(video) General din R.Moldova: În 10 ani vom face parte din România
FOTO – Tudor Iovu (Generalul Ion Costaş, omul care l-a arestat pe Smirnov)
articol – George Simion – adevarul.ro
Atenţia sporită faţă de subiectul reunificării României cu Republica Moldova, confirmat de articolul recent din EUObserver, găseşte susţinători în rândul militarilor de carieră de la Chişinău. Într-un amplu interviu acordat cu ocazia vizitei la Bucureşti, generalul Ion Costaş, fostul ministru al Apărării al Republicii Moldova vorbeşte despre un termen de 10 ani până la înfăptuire.
Atlantist convins şi un obişnuit al cercurilor militare SUA, generalul Costaş confirmă analiza făcută de agenţia americană Stratfor, potrivit căreia în următorii ani vom asista la o disoluţie a Federaţiei Ruse. În paralel, ţările care au suferit pierderi teritoriale în favoarea Uniunii Sovietice ar urma să şi le recupereze. Într-un amplu interviu acordat siteului independent Presalibera.net, Costaş dă ca termen 10 ani pentru realizarea Unirii şi crede că pentru aceasta să se întâmple, Bucureştiul trebuie să renunţe la relaţiile cu actuala clasă politică de la Chişinău, prin reprezentanţii ei de la guvernare: Filat, Plahotniuc şi Voronin.
În ’90 nu era momentul oportun
Armata a 14-a urma să ajungă la Prut, iar războiul din 1992 i-a ţinut până la Nistru, afirmă generalul. Costaş invocă o întâlnire la Huşi în 1991, după puciul de la Moscova, alături de Snegur, Iliescu, Petre Roman şi Nicolae Spiroiu (ministrul apărării naţionale din România dintre 1991-1994), unde s-au discutat mai multe probleme printre care şi cea de Unire.
“Ei au spus că districtul militar Odesa şi Uniunea Sovietică stă aici pe Prut, iar noi nu putem să ne unim. Snegur mi-a zis că sunt nebun. Însă atunci nu era momentul oportun, nu aveam societatea pregătită.
Costaş continuă: Acum din datele pe care le deţin eu, circa 35-40% dintre moldoveni şi-ar dori Unirea cu România şi e o cifră destul de bună. Inclusiv dintre ruşi şi ucraineni sunt cei care vor. Iar odată cu schimbarea noii generaţii şi cu schimbarea atitudinii la Bucureşti, cât şi la Chişinău, va da Dumnezeu şi va veni Unirea.
Trebuie să lucreze Bucureştiul
În interviul acordat siteului Presa Liberă, generalul Costaş oferă şi unele recomandări privind viitorul comun al celor două state: Bucureştiul trebuie să lucreze. Dar nu să menţină relaţii cu Voronin, cum a făcut Băsescu, cu Filat, cu Plahotniuc, creaţia Bucureştiului. Despre oligarhul Plahotniuc, Ion Costaş afirmă că tocmai Bucureştiul l-a făcut pe acesta miliardar. Sau cu Ghimpu şi nepotul lui, care a făcut o groapă de gunoi din Chişinău. Toţi aceştia trebuie să dispară. Cu ei, noi am făcut numai rău.
Costaş crede că o nouă generaţie e soluţia, atât la Chişinău cât şi la Bucureşti. Prin ei, va veni schimbarea. El mai invocă pe parcursul interviului o discuţie avută cu generalul Westley Clark, un prieten apropiat, care a confirmat scenariul butoiului de pulbere pe care îl reprezenta Basarabia în 1990.
