Articole

Masacrul de la Pădurea Olănești (23 februarie 1932)

Grup de refugiați din Transnistria, adăpostiți în căminele din Chișinău

foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
articole preluate de pe cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org

 

motto
“Cui ne lăsaţi pe noi, moldovenii? De ce suntem rupţi din coasta Moldovei şi trăim pe celălalt mal al Nistrului? Fraţii noştri! Nu ne lăsaţi, nu ne lepădaţi şi nu ne uitaţi! Şi dacă ne veţi uita, noi malul Nistrului îl vom săpa şi vom îndrepta apa pe dincolo de pământul nostru!” 
Toma Jalbă, reprezentant al românilor transnistreni la Congresul ostaşilor moldoveni din octombrie 1917

Masacrul de pe Nistru, 23 februarie 1932. Orfani cu părinţii ucişi la trecerea Nistrului de către grănicerii sovietici - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Masacrul de la Pădurea Olănești, 23 februarie 1932. Orfani cu părinţii ucişi la trecerea Nistrului de către grănicerii sovietici – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

 

Masacrul de la Pădurea Olănești (cunoscut și ca Masacrul de pe Nistru) a avut loc la 23 februarie 1932, unde aproximativ 40 de români transnistreni au fost uciși de către trupele sovietice când încercau să treacă granița din URSS în România.

 

Context

Un genocid antiromânesc foarte puțin cunoscut a avut loc încă înaintea ocupării Basarabiei în 1940, contra românilor de la est de Nistru. Despre dimensiunea crimelor există doar informații fragmentare și incomplete.

Românii transnistreni erau arestaţi, schingiuiţi, executaţi, sau deportaţi în lagărele Siberiei pentru vina de a fi români. La început zeci, apoi sute dintre aceştia îşi lăsau tot ce aveau şi încercau să treacă apa Nistrului în România, înfruntând curenţii şi gloanţele grănicerilor sovietici. Câţi au murit în Nistru sau sub gloanţe nu vom putea ştii niciodată, dar putem veni cu date şi exemple cutremurătoare despre masacrele de la Nistru. Ziariştii occidentali spuneau în 1932 că ceea ce se petrece la graniţa sovieto-română este cu desăvârşire necunoscut lumii. În fiecare noapte, la această graniţă se aud împuşcături, zilnic se găsesc morţi şi răniţi, dintre cei care nu au reuşit să treacă.

Masacrul de pe Nistru, 23 februarie 1932. Refugiat român împuşcat de sovietici la trecerea Nistrului. Santinela română şi soţia încearcă să-l ridice - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Masacrul de la Pădurea Olănești, 23 februarie 1932. Refugiat român împuşcat de sovietici la trecerea Nistrului. Santinela română şi soţia încearcă să-l ridice – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

La început, refugiaţii erau în mare parte intelectualii români urmăriţi şi pentru activitatea lor proromânească dar câţiva ani mai târziu, după epurarea intelectualilor, teroarea s-a mutat asupra populaţiei rămasă fără îndrumători şi care se opunea colhozurilor. De atunci, și mai ales de la declanșarea foametei din Ucraina, exodul a luat amploare. Părintele îşi lăsa familia în voia soartei, ascunzându-se prin păduri până prindea momentul prielnic să treacă Nistrul în România.

Autoritățile sovietice, pentru a opri această fugă generalizată, detașează în Republica Autonomă Moldovenească Sovietică agenți GPU și trupe speciale pentru a zăvorî frontiera.Detașamentele de grăniceri sunt întărite în așa fel încât nimic să nu mai poată trece. Totuşi, românii, dar nu numai ei, ci şi ruşi sau ucraineni, încearcă şi uneori reuşesc imposibilul, mai ales în nopţile geroase de iarnă, când puteau păcăli mai uşor vigilenţa grănicerilor şi traversarea se putea face pe gheaţă. Dar victimele erau nenumărate, grănicerii sovietici folosind mitralierele pentru a-i opri. Astfel, corespondentul ziarului Cuvântul menţiona la 19 ianuarie 1932 faptul că în ultimele zile au trecut Nistrul peste 80 de familii din Moldova Sovietică, bărbaţi, femei, unele însărcinate, bătrâni, copii.

