Articole

Greva de la Lupeni (august 1929)

Mina Petrila (1900)

foto preluat de pe valeajiului.blogspot.ro
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Greva minerilor din Lupeni a avut loc în august 1929 ca rezultat al eșecului unor îndelungate negocieri legate de salarizare și condiții de muncă. Aproximativ 6000 de muncitori au fost implicați în protestul provocat de salariile de mizerie și sărăcia extremă în care trăiau minerii transilvăneni, deznodământul confruntării fiind că 68 de mineri au căzut sub gloanțele trupelor armatei române trimise de către guvernul țărănist să reprime protestul, dintre care 28 au decedat pe loc, mulți dintre ei împușcați fiind în spate

 

Context și desfășurare

Istoria grevelor și mișcărilor sociale din România antebelică arată ca acestea au fost întotdeauna reprimate brutal, guvernul apelând, pe modelul masacrului împotriva țăranilor în 1907, la armată și măsuri brutale de reprimare a oricărui protest cu revendicări sociale: de exemplu, greva din București în decembrie 1918 a fost reprimată de armată tot cu arme de război (mitraliere, tunuri), greva generală din 1920 (1), care cerea demilitarizarea întreprinderilor și dreptul muncitorilor de a se organiza în sindicate și a face în mod legal grevă fiind și ea neutralizată în mod similar. În materie de reacție la greve, sau la orice protest contra oligarhiei industriale și financiare care voia să acapareze statul și să-l folosească exclusiv întru servirea propriilor ei interese, când nu era implicată direct, armata – principala dar nu și singura forță de represiune internă a guvernului – sprijinea acțiunile grupurilor huliganice de extremă dreaptă, care ele încercau spargerea grevelor sau suprimarea libertății presei.

Greva generală din România, octombrie 1920 - foto preluat de pe evz.ro

Greva generală din România, octombrie 1920 – cititi mai mult pe evz.ro

Reacția guvernului la greva de la Lupeni în 1929 n-a fost diferită, în ciuda faptului că pentru prima dată la putere se afla un partid țărănist, și că proprietarii minei erau bancheri și politicieni marcanți ai partidului național liberal. Presa internațională a vremii se făcea ecoul remarcilor unor membri ai guvernului care declarau că proprietarii (directoratul) companiei au refuzat toate revendicările și că acest lucru a fost adesea nejustificat, drept pentru care toată vina o poartă „directoratul” companiei, care se afla în mâinile unor bancheri liberali, printre care și Tătărescu.

Pe 5 august 1929 minerii decid sa intre în grevă, conflictul afectând mai mult mine. Prima zi se desfășoară pe fundalul lipsei de reacție din partea forțelor de represiune, asta deși ziua se încheie cu oprirea grupului electric al unui puț (fapt care punea în pericol de inundare galeriile, minerii aflați în subteran riscând în plus sufocarea în lipsa funcționării ventilației) de către elementele radicale ale greviștilor.

A doua zi administrația locală apelează, cum era cutuma, la armată, care deschide focul contra greviștilor deciși să reziste cât timp nu le sunt satisfăcute revendicările, câteva zeci de mineri murind pe loc; presa internațională a vremii vorbește și despre 200 de răniți, care și pe patul de spital fiind, sunt păziți de armată, care respinge cu baionetele miile de mineri adunate afară.

Pe 9 august sicriele celor decedați sunt purtate de căruțe de cărat bălegar spre cimitir, armata forțând cortegiul funebru să grăbească pasul. Mulțimea imensă lângă cimitir a fost îndepărtată la mai multe sute de metri, iar la patru ore după înmormântări o companie de infanterie încă mai păzea cimitirul cu armele în poziție de tragere. După înmormântări, s-a declarat stare de asediu, hotelurile și restaurantele fiind închise, vânzarea de alcool interzisă, toată populația fiind obligată să fie în casă înainte de ora 8 seara.

Există un număr de 25 de dispăruți, drept pentru care armata continuă un timp să caute în pădure corpurile răniților grav despre care se știa că s-au refugiat, panicați, acolo, însă fără succes pâna în data de 9 august cel puțin, dată la care încă se mai fac arestări și trenurile cu trupe încă mai sosesc în regiune.

Istoriografia din epoca comunistă a încercat să revendice pentru mișcarea comunistă sau PCR un rol important în protestul minerilor de la Lupeni, iar în contemporaneitatea postcomunistă anumiți istorici români reiau și ei, din motive ideologice opuse, același mit. Istorici occidentali precum Francisco Veiga resping însă teza, arătând că nu e necesară inventarea de motivații și acțiuni politice cât timp motivațiile economice erau mai mult decât suficiente pentru a explica explozia socială, cu atât mai mult cu cât pe eșichierul politic românesc la stânga centrului nu se afla „decât un gol”: în contrast cu situația din unele state occidentale, comuniștii români erau paralizați în mod durabil de represiunea regimului, în plus în cazul conflictului de la Lupeni convinși fiind că este vorba despre o provocare, s-au abținut să sprijine activ greva.

 

articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

(1) Greva generală din România, 1920 – La 20 octombrie 1920 începe greva generală a proletariatului din România, la care participă cca 400.000 de salariați, cuprinde toate ramurile industriei și transporturilor și este prima grevă politică generală a proletariatului din întreaga Românie (20 – 28 octombrie).

Greva a fost declanșată de refuzul guvernului de a satisface cerințele muncitorilor formulate de Consiliul General al Partidului Socialist al României. Printre cerințe erau incluse și recunoașterea sindicatelor muncitorești și eliminarea cenzurii.
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

Greva minerilor din Valea Jiului (1-3 august 1977)

Lupeni, 3 august 1977

foto de Antoniu Dumitru (preluat de pe: adevarul.ro)
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Greva minerilor din Valea Jiului care a avut loc între 1 și 3 august 1977, a fost una dintre mișcările de protest cele mai ample din perioada comunistă. Valea Jiului este o zonă minieră importantă a României, cu un număr mare de muncitori. Greva cea mai mare care a precedat-o pe cea din 1977 a fost Greva minerilor din Lupeni din 1929.

 

Antecedente și cauze

Minerii din Valea Jiului lucrau întotdeauna în condiții foarte grele. Chiar și cu folosirea tehnologiei celei mai moderne – ceea ce nu era cazul în minele României socialiste din anii 1970 – lucrul în minele de cărbune era greu și periculos. Accidentele de mină erau destul de dese. De exemplu, pe 2 noiembrie 1972, în urma unei explozii au murit 43 de oameni la Mina Uricani.

Anul 1977 a fost un an greu pentru economia României. Urmările crizei energetice mondiale începută în 1973-74 încă erau resimțite pe deplin, iar cutremurul din 4 martie 1977 a îngreunat și mai mult situația. În pofida acestor greutăți, Ceaușescu nu a acceptat reducerea cifrelor de plan și insista ca toți indicatorii stabiliți anterior să fie îndepliniți.

La scurt timp după mișcarea pentru drepturile omului Charta 77 inițiată în Cehoslovacia, un protest similar a fost organizat și în România de dizidentul Paul Goma. La 23 martie 1977, minerul din Valea Jiului Dumitru Blaj a plecat la București pentru a semna apelul lui Goma. Nota sa adresată scriitorului a fost citită ulterior la Radio Europa Liberă, și ca urmare Blaj a fost criticat în fața colectivului de muncă, degradat pe post de vagonetar, apoi supraveghetor la un depozit de lemne. El a murit în anii ’80 în circumstanțe dubioase.

