Articole

INTERVIURILE GÂNDUL. Ce spune Crin Antonescu despre relaţia cu Klaus Iohannis, viitorul său în PNL şi demisia lui Ponta de la Guvern

/0 Comentarii/în /de /1.305 vizite

gandul.info

Cu două zile înaintea şedinţei PNL în care se va alege preşedintele interimar al partidului, Crin Antonescu a fost invitat la Gândul Live, unde a vorbit despre relaţia cu Klaus Iohannis, cum îl percepe pe acesta, de ce ar trebui să-şi dea demisia Victor Ponta din funcţia de premier şi care este viitorul său politic

Fostul preşedinte al PNL, Crin Antonescu, a fost invitat, astăzi, la Gândul Live, emisiunea moderată de Claudiu Pândaru, unde a anunţat că îl va susţine pe Ludovic Orban pentru a deveni co-preşedinte PNL. Liberalul a precizat că a primit propuneri din partea colegilor pentru a reveni în fruntea partidului, dar le-a refuzat.

În privinţa preşedintelui ales, Klaus Iohannis, Crin Antonescu a spus că ştie mai multe despre acesta: ”Iohannis este un om care vorbeşte puţin şi gândeşte cât vorbeşte”. Fostul preşedinte liberal nu s-a implicat în campania prezidenţială a PNL, considerând că au fost prea multe lucruri neclare pentru el. ”Aproape totul”, a subliniat el. Cu toate acestea, Antonescu a afirmat că nu regretă că nu a candidat, datorită rezultatului alegerilor.

”În spatele unui om (n.r. – Klaus Iohannis), dacă această speranţă e pusă într-un singur om, ea e o speranţă nesăbuită şi nedreaptă. Nu va putea rezolva toate problemele societăţii româneşti”, a fost mesajul transmis de fostul lider PNL.

Crin Antonescu a declarat că Victor Ponta ar trebui să-şi dea demisia din fruntea Guvernului, dar că dacă ar demisiona nu ar mai reprezenta nimic pentru sistemul politic românesc.

”Ponta ar trebui să-şi dea demisia pentru că a pierdut alegerile într-un mod neaşteptat şi atât de clar”, a fost poziţia lui Antonescu.

Cu toate acestea, el l-a criticat pe fostul său partener pentru că nu a fost capabil să reformeze PSD.

”PSD l-a condamnat pe Ponta la condiţia de om care nu poate demisia, dacă nu e prim-ministru nu are nicio şansă să revină”, a susţinut Antonescu.

Cele mai importante declaraţii ale fostului preşedinte PNL, Crin Antonescu:

-  În sistemul constituţional românesc acest raport dintre Palate, este unul dintre cele mai delicate şi presupune o opţiune fermă din partea preşedintelui. Dacă e să luăm lucrurile afirmate de Iohannis ne putem aştepta la oricare ipoteze. În mai multe rânduri, eu cred şi sper, domnia sa a vorbit despre un raport în spiritul Constituţiei, aşa cum nu a fost în timpul mandatelor lui Traian Băsescu. A vorbit în calitatea de preşedinte încă al unei formaţiuni politice combatante, noul PNL, despre dorinţa şi interesul domniei sale de a veni cât mai repede la guvernare. Ambele poziţii sunt corecte.Domnul Iohannis are dificial misiune de a amenaja după epoca postBăsescu un raport cu Guvernul.

- Sigur că au existat, întotdeauna căutarea alegerea unui nou conducător nu este un lucru simplu. Suntem destul de conservatori, ne e greu să ne imaginăm oameni care nu sunt acum lideri în poziţii viitoare. Opţiunea mea e clară, nu revin asupra ei. Motivaţiile sunt foarte solide, de ordin personal. Dacă doream să continui în fruntea PNL nu mă retrageam după alegerile europarlamentare, pentru că nu mă obliga nimeni.

- Nu ştiu dacă Iohannis a căutat alţi lideri, pesemne nu foarte mult. După ce a devenit preşedinte ales al României şi a săvârşit acţiunile publice cu CCR, după aceea a plecat în concediu. Mă îndoiesc că din acel concediu trăgea sforile în PNL.

- Au existat propuneri insistenţe ale colegilor să revin la conducerea PNL.

-  Sunt doi colegi care nu sunt lipsiţi de argumente pentru a susţine candidatura. Îi preţuiesc pe amândoi, îi voi da acest vot lui Ludovic Orban. Nu e ceva adevărat dintr-o istorioară pe care o tot văd la colegi mai dubioşi ai dumneavoastră, un conflict, un război între mine şi Teodor Atanasiu. Îl ultima formulă guvernamentală, cea care trebuia să îl cuprindă şi pe Klaus Iohannis şi nu s-a înfăptuit, Atanasiu a fost o propunere pe care am făcut-o pentru Ministerul Economiei. Teoria că Atanasiu a condus o rebeliune care să mă înlăture pe mine e stupidă. Am o relaţie normală cu Atanasiu şi Orban. Ar fi fost foarte bine să putem scoate o figură mai proaspătă, nu avem această opţiune. Că eu fac o alegere, este normal să o fac.

- Mă interesează ce ar face domnul Orban în această poziţie şi despre acest lucru am schimbat câteva vorbe.

- Am candidat în 2009 la preşedinţie, a fost o candidatură semnificativă. Eram gata să o fac şi în 2012 în ciuda tuturor lucrurilor pe care simţeam că nu mai pot să le suport. Este multă ură, ignoranţă, prostie în viaţa publică, care este adusă nu numai de politicieni, ci şi de jurnalişti. Nu mă victimizez, am comparat cândva politica cu un serviciu de salubritate. La un moment dat ai opţiunea să spui nu. Am construit un proiect cât am putut. Alegerile s-au terminat aşa cum s-au terminat.

- Dacă Victor Ponta ar fi câştigat aş fi regretat complet că nu am candidat. Având în vedere că această variantă, Klaus Iohannis care a generat ceea ce puţină lume aştepta şi eu nu mai aşteptam o asemenea ripostă la toate lucrurile pe care PSD şi Ponta au înţeles să le facă. Lucrurile merg spre un făgaş natural, privesc cu strângere de inimă ce se întâmplă după 16 noiembrie.

