test

(Oana Mitu) A doua zi de greva foamei la RAAN. Ce bani li s-au promis angajatilor?!

7 august 2015/0 Comentarii/în Proteste si Revendicări /de Uniti Schimbam/1.917 vizite

Angajaţii de la RAAN, în greva foamei FOTO Corina Macavei – adevarul.ro
articol – Oana Mitu – informatiadeseverin.ro
7 august 2015

Protestele continuă la Regia Autonomă din Drobeta Turnu Severin. Patru angajați au aproape 48 de ore de când sunt în greva foamei și spun că nu vor renunța până nu vor primi salariile restante și siguranța că vor fi disponibilizați cu plata veniturilor compensatorii. Între timp, sindicaliștii au reușit să obțină promisiunea că în conturile angajaților vor intra câte 300 de lei și bonuri valorice cadou în valoare de 600 de lei.

Cei patru angajați ai Combinatului de Apă Grea din Drobeta Turnu Severin spun că nu renunță la greva foamei, deși cum nu au mâncat de aproape 48 de ore, au avut probleme de sănătate. O femeie care li s-a alaturat miercuri, a renuntat la aceasta forma de protest din motive de sanatate.

”Ieri de trei ori a venit salvarea, am fost și la Spital, am documente, tensiune 190 cu 110, glicemia 198, de stres, de nervi, nu mai știu. Nu a venit nimeni la noi, dar nu vreau să renunț, nu aș renunța, e dreptul meu și aici voi sta.”, a declarat unul dintre bărbații aflați în greva foamei.

Oamenilor li s-a promis că vor primi câte 300 de lei și bonuri cadou în valoare de 600 de lei, dacă firma emitentă este de acord ca ele să fie achitate la sfârșitul lunii.

”Lucrez in RAAN de 27 de ani. Am intrat în greva foamei deoarece drepturile mele salariale nu mi s-au dat din luna mai. Am rate la bănci, copii, curent. Au venit cu sesizări că îmi taie curentul, de bancă nu mai spun că m-au băgat în baza de date că nu am platit rata de trei luni de zile. Ce fac cu 300 de lei în momentul în care eu am 286 de lei curentul. De diferența de 14 lei ce pot să iau? Două pâini!? Am în jur de 48 de ore de greva foamei și nu vom pleca de aici până în momentul în care se va rezolva. Nu cerem alte drepturi, decât drepturile noastre salariale, să respecte legea! Să ne dea ce este al nostru și să facă ce vor cu Regia pentru că știm că se va închide, așa au zis, deși domnul Ponta a promis cu domnul deputat Traicu (n.r. Rodin Traicu – deputat PSD de Mehedinți) că și nepoții mei vor munci aici, ceea ce nu se va mai întâmpla dacă eu nu reușesc să ies la pensie de aici după 27 de ani de muncă.”, a declarat Marian Drăghici, lider de nucleu sindical din cadrul Romag Prod, aflat în greva foamei de miercuri, de la ora 19.00.

Alături de cei patru protestatari aflați în greva foamei, pe platforma din fața unității Romag Prod s-au strâns vineri alți aproximativ o sută de salariați și ei nemulțumiți de neplata salariilor de două luni și nesiguranța acordării de plăți compensatorii la momentul la care unitatea va fi închisă.

Protest spontan al angajatilor RAAN – foto – informatiadeseverin.ro

”Acest protest durează de trei zile. În prima zi a venit administratorul special să ne spună că s-ar da o sumă fixă, 1100 lei. A doua zi, joi, a picat această variantă și se merge pe faptul că vor să dea niște bonuri cadou, restante, bonurile de masă și o sumă fixă de 300 de lei. Problema se pune în felul următor: banii care mai sunt în Regie nu se pot da deoarece avem nevoie și de cărbune. Directorul general (n.r. administratorul special) este plecat la Complexul Energetic Oltenia pentru a încerca să facă rost de cărbune până la sfârșitul lunii când am înțeles că vor veni cele 25 de milioane promise, iar acum noi așteptăm. Asta este forma de protest spontană, continuăm, nu avem ce să facem. Guvernul trebuie să înțeleagă foarte clar că aici este un pericol și este un pericol foarte mare, nu ne jucăm. Oamenii au fost răbdători, au rate la bancă, au copii. Sunt salarii plătite de două luni și intrăm în cea de-a treia.”, a declarat Doru Boariu, un alt angajat al RAAN.

