foto preluat de pe doxologia.ro
articole preluat de pe: ro.orthodoxwiki.org; ortodoxinfo.ro; caleaimparateasca.wordpress.com

 

Varsanufie de la Optina

Cuviosul Părintele nostru Varsanufie (Plikhankov) de la Optina (1845-1913) a fost un schimonah din grupul stareților de la Mănăstirea Optina (Rusia) în secolul al XIX-lea. Cuviosul Varsanufie de la Optina este prăznuit în Biserica Ortodoxă pe 1 aprilie și împreună cu ceilalți stareți de la Optina pe 11 octombrie.

 

Viața de dinainte intrarea în monahism

Pavel Ivanovitch Plikhankov s-a născut în localitatea Samara la 5 iulie 1845, în ziua de prăznuire a sfântului Serghie de Radonej. Părinții săi se numeau Ioan și Natalia Plikhankov. Mama i-a murit la nașterea copilului și tatăl său s-a recăsătorit pentru ca fiul lui să aibă o mamă. Deși severă cu el, mama vitregă i-a fost ca o adevărată mamă și copilul a îndrăgit-o mult.

Ca descendent al cazacilor din Orenburg, Paul s-a înrolat în armata cadeților din Polotsk. Și-a completat studiile la Școala Militară din Orenburg devenind ofițer. Mai târziu a terminat și Școala de Ofițeri Cazaci din Sankt Petersburg, primind serviciu în districtul militar din Kazan și, în cele din urmă, devenind colonel.

În această perioadă a vieții lui Pavel nu se gândea deloc să intre în mănăstire, considerând că viața monastică „este teribil de plictisitoare – numai ridichi, ulei vegetal și metanii”. Totuși, începuse să ducă o viață din ce în ce mai ascetică. La un moment dat l-a întâlnit pe sfântul Ioan din Kronstadt (prăznuit pe pe 20 decembrie), care s-a apropiat de Pavel și l-a sărutat pe cap fără să-i spună nimic. Mai apoi, lui Pavel i s-a spus de către alții care erau acolo și îl cunoșteau mai bine pe sf. Ioan din Kronstadt că acest gest al sfântului însemna că va deveni preot.

Apoi Pavel a dat peste un articol despre Mănăstirea de la Optina scris într-un ziar. Atunci s-a hotărât să-l cerceteze pe cuviosul stareț Ambrozie de la Optina (prăznuit la 10 octombrie) ca să-l întrebe în ce mănăstire să intre. Cuvioșii Ambrosie și Anatolie îl așteptau pe Pavel și s-au bucurat de venirea lui, după cum își amintea el însuși mai târziu, deși îl vedeau pentru prima dată. Sfântul Ambrozie i-a spus lui Pavel să mai aștepte încă vreo doi ani și apoi să se întoarcă la mănăstire.

 

 

Viața monastică

În 1881, bolnav de pneumonie, Pavel simțea că nu mai are mult de trăit. L-a rugat pe subofițerul sanitar să-i citească din Sfânta Evanghelie și și-a pierdut cunoștința. Atunci a avut o vedenie în care parcă cerurile s-au deschis și el s-a înfricoșat de acea lumină puternică. Întreaga sa viață cu toate păcatele i-a trecut prin fața ochilor și l-a cuprins un sentiment profund de pocăință. Atunci o voce i-a spus să meargă la Mănăstirea Optina.

Cu această ocazie, Pavel a primit de la Dumnezeu darul de a avea vedenii duhovnicești. După spusele starețului Nectarie de la Optina, “într-o singură noapte, prin vrerea Domnului, a devenit deja un stareț-avva”. Dar doctorii nu au crezut că își va reveni. Sănătatea i s-a îmbunătățit și colonelul a vizitat Mănăstirea Optina. În august 1889 încă stareț la Optina era Sf. Ambrozie, care l-a sfătuit pe Paul să-și pună în bună orânduială treburile lumești. După alți doi ani Sf. Ambrozie i-a dat binecuvântare să rupă orice legătură cu lumea și să vină la Optina în trei luni.

Nu i-a fost ușor colonelului să lase serviciul militar în numai trei luni și avea multe ispite cu această ascultare deoarece i s-a propus o promovare la rangul de general, cerându-i-se să-și amâne retragerea din armată. Unii chiar au încercat să-i găsească o soție, luând în derâdere hotărârea lui de a se călugări. Chiar în ultima zi a celor trei luni și-a terminat de rezolvat problemele și s-a întors la Optina. Deja Sf. Ambrozie era pus în sicriu în biserica mănăstirii (1891).

