Guvernul condus de Viktor Orbán a amânat controversata taxă pe internet, propusă săptămâna trecută, după ce maghiarii au organizat mai multe proteste care au culminat noaptea trecută, când aproximativ 100.000 de persoane au ieşit pe străzile capitalei Ungariei. „Trebuie să facem cumva să vedem unde se duc profiturile uriaşe generate de online şi dacă există vreo cale de a păstra în Ungaria ceva din ele”, spune Orbán.
„Taxa în actuala ei formă nu poate fi introdusă pentru că guvernul voia să aplice o taxă pentru sectorul telecomunicaţiilor, însă oamenii o văd drept o taxă pe internet”, a declarat premierul Viktor Orbán pentru postul de radio Kossuth, în prima sa reacţie de la izbucnirea protestelor.
„Dacă oamenilor nu doar că nu le place, dar o consideră nerezonabilă atunci nu trebuie să se aplice. Codul fiscal ar trebui modificat. Taxa trebuie retrasă şi nu trebuie să ne mai batem acum capul cu asta”, a adăugat Orbán.
Mişcarea reprezintă una nouă pentru liderul partidului de centru-dreapta Fidesz, venit la putere în 2010. Orbán este cunoscut pentru caracterul conflictual şi foarte rare au fost cazurile în care să renunţe la o astfel de propunere, indiferent de presiunea străzii sau de criticile de la Bruxelles.
Presa internaţională interpretează schimbarea de strategia a lui Orbán în cheie precaută, notând că liderul amplu contestat este conştient că protestele sunt mai degrabă antisistem şi că nemulţumirea faţă de taxa pe internet poate fi acoperită de o mişcare mai largă împotriva sa.
„Astăzi am ajuns în punctul în care propunerea tehnică de modificare a taxei, aşa cum am lansat-o acum câteva zile, a devenit generatoare de frică şi a făcut imposibilă discuţia pe marginea ei”, a spus premierul.
Orbán anunţă însă că nu renunţă complet la planurile pentru taxarea internetului, dar dă asigurări că taxa va fi achitată de furnizorii de internet, nu de utilizatori. Toate acestea vor fi dezbătute anul viitor, spune premierul. „Sunt două chestiuni – cea a reglementării internetului, ce se poate face şi ce nu, şi aspectul financiar. Trebuie să facem cumva să vedem unde se duc profiturile uriaşe generate de online şi dacă există vreo cale de a păstra în Ungaria ceva din ele pentru a canaliza spre buget”, a continuat Orbán, adăugând că se aşteapta ca taxa să fie în formă finală până la jumătatea anului viitor.
Propunerea privind taxarea internetului prevede ca furnizorii de servicii de internet să achite câte 150 de forinţi (0,48 euro, 2,16 lei) pentru fiecare GB de date transferat. Nu este prima idee fiscală năstruşnică a Guvernului condus de Viktor Orban.
În ultimii trei ani, cabinetul acestuia a adoptat cel puţin 11 taxe noi, toate amplu criticate şi atrăgând riscul ca mari companii să aleagă să-şi mute operaţiunile din Ungaria.
În tandem cu taxa pe GB, maghiarii cochetează cu posibilitatea de a introduce taxe pe săpun şi şampon. Mai exact, Guvernul speră să obţină anual la buget peste 65 milioane euro din taxa pentru „produsele chimicale” care vizează săpunul, şamponul, praful de curăţat, cosmeticele, odorizantele de cameră şi florile artificiale. Astfel, preţurile pentru săpun şi praf de curăţat vor creşte cu 11 forinţi pe kilogram, pentru cosmetice cu 57 de forinţi pe kilogram, iar pentru florile artificiale – cu 1.900 forinţi pe kilogram, ceea ce va însemna tranformarea acestora într-un produs de lux.
Vara trecută, Orban a introdus o nouă taxă pe veniturile din publicitate, reprezentând încă un cui în sicriul libertăţii presei din Ungaria, aspru îngrădită tot de guvernanţii Fidesz.
Practic, toate organizaţiile de presă din Ungaria vor achita un impozit progresiv pe veniturile din publicitate. În funcţie de valoarea acestora, taxa poate ajunge la 40% (pentru sumele mai mari de 20 de miliarde de forinţi, aproximativ 65 de milioane de euro). Parlamentarii care au introdus legea au anunţat încă de la început că vor ca, pe viitor, aceasta să fie extinsă pentru a include şi veniturile din publicitate obţinute de companii precum Facebook, Google şi YouTube.
