Articole

În apărarea surselor și în atenția lui Victor Ponta

autor CĂTĂLIN TOLONTAN

”Pentru combaterea corupției, toți cetățenii trebuie să se implice. Ziariștii trebuie să rămînă și ei vigilenți pentru ca procurorii să implementeze legea transparent și eficient și pentru a ne asigura că nimeni nu e mai presus de lege”

Hoyt Yee, adjunctul asistentului secretarului de stat al SUA, București, 9 septembrie 2014
În timp ce Guvernul a avizat azi o schimbare de lege care incriminează sursele și pe jurnaliști, patru judecători și un avocat din România publică o carte în care arată cum nici un guvern din UE nu a cîștigat nici un caz la CEDO cînd a vrut să deconspire sursele ziariștilor!
Imaginile cu Hrebenciuc, Cocoș și ceilalți s-au întrerupt brusc acum cîteva clipe.

Pe ecrane apare Victor Ponta. E înțolit în tradiționalul costum închis la culoare. Lîngă el, ca un sfetnic aureolat de secrete sobre, se ghicește jumătate din figura lui Liviu Dragnea. Puțin mai în spate stă Gabi Firea. Și mai în spate, un ficus.

Reportera întinde microfonul. Premierul este întrebat cum comentează faptul că azi, 29 octombrie 2014, cabinetul a avizat pozitiv o schimbare de lege care pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani ”orice cetățean care dezvăluie informații care, potrivit legii, nu au caracter public, dintr-o cauză penală aflată în curs de cercetare”.

”Păi dumneavoastră publicați lucruri din surse ilegale?”, întreabă Victor Ponta, zîmbind. Reportera tace.

Fostul procuror simte gustul sîngelui proaspăt. ”Dacă faceți lucruri ilegale nu puteți avea pretenția să nu plătiți”, zice prim-ministrul. ”Asta faceți?”, mustăcește el.

Nasol moment pentru noi, ziariștii! Sau poate că nu.

Pentru că da, asta facem! Publicăm lucruri care n-ar trebui să se afle în posesia noastră.

Folosim surse licite sau ilicite și, ghiciți ce, domnule Victor Ponta, ar trebui nu doar să nu ne băgați la închisoare pe noi sau pe surse, ci să acceptați că acest lucru e parte a unui bine mai mare decît oricare dintre noi.

Nu e nici o glumă. Ca șef al Guvernului și, mai ales în calitate de candidat la președinție, nu numai că e complet anapoda să vă ocupați cu vînătoarea de surse, dar e și împotriva legislației europene și împotriva jurisprudenței naționale și europene.

Cartea asta a venit pe șut, cum se zice în fotbal, că tot ați anunțat azi că veți introduce o oră de fotbal în școli. Fotbal și arestări în aceeași ședință de guvern.

Judecătorii Vasile Bozeșan, Dragoș Călin, Florin Mihăiță, Ionuț Militaru și avocatul Dorin Pană au publicat recent un volum intitulat ”Limitele libertății de exprimare. Politicieni, jurnaliști, magistrați”.

Capitolul ”Protejarea surselor jurnalistice” are 10 de cazuri. Pe siteul CEDO sînt multe altele. Indiferent de țară, de perioadă, de circumstanțele concrete, statele au pierdut în fața Curții ori de cîte ori au căutat să dezvăluie sursa ziariștilor.

Unele Parchete mai nervoase din fire le-au confiscat laptopurile reporterilor. Altele au acuzat un jurnalist neamț că a corupt un funcționar OLAF ca să primească documente confidențiale. Iar, în Belgia, un judecător de instrucție din Liege a pus să se scotocească mașinile ziariștilor care aveau drept sursă pe un procuror din cazul Curții de Apel.

Rezultatul? Au pierdut unii întîi în instanțele naționale și, fără excepție, la CEDO!
De ce?

”Arestarea unui jurnalist pentru a-l determina să-și dezvăluie identitatea sursei este disproporționată și descurajează persoanele care au informații despre ilegalități în a le împărtăși presei.”

”Consecințele se răsfrîng asupra ziaristului a cărui reputație poate fi afectată negativ în ochii viitoarelor potențiale surse, precum și asupra membrilor publicului, care au interes de a primi informațiile comunicate prin surse anonime și care sînt, ei înșiși, surse potențiale.”

”Curtea a apreciat că protecția surselor jurnalistice este una dintre condițiile fundamentale pentru libertatea presei.”

”Fără această protecție, sursele pot fi împiedicate să asiste presa în informarea publicului, putînd fi afectată abilitatea presei de a furniza date de încredere și precise.”
(Cazul Voskuil contra Olandei, 2007)

”Curtea a subliniat că dreptul jurnaliștilor de a-și tăinui sursele nu era un simplu privilegiu acordat sau retras în funcție de liceitatea surselor, ci un veritabil atribut al dreptului publicului la informare.”

”Protecția surselor jurnalistice este una dintre pietrele de bază ale libertății presei. Fără această protecție, sursele jurnalistice pot să fie descurajate să ajute presa să informeze publicul, iar rolul presei de cîine de pază ar scădea dramatic.”
(Cazul Ressiot și alții contra Franței, 2012)

”Curtea subliniază importanța reportajelor realizate despre procedurile penale pentru informarea publicului și ca să permită acestuia să-și exerseze dreptul de supraveghere cu privire la funcționarea justiției penale”
(Cazul Dupuis și alții contra Franței, 2007)

Putem continua pînă dimineață. Sînt zeci de astfel de cazuri și de motivații care par incredibile pentru mentalitatea românească. Ghinion pentru politicieni, sîntem în Europa!

Așa că mesajul, atît pentru Victor Ponta, dar și pentru Traian Băsescu, cel care bătea apropouri amenințătoare la TV în legătură cu discuțiile dintre un ziarist și procurori, este următorul: dacă aș putea să rostogolesc pe scările DNA un dulap plin cu dosare, mai ales din alea care întîrzie de ani de zile, ca să-l mut în redacție, aș face-o!

Și apoi aș aștepta, împreună cu avocați, să ne ridicați și să vedem ce spune judecătorul. Este secretul cercetării penale mai puternic decît interesul public de a monitoriza cercetarea penală? E normal să se incrimineze ceea ce articolul 10 din Convenția Europeană numește ”libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice”?

După cum scriu în carte și cei cinci autori, ”protecția surselor nu este, desigur, una absolută”. Statul are dreptul de a-și apăra secretele.

Dar, nicăieri în Europa, în interval de cîteva săptămîni, președintele în exercițiu și principalul candidat creditat să-i fie succesor nu s-au ocupat de sursele jurnaliștilor cu atîta ostilitate. Sînt ei adversari politici, dar, cînd e vorba de presă, se enervează cam la fel.

”Curtea hotărăște că nu poate prevala asupra dreptului jurnaliștilor de a-și proteja sursele nici măcar scopul autorităților de a e elimina pericolul unei noi viitoare dezvăluiri a informațiilor confidențiale”… Singura certitudine după seara de duminică… A doua zi vom rămîne tot europeni.