Sf. Anatol I de la Optina (prăznuit la 25 ianuarie) a urmat Sfântului Ambrozie ca stareț al mănăstirii și l-a trimis pe Paul sub ascultare la Ieromonahul Nectarie (prăznuit la 29 aprilie) ca ucenic și coleg de chilie.

În 1892 a fost acceptat ca novice (10 februarie 1892) și un an mai târziu (1893), a fost tuns rasofor (26 matie 1893) la Schitul Sfântul Ioan Botezătorul. În cei zece ani care au urmat, rasoforul a trecut prin diferite stagii ale vieții monastice fiind hirotonit ierodiacon (29 decembrie 1902) și ieromonah (1 ianuarie 1903). Călugărul Paul a primit în secret schima în decembrie 1900 datorită unei boli grave.

Când a fost întrebat ce nume dorește el a răspuns că nu are importanță. Atunci i s-a dat numele de Varsanufie în cinstea Sf. Varsanufie al Tverului și Kazanului (prăznuit la 11 aprilie). Deși s-a făcut bine, nu a primit mantia până în decembrie 1902, după slujba Sfintei Liturghii în care s-a descoperit că fusese tuns pe patul de boală.

În 1 septembrie 1903 monahul Varsanufie a primit ascultarea să îl ajute pe Părintele Iosif, egumenul schitului, la îndrumarea duhovnicească a fraților schitului și a surorilor mănăstirii Shamordino. Părintele Varsanufie primese deja darul vederii în viețile și inimile oamenilor, ceea ce devenise din ce în ce mai evident pentru toți în cadrul tainei sfintei spovedanii. Vedea întreaga viață a persoanelor pe care le spovedea. Astfel, de multe ori putea să ajute persoane care ascundeau păcate vechi să le scoată la lumină și să le spovedească.

La începutul războiului ruso-japonez din 1904, călugărul Varsanufie a fost trimis în Orientul îndepărtat ca și preot militar pe lângă soldații răniți de la Spitalul Militar Sf. Serafim de Sarov. După terminarea războiului în august 1905, Sf. Varsanufie s-a întors la Optina în 1 noiembrie al aceluiași an.

Părintele Iosif fiind prea bătrân și slăbit ca să mai poată îngriji de problemele mănăstirii, Sf. Varsanufie a fost numit egumen în locul său, restabilind în scurt timp ordinea, disciplina, plata datoriilor, repararea clădirilor, și altele asemenea, în toate împletind strictețea cu grija părintească și blândețea pentru toți cei aflați sub îndrumarea lui.

Sf. Varsanufie, ca toți părinții de la Optina, a dobândit darul înaintevederii și al tămăduirii bolilor fizice și psihice ale oamenilor. Unul din fiii săi duhovnicești, monahul Inocent Pavlov, își amintește cât de înfricoșat a fost la prima sa spovedanie la Părintele Varsanufie care știa și cele mai ascunse gânduri ale lui, amintindu-i chiar și de lucruri și persoane pe care el le uitase demult. Sfântul i-a vorbit blând, spunându-i că Dumnezeu i-a îngăduit să vadă acelea despre el. “Cât trăiesc eu, să nu spui la nimeni despre cele ce ai văzut dar după moartea mea poți să povestești și altora,” îi spuse sfântul.

Sf. Varsanufie iubea cărțile duhovnicești, îndeosebi Viețile Sfinților. El obișnuia să spună că cei care citesc cu evlavie din acele cărți vor avea multe de câștigat. Mai spunea că multe întrebări ale vieții noastre își află răspuns în viețile sfinților pentru că ele ne învață cum să trecem peste greutăți, cum să ne păstrăm credința lucrătoare, să luptăm împotriva vrăjmașului și să ieșim victorioși. Deși Viețile Sfinților erau la îndemâna oricui, părintele se întrista când auzea că mulți nu le-au citit.

Sf. Varsanufie pomenea mulți sfinți în pravila sa zilnică și nu întâmplător. Fiecare sfânt, explica el, avea un rol anume în viața lui. Dacă, de exemplu, se întâmpla ceva important într-o zi, căuta să vadă ce sfinți se prăznuiau atunci, după care îi pomenea în fiecare zi. Mai târziu a observat că în ziua praznicului lor, sfinții îl păzeau de necazuri și primejdii.