O taxă care a ridicat la fel de multe sprâncene a fost cea pe mâncarea nesănătoasă şi băuturile carbogazoase, Budapesta fiind una dintre primele ţări din lume care a decis suprataxarea producătorilor de alimente care conţin mult zahăr, produse de patiserie, dar şi chipsuri şi sucuri acidulate. Taxa a intrat în vigoare de la 1 septembrie 2012.
A urmat apoi notoria taxă pe tranzacţiile financiare, de 0,3% din valoarea tranzacţiei (dar nu mai mult de 6.000 de forinţi) prima din UE şi în continuare cea mai ridicată rată de taxare de acest tip. Din cauza acestei măsuri, maghiarii încă formează cozi în ziua de salariu în faţa bancomatelor pentru a beneficia de una dintre cele două retrageri lunare de cash pe care Guvernul le permite fără a fi taxate. Sectorul financiar a fost împovărat în acelaşi timp şi cu o nouă taxă pe investiţii şi noi impozite pentru asiguratori.
În ultimii doi ani, maghiarii au aplicat şi noi taxe pentru industria farmaceutică, au majorat la 40% taxa pe moştenire şi au început să taxeze şi veniturile nerezidenţi – cetăţenii maghiari care nu trăiesc în Ungaria şi străinii care trăiesc în Ungaria mai mult de 183 de zile pe an.
Ofensiva majorărilor de impozite a început însă în 2012, după ce criza economică a adus Ungaria încă o dată la mila FMI. Atunci, după majorarea TVA de la 25% (era deja cel mai ridicat nivel din UE) la 27%, Orban a aplicat o serie de taxe noi pentru sectoarele bancar, retail, telecomunicaţii şi energie. În ciuda presiunilor din partea marilor companii, care ameninţau să plece, Orban n-a clipit şi a menţinut impozitele. A urmat apoi ancheta Comisiei Europene, demarată după ce giganţii străini care controlau aceste sectoare în Ungaria au sesizat faptul că taxele sunt impuse doar pentru domenii în care acţionează companii străine. Nu doar că Orban n-a renunţat la taxe, ci a demonstrat ulterior că supraimpozitarea marilor companii străine este strategia pe care se bazează pentru a-şi echilibra bugetul.
Iniţial, această strategie părea îndepărtată de alegătorul maghiar, care l-a ales chiar pe Orban pentru un al doilea mandat, Fidesz impunându-se cu o victorie categorică la alegerile parlamentare din aprilie 2014.
Premierul maghiar a reuşit să se folosească de certurile cu Bruxelles-ul şi de criticile primite din Vest pentru a-şi clădi imaginea unui aprig apărător al suveranităţii naţionale, ceea ce l-a ajutat fără îndoială să câştige alegerile şi să obţină astfel un nou mandat în fruntea Executivului de la Budapesta.
Comisia Europeană, Fondul Monetar Internaţional, marile corporaţii multinaţionale şi alte foruri internaţionale îl văd pe Orbán mai degrabă drept un lider impredictibil, ale cărui politici populiste contravin categoric codului de conduită aşteptat de la un lider european.
Însă aceste tensiuni şi critici, în loc să-i dăuneze la nivel de imagine, l-au ajutat pe Orbán să-şi consolideze sprijinul din partea unui segment conservator naţionalist din electorat, în contextul în care statul se luptă de câţiva ani pentru a-şi proteja identitatea şi valorile naţionale de „cotropitorii” străini, scriu jurnaliştii Reuters.
În mare parte, atitudinea aceasta se datorează şi istoriei Ungariei, care a fost cucerită în ultimii 1.100 de ani de mongoli, turci, germanii nazişti şi sovietici. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Ungaria a pierdut o mare parte din teritoriu.
De aceea, pentru mulţi mmaghiari, instituţiile internaţionale care contestă politicile Budapestei reprezintă un nou cotropitor. „Este vorba despre recolonizarea lumii. Suntem o ţară mică şi ne-au transformat în colonie”, crede Gyorgy, un pensionar în vârstă de 67 de ani.
Mariann Bonnok, o profesoară pensionată, spune că va vota cu partidul de centru-dreapta Fidesz la alegerile parlamentare de anul viitor pentru că Orbán ste un „om extraordinar” care a apărat interesele Ungariei în faţa Uniunii Europene.