Pe 30 iunie 1977 a fost adoptată Legea nr. 3 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, care interzice plata simultană a salariului și pensiei de invaliditate (erau mulți mineri care au ieșit la pensie cu grad de invaliditate III, și mai lucrau în mină), și prevedea schimbarea limitei de vârstă de pensionare a minerilor de la 50 la 52 de ani. Tot în aceeași perioadă programul de lucru a fost mărit de la 6 la 8 ore.

Minerii erau nemulțumiți și de aprovizionarea proastă cu bunuri de consum, de munca prelungită peste program (inclusiv duminicile), de condițiile de locuit și trai precare.

Pe 14 iulie 1977, minerul Gheorghe Dumitrache („Ispitu”) a trimis un memoriu („Spinoasa mărturisire”) la CC al PCR, Ministerului Minelor și Televiziunii Române, dar nu i s-a răspuns imediat. A fost arestat după încetarea grevei din august, și condamnat la doi ani de închisoare pentru „instigare și ultraj la bunele moravuri.”

 

Derularea grevei

Greva propriu-zisă a început la Mina Lupeni pe 1 august 1977 și a fost încheiată pe 3 august 1977.

În primele momente, unii mineri au propus ca o delegație de-a lor să plece la București, dar s-a renunțat la această idee, poate și datorită faptului, că trenurile erau oprite. Unii șefi de sectoare au încercat să împiedice organizarea greviștilor, dar minerii au reacționat prompt, câteodată dur. Greviștii au luat legătura cu alte mine din Valea Jiului (pe vremea aceea erau 10 mine în Valea Jiului: Anina, Aninoasa, Bărbăteni, Dalja, Livezeni, Paroșeni, Petrila, Petroșani, Uricani, Vulcan) și cu populația orașelor pentru a strânge cât mai mulți simpatizanți, și s-au adunat până la urmă în curtea Minei Lupeni, unde țineau discursuri revendicative. Cifrele provenite din surse diferite referitoare la numărul participanților variază între 10 000 și 40 000 (chiar 90 000). Cei care susțin cifrele mai scăzute greșesc, întrucât se bazează numai pe numărul de angajați, și nu iau în considerare membrii de familie și alte persoane din afară care s-au alăturat greviștilor (din simpatie sau numai din curiozitate).

Exploatarea minieră de la Aninoasa - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Exploatarea minieră de la Aninoasa – cititi mai multe pe ro.wikipedia.org

Greviștii sunt organizați și conduși de câțiva lideri, în special de muncitorii Constantin Dobre, Gheorghe Maniliuc și inginerul Jurcă. Acesta din urmă se retrage în scurt timp în planul doi, lăsând conducerea în mâinile primilor doi.

Din București au fost trimiși să poartă tratative doi reprezentanți de frunte ai puterii: secretarul CC al PCR Ilie Verdeț, Gheorghe Pană, președintele Consiliului Central al UGSR și ministru al muncii, și Constantin Băbălău, ministrul minelor, petrolului și geologiei, cărora li se alătură șefi locali ai conducerii de partid și de stat, în special Clement Negruț, primarul și primul-secretar de partid din Petroșani. Primul secretar al județului Hunedoara, Ilie Rădulescu era în concediu la Karlovy Vary (Cehoslovacia).

Gheorghe Pană (n. 9 aprilie 1927, comuna Gherghiţa, judeţul Prahova) este un fost demnitar comunist român. Pe timpul grevei minerilor din Valea Jiului din august 1977 a fost preşedintele Consiliului Central al UGSR şi ministru al muncii, şi împreună cu Ilie Verdeţ, a fost trimis de Ceauşescu la faţa locului pentru negocieri, dar au eşuat - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Gheorghe Pană (n. 9 aprilie 1927, comuna Gherghiţa, judeţul Prahova) este un fost demnitar comunist român. Pe timpul grevei minerilor din Valea Jiului din august 1977 a fost preşedintele Consiliului Central al UGSR şi ministru al muncii, şi împreună cu Ilie Verdeţ, a fost trimis de Ceauşescu la faţa locului pentru negocieri, dar au eşuat – cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Ilie Verdeț și Clement Negruț se deplasează la fața locului, dar minerii nici nu au încercat să negocieze cu ei, și au cerut să discute direct cu secretarul general. Cei doi au fost sechestrați în ghereta portarului de la intrarea nr. 2 a Minei Lupeni.
Conform relatărilor lui Constantin Dobre, Maniliuc i-ar fi amenințat cu moartea pe cei doi activiști superiori de partid, pe Verdeț chiar trântindu-l de perete de câteva ori. Ilie Verdet neagă categoric episodul sechestrării: “E o prostie… Eu nu am fost bruscat, nu am fost agresat“. Ilie Verdeț a mai făcut și alte declarații importante despre începuturile grevei: “Nu a existat comitet de grevă, care să pregătească greva. Nu au fost revendicări formulate. A fost, doar, acest protest in legătură cu legea pensiilor. Comitetul de grevă s-a format în timpul desfășurarii grevei, mai ales spre sfârșit

Între timp, se infiltrează în zonă și oamenii Securității, dar sunt deocamdată pe poziție de așteptare. Autoritățile întăresc paza obiectivelor importante din zonă, în mod deosebit a depozitelor de arme.

La insistența greviștilor, Verdeț îl sună prin telefon pe Ceaușescu, care se afla în concediu pe litoralul Mării Negre. Ceaușescu își întrerupe concediul, și se deplasează mai întâi la Craiova, apoi la Târgu-Jiu și Deva, și preia comanda trupelor de Securitate și a funcționarilor de partid, care vor fi angajate în stingerea focarului protestatar.

Când Ceaușescu ajunge în curtea Minei Lupeni, numărul participanților la manifestație se dublează. Atmosfera este tensionată, dar sunt totuși voci în mulțimea care la sosirea primului om al țării strigă „Ceausescu si minerii!”, dar treptat se aud lozinci din ce în ce mai ascuțite, ca „Lupeni ’29!” (aluzie la greva din 1929), „Jos burghezia proletară!”.

Constantin Dobre citește în fața lui Ceaușescu revendicările minerilor, constând din 26 de puncte cu caracter tipic sindicalist, referitoare la programul de lucru, norme, pensii, aprovizionare, locuințe, investiții.

Ceaușescu prezent la fața locului timp de circa 3 ore, la început se arată refractar, la care greviștii vociferează, se aud de câteva ori huiduieli, fluierături, se scandează chiar „Jos Ceausescu!”. El cedează până la urmă, mai ales după ce gardul depozitului de lemne se prăbușește brusc sub greutatea minerilor urcați pe el, producând un zgomot infernal și speriind pe cei prezenți. Ceausescu promite să îmbunătățească condițiile de muncă și de trai ale minerilor, și în final este aplaudat. Un miner tânăr entuziasmat (poate un om al partidului sau Securității) a propus ca lui Nicolae Ceaușescu să-i fie atribuit titlul de „miner de onoare”. După o asemenea dezamorsare a situației, secretarul general – obosit și epuizat și el – părăsește locul în mijlocul escortei sale. Revine la Petroșani, unde s-a desfășurat un miting după moda vremii, cu urale și aplauze prelungite, în cadrul căruia nici nu s-a pomenit de greva din Lupeni.