- În spatele unui om, dacă această speranţă e pusă într-un singur om, ea e o speranţă nesăbuită şi nedreaptă. Nu va putea rezolva toate problemele societăţii româneşti.

- Poate că ştiu că este un om care vorbeşte puţin şi gândeşte cât vorbeşte.

- Eu ştiam foarte bine ce va însemna, din păcate o spun, Victor Ponta şi ghemul său de relaţii, neopesedismul Sebastian Ghiţă şi alţii.

- După 2004 am votat să scăpăm de Năstase şi uite peste ce am dat. E inacceptabil, băsiştii par să se întoarcă.

Despre implicarea în campania lui Iohannis

- Mi s-a cerut o participare la campanie de tip monoton, să mergem pe scene să spunem că e bine.

- Cred că cei care s-au uitat cu atenţie la mine în toţi anii de politică ştiu că eu nu am putut susţine convingător decât lucruri în care am crezut cu adevărat. Contribuţia mea la o campanie nu era să debitez texte scrise la partid.

- Au fost prea multe lucruri pentru mine neclare. Aproape totul. Când am spus că ştiu mai multe despre el decât majoritatea oamenilor, ştui că se poate avea încredere în acest om, dar când vorbim despre dificila misiune, în această privinţă nu ştiu. Dacă ne vom aştepta ca Iohannis să rezolve toate problemele, este o aberaţie. Dacă societatea românească va aştepta la rândul ei să rezolve Iohannis toate treburile se va rezolva rău.

- Am avut în anumite momente o comunicare mai intensă, în campanie o comunicare mai redusă, nu am o problemă cu Iohannis.

- Instinctul pentru care în 2009 am pus mâna pe telefon, instinctul că în România sunt aşteptaţi oameni care să nu aparţină consacraţi vechii clase politice a fost un instinct corect. Acesta a fost mesajul votului din 16 noiembrie. Cum faci din această condiţie de virginitate politică, cum faci cu mijloace politice, cu politicienii, cu partidele în carne şi oase să răspunză aşteptărilor oamenilor, care sunt masive şi radicale.

USL nu a fost un compromis mizerabil 

- USL nu a fost un compromis mizerabil, dacă era mizerabil putea dura şi azi. Gândiţi-vă că există azi un Tăriceanu, loc pentru mizerie există oricând. Eu şi PNL am făcut un compromis, compromis e şi fuziunea cu PDL, când tendea să devină mizerabil am denunţat USL.

- Ponta nu s-a putut transforma din păcate, nu a putut deveni liderul care mută PSD, ci doar reprezentantul său, un reprezentant obişnuit, şi din acel moment ar fi fost mizerabil să minţim, să trecem sub tăcere aceste lucruri, să candidăm, să fim preşedinţi pe la Senat. Nu ştiu câţi din valul de oameni care m-au ocărât pentru că am rupt USL că nu era greu să-mi imaginez ce cost va avea pentru mine acest lucru, că nu aveam unde explica acel lucru, că dacă nu se întâmpla azi aveam un cu totul alt preşedinte şi pasiunea pe care o descopăr acum la mulţi împotriva domnului Ponta era înăbuşită. Am făcut un compromis care nu era mizerabil, chiar dacă pentru aceasta cineva a plătit un preţ.

- Eu m-am retras pentru că noi din PNL nu am reuşit să obţinem un scor care să ne scutească de următorul compromis, acest tip de combinaţie cu PDL. Eu am spus, da fuziunea trebuie făcută. Eu am apărut într-una din ultimele acţiune ca preşedinte alături de Vasile Blaga şi am asumat acest proiect.

- Va fi un rol important al viitorului co-preşedinte al PNL. Eu am demisionat pentru că nu am obţinut acel rezultat care îi permitea PNL să aibă un alt traseu. Am decontat din proprie iniţiativă. Nu te duci în politică să obţii o funcţie cât mai înaltă. Ce doream eu să fac nu se putea dacă nu am obţinut 20%.

Demisia lui Ponta după pierderea alegerilor

- Cred că demisia este unul dintre actele cele mai fertile în democraţie, este o marcă de personalitate, spre deosebire de ceea ce cred mulţi că dacă nu mai eşti pe o poziţie de conducere ai murit, ai dispărut, dimpotrivă, demisia te poate relansa. Am fost extrem de trist că am fost atacat şi pentru faptul că mi-am dat demisia din funcţia de preşedinte al Senatului. Majoritatea pe care deţineam acest mandat nu mai exista, majoritatea era de partea domnului Ponta. Trebuia să fac o echilibristică penibilă. M-a uimit că domnul Ponta a spus că m-am sinucis politic, nu e normal să-l facem pe Ponta diavolul politiciii româneşti, văd oameni care se ocupau să ocupe un loc pe culoarul prezidenţial cum îl atacă. Dragnea m-a atacat spunând că sunt un simplu pieton.

- Oamenii ăştia nu înţeleg că dacă ai ceva de spus, eşti cineva, care nu e legat de funcţie. Eu vorbesc şi îmi dau demisiile mele, dacă mă întrebaţi ce aş fi făcut în locul domnului Ponta e absurd, nu am fost. Şansa de relansare pentru Victor Ponta sub şocul acestui rezultat, pe domnul Ponta l-a lovit trenul, a fost un şoc, nu se aştepta, şi sigur că şocul acesta îţi pune problema. Nu îşi poate demisia, pentru că e domnul Ponta, are majoritatea pe care o are.

- Domnul Ponta dacă nu are această funcţie înseamnă prea puţin, acesta este locul lui în sistemul politic românesc. Dacă nu a putut transforma PSD într-un vehicul pentru un proiect, atunci PSD l-a condamnat pe Ponta la condiţia de om care nu poate demisia, dacă nu e prim-ministru nu are nicio şansă să revină. Încercarea de a se păstra într-o poziţie în care e vulnerabil, încasează, nu îi prinde bine. Demisia pentru un om foarte tânăr, drept răspuns. Domnul Ponta e orgolios spre arogant de a simula această umilinţă, de a fi prietenos cu opoziţia, totul ca să încerce să dea un răspuns acestui fenomen, ce s-a întâmplat la 16 noiembrie. Primul răspuns ar fi fost o demisie, dacă domnul Ponta nu ar fi fost cel care e, în PSD-ul care e.