Transnistria nu trebuie cedată fără compensaţii
Fiind în prima linie de comandă în războiul de la Nistru din 1992 şi omul care a condus operaţiunea de capturare a lui Igor Smirnov, Costaş face referiri la trecutul şi viitorul teritoriului de peste Nistru:
Acest teritoriu a fost inclus în componenţa Republicii Moldova după ce teritoriul de peste Prut a fost ocupat de armata rusă imperială. Acest teritoriu de facto şi de jure aparţine Republicii Moldova şi nici într-un caz nu trebuie de cedat nici un centimetru de pământ care aparţine statului Republicii Moldova, a românilor din stânga Prutului, fiindcă asta nu corespunde normelor internaţionale. ”
Costaş e de părere că, în viitor, putem discuta chiar de un schimb de teritorii, dacă războiul din ucraina se termină cu bine:Totuşi s-ar putea realiza un schimb de teritorii, dacă ar binevoi Ucraina să ia Transnistria şi să ne dea sudul Basarabiei, Bugeacul şi Bucovina. Ar fi o variantă şi exemple din acestea sunt o sumedenie, schimburi de populaţie sau de teritorii realizate cu bunăvoinţă. Până atunci generaţia tânără trebuie să reţină că pământul acesta nici într-un caz nu se poate de dat aşa cum unii zic «Să dăm Transnistria şi ne putem integra în Uniunea Europeană şi în NATO». Aceasta este o tâmpenie şi un primitivism de zile mari.
Discuţiile privind unirea dintre România şi Republica Moldova din ultimii ani au început să prindă contur, mai ales în contextul în care crizele politice şi economice de la Chişinău devin o constantă. Adevărul.ro a publicat analiza EUObserver privitoare la crearea în Parlamentul din Bucureşti a grupului Prietenii Unirii. Un sondaj realizat în perioada ianuarie-februarie 2014 la Chişinău de Centrul Român de Studii şi Strategii arată că un procent de 25% din populatia Republicii Moldova este de acord total cu unirea cu România şi alţi alti 27% sunt mai degrabã favorabili acestei idei. 54% dintre cei intervievaţi au declarat că Unirea se poate realiza, faţă de 32% care consideră că acest act nu ar putea avea loc.
articol preluat de pe http://adevarul.ro
Criza apei – o realitate din ce în ce mai acută la nivel global
articol tradus din limba engleză de Maria Olteanu, sursa: The Guardian
Seceta de săptămâna trecută din São Paulo a fost atât de puternică, încât locuitorii au încercat să foreze prin podea, ca să dea de pânza freatică. Odată cu uscarea acviferelor la nivel global, un miliarde de oameni nu mai au acces la apă potabilă sigură. Urmează raționarea apei și o luptă pentru controlul asupra aprovizionării cu apă.
Apa reprezintă forța motrice a naturii, spunea Leonardo da Vinci. Din nefericire pentru planeta noastră, resursa de apă seacă pe zi ce trece – cu o viteză alarmantă. Populația lumii continuă să crească, însă creșterea populației nu a fost urmată de o creștere a resurselor de apă dulce.
Consecințele se dovedesc a fi profunde. Peste tot pe glob, rapoartele relevă suprafețe imense aflate în criză de apă, datorită secării acviferelor. Peste un miliard de oameni, 1 din 7 oameni de pe planetă – nu are acces la apă potabilă sigură.
Săptămâna trecută, în orașul brazilian São Paulo, cu o populație de 20 de milioane de locuitori, cândva cunoscut ca Orașul Burniței, seceta a devenit atât de puternică încât locuitorii au început să foreze prin podele și în parcări pentru a ajunge la apă. Autoritățile au anunțat că în curând va urma raționarea aprovizionării cu apă. Cetățenii vor avea acces la apă doar două săptămâni, au adăugat aceștia.
În statul american California, autoritățile au relevat faptul că statul a intrat în cel de-al patrulea an de secetă, cu luna ianuarie 2015 fiind cea mai secetoasă de când au început măsurătorile meteorologice. În același timp, consumul de apă pe cap de locuitor a continuat să crească (și datorită fracturării hidraulice, care a și contaminat cantități enorme de apă în statul California – n. red.).