Greva minerilor din Valea Jiului (Lupeni - 1977) - foto: jurnalul.ro

Greva minerilor din Valea Jiului (Lupeni – 1977) – foto: jurnalul.ro

 

Reprimarea minerilor

În perioada imediat următoare grevei nu au fost represalii. S-a hotărât ca până la 31 decembrie 1977 pensionarii de invaliditate care lucrează să-și păstreze atât pensia cât și salariul. Ceaușescu a ordonat să fie satisfăcute unele din promisiunile sale, respectiv reducerea zilei de lucru de la 8 la 6 ore, aprovizionarea magazinelor din zonă a fost îmbunătățită, dar revendicările referitoare la limita de vârstă de pensionare și programul de lucru nu sunt îndeplinite.

După sărbătorirea Zilei Minerilor pe 8 august, vor începe acțiuni crunte de reprimare împotriva participanților mai activi la grevă.

În prima etapă, au fost organizate ședințe de partid și de sindicat, în care greviștii au fost catalogați drept elemente anarhiste, declasate, „oameni de nimic”, „derbedei”, „impostori”, „infractori” etc. Greviștii care erau membri de partid au fost sancționați sau excluși din PCR.

Forțele de Securitate și Miliție din zonă au fost dublate, iar după 15 septembrie au fost desfășurate unități militare (inclusiv blindate) în preajma tuturor minelor din Valea Jiului.

Organele specializate ale Securității, Miliției și procuraturii, au efectuat recunoașterea minerilor care au participat în mod activ la grevă. Au fost chemați la sediul Securității unii ingineri și șefi de sectoare pentru a identifica cu ajutorul fotografiilor și înregistrărilor filmate făcute pe ascuns a celor cu rol important în grevă. Cel puțin 600 de greviști au fost interogați la sediul Securității din Petroșani și maltratați de mai multe ori (lovituri la cap, strângerea degetelor la ușă etc.). Operațiunile Securității au fost conduse de generalii Emil Macri și Nicolae Pleșiță.

Nicolae Pleşiţă (n. 16 aprilie 1929, oraşul Curtea de Argeş, judeţul Argeş - d. 28 septembrie 2009, Bucureşti) a fost un general român de Securitate, care a condus Direcţia de Informaţii Externe (1980-1984). Torţionar al regimului comunist, nu a fost niciodată tras la răspundere pentru faptele sale. A fost avansat la gradul de general-locotenent (9 mai 1977), conducând, împreună cu generalul Emil Macri, reprimarea minerilor participanţi la greva minerilor din Valea Jiului din august 1977 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Nicolae Pleşiţă (n. 16 aprilie 1929, oraşul Curtea de Argeş, judeţul Argeş – d. 28 septembrie 2009, Bucureşti) a fost un general român de Securitate, care a condus Direcţia de Informaţii Externe (1980-1984). Torţionar al regimului comunist, nu a fost niciodată tras la răspundere pentru faptele sale. A fost avansat la gradul de general-locotenent (9 mai 1977), conducând, împreună cu generalul Emil Macri, reprimarea minerilor participanţi la greva minerilor din Valea Jiului din august 1977 - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

A urmat apoi întocmirea dosarelor penale. Se intentează procese de drept comun, cu acuzațiile de ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea liniștii publice, și în cazurile mai grave de lovire și vătămare corporală. Au fost întocmite 150 de dosare, și în urma proceselor au fost internați la psihiatrie 50 de protestatari, au fost condamnați la închisoare între 2-5 ani 15 greviști:

- Constantin Ilie, Vasile Guzu, Gheorghe Costache, Adolf Flaman, Gheorghe Dumitrache și Gheorghe Vitez: 2 ani pentru ultraj; Petru Daragics și Ion Toderașcu: 4 ani pentru ultraj și 1,5 ani pentru vătămare corporală;
- Alexandru Dabelea: 3 ani pentru ultraj și 1 an pentru vătămare corporală;
- Ioja Sortan: 3 ani pentru ultraj;
- Vasile Căilă: 2,5 ani pentru ultraj si apologia infracțiunilor;
- Gheorghe Maniliuc: 3,5 ani pentru ofensă adusa autorității și 3 ani pentru ultraj;
- Carol Nagy: 5 ani pentru ofensă adusă autorității;
- Cornel Silvester: 3,5 ani pentru ofensă adusă autorității, 3 ani pentru ultraj si 10 luni pentru lovire:
- Petru Petaca: 4 ani pentru ofensa adusa autorității, 3 ani pentru ultraj si 1 an pentru lovire.

Pentru majoritatea condamnaților la închisoare, pedeapsa a trebuit ispășită la un loc de muncă în afara Văii Jiului, deci deportare și muncă corecțională. Au fost siliți să părăsească domiciliul și să se mută într-o localitate desemnată de autorități cel puțin 300 de greviști, împreună cu familiile lor. Au fost concediați între 2000-4000 de mineri.

După terminarea pedepsei, cei mai mulți au rămas sub stricta supraveghere a Securității, și hărțuiți ani lungi după evenimente.

Agenți ai Securității au fost angajați ca muncitori în mine, în scop de culegere de informații, supraveghere și chiar intimidare fizică. Au fost detașați sau angajați în întreprinderile miniere din zonă foști delincvenți de drept comun. Pentru a suplimenta lipsa de forță de muncă, au fost trimiși să lucreze la exploatările miniere și militari în termeni.

Pe termen lung, organele de partid au sporit activitatea ideologică în zonă. S-au ținut lecții de ideologie comunistă obligatorii, și diverse instituții de psihologie din București, la ordinele date de conducerea centrală, au făcut mai multe teste și sondaje în Valea Jiului.

Ceaușescu în vizită de lucru la mina Lupeni în noiembrie 1977 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Ceaușescu în vizită de lucru la mina Lupeni în noiembrie 1977 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

Consecințe politice

Greva a avut un caracter pașnic, dar protestele au fost ferme, categorice. Deși ea a prezentat un caracter revendicativ, Ceaușescu a revenit asupra prevederilor din Legea pensiilor și a regimului de lucru, promițând elaborarea unui program social și de îmbunătățire a condițiilor de viață, program care s-a făcut și în mare parte înfăptuit… După părerea mea, ca participant direct la acest măreț eveniment, greva din 1977 a reprezentat cea mai reușită manifestare a forței minerilor, care, fără jertfe, dar printr-un ridicat grad de organizare, a obținut toate revendicările.”
—Ilie Verdeț

Ilie Verdeţ (n. 10 mai 1925, Comăneşti, judeţul Bacău - d. 20 martie 2001, Bucureşti) a fost un lider comunist român care a fost ministru în mai multe rânduri în guvernele din perioada 1965-1989. De asemenea, el a deţinut funcţia de prim-ministru al României în perioada 1979-1982. Pe timpul grevei minerilor din Valea Jiului din august 1977 a fost trimis de Ceauşescu la faţa locului pentru negocieri. După Revoluţia din decembrie 1989, Verdeţ a înfiinţat Partidul Socialist al Muncii, care s-a considerat ca succesor al Partidului Comunist Român - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ilie Verdeţ (n. 10 mai 1925, Comăneşti, judeţul Bacău – d. 20 martie 2001, Bucureşti) a fost un lider comunist român care a fost ministru în mai multe rânduri în guvernele din perioada 1965-1989. De asemenea, el a deţinut funcţia de prim-ministru al României în perioada 1979-1982. Pe timpul grevei minerilor din Valea Jiului din august 1977 a fost trimis de Ceauşescu la faţa locului pentru negocieri. După Revoluţia din decembrie 1989, Verdeţ a înfiinţat Partidul Socialist al Muncii, care s-a considerat ca succesor al Partidului Comunist Român - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Greva a avut repercusiuni importante și asupra aparatului de partid și de stat. Au fost schimbați din funcție mai mulți funcționari de partid și de stat, atât la nivel local, județean, cât și în București.

