Primele 50 de mari companii americane deţin 1.100 de miliarde de dolari în numerar
foto preluat de pe incont.ro
articol – Anca Dumitrescu – Mediafax
Cele mai mari 50 de companii americane deţin lichidităţi de 1.100 miliarde dolari, din care Apple, Microsoft, Google, Pfizer şi Cisco 439 miliarde dolari, în condiţiile în care sistemul fiscal din SUA şi ritmul lent al economiei globale le împiedică să cheltuiască banii câştigaţi în străinătate.
În total, companiile americane dispun de fonduri în valoare de 1.730 miliarde de dolari, potrivit unei analize Moody’s citate de Financial Times.
Analiza Moody’s a arătat că în ultimul an a avut loc o creştere de 4% a rezervelor de numerar ale marilor companii, excluzând sectorul financiar. Creşterea acestor rezerve scoate în evidenţă reticenţa şefilor de companii de a repatria banii din străinătate, chiar dacă se împrumută pentru a finanţa cheltuielile record pentru dividende, răscumpărări de titluri şi achiziţii.
Moody’s estimează că 64% din aceste fonduri, respectiv circa 1.100 de miliarde de dolari, sunt păstrate în străinătate, în creştere de la 950 de miliarde de dolari, respectiv 57%, în urmă cu un an.
“Au avut loc prea puţine progrese pentru o reformă a sistemului de impozitare a companiilor care să le încurajeze să repatrieze permanent fondurile din străinătate”, a declarat Richard Lane, analist la Moody’s.
Analiştii băncii Goldman Sachs consideră că o astfel de reformă este improbabil să se întâmple în acest an sau în 2016.
Costurile scăzute de împrumut au permis companiilor să nu se folosească de banii din străinătate, directorii evitând plata taxelor pe profiturile obţinute în străinătate. În schimb, Oracle, AT&T, AbbVie şi Microsoft au efectuat emisiuni de obligaţiuni de ordinul miliardelor de dolari.
Situaţia s-ar putea schimba dacă va avea loc o creştere a costurilor împrumuturilor. Investitorii agresivi în acţiuni continuă să preseze companiile să returneze bani deţinătorilor de titluri, sub forma răscumpărărilor de titluri şi dividende. În acest scop, companii membre ale indicelui S&P 500 urmează să cheltuiască în acest an 1.000 de miliarde de dolari.
Interesul şefilor de companii pentru investiţii în afaceri cu ritm rapid de dezvoltare a declanşat un val de fuziuni şi achiziţii, tranzacţiile anunţate crescând în acest an cu 26%, la 1.400 miliarde de dolari, potrivit companiei de analiză a pieţei Dealogic.
Investiţiile au crescut la rândul lor anul trecut, cu aproape 8%, la 937 miliarde de dolari, în cazul companiilor din afara sectorului financiar analizate de Moody’s. Totuşi, analiştii consideră că această creştere va fi inversată, întrucât companiile din sectorul energiei vor reduce investiţiile din cauza scăderii preţurilor petrolului.
articol preluat de pe http://www.mediafax.ro/
Curtea Supremă suedeză a respins apelul lui Julian Assange împotriva mandatului de arestare
foto preluat de pe dailymail.co.uk
articol – Valentin Vidu – Mediafax
Curtea Supremă suedeză a respins apelul pe care fondatorul WikiLeaks Julian Assange l-a depus împotriva mandatului de arestare emis pe numele său pentru acuzaţii de viol şi agresiune sexuală, relatează AFP în pagina electronică.
Suedia a emis mandatul de arestare în 2010, în urma acuzaţiilor formulate de două suedeze, dintre care una susţine că a fost violată, iar cealaltă că a fost abuzată sexual.
Fostul hacker australian s-a refugiat în sediul Ambasadei Ecuadorului la Londra, în care se află din 2012, pentru a evita să fie extrădat în ţara scandinavă.
“Curtea Supremă notează că investigatorii au demarat efortul de a-l chestiona pe Julian Assange la Londra. Curtea Supremă nu găseşte niciun motiv să anuleze mandatul de arestare”, afirmă instanţa într-un comunicat.
Procurori suedezi au propus în martie să-l interogheze pe Assange la Londra, renunţând la solicitarea anterioară ca acesta să vină în Suedia pentru a răspunde acuzaţiilor, ceea ce a reprezentat o întorsătură în acest caz, blocat de aproape cinci ani.
Assange, care riscă să fie arestat dacă părăseşte Ambasada Ecuadorului, a respins întotdeauna acuzaţiile, subliniind că relaţiile sale sexuale cu cele două femei au fost consensuale.