După aceea depinde de noi.

articol preluat de pe http://www.tolo.ro/
foto coperta http://www.nasul.tv/

Ponta: Ca preşedinte aş face referendum privind forma de guvernământ. Monarhia a căpătat atractivitate

Premierul Victor Ponta a afirmat că, în calitate de preşedinte, ar organiza în mandatul său, poate chiar până în 2016, un referendum privind forma de guvernământ care trebuie să existe în România, arătând că românii optează pentru republică, dar monarhia a obţinut în timp o mare atractivitate.

“Cred că în anii care urmează va trebui în România să existe un moment nu doar de dezbatere publică, ci un moment de decizie – ceea ce înseamnă referendum – legat de forma de guvernământ. Eu cred că majoritatea românilor sunt – şi azi, când vorbim – pentru forma de republică, monarhia însă a căpătat, faţă de perioada nostalgică de la început, o mult mai mare atractivitate şi cred că ar trebui, undeva în decursul mandatului meu, poate chiar până în 2016, să avem un asemenea referendum legat de forma de guvernământ. Eu aş face un asemenea referendum”, a spus Ponta la România TV.

El s-a referit la acest referendum ca o variantă posibilă în care ar fi dispus să demisioneze din postul de preşedinte, dacă va câştiga alegerile prezidenţiale.
articol preluat de pe http://m.mediafax.ro

Cui face de fapt pârtie, Băsescu?

de Silviu Pricopie

România a dat deja în primul clocot al campaniei electorale. Aseară președintele a ieșit din nou pe sticlă și în emisiunea unui mare apărător al intereselor corporatiste (n.a. a se vedea seria de emisiuni având ca subiect Scandalul Microsoft) l-a denumit – aproape cu subiect și predicat – pe V.V.Ponta drept ofițer acoperit SIE. Văleleu!… În câteva ore luase foc Facebook-ul, Twitter-ul, Internetul și probabil toate televiziunile de știri. Deontologii făceau spume la gură, blestemând și înjurând – în funcție de afinități – fie pe subiectul știrii, fie pe emitentul acesteia. Chestie de gust!

După cum au evoluat lucrurile din punct de vedere mediatic (și spectacolul încă nu s-a terminat), cunoscătorii au putut ghici o mână profesionistă care întreține văpaia, agitând și acaparând total agenda publică. Testul inițial avusese loc cu câteva săptămâni în urmă când, am asistat la auto-sacrificiul unei piese importante a jocului mediatic: Robert Turcescu. Exact la fel și pe același model îndelung studiat în laboratoarele de psihologie socială, precum cele ale unor corporații de calibrul RAND Corp., și astăzi am asistat la același spectacol: știre bombă, inflamare până la paroxism, acapararea agendei publice, eliminarea oricărui alt subiect din orizontul publicului. Efect garantat: întipărirea în mentalul colectiv al unei propoziții simple, de maxim 3-4 cuvinte. În aceeași ordine de idei, episodul Turcescu mai avusese un rol deosebit de important: demonizarea unei categorii de profesioniști, fără luarea în discuție, cu seriozitate și bună credință, a rolului și modului de acțiune al acesteia.

Toate bune și frumoase! Acum, că președintele ne-a spus care “catindat” (sic!) e Mangafaua, nu mai urmează decât să votăm în consecință. Dacă tot nu vrem… și o ținem pe-a noastră că nici un candidat nu ne reprezintă sau ne pune năpasta să preferăm vreun altul decât cel stabilit de stăpânire sau tot pe Viorel, atunci… “Pac! Scrisoarea la Războiu!...”. Dacă acesta a fost doar un croșeu la ficățelul neobișnuit cu smardoiala a bietului prim-ministru, va urma upper-cut-ul ce-l va pune definitiv la podeaua politicii, sub forma unui box-office ce va sparge toate recordurile. Prietenii știu ce și cum!… Dar să nu anticipăm și să stricăm bunătate de spectacol.

Acum haideți să vedem, ce a urmărit de fapt președintele cu această punere în scenă, demnă de Bollywood. Totul începe mult mai devreme, înainte de începerea campaniei propriu-zise. Într-o zi, tam-nesam… fără să-l întrebe nimeni, iese public și spune că el catindat ca Lenuța nu vede pe altcineva. Exact ca o nucă în perete. De ce ne-ar interesa opinia dvs. “independentă, echidistantă și apolitică”? La ultimul referendum, doar telefoanele roșii venite de pe la cancelariile europene v-au salvat scaunul. În fine. Ați spus-o, ați spus-o. Asta e. Dar oare ce a urmărit domnia sa prin acest sprijin declarat fățiș și scârbos de-a dreptul, chiar și pentru o țară cu nivelul democrației ca cel din România? Ei… aceasta este întrebarea!

manipulare_tv

Oare nu cumva domnul președinte face prin toate aceste gesturi, pârtie pentru altcineva??? Hm… Să stăm strâmb și să judecăm drept. O nominalizează pe Udrea, drept preferință a sa, știind clar că cele 7,4 milioane de anti-băsiști (rămași după ultimele zvonuri, doar vreo 5 milioane, datorită jocului infect practicat de cealaltă echipă, pe modelul naționalei lui nea Piți) vor vedea roșu în fața ochilor și vor stuchi a: “Piei Satană!” în direcția Lenuței. Nu că ar fi iubit-o foarte mult și fără “sprijinul” declarat al președintelui. Prin această mutare măiastră, Băsescu nu a făcut altceva decât să abată mânia populară anti-băsistă de la candidatul real al echipei din spatele președintelui actual. Pentru Viorel pregătise de multă vreme (a se vedea desfășurarea profesionistă a scandalului media de azi) croșeul la ficați (marea “dezvăluire” de aseară), și eventual upper-cut-ul care se pregătește febril, dacă agentu’ lu’ pește nu se potolește. Pentru Iohannis are asmuțit deja dulăul ANI, care – ca prin minune – cu vreo câteva zile înainte de alegeri va demonstra în justiție incompatibilitatea neamțului, cu funcția de catindat.

Și acum… ghici Macovei, pentru cine a tot făcut pârtie în mod febril, în tot acest timp, președintele Băsescu?  :-)

articol preluat de pe http://silviupricope.wordpress.com/

Traian Băsescu: Victor Ponta este agentul acoperit

Președintele Traian Băsescu a declarat public că Victor Ponta a fost ofițer acoperit al Serviciului de Informații Externe în perioada 1997-2001.

”Victor Ponta trebuie să recunoască că a fost ofițer acoperit al SIE în perioada 1997-2001”, a declarat Traian Băsescu, la Realitatea TV.

Traian Băsescu susține că așa se explică ascensiunea fulminantă a lui Victor Ponta atât în cariera profesională, cât și în politică. ”In 95 el a iesit procuror, a fost repartizat la Parchetul de la sectorul 3 cred. A stat in 96, in 97 si in 98 dintr0o data la Parchetul general. N-am constatat sa fi facut vreo isprava acolo la sector, sa fi starpit macar pe aia care vindeau gogosari in piata fara bon”.

