Capcană pentru Iohannis: parlamentarii scot oamenii în stradă în ziua investirii lui și îl obligă să aleagă între cetățeni și servicii. Ce va face președintele?
Mihai Gotiu – Romania Curata
”1984 a lui George Orwell nu e o carte vizionară, ci un manual”
folclor contemporan
Prima zi a mandatului de președinte al României al lui Klaus Iohannis va începe cu oameni în stradă, la București și Cluj. Senatorii (toți senatorii, inclusiv cei din PNL&PDL) l-au pus pe Klaus Iohannis, încă din primele ore ale mandatului său, să aleagă. Și nu e o alegere deloc simplă, dar poate fi definitorie pentru viitorul lui la Cotroceni.
Pe de o parte sunt partidele și serviciile. La pachet. Pentru că partidele și politicienii dovedesc că n-au învățat nimic din lecția lui 16 noiembrie. Adoptarea Legii Siguranței Cibernetice (sau Legea Big Brother 3, cum mai e cunoscută) în data de vineri, 19 decembrie, nu e întâmplătoare. E același cinism scârbos, aceeași șmechereală sfidătoare, același calcul meschin, aceeași batjocoreală mizerabilă la adresa cetățenilor, cu care clasa politică autohtonă ne-a obșinuit. Asta pentru că potențialul de explozie civică era cunoscut, ținând cont că de reacțiile de opoziție stârnite de legile cu caracter asemănător, Big Brother 1 și 2, declarate, în cele din urmă, neconstituționale de către CCR. Și atunci ce și-au spus tovarășii și tovarășele noastre senatori și senatoare? Hai să facem mizeria cu doar câteva zile înainte de Crăciun, când studenții din marile centre universitare sunt deja pe la casele lor, când oamenii se gândesc mai mult la cele câteva zile petrecute cu familia. Nu, nu e pentru prima dată când legi și ordonanțe ori hotărâri de guvern imunde au fost adoptate în astfel de momente de acalmie și liniște socială. E o regulă, nu o excepție.
De cealaltă parte sunt cetățenii. Cei pe care mizerii din aceeași categorie i-au scos în stradă în ianuarie 2012, în toamna lui 2013 și luna trecută. Care au dus la căderea Guvernului Boc (și au lăsat vulnerabil și Guvernul Ungureanu), care au provocat ruptura din USL și apoi înfrângerea marelui favorit la președinție Victor Ponta. Cei mai mulți dintre oamenii ăștia și-au exprimat voința legat și de legile supravegherii. Dar opțiunea civică și Constituția au fost mereu ignorate; la fel ca și în cazul legilor speciale pentru Roșia Montană, politicienii au venit cu alte, și alte proiecte de legi ale supravegherii.
Că serviciile și partidele continuă să se situeze în opoziție cu cetățenii e o surpriză doar parțial (după atâtea sancțiuni primite de clasa politică în ultimii ani, te-ai fi așteptat, totuși, să fi înțeles lecția: că nu poți conduce o țară în contradicție cu voința cetățenilor ei). Rămâne deschisă întrebarea dacă Klaus Iohannis a înțeles mobilizarea civică din noiembrie, care l-a propulsat la Cotroceni. Legea Big Brother 3 este primul test pentru președintele României Klaus Iohannis, prima situație în care e pus să medieze între clasa politică și cetățeni și în care poate interveni pentru a apăra Constituția, având două opțiuni: fie refuză să promulge legea, întorcând-o în Parlament, fie sesizează CCR.
Nu îl invidiez pe Klaus Iohannis, pentru că e într-o situație în care nu prea are cum să mulțumească, în același timp, și lupul, și capra, și varza. La Cotroceni va trebui să lucreze și cu serviciile, și cu partidele și, în același timp, dacă nu vrea să ajungă la mâna serviciilor și a partidelor, și cu cetățenii. Pentru că susținerea acestora din urmă este esențială pentru a bloca derapajele și abuzurile serviciilor și partidelor. Dar susținerea civică se poate pierde foarte ușor, atunci când este ignorată.
De fapt, de aici vine mizerabilitatea maximă a votului din 19 decembrie din Senat. Senatorii (inclusiv cei din partidele care l-au susținut în alegeri, atât cât l-au susținut) i-au întins o capcană și îi forțează mâna lui Klaus Iohannis: dacă nu întoarce legea în Parlament sau nu sesizează CCR se va produce prima fisură în încrederea publică de care se bucură acum Iohannis (și fără susținere civică, președintele va fi la mâna partidelor); dacă va bloca legea, va enerva serviciile (de a căror colaborare corectă un președinte ar avea, totuși, nevoie). Și astfel l-au pus în situația de a alege între a-i dezamăgi pe cetățeni și între a supăra serviciile.
Care va fi opțiunea lui Klaus Iohannis? Habar nu am, dar atenționez asupra unui fapt: toți politicienii care s-au bazat în ultimii ani pe influența serviciilor, considerându-le mai importante decât cetățenii, au pierdut în cele din urmă.
articol preluat de pe http://www.romaniacurata.ro/
Proteste în iulie la Cluj și București împotriva Legii Big Brother 2, declarată, între timp, neconstituțională de CCR
Ceausescu: Behind The Myth
Ceausescu – ascensiunea si decaderea lui (1991)
Regia Edward Behr
Un film documentar difuzat de BBC și PBS, prezentat live de Gabriel Liiceanu în dialog cu regizorul Edward Behr.
La trei zile de la moartea lui Gheorghiu-Dej, în martie 1965, Ceauşescu preia funcţia de secretar general al Partidului Muncitoresc Român (acesta era numele Partidului Comunist Român la acea vreme, după asimilarea forţată, în 1948, a unei aripi a Partidului Social Democrat).
Una dintre primele acţiuni ale lui Ceauşescu, odată ajuns la putere, a fost redenumirea Partidului Muncitoresc Român în Partidul Comunist Român.
În acelaşi timp, el afirmă că România a devenit o ţară socialistă şi decide schimbarea numelui oficial al ţării din Republica Populară Română (R.P.R.) în Republica Socialistă România (R.S.R.).
În 1967, Ceauşescu devine preşedintele Consiliului de Stat, consolidându-şi astfel poziţia.
La începutul carierei sale ca şef al statului, Ceauşescu s-a bucurat de o oarecare popularitate, adoptând un curs politic independent faţă de Uniunea Sovietică.
În anii ’60, Ceauşescu pune capăt participării active a României în Pactul de la Varşovia, deşi formal ţara va continua să facă parte din această organizaţie până la dizolvarea acesteia.
Prin refuzul său de a permite armatei române să ia parte la invazia Cehoslovaciei alături de trupe ale ţărilor membre ale Tratatului de la Varşovia şi o atitudine de condamnare publică activă a acestui act, Ceauşescu reuşeşte pentru o vreme să atragă atât simpatia compatrioţilor săi, cât şi pe cea a lumii occidentale.
articol preluat de pe http://www.cinemagia.ro/
“Suntem cu ochii pe voi!” – români din Diaspora cer Guvernului Ponta să nu mai risipească banii ţării
Loredana Diacu-TheEpochTimes Romania
Decizia Guvernului de a mări de 20 de ori fondurile Departamentului Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni (DRRP) a fost catalogată o ofensă de către numeroşi români din diaspora, care cer printr-o scrisoare deschisă adresată Guvernului Ponta să renunţe la această “absurditate costisitoare” şi să aloce milioanele de euro date unui departament inutil acolo unde este cu adevărat nevoie de bani.
“Decizia voastră de a mări fondurile de 20 de ori pentru DPRRP este doar o acţiune ofensatoare, atâta timp cât un elicopter SMURD se prăbuşeşte cu personal cu înaltă calificare la bord, după nici măcar un an de la un alt accident din Apuseni în care au murit alţi oameni pe care încă îi plângem, când românii nu beneficiază nici măcar de perfuzii în spitale, copiii în şcoli nu au manuale, iar bătrânii sunt lăsaţi de izbelişte, cu pensii derizorii, după ce au muncit o viaţă întreagă şi şi-au respectat toate obligaţiile către stat!”, se precizează în textul scrisorii deschise la care subscriu 16 grupuri de iniţiativă, precum şi români neafiliaţi vreunui grup.
Redăm integral scrisoare românilor din Diaspora, remisă redacţiei Epoch Times
“Cerem respect pentru toţi românii, pentru cei din Diaspora şi, mai ales, pentru cei din ţară!
Ştirea privind mărirea bugetului Departamentului Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni (DPRRP) cu peste 22 de milioane de euro ne surprinde plăcut, pe de o parte, iar pe de altă parte, ne ofensează profund.
Ne surprinde pentru că, în sfârşit, Guvernul României a acceptat românii “de pretutindeni” drept o componentă importantă în dialogul cu societatea civilă, după cum se poate vedea clar din bugetul MAE.
Ne ofensează deoarece Guvernul operează pe o imagine simplistă a ceea ce înseamnă Diaspora Românească, un cadru care se rezumă doar la câteva asociaţii-satelit ale formaţiunilor politice române, neluând în considerare majoritatea românilor din diaspora care au asimilat în timp culturi diferite de cea românească, oameni care cunosc regulile democraţiei şi care preferă valoarea civică în acţiunile pe care le iniţiază.
Caracteristica esenţială a acestei diaspore majoritare este faptul că NU ESTE DE VÂNZARE!
Pentru românii din Diaspora care au reuşit, prin acţiunile şi îndârjirea lor, să fie aproape de semenii lor din România, decizia voastră de a mări fondurile de 20 de ori pentru DPRRP este doar o acţiune ofensatoare, atâta timp cât un elicopter Smurd se prăbuşeşte cu personal cu înaltă calificare la bord, după nici măcar un an de la un alt accident din Apuseni în care au murit alţi oameni pe care încă îi plângem, când românii nu beneficiază nici măcar de perfuzii în spitale, copiii în şcoli nu au manuale, iar bătrânii sunt lăsaţi de izbelişte, cu pensii derizorii, după ce au muncit o viaţă întreagă şi şi-au respectat toate obligaţiile către stat!
Decizia voastră creează o discrepanţă de tratament fără precedent între românii din ţară şi cei din diaspora.
Singurele zone în care astfel de finanţări sunt necesare, sunt comunităţile de români care riscă identitatea naţională în ţări unde democraţia e opţională: Republica Moldova, Ucraina ori Serbia, în niciun caz în ţările bine dezvoltate ca Italia, Franţa, Spania, Germania şi multe alte ţări cu un nivel de trai ridicat. Care este scopul? Dacă încercaţi să ne câştigaţi “bunăvoinţa”, vă asigurăm că o puteţi face doar respectând legea şi regulile democraţiei. Nu ne puteţi cumpăra cu concerte de gusturi îndoielnice sau cu sindrofii consulare. Ca şi români rezidenţi în străinătate, interacţionăm, colaborăm, ne raportăm unor instituţii publice româneşti, cum ar fi misiunile diplomatice şi Institutul Cultural Român.
Cum este posibil ca activitatea ICR să se rezume, în unele ţări, doar la oraşele în care-şi are sediul o filială a acestuia, uneori, cu activităţi aproape invizibile sau chiar inexistente, în ciuda faptului că ocupă imobile opulente, închiriate la preţuri exorbitante?
Cum este posibil ca DPRRP să propună concursuri de creaţie literară, dacă avem deja ICR? De ce nu eficientizaţi ICR, chiar şi cu câteva controale asupra activităţilor desfăşurate şi a disponibilităţilor financiare cheltuite?
În concluzie, de ce avem nevoie de DPRRP când avem ICR? De ce trebuie să plătim un departament care nu-şi are rostul. Dialogul cu diaspora vi-l asigurăm noi, românii din Diaspora, fără a fi nevoie să ţinem în spate un departament inutil. Redundanţa instituţională nu face altceva decât să irosească resurse financiare care ar putea fi folosite pentru rezolvarea unor probleme mult mai arzătoare.
Vă vom scrie atâtea scrisori deschise până când veţi realiza că dialogul nostru este mult mai eficient decât un departament care nu este altceva decât un alt punct de hemoragie din banii publici, cu rezultate zero.
Nu e nevoie de “strategiile” DPRRP pentru a dialoga şi a înţelege diaspora. E suficient doar bunul simţ.
Ne întrebăm şi vă întrebăm şi pe dvs, domnilor politicieni: care este rolul real al acestui departament? Nouă, românilor de pretutindeni, această instituţie alipită MAE nu ne-a demonstrat utilitatea sa, nici prin viziune şi nici prin acţiuni cât de cât memorabile.
Mărirea fondurilor de 20 de ori, mai ales în condiţiile în care acest departament nu şi-a demonstrat utilitatea, este o absurditate costisitoare şi cerem aşadar eliminarea lui imediată şi alocarea acestor fonduri acolo unde se va consideră că urgenţa o impune.
E de ajuns să menţionăm Sănătatea şi Învăţământul, care se zbat în lipsuri cumplite. Noi, de la mii de km distanţă, suntem uluiţi că voi nu observaţi aceste probleme şi continuaţi să le ignoraţi!
Noi, “românii de pretutindeni”, NU suntem dispuşi să acceptăm acest Departament al Risipei, cerem cât mai repede eliminarea acestuia, alocarea acestor fondurilor spre necesităţile reale, din învăţământ şi sănătate, eficientizarea misiunilor diplomatice şi a filialelor ICR cu personal selecţionat exclusiv prin concursuri publice reale şi rentabilizarea serviciilor şi atribuţiilor acestor instituţii, care sunt deja suficiente.
18 decembrie 2014
Semnatari:
Canada Save Roşia (Canada)
Românii din Italia împotriva exploatării gazelor de şist (Italia)
WARNED (Canada)
Raw (Romanian Activists Worldwide)
Save Roşia Montana (Dublin)
Romanii din Italia Impotriva Super-Imunităţii
Berlin against Roşia Montana cyanide mining and fracking. For clean politics and a clean environment în România.
Salvaţi Roşia Montana Washington DC
Salvemos Roşia Montana – Madrid
Torino pentru Roşia Montana (Italia)
Comunitatea romanilor emigranţi
Roşia Montana Paris
Dacia Libera (Paris)
Diaspora Franta Solidara cu România (Romani indignaţi)
Save Roşia Montana (Chicago)
Romanian Community of Ireland (Dublin)
plus cetăţeni români in asentiment cu cele conţinute in textul scrisorii