Articole

(video) Delta Dunarii – paradisul aproape pierdut

foto preluat de pe romaniapozitiva.ro
articol preluat de pe youtube.com

Un film produs de Mediana Communication pentru Asociatia Salvati Dunarea si Delta, cu finantare POS Mediu (2013).

Scenariul Dan Ratiu, Regia Ioana Dorobantu si Dan Ratiu, Imaginea Cristian Ilea, Rafael Vasilcin, Mihai Patrascu, Montajul Constantin Buta, Muzica Electric Brother Producator Dan Ratiu Manageri de Proiect SDD Roxana Schiopu si Laura Zaharia

sursa – https://www.youtube.com

Liviu Mihaiu, despre acordarea sumei de un miliard de euro pentru Deltă: „Cu banii ăştia se construia o Deltă nouă“

Liviu Mihaiu, în studioul Adevărul Live FOTO David Muntean
articol – Mariana Iancu – adevarul.ro

Liviu Mihaiu, preşedintele Asociaţiei „Salvaţi Delta şi Dunărea“, consideră că România nu este pregătită să absoarbă fonduri de un miliard de euro.

România are alocat în bugetul 2014-2020 al Uniunii Europene un miliard de euro pentru dezvoltarea infrastructurii, păstrarea biodiversităţii şi dezvoltarea turismului în Delta Dunării.

Informaţia a fost făcută publică de premierul Victor Ponta în discursul susţinut la deschiderea Târgului de Turism.

„Cu banii ăştia se poate construi o deltă nou-nouţă, însă, in opinia soc civile organizate profesional, e greu de crezut că România are administraţia pregătită pentru accesarea acestui imens fond alocat reconstrucţiei Deltei Dunării când trei mari fonduri operaţionale printre care şi POS-ul de Mediu au mari probleme de absorbţie şi administrare”, consideră Liviu Mihaiu, preşedintele asociaţiei „Salvaţi Dunărea şi Delta“.

articol preluat de pe http://adevarul.ro/

Omuloo, neanderthalianul civilizaţiei turnătoresciene

Liviu Mihaiu – adevarul.ro

Vă amintiţi cred, toţi cei care aţi degustat din veşnicia care s-a născut la sat, cum uliţa colbuită era pentru orice orăşean de la bunica un culoar al interogării ţărăneşti. „Al cui eşti tu, maică!?“ te-ntrebau insistent chivuţele de pe băncuţă după smeritul „Sărumâna“ pe care il dădeam privind razant prin freza de pistruiat.

„A lu Mitică Deaconu”, răspundeam eu. „Aaaah“, ziceau mămăiţele, „e a lu Mitică care o ţine pe Lenuţa din deal, fostă a lui Şchiopu care a fost şef la matu’ din Topologu“. Şi un nou subiect de „tocşoupăei“ se isca mintenaş pe marginea şanţului după trecerea mea prin studioul „tevede“, de identificare, recensământ şi clasare a trecătorului. De aceea, poate, casa la ţară e arareori în fundul curţii, ci cât mai aproape de drum, să nu scape nimeni vreo vremelnicie nebăgată-n seamă. Aşa e şi spaţiul public românesc, un radio-teve de şanţ, un vaiet continuu, centripet, al unei curiozităţi maladive, transformate odată cu trecerea forţată de la sat la oraş, în imaginea calsică a babei care întredeschide uşa de la bloc „să vază“ cu cine vii şi ce se mai aude…

Combinată cu vocaţia endemică de turnător-denunţător, obiectualizată în 45 de ani de comunism, zece ani de iliescenism şi zece de băsism, statul românesc s-a transformat dintr-unul ticăloşit într-unul poliţienesc captiv cu tabere în psihoză paranoidă permanentă.