Cazul a fost dezbătut de ședința Consiliului de Stat din 3 septembrie, care a hotărât primele destituiri, și apoi – inclus pe ordinea de zi la cererea explicită a comunistului ilegalist Alexandru Sencovici – de Plenara CC al PCR din 26 octombrie 1977. Potrivit lui Ilie Verdeț, Ceaușescu a calificat greva din Valea Jiului din 1977 drept consecință a unei propagande necorespunzătoare. „La mijloc au stat probleme de conștiință. Adică muncă de propagandă slabă, nu s-au popularizat hotărârile partidului.” – ar fi declarat secretarul general al PCR.

Tot în ședința CC al PCR din 26-27 octombrie 1977, fostul ministru al Minelor, Petrolului și Geologiei, Bujor Almășan, care fusese demis în ianuarie 1977, a primit un vot de blam pentru “starea de lucruri” lăsată în sectorul minier.

Ilie Verdeț nu a fost făcut răspunzător pentru evenimente. În ședințele de partid care au urmat el a dat vina pe conducătorii locali pentru „unele lipsuri”, și a pledat consecvent pentru întărirea ordinii și disciplinei în sectorul mineritului, conform „indicațiilor prețioase” ale secretarului general. La 7 martie 1978, el a fost numit în funcția de prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și președinte al Comitetului de Stat al Planificării (după ce fostul președinte al C.S.P. Mihai Marinescu a fost epurat). La data de 29 martie 1979, Ilie Verdeț este desemnat în funcția de prim-ministru al Guvernului Republicii Socialiste Românie.

Gheorghe Pană pană a primit un „vot de blam” la Plenara CC al PCR din 26 octombrie, și schimbat din funcția de ministru al minelor.

Pe plan județean și local a fost schimbat primul-secretar al județului Hunedoara, Ilie Rădulescu, primii secretari orășenești și de întreprindere, atât de partid cât și de UTC, și conducătorii de la sindicate. Clement Negruț, primarul din Petroșani a rămas în funcție, probabil datorită reușitei adunării populare organizate de el la Petroșani, imediat după terminarea grevei. Ca o altă excepție, nici conducătorii orașului Vulcan nu au fost schimbați.

 

Informarea opiniei publice despre grevă

Opinia publică internă și internațională primea știri foarte puține despre grevă. Nu au fost informați nici măcar membrii CC al PCR.

Numărul din 5 august 1977 al ziarului Steagul Roșu nici nu pomenea de grevă, ci scria de „vizita de lucru a tovarășului Nicolae Ceaușescu în Valea Jiului”.

Pentru a împiedica scurgerea de informații, Valea Jiului a fost declarată zonă interzisă până la 1 ianuarie 1978.
Totuși, cu timpul informațiile, din păcate uneori deformate, încep să se scurgă spre lumea din exterior.

Conform propriei sale aprecieri, Buletinul de informare a românilor din exil (prescurtat: BIRE sau B.I.R.E.) a fost prima publicație care a relatat în detaliu despre greva minerilor în ediția din 16 septembrie 1977.

A doua sursă de informații a fost minerul maghiar Hosszú István, participant și el la grevă, care a subliniat lipsa oricăror tensiuni cu caracter național între minerii de diferite etnii. În 1986 el a acordat lui Neculai Constantin Munteanu un interviu, difuzat de Radio Europa Liberă și publicat de Mihnea Berindei sub titlul „La gréve des mineurs roumains en 1977. Un témoignage” (în: L’Autre Europe).

22 de mineri protestatari au reușit să trimită în numele altor 800 o scrisoare („Scrisoarea minerilor din Valea Jiului” finalizată pe 18 septembrie 1977) ziarului francez Libération, care a publicat-o în 12 octombrie 1977. O variantă prescurtată a acestei scrisori a fost publicată și în revista Lupta din 22 martie 1987.

Există și o a doua scrisoare a minerilor din Valea Jiului, apărută în 1984 în Cuvântul românesc, semnată de „grupul de ingineri și muncitori mineri din Valea Jiului” care abordează și aspecte politice (inclusiv de politică internațională).

 

Liderii grevei și soarta lor ulterioară

 

Constantin Dobre

Imediat după grevă minerii i-au păzit locuința, ca să nu fie arestat, dar până la urmă a fost mutat forțat la Craiova, și angajat ca muncitor necalificat la Întreprinderea de Reparații Auto (IRA). Mai multe surse afirmă că a fost racolat de Securitate.

Conform relatărilor lui Ilie Verdeț, în noiembrie 1977, Dobre era deja student la Academia Ștefan Gheorghiu, trimis de Inspectoratul Ministerului de Interne Craiova. Teodor Rusu (secretar cu probleme de propagandă la Comitetul municipal de partid, responsabil pentru zona estică a Văii Jiului, pentru orașul Petrila și pentru minele Lonea și Petrila) afirma pe baza unei discuții purtate cu Gheorghe Pană în vara anului 1978, la stațiunea Neptun, că Dobre ar fi avut o încercare nereușită de a-l vedea pe Ceaușescu, pentru a-i reproșa neîndeplinirea tuturor revendicărilor minerilor, dar a fost pasat la ministrul Muncii, Gheorghe Pană.

În anii 1980 a terminat la fără frecvență cursurile de economie ale Academiei Ștefan Gheorghiu (care pregătea activiști de partid), unde vine în contact cu Virgil Măgureanu, viitor șef al SRI. În zilele revoluției din decembrie 1989 a încercat să se implice în desfășurarea evenimentelor, dar nu a reușit să ocupe nici o funcție importantă.

Pompiliu Prip – avocatul minerilor în procesul reabilitării celor condamnați în 1977 – a afirmat, că Dobre s-a întors în Valea Jiului după fuga dictatorului, dar a avut a primire rece din partea minerilor, și a plecat la București, unde a apărut pe 23 decembrie la televiziune, și „a vorbit în numele minerilor”.

În 1990 a fost numit casier al ambasadei României de la Londra.

În ianuarie 2007 intervine la Comisia Tismăneanu, care întocmise un raport în care era menționat decesul lui. În august 2007 sunt date publicității informații din dosarul de urmărire al lui Constantin Dobre (nume de cod „Dodu”).

În 5 decembrie 2007 Dobre a publicat o scrisoare deschisă în care respingea afirmațiile lui Miron Cozma, conform cărora cel din urmă ar fi fost unul dintre conducătorii grevei din 1977.