- Dacă vrem schimbarea majorităţii după preşedinte să ducem alegerile după preşedinte.

- Ponta ar trebui să-şi dea demisia pentru că a pierdut alegerile într-un mod neaşteptat şi atât de clar. 

- Cred, poate sunt naiv, că pentru primul tur, estimările s-au făcut raportat la 2009, au votat binişor mai mult decât în 2009. După ce s-a întâmplat la primul tur, devine de nescuzat prostia, este cuvântul cel mai prietenos pe care îl pot găsi.

De ce a pierdut alegerile Ponta: votul din diaspora

- De ce şi cum a procedat domnul Ponta şi cei din jur nu ştiu. Cred că domnul Ponta nu a pierdut alegerile din cauza diasporei, şi a reverberaţiilor în ţară a acestei întâmplări. A fost un catalizator, un detonator. Domnul Ponta a pierdut şi dincolo de tristeţea pe care o acord destinului fostului meu asociat e că în România există un milion, două de oameni noi ca alegători, rari ca alegători, care nu mai înghit tot felul de lucruri care s-au petrecut în demagogia politică. Domnul Teodorescu, profesorul Bogdan Teodorescu, Sultănescu şi domnul Ghiţă şi domnul Gândea au făcut o campanie pe stil vechi, România trecuse pe stil nou pe calendar.

- Măgăria cu bileţelele cum taie Iohannis pensiile, eficace în anii 90, până la atacurile cu doză personală, au creat contraefect. Pentru aceasta Victor Ponta ar fi trebuit să demisioneze.

- Problema din diaspora nu a fost inventată pentru că nu se apucă cineva să convingă oameni din ţări libere să vină la vot. Această întâmplare îţi e preluată şi amplificată.

- Domnul Ponta putea fi salvat dacă avea o mentalitate de om tânăr. A fost acuzat că într-un dialog cu Iohannis a spus că dreptul la vot e o lozincă. Sunt tentat să cred că nu a vrut să o spună în sensul rău. Dacă avea într-adevăr în sânge respectul acesta pentru dreptul acesta al omului, de a vota, dacă avea cultul dreptului la vot, nu ar fi trebuit să fie un scandal de campanie. Pur şi simplu văzând că nişte compatrioţi nu pot vota, te pui în situaţie, cum ar fi dacă eu Victor Ponta sunt în gară la Paris, mă duc la ambasadă şi nu pot să-i trag una lui Iliescu.

- Trebuia să se gândească cum să facă pentru ca oamenii aceia să poată vota.

- Nu aş putea fura un vot, nu de frica Poliţiei, pentru că am acest cult al acestui biet vot. Am câştigat şi cu sânge şi cu nenorocire, era de aşteptat ca Victor Ponta să aibă undeva în fibra sa de om politic această chestie. Întâmplarea aceasta l-a pedepsit pe domnul Ponta că nu are acest lucru.

- Eu am spus prostie, nu în sensul de a jigni pe Ponta, domnul profesor sau vreu predicator din jurul său.

Antonescu despre dezbaterile televizate Iohannis – Ponta

- Prima întâlnire Ponta – Iohannis mi-a lăsat un gust amar, pot să înţeleg post-factum că şi până şi întâlnirea aceea a mers bine pentru domnul Iohannis. Ca un om care trăiesc în lumea această politică de presă, am privit cu un alt ochi decât a privit acel milion care a venit la vot, să pedepsească formele politicului până la Ponta. În termenii unei confruntări, lucrurile nu au mers grozav pentru Klaus Iohannis. de la lipsa de experienţă până la lipsa de pregătire.

- Într-o campanie dacă ai privilegiul pe care-l ai atunci eşti protagonistul unei campanii este că vorbeşti cu concetăţenii tăi, nu că-i dai replici lui Ponta.

- Norocul domnului Iohannis a fost că deşi lucrurile nu au mers grozav din partea domnului Iohannis emana un parfum de autenticitate, chiar dacă nu era pregătit pentru un subiect. Dinspre partea domnului Ponta, care mai ales spre sfârşitul unei emisiuni care a mers bine pentru domnia sa a avut nişte sclipiri de aroganţă, agresivitate, de tip şef, de prim-ministru care îi amintea cum a stat Iohannis în biroul său. Domnul Ponta e un om de replică, dar a greşit doza, dar a potenţat pe bietul Iohannis..

- Lumea ţine cu cei autentici şi cu cei slabi la modul general. Iohannis a emanat forţă. Dacă reluaţi discuţia fără sonor, Iohannis a câştigat. Iohannis era mai sincer prin prezenţa sa acolo.

Plagiatul lui Ponta

- Nu am vorbit şi nu am să vorbesc niciodată, când a izbucnit scandalul eu eram coleg cu el în USL. Am tăcut atunci. Dacă am tăcut atunci, nu o să mă apuc să îl înjur că a plagiat.

- În România este de râs dacă nu eşti doctor, sunt cadre universitare de la Elena Udrea, care pleznesc de doctorate. Sigur că nu îi scuză de răspundere, îl face altcineva. Lucrarea se face.

- Domnul Ponta e trecător, plagiatul nu. Cum vă explicaţi şi cum dormiţi liniştit cu faptul că în societatea românească un fenomen la fel de masiv cum e corupţia şi anume plagiatul nu a stârnit nicio discuţie până un amărât de politician nu a fost prins şi nu a înţeles nici el. Cu Ponta e terminată chestiunea, e un caz clasat. Faptul că lumea academică, universitară, cu moţ, există un număr semnificativ de impostori asta nu ne deranjează, mai mult decât că un om politic a avut această problemă.

- Despre această chestiune nu am vorbit, nu vorbesc acum. Nu asta problema mea cea mai importantă cu Victor Ponta, deşi admit că este una gravă.