Întrebat dacă Victor Ponta ar trebui să se retragă din cursă, Băsescu a răspuns: ”Nu știu, e treaba lui ce face”.
articol preluat de pe http://www.stiripesurse.ro

Ponta, atac la procurorii care investighează cazul Lukoil: Nimeni nu fugea din țară cu conductele

Procurorul este suveran şi independent în cercetarea cazului Lukoil, însă Guvernul speră într-o soluţie legală care să permită sancţionarea persoanelor vinovate şi recuperarea prejudiciului, dar şi continuarea normală a activităţii şi plata salariilor către angajaţi, a afirmat premierul Victor Ponta, scrie Mediafax

Victor Ponta a insistat asupra faptului că Lukoil are 3.500 de angajaţi, iar activitatea acesteia este foarte importantă şi pentru alte companii din economia românească, arătând că nimeni nu fugea din ţară cu conductele companiei, indisponibilizate acum, şi exprimându-şi speranţa ca dictonul “Fiat Justitia Pereat Mundi” (“Să se facă dreptate chiar dacă moare lumea”-n.r.) să fie aplicat prin limitare la “Fiat Justitia”, nu şi la moartea lumii.

“Procurorul este suveran şi nici nu cred că este foarte interesat că Lukoil are 3.500 angajaţi, că, de exemplu, Oltchim cumpără doar de la Lukoil, că au blocat combustibil pe la Oil Terminal şi la Conpet, că nu ştie procurorul şi nici nu cred că e treaba…sau mă rog, probabil că nu e treaba domniei sale. Ceea ce noi sperăm – nu avem niciun drept să intervenim în anchete şi nici nu ne dorim acest lucru – ne dorim totuşi ca vineri să poată să plătească salariile şi ca activitatea să continue normal, după care, sigur, în urma anchetei penale, să se recupereze prejudiciul şi să fie sancţionaţi oamenii care au încălcat legea”, a spus Ponta.

El a precizat că a fost informat despre acest caz, fără a avea detaliile dosarului, şi a punctat faptul că acest dosar nu are nicio conotaţie politică, necontând faptul că este vorba de o companie din Rusia.

El a insistat asupra faptului că Guvernul nu are nicio competenţă şi nicio intenţie de a interveni într-un dosar aflat în atenţia justiţiei, adăugând: “Doamne fereşte, că asta ar mai lipsi !”.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a decis punerea sub sechestru asigurator a produselor rafinăriei Petrotel Lukoil aflate în depozitele şi conductele Oil Terminal, până la concurenţa sumei de 1,039 miliarde lei.

Informaţia a fost transmisă luni de Oil Terminal Bursei de Valori Bucureşti.

Mai multe pe Mediafax

Şi ambasada Rusiei la Bucureşti şi-a declarat, luni, îngrijorarea cu privire la ancheta de la Lukoil.

“În calitate de Ambasador al Federaţiei Ruse sunt foarte îngrijorat de evenimentele desfăşurându-se în jurul rafinăriei „Petrotel” care aparţine companiei petroliere ruseşti „Lukoil”, precum şi de atmosfera care se creează în legătură cu această situaţie. O preocupare aparte o provoacă faptul că în cadrul măsurilor de anchetă s-a dispus ca uzina să oprească producţia ceea ce a pus în pericol funcţionarea întregului lanţ de producţie al companiei „Lukoil” din România”, a precizat ambasadorul Federaţiei Ruse, OLEG MALGINOV.

Procurorii au făcut, joi, percheziţii la sediile mai multor companii aparţinând Lukoil, inclusiv la rafinăria din Ploieşti, prejudiciul estimat fiind de 1,039 miliarde lei (230 de milioane de euro), din care 112 milioane de euro din evaziune fiscală şi restul din spălare de bani.

Parchetul Curţii de Apel Ploieşti anunţa, joi, că au fost făcute 23 de percheziţii la sediile Petrotel Lukoil Ploieşti, Lukoil Energy&Gas România, Lukoil Lubricants East Europe, Agenţia Lukom-A-România şi TP LOG Services, toate din Ploieşti.

Procurorii au ridicat mai mulţi saci cu documente, iar la o zi de la efectuarea percheziţiilor Lukoil a oprit producţia rafinăriei din Ploieşti.
articol preluat de pe http://realitatea.mobi

Ponta și Iațeniuk au semnat Acordul privind micul trafic la frontieră

Trimisul special al AGERPRES, Doroteea Purcărea, transmite: Premierul Victor Ponta și omologul său ucrainean Arseni Iațeniuk au semnat joi la Kiev Acordul între Guvernul României și Cabinetul de Miniștri al Ucrainei privind micul trafic la frontieră.

Acordul reglementează condițiile de desfășurare a micului trafic de frontieră, respectiv a trecerii frecvente a frontierei de stat româno-ucrainene de către rezidenții din zona de frontieră a României sau a Ucrainei care intenționează să rămână în zona de frontiera a celuilalt stat, în special din motive de ordin social, cultural, familial sau întemeiate economic, pentru o perioadă care să nu depășească 3 luni de ședere neîntreruptă.

Acordul se aplică locuitorilor unei zone de 30 km situate de o parte și de alta a frontierei comune, zonă care poate fi însă extinsă la maxim 50 de km de linia de frontieră în cazul unităților administrativ-teritoriale care se întind dincolo de limita celor 30 de km.

De prevederile Acordului beneficiază toate persoanele care locuiesc în mod legal, de cel puțin 3 ani, în zona de frontieră a României sau Ucrainei. Aceste persoane pot trece frontiera româno-ucraineană fără viză, pe baza permisului de mic trafic de frontieră.

În cadrul ceremoniei de semnare a Acordului, premierul Ponta i-a înmânat un document omologului ucrainean prin care partea română acceptă înființarea unui consulat al Ucrainei în România, cel mai probabil la Sighetu Marmației, după cum spun surse oficiale.

Aceleași surse susțin că România solicită în schimb înființarea unui consulat în zona ucraineană Transcarpatia, la Solotvino.

AGERPRES/(editor: Mihai Simionescu)
Foto: (c) LIVIU SOVA / AGERPRES FOTO

articol prelat de pe http://www.agerpres.ro

DOSARUL MICROSOFT. Familia Ponta are trei apartamente de lux de la la personajele implicate în offshore-urile prin care s-au transferat șpăgile. EXCLUSIV INVESTIGAȚII CENZURATE

Daniel Befu

Conexiunile procurorilor DNA se apropie de descoperirile din informațiile prezentate în iarnă de mine în EPISODUL I din investigațiile care mi-au fost cenzurate de presa mainstream (care la acel moment au făcut doi redactori șefi de publicații respectabile să bage capul în nisip și să se facă că ele nu există), în care arătam conexiunile din jurul lui Victor Ponta. Mai exact, demonstram legăturile dintre o salbă de firme offshore și premierul Victor Ponta, Dumitru Nicolae (alias NIRO), Ilie Sârbu și Elena Udrea și Dorin Cocoș.