În Orientul Mijlociu, zone rurale întregi s-au transformat în deșert datorită folosirii în exces a apei. Iranul este cel mai puternic afectat. Supraconsumul, alături de precipitațiile reduse, au făcut ravagii asupra resurselor de apă ale Iranului și asupra producției agricole. În mod similar, Emiratele Arabe Unite investesc în uzine de desalinare a apei și în facilități de tratare a apei, datorită lipsei acute de apă cu care se confruntă. Însuși prințul moștenitor, șeicul Mohammed bin Zayed al-Nahyan admite: “Pentru noi, apa a devenit mai importantă decât petrolul.”
Criza apei și schimbările climatice. Click aici pentru imginea full size. Ilustrație: Giulio Frigieri (Sursa: The Guardian)
Natura globală a crizei este subliniată de rapoarte similare din alte reiuni. În Asia de Sud, de exemplu, au avut loc pierderi masive ale apei subterane, care a fost pompată cu o lipsă inconștientă a oricărui control în ultimele decenii. Aproximativ 600 milioane de oameni trăiesc în suprafața de 2000 de km care se extinde din estul Pakistanului, peste podișul cald și arid al Indiei de Nord și în Bangladesh, iar această zonă este cea mai intens irigată din lume. Până la 75% din fermieri se bazează pe apa pompată din acvifere pentru a își iriga recoltele, consumul de apă fiind în creștere, în timp ce imaginile satelitare arată o scădere alarmantă a rezervelor de apă.
Natura problemei este relevată de cifrele Institutului de Geologie al SUA, care indică faptul că rezerva de apă dulce la nivel global este de 2.551.100 mile cubice. Comprimată într-o singură picătură, aceasta va produce o sferă cu un diametru de 170 de mile. Însă cea mai mare parte a acestei cantități (99%) este reprezentată de apa subterană, din care o mare parte nu este accesibilă. În contrast, volumul total de apă din lacuri și râuri, sursa principală de apă a umanității, poate fi comprimată într-o sferă cu diamentrul de doar….35 mile! Această mică picătură de apă susține mare parte a vieții pe Pământ – iar ea este din ce în ce mai în pericol odată cu încălzirea globală.
Schimbarea precipitatiilor și topirea yăpezii și a gheții schimbă deja sisteme hidrologice în multe regiuni. Ghețarii continuă să scadă peste tot în lume, afectând localitățile din aval. Rezultatul, conform IPCC (Grupul Interguvernamental al Experților în Încălzirea Globală, din cadrul ONU), este acela că proporția populației globale care suferă datorită crizei apei va crește în cursul acestui secol. Din ce în ce mai mult, oamenii și statele vor trebui să intre într-o competiție pentru resurse. Disputa internațională între Egipt și Etiopia, privind planurile Etiopiei de a construi un baraj pe NIl au fost rezolvate de curând. Pe viitor, conflicte mult mai serioase vor fi declanșate, pe măsură ce planeta rămâne fără resursa vitală. Chiar și la altitudini mai ridicate, singura regiune unde precipitațiile se vor intensifica în anii următori, schimbările climatice vor reduce calitatea apei și va presupune riscuri datorită unui număr de factori: temperaturile în creștere; creșterea nivelului de sedimente, nutrienți și poluanți puși în mișcare de ploaia abundentă; perturbarea facilităților de tratare a apei pe perioadele de inundații.
Omenirea se află în fața unei crize a apei care va atinge toate părțile planetei, lucru subliniat de Jean Chrétien, ex-premier al Canadei și co-director al InterAction Council. “Viitorul impact politic al crizei apei poate fi devastator. Folosirea apei în modul în care am făcut-o până acum nu poate susține viitorul umanității.”
Comentariul traducătorului:
În acest context, cu toate avertismentele legate de încălzirea globală și legătura directă cu extracția de hidrocarburi fosile, la nivel global, foarte multe state se avântă în proiecte de extracție a hidrocarburilor neconvenționale (petrol și gaze de șist, petrol din șisturi bituminoase, gaze din stratele de cărbuni), toate mari consumatoare de apă, care contaminează, în același timp, cantități uriașe de apă, contaminare care nu mai poate fi controlată, odată ce este declanșată, devenind astfel ireversibilă. Chiar și fără extragerea hidrocarburilor neconvenționale omenirea se află în planul dezastrului, iar insitența celei mai mari părți a liderilor globali legată de extragerea hidrocarburilor dovedește o inconștiență greu de calificat. Toate semnalele ne spun același lucru: Secolul 21 va fi secolul trezirii oamenilor, sau nu va mai fi deloc.