Ponta şi subiectul ofiţerului acoperit

-  Cum să vezi oameni tineri în funcţie la PSD şi să nu te gândeşti că nu sunt securişti. Tineri semeţi din garnitura domnului Băsescu au petrecut ascensiuni. Nu asta a fost problema mea. Nu am avut această temă. Îmi pare rău că domnul Băsescu în acest subiect a făcut ceea ce a făcut zece ani. A enunţat, a spus lucruri adevărate, a formulat-o mai bine decât a făcut-o altcineva, a ieşit în a şaptea zi în agonia lui de evacuare, să nu permitem ca serviciile să submineze democraţia, a fost un discurs puternic. Îmi pare rău că a ţinut discursul Băsescu şi nu Ponta, îmi pare rău că nu l-a ţinut Iohannis. Povestea cu Ponta ofiţer s-a acoperit pe stil acoperit, o raportare găinărească, care a făcut o turnătorie publică cu jumătate de gură, din partea domnului Ponta, pesemne că nu putea, mai clar, din partea presei româneşti spunând două lucruri: ce măreţ lucru este să fii ofiţer al ţării tale. Eu am un cult pentru ofiţerii ţării tale, eu sunt civil.

- NU e bine să fie ofiţeri în politică şi presă. S-a terminat destul de jenant. Nu are importanţă dacă a fost ofiţer acoperit. Este o chestiune care ţine de biografia domnului Ponta. Importantă este tema pe care cu acest prilej chiar Traian Băsescu a enunţat-o. Este evident că serviciile sunt din ce în ce mai importante şi mai lăudate. Sigur că dacă oamenii fac treabă bună, trebuie lăudaţi. Mă mir cum de presa românească face asta. Sunt performante pentru că nu pot permite, fiind conectate şi la parteneriate internaţionale, nu îţi permiţi să dai chix ca partidele româneşti.

- Eu nu fac o vină serviciilor. Spaţiul acesta se umple în mod natural, dacă nu avem instituţii puternice, opinie puternică, presă politică suficient de puternică, Parlament puternic, vidul acesta se umple în mod normal. Se umple şi de la servicii. Extrem de interesant această dialectică în SUA, care are cele mai puternice presă, preşedinte, servicii. Noi avem servicii puternice, opinie slabă şi politicieni de râs.

- Probabil da, ar trebui să-şi dea demisia cineva. Orice accident în care se pierd vieţi e cumplit. Asemănarea cumplită este că oamenii aceia şi în Apuseni şi ieri au trăit după momentul şocului. Lucrurile deşi stârnesc sentimente, lucrurile trebuie abordate cu calm şi argumente tehnice. Nu pot spune eu acum cine trebuie să demisioneze. Faptul că accidentul s-a produs pe lumină, aproape de un mare oraş, dacă nu în interiorul marelului oraş, nu în creierii munţilor, nu sub o calamitate, pentru asta trebuie să existe undeva o disfuncţie şi cineva trebuie să răspundă.

- Domnul Radu Stroe i-am solicitat demisia nu pentru cât credeam atunci în lipsa unei concluzii pentru că era vinovat, ci pentru un tip de atitudine neinspirată. Şi domnul Barbu , care a plecat să facă spiritism politic cu USL 2, ambilor le-am cerut demisia pentru că le-am spus ce înseamnă occidentalizarea României. În lichidarea feudalismului românesc, un ministru chiar dacă bun, chiar dacă necorupt, atunci când a comis o gafă, când a formulat neadecvat să demisioneze. Demisia nu este ghilotina, un act normal din viaţa politică. Cred că aici nu vorbim de demisii, ci de demiteri dacă vor fi concluzii, ce anume nu funcţionează în aceste sisteme.

Antonescu: Nu cred că rămân mult în politică

- Nu cred că rămân mult în politică. În lumea asta, sunt mereu multe lucruri de făcut. E foarte mult de politica din România. Văzând votul din 16 noiembrie, ştiind că entuziasmul trece, că speranţa are viaţă scurtă, că politicienii trebuie să facă cu mijloacele realului aspiraţiile ideale. Omul care îşi sacrifică o zi liberă are dreptul să spună vrea aşa. Alegătorul poate spune vreau să dispară toţi tembelii, mediocrii din politică, politicianul trebuie să ia act de această voinţă a cetăţeanului, dar trebuie să aibă acel ceva care îl face pe el politician. Trebuie să transforme pe cât poate, cu mijloace puţine aceste aspiraţii. Când nu eşti hoţ, prost, când investeşti încredere în oameni despre care descoperi că deşi au trăit o viaţă fără să fie miniştri, pleacă şi din partid, se duc şi cu domnul Ponta acasă, vezi domnul Chiţoiu, Gerea, Stroe. Când vezi că te baţi pentru nişte oameni şi îi susţiii şi jumătate sunt la puşcărie pentru că prezumpţia de nevinovăţie şi s-au dus acolo să facă nu ce vorbeai tu.

- Când orice de pe stradă crede că are dreptul la televizor, pe Facebook să tragă şi el un scuipat, el are dreptul, dar ai şi tu dreptul să spui cu eşecuri, mirări, facem şi altceva. Eu doresc să mă ocup şi de altceva decât de politică. De politică cât a fost, m-am ocupat. Nu am rămas dator celor cu care am făcut politică, sunt dator celor care şi-au pus speranţa. Aş putea pleca şi mâine, nu o fac brusc, nu îmi este indiferent ce se întâmplă cu acest partid, dacă mai rămân, dacă nu devin coleg de partid cu Traian Băsescu.

”La PNL, mă văd nevoit să constat că nu trece ziua fără să mai fie unul ridicat”

- Nu este deloc neimportant ce se întâmplă cu această dreaptă. Pesediştii au păţit-o din nou, dar asta nu ne face pe noi cu nimic mai bun. Zece ani cu Traian Băsescu au dovedit că nu te scuteşte să ai propriii tăi corupţi. A înflorit în anii aceştia, tot felul de reţele de corupţie. PNL, despre care am avut pretenţia că e format din oameni cinstiţi, mă văd nevoit să constat că nu trece ziua fără să mai fie unul ridicat. Am spus, ceva nu e în regulă aici. S-ar putea să nu fie chiar aşa întemeiată acuzaţia, nu se mai poate spune că DNA vine şi îţi ia doi trei pe nimic.