În cursul zilei de vineri, conducerea RAAN avea programate mai multe întâlniri la Complexul Energetic Oltenia în vederea reluării livrării de cărbune pentru funcționarea companiei până se vor primi banii promiși de Guvern. Astfel de negocieri s-au purtat și anterior zilei de vineri, dar au eșuat, conducerea CEO sistând livrările de materie primă pentru RAAN din cauza datoriilor.

În condițiile în care RAAN nu mai are stoc de cărbune pentru funcționarea instalațiilor, acestea se opresc în regim de avarie, iar hidrogenul sulfurat vehiculat va fi emanat în atmosferă, caz în care există pericolul unei poluări puternice cu efect transfrontalier.

articol preluat de pe http://www.informatiadeseverin.ro/

Mehedinţi:Cinci angajaţi RAAN, în greva foamei. Alţi 150 protesteză

articol gds.ro

6 august 2015

Salariaţii RAAN au protestat la Drobeta Turnu Severin şi pe platformele industriale Romag-Termo şi Romag-Prod, în perioada 13-24 iulie (Foto: mhalert.ro)

Cinci angajaţi ai Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare (RAAN) Mehedinţi au intrat de aseară în greva foamei, în faţa platformei Romag Prod, alţi aproximativ 150 de salariaţi protestează în faţa instituţiei, nemulţumiţi de nealocarea banilor pentru plăţile compensatorii în urmă închiderii companiei.

Potrivit liderului sindical din cadrul Romag Prod, Marian Creţan, care se află şi el în greva foamei, angajaţii au recurs la această formă de protest întrucât nu au primit asigurări că Guvernul a alocat banii pentru plăţile compensatorii în urma închiderii companiei. Pe lângă salariaţii care se află, joi, în faţa platformei Romag Prod în interiorul unităţii instalaţiile sunt supravegheate de aproximativ o sută de angajaţi care se află la locul de muncă de peste 35 de ore.

Angajaţii Romag Prod sunt nemulţumiţi de din cauza lipsei fondurilor pentru acordarea celor două salarii restante, dar şi a banilor necesari funcţionarii RAAN până la închiderea controlată. Totodată, aceştia cer asigurări din partea Guvernului că în urmă închiderii RAAN vor primi venituri de completare timp de 24 de luni de la disponibilizare. În cursul zilei de miercuri, mai mulţi lideri de sindicat din cadrul RAAN şi administratorul special al companiei au purtat mai multe negocieri la Ministerul Energiei în vederea soluţionării revendicărilor, dar acestea au eşuat.

Protestele salariaţilor de la RAAN au început în 13 iulie, de atunci având loc mai multe acţiuni pe platformele Romag Prod şi Romag Termo şi două marşuri. Conform actelor normative aprobate de Guvern, RAAN ar urmă să se închidă controlat, iar angajaţii ar urma să primească până la 24 de salarii medii pe economie.

Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare, care este unicul furnizor de agent termic pentru municipiul Drobeta Turnu Severin, prin platforma Romag Termo, a reziliat contractul de furnizate a agentului termic în Drobeta Turnu Severin, în 17 februarie 2015, iar conform actului, apă caldă şi căldură urmează să fie oprite în municipiu de la sfârşitul lunii august.

