de Hohenzollern ca domnitor al Românilor, cu drept de moștenire, sub numele de Carol I. Guvernul Ghica dă publicității un manifest, la 2 aprilie 1866, cu același mesaj.
Locotenenţa Domnească din 1866 s-a constituit la 11 februarie 1866, în urma abdicării forţate a domnitorului Alexandru Ioan Cuza – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
30 martie 1867 - SUA, (Secretarul de Stat William H. Seward) au cumpărat Alaska și insulele Aleutine de la Imperiul Rus cu 7,2 milioane de dolari.
Semnarea Tratatului de Cesiune din Alaska la 30 martie 1867. De la stânga la dreapta: Robert S. Chew, William H. Seward, William Hunter , domnul Bodisco, Eduard de Stoeckl , Charles Sumner și Frederick W. Seward – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Achiziția teritoriului Alaska reprezintă cumpărarea teritoriului Alaska de către Statele Unite ale Americii de la Imperiul Rus în 1867.
Achiziția, efectuată la inițiativa Secretarului de Stat american William H. Seward, s-a concretizat prin anexarea de către SUA a unui teritoriu cu o suprafață de 1.518.800 km².
Inițial organizat sub numele de departmentul Alaska, zona a devenit apoi districtul Alaska și teritoriul Alaska înainte de a fi admis ca stat în Statele Unite ale Americii în 1959.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
Cecul de 7,2 milioane USD utilizat pentru plata Alaskăi (echivalentul a 129 milioane USD în 2023) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
30 martie 1874 - S-a născut generalul Nicolae Rădescu, fost prim–ministru al României (1944-1945); (d. 1953).
30 martie 1879 - A fost promulgată legea privind înfiinţarea Academiei Române, continuatoarea Societăţii Academice Române. Societatea Academică Română este declarată Institut naţional, cu denumirea de Academia Română, avînd următoarele secţii:
- Secţiunea literară (literatură, artă, filologie şi filosofie);
- Secţiunea istorică (istorie, geografie şi ştiinţe sociale);
- Secţiunea ştiinţifică (ştiinţele teoretice şi aplicate).
Membrii Societăţii Academice (august 1867) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Academia Română este cel mai înalt for de știință și de cultură din România.
A fost fondată la 1 aprilie 1866, sub denumirea de Societatea Literară Română, devenită la 1 august 1867 Societatea Academică Română, iar în 1879 Academia Română.
Conform statutului, rolul principal al Academiei constă în cultivarea limbii și literaturii române, stabilirea normelor de ortografie obligatorii ale limbii române, studierea istoriei naționale române și cercetarea în cele mai importante domenii științifice.
Cele mai reprezentative lucrări academice sunt Dicționarul limbii române, Dicționarul explicativ al limbii române, Dicționarul general al literaturii române, Micul dicționar academic și Tratatul de istoria românilor. Academia Română are 181 de membri activi aleși pe viață.
30 martie 1894 - S-a născut Serghei Iliușin, celebru constructor rus de avioane (d. 1977).
30 martie 1895 - S-a născut Nikolai Bulganin, premier al Uniunii Sovietice (d. 1975)
30 martie 1899 - Poetul român George Bacovia debutează în revista “Literatorul” din București cu poezia “Și toate“, sub semnătura V. George.
George Bacovia – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
George Bacovia (n. 17 septembrie 1881 (S.V. 4 septembrie), Bacău – d. 22 mai 1957, București) a fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez.
Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira, dar și, cum spune versul bacovian, „din Eminescu, Heine și Lenau.”
La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaște treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoașterea sa drept cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
30 martie 1912 - Sultanul Abdelhafid al Marocului a semnat tratatul de la Fez, prin care această țară a devenit protectorat francez.
Prin Tratatul dela Fez, semnat la 30 martie 1912, sultanul Abdelhafid renunța la suveranitatea Marocului în favoarea Franței, transformând această țară în protectorat francez, în urma Crizei Agadirului de la 1 iulie 1911.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
30 martie 1912 - A murit scriitorul german Karl May; (n. 1842).