 

Gheorghe Maniliuc

A fost arestat și interogat de Securitate. Dosarul său enumeră și antecedentele penale, conform cărora Maniliuc mai fusese condamnat la trei luni închisoare în 1953 pentru vătămare corporală, iar în 1968, la un an și jumătate pentru furtul unei motociclete, cu care a făcut un accident, și a rămas invalid. După grevă, a fost condamnat la trei ani și jumătate închisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri și ofensă adusă autorității, cu executarea pedepsei la locul de muncă. A fost despărțit de familie, care s-a întors în județul Suceava. La terminarea pedepsei a vrut și el să se întoarcă în satul natal, dar a murit în împrejurări suspecte.

Pe lângă Dobre și Maniliuc mai sunt menționați ca lideri ai grevei: inginerul Jurcă (care după primele momente ale grevei a preferat să treacă în panul doi), și o femeie – „șefa tineretului comunist din Lupeni” – care ar fi fost și ea închisă ulterior.
În aprilie 1990, Curtea Suprema de Justiție a casat sentințele de condamnare ale minerilor pronunțate de Judecătoria Petroșani la 16 și 17 septembrie 1977.

 

articol preluat de pe ro.wikipedia.org
cititi despre Greva minerilor din Valea Jiului (1-3 august 1977) si pe en.wikipedia.org

Proteste 20 iunie 2018

Proteste 20 iunie 2018 (Bucuresti, Piata Victoriei)

foto: Mihut Savu / Epoch Times

 

Piaţa Victoriei fierbe din nou: Românii au ieşit în stradă împotriva PSD-ALDE. Jandarmii intervin cu gaze lacrimogene

Protestatarii au ieşit din nou în Piaţa Victoriei pentru a-şi exprima indignarea faţă de modul în care coaliţia PSD-ALDE înţelege să conducă această ţară.

cititi mai mult pe epochtimes-romania.com

 

Jandarmeria în acţiune: Zeci de protestatari luaţi pe sus. Printre ei un jurnalist german pe care colegii l-au dat dispărut

Jurnalistul german care a realizat celebrul reportaj “Aici nu-l avem decât pe Dragnea” a fost ridicat de jandarmi. Jurnalistul german a fost eliberat după circa două ore.

 

DOVADA ca Jandarmeria a folosit ieri spray cu piper contra protestatarilor pasnici!

- Cerem demisia si cercetarea de catre Parchetul Militar a
jandarmului care a facut acest abuz!

- Cerem prefectului sa spuna daca a dat ordin pentru folosirea spray-ului
cu piper la protestul din 20 iunie ?
Daca raspunsul este da, care au fost motivele care au permis
un astfel de raspuns in forta in fata unor protestatari pasnici ?

Ai un link video cu un abuz comis de DanJarmerie ieri ? Adauga link-ul aici https://goo.gl/forms/MBUGXVwtM3NaiBBG3
Lista abuzurilor poate sa fie vazuta aici https://docs.google.com/spreadsheets/d/1DrL36qHVxaLwO7tF6AIe2st9hYjbVS-AyG1LSxZPcYU/edit#gid=1057754759

Instituția Prefectului Municipiului București Jandarmeria Româna

 

Cluj-Napoca. Rezistența e vie.

 

Proteste 20 iunie 2018

Marșul Bicicliștilor – Vrem un oraș pentru oameni – 21 aprilie 2018

Marșul Bicicliștilor – Vrem un oraș pentru oameni – 21 aprilie 2018

foto si articol preluate de pe www.facebook.com

 

Pe 21 aprilie 2018 are loc al doisprezecelea Marș al Bicicliștilor din București. De la ora 14.30 vă așteptăm să cerem împreună un#oraspentruoameni pe toți aceia care ne simțim stingheri într-un oraș al mașinilor, 

Motivele de protest nu s-au schimbat din 2013, de când am depus notificarea adunării publice! Nu suntem ”vizionari”… doar avem o (altă) administrație incompetentă.

Motivele organizării protestului:
- neaplicarea măsurilor de siguranţă rutieră 
- încurajarea transportului motorizat în timp ce oraşul este cea mai poluată capitala europeană 
- lipsa unei viziuni a administraţiei oraşului pentru creşterea calităţii vieţii 
- menţinerea în funcţii a persoanelor vinovate de pagubele de milioane de euro provocate de recepţia ilegală a pistelor pentru biciclete
- neaplicarea măsurilor de eficientizare a transportului public prin asigurarea de benzi dedicate.

Plecarea în marș se va face la ora 15.30 de la intrarea Charles de Gaulle a Parcului Herăstrău.

Traseul poate fi parcurs de către orice biciclist:
https://goo.gl/QRBFFc

Evenimentele anterioare:

27 octombrie 2012 – Existăm și-o s-avem bandă!
https://www.facebook.com/events/124899744326490/

23 martie 2013 – Nu vrem piste pe trotuar !
https://www.facebook.com/events/436582506428150/

21 septembrie 2013 – Vrem piste pe șosea. Vrem un oraș pentru oameni !
https://www.facebook.com/events/696395847044665/

10 mai 2014 – Vrem un oraș pentru oameni !
https://www.facebook.com/events/628882057181905/

20 septembrie 2014 – Vrem un oraș pentru oameni! !https://www.facebook.com/events/435169156622846/

25 aprilie 2015 – Vrem un oraș pentru oameni!
https://www.facebook.com/events/1621662524735586/

19 septembrie 2015 – Vrem un oraș pentru oameni!
https://www.facebook.com/events/505163342993162/

23 aprilie 2016 – Vrem un oras pentru oameni
https://www.facebook.com/events/567772036725189/

24 septembrie 2016 – Vrem un oras pentru oameni
https://www.facebook.com/events/1095697830512904

22 aprilie 2017 – Vrem un oraș pentru oameni
https://www.facebook.com/events/292942107792173/

23 septembrie 2017 – Vrem un oras pentru oameni
https://www.facebook.com/events/167175317142425

Adunarea publica indeplineste toate conditiile legale de desfasurare.

Puteți ajuta la promovarea evenimentului dacă vă invitați prietenii, rudele și colegii. Utilizati platforma Facebook, e-mail-ul, telefonul sau discuțiile directe. :)

————————–-
Organizatorii marșului se delimitează de orice mesaj sau acțiune politică ce poate fi asociată acestui protest. Acțiunea nu are nicio conotație politică, fiind în fapt o acțiune care vizează politicile de dezvoltare urbană.

Considerăm că mediul politic este de fapt destinatarul final al acestui marș, astfel că invităm orice membru de partid care dorește să se alăture marșului să o facă mai degrabă instituțional, prin decizii administrative care să conducă la o dezvoltare sustenabilă a orașului.

Solicităm mediului politic să înțeleagă demersul ca fiind unul al cetățenilor. Deși membrii de partid sunt și ei cetățeni, aceștia sunt o categorie aparte care, odată prezenți în această acțiune, va contamina politic un demers onest și civic. Ne așteptăm la responsabilitate și respect față de cetățeni.
————————–——————–
Organizaţia pentru Promovarea Transportului Alternativ în România (OPTAR) este o asociaţie care susţine dezvoltarea mobilităţii urbane prin oferirea de alternative viabile de deplasare pentru cetăţeni, indiferent cum aleg să se deplaseze: pe jos, cu bicicleta, cu transportul public sau cu autoturismul.

articol preluat de pe www.facebook.com

Tudorele, pleacă TU, cu hoții tăi!