Ulltimul set de bârfe din „poiana lui Iohann“ despre numirea lui Hellvig la SRI tinde să ignore cu desăvârşire orice război din afara graniţelor şi să-l continue pe cel din interior. Taberele se aprind din nou, antipontiştii şi antibăsiştii au început din nou schimbul de înjurături! „Al cui e Hellvig, maică!!?” Traian Băsescu, crescut în patologia de cazarmă a serviciilor secrete vechi şi noi, a scrâşnit în stilul său hipnotic de mare hater în grad de comandor, căruia nu i-a scăpat nimic de terfelit în galantarul patrimoniului naţional, de la Rege la Arafat şi-napoi, zice scrâşnind: „E Omuloo Voiculescu, pus de premierul Grivco, recte Iohannis.“

Alţii, din zona vintage-naţionalistă, observă disperaţi că Eduard Hellvig a fost şef de programe la fundaţia Soros şi strigă îngrijoraţi vadimian: „Omuloo Soros racolat în studenţie”, îndealtfel o temă anti societate civilă veche prin ziarele oficiale ale Noii Securităţii.

Apoi vine Lenuţa a lu’ Chioru din deal (acum la vale) şi spune că e (şi) Omuloo Coldea – aka jurnalul Elenei Udrea aflat in custodia generalului Cristoiu:

„La un moment dat aflând că la sediul SRI din Băneasa se duc Eduard Hellvig şi Petrache de la Ilfov, la Coldea, să se pună de acord pe diverse lucruri legate de Iohannis şi că aceştia spuseseră că i-a asigurat Coldea că nu va fi declarat incompatibil până la alegeri Iohannis, m-am dus să-i spun lui Maior că se lucrează împotriva lui Ponta cu aceste metode.“

Ziaristul Cristian Câmpeanu de la România Liberă, conform logicii propuse şi recunoscute naţional, Omuloo Dan Adamescu, proprietar al ziarului şi general de asigurări pe zona germană, aflat acum in pârnaie, spune că Hellvig e rezultatul inţelegerilor dintre Iohannis şi Ponta şi că va pune capăt anticorupţiei pe zona SRI; Sultănoiu de la Gândul spune scurt că e doar Omuloo Iohannis pentru SRI. Alţii, din mahalale conexe liberalilor, spun că e Omuloo Antonescu, care cu ocazia instalării lui EH pe fotoliul lui Maior ar putea să-şi anuleze neplăcuta vacanţă a tăcerii autoimpuse şi să spere-n gura mare la un viitor mandat prezidenţial.

Cum partidul serviciilor UNPR al generalului Oprea, zis şi „Interesul Naţional”, a aplaudat prompt propunerea preşedintelui, iar ziariştii acoperiţi de Colegiul Naţional de Apărare, acum la desk office-ul teve al complexului militaro-securistic românesc nu au rostit niciun „adevăr“ sau acuză la adresa extracţiei lui Hellvig, imi confirmă şi-mi prezice o teorie, care este cea a lui Marian Sultănoiu răsturnată în oglindă: nu e omul lui Iohannis pentru SRI, ci Omul SRI pentru Iohannis…de fapt, singura variantă rămasă neexploatată public din motive mai mult decât evidente în „libera exprimare“ a presei ocupate.

Şi da, o să intrebaţi puţin mai jos: „Dar tu, Mihaiule, Omuloo cui eşti matale!?“ Şi o să vă răspund ca la ancheta ţărănească ancestrală: Sunt a lu’ Mitică Deaconu, care a trăit cu a lu’ Caţavencu şi a lu’ Guerrilla, nebunu’ăa de voia să salveze delta...