Datorită acestor treceri și faptului că refugiații nu aveau nimic și nici posibilități de întreținere, se organizează „Comitetul pentru ajutorarea refugiaților moldoveni de dincolo de Nistru” condus de Pantelimon Halippa, care preia donațiile pentru refugiați și se ocupă de cazarea, hrana, îmbrăcarea lor, face eforturi pentru găsirea rudelor, caută locuri de muncă pentru adulți și se ocupă cu școlarizarea copiilor refugiați.Între timp, numărul refugiaților se mărea din ce în ce mai mult, dar și ale victimelor, iar poveștile supraviețuitorilor sunt cutremurătoare: foamea, frigul, amenințările deportărilor și comportamentul bestial al autorităților i-a făcut să riște ce le-a mai rămas, viața, în încercarea de a trece Nistrul în România.

Pantelimon Halippa sau Pan Halippa (n. 1 august 1883, Cubolta, ținutul Soroca - d. 30 aprilie 1979, București) a fost un publicist și om politic român basarabean, unul dintre cei mai importanți militanți pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia și pentru unirea acestei provincii cu România. A fost președintele Sfatului Țării care a votat unirea în 1918. A ocupat funcții de ministru în diferite guverne. A fost persecutat politic de regimul comunist și închis la Sighet. Membru corespondent al Academiei Române exclus în 1948, repus în drepturi în 1990 - foto preluat de pe istoria.md

Pantelimon Halippa sau Pan Halippa (n. 1 august 1883, Cubolta, ținutul Soroca – d. 30 aprilie 1979, București) a fost un publicist și om politic român basarabean, unul dintre cei mai importanți militanți pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia și pentru unirea acestei provincii cu România. A fost președintele Sfatului Țării care a votat unirea în 1918. A ocupat funcții de ministru în diferite guverne. A fost persecutat politic de regimul comunist și închis la Sighet. Membru corespondent al Academiei Române exclus în 1948, repus în drepturi în 1990, cititi mai mult pe ro.wikipedia.org – foto preluat de pe istoria.md

Între timp, rândurile refugiaţilor se îngroaşă din ce în ce mai mult, dar şi ale victimelor, iar poveştile supravieţuitorilor sunt cutremurătoare: foamea, frigul, ameninţările deportărilor şi comportamentul bestial al autorităţilor i-a făcut să rişte ce le-a mai rămas, viaţa, în încercarea de a trece Nistrul în România.

 

Desfășurarea masacrului

Dar unul dintre cele mai cumplite masacre de pe Nistru s-a produs pe 23 februarie 1932.  la ora douăsprezece noaptea, în dreptul localității Olănești, de pe țărmul sovietic al Nistrului unde era o pădure, se aude o canonadă de mitraliere și zgomote de grenadă. Bombardamentul durează circa 20 minute, după care se oprește de tot.  La ora 12 noaptea, în dreptul comunei Olăneşti, de pe malul sovietic unde era o pădure, se aude o canonadă prelungă de mitraliere şi bubuituri de grenadă. Canonada durează vreo douăzeci de minute, după care încetează cu totul. După un timp pe malul românesc îşi face apariţia un grup de douăzeci de refugiaţi moldoveni îngroziţi, cu privirile rătăcite. Opt dintre ei sunt răniţi de gloanţe.

Masacrul de pe Nistru, 23 februarie 1932. Români transnistreni împuşcaţi de sovietici la trecerea Nistrului. Fotografii publicate de Geo London în presa occidentală, aprilie 1932 - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Masacrul de la Pădurea Olănești, 23 februarie 1932. Români transnistreni împuşcaţi de sovietici la trecerea Nistrului. Fotografii publicate de Geo London în presa occidentală, aprilie 1932 – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Tremurând de spaimă, povestesc că au fost mai bine de şaizeci de români care au pornit spre malul Nistrului prin pădurea Olăneşti, dar au fost surprinşi de grănicerii sovietici şi agenţii GPU care au deschis focul fără somaţie. Mai bine de patruzeci de români transnistreni din grupul lor au plătit cu viaţa încercarea lor de a trăi în libertate alături de fraţii lor din România. Nimeni nu era înarmat, doreau doar să fugă din „paradisul muncitorilor şi ţăranilor”, dar la ieşirea din pădurea de lângă Purcari, cerul s-a luminat de rachetele sovietice şi s-a dezlănţuit măcelul. Prinşi în focul mitralierelor care secerau vieţi omeneşti, supravieţuitorii au luat-o la fugă, urmăriţi de o unitate GPU care trăgea continuu după ei, fără să le pese de ţipetele victimelor, printre care erau femei şi copii.