Iată un fragment din referatul procurorilor DNA

Astfel, din contul Fujitsu Siemens Computers a fost plătită în contul firmei Profinet, suma de circa 20.000.000 USD. Din contul firmei Profinet, pe care erau împuterniciţi Stan Dragoş Şerban, Thomas Heinstchel şi Dinu Pescariu, au fost efectuate plăţi către Slytherin Marketing Ltd, iar de aici către următoarele firme/persoane:

Running Toatal Group Ltd. – firmă controlată de Nicolae Dumitru, circa 7.500.000 USD,
Nero Invest – suma de 450.000 USD.
Menedil Associated SA – firmă controlată de Khalil Abi Chahine, circa 1.250.000 USD
Zonko Overseas Ltd. – firmă controlată de Dragoş Stan, circa 5.000.000 USD,
Atlantis AG – firmă controlată de Nicolae Culacov, circa 900.000 USD.
Adrian Ujeniuc – 440.000 USD
Pescariu Dinu – 3.200.000 USD.

Relevante în acest sens sunt următoarele declaraţii:

”Mai întâi am înfiinţat societatea Profinet Aktiengesselschaft (domiciliu fiscal în Liechtenstein) în care eram asociaţi eu, Dinu Pescariu şi Thomas Heinschel, societate care urma să primească în baza unui contract de Asistenţă Tehnică şi Consultanţă (negociat cu conducerea FSC Austria şi aprobat de FSC Austria şi FSC Germania) sumele de bani de la Fujitsu Siemens Austria, care la rândul ei primea sumele de bani de la Guvernul României. Dinu Pescariu a fost cooptat în Profinet la sugestia lui Khalil, omul prin care se păstra legătura cu Nicolae Dumitru (…) probabil pentru a garanta plata sumelor de bani către aceştia iar Thomas Heinstchel a fost cooptat ca urmare a bunelor relaţii pe care le avea în lumea bancherilor din Elveţia cât şi cu Fujitsu Austria.

Fac precizarea că eram la curent cu acţiunile lui Claudiu Florică prin care acesta convenise cu Dinu Pescariu şi Nicolae Dumitru şi Khalil plata unor sume de bani pentru influenţa exercitată asupra funcţionarilor publici.

După încheierea Contractului cu Guvernul României, FSC Austria a plătit în contul Profinet suma de 15.553.938 USD din care au fost direcţionaţi către Nicolare Culacov suam de 2.250.000 USD (…), către Nicolae Dumitru şi Khalil suma de 4.950.000 USD. Aceste sume au fost plătite cu titlu de trafic de influenţă.”

“În prima parte a anului 2004, Claudiu Florică a avut o întâlnire cu Alexandru Bittner care în perioada respectivă controla în numele şi pentru Adrian Năstase orice contract de tehnică de calcul şi software cu Guvernul României şi ministerele sale, acestea solicitând un procent din respectivele contracte prin firmele off-shore pe care le controla, ca plată pentru obţinerea semnăturilor la nivelul primului – ministru, Adrian Năstase.

În urma întâlnirii lui Claudiu Florică cu Alexandru Bittner sumele destinate mitelor au crescut şi, ca urmare, managementul FSC a fost condiţionat să semneze o creştere a preţului contractului de servicii fictive cu Profinet de la 14 milioane dolari la 15,5 milioane dolari, sumă plătită de FSC integral. Toate serviciile din contractul FSC cu Profinet erau servicii fictive, contractul fiind folosit exclusiv pentru justificare scoaterii din FSC a sumelor de bani necesare plăţii mitelor către persoanele implicate în decizia şi derularea contractului.”

Mai jos reproduc povestea pe care un cotidian central de maximă credibilitate mi-a cenzurat-o încă din aprilie 2013, text care mai apoi a fost refuzat de o revistă neaoșă, care se bucură de stimă și credibilitate pe subiecte politice. Această poveste îl va pune pe premier în imposibilitatea de a mai nega legăturile intime cu gruparea șpăgii din Dosarul Microsoft. Se naște întrebarea legitimă pe care Victor Ponta trebuie să o lămurească public (fiindcă își dorește să fie cel mai public dintre români): Și-a plătit pe bune apartamentelel? Sau e doar o formă prin care și-a încasat partea?

EPISODUL I. Apartamentul de lux în care locuieşte prim ministrul Victor Ponta, a aparţinut unui offshore din Panama. Uimitoarele conexiuni transpartinice din jurul celor 3 locuinţe ale familiei Ponta-Sârbu, situate în buricul Capitalei

SERIAL. PÂNZA DE PĂIANJEN CARE A PRINS ROMÂNIA ÎN CAPCANA EI.

CENZURAT. Apartamentele cumpărate de premierul de stânga al României, au fost construite de firma lui Dan Andronic și de apropiații Elenei Udrea, lui Dorin Cocoș și Dumitru Creștin. În jurul cartierului de lux roiesc interesele lui NIRO, ale serviciilor secrete, greilor din politică, justiţie și ale unor înalţi demnitari din statul român, precum și câteva off-shore-uri

text de Daniel Befu

crp7

 

În ianuarie 2007, soția premierului, Daciana Sârbu, semna un precontract de vânzare-cumpărare cu “Central Residential Park S.A.”, unde acționar majoritar era “NIRO ’95 Impex” (firma lui Nicolae Dumitru, patronul imperiului comerical Dragonul Roșu), iar în 20 decembrie 2007 cumpăra cu 766.000 RON un apartament de lux de 167 mp în acel cartier.

În 2009, Ilie Sârbu achiziționa la rându-i un apartament de lux în “Central Residential Park”.

În 2012, cu două luni înainte de a fi nominalizat șef al Guvernului, Victor Ponta a achiziționat încă un apartament de lux în același cartier.

În spatele apartamentului lui Ponta poate fi “oricine”, de la Nuţu Cămătaru, la Dorin Cocoş

Ultimul dintre apartamente, Ponta nu și l-a cumpărat direct de la dezvoltatorul cartierului, ci după ce mai întâi acesta a fost trecut prin firma “G&F Real Estate and Constructions SRL”, conform datelor de la ANCPI și de la Arhiva Garanțiilor Mobiliare. Nimic neobișnuit.