Sau, dacă ar fi să mă iau după ultima mea evaluare făcută de un sibian apropiat al Bilderberg-ului: „Un paranoic care vede numai ofiţeri acoperiţi peste tot”. Ceea ce este pe deplin corect…

UnFuck Romania!
articol preluat de pe http://adevarul.ro/

Interviu cu Liviu Mihaiu. “Poporul roman se afla intr-un mare pericol”

Despre “razboiul om la om, institutie la intitutie, firma la firma” vorbeste jurnalistul Liviu Mihaiu. Cauzele sale, sustine fondatorul Radio Guerrilla, sunt de gasit in mostenirea nefasta a regimului comunist, iar solutia nu poate fi decat una singura – revenirea Regelui Mihai pe tron, la Bucuresti.

de Vlad Stoicescu si Oana Dan - dela0.ro

Foto: Facebook / Liviu Mihaiu

Liviu Mihaiu e neobisnuit de calm in aceasta seara. Se ajuta doar de cateva gesturi largi pentru a-si impinge argumentele, dar vocea ii ramane perfect egala. De obicei, Mihaiu e exact invers, un vulcan de temperament pe care ti-l imaginezi aruncandu-si mainile a indignare cand glasul sau evadeaza cu forta pe frecventele Radio Guerrilla. Si totusi, in seara asta fara stele de deasupra Bucurestiului, vocea sa s-a imblanzit. Efectul e paradoxal: calmul tonului e insotit de o evaluare dura a cauzelor care, inlantuite, au adus Romania in prezentul acesta ambiguu, lipsit de repere si de perspective. Mihaiu crede ca exista un vinovat principal – comunismul –, mai multi vinovati mai mici – birocratia, lipsa de implicare civica, presa –, dar si o solutie – monarhia, pe care o vede ca fiind regimul cel mai favorabil puterii exemplului personal.

A devenit un loc comun sa spunem ca, in istoria noastra din ultimii 150 ani, mai multe lucruri ne-au dezbinat decat ne-au unit. Ce ne-a iesit bine, totusi? Ce ne-a ajutat sa evoluam?

Liviu Mihaiu: S-o luam putin dupa eficienta pe care au avut-o diferite regimuri in tara noastra. Teoria mea este ca nicicand nu i-a fost mai bine Romaniei decat in monarhie. Toata perioada noastra renascentista ca tara, ca popor si ca natiune a avut loc in cei 80 de ani de monarhie. Mai precis, asa cum spunea si Eliade, cea mai fericita perioada a Romaniei a fost in Interbelic. De acolo ne vin toate valorile. Nu exista nimic mai bun in ce a creat aceasta natiune decat ce a creat in monarhie. Cei mai mari maestri, cea mai tare moneda, cea mai puternica pozitionare ca tara au fost in timpul monarhiei. Proiectul care a avut cel mai mare succes in istoria Romaniei a fost monarhia insasi.

Un proiect care nu a reusit, insa, sa impiedice aparitia unor monstri ideologici, precum nationalismul. Monstri care au produs, in ultima instanta, insasi disparitia monarhiei.

Noi avem acest tip de cliseu, aceasta spaima care astazi ne face foarte rau: anume ca strangerea unei natiuni in jurul unor valori nationale inseamna, de fapt, nationalism. Iar nationalismul inseamna un fel de patologie nationala. Fals. Elitele noastre monarhiste, care s-au nascut dupa revolutia de la 1848 si pana in 1947, toate au fost nationale, nationaliste si religioase. Cei mai frumosi si inalti romani pe care i-a avut Romania in Paris se intalneau la biserica, aveau fiecare scaunul lui in biserica sub care scria Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Brancusi. Sigur, poate nu mai e foarte trendy sa fii crestin si sa fii nationalist. Elitele noastre asa au fost, asa au avut succes.

Cred ca putem sa convenim asupra unui principiu: exista o diferenta intre nationalismul lui Eugen Lovinescu si cel al lui Nae Ionescu.

Nationalismul romanesc nu sfarseste intotdeauna cu Holocaustul. Aia a fost o conjuctura europeana, care a costat Romania, care a culpabilizat Romania. Nationalismul in partea lui benefica este strangerea unui popor in jurul valorilor nationale.