Masacrul de pe Nistru, 23 februarie 1932. Doi refugiaţi români transnistreni răniţi grav la spitalul din Tighina - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Masacrul de la Pădurea Olănești, 23 februarie 1932. Doi refugiaţi români transnistreni răniţi grav la spitalul din Tighina – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

 

Urmări

Acest masacru a ajuns şi în discuţia Parlamentului României în şedinţa de la 26 februarie 1932, dar măsuri concrete nu s-au putut lua, din moment ce sovieticii tratau toate aceste acuze ca şi propagandă capitalistă.

Ziaristul Geo London a publicat un amplu reportaj despre acest masacru în ziarul francez „Le Journal”, atrăgându-şi invectivele oficiosului partidului comunist francez „L’Humanite” şi protestele ambasadei sovietice care calificau cele scrise ca şi atacuri incalificabile la realităţile din Uniunea Sovietică.

Societatea Naţiunilor, nici ea nu a făcut nimic.

Dar masacrul de la Pădurea Olănești va fi complet uitat din cauza atrocităților comise românilor de către sovietici după cedarea Basarabiei și Bucovinei de Nord la 26 iunie 1940. Tragedia basarabenilor și bucovinenilor, mult mai apropiată și mai mediatizată, a făcut uitată tragedia românilor transnistreni.

 

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.comro.wikipedia.org

(video) Mii de imigranţi au ajuns în Austria, mulţi sunt deja în Germania. Exodul continuă

Imigranţii au mărşăluit spre destinaţieș
foto – derstandard.at
articol – stiri.tvr.ro

5 septembrie 2015

Austria şi Germania şi-au deschis frontierele pentru refugiaţii din Ungaria. Peste 6.000 de oameni au ajuns deja în Austria şi unii chiar până în Munchen. Autorităţile de la Berlin au anunţat că sunt pregătite să primească în următoarele ore până la 10.000 de migranţi.

Refugiații au ajuns în Germania

Miile de imigranţi, blocaţi zile la rând în Ungaria, au plecat aseară spre Austria şi o parte au ajuns deja la destinaţia finală, Germania. Totul a fost posibil după ce refugiaţii au hotărât să plece pe jos. De teamă că ar putea bloca drumurile şi căile ferate, autorităţile de la Budapesta le-au pus oamenilor la dispoziţie autobuze care să-i ducă la graniţa cu Austria.

ACTUALIZARE 20.10 Aproape că nu le venea să creadă când au pus piciorul pe pământul austriac. Deşi epuizaţi şi traumatizaţi după o călătorie infernală şi câteva zile de incertitudine, refugiaţii au mai găsit puterea să zâmbească. Au fost preluaţi imediat încă de la graniţă. Fiecare a primit o pătură şi o masă caldă. Cine a avut nevoie de îngrijiri medicale le-a primit imediat, apoi au fost îndrumaţi către spaţiile de odihnă şi, între timp, garniturile de tren erau pregătite. La primele ore ale dimineţii au ajuns în Germania primii 450 de refugiaţi.

“Adevărul e că toată lumea e speriată. Poate o să ne ducă într-o tabără, dar le-am spus că nu vrem într-o tabără. Acolo vor fi probleme, pentru că suntem mii de oameni, nu un grup mic, înţelegeţi ce vreau să spun”.

“E mult mai bine. Noi nu mai avem nimic. Nu mai avem bani şi suntem atât de obosiţi şi înfometaţi. Sper că ce va aveni acum va fi mai bine. Sperăm cu toii pentru mai bine”.

La centrul de înregistrare de la Munchen au fost primiţi cu haine curate şi apă. Aici, urmează ca cererile lor de azil să fie înregistrate. În Germania, imigranţii aşteaptă doar 3 luni până să primească dreptul de muncă şi un ajutor social de aproape 400 de euro de persoane. Austria a anunţat că este pregătită să primească doar astăzi aproape 10.000 de refugiaţi.