În 17 decembrie 1891, praznicul profetului Daniel și a celor cei trei tineri sfinți, a plecat din Kazan și nu s-a mai întors. În acea zi s-a hotărât să moară lumii și sfântul a simțit atunci că Dumnezeu l-a izbăvit dintr-un cuptor de patimi, la fel ca și pe cei trei tineri izbăviți din cuptorul de foc pentru că nu s-au închinat idolilor, bătrânul a fost convins că a plecat din lume nevătămat pentru că nu s-a închinat desfrâului, mândriei, lăcomiei și altor idoli.

Prin 1908, Sf. Varsanufie părea să se îmbolnăvească tot mai des, vorbind tot mai mult despre clipa despărțirii de această lume. În aprilie al aceluiași an, cineva i-a trimis un pachet în care se afla marea schimă. Părintele Varsanufie și-a dorit de multă vreme să fie tuns în schima mare înainte de a muri dar nu a spus acest lucru nimănui în afară de arhimandrit. De aceea, a văzut în aceea un semn că se va duce la Domnul în curând.

În 1910 Părintele Varsanufie a fost trimis cu Sfintele Taine la Leon Tolstoi, care era pe moarte în stația de tren Astapovo. Dar rudele și doctorii nu i-au permis să se apropie ca să-l împărtașească pe marele scriitor. Mai târziu Părintele Varsanufie a spus cu mare tristețe: „Deși a fost Leon, totuși nu a reușit să rupă lanțurile cu care Satana l-a legat”.

Într-o noapte de 10 iulie 1910, părintele s-a simțit atât de rău încât a trebuit să iasă din biserică în timpul privegherii și să se întoarcă la chilia lui. În dimineața următoare nu mai putea sta singur pe picioare. În acea noapte a fost tuns în schima mare.

 

Numirea la Mănăstirea Vechiul Golutvin și adormirea

Însă mila lui Dumnezeu l-a învrednicit cu zile și părintele Varsanufie și-a revenit din boală. Dar la mănăstire au apărut alte probleme. Călugării noi care veneau, erau majoritatea din medii duhovnicești mai relaxate și nu înțelegeau sfințenia monahismului, ascetismul sau noțiunea de duhovnic și ascultare, astfel încât aceștia au început a cere reformă și schimbare în cadrul mănăstirii. Ei urmăreau poziții în posturi de conducere și să închidă schitul.

Din cauza numeroaselor plângeri ale fraților nou veniți, în 1912 Sf. Varsanufie a fost mutat ca egumen la Mănăstirea Golutvinsky (Vechiul Golutvin) de lângă Kolomna. Mănăstirea aceasta fusese întemeiată de sfântul Serghie Serghie de Radonej (prăznuit pe 25 septembrie, ziua adormirii sale, și pe 5 iulie, ziua aflării sfintelor sale moaște), față de care Păintele Varsanufie a avut întotdeauna o mare evlavie, considerându-l ca sfânt ocrotitor pentru că s-a născut în ziua prăznuirii sfântului. Când a sosit la noua mănăstire, Părintele Varsanufie a găsit totul în paragină, atât materială cât și duhovnicească.

Cu toate acestea, nu și-a pierdut râvna și curând mănăstirea și-a redobândit suflul duhovnicesc. După doar câteva luni, mănăstirea și-a recăpătat suflul și tot mai mulți oameni veneau auzind că acolo este un părinte venit de la Optina, ameliorându-se astfel și problema financiară. Totuși, pe unii dintre frații care se împotriveau regulilor din mănăstire a trebuit să-i îndepărteze.

La începutul lui 1913, Sf. Varsanufie s-a îmbolnăvit din nou și l-a rugat pe Mitropolitul Macarie al Moscovei să-i dea binecuvântare să se retragă la Optina, dar n-a fost să fie. Sfântul Părinte a trecut la cele sfinte în ziua de 1 aprilie, iar trupul i-a rămas la biserica din Golotvino până în 6 aprilie (care a fost și Sâmbăta lui Lazăr din acel an). După slujba de înmormântare moaștele au fost trimise cu trenul la Optina pentru a fi îngropate acolo. Trenul a ajuns în gara Kozelsk în 8 aprilie iar sicriul a fost purtat de cler până la Optina.

 

Canonizarea și moaștele

Starețul Varsanufie de la Optina a fost proslăvit de Biserica Ortodoxă Rusă din afara granițelor în 1990, cu prăznuirea la 1 aprilie. Sfinții stareți de la Optina au fost canonizați de Biserica Ortodoxă Rusă din afara granițelor în 1990 și de Biserica Ortodoxă Rusă în iulie 1996, dar confirmarea sărbătorii pentru toată Biserica rusă și canonizarea unora dintre stareți nu are loc decât în august 2000. Sinaxa sfinților stareți de la Optina se face pe 11 octombrie.