El a refuzat să meargă în Suedia, temându-se că autorităţile suedeze l-ar extrăda în Statele Unite, unde este în curs o anchetă cu privire la publicarea de către WikiLeaks, în 2010, a aproximativ 500.000 de documente militare clasificate privind Războiul din Afganistan şi aproximativ 250.000 de telegrame diplomatice care au pus Washingtonul într-o poziţie stânjenitoare.
Assange a fost de acord să fie audiat de către procurori suedezi la Londra, au anunţat avocaţii săi luna trecută.
articol preluat de pe http://www.mediafax.ro/
(Andrei Pleşu) Traficul rutier şi politica
Andrei Pleșu
foto preluat de pe Mediafax
articol – Andrei Pleşu – adevarul.ro
Cine umblă cu maşina proprie pe străzile capitalei va înţelege deîndată la ce mă refer. A fi la volan în Bucureşti (şi, bănuiesc, oriunde în România) e a trăi o experienţă-limită: un amestec de perplexitate, furie, nevroză, panică, disperare, resemnare, suferinţă cronică şi destin.
Fiecare „se descurcă” febril, pe cont propriu. Regulile sunt practicate la nivel de capriciu: uneori ţi se dă prioritate, alteori nu, uneori eşti lăsat, amabil, să intri dintr-o arteră secundară într-una principală, alteori eşti blocat la nesfîrşit în stand-by şi acoperit de sudalme (dacă „te bagi”). Din cînd în cînd, îţi taie calea un land-rover pompos, cu o tînără domnişoară la volan, care foloseşte agil cu o mînă rujul sau oglinda, iar cu cealaltă, telefonul mobil. Unii taximetrişti îţi demonstrează, periculos, că umblă după alte reguli decît tine. La stop, cîte cineva uită să pornească, deşi e verde, dar o face, în trombă, cînd e galben (sau chiar roşu), astfel încît tu nu mai apuci să treci şi trebuie să aştepţi următoarea „rundă”. Fiecare şofer are treburi mai importante decît toţi ceilalţi. E mai grăbit ca tine, mai nervos, mai nerăbdător. Sau din contra: se mişcă leneş, contemplativ, imagine vie a conştiinţei că ”nu dau turcii”. De parcat, se parchează oriunde. De preferat pe carosabilul unei străzi înguste, cu trafic intens. Sau pe un colţ, aşa încît cei aflaţi în intersecţie să nu vadă ce vine din lateral. Sau în poarta garajului tău. Sau paralel cu maşina ta, parcată corect, ceea ce te obligă să aştepţi indefinit pînă vine „să-ţi dea drumul” „colegul” de trafic. Şoferii (amatori sau profesionişti) acoperă o vastă gamă „antropologică”: avem şi limfatici şi bilioşi, şi virtuozi acrobatici şi nătîngi somnolenţi, şi isterici şi împăciuitori, şi asasini şi încurcă-lume. Nu lipsesc şoferiţele fermecător stîngace, bărbaţii cu ambiţii de raliu, „paranghelia” juvenilă, sau bătrîneii dezadaptaţi. Una peste alta, un rezumat al lumii (noastre). Şi al „sufletului naţional”: individualist, relativist, temperamental („ginta latină”, de!), imaginativ (adică şmecher), glumeţ, certăreţ, mereu „îndreptăţit”, mereu neînţeles, mereu victimă, inflexibil cînd ar fi utilă o oarecare maleabilitate şi maleabil, cînd n-ar strica o ţîră de ştaif.
De cîte ori trăiesc experienţa (destul de traumatizantă) a acestui peisaj stradal, nu mă pot abţine să o asociez cu experienţa cotidiană a vieţii comunitare româneşti în genere şi, în special, cu spectacolul politic autohton. Scena publică arată exact ca traficul nostru rutier: o hărmălaie mai mult sau mai puţin pitorească, arbitrară, incontrolabilă, nesistematizabilă. Un spaţiu al descurcărelii generale. Fiecare cu interesele, alianţele, rudele, amicii şi afacerile sale. Partidul politic nu e o construcţie ideologică, ci o reţea de proiecte private şi contacte utile. E, aşadar, ca în trafic: fiecare are ţinta lui şi înţelege să o atingă cu orice mijloace, pe socoteala tuturor – dacă e nevoie. Totul e plin de înjurături groase, sau de false amabilităţi, bacşişul (de diferite feluri) e suveran, mentalitatea de tip „care pe care” ţine loc de reguli, de principii, de omenie. A face politică e a trişa la stop, a depăşi neregulamentar, a nu ceda trecerea, a sta în drumul celorlalţi, a reuşi să rămîi mereu nepedepsit. Şi a cîştiga cursa! Adică o maşină mai mare, mai scumpă, mai „de fiţe”.