MARTIN HUBER, Crucea Roşie: “Construim o zonă liniştită pentru cei care vor sta mai mult. Au nevoie de odihnă, de un pat, de paturi”.

După ce ajung aici din Ungaria, nu durează mult până sunt urcaţi în garniturile care pleacă spre Germania.

De altfel, guvernul de la Berlin a anunţat că este pregătit să primească anul acesta până la 800.000 de refugiaţi. Criza din Ungaria însă nu s-a terminat odată cu deschiderea frontierelor austriece şi germane.

În Macedonia, alte mii de oameni aşteaptă să intre în Grecia. Între timp, şi ţări ca Marea Britanie sau Finlanda au anunţat că vor primi un număr mult mai mare de refugiaţi decât cel stabilit astă vară la summitul liderilor europeni.

ACTUALIZARE 19.22 Ministerul Afacerilor Externe informează cetăţenii români care se află, tranzitează sau doresc să se deplaseze în Ungaria că pe autostrada M1, în zona localităţii Hegyeshalom din apropierea punctului de trecere a frontierei cu Austria, s-a creat un blocaj în circulaţia auto, coloana de maşini ajungând la o lungime de 11 km.

Refugiații din Ungaria au ajuns în Austria

cititi mai mult pe stiri.tvr.ro

(Vlad Epurescu) Asta înseamnă să fii ipocrit: să verşi lacrimi la poza copilului înecat şi să vinzi arme în Orientul Mijlociu

Imaginea care simbolizează proporţiile dezastrului umanitar adus de criza refugiaţilor
foto – adevarul.ro
articol – Vlad Epurescu

4 septembrie 2015

Criza refugiaţilor care a cuprins întreaga Europă va fi dezbătută în cadrul unui summit extraordinar care va avea loc pe 14 septembrie. Poate ar fi bine, dragi conducători şi lideri neînfricaţi ai UE, să discutaţi puţin şi despre exporturile de armament către Orientul Mijlociu, nu doar să triaţi refugiaţii ca pe nişte nasturi.

Ne uităm cu toţii la imaginile grăitoare cât un milion de cuvinte şi vedem copii şi femei înghiţiţi de valuri şi aduşi la mal odată cu algele, bărbaţi în toată firea care dorm pe coclauri, oameni care vor să îşi uite trecutul dar care nu au niciun viitor… La porţile Europei bat sute de mii de refugiaţi. Unii fug din calea războaielor sectariene, alţii fug din calea sărăciei, alţii pur şi simplu îşi încearcă norocul. Dincolo de motivaţia fiecărui refugiat, de compasiune sau de sentimentele islamofobe, ar trebui să nu uităm că acest exod din zona Orientului Mijlociu este şi efectul politicilor implementate de occidentali cu mare “succes” în acel capăt de lume.

În ultima decadă, Orientul Mijlociu a devenit una dintre principalele pieţe de desfacere pentru exportul de armamente. Guvernele din această regiune au plonjat cu capul înainte într-o cursă nebună a înarmării. Anul acesta, Orientul Mijlociu va cumpăra armament şi tehnică militară de la ţările Occidentale în valoare de aproximativ 18 miliarde de dolari. Anul trecut, au fost aruncaţi în joc “doar” 12 miliarde de dolari. Exporturile se duc, în principal, spre ţările sunite din Golf. Marii cumpărători sunt Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Egipt şi Iran.

Siria, Irak, Liban şi Yemen sunt principalele teatre de război din Orientul Mijlociu, Egiptul se luptă cu extremiştii islamişti din Sinai iar Arabia Saudită şi Iranul duc o luptă surdă în Yemen în căutarea supremaţiei din Orientul Mijlociu.

Ironia face că marii furnizori de armamente să fie membrii selecţi ai Consiliului de Securitate al ONU. În Siria, Iranul a suţinut cu logistică militară şi cu armament guvernul criminal al lui Bashar al-Assad iar celelalte state din Golf au susţinut diverse grupuri rebele. Franţa negociază atât cu Emiratele Arabe Unite cât şi cu Arabia Saudită pentru a vinde aici avioane de luptă Rafale. Saudiţii ar pune în joc 12 miliarde de dolari pentru tehnică militară care ar urma să fie achiziţionată de la francezi. În plus, Hollande a fost invitat de liderii din Golf la un summit al regiunii ce a avut loc în Arabia Saudită acolo unde a ţinut şi un discurs. Exporturile de armament ale Franţei au ajuns la cel mai ridicat nivel în ultimii 15 ani. Arabia Saudită a fost unul dintre cei mai buni clienţi şi pentru exporturile germane de armament.