Doar că “G&F” este o firmă cu acționariat obscur, fiind deținută din momentul înființării (în 2006), până cu 9 luni înainte de trecerea aparatamentului în proprietatea președintelui PSD, de un off-shore cu acționariat “total opac” din Panama, numit “Sthemko Holding INC”. De-abia în vara lui 2011, acțiunile deținute de offshore-ul “Sthemko” în cadrul “G&F” au fost cedate unuia dintre directorii offshore-ului Panamez, un cetățean grec la fel de obscur, pe nume Giorgios Chatzigiannis, ale cărui referințe identificabile, sunt doar că e reprezentantul “la vedere” al mai multor off-shore-uri din paradisul fiscal Republica Panama.

googlemaps

Atunci când eşti liderul celui mai puternic partid din România şi eşti pe cale să preiei funcţia de premier şi tu cumperi un apartament care anterior a fost în proprietatea unei firme deţinute de un offshore cu acţionariat ascuns din Panama, te expui enorm şi rişti să devii şantajabil, deoarece în spatele offshore-ului care a deţinut apartamentul cumpărat de prim-ministrul Ponta, putem bănui că se putea afla oricine, de la SOV la Nuţu Cămătaru, Elena Udrea, Dinu Patriciu, Gabriel Liiceanu, Cosmin Guşă, Patriarhul Daniel, Elan Schwarzenberg, CTP, Ioana Băsescu, Remus Truică, Robert Negoiţă, Crin Antonescu, Puiu Popoviciu sau Dan Voiculescu. Iar dacă adevăratul acţionar al offshore-ului panamez chiar este un personaj certat cu legea, un abonat la banii publici sau familia unui membru marcant al opoziţiei politice, atunci situaţia premierului se complică. O situaţie la fel de complicată ar fi dacă vânzătorul şi cumprătorul ar fi chiar Victor Ponta, scenariu la fel de plauzibil (dat fiind acţionariatul ascuns al offshore-ului panamez care a deţinut firma ce avea în proprietate apartamentul), dacă ţinem cont de declaraţia lui însuşi Victor Ponta, făcută la RTV, referitor la terenurile agricole ale inamicului său politic, Traian Băsescu:  “Eu cred ca avea acest teren mai demult si acum a vrut sa il albeasca. E o parere personala”.

Procuror de lux, lângă procuror de lux trage

În afara fostului procuror Victor Ponta, în cartierul “Central Residential Park” și-a achiziționat apartament de lux și Marian Sîntion, pe atunci înalt oficial în MAI, fiind șeful DGIPI, aflat în subordinea ministrului de interne Vasile Blaga. Marian Sîntion e procurorul care a instrumentat dosarul clanului Cămătarilor, soldat cu încarcerarea acestora. Dacă e adevărat că Nicolae Dumitru și Nuțu Cămătaru sunt afini, aşa cum a declarat Nuţu Cămătaru, atunci cumpărarea unui apartament de lux în acest cartier de către “Corrado Cattani de România” naște niște semne de întrebare legitime. Sîntion nu a vrut să comenteze subiectul.

Precizăm că Sîntion cunoștea posibila relație naș-fini între Cămătari și NIRO deoarece în septembrie 2004, în perioada în procurorul instrumenta cazul, Nuțu Cămătaru, convocat să depună mărturie în fața Comisiei de Abuzuri a Senatului, a declarat: “Nicu Gheara s-a suparat si ca m-am bagat pentru Nicu, patronu’ de la Niro, care l-a botezat familia noastra…”, însă NIRO a negat, trei ani mai târziu, că ar fi nășit pe Cămătari sau invers.

Proaspătul Procuror General Adjunct al României, vecin și el cu Ponta

Procurorul Bogdan Licu, uns de Victor Ponta “number two” pe funcția de Procuror General Adjunct al României, anterior, în decembrie 2012, fiind numit de Guvernul Ponta membru în plenul “Oficiului Naţional de Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor”, deține la rându-i (între cele cinci imobile, patru terenuri, și două automobile trecute în declarația de avere) și un apartament în cartierul de lux ridicat în spatele IGPR. Licu nu și-a cumpărat apartamentul direct de la “Central Residential Park SA”, ci de la un SRL care semnase un antecontract cu dezvoltatorul: “ANTE-CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPĂRARE AUTENTIFICAT SUB NR. 981/27.04.2006 DE BNP BUCUR NICOLETA ȘI ACTELE ADIȚIONALE LA ACESTA, ÎNCHEIATE ÎNTRE SC CENTRAL RESIDENTIAL PARK SA ȘI SC MB TELECOM – LTD SRL, CUI 6612564, ÎNREGISTRATĂ LA REGISTRUL COMERȚULUI CU NR. J23/769/2004 ȘI CESIONAT PRIN ACTUL ADIȚIONAL AUTENTIFICAT SUB NR. 3250/28.09.2007 DE BNP BUCUR NICOLETA, CĂTRE LICU DIMITRIE-BOGDAN, ÎN CALITATE DE DEBITOR CEDAT”. Unul din acționarii SRL-ului “MB TELECOM LTD” este Mircea Tudor.

Numele Mircea Tudor apare în declarația de avere a Procurorului General Adjunct al României, ca creditor “persoană fizică” al lui Licu cu suma de 325.000 euro. Subliniem că firma “MB TELECOM LTD SRL”, cea care i-a vândut apartamentul Procurorului General Adjunct al României, e abonată la contracte pe bani publici cu instituții ce au legătură cu securitatea națională: Autoritatea Națională a Vămilor, Institutul pentru Tehnologii Avansate (SRI), IGPR, UM 0466 București, U.M.0149F, Ministerul Finanțelor Publice, CNADNR, Aeroportul Henry Coandă, R.A. Aeroportul Craiova, R.A. Aeroportul Iași, C.N. Administrația Căilor Navigabile Constanța R.A., C.J. Galați, C.J. Sibiu. Cele mai multe contracte, 17 la număr, sunt cu Autoritatea Națională a Vămilor. Precizăm totodată și că soția Procurorului General Adjunct al României, Monica Licu, este angajată a SRI, conform declarației de avere a lui Bogdan Licu.

Rus-Blaga-Sârbu, și-au intersectat drumurile în Central Park

Dezvoltatorul cartierului e o grupare constituită în jurul lui Nicolae Dumitru (alias NIRO), fost partener cu Nicu Gheară și despre care presa relatează că i-ar fi nășit pe Cămătari. Despre Nicolae Dumitru mai știm și că este flancat de o echipă managerială formată din colonei, maiori și generali ai serviciilor secrete și din poliție. În total vreo 20, după spusele sale.

crp3

Printr-o coincidență, Nicolae Dumitru “angajatorul privat” de șefi din poliție și servicii, a dezvoltat un mega-proiect imobiliar de peste 300 milioane RON, în spatele sediului central (la acea vreme, în 2004-2005) al IGPR și buză-n buză cu două unități militare operate de serviciile secrete.

În toamna lui 2005, la un an şi câteva luni după ce NIRO a cumpărat Moara Dâmbovița (locația cartierului), ministrul de Interne Vasile Blaga dădea o hotărâre de guvern prin care se decidea casarea unor clădiri ale IGPR, precum și trecerea unei parcele din spatele Poliției Române din proprietatea publică în cea privată. Acele imobile erau amplasate la granția cu ansamblul imobiliar de lux pe care-l “cocea” NIRO. Presa anului 2007 titra că prin H.G.-ul lui Vasile Blaga s-a vizat de fapt generarea de “spații libere” în jurul blocurilor lui Dumitru Nicolae. Vasile Blaga a explicat că inițiativa a fost de fapt a subordonaților săi din IGPR și că el, în calitate de ministru, doar a semnat-o. La acel moment șeful IGPR era chestorul Dan Fătuloiu.