Închiderea controlată a RAAN înseamnă disponibilizarea majorităţii salariaţilor, care ar urmă să primească, în funcţie de vechime, până la 24 de salarii medii pe economie, drept plata compensatorie. RAAN a intrat în insolvenţă în septembrie 2013, având datorii de 680 de milioane de lei. În perioada insolvenţei, compania a mai acumulat datorii de peste 70 de milioane de lei.

Înainte de intrarea în insolvenţă, RAAN avea aproape 2.700 de angajaţi, acum numărul acestora fiind de 2.400. Peste 2.000 de angajaţi ai RAAN ar urmă să fie disponibilizaţi, în două etape, până în 31 martie 2016, potrivit unui document al Adunării creditorilor RAAN, care a aprobat planul de disponibilizări întocmit de către administratorul special al companiei.

articol preluat de pe http://www.gds.ro/

(video) Companie fără angajaţi, cu licenţă de explorare a resurselor de aur şi argint din Geamăna, Alba

7 august 2015/0 Comentarii/în De pe la noi /de Uniti Schimbam/1.663 vizite

Geamăna, Alba
foto si articol – stiri.tvr.ro
06 august 2015

Administratorul firmei înfiinţate în urmă cu 4 ani este chiar preşedintele filialei din Costineşti a PSD. Zona concesionată se află într-o regiune unde ani la rând s-a exploatat cupru. Acolo a rămas un dezastru, iar localnicii nu vor să audă de noi exploatări.

Firma care va căuta aur la Geamăna, în Alba, are sediul în centrul Devei. Chiar în clădirea Minvest, Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului.

Societatea a primit licenţă de concesiune de la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale chiar la începutul lunii. Susţine că nu are nevoie de angajaţi pentru că a subcontractat lucrările unor firme specializate.

Firma va căuta aur şi argint într-un perimetru de 7 km pătraţi din Munţii Apuseni, într-o zonă distrusă de exploatările de cupru.

Autorităţile locale au primit deja primele documente care anunţă începerea explorărilor.

În România nu a mai fost extras niciun gram de aur de 8 ani. Toate minele de aur au fost închise înainte de aderarea la Uniunea Europeană.

articol preluat de pe http://stiri.tvr.ro/

(Alexandru Cristian Surcel) 1984?

7 august 2015/0 Comentarii/în La Ordinea Zilei /de Uniti Schimbam/2.691 vizite

Stalin (1902)
foto – marturiilehierofantului.blogspot.ro
articol – Alexandru Cristian Surcel – marturiilehierofantului.blogspot.ro
4 august 2015

Alexandru Cristian Surcel – foot – facebook.com

Am tot stat în cumpănă dacă să-mi dau şi eu cu presupusul despre recent adoptata şi promulgata Lege nr. 217/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii. Pe scurt, e vorba de aşa-numita lege anti-legionari.

Am ezitat pentru mai multe motive, iar ordinea în care le voi enumera nu exprimă importanţa lor. În primul rând, când toată lumea vorbeşte despre un subiect, şansele ca părerea ta să nu aibă nimic original, să fii doar o piesă în corul antic, iar opinia ta să se piardă oricum în vacarm, este foarte mare. Apoi, ca adept al principiului potrivit căruia „opusul unei extreme nu este cealaltă extremă, ci moderaţia” (probabil adaptarea unui citat care nu are treabă cu politica, întrucât nu am reuşit să-i găsesc autorul), nu pot să zic că am vreo simpatie pentru acea extremă dreapta pe care o cunosc din istorie mai mult decât am pentru extrema stângă pe care am apucat-o la putere şi i-am trăit abuzurile în primii mei cincisprezece ani din viaţă. Ambele sunt pentru mine numai bune de aruncat la coşul de gunoi al istoriei. Cu atât mai mult, ştiind isteriile mai sincere sau mai regizate pe care le poate stârni în anumite medii, unele destul de influente politic, orice remarcă care ar putea, fie şi de departe şi forţat, să fie interpretată drept favorabilă dreptei radicale interbelice, nu am simţit nevoia să-mi asumi vreun risc pentru nişte ideologii pe care le resping şi pentru nişte mişcări politice pe care le consider nocive.