Cursa înarmării în Orientul Mijlociu - foto - adevarul.ro

Cursa înarmării în Orientul Mijlociu – foto – adevarul.ro

Parisul a adoptat o atitudine dură în timpul discuţiilor privind ridicarea embargoului economic impus Iranului, disociindu-se de SUA şi încercând să cultive relaţii cu Arabia Saudită şi cu alte state din Golf. Acum, odată cu ridicarea sancţiunilor economice impuse Iranului, nu este complicat de anticipat că şi Teheranul va căuta să îşi refacă arsenalul militar, aflându-se în discuţii avansate cu Rusia pentru achiziţionarea unor sisteme de rachete de ultimă generaţie. Deutsche Welle scria că tehnica de luptă fabricată de cei de la Heckler and Koch era folosită şi de miliţiile islamiste, fie că vorbim despre Hezbollah sau Statul Islamic.

Luxemburg, ţara care deţine preşedinţia prin rotaţie a Uniunii Europene, a făcut un apel la oficialii celor 28 de state din Uniune pentru o întrunire extraordinară care va avea loc pe 14 septembrie. Scopul acestui summit este acela de a se decide o politică unitară privind împiedicarea traficului de persoane, modul în care se face trierea refugiaţilor precum şi posibilităţile prin care o parte dintre aceştia să fie trimişi înapoi.

Sună foarte frumos şi lasă impresia că Europa este implicată şi că birocraţii plătiţi regeşte au soluţii şi că totul va fi bine.

Trăim o catastrofă umanitară dar găsiţi soluţii, dragi lideri ai Europei, la problema Siriei şi a celorlalte state instabile din Orientul Mijlociu. Degeaba îi trimiteţi acasă pe aceşti refugiaţi, degeaba stabiliţi cote pentru a-i redistribui şi să daţi peste cap chiar toată populaţia Europei. Ştiţi bine că nu puteţi să îi ţineţi toată viaţa şi cu forţa în centrele de cazare, că aceşti oameni se vor integra foarte greu în societate şi că atâta timp cât nu rezolvaţi butoiul cu pulbere din Orientul Mijlociu, acesta este doar începutul.

foto - adevarul.ro

foto – adevarul.ro

articol preluat de pe http://adevarul.ro/


Miniştrii de externe din UE dezbat la Luxemburg criza imigranţilor

articol – stiri.tvr.ro

05 Septembrie 2015

Miniştrii de externe din Uniunea Europeană reuniţi în Luxemburg au discutat astăzi despre criza refugiaţilor. La întâlnire au fost invitate şi state din afara spaţiului comunitar, afectate şi ele de numărul mare de migranţi. Potrivit şefei diplomaţiei europene, Federica Mogherini, un lucru e cert: Uniunea Europeană trebuie să accepte ideea că această situaţie nu este trecătoare.

Se discută criza refugiaților

Reuniunea informală a miniştrilor de externe europeni de la Luxemburg s-a transformat într-un dialog aprins pe tema rezolvării crizei refugiaţilor.

Federica Mogherini, ministrul de Externe al UE: “Criza se permanentizează şi, cu cât acceptăm asta mai repede, psihologic dar şi politic, cu atât vom reuşi să răspundem într-o manieră mai eficientă”.

Preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, a propus crearea unor centre de primire mai aproape de zonele de conflict, în afara Europei. Ministrul turc, prezent la Luxemburg, a respins ideea: ţara sa găzduieşte deja 2 milioane de refugiaţi sirieni.

Jean Asselborn, ministrul de Externe din Luxemburg: “Trebuie să realizăm că avem aici un număr mare de migranţi care se încadrează în prevederile convenţiei de la Geneva şi pe care nu-i putem lăsa într-o singură ţară. Trebuie să fie împărţiţi”.