Și în România, în toimp ce scriu aceste rânduri, mai multe localități din vestul județului Timiș (Beba Veche, Dudeștii Vechi, Cenad), se confruntă cu o criză a apei. Motivul: apa este contaminată cu arsen (posibil și alte substanțe, însă autoritățile nu fac măsurători, acuzând lipsa aparaturii de monitorizare a apei, conform normelor în vigoare la nivel european). Autoritățile refuză să ia măsuriși, mai grav, nu au informat populația din zonă. La fel de grav este faptul că ele încearcă mușamalizarea acestei situații și mai ales a cauzelor contaminării cu apă, susținând, fără niciun fel de probe, faptul că este o poluare naturală, ele însele recunoscând, în același timp, că nu au făcut determinări de arsen în apă până în vara lui 2014, când un cetățean s-a sesizat și a testat apa și pentru elementul arsen, moment când s-au descoperit cantități de peste 3-4 și chiar 5 ori mai mari decât cantitatea legală acceptată.
Pe fondul unei crize care amenință să se acutizeze la nivel global, atitudinea indolentă a autorităților din Timiș și ale tuturor autorităților (întrucât problema este cunoscută, mai multe ONG-uri făcând cunoscută această situație la nivelul Guvernului și al Președenției) pare să condamne, astfel, toată populația României la însetare, deoarece episodul din Timiș se poate repeta oricând (în țară sunt deja mai multe locuri unde apa a devenit nepotabilă datorită activităților petroliere, în special).
articol preluat de pe http://farafracturare.ro/
(video) Valahii, urmasii dacilor – Conștiința națională în Evul Mediu
foto (captura video) si articol – youtube.com
Una dintre tezele foarte dragi ale demitizatorilor de profesie estea aceea potrivit căreia românii din Evul Mediu, împărțiți în cele trei regate – Moldova, Țara Românească și Transilvania, nu aveau conștiința apartenenței la același neam, nu erau conștienți de faptul că sunt un același popor.
Și cu câtă impertinență ne spun aceștia că un Mihai Viteazul era doar un aventurier fără conștiință națională, mânat în faptele lui de interese personale, că Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș erau dușmani de moarte ș.a.m.d.
Că nu este așa o dovedesc izvoarele istorice, probele pe care acești indivizi corecți politic cu interesele globalizării nivelatoare, le ignoră cu nonșalanță.
Astfel, deși publicul larg are cunoștiință doar despre Unirea înfăptuită de Mihai Viteazul la 1600, în realitate dorința românilor din cele trei țări de a se uni nu s-a exprimat atunci doar în acel moment extraordinar, întreg secolul al XVI-lea fiind unul al luptei pentru unire.
Chiar înainte de Mihai Viteazul (numit de dușmani Malus Dacus – Dacul cel Rău), domnitorul Petru Rareș al Moldovei făcea planuri de unire cu vlahii din Transilvania, pentru identitatea limbii și a culturii. În acest sens, în anul 1543, spionii habsburgi informau Imperiul că transilvănenii vor să se unească cu românii de peste Carpați (Moldova) și că, împreună cu muntenii vor să desființeze vămile dintre ei și să formeze o singură dietă (parlament) al celor trei țări române.
Tot în secolul XVI, Despot Vodă, la intrarea în Moldova vorbește despre faptul că vine în numele celor 3 Dacii, cu dorința de unire a lor…
Așadar, în această emisiune vom demonstra, pe baza izvoarelor istorice, că în Evul Mediu, românii din cele trei Țări Românești erau conștienți de legătura lor de sânge și că ideea unirii dintre ei nu este un fapt singular din perioada lui Mihai Viteazul.
Vizionare cu folos!
Daniel Roxin
articol preluat de pe https://www.youtube.com