Patriarhia Moscovei a autorizat ca proslăvirea Părinților de la Optina să se facă în 13 iunie 1996. Dezgroparea sfintelor moaște ale sfinților Leonid, Macarie, Ilarion, Ambrozie, Anatolie I, Varsanufie și Anatolie II a început în 24 iunie/7 iulie, 1998 și s-a încheiat în următoarea zi. Dar, pentru că hramurile bisericii (nașterea Sf. Ioan Botezătorul și celelalte) se asociau cu datele dezgropării sfintelor moaște, Patriarhul Alexei al II-lea a stabilit 27 iunie/10 iulie ca dată de comemorare a acestui eveniment.

Moaștele sfinților părinți se odihnesc acum la noua biserică a Icoanei Vladimir a Maicii Preacurate din Mănăstirea de la Optina.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 5 iulie 2022, a aprobat textele Sinaxarului, Acatistului și Slujbei Sfântului Cuvios Varsanufie de la Optina, cu zi de sărbătorire în 1 aprilie. Un fragment din moaștele sale se găsește la Biserica Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. dr. Al. Obregia” din Capitală.

 

Troparul, glas 4:

Cel ce ai fost ostaș viteaz și, ca Pavel, ai fost chemat prin lumină de sus, Cuvioase Varsanufie, Părintele nostru, toate le-ai părăsit pentru Hristos, pentru El ai fost defăimat și ai luat asupra ta jugul nevoinței. Deci, trecând prin necazuri întărit în credință și ajungând în bucuria cerească, povățuiește-ne și pe noi spre mântuire, prin rugăciunile tale.

 

Citate

Mi se întâmplă să aud plângeri cum că trăim vremuri grele în prezent, că acum s-a dat libertate deplină fiecărei învăţături eretice şi fără de Dumnezeu, că Biserica este împresurată din toate părţile de atacurile vrăjmaşilor, care se ridică împotriva ei cu putere şi că o răpun aceste valuri întunecate ale necredinţei şi ereziei.

Eu răspund întotdeauna: „Nu vă neliniştiţi! Nu vă temeţi pentru Biserică! Ea nu va muri: porţile iadului nu o vor birui până la Înfricoşătoarea Judecată. Nu pentru ea trebuie să vă temeţi, ci pentru voi înşivă şi e adevărat că vremurile noastre sunt foarte grele. De ce? Din cauză că acum e foarte uşor să te dezlipeşti de Hristos, iar atunci vine moartea“. […]

Nu vă distrugeţi sufletele, ci aprindeţi-le cu rugăciunea şi citirea sârguincioasă a operelor Sfinţilor Părinţi şi a Sfintei Scripturi, având răbdare şi curăţind inima de patimi.

 

Testamentul cuviosului Varsanufie

Lăsând, în sfârşit, toate grijile acestei lumi, care asupresc şi chinuie sufletul meu, voi spune, pe scurt, ultimul meu cuvânt şi voi da ultimele mele poveţe fiilor mei duhovniceşti, care mi-au fost dragi. Şi, în primul rând, cu smerenie vă rog: iertaţi-mi toate greşelile vrute şi nevrute, pe care le- am făcut faţă de voi şi, la rândul meu, vă iert pe toţi pentru toate necazurile şi supărările provocate prin intrigile vrăjmaşului mântuirii noastre.

Credeţi-mă, sfinţiţi părinţi şi fraţi, că toate faptele şi dorinţele mele au năzuit către un singur lucru – să păstrez sfintele învăţături şi poveţe ale părinţilor nevoitori din vechime şi ale marilor noştri stareţi, în toată frumuseţea lor minunată şi dumnezeiască. Să le feresc de diferitele influenţe vătămătoare ale acestui veac, căci începutul lor este mândria satanică, iar sfârşitul – focul nestins şi chinul nesfârşit!

S-ar putea ca eu să fi îndeplinit rău acest lucru. Mă căiesc pentru aceasta şi cad înaintea bunătăţii lui Dumnezeu, cerându-i milostivire. Iar pe voi, toţi cei care mă iubiţi în Domnul, vă iert şi mă rog să îndepliniţi vorbele mele smerite. Nu vă distrugeţi sufletele, ci aprindeţi-le cu rugăciunea şi citirea sârguincioasă a operelor Sfinţilor Părinţi şi a Sfintei Scripturi, având răbdare şi curăţind inima de patimi.

 

cititi mai mult despre Varsanufie de la Optina si pe: doxologia.ro;