Cum, câţi şi unde – sunt detalii care urmează să fie stabilite. Şomajul ridicat din unele state şi emergenţa partidelor naţionaliste de extremă dreapta îngreunează climatul discuţiilor.

Mulţi europeni susţin însă primirea şi integrarea refugiaţilor.

Premierul finlandez: “Împreună cu familia am decis să punem casa noastră la dispoziţia refugiaţilor şi a celor care doresc azil”.

Primul ministru speră prin acest gest să impulsioneze un fel de mişcare populară prin care tot mai mulţi cetăţeni să se implice în această criză a refugiaţilor.

Reuniune la Luxemburg

articol preluat de pe – http://stiri.tvr.ro/

(video) Stare de urgență în Macedonia din cauza imigranților. Guvernul a blocat mii de refugiați la granița cu Grecia

articol – digi24.ro
foto – agerpres.ro

20 august 2015

Este stare de urgenţă în Macedonia. Totul, din cauza afluxului uriaş de imigranţi care străbat această ţară balcanică. Doar în ultima lună teritoriul macedonean a fost tranzitat de 39 de mii de imigranţi. Acum, guvernul de la Skopjie a blocat alte mii de refugiaţi la graniţa cu Grecia şi e gata să desfăşoare armata de-a lungul frontierei, pentru a-i împiedica pe imigranţi să meargă mai departe. În paralel, preşedintele Italiei, o altă ţară puternic afectată de fenomenul migraţiei, spune că terorismul trebuie combătut în forţă, altfel riscăm izbucnirea unui al treilea război mondial.

Cartoane întinse direct pe asfalt sunt paturile în care dorm de câteva nopţi, sub cerul liber, refugiaţii blocaţi la frontiera dintre Grecia şi Macedonia. Sunt peste o mie de oameni, dar grănicerii le permit trecerea dintr-o ţară în alta doar în grupuri mici. Cei care aşteaptă spun că n-au primit adăpost şi nici sprijin din partea autorităţilor elene.

„Situaţia este îngrozitoare. Toţi aceşti oameni dorm pe jos. Nimănui nu îi pasă de noi. Aici stăm, aici dormim. Nu avem nici mâncare, nici apă. Nimic”, spune un imigrant.

„Credeam că în Europa se trăieşte mai bine, de aceea am plecat din ţara noastră şi am venit aici. Dar aici nimeni nu ne bagă în seamă”, e de părere un alt refugiat.

Cei care au ajuns aici şi-au început călătoria prin Europa într-una dintre insulele greceşti din Marea Egee. Au străbătut mare parte din distanţa până în Macedonia, adică peste 600 de kilometri, pe jos. Şi n-au ajuns nici la jumătatea drumului. Destinaţia lor sunt ţările din vestul continentului.

„Suntem atât de obosiţi şi mai avem foarte mult de mers. Vrem să ajungem în Germania”, spune un refugiat.

Macedonenii sunt şi ei tot mai frustraţi de şirurile nesfârşite de străini care tranzitează zilnic ţara. Gările sunt arhipline şi se doarme pe străzi ori în parcuri.

„Aceşti imigranţi sunt o problemă. Ne murdăresc oraşul. Ieri erau 500, azi sunt 5.000”, spune un localnic.

Fără a raporta probleme deosebite până acum, vecinii bulgari au consolidat totuşi paza punctelor de frontieră şi au înăsprit controalele. De la începutul anului, 750 de imigranţi ilegali au fost reţinuţi în timp ce încercau să treacă graniţa fraudulos.

Numărul refugiaţilor care ajung în Europa creşte de la o zi la alta. Numai în portul Pireu de lângă Atena au ajuns, în decurs de 24 de ore, mii de oameni transportaţi cu feriboturile din insulele din Marea Egee. Acolo, autorităţile locale sunt depăşite de situaţie. Nici nu-i pot întoarce din drum pe imigranţi, dar nici nu au capacitatea de a-i caza. Ca soluţie temporară, Atena a hotărât să îi aducă pe continent, iar de aici fiecare familie decide încotro va merge.

articol preluat de pe http://www.digi24.ro/

Yemenul, unde s-au înregistrat 767 de morți și 2.906 răniți, are nevoie urgentă de medicamente (organizații)

Foto: (c) Hani Ali / XINHUA
Articol: AGERPRES/(AS — autor: Angela Sârbu, editor: Florin Ștefan)

Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR) a deplâns vineri lipsa cruntă de medicamente, alimente și carburanți în Yemen, unde bilanțul recentelor violențe se ridică la 767 de morți și 2.906 răniți, relatează AFP.