Cititi mai mult pe http://www.dela0.ro/liviu-mihaiu-un-popor-care-nu-se-bucura-timp-de-mai-multe-zeci-de-ani-se-afla-intr-un-mare-pericol

 

Interviu cu Liviu Mihaiu – adevarul.ro

 

materiale preluate de pe http://adevarul.ro/

Liviu Mihaiu: ”Statul român e captiv unei junte militare a serviciilor secrete”

”În România se instaurează un mandarinat al unei junte militare pe care nici Securitatea şi PCR nu l-au avut sub Ceauşescu. Unul din semnele evidente este ca bugetul serviciilor de informaţii creşte de vreo şapte ani iar acestea au cel mai mare număr de angajaţi şi colaboratori raportat pe cap de locuitor din întreaga UE. Toate serviciile fac poliţie politică”, a afirmat jurnalistul Liviu Mihaiu în cadrul dezbaterii ”Presa sub presiune”, organizată de Frontline Club săptămâna trecută.

El s-a referit şi la cazul Turcescu, susţinând că ”acesta este o mise en scenă de doi lei”, ce poate fi explicată fie ca un şantaj din partea unui serviciu secret care a trecut de partea noii puteri, fie ca o încercarea de a crea un val de indignare pentru ca la un moment dat să-l desconspire pe Victor Ponta ca ofiţerul acoperit despre care vorbea preşedintele. Referitor la fluturaşul de salariu prezentat de Turcescu ca dovadă, jurnalistul a spus că ”salariul de 24 de milioane pentru un locotenent colonel este ridicol, salariul minim pentru un ofiţer acoperit fiind de 30 de milioane. Mai mult armata nu are voie să aibă acoperiţi în presă, iar Turcescu nu este la armată, ci la un alt serviciu”

Liviu Mihaiu a mai afirmat că mai sunt mulţi ofiţeri acoperiţi în presa românească, nominalizându-i pe Mircea Marian, Rareş Bogdan şi Ion Cristoiu, şi că îi va desconspira şi pe restul pe blogul său de pe Adevărul, pe baza verificării CNP-urilor.
”Astăzi sunt mai mulţi securişti decât înainte de 1989. Guvernul Ponta conţine 9 acoperiţi şi 2 foşti ofiţeri de securitate. Am ajuns să avem mai mulţi agenţi decât Marea Britanie”, a adăugat jurnalistul.

În opinia sa, norocul României este că serviciile secrete nu sunt solidare şi se răfuiesc între ele, astfel încât nu deţin puterea totală.

Christian Mititelu, membru al CNA, prezent şi el la dezbatere, s-a referit la desconspirarea lui Turcescu, susţinând că acesta ”era un jurnalist pătimaş, complet neobiectiv căruia i se urcase la cap notorietatea”. În opinia sa, descoperirea acoperiţilor nu ajută România, ci mai problematici sunt jurnaliştii care atacă UE, FMI, pe cancelarul Angela Merkel.

Întrebat de ce CNA nu taxează derapajele grave ale televiziunilor politice, Mititelu a apărat instituţia, arătând că unii membri blochează ajungerea la un consens, că părerile sunt foarte diferite în funcţie de tabăra politică care a numit unii şi alţii dintre membri. ”Presa face un tablou fals despre CNA, care nu este maşina de vot a PSD. CNA funcţionează după o lege copiată după directiva europeană, dar situaţia de fapt din România este diferită iar legea nu se aplică. Normele de aplicare, codul audiovizualului, nu pot fi implementate când ai jucători mari care nu respectă legile”, a explicat membrul CNA.

Mititelu consideră că numirea unor noi membri ai Colegiului de către noua putere în 2012 a schimbat echilibrul în CNA, iar ”cei trei membri rămaşi minoritari s-au pus pe treabă pentru a da jos preşedintele CNA, deşi este mai greu de demis decât preşedintele României iar această paralizie a CNA pare să convină partidelor politice”. Pe de altă parte, Colegiul suferă de păcatul originar: ” acordarea de licenţe foarte uşor, gratis, şi este foