test

Mircea Kivu

Aţi aflat, probabil, că Ordonanţa de Urgenţă nr.55/2014, prin care Guvernul Ponta legaliza, pentru o perioadă convenabilă partidului de guvernământ, traseismul aleşilor locali a fost declarată neconstituţională de către CCR. Ştiţi, de asemenea, că respectiva ordonanţă a produs efecte care, cel mai probabil, nu vor putea fi îndreptate. Cu alte cuvinte, aleşii locali care au sărit în barca puterii nu-şi vor pierde mandatul, aşa cum prevede Legea privind Statutul aleşilor locali.

Mai ştiţi că instituţia Avocatului Poporului ar fi fost singura care ar fi putut împiedica producerea acestei fărădelegi (cum altfel să numesc suspendarea unei legi, cu încălcarea prevederilor Constituţiei?). Dacă aţi fi sesizat Curtea Constituţională imediat după publicarea OUG, aşa cum v-au solicitat mai multe organizaţii neguvernamentale, Curtea ar fi putut constata că prevederile ordonanţei sunt neconstituţionale înainte ca acestea să producă efecte. Repet, prevederile Constituţiei (discutabile) fac ca instituţia pe care o reprezentaţi să fie singura care poate sesiza Curtea, şi ca aceasta să nu se poată autosesiza.

Mai multe organizaţii ale societăţii civile v-au solicitat, în repetate rânduri, prin petiţii sau audienţe, să interveniţi pentru stoparea abuzului de ordonanţe de urgenţă practicat de către actualul Guvern, în situaţii care fie nu aveau caracter de urgenţă, fie situaţia de urgenţă fusese creată în mod artificial prin întârzierea legiferării pe cale normală. OUG nr.55/2014 nu a fost singurul caz în care Guvernul reglementa ocolind dezbaterea publică şi pe cea parlamentară în domenii de mare sensibilitate, cum ar fi educaţia sau legile electorale. De fiecare dată vi s-a atras atenţia şi aţi refuzat să vă exercitaţi prerogativele.

Răspunsul standard pe care l-aţi dat a fost acesta: “Petiţia formulată vizează în special raporturile dintre autorităţile publice, aspecte ale funcţionării democraţiei constituţionale care presupun o analiză şi o abordare cu predilecţie politică, ceea ce ar obliga Avocatul Poporului să-şi depăşească poziţia sa de neutralitate şi de obiectivitate şi să se implice în controverse partizane”. Cu alte cuvinte, a sancţiona un act neconstituţional al unei autorităţi publice, în speţă Guvernul, ar fi un act partizan şi ar constitui pentru dvs. o ieşire din neutralitate.

Ne-aţi amintit, în repetate rânduri, decizia nr.336/2013 a CCR, în care se specifică: “Avocatul Poporului are exclusivitatea în privinţa deciziei de a ridica o excepţie de neconstituţionalitate, parte a independenţei instituţionale şi funcţionale de care acesta se bucură. […] Ridicarea directă a excepţiei de neconstituţionalitate este şi rămâne la aprecierea exclusivă a Avocatului Poporului, acesta neputând fi obligat sau împiedicat de nici o autoritate publică să ridice o atare excepţie”.

Aşa este. Numai dumneavoastră puteţi aprecia când să ridicaţi excepţia de neconstituţionalitate. Exclusivitatea în apreciere presupune şi o răspundere pe măsură. V-aţi folosit de acest drept exclusiv şi rezultatul a fost producerea unei fărădelegi, constatată de către instanţa de contencios constituţional, graţie pasivităţii pe care aţi adoptat-o în mod deliberat, prea târziu. O apreciere care produce efecte rele este o apreciere proastă.

Odată constatate acestea, vă rămâne, domnule Victor Ciorbea, să vă exercitaţi o altă prerogativă ce vă revine în exclusivitate: demisia. Este, cred, singura modalitate de a repune în drepturi instituţia Avocatului Poporului şi de a vă păstra o brumă de onorabilitate.

articol preluat de pe http://www.romanialibera.ro/