În martie 2004, când Nicolae Dumitru a achiziționat Moara Dâmbovița S.A. și a demolat clădirile care stânjeneau ridicarea noului cartier rezidențial (aut. demolare 489/25V din 24.05.2004) Ioan Rus era Ministru de Interne și Vicepremier în Guvernul Năstase. Deoarece operațiunile de demolare a ruinelor “morii Dâmbovița” se petreceau pe un perimetru imens aflat fix în spatele sediului central al Poliției Române, dar și a Centrului pentru Tehnologii Avansate al SRI și a unei alte UM operată de servicii, legea spune că ar fi fost necesare “avize speciale” din partea instituțiilor cu rol în “siguranța națională” (SRI, IGPR, Statul Major General). Din acest motiv e o probabilitate redusă ca la urechile ministrului de interne Ioan Rus să nu fi ajuns nici o informație despre “vecinul” care vrea să radă construcțiile pe un perimetru de câteva hectare din ceafa IGPR.

Tot o coincidență, în ultima lună a anului 2006 Ioan Rus semna și el un contract pentru achiziția unuia din apartamentele de lux construite de NIRO în spatele IGPR.

crp5

L-am întrebat pe Ioan Rus dacă achiziția e o coincidență. ținând cont că lucrările la cartierul amplasat în spatele unei instituții cu rol în securitatea națională, au început în mandatul său. Ioan Rus mi-a declarat că nu are nici o relație cu Nicolae Dumitru și că nu are cunoștință de avizele pe care le-a dat IGPR: “Habar n-am. Eu pe NIRO nu l-am văzut în viața mea. Gabi Oprea mi-a spus la un moment dat. Eram vicepreședinte al partidului și m-am gândit că câștigă Năstase alegerile, că nu știu ce și poate stau în București, să-mi iau un apartament în București. După aia am zis că nu mai vin în București niciodată și l-am dat”. În cursul dialogului cu Ioan Rus i-am atras atenția că Adrian Năstase nu mai avea alegeri de câștigat ulterior lunii decembrie 2006, momentul când fostul ministru de interne a semnat hârtiile de achiziție a apartamentului. La remarca mea, Ioan Rus și-a rectificat declarația: “Nu știu ce m-am gândit atunci și cine mi-a spus”, justificându-și confuzia prin faptul că au trecut mulți ani de la acel moment și între timp s-a așternut uitarea.

Vicepremierul Gabi Oprea, pomenit de Ioan Rus în dialogul cu mine despre Central Residential Park, mi-a declarat la Congresul PSD din 2013 că nu ştie nimic de acest cartier.

De menționat e că presa îi consideră un “trio” de apropiați pe Vasile Blaga (ministrul de interne care a inițiat HG 1198/2005 în urma căreia s-a cosmetizat “linia de graniță” cu cartierul lui Nicolae Dumitru), Ioan Rus, (ministrul de interne în mandatul căruia NIRO a obținut autorizația de demolare a morii Dâmbovița, și totodată “locatar” al cartierului lui NIRO) și Ilie Sârbu (coleg de Guvern și cu Blaga și cu Rus, dar și “locatar” al cartierului lui NIRO).

Teodor Atanasiu, deținător al portofoliului MAPN începând cu decembrie 2004, a declarat că ministerul, deși deținea obiective militare în preajma Central Residential Park) nu e cel care a dat “avizul” pentru obținerea autorizației de construcție, aceasta fiind o atribuție a Statului Major General (SMG). Aclași lucru ni l-a comunicat și Inspectoratul de Stat în Construcții: “Toate construcțiile care vor fi executate în vecinătatea obiectivelor militare situate în intravilan, pe parcele limitrofe, precum și cele situate de cealaltă parte a străzilor învecinate cu incinta acestora, fac parte din Lista obiectivelor de investiții și dezvoltare, precum și a criteriilor de realizare a acestora, pentru care este obligatoriu avizul Statului Major General, aprobată prin HG nr 62/1996”. La acel moment, SMG era condus de generalul Eugen Bădălan, personaj condamnat anul trecut la 4 ani cu suspendare pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată și continuată, în dosarul “Tofan Grup”.

Andronic, dezvoltator imobiliar al cartierului lui Ponta
“Central Residential Park” a avut 5 acționari fondatori: (Nicolae Dumitru, Clitemnestra Volschi, Dona Florentina, Andreea Mihaela Tănase și “NIRO ’95 Impex SA”), fiecare deținând procente egale din afacere: 20%. În 24 noiembrie 2004, ziua când s-a constituit “Central Residential Park SA”, aceiași 5 acționari au înființat o altă companie interesantă: “Grand Hotel du Boulevard”, cea care a cumpărat hotelul baronului PSD Corneliu Iacobov, cu amplasament unic: intersecția Căii Victoria cu Bulevardul Regina Elisabeta. Tranzacția dintre Iacobov și cei 5 afaceriști se întâmpa cu câteva zile înainte de alegerile prezidențiale din 2004 (alegeri în urma cărora puterea a trecut de la Adrian Năstase și PSD, la Traian Băsescu și Alianța DA).

În lunile ce au urmat, acționar majoritar la cartierul din spatele Poliției Române a devenit Nicolae Dumitru, prin intermediul firmei: “NIRO ’95 Impex S.A.” rebotezată “NIRO Investments SA”.

În mod neașteptat, în prima parte a anului 2005, al doilea acționar ca mărime din “Central Residential Park SA”, cu o deținere de 5%, a fost firma D.A. Communication&Media SRL”, fondată de Dan Andronic, actualul director general al EVZ. Firma fondată de Dan Andronic a rămas în acționariatul “Central Residential Park SA” până în 2006, când s-a retras.
În prezent Andronic e considerat în mediile de presă drept un apropiat al Elenei Udrea, iar în trecut a fost consilier politic al lui Călin Popescu Tăriceanu și Adrian Năstase. Andronic e și fost partener al lui SOV și amant al ex-soției lui SOV. Mai nou, Andronic e și finul lui NIRO, care l-a nășit pe Coasta de Azur.

În mod surprinzător, directorul general al EVZ, Dan Andronic, apare la Arhiva de Garanții Mobiliare și ca debitor al controversatului Said Baaklini (în urma tranzacționării în anul 2003 a unui autoturism marca VW Passat).

De asemenea numele lui Dan Andronic îl găsim și în “Rechizitoriul DNA din 24.09.2012” care a stat la baza redeschiderii recente a dosarului “SOV-FNI”. Astfel, numele directorului EVZ e menționat în mod repetat, în legătură cu o suveică de tranzacții cu sume de bani între diverse firme și persoane din anturajul lui SOV. În una din aceste operațiuni financiare numele lui Andronic e pomenit în rechizitoriu inclusiv alături de al lui Said Baaklini. Exemplificăm la întâmplare din rechizitoriu. De pildă la punctul “I.5.1.Modalități de devalizare”, la subpunctul „I.5.3. Mod de utilizare al creditelor nerambursate, citim: “…4. nr…. – Gabor Annamaria Lăcrimioara – 8.000.000.000 ROL, utilizați pentru: i. 7.880.000.000 ROL – Gelsor SA, din care: … b. 6.000.000.000 ROL – Andronic Dan Cătălin, din care 1.000.000.000 ROL – Baaklini Said; ”.