- Nu mai pot să văd realitatea că şi PNL este un partid doritor doar să vină la administrarea statului român întru bugetul său public. În condiţiile astea, când facem noi această fuziune, facem noi compromisul că ne-am detestat, că ce e în fundul pedeliştilor faţă de mine, dar lăsăm acestea la o parte. Către ce plecăm mai departe, spre aceleaşi discursuri demagogice despre independenţa justiţiei, spre a înţelege ceva din toată povestea aceasta. Cum tratăm mandatul lui Traian Băsescu, sunt lucruri care s-au pus la frigider, cum le tratăm

- Dacă îi intră cuiva în cap din PNL că a câştigat cineva această campanie electorală, inclusiv domnu Iohannis, să nu mai vorbesc de la domnul Blaga în jos se înşală amarnic. Oamenii au amendat ce s-a întâmplat în politică până acum, Ponta era din filmul acela şi Iohannis nu.

- Dacă vrei să avem un partid de dreapta să clarificăm nişte lucruri, eu trebuie să ştiu dacă în acest partid, dacă doreşte domnul Traian Băsescu să se întoarcă, ce face acest partid. Eu cu domnul Băsescu nu pot fi în acelaşi partid, indiferent dacă mai sunt politician sau nu. 

articol preluat de pe http://www.gandul.info/

S.O.S România – Atenție cui dați țara pe mână!

/0 Comentarii/în /de /1.590 vizite

de Silviu Pricope

În perspectiva alegerilor de duminică, ca să fie lucrurile clare şi să nu avem discuţii mai târziu prezint, votacilor din ambele tabere câteva avertismente. Îmi este mai mult decât evident că ele nu vor fi luate în seamă, dar măcar eu îmi fac datoria. Mi-am dat seama că oricât de mult le-ai explica oamenilor (deja convinşi de unul din candidaţi) că fac o greşeală este în zadar. Cel mai bine am putut să văd asta, după prima întâlnire televizată dintre Iohannis şi Ponta. Rar mi-a fost dat să văd o prestaţie mediatică mai proastă şi mai slabă a unui aspirant la fotoliul prezidenţial… dar cu toate acestea, fanilor lui – exact aceeaşi prestaţie pe care am urmărit-o cu toţii – li s-a părut chiar OK, lipsa de incisivitate a candidatului lor era o dovadă absolută de civilizaţie şi bun simţ, lipsa argumentelor concrete-obiective era dovada clară a faptului că moderatorul i-a şoptit înainte întrebările lui Ponta care s-a pregătit cu fiţuicile şi aşa mai departe, de parcă i s-au pus întrebări din fizica cuantică sau genetică. Deci, atunci am realizat că Iohannis ar fi putut veni şi beat şi pişat pe el la emisiune pentru că oricum fanii deja convinşi nu şi-ar fi schimbat opţiunea în urma unei emisiuni.

De cealaltă parte, dezbaterile televizate au arătat un Ponta ca un golănaş cu tupeu, blindat de argumente de către o echipă bine informată şi profesionistă în ceea ce priveşte psihologia poporului român şi metodele de maipulare care funcţionează asupra acestuia. Exact ca şi în cazul lui Iohannis, aerele de vedetă şi tupeul acestui personaj sunt caracterizate de proprii fani drept abilităţi politice dezirabile, tărie, profesionalism politic, etc. Similar ca în cazul celeilalte tabere, orice ar face candidatul lor este judecat prin prisma unor ochelari de cal care nu le permite decât să vadă o anumită porţiune îngustă a realităţii – şi aceea abil alterată – ignorând cu totul vastitatea imaginii de ansamblu.

Acestea fiind zise, să revin la avertismentele care trebuie date. Dacă mai aveţi o minimă urmă de patriotism în voi şi o cât de mică tresărire de emoţie atunci când vă gândiţi sau vorbiţi despre neamul românesc, meditaţi asupra informaţiilor care urmează şi gândiţi-vă cui foloseşte de fapt votul pe care intenţionaţi să-l daţi duminică. Vouă? Sau Sistemului care vă pune să alegeţi între două mafii la fel de detestabile?

++++++++++++++

Klaus Iohannis (informaţii preluate de la Zara Ovidiu, dar cu siguranţă provenite din cadrul servicilor secrete româneşti, datorită stilului de redactare, conţinutului şi modalităţii de diseminare)

Devine tot mai evident, pe zi ce trece, ca aruncarea lui Werner Klaus Johannis catre Presedintia Romaniei reprezinta un plan bine stabilit, de sfartecare si ingenunchere a tarii noastre de catre masoneria germana, care nu va uita nicodata “tradarea” acesteia din cel de-al doilea Razboi Mondial. De aceea, am sa public in cele ce urmeaza cateva informatii esentiale despre legaturile lui Werner Klaus Johannis cu masoneria de sorginte germana, precum si despre principiile care conduc masoneria.

Inainte de a fi propulsat in structurile masonice, Werner Klaus Johannis s-a aflat intr-o perioada de studiu de catre “fratii” sai masonii germani, timp in care i-au fost testate o serie de calitati precum: potentialul de putere al relatiilor la varf pe care le detine, influentarea deciziilor la nivel inalt prin functia pe care o are. Alaturi de el, au fost monitorizate si alte persoane cu putere de decizie, care aveau anumite goluri de personalitate, erau avide avide de putere, dornice de functii si pozitii sociale de conducere. Asa s-a ajuns la “alianta” dintre PDL- PNL, doua partide intesate de oameni avizi de putere economica si politica doar pentru sine.
Evolutia lui Werner Klaus Johannis a fost din plin monitorizata de serviciile de informatii, insa acestea nu au spus niciodata ca prin acest sas masoneria germana isi propune sa influenteze si sa controleze principalele institutii de decizie nationale si internationale de la noi. Cu toate acestea, romanii stiu bine ca masoneria are ca scop sa detina controlul in domeniu economic, politic, cultural si mai nou militar.