Karl May în 1907 – foto: ro.wikipedia.org
Karl Friedrich May (sau mai corect Carl Friedrich May) (n. 25 februarie 1842 la Ernstthal, d. 30 martie 1912 la Radebeul) a fost, timp de decenii, unul dintre scriitorii germani cei mai productivi și mai citiți, fiind cunoscut pentru romanele sale de aventuri.
Mai cunoscute sunt romanele sale cu povestiri de călătorie din orient sau de pe pe teritoriul SUA și al Mexicului.
O mare parte din operele sale au fost ecranizate, sau adaptate pentru piese de teatru.
30 martie 1925 - A murit filosoful austriac Rudolf Steiner; (n. 1861).
Rudolf Steiner – foto (cca 1905) preluat de pe ro.wikipedia.org
Rudolf Joseph Lorenz Steiner (n. 25/27 februarie 1861, Donji Kraljevec, pe atunci Austria, în prezent Croația – d. 30 martie 1925, Dornach, Elveția) a fost un filosof, esoterist, artist, pedagog și gânditor social austriac, fondator al antroposofiei, pedagogiei Waldorf, euritmiei, agriculturii biodinamice și medicinei antroposofice.
A inițiat concepția despre tripartiția socială, economia asociativă și a proiectat mai multe clădiri după principiile arhitecturii organice, între care cea mai cunoscută este Goetheanum-ul, sediu al Universității Libere pentru Știință Spirituală și Societății Antroposofice Generale.
Doi savanți germani au numit antroposofia „cea mai de succes formă de religie « alternativă » din secolul [al XX-lea]”.
Alți savanți au afirmat că antroposofia „aspiră la statutul de dogmă religioasă”.
Conform Mariei Carlson, antroposofia este o „religie pozitivistă” „oferind o teologie aparent logică bazată pe pseudoștiință”.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org;
30 martie 1926 - În România, s-a format un nou guvern prezidat de maresalul Alexandru Averescu, Guvernul Alexandru Averescu (3)
Guvernul Alexandru Averescu (3) la investitură – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Guvernul Alexandru Averescu (3) a fost un consiliu de miniștri care a guvernat România în perioada 30 martie 1926 – 4 iunie 1927.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
30 martie 1929 - A fost dată în funcțiune linia telefonică directă București – Budapesta.
30 martie 1929 - S-a născut soprana română Magda Ianculescu; (d. 1995).
30 martie 1937 - S-a născut Warren Beatty, actor, regizor, scenarist și producător american de succes.
Warren Beatty
Este fratele mai mic (cu trei ani) al renumitei actrițe Shirley MacLaine.
30 martie 1938 - În România, se formează al doilea guvern prezidat de patriarhul Miron Cristea. Generalul Gheorghe Argeşanu înlocuieşte la Ministerul de Război pe generalul Ion Antonescu, retras din guvern întrucît nu era de acord cu măsuri dure împotriva legionarilor.
![Miron Cristea, pe numele de mirean Elie Cristea (n. 20 iulie 1868, Toplița d. 6 martie 1939, Cannes, Franța) a fost un publicist, filolog, politician român cu vederi antisemite[2], senator, regent (20 iulie 1927 - 8 iunie 1930) și teolog, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1925 - 1939). În perioada 1 februarie 1938 – 6 martie 1939, a fost prim-ministru al României. La 7 iunie 1919 a fost ales membru de onoare al Academiei Române - in imagine, Patriarhul Miron Cristea la instalare - foto; patriarh.ro](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2016/02/Miron-Cristea.jpg)
Patriarhul Miron Cristea la instalare – foto preluat de pe patriarh.ro
30 martie 1945 - Spre sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial, forțele sovietice invadează Austria și cuceresc Viena.
Forțele poloneze și sovietice eliberează Danzig.
30 martie 1945 - A murit Victor Ion Popa, dramaturg, prozator, publicist și eseist; (n. 1895).
Victor Ion Popa – foto – ro.wikipedia.org
Victor Ion Popa (n. 29 iulie 1895, Bârlad, Tutova, România – d. 30 martie 1946, București, România) a fost un om de teatru și literat polivalent care a adus, prin opera sa dramatică, regizorală și pedagogică, o contribuție însemnată la evoluția teatrului românesc dintre cele două războaie mondiale.
A fost, vreme de aproape cincisprezece ani, unul dintre colaboratorii constanti ai postului național de Radio, unde a ținut conferințe dedicate literaturii și teatrului.
A fost un scriitor de mare talent, autorul unor piese apreciate de marele public precum și de critica literară și teorie teatrală:
- Sfârlează cu fofează;
- Maistorașul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu. Cronica vremii și vieții lui Vlaicu (biografia lui Aurel Vlaicu, unul din pionierii aviației);
- Velerim și Veler Doamne (ecranizat de Sergiu Nicolaescu sub titlul Osânda, cu Amza Pellea în rolul principal).
- Take, Ianke și Cadîr
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
30 martie 1945 - A fost promulgată la presiunea comunistilor romani si a ocupantilor sovietici, Legea nr.271, pentru purificarea administrației publice, învățămîntului, presei, instituțiilor de presă.
Această lege a fost folosită pentru a elimina din viața publică numeroși intelectuali de valoare.
30 martie 1945 - S-a născut Eric Clapton, virtuoz chitarist, vocalist și compozitor britanic.
Eric Patrick Clapton, (n. 30 martie 1945, Ripley, Surrey), cunoscut și sub porecla Slowhand, este un muzician, chitarist, cântăreț și compozitor englez de muzică blues, laureat al premiilor Grammy.
Clapton este adesea considerat a fi unul dintre muzicienii cei mai plini de succes ai secolelor al XX-lea și al XXI-lea, având la activ consacrarea unică în lumea muzicii rock’n’roll de a fi fost celebrat de trei ori în Rock and Roll Hall of Fame (pentru The Yardbirds, Cream și pentru întreaga sa carieră solo).
Privit adesea atât de către critici cât și de către suporterii săi ca unul dintre cei mai mari chitariști ai tuturor timpurilor, Clapton s-a clasat pe locul al doilea pe lista revistei muzicale Rolling Stone cunoscută ca Cei mai mari 100 chitariști ai tuturor timpurilor (conform originalului, “100 Greatest Guitarists of All Time“), respectiv al 53-lea pe lista Imortalilor (conform originalului 100 Greatest Artists of All Time.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org; www.ericclapton.com
30 martie 1946 - S-a înființat Opera de Stat din Timișoara.
30 martie 1946 - Au fost restabilite relațiile diplomatice cu Iugoslavia.
Primul ambasador postbelic al României în această țară a fost omul de cultură Tudor Vianu.
Tudor Vianu – foto: ro.wikipedia.org
Tudor Vianu (n. 27 decembrie 1897/8 ianuarie 1898, Giurgiu – d. 21 mai 1964, București) a fost un estetician, critic și istoric literar, poet, eseist, filosof și traducător român.
Fratele mai mare al publicistului Alexandru Vianu. Căsătorit cu Elena Vianu (1911 – 1965).
Fiul său, Ion Vianu, este un cunoscut medic psihiatru și scriitor.
Fiica sa, Maria Alexandrescu Vianu, este un istoric al artei antice și arheolog.
30 martie 1951 - UNIVAC 1 (Universal Automatic Computer 1), primul computer comercial din lume, este livrat de firma Remington Rand (autori J. Eckert și J. Mauchly) Oficiului de Recensămînt al SUA.
30 martie 1960 – În Romania a intrat în funcțiune prima stație meteorologică automată.
30 martie 1962 - S-a născut MC Hammer (Stanley Kirk Burrell), renumit cântăreț de muzică rapp și actor american.
30 martie 1964 - S-a născut cântăreața americană Tracy Chapman.
30 martie 1968 - S-a născut Céline Dion, renumita cântăreață franco-canadiană si solistă vocală de muzica pop-rock.
30 martie 1979 - Manea Mănescu a fost înlocuit în fruntea guvernului de Ilie Verdeţ.
Manea Mănescu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Manea Mănescu (n. 9 august 1916, Brăila – d. 27 februarie 2009) a fost un politician comunist român. Manea Mănescu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1961 – 1989.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
Ilie Verdeţ - foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Ilie Verdeţ (n. 10 mai 1925, Comăneşti, judeţul Bacău – d. 20 martie 2001, Bucureşti) a fost un lider comunist român care a fost ministru în mai multe rânduri în guvernele din perioada 1965-1989.
De asemenea, el a deţinut funcţia de prim-ministru al României în perioada 1979-1982.
Pe timpul grevei minerilor din Valea Jiului din august 1977 a fost trimis de Ceauşescu la faţa locului pentru negocieri.
După Revoluţia din decembrie 1989, Verdeţ a înfiinţat Partidul Socialist al Muncii, care s-a considerat ca succesor al Partidului Comunist Român
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
30 martie 1979 - S-a născut cunoscuta vocalistă și compozitoare americană, Norah Jones.
30 martie 1981 - Președintele Statelor Unite, Ronald Reagan, a fost împușcat și rănit, în fața unui hotel din Washington, D.C., de către un necunoscut cu probleme psihice, numit John Hinckley Jr.
Încercare de asasinat asupra președintelui Ronald Reagan (30 martie 1981) – foto: ro.wikipedia.org
30 martie 1983 - Președintele american Ronald Reagan face cunoscută propunerea adresată sovieticilor, potrivit căreia SUA și-ar limita instalarea de rachete de croazieră Pershing, dacă URSS ar face o mișcare asemănătoare cu rachetele sale de croaziera.
30 martie 1987 - La o licitație Christie’s, o companie de asigurări japoneză a cumpărat unul dintre tablourile Floarea-soarelui, al lui Vincent Van Gogh, la un preț record de 24,75 milioane de lire sterline.
30 martie 1989 - A decedat Nicolae Steinhardt, eseist și prozator român crestin de origine evreiasca; (n.29 iulie 1912).
Nicolae Steinhardt - foto: cuvantul-ortodox.ro
Nicolae Aurelian Steinhardt (n. 29 iulie 1912 – d. 30 martie 1989) a fost un scriitor, critic literar,eseist, jurist, publicist și scriitor român, doctor în drept constituțional, originar din Pantelimon, județul Ilfov.
De origine evreiască, s-a convertit la religia creștină ortodoxă în închisoarea de la Jilava, și-a luat numele de fratele Nicolae, și s-a călugărit după punerea sa în libertate.
Este autorul unei opere unice în literatura română, Jurnalul fericirii.
Nicaieri si niciodata nu ne-a cerut Hristos sa fim prosti. Ne cheama sa fim buni, blanzi si cinstiti, smeriti cu inima, dar nu tampiti. (Numai despre pacatele noastre spune la Pateric “sa le tampim”.) Cum de-ar fi putut proslavi prostia Cel care ne da sfatul de-a fi mereu treji ca sa nu ne lasam surprinsi de satana?
cititi mai mult pe: cuvantul-ortodox.ro
30 martie 1993 - A decedat Edgar Papu, specialist în literatură comparată, renumit filosof al culturii roman; (n. 1908).
30 martie 2001 - Rezultatele recensământului sunt anunțate la Beijing. Conform acestuia, în Republica Populară Chineză trăiesc 1.265.830.000 de oameni (excluzând Hong Kong și Macao).
30 martie 2002 - A murit Elizabeth Bowes-Lyon, soția regelui George al VI-lea al Regatului Unit și mama reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii; (n. 1900).
30 martie 2003 - Ne-a părăsit actrita romana Vasilica Tastaman; (n.6 octombrie 1933, Braila).
Vasilica Tastaman – foto preluat de pe www.cinemagia.ro
Vasilica Tastaman (n. 6 octombrie 1933, Brăila – d. 30 martie 2003, București) a fost o actriță română.
A debutat în 1949 pe scena din orașul său natal.
Până în 1961, când s-a numărat printre fondatorii Teatrului de Comedie, a jucat la teatrele Giulești și Bulandra.
În 1981 s-a stabilit în Suedia.
A fost căsătorită de două ori, cu fostul antrenor de fotbal Emeric Jenei și actorul Dan Tufaru.
Din prima căsnicie are un băiat, Călin Jenei.
30 martie 2004 – A murit Aurel Giurumia, actor (n. 1931)
Aurel Giurumia – foto preluat de pe www.cinemagia.ro
Aurel Giurumia (n. 14 martie 1931, Cernăuți; d. 30 martie 2004, București) a fost un actor român.
A absolvit în 1954 Institutul de Teatru din Cluj. A fost angajat întâi la Teatrul Național Cluj, după care, din 1968, la Teatrul de Comedie din București, unde a jucat până în 1989.
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.
Actorul Aurel Giurumia a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”. Trupul său a fost incinerat.
30 martie 2005 - La televiziunea araba Al Jazzeera a apărut o înregistrare cu trei ziaristi români răpiți în Irak.
Ovidiu Ohanesian, Sorin Miscoci si Marie Jeanne Ion – foto preluat de pe frip.ro
Lângă ei apăreau două persoane mascate inarmate cu pistoale mitraliere.
Marie Jeanne Ion a spus în engleză că răpitorii nu doresc nimic în schimbul lor,analiștii deducand că este vorba despre o situație atipică de răpire.
30 martie 2018 - Au început Protestele din Gaza din 2018 (30 martie 2018 – 27 decembrie 2019)
Începând din 30 martie 2018, când palestinienii au comemorat Ziua Pământului, zeci de mii de persoane din Fâșia Gaza au luat parte la manifestații de protest în cadrul Marelui Marș al Reîntoarcerii, de partea palestiniană a frontierei cu Israelul.
Marea majoritate a demonstranților, manifestând pașnic, a rămas în taberele de corturi amenajate la sute de metri de frontieră, dar grupuri alcătuite în special din tineri s-au apropiat de limita militară de demarcație, au incendiat cauciucuri și au aruncat pietre și cocktailuri Molotov în direcția frontierei.
Forțele israeliene au ucis cel puțin 27 de persoane începând cu 30 martie.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
30 martie – Ziua internațională zero deșeuri (ONU)
foto preluat de pe serbia.un.org
30 martie – Ziua internațională zero deșeuri (ONU)
La 30 martie 2025 este marcată Ziua internațională zero deșeuri, sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite, pentru reducerea practicilor de consum și de producție nesustenabile la nivel mondial, potrivit https://www.un.org.
Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat, la 14 decembrie 2022, cu prilejul lucrărilor celei de-a 77-a Sesiuni a Adunării, Rezoluția pentru proclamarea zilei de 30 martie drept Ziua internațională zero deșeuri, urmând a fi respectată anual.
Proiectul de rezoluție a fost avansat de Turcia și de alte 105 state.
Textul documentului completează un demers similar reprezentat de alte rezoluții dedicate deșeurilor, printre care și textul rezoluției Adunării Generale a ONU din 2 martie 2022 privind stoparea poluării plastice, indică https://www.un.org.
Omenirea generează anual circa 2,1-2,3 miliarde de tone de deșeuri solide la nivelul orașelor, reprezentate în mare parte din ambalaje, electronice, produse din plastic și resturi alimentare.
Serviciile de gestionare a deșeurilor la nivel mondial sunt slab dotate pentru a administra acest fenomen, fiind vorba despre 2,7 miliarde de oameni care nu au acces la colectarea deșeurilor solide, astfel că doar 61-62% din deșeurile solide municipale ale planetei sunt gestionate prin unități controlate.
Consumatorii își pot schimba comportamentele în ceea ce privește consumul și pot reutiliza sau repara produse atât cât este posibil înainte de luarea deciziei de renunțare la acestea.
Guvernele, comunitățile, industriile și alte părți interesate trebuie să îmbunătățească finanțarea și politicile decizionale, în special pe fondul crizei deșeurilor care generează un impact sever asupra celor marginalizați, persoanelor sărace din orașe, a femeilor și a tinerilor.
cititi mai mult pe agerpres.ro