Dintre cei 5 fondatori ai cartierului unde locuiește familia Sârbu-Ponta și acționarul Andreea Mihaela Tănase (care avea 20% din firmă în 2004 și ulterior sub 1%) are la rându-i conexiuni cu gruparea de interese Baaklini. Conform presei centrale, Andreea Mihaela Tănase este cumnata lui Mohhamed Rajef Sharif, proprietarul companiei “Mike Trading & Investment SRL”, firmă al cărei nume a fost vehiculat de presă în schema de returnări ilegale de TVA în valoare de 60 milioane de euro, urmare a umflării artificiale a prețului de export a unor motoare vechi de la “UCM Reșița”, împreună cu Said Baaklini.

Offshore-ul care duce spre unul din intimii lui Ponta

În 2005, în acționariatul “Central Park” a intrat și un off-shore cu acționariat ascuns din Insulele Virgine, “Meneldil Associated SA”, firmă care apare în mai multe companii românești, în asociere cu firmele familiei Creștin. Unul din reprezentanții firmei “Meneldil” în acea perioadă e milionarul de origine libaneză Khalil Abi Chahine. Chahine e partener de afaceri și prieten atât cu Victor Ponta (premierul și libanezul sunt acționari fondatori ai “FC Național 2000 SA” în 2004), dar și intim al cupului recent destrămat: Udrea-Cocoș. O dovadă în acest sens e că în 2009, la nunta lui Chahine de la hotelul Hilton din Capitală, invitați de vază au fost cuplurile Daciana Sârbu-Victor Ponta, Udrea-Cocoș iar nașul lui Abi Chahine a fost chiar dezvoltatorul “Central Residential Park”, Nicolae Dumitru.

Partenerul de afaceri al lui Ponta și al cumnatei lui Udrea, dezvoltator al Central Park?

Numele lui Khalil Abi Chahine e strâns legat de offshore-ul “Meneldil Associated SA”, prezent în acționariatul “Central Residential Park SA”. În 2011, o apropiată a lui Chahine, Cristina Vochin apare ca reprezentantă a offshore-ului “Meneldil” și în fitma “EEI Imobiliara Investment SRL”. În 2012, “Meneldil Associated SA” cesionează către Chahine toate părțile sociale deținute în cadrul “EEI Imobiliara Investment SRL”.

“EEI Imobiliara Investment SRL” e unul din acționarii “Central Residential Park Doi SA”, firmă pui a “Central Residential Park SA”. Unul din asociații principali ai “Central Residential Park Doi SA” este Anca Dinu, sora lui Dorin Cocoș (soțul Elenei Udrea). Povestea “Central Residential Park Doi SA” o prezentăm ceva mai târziu în cadrul acestei investigații.

Un offshore total opac ia locul firmei în care apare amicul lui Ponta-Udrea

În 2006, “Meneldil Associated SA”, care deținea 15% din “Central Residential Park SA”, își cedează acțiunile către alt off-shore din Insulele Virgine Britanice: “Running Total Group LTD”, reprezentat de Clitemnestra Volschi (Gâdea). Clitemnestra e unul din oamenii de încredere ai lui Nicolae Dumitru. Numele ei îl găsim menționat și într-o firmă în care apar ca acționari Elena Udrea și Dorin Cocoș.

Important de precizat eă că atât offshore-ul “Meneldil”, cât și “Running Total” sunt “surori” având ca sediu social aceeași cutie poștală: “P.O. Box 958, Pasea Estate, Road Town, Tortola, Insulele Virgine Britanice” (BVI). Tot la aceeași căsuță poștală mai ființează și adresa unui alt offshore, , “Antelago Marketing LTD”, care aparent nu are legătură directă cu investigația noastră, însă în realitate e legat de frații Creștin, prezenți în “Central Residential Park Doi SA”. , “Antelago Marketing LTD” este prezent, indirect, în acționariatul fostei fabrici de stat “Electronica SA”, care a intrat în posesia familiei Creștin.

“Udrea, Cocoș & Family”, asociați cu dezvoltatorul cartierului lui Ponta

Consiliul Local al Sectorului 2, a aprobat în primăvara lui 2005 PUD-ul pentru “Central Residential Park”, asta în condițiile în care administratorul “Central Residential Park SA”, Clitemnestra Volschi, era consilier local la Sectorul 2.

Numele Clitemnestrei Volschi îl găsim și în SRL-ul “New Global Investments”, fondat în vara anului 2006 de Elena Udrea (25%), Dorin Cocoș (25%) și “NIRO 95 Impex” (50%). Astfel, la ședința din 16 august 2006 a firmei “New Global Investments SRL” Elena Udrea și Clitemnestra apar pomenite una după cealaltă: “Cu unanimitate de voturi, presedinte de sedinta este numita dna Udrea Elena Gabriela si secretar de sedinta este numita dna Volschi Clitemnestra”. Straniu, dar doamna Udrea ne- a declarat că nu cunoaște nici o Clitemnestră.

În sprijinul afirmațiilor noastre privind legătura dintre Udrea-Cocoș și dezvoltatorul cartierului de lux unde familia Sârbu-Ponta dețin 3 locuințe este că administrator al firmei “New Global Investments SRL”, înființate de triumviratul NIRO-Udrea-Cocoș, a fost numită Anca Daniela Răducan, personaj pe care îl regăsim și în funcția de director comercial al dezvoltatorului “Central Residential Park”, care, începând cu noiembrie 2007 a fost împuternicită să se ocupe de vânzarea apartamentelor de lux.

Clitemnestra, asociată cu un demnitar din Guvernul “Ponta I”

Clitemnestra Gâdea (Volschi) apare nu doar ca “secretar de ședință” în firma lui Udrea-NIRO-Cocoș și ca “administratoar” al “Central Residential Park SA”, ci numele ei e menționat și în“Rechizitoriul DNA din 24.09.2012” care a stat la baza redeschiderii recente a dosarului “SOV-FNI”.

O vreme, Clitemnestra Volschi a fost și administrator la “Prima Asigurare Reasigurare SA”, succedându-i unui anume Virgil Anastasiu. Atanasiu este adjunctul controversatului Radu Popa, director al Administrației Lacurilor și Parcurilor București (ALPAB) în mandatul primarului Sorin Oprescu. De altfel, Radu Popa a și fost asociat direct cu Clitemnestra Gâdea în firma “Quality ‘98 SRL”, în 2004.

crp-21

Radu Popa e un personaj controversat. După ce a fost numit în 2009 de către Sorin Oprescu la șefia ALPAB, a atribuit, conform lui Dănuț Șova, contracte de consultanță juridică către casa de avocatură Șova și Asociații.

La o lună după instalarea Guvernului “Ponta I”, în iunie 2012, Radu Popa era numit de premierul Victor Ponta șeful “Administrația Fondului pentru Mediu”. Câteva luni mai târziu, Popa se întorcea la fotoliul de boss peste parcurile și lacurile lui Oprescu.