Tudorele, pleacă TU, cu hoții tăi!

foto si articol preluate de pe www.facebook.com

 

Pentru aceste acte şi fapte de netolerat, în temeiul prev art 54, ar 4, coroborat cu 51, alin 2, legea 303 din 2004, declanşez procedura de revocare din funcţie a procurorului şef al DNA.”

Astazi, ministrul justitiei, Tudorel Toader a decis, fara sa aduca argumente, declansarea procedurii de revovcare a sefei DNA, Laura Codruta Kovesi.

Da, stim, DNA-ul este foarte deranjant pentru cei care toaca banii romanilor si vor sa traiasca linistit cu asta. Apropos, in 2016, DNA, doar in dosarele de mare coruptie, a urmarit recuperarea sumei totale de 667 milioane euro. Adica bani furati de la romani de catre corupti.

Tot azi, in zeci de orase au iesit cateva mii de persoane in strada, pentru a-si arata sustinerea fata de justitie, lupta anticpruptie si DNA.

NU RENUNTAM, nu acceptam un abuz facut o gasca de infractori .

Duminica ne vedem la ora 18:00 in fata la Guvern pentru a cere demisia ministrului inJustitiei.

 

articol preluat de pe www.facebook.com

Toate drumurile duc la Bucuresti. “Revolutia” generatiei noastre

Toate drumurile duc la Bucuresti. “Revolutia” generatiei noastre (Protest – 20 ianuarie 2018)

foto si articol preluate de pe facebook.com

2 ianuarie 2018

 

Toate drumurile duc la Bucuresti. “Revolutia” generatiei noastre

Sâmbătă, 20 ianuarie, încurajăm lumea din întreaga țară să se alature protestelor din București.
Nu este nevoie să iesim de multe ori în stradă.
Este nevoie să ieșim mulți, o dată.
Propunem un marș Piața Universitatii – Piața Unirii – Fântâni – Parlament, cu vizite la instituțiile confiscate de către majoritatea parlamentară (Avocatul Poporului, CCR, CNA)

Ajutoare pentru protestatari (București) – Precum și oferte cazare pentru persoanele care vin din afara Bucureștiului.
https://goo.gl/qvRrTc

Ca sa crestem cat mai bine evenimentul, avem nevoie :

☑️Sa va invitati prietenii la eveniment.

☑️Avem nevoie de persoane care sa ne ajute sa impartim aceste flyere, mesaje. Daca poti sa ajuti, completeaza acest formular:
https://goo.gl/forms/RHeUfD0sP52WyNuK2

☑️ Facut un video prin care sa explicati de ce o sa veniti la Bucuresti pe 20 ianuarie/ de ce iesi la protest pe 20. Puteti sa il postati in eveniment, ca sa il preluam si distribuim si pe paginile noastre.

☑️Trimis sms-uri de sarbatori, indemn ca sa vina la Bucuresti pe 20 ianuarie.Text-ul poate sa fie gasit aici https://goo.gl/7yqMjf

☑️Completați formularul cu datele de transport/cazare pentru ca alți oameni sa va contacteze:
- Formular inregistrare cazare/transport: https://goo.gl/7TiAXF
- Răspunsurile din care puteți alege unde sa va cazați sau cu cine sa mergeți în mașină:
https://goo.gl/2L4wbj

☑️Daca poti sa printezi cateva sute de foi A4, completeaza acest formular https://goo.gl/dfYHbY

 

Toate drumurile duc la Bucuresti. “Revolutia” generatiei noastre

Toate drumurile duc la Bucuresti. "Revolutia" generatiei noastre (20 ianuarie 2018) - foto preluat de pe facebook.com

Toate drumurile duc la Bucuresti. “Revolutia” generatiei noastre (20 ianuarie 2018) – foto preluat de pe facebook.com

————————– Descriere ——————

Legile justiției au fost votate, ele ajung acum la președintele Klaus Iohannis, care le poate întoarce o singură dată înapoi.
Legile de modificare a codului penal urmează să fie votate.

„Masacrarea Justiţiei de către PSD-ALDE, criticată de magistraţi, Departamentul de Stat, Comisia Europeană, este mai mult decât un atac la procedurile de drept şi la adresa luptei anticorupţie“

Este un asalt chiar la adresa democraţiei din România.
Felul în care PSD şi ALDE au abuzat procedurile parlamentare legitime, în care au încercat să închidă gura Opoziţiei şi a oricui a îndrăznit să se împotrivească reprezintă semnale care ar trebui să alarmeze orice român care doreşte pentru România o viaţă în libertate şi democraţie.
La care se adaugă si modificările Codului de Procedură Penală şi situaţia generală gravă din toate celelalte domenii ( sănătate, educaţie, economie, infrastructură, cultură, ecologie)

Primele două luni din 2018 vor fi decisive pentru consolidarea democrației în România.

https://www.vedemjust.ro/index.php?p=societatea-civila-impotriva-modificarii-legilor-justiiei

Nu dăm înapoi

Avem în fața noastră doua opțiuni.

Optiunea #1 – Ne gasim o scuza, un pretext si nu participăm la proteste.
În cele din urma, un om in plus sau in minus nu va face o diferența. Ne vedem de ale noastre, discutam cu prietenii ca “Da, n-am mai ieșit la protest. Lasă, că se descurca si fara mine.” Dacă crezi că ești singurul care gândește asta, te inseli.
Drumul spre schimbare este pavat cu îndoieli si fiecare dintre noi a gandit asa odata cand a venit vorba de un protest.
Asa au gandit si cei 60% care nu au venit la urne în decembrie 2016. Să repetăm oare aceeași greșeală?

Există Optiunea #2.
Ieșim la protest, arătăm public că nu suntem dispusi să acceptăm corupția, că vrem un viitor mai bun si sa oferim un mesaj celor care se îndoiesc că schimbarea este posibilă.

Da, schimbarea este posibilă.
Începe cu noi si doar trebuie să avem curajul și speranța să nu ne lăsăm bătuți foarte usor.
Politicienii corupți vor merge până în pânzele albe ca să își apere interesele, nu vor renunța usor, mai ales că acum au o validare electorală.

Ei nu ne-au făcut viața ușoară. De ce le-am face-o noi pe a lor?

Așadar, cu câte persoane vii la protest ?
Cate afise si flyere poti să lipesti în bloc, sa pui in cutiile postale ?
Câte mesaje in privat și invitații la eveniment poți să trimiți?

Schimbarea începe cu noi si nu se termina niciodată. E un drum lung, iar perseveranță noastra în fata corupției le va da si celorlalţi increderea si speranța că puterea este de fapt în mâinile noastre.