Pentru a răspunde nevoilor vitale și de protecție a peste 7,5 milioane de persoane afectate de intensificarea conflictului, ONU și partenerii săi umanitari din Yemen au cerut vineri o contribuție urgentă de 273,7 milioane de dolari (253 milioane de euro).

Deplângând deteriorarea rapidă a situației umanitare, responsabilul CICR în Yemen, Cédric Schweizer, a explicat că una din principalele probleme o reprezintă lipsa de carburanți, medicamente pentru bolnavii cronici și alimente.

La rândul său, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a indicat vineri la Geneva că bilanțul violențelor începând din 19 martie în Yemen s-a ridicat la 767 de morți și 2.906 răniți. Dar bilanțul real este mai mare, deoarece numeroase trupuri neînsuflețite nu au mai fost trimise în centre medicale, potrivit OMS.

Conform unei purtătoare de cuvânt a Înaltului Comisariat al ONU pentru Drepturile Omului, Ravina Shamdasani, în afară de combatanți, cel puțin 405 civili și-au pierdut viața în perioada 26 martie—15 aprilie, inclusiv 86 de copii și 26 de femei.

Un purtător de cuvânt al Înaltului Comisariat al ONU pentru Refugiați, Adrian Edwards, a indicat la rândul său că între 120.00 și 150.000 de persoane au fost strămutate în interiorul Yemenului din cauza violențelor și existau deja, înainte de actuala criză, peste 300.000 de persoane strămutate.

Arabia Saudită, ce încearcă să stopeze înaintarea rebelilor șiiți houthi, care au legături cu Iranul șiit, întreprinde din 26 martie, împreună cu alte țări arabe, raiduri aeriene împotriva pozițiilor lor.

articol preluat de pe http://www.agerpres.ro

Germania cere o împărțire “echitabilă” a numărului de refugiați între țările UE

foto – rnews.ro
articol – AGERPRES/(AS — autor: Sorin Popescu, editor: Tudor Martalogu)

Ministrul german de interne, Thomas de Maiziere, le-a cerut joi țărilor Uniunii Europene să-și împartă în mod echitabil refugiații și solicitanții de azil ajunși la frontierele blocului comunitar, consemnează agenția EFE.

‘Este inacceptabil ca zece țări din UE să nu primească niciun solicitant de azil, în timp ce altele sunt copleșite’, a spus oficialul german la o dezbatere organizată de Oficiul federal pentru imigrație și refugiați cu prilejul împlinirii a zece ani de la adoptarea în Germania a legii privind imigrația.

Thomas de Maiziere a mai cerut și o soluție consensuală în fața numărului tot mai ridicat al refugiaților ce fug din zonele de conflict din Orientul Mijlociu și încearcă să ajungă în Europa traversând Marea Mediterană, adesea în ambarcațiuni improvizate, unii pierzându-și viața pe drum. Ministrul german de interne a apreciat în acest context că drama ce se petrece în zona Mediteranei necesită ‘un răspuns european’, ce trebuie să cuprindă reguli comune de azil și o împărțire justă a refugiaților între țările europene.

El a menționat că mulți cetățeni colaborează la primirea imigranților, dar a avertizat totodată că există o minoritate tot mai numeroasă ce manifestă rezerve față de refugiați, iar ‘ura seamănă violență’, amintind de atacurile asupra centrele de primire a refugiaților.

Ministrul german de interne s-a referit nu doar la refugiații din Orientul Mijlociu, atrăgând atenția asupra numărului tot mai mare al celor proveniți din sudul și estul Europei. În primul trimestru al acestui an aproape jumătate din cererile de azil primite de autoritățile germane au fost înaintate de persoane originare din Balcani.

‘Nu putem vorbi despre solicitanții de azil din Africa atunci când nu suntem capabili să evităm ca cetățenii europeni să ceară azil în Europa’, a spus Thomas de Maiziere, calificând o astfel de situație drept ‘rușinoasă’.

articol preluat de pe http://www.agerpres.ro