Șefa organizației de femei a PSD, notărița tranzacțiilor din “Central Residential Park”

Tranzacțiile prin care cele 431 de apartamente de lux ale cartierului din spatele IGPR au fost înstrăinate de dezvoltator, s-au efectuat la biroul notarului public “Nicoleta Bucur”. La începutul anilor 2000, pe notărița Bucur o regăsim ca membră în organizația PSD Sector 2, iar ulterior se transferă la PSD Ilfov, unde, în perioada cât președintele al PSD Ilfov a fost Gabriel Oprea, Nicoleta Bucur ocupă funcția de “șefă a organizației de femei a PSD Ilfov”. Despre Nicoleta Bucur se spune că ar fi o apropiată a vicepremierului Gabriel Oprea, general şi preşedinte UNPR), dar și a lui Neculai Onțanu, primarul Sectorului 2, pe raza căruia “NIRO&Co” au ridicat “Central Park”.

Legătura cu Central Park a familiei consilierei lui Adrian Severin

În 23.04.2008, “Central Residential Park SA” a cumpărat firma “Amcor Com Impex SRL” de la Mihai Răducu Jugănaru, soțul Annei Rose Marie Jugănaru, asistenta lui Severin, trimisă în judecată pentru că ar fi obținut pe nedrept bani din bugetul Comunităților Europene. Scandalul a iizbucnit după ce procurorii l-au acuzat pe europarlamentarul Adrian Severin că a decontat 20 de contracte de consultanță “fictive” folosindu-se de 6 firme aparținând apropiaților săi.

De subliniat este că în firma achiziționată de “Central Residential Park SA”, Anne Jugănaru a fost și ea asociată cu soțul ei până în iulie 2005. Ulterior preluării de către NIRO a firmei “Amcor Com Impex SRL”, administrator a fost o perioadă și Răducan Anca Daniela (aceeași persoană care a ocupat și funcția de administrator al firmei fondate de Udrea-Cocoș-NIRO).

Precizăm că Anne Jugănaru a fost numită Secretar de Stat în Ministerul Mediului începând cu 1 martie 2013, prin ordin al prim-ministrului Victor Ponta. Astfel s-a ajuns în situația în care Victor Ponta este locatar în cartierul de lux ridicat de o companie (“Central Residental Park SA) al cărei sediu social (“Șoseaua Ștefan cel Mare, nr. 13A”) coincide cu sediul social al firmei fondate și condue până în 2002 de subalterna sa din Guvern, Anne Jugănaru (Amcor Impex SRL), ulterior achiziției de către Central Residential Park.
Același sediu social are și o firmă la care acționar este sora lui Dorin Cocoș (Central Residential Park Doi SA). Nimic neobișnuit, dacă ne amintim că în penultimul episod al seriei noastre de investigații, publicat de Rise Project, am arătat cu avocatul Victor Ponta chiar a prestat servicii avocațiale pentru sora lui Dorin Cocoș, pe vremea când căsnicia lui Dorin Cocoș cu Elena Udrea era într-o etapă roz.

Am vorbit cu Anne Jugănaru, care a confirmat că vânzarea firmei s-a produs, însă politiciana spune că n-are nici o legătură cu “Central Residential Park”: “Firma aceea se ocupa de jurnalism și de consultanță politică, în general pentru campanii electorale, pentru comunicare. Ei au cumpărat-o pentru locația bună. Dânșii m-au rugat. Repet, era o zonă care le convenea. Știu eu ce proiecte aveau ei acolo?”.

Secretara de stat din Ministerul Mediului ne-a declarat că o cunoaște pe Clitemnestra Gâdea (Volschi): “Da,pe Cleo o cunosc. Este prietena unei prietene. Este un om pe care l-am cunoscut în diverse ocazii”. Referitor la tipul relației pe care Anne Jugănaru o are cu familia Ponta, aceasta a explicat: “Suntem…cum să spun? Colegi de partid. Suntem în relații bune, mie mi-au plăcut de mult și Daciana și Ponta de pe vremuri, de când au venit în partid și am venit și eu”.

Familia Elenei Udrea- asociată cu Creștinii în Central Residential Park Doi

În paralel cu SRL-ul “New Global Investments SRL” înființat “la vedere” în august 2006 de cuplul Udrea-Cocoș în tandem cu NIRO, a fost înființată și o altă companie, numită “Central Residential Park Doi SA”, din acționariatul căreia enumerăm: Anca Dinu (sora lui Dorin Cocoș), “Central Residential Park” (controlat de Nicolae Dumitru), Dumitru Creștin, precum și alți membri ai familiei Creștin prin intermediul SRL-urilor: “Delisa Invest 2002” (firmă reprezentată de Barbu Vrânceanu Jenica și fondată de Mărioara Creștin,), “Daim Imobiliara SA” (la care Ileana Viorica Creștin era coacționar) și “E.E.I. Imobiliara Investment SRL” (la care, coasociat, cu 50% era tot “Daim Imobiliara SA”, ce o avea coacționar pe Ileana Viorica Creștin).

Frații Vasile Creștin și Ioan Creștin, alături de Viorica Creștin și de Vrânceanu Jenica sunt implicaţi în “DOSARUL BANCHERILOR”, fraudă în care care mai multe bănci au fost păgubite cu 85 milioane euro. În acest dosar a fost audiat și cuscrul lui Traian Băsescu, Bebe Ionescu, ca personaj care l-a pus în legătură pe unul dintre frații Creștin cu un vicepreședinte de bancă.

crp4

Important de precizat și la “Central Residential Park Doi SA”, administrator a fost numită aceeași Daniela Răducan, care a fost și administrator al firmei “New Global Investments”, înființate de Cocoș-Udrea-NIRO. O regăsim administrator și pe Clitemnestra Volschi (Gâdea), care de asemenea e menționată în firma lui Cocoș-Udrea-NIRO drept “secretar de ședință”.

Ramificații spre Palatul Cotroceni și MDRT-ul Elenei Udrea

Pe lângă cele două prezențe feminine (Clitemnestra și Răducan), în “Central Residential Park Doi SA”, găsim ca “administrator” și pe Suicescu Florin Mihai. Acesta este partener cu familia fostului ofițer de securitate Mihai Cuptor (unul dintre controversații parteneri de afaceri al lui Dorin Cocoș).

Pe administratorul “Central Residential Park Doi SA”, Mihai Suicescu, îl găsim la Registrul Comerțului ca fiind asociat în “Advance Security Grup SRL” cu Laurențiu Copaci (soțul Claudiei Copaci, șefa de cabinet a Președintelui României, Traian Băsescu). SRL-ul lui Alexandru Copaci, cumnatul șefei de cabinet a lui Traian Băsescu, precum și firma unui partener de afaceri al acestuia, pe nume Mihai Marencu (“911 Casa de Print si Productie” și “New Consulting & Engineering Grup”), le găsim pe SEAP drept câștigătoare a două contracte cu MDRT, semnate în mandatul Elenei Udrea, pentru amenjarea standurilor expoziționale la târgurile de turism “Berlin 2010” și “Londra 2011”.

Prim-ministrul Victor Ponta şi NIRO, în ciuda solicitărilor repetate de a le obţine un punct de vedere, în ultimele  luni nu au dorit să comenteze.

articol preluat de pe http://investigatiicenzurate.wordpress.com/