Toate drumurile duc la Bucuresti. “Revolutia” generatiei noastre

articol preluat de pe facebook.com

“NU Legii Gratierii Si Amnistiei”, proteste în București, Cluj, Brașov, Iași, Timișoara, Sibiu și în alte orașe din România (18 ianuarie 2017)

Protest “NU Legii Gratierii Si Amnistiei” (București – 18 ianuarie 2017)

foto: Sergiu Brega

 

„Nu legii graţierii!” Protest în Piaţa Universităţii

 

Protest "NU Legii Gratierii Si Amnistiei" (București - 18 ianuarie 2017) - foto: Sergiu Brega

Protest “NU Legii Gratierii Si Amnistiei” (București – 18 ianuarie 2017) – foto: Sergiu Brega

 

 

“România, aruncată înapoi în anii 90″. Societatea civilă vs. ordonanţele Iordache

 

Protest "NU Legii Gratierii Si Amnistiei" (București - 18 ianuarie 2017) - foto: facebook.com

Protest “NU Legii Gratierii Si Amnistiei” (București – 18 ianuarie 2017) – foto: facebook.com

 



Romanian protests target government over corruption drive

 

Proteste la Cluj, Brașov, Timișoara, Sibiu, Iași, București, Craiova „Bravo DNA!”, „Hai Codruța!”, „Hoţii stau la puşcărie, că-i democraţie!”

 

Se cuvine să rezistăm prezentului și să ne pregătim viitorul

Se cuvine să rezistăm prezentului și să ne pregătim viitorul

foto si articol preluate de pe facebook.com

16 decembrie 2017

 

“Se cuvine să rezistăm prezentului și să ne pregătim viitorul” Regele Mihai, discurs în Parlamentul României, 25.10.2011

Ieșim duminică să tragem un semnal de alarmă față de asaltul împotriva justiției. 
(LUNI, 18 Decembrie, la Senat se dă votul final pe Legile Justiției)

Ne întâlnim la ora 17:00 în Piața Victoriei, urmând să plecăm în marș către Casa Poporului la ora 18:00. 
Traseul va fi următorul : Piața Victoriei – Piața Romană – Universitate – Piața Unirii – Piața Națiunilor Unite – Parlament, unde ne oprim și aprindem luminile telefonului.

Sau fiecare în orașul lui.

Hai să fim cu toții în stradă duminică pentru a da alarma! Tăcerea noastră e puterea lor, așa că hai să facem gălăgie! Luptăm până la capăt.

E nevoie de următoarele: Oale/cratițe/capace/polonice/linguri/
În acest fel ne facem auziți. Vedeți cum a fost la Cluj duminica trecută :https://www.facebook.com/coruptia.ucide/videos/724969691025272/

Îi PUTEM opri? Da, categoric!
VREM să îi oprim? La întrebarea asta va trebui să ne răspundem fiecare în parte, onest.
Ce e sigur, însă, e că răspunsurile noastre, adunate la un loc, vor determina viitorul nostru și al României pentru mulți ani de acum încolo.
O descriere a ce urmează să se întâmple în România :
https://www.petreanu.ro/noul-penal-imaginat-politicieni-descrie-republica-romana-infractorilor/

Cum evoluează calendarul pentru încătușarea Justiției:
https://www.hotnews.ro/stiri-esential-22176276-alerta-amendamente-distrugatoare-pentru-justitie-suspectii-coruptie-nu-mai-pot-arestati-preventiv-procurorii-nu-mai-pot-comunica-nici-fel-informatii-din-dosare-beneficiul-cui-modifica-articolul-referi.htm

In afara de legile justiției sunt mai multe probleme presante:

- Nationalizarea mascată a Pilonului II de pensii
- Modificările codului fiscal, ce urmează sa arunce România într-un haos, începând cu 1 ianuarie 2017.
- Pe plan local, Gabriela Firea face un stat în stat din primăria București.
https://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-22173791-primele-achizitii-facute-firmele-proaspat-infiintate-gabriela-firea-brad-inchiriat-14-000-euro-spiridusi-din-polistiren-masini-laptopuri-borduri-plus-campionii-achizitiilor-sunt-firme-noi-noute-action.htm

La toate acestea se adaugă și situația gravă din Sănătate, Educație, Infrastructură, Economie, Cultură.

CE POȚI FACE?

1. Hai în stradă. Te simți revoltat, încrezător ca vom reuși sau, din contră, obosit și resemnat? Hai oricum! Stările trec, faptele rămân și ele sunt singurele care contează. In februarie am oprit OUG13. Asta o sa facem si acum.

2. Contactează-ți parlamentarii și cere-le să respingă toate modificarile aduse legilor justiției. Sună-i! Scrie-le! Mergi în audiență! Pune accent pe senatori deoarece VOTUL FINAL pentru legile Justitiei se dă luni, 18 Decembrie, la Senat! Efortul tău contează!

3. Scoate-ți din cap odată pentru totdeauna ideea că “Degeaba! Nu se schimbă nimic! Deja suntem în Dictatura!”
Fals. Nu este nimic pierdut! Atâta timp cât suntem uniți și hotărâți, aceste propuneri nu vor trece, iar România va rămâne o democrație.

4. Informează-te și informează-i pe ceilalți! Găsești materiale foarte clare pe Corupția Ucide, Declic, REZISTENTA, Factual.

5. Ne bucurăm pentru că faci parte din aceasta comunitate. Ca să putem să ne facem auziți avem nevoie de ajutorul tău. Te rugăm să dai share evenimentului + invite + mesaje private .

6. Dacă nu locuiești în București, ieși oriunde te afli. (Mulți sunt prezenți la sediile PSD din țară, discuta cu cei din orașul tău și organizați-vă )

#vavedem #faraviolenta!

Notă : fiecare este răspunzător în fața legii pentru comportamentul din timpul protestelor.

articol preluat de pe www.facebook.com

Protest Ei cu hoții, noi cu toții (10 decembrie 2017)

Protest Ei cu hoții, noi cu toții! (București, 10 decembrie 2017)

Credit foto: Mihut Savu / Epoch Times Romania

11 decembrie 2017

 

Chemare la proteste de amploare. A început dictatura hoției.
Chemam lumea din Romania, diaspora să vină la București, din toată țara!

Întreaga națiune a fost ieri martora uneia dintre cele mai dezgustătoare acțiuni politice din ultimii ani. Într-o zi care ar fi trebuit să fie un moment de reflecție istorică și de unitate, dar și de aducere aminte a ororilor, lipsei de libertate și sărăciei care au urmat dictaturii, corupției și domniei bunului plac, Parlamentul, prin PSD, ALDE și UDMR, a început readucerea justiției sub control politic prin adoptarea modificărilor la legea 303 și legea ANI.

Dacă proiectul de modificare a statutului magistraților devine lege, independența procurorilor va fi eliminată, judecătorilor și procurorilor li se vor îngrădi dreptul la critică și cel la liberă exprimare, magistrații vor putea fi anchetați de comisii parlamentare, iar magistrații trimiși în judecată vor putea continua să judece și să “împartă dreptate”. La fel, dacă proiectul de modificare a legii ANI va trece de Parlament, zecilor de parlamentari care au folosit bani publici să-și plătească ilegal rudele li se vor șterge cu buretele interdicțiile aplicate de ANI și confirmate de instanțe.

Este începutul dictaturii hoției în România și e doar o chestiune de timp până când se vor decide dosare penale la partid, ca pe vremea Rodicăi Stănoiu și a lui Adrian Năstase, furtul din banii noștri va redeveni normă acceptată și nepedepsită a comportamentului politic, iar hărțuirea magistraților independenți va fi un fapt cotidian. Noi toți vom continua să sărăcim și să trăim într-o țară fără spitale, fără școli sau autostrăzi, în care fiecare dintre noi este bătaia de joc a unor autorități publice abuzive, incompetente și corupte.