Ce nu stiu insa romanii, si nici multi dintre masoni (cei mai mici in grad sunt simple unelte care doar cred sau isi imagineaza ca stiu cate ceva), sunt activitatile secrete derulate de masonerie, acestea fiind cunoscute numai de un grup foarte restrans (structura de putere a masonilor se bazeaza pe ranguri ierarhizate, in care membrul situat la un anumit nivel ierarhic nu-si cunoaste decat seful de pe nivelul imediat superior, in genere acesta fiind cel care l-a recomandat si sustinut pentru a accede in masonerie).

Ei bine, una dintre activitatile secrete ale masoneriei germane este dezagregarea teritoriala si economica a Romaniei, lucru care s-a vazut in ultimii 25 de ani.
Dar haideti sa vedem legatura lui Werner Klaus Johannis cu masoneria germana.
Dupa instalarea primarului sas Werner Klaus Johannis la carmuirea orasului Sibiu, masoneria germana a devenit tot mai virulenta, gasind in persoana primarului o adevarata coloana a V-a pentru promovarea intereselor de dominare si control.

Johannis a fost sprijinit in activitatea sa de lideri si afaceristi de marca din Sibiu, care au capatat pozitii importante pe harta puterii fiind catalogati drept principalii “sateliti” ai Clubului Economic German. Printre acestia au aparut in centru atentiei masonilor si Steffan Mildner, coordonatorul biroului de consultanta romano-germana GTZ din Sibiu, al carui nume a fost conectat la ramificatiile afacerii retrocedarilor din centrul istoric al Sibiului catre Consistoriul Evanghelic German.

Motivatia masonica a acestui gest o reprezinta faptul ca de numele GTZ se afla legat importanti finantatori care isi desfasoara activitatea in cadrul Ministerului Federal de Interne German, in interiorul caruia activeaza importanti lideri masonici in frunte cu Otto Schilly. Alaturi de acesta pe harta puterii masonice sibiene si-a facut incet loc Steffan Johannes Max Braune, numarul doi in cadrul Aliantei PNL-PD Sibiu si aflat in structura de conducere a Clubului Economic German. A fost propulsat in prim plan ca urmare a finantarilor masive acordate actualei puteri sibiene, prin verigile afacerii Titan Trade, precum si prin influentarea unor centre locale de putere, precum Consiliul Local, in presoana Otiliei Man.

Cel mai recent membru al filierei germane il constituie Andreas Huber, care “pastoreste” afacerile reprezentantei germane Opel la Sibiu, si pe care Werner Klaus Johannis l-a cununat in cursul lunii august, creandu-i partie pentru a accede in cercul de elita al Clubului Economic German.

Paradoxal este faptul ca cel care a netezit terenul pentru proliferarea masonilor germani mai sus mentionati in Sibiu nu este de origine germanica, ci este un roman: Crin Andanut, de profesie economist. Increngaturile propulsarii lui Crin Andanut ca si capat de pod al masoneriei de sorginte germanica se regaseste in anul 1993. Pe atunci cel in cauza era sef de cabinat la Fundatia Romano-Germana si avea in vizor ca in functia de director al institutiei mai sus mentionate sa fie promovat un om care sa faca jocurile masoneriei.

Speculand o presupusa relatie de concubinaj intre directorul fundatiei din acel moment si secretara acestuia, Crin Andanut s-a trezit peste noapte in functia suprema de decizia a fundatiei mai sus mentionate. Pe aceasta cale, si-a castigat increderea masonilor si a dat frau liber patrunderii in Sibiu a masoneriei germane, facand interventii ca, prin influenta sa, pionul german GTZ sa aiba sediul in buricul orasului, pe strada Avram Iancu. Intalnirile masonilor germani au ajuns astfel sa aiba loc la ceas de taina in crama Mildcosib, care apartine aceluiasi Steffan Mildner de la GTZ si in cadrul careia isi expun ideile de sorginte masonica persoane precum: Werner Klaus Johannis si arhitectul sef Szabolts Guttmann.

Si, pentru a va face o idee de ceea ce se intampla acum in Romania (mitinguri “spontane” de sustinere a lui Johannis, dezbinare, haos, manipulari ordinare ale populatiei) va voi prezenta cateva dintre sloganurile masonice germane:

1) “Multimea este oarba si de aceea poate fi atat de usor manipulata”

2) “Prin haos la ordine”

3) “Politica si morala nu trebuie sa aiba nimic comun”

4) “Dreptul constra in forta”

5) “Scopul masonic isi justifica intotdeauna mijloacele”

6) “Dreptul trebuie sa fie al celui mai tare

7) “Libertatea este o idee himerica”

8) “Oamenii politici sunt niste papusi de paie in mainile maestrilor”

9) “Nevoia painii zilnice ii dreseaza gradat pe oameni”
(voi reveni)

Sursa: https://www.facebook.com/zara.ovidiu/posts/10203449552379767?fref=nf&pnref=story

[Un mic comentariu personal aici: Posibil corecte aceste informaţii, cu o singură excepţie: motivul acţiunii concertate a masoneriei germane nu este nici pe departe, <<"tradarea" României din cel de-al doilea Razboi Mondial >>. La acest nivel motivele nu au nimic de-a face cu emoţiile, ele fiind mult mai pragmatice şi mult mai bine integrate într-un Plan care se întinde pe sute de ani. Având în vedere că şi poporul german este ţinut în chingi de acelaşi Sistem, că elita germană colaborează extrem de bine cu Rusia şi China şi că domină economia Uniunii Europene… este posibil să identificăm adevăratele dedesubturi ale acestor motivaţii.]

++++++++++++++

[Victor Viorel Ponta - informaţii preluate din ziarul Vocea Vâlcei, care la rândul lor au fost preluate de la Dacian Dumitrescu – News Press. Şi aceste informaţii provin de la aceleaşi servicii secrete româneşti. Probabil de la cealaltă aripă, mai interesată de agresiunea principală asupra neamului românesc.]

Sursele noastre din interiorul PSD susţin că bunicul matern al lui Victor Ponta era evreul rus Naumovici (ulterior, mama Premierului şi-a scurtat numele în “Naum”, din motive lesne de înţeles). Până aici, toate bune şi frumoase, nimeni nu e vinovat dacă se naşte nigerian, congolez sau brazilian. La propunerea consilierilor sovietici care conduceau pe atunci România, bunicul lui Ponta este trimis la studii în URSS.