Dar, pe de altă parte, nici nu pot să-mi bag capul în nisip ca struţul şi să nu observ că, prin adoptarea unor astfel de legi, „ceva e putred în Danemarca” (William Shakespeare). În primul rând, încă o dată, asistăm la acea dublă măsură aberantă între genocidul nazist sau inspirat altora, inclusiv românilor, de nazişti, aşa-numitul Holocaust, şi genocidul comunist- Holodomor, Gulag-, pentru că doar negaţionismul şi apologia legate de primul sunt incriminate, în timp ce în ce-l priveşte pe al doilea nu există niciun fel de limitări. Ştiu că raţiunile acestei duble măsuri ţin de ideea de a nu deranja cea mai întinsă ţară de pe glob, Rusia, şi nici a doua sau a treia economie a lumii, pe cale să devină prima, China, şi de asemenea de a nu începe o vânătoare de vrăjitoare contra partidelor comuniste care participă de zeci de ani la jocul democratic în Europa Occidentală şi care au reprezentanţi în Parlamentul European. Prin comparaţie, Germania a fost zdrobită în 1945, mişcările neonaziste şi neofasciste actuale sunt în general nişte adunături de tembeli, fără şanse reale de a ajunge vreodată la putere, iar, cu excepţia partidului Jobbik din Ungaria, ceea ce acum reprezintă dreapta radicală sau populistă europeană este destul de departe de ceea ce erau cândva naţional socialiştii, fasciştii, ustaşii sau, în termeni româneşti, legionarii.

Faptul că înţeleg raţiunile pragmatice, nu mă face însă să şi accept dubla măsură. În primul rând, prin astfel de atitudini se creează complet imorale clasamente ale morţilor şi genocidurilor. E un fel de a spune că nu există crimă mai mare decât să ucizi pe cineva din cauza identităţii sale rasiale, etnice sau religioase, dar e oarecum acceptabil să omori zeci de milioane de oameni pentru că au altă opinie decât a ta, pentru că s-au născut sau au parvenit în clasa socială căreia tu i-ai declarat război sau pentru că educaţia lor te face să-i consideri o ameninţare. Hitler e răul suprem, Stalin are scuze. Şi oricum, în extrema dreaptă răul vine din ideologie, care e rasistă, xenofobă, homofobă ş.a.m.d., iar în extrema stângă răul a venit doar din pervertire sau prin aplicarea greşită, altfel ideologia e bună şi generoasă.

Ei bine, nu e. Statul total postulat de fascişti s-a inspirat direct din dictatura proletariatului a marxist-leniniştilor, ura de rasă şi ura de clasă, precum şi lupta de rasă şi lupta de clasă sunt variaţiuni pe aceeaşi temă (să nu uităm că şi antisemitismul şi rasismul de tip colonial au avut fundamente economice, exact ca şi lupta stângii radicale cu burghezia şi moşierimea, fie în ideea de a elimina poziţia socială câştigată de anumite elite, evreieşti în cazul dreptei, determinate social în cazul stângii, eventual preeminenţa lor în anumite profesii, fie pentru a justifica subordonarea economică, socială şi politică a locuitorilor din colonii sau a urmaşilor foştilor sclavi de pe plantaţii). Pentru extrema stângă, exact ca şi pentru extrema dreaptă, revoluţia trebuia să fie violentă şi să conducă la eliminarea completă, fizică sau prin „reeducare”, a duşmanului identificat într-o anumită parte a populaţiei, definită statistic şi nicidecum prin prisma acţiunilor individuale. Din punctul ăsta de vedere, nici măcar anarhiştii nu au fost mult mai buni decât marxiştii; să nu uităm că oricât de simpatici şi frecventabili ar fi anarhiştii zilelor noastre, sunt totuşi urmaşii ideologici ai unora care au scris o pagină clasică din istoria terorismului internaţional.