Am privit, tot ieri, cu indignare și stupefacție, scenele din Camera Deputaților, în care abuzurile majorității PSD au transformat ceea ce trebuia să fie o dezbatere parlamentară într-un șir de intimidări și cenzură a Opoziției. Imposibilitatea de a depune amendamente, imposibilitatea de a vorbi la microfon sunt scene care aparțin regimurilor autocratice și cu tendințe dictatoriale, nu unei democrații precum dorim să fie România.
Parlamentul trebuie să fie un loc de dezbatere, nu o mașină de vot în mâna unui lider de partid.
Nu vom sta și accepta repetarea istoriei. Dictatura nu se instalează într-o zi sau peste noapte, nu există anunț oficial de instalare a dictaturii. Fiecare zi în care tăcem și închidem ochii la restrângerea drepturilor noastre, a libertăților individuale, a democrației, a independenței justiției și domniei legii ne îndepărtează de lumea democratică în care am intrat cu atâtea sacrificii.

Nu avem voie să acceptăm întoarcerea în trecutul întunecat al României. Duminică, 10 decembrie 2017, ora 18.00, vom ieși în stradă din nou. Vă chemăm, dragi cetățeni ai României, din București și din provincie în Piața Victoriei din București. Toți cei care nu au posibilitatea de a veni în București să iasă în fiecare oraș în care trăiesc și își cresc copiii. Haideți să ne apărăm dreptul la libertate și demnitate, drept atât de greu câştigat. Maşina de vot PSD, ALDE, UDMR continuă să ne macine libertatea, pe care noi avem datoria să o apărăm pentru noi și pentru copiii noştri.

Extras din evenimentul Ei cu hoții, noi cu toții! (10 decembrie 2017)

 

Protest "Ei cu hoții, noi cu toții!" (București, 10 decembrie 2017) - foto preluat de pe www.facebook.com/USRNational/

Protest Ei cu hoții, noi cu toții! (București, 10 decembrie 2017) – foto preluat de pe www.facebook.com/USRNational/

 

Ei cu hoții, noi cu toții! (10 decembrie 2017)

Ei cu hoții, noi cu toții! (10 decembrie 2017)

foto si articol preluate de pe www.facebook.com

9 decembrie 2017

 

Organizat de :

600000 pentru Rezistenta
Insistam
Platforma România 100
Inițiativa România
Asociatia Civica ProFest
Geeks for Democracy
Evoluție În Instituție
Declic
Uniți Salvăm
Corupția ucide
Institutul pentru Politici Publice

Chemare la proteste de amploare. A început dictatura hoției.
Chemam lumea din Romania, diaspora să vină la București, din toată țara!

Întreaga națiune a fost ieri martora uneia dintre cele mai dezgustătoare acțiuni politice din ultimii ani. Într-o zi care ar fi trebuit să fie un moment de reflecție istorică și de unitate, dar și de aducere aminte a ororilor, lipsei de libertate și sărăciei care au urmat dictaturii, corupției și domniei bunului plac, Parlamentul, prin PSD, ALDE și UDMR, a început readucerea justiției sub control politic prin adoptarea modificărilor la legea 303 și legea ANI.

Dacă proiectul de modificare a statutului magistraților devine lege, independența procurorilor va fi eliminată, judecătorilor și procurorilor li se vor îngrădi dreptul la critică și cel la liberă exprimare, magistrații vor putea fi anchetați de comisii parlamentare, iar magistrații trimiși în judecată vor putea continua să judece și să “împartă dreptate”. La fel, dacă proiectul de modificare a legii ANI va trece de Parlament, zecilor de parlamentari care au folosit bani publici să-și plătească ilegal rudele li se vor șterge cu buretele interdicțiile aplicate de ANI și confirmate de instanțe.

Este începutul dictaturii hoției în România și e doar o chestiune de timp până când se vor decide dosare penale la partid, ca pe vremea Rodicăi Stănoiu și a lui Adrian Năstase, furtul din banii noștri va redeveni normă acceptată și nepedepsită a comportamentului politic, iar hărțuirea magistraților independenți va fi un fapt cotidian. Noi toți vom continua să sărăcim și să trăim într-o țară fără spitale, fără școli sau autostrăzi, în care fiecare dintre noi este bătaia de joc a unor autorități publice abuzive, incompetente și corupte.

Am privit, tot ieri, cu indignare și stupefacție, scenele din Camera Deputaților, în care abuzurile majorității PSD au transformat ceea ce trebuia să fie o dezbatere parlamentară într-un șir de intimidări și cenzură a Opoziției. Imposibilitatea de a depune amendamente, imposibilitatea de a vorbi la microfon sunt scene care aparțin regimurilor autocratice și cu tendințe dictatoriale, nu unei democrații precum dorim să fie România.
Parlamentul trebuie să fie un loc de dezbatere, nu o mașină de vot în mâna unui lider de partid.
Nu vom sta și accepta repetarea istoriei. Dictatura nu se instalează într-o zi sau peste noapte, nu există anunț oficial de instalare a dictaturii. Fiecare zi în care tăcem și închidem ochii la restrângerea drepturilor noastre, a libertăților individuale, a democrației, a independenței justiției și domniei legii ne îndepărtează de lumea democratică în care am intrat cu atâtea sacrificii.

Nu avem voie să acceptăm întoarcerea în trecutul întunecat al României. Duminică, 10 decembrie 2017, ora 18.00, vom ieși în stradă din nou. Vă chemăm, dragi cetățeni ai României, din București și din provincie în Piața Victoriei din București. Toți cei care nu au posibilitatea de a veni în București să iasă în fiecare oraș în care trăiesc și își cresc copiii. Haideți să ne apărăm dreptul la libertate și demnitate, drept atât de greu câştigat. Maşina de vot PSD, ALDE, UDMR continuă să ne macine libertatea, pe care noi avem datoria să o apărăm pentru noi și pentru copiii noştri.

Asociația Aradul Civic
Acțiunea Civică Galați
Alba Iulia Civică 
Asociația Civică ProFest
#activAG - Pitești
CIVICA Iaşi
Civism Mureș
Comunitatea Curățăm Galațiul 
Corupția Ucide
Cuza Vrea Dreptate Iași
Declic
Diaspora Franța solidară cu România
Evoluție în Instituție
Geeks For Democracy
Grupul Civic #Insist
Inițiativa România
Institutul pentru Politici Publice
Oradea Civică
Platforma România 100
Procivic Baia Mare
Rădăuțiul Civic
#Rezist Birmingham WMW
#Rezist Bacău
#Rezist Constanța
#Rezistam Düsseldorf
#Rezist Liguria
#Rezist Milano
#Rezist München
#Rezist Râmnicu Vâlcea
#Rezist Zürich
#REZISTENȚA
România Vie
Ștafeta Steagului U.E.
Timișoara Civică
Tulcea #rezistă
Umbrela AntiCorupție Cluj
UnitiSalvam
Valea Jiului Society
VedemJust

articol preluat de pe www.facebook.com

Evenimente

nimic găsit

Ne pare rău, nu de posturi potrivit criteriilor