Acolo, după absolvirea Academiei Militare “Frunze”, revine în Bucureşti, este avansat “colonel cu stea” – unul din gradele introduse de sovietici după ocupaţia militară a României şi desfiinţat în 1963. Proaspătul colonel Naumovici este încadrat la DIA – Direcţia de Informaţii a Armatei, care, în acea perioadă, era condusă de general-locotenent Serghei Nicolau (pe adevăratul său nume Seghei NIKONOV – născut la 22 septembrie 1905 în Basarabia, pe atunci “gubernie ţaristă”). NIKONOV era un vechi agent al NKVD-ului, cu studii la Iaşi, dar este exmatriculat de Universitate pentru “activitate comunistă” şi pleacă să-şi continue studiile la Bruxelles. Aici este reperat de Siguranţa belgiană iar Serghei Nikonov fuge la Marsilia unde se înscrie în Partidul Comunist Francez. Este adus de sovietici la Bucureşti şi devine Director General al SSI-ului, în perioada ianuarie 1947 – 1951 (SSI-ul era în perioada interbelică şi până în 1951, SSIAR – Serviciul Special de Informaţii al Armatei Române, restructurat în 1940 când a luat denumirea de SSI – Serviciul Special de Informaţii). Serghei Nikonov semnează practic desfiinţarea, în 1951 a SSI-ului, cel mai redutabil serviciu de informaţii şi contrainformaţii militare şi nu numai al României interbelice şi care a şi reuşit, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, să producă pierderi grele Armatei Roşii, prin infiltrarea a sute de agenţi cu staţii portabile de emisie – recepţie, în spatele trupelor sovietice, SSI-ul a procurat informaţiile militare atât de necesare Marelui Stat Major al Armatei Române şi a executat sute de operaţii de sabotaj şi diversiune pe teritoriul URSS până departe în Caucaz. SSI-ul a reuşit cu un uriaş efort uman în doar două luni după ocuparea României, la 23 august 1944, să pună la adăpost de urgia sovietică zeci şi zeci de tone de arhive militare şi civile. Aşa au mai rămas până azi câteva arhive care, altfel, ar fi fost indiscutabil transportate în Rusia. Serghei Nikonov alias Serghei Nikolau devine, între 1951 şi martie 1954, Şeful Direcţiei I de Informaţii Externe a M.A.I. Dar şi aici procedează identic, ca şi în cazul SSI, şi anume desfiinţează şi această direcţie şi o încorporează în Departamentul Securităţii Statului, conform indicaţiilor consilierilor sovietici de la Bucureşti (practic a luat Serviciul de spionaj extern şi l-a înglobat în Securitate). Adevărul e că şi SSI-ul şi Direcţia I de Informaţii Externe erau fostele servicii române care se opuseseră, cu succes, NKVD – ului şi GRU, în perioada interbelică şi în timpul războiului, şi ruşii abia aşteptau să le desfiinţeze. Plus că SSI-ul era cel care a înarmat partizanii din Bucovina, Moldova şi Transilvania şi le-a asigurat arme, muniţii şi bani graţie cărora unii partizani au rezistat în munţi până în 1955. Nu toţi partizanii lucrau pentru SSI ci numai şefii acestor partizani erau ofiţeri sau rezidenţi SSI. Dar să revenim la Serghei Nikonov. Din martie 1954 şi până în 26 noiembrie 1960, Nikonov ocupa funcţia de şef al Direcţiei Militare a Marelui Stat Major al Armatei. Exact în perioada asta, colonelul Naumovici devine mâna dreaptă a generalului S. Nikonov. Apoi, din noiembrie 1960 şi până în decembrie 1963, Nikonov îndeplineşte funcţia de şef al Direcţiei de Control din Ministerul Forţelor Armate, unde îl ia şi pe protejatul său, colonelul Naumovici. În decembrie 1963, cei doi sunt scoşi la pensie. În acea perioada Niconov şi Naumovici colaborau excelent cu generalul-maior Alexandru Sergheevici NICOLSCHI, din Direcţia Generală a Securităţii Poporului (pe adevăratul nume Boris GRUNBERG, vechi agent NKVD, condamnat, în 1941, la munca silnică pe viaţă pentru crimă de spionaj în favoarea URSS şi decedat în 1992), dar cei doi colaborau excelent şi cu celebrul “PANTIUŞA”, general-locotenent Ghe. PINTILIE (pe adevăratul nume Pantelei Bodnarenko, născut la Tiaspol, la 09.11.1902 şi decedat în Bucureşti, la 11 august 1985, fost ofiţer NKVD la Tiraspol, încă din 1920 ) care devenise şeful Securităţii Statului, la data de 15 august 1948 (Director General al Direcţiei Generale a Securităţii Poporului). „PANTIUŞA” vorbea prost româneşte dar, în schimb, era cunoscut drept omul de mare încredere al tovarăşei Ana PAUKER (născută Hanna RABINSOHN). • Dacian Dumitrescu – News Press
P.S. – Articolul este foarte interesant mai ales că la lumină nu este scos oficial decât celălalt bunic al lui Victor Ponta, din partea tatălui, faţă de care avem tot respectul, mai puţin pentru bunicul din articol, din partea mamei, am înţeles. Interesant ar fi dacă am ştii în ce familie a crescut mai mult Victor Ponta, pentru că atunci am putea realiza afinităţile, viziunile şi felul de raportare la lume al prim-ministrului care este. Într-un fel se creşte un copil într-un cadru unde se vorbeşte mai mult de România, 1918, patriotism, istoria adevărată etc., şi în altfel când valorile sunt cele cominterniste, comuniste, socialiste, marele frate URSS. Deci de care educaţie a avut parte mai mult Victor Ponta ar fi întrebarea care se pune? Căci oricum în prezent se ştie clar ce orientare are sub umbra marelui guru politic al PSD Ion Ilici Iliescu, orientare care este foarte apreciată şi de duşmanii identităţii româneşti, din Republica Moldova – PCRM în frunte cu Vladimir Voronin. O orientare de obedienţă (voalată şi ascunsă evident) faţă de influenţa rusească şi interesele Rusiei în România. Să vă amintesc că la licitaţia pentru Oltchim la care erau înscrise mai multe firme printre care şi Dan Diaconescu, dar niciuna rusească – ATENŢIE! – la finalul licitaţiei, Victor Ponta a scos porumbelul din gură: ” Personal aş fi preferat o companie rusească să vină şi să câştige licitaţia”. Pardon! Dar pe ce criterii, dintr-odată, o companie rusească ar fi fost mai frumos să câştige? De ce nu oricare alta din toată lumea asta? De ce nu una germană, de ce nu una din USA? Nu, Victor Ponta vroia numai una din Rusia să câştige. Asta spune multe!