Iar dincolo de aspectul moral, dacă timp de decenii o lume întreagă s-a străduit să exorcizeze fiecare nouă generaţie de tentaţia de a reînvia acea dreaptă îndepărtată, totalitară, revoluţionară şi violentă a anilor 1920-1940, cum nimeni nu a depus acelaşi efort legat de crimele celeilalte extreme şi foarte mulţi oameni au rămas ignoranţi faţă de genocidul cauzat de aceasta, vedem acum destul de mulţi tineri care se declară cu nonşalanţă neomarxişti sau anarhişti. Sigur, cei mai educaţi dintre ei îţi vor spune că nu au nicio treabă cu crimele din secolul XX, că acela a fost stalinism ori „capitalism de stat” şi nu comunism, care e altceva şi niciodată nu s-a aplicat de fapt, că ei în realitate sunt democraţi. Şi cei mai mulţi sunt perfect sinceri. Dar la fel de sinceri şi de plini de bune intenţii erau şi idealiştii stângii radicale a secolului XX, iar genocidul practic a început cu exterminarea lor în disputa internă pentru putere; asta pentru că ideologia şi sistemul pe care-l generează odată aplicată sunt defecte, favorizează apariţia personajelor de tip Lenin, Stalin, Beria, Mao, Pol Pot, Kim şi a tuturor ciracilor pe care aceştia îşi întemeiază puterea opresivă. Şi, iată, primul avertisment: chiar anul acesta Uniunea Europeană era să fie destabilizată de venirea la putere în Grecia a unui partid neomarxist, Syriza, iar planul nu a fost dus până la capăt doar pentru că Rusia nu a avut banii cu care să şi-l asume. Lovitura a venit dinspre prea menajata stângă, nu dinspre mult hulita dreaptă.

Dar, până la urmă, nu dubla măsură este cea mai mare problemă a legii anti-legionari. Sincer nu aş fi cu nimic mai fericit dacă la sintagma „interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob” s-ar adăuga „comunist, anarhist, neomarxist, promotor al urii de clasă”. Pur şi simplu, atingerea adusă libertăţii de gândire şi libertăţii de exprimare este lucrul cel mai grav. Întotdeauna voi contrazice un negaţionist al Holocaustului şi voi dispreţui pe oricine va găsi justificări crimei, dar nu cred că istoricului care se întreabă dacă au fost şase milioane de evrei ucişi, sau şase milioane erau toţi cei omorâţi în lagărele naziste, ori dacă nu cumva au fost de fapt cinci milioane nouă sute nouăzeci şi nouă de mii nouă sute nouăzeci şi nouă, trebuie să i se bage pumnul în gură pentru că prin lege s-au decretat anumite cifre. Adevărul istoric se stabileşte prin mijloace ştiinţifice, nu prin lege.

Apoi, ce înseamnă toate acele determinative ideologice? Bun, una este să negi sau să vrei să diminuezi cu tot dinadinsul un genocid, ori să faci apologia unor criminali de război şi criminali împotriva umanităţii, altceva să arunci anateme absolute pe criterii ideologice până la urmă destul de vagi. Fascismul, de exemplu, nu este rasist prin natura lui. Salazar şi Franco au fost fascişti sadea până-n anii 1970, dar regimurile lor nu au avut nimic rasist ori antisemit. Spania fascistă a fost una din căile de scăpare ale evreilor europeni, exact ca şi România lui Antonescu, care însă a avut şi rolul ei în Holocaust (România, din păcate, a jucat un rol ambivalent şi, dacă pe o parte are cu ce se lăuda, pe cealaltă trebuie să-şi asume nişte adevăruri istorice foarte neplăcute). Legionarismul nu este de fapt fascism şi, dincolo de antisemitismul în anumite perioade virulent, nu se poate spune că a fost xenofob (doctrina Noii Drepte tinde să fie discriminatorie vizavi de maghiari şi de romi şi, de când cu scandalul cu moscheea, islamofobă, dar în legionarismul anilor 1927-1941 aceste atitudini şi idei au lipsit cu desăvârşire).

Şi mai grav, ce înseamnă „naţionalismul extremist” care încheie enumerarea din noua formulare a art. 2 lit. a din Ordonanţa de Urgenţă modificată? Nu de alta, dar toate manifestările pe care eu le-aş vedea ca specifice unui naţionalism extremist sunt enumerate tot acolo, înaintea acestei sintagme. Prin urmare, ce-mi garantează că mâine, pentru că eu militez pentru Unirea Republicii Moldova cu România şi pentru recunoaşterea şi respectarea drepturilor comunităţilor istorice de români din jurul graniţelor, pentru valorificarea patrimoniului istoric şi a moştenirii culturale naţionale, precum şi împotriva separatismului maghiar, nu se va găsi un procuror sau un judecător care să considere că mă fac vinovat de „naţionalism extremist”?

Mă întreb şi eu aşa, oare am uitat cu toţii cum au fost acuzaţi în bloc revoluţionarii din 1989 de iredentism şi fascism, iar protestarii din 1990, mai ales cei din Piaţa Universităţii, de legionarism, exact ca şi rezistenţii din anii mai timpurii ai comunismului? Chiar ne-a ieşit din cap că şi în timpul protestelor din toamna anului 2013 zecile de mii de oameni ieşiţi din stradă au fost ba „ecoanarhişti”, ba „neofascişti” şi „legionari”? După această lege, nu m-ar mira să se mai introducă şi un Minister al Adevărului, iar apoi am putea să-l proclamăm pe preşedintele Klaus Iohannis drept Fratele Cel Mare şi cu asta am trece în universul diabolic imaginat de George Orwell în genialul său roman, „1984”.

Deşi sunt relevante, nu voi mai intra în tehnicalităţile legate de recunoaşterea unor hotărâri judecătoreşti aberante din perioada stalinistă, care au condamnat pentru fascism sau legionarism zeci de mii de oameni care nu avuseseră treabă cu asta, dar participaseră la acţiuni de rezistenţă, ale potenţialelor limitări aduse cercetării istorice ori exprimării artistice (se vor mai putea oare face filme de epocă cu steaguri cu zvastică şi uniforme legionare?), ale clasificării discutabile din punct de vedere filosofic şi istoric a Mişcării Legionare ca organizaţie fascistă sau de alte aspecte ale legii recent promulgate. Au făcut-o alţii deja, aş deveni redundant.

Voi încheia printr-un alt citat, care exprimă exact motivul care m-a determinat să adopt totuşi o poziţie, în ciuda reticenţelor iniţiale, şi este vorba de un citat care are foarte multă legătură cu subiectul: „La început naziştii au venit să-i ridice pe comunişti şi eu nu am strigat în apărarea lor pentru că nu sunt comunist. Apoi au venit după evrei, şi eu nu am strigat pentru că nu sunt evreu. Au venit apoi pentru sindicalişti şi catolici şi nici atunci nu am strigat pentru că nu sunt nici sindicalist şi nici catolic. Când au venit după mine, nu mai era nimeni în jurul meu să se ridice în apărarea mea”. (Martin Niemöller, pastor luteran german, fost deţinut politic sub regimul nazist- 1892–1984).

Aşadar, aştept cu interes o eventuală speţă care să-mi permită să ridic împotriva acestei legi excepţia de neconstituţionalitate. Puţin îmi pasă dacă va fi vorba de cazul unui neolegionar, al unui apologet al lui Nicolae şi Elena Ceauşescu ori al unui nevinovat pe care cineva s-a gândit să-l acuze pe nedrept în baza unei legi stupide, mai mult decât interpretabile.

foto – marturiilehierofantului.blogspot.ro

articol preluat de pe http://marturiilehierofantului.blogspot.ro/