„Este atacat pentru că această mică ţară îndrăzneşte să înfrunte acest mamut”, spune Bonnok.
Administraţia lui Orbán promovează ideea că Ungaria, cu cei 10 milioane de locuitori, este în conflict cu marile instituţii din străinătate. Luna aceasta, Guvernul lui Orban a trimis – cu cheltuieli de 3,4 milioane de dolari – scrisori cetăţenilor, prin care-i anunţau că Ungaria „a câştigat o luptă importantă” atunci când Bruxelles-ul a înlăturat-o de pe lista statelor comunitare cu deficite bugetare excesive.
Guvernul a cumpărat totodată pagini întregi de reclamă în principalele ziare naţionale, prin care anunţau că ieşirea Ungariei de pe această listă reprezintă o victorie a maghiarilor „în faţa celor care ne doreau eşecul pe plan intern şi extern”.
Luna viitoare, Ungaria plănuieşte să ramburseze înainte de scadenţă ultima rată din împrumutul de urgenţă de 20 de miliarde de euro pe care a fost forţată să-l ia de la UE şi FMI în timpul crizei financiare din 2008. Guvernatorul băncii centrale a Ungariei, Gyorgy Matolcsy – un apropiat al premierului Orbán -, a cerut luna aceasta Fondului să-şi închidă reprezentanţa de la Budapesta.
Orbán spune că apără astfel suveranitatea naţională a Ungariei şi că se luptă cu Bruxelles-ul pentru a menţine taxele adiţionale pe care le-a impus marilor companii pentru a reduce povara resimţită de popor. Din cauza acestor taxe, Bruxelles-ul a demarat o procedură de infringement împotriva Ungariei.
„Nu avem conflicte doar de dragul de a avea conflicte”, a declarat Orbán într-un discurs susţinut duminică.
Orban are numeroşi critici peste hotare, dar şi în Ungaria. Însă mesajul lui reuşeşte să rezoneze în rândul electoratului maghiar.
„Dacă ne uităm la eroii din istoria Ungariei, vom vedea că oamenii care au luptat pentru libertate sunt mulţi. Orbán revitalizează un arhetip în mentalul colectiv despre care el crede că ar putea influenţa multe persoane”, explică pentru Reuters Peter Kreko, analist în cadrul Political Capital.
Iar Orbán, care şi-a făcut instruirea politică în vreme ce activa ca disident într-un regim comunism, nu duce lipsă de conflicte.
Din 2010 încoace, Guvernul său s-a certat cu forurile de la Bruxelles pentru legi despre care cei care se li se opun spun că vor reduce independenţa presei, a băncii centrale şi a instanţelor.
În plus, capitalul electoral al lui Orbán se datorează şi rezultatelor economice pe care Ungaria le-a obţinut datorită politicilor duse de premier. Strategia economică aplicată de Viktor Orbán în cel de-al doilea mandat de premier al Ungariei a fost criticată şi a cauzat o ruptură încă iremediată cu Bruxelles-ul. Ea a reuşit însă să aducă statul dintr-o criză profundă la rezultate încurajatoare.
În 2010, la câteva luni după ce a preluat din nou puterea, premierul maghiar Viktor Orbán dădea Fondul Monetar Internaţional afară din Ungaria cu mare scandal, după ce în 2008 statul evitase doar cu ajutorul unui împrumut de urgenţă intrarea în incapacitate de plată. Un an mai târziu, acelaşi premier chema înapoi reprezentanţii instituţiei internaţionale şi cerea un nou împrumut, decizie ce i-a atras porecla de „Pinnochio” în presa internaţională. Nici de această dată, Executivul condus de el şi reprezentanţii Fondului n-au ajuns la o înţelegere.
Strategia economică propusă şi pusă deja încă de atunci în aplicare de Orbán era de neconceput pentru Fond şi pentru UE: suprataxarea băncilor şi a companiilor din telecom, naţionalizarea fondurilor private facultative de pensii (Pilonul II) şi plafonarea salariilor din sectorul public, inclusiv pe cele din instituţii precum banca centrală.
Bancherii au ameninţat că vor închide operaţiunile din Ungaria, companiile de telecomunicaţii au trimis scrisori deschise Bruxelles-ului, care a demarat chiar o procedură de infringement.
articol preluat de pe adev.ro/