[Un mic comentariu personal aici: Și aceste informații este posibil să fie foarte corecte. Dacă într-adevăr sunt, blatul Ponta-Băsescu de care mulți comentatori au vorbit, este mai mult decât evident. Iar votanții lui Ponta vor vota de fapt, fără să știe, exact pentru ceea ce ei urăsc mai mult și mai mult. Coincidențele nu au ce căuta aici, deoarece tabăra celor cu bunici NKDV-iști a fost mereu lângă Băsescu. UnAtenție cui dația din regulile de aur ale spionajului rusesc (KGB) spune: “O dată e un accident, de două ori e coincidență, de trei ori (același lucru, persoană) e o acțiune a inamicului.”]
articol preluat de pe http://silviupricope.wordpress.com
foto mediafax.ro

Un primar îşi îndeamnă alegătorii pe Facebook să-l sfătuiască în ce partid să migreze

/0 Comentarii/în /de /1.758 vizite

Un primar liberal, lider al filialei Buzău a Asociaţiei Comunelor din România, a postat pe contul de Facebook al Primăriei şi pe cel personal un sondaj prin care îşi îndeamnă prietenii şi alegătorii să-l sfătuiască în ce partid să se înscrie până la expirarea ordonanţei privind migraţia aleşilor.

Marian-Musat-primar-Valea-Salciei-_n-300x224foto sanatateabuzoiana.ro

Primarul comunei Valea Salciei, Marian Muşat, a scris pe contul personal şi pe cel al Primăriei că aleşii locali trebuie să opteze în 45 de zile pentru partidul în care vor să activeze pe viitor, întrebându-i pe cei aflaţi în listele celor două conturi către ce formaţiune politică să se îndrepte până la expiarea ordonanţei de urgenţă care dă posibilitatea aleşilor să plece de la partidul pe listele căruia au fost aleşi fără a-şi pierde mandatul, transmite corespondentul MEDIAFAX.

”Primarii în 45 zile trebuie să opteze pentru un partid. Unde credeţi că ar fi bine să mă trec? scrie primarul din Valea Salciei care oferă prietenilor şi alternative: 1.INDEPENDENT 2.PNL, 3.PSD, 4ALTUL.

Pe contul Primăriei, alesul local a primit zeci de răspunsuri, cele mai multe indicându-i că ar fi bine să rămână independent, în prezent Muşat fiind membru PNL.

Valea_Salciei_Sat_europeanfoto ro.wikipedia.org

”Să ai inspiraţia să te înscrii în partidul care e la putere, însă tu să fii independent”, îi scrie o alegătoare primarului din comuna Valea Salciei. ”Fii independent până după prezidenţiale şi după aia vezi tu”, îl îndeamnă un alt alegător, în timp ce primarul răspunde ”Este o alegere grea şi orice ajutor este binevenit. Oricum, decizia o voi lua în ultima zi”, răspunde primarul Muşat.

Printre cei care îi dă răspuns primarului buzoian se numără şi fostul preşedinte al PDL Buzău, actualmente prim-vicepreşedinte al PDL Buzău, Raul Florescu: ”Cred că ar fi bine să vă păstraţi coloana dreaptă, aşa cum eu şi mulţi alţii vă cunoaştem”, în timp ce ”un simpatizant PSD scrie: ”Rămâni unde eşti că aşa ai fost votat şi apoi faci ce vrei. Ca simpatizant PSD nu sunt de accord cu treaba făcută ca să ia electorat şi primar. Dacă eşti tare stai unde ai fost cu orice risc. Aşa aş face indiferent din ce partid aş face parte”.

Contactat de corespondentul MEDIAFAX, primarul comunei Valea Salciei, Marian Muşat, a declarat că a ales să-şi întrebe alegătorii aflaţi pe Facebook către ce partid să meargă întrucât ”este o decizie grea” şi ”nu ştie ce să facă”.

“Mi-e foarte greu să aleg. Această lege a venit înainte de alegeri şi cred că tuturor primarilor ne e greu. Fiecare urmăreşte interesul comunei sale, nu al său personal, iar dacă eşti în opoziţie ai tentanţia da a pleca spre putere, deşi poate n-ai pleca de la partidul pe listele căruia ai fost ales. E greu de ales, de aceea am postat acest apel, pentru a mă ajuta în decizia foarte grea pe care o voi lua. Cred că voi ţine cont, mulţi spun să mă duc independent şi cred că asta voi face, chiar dacă nu o să mai am susţinere de la niciun partid. Mă regăsesc în PNL, dar la Buzău PNL e într-o situaţie ambiguă, au rămas foarte puţini, nu se ştie ce se va întâmpla cu acest partid. O să optez în ultima zi, trebuie să văd şi dacă legea e constituţională sau nu. Fiind preşedinte al Asociaţiei Comunelor cred că ar fi bine să fiu independent, aş reprezenta mai bine primarii, şi cred că asta voi face”, a declarat primarul comunei buzoiene Valea Salciei.

Marian Muşat este primar al comunei Valea Salciei de 14 ani, fiind în prezent la al patrulea mandat. Alesul local a fost iniţial membru PSD, iar de şapte ani este în PNL. De două ori, Muşat a candidat singur la postul de primar al comunei Valea Salciei.

pag1foto opiniabuzau.ro

articol preluat de pe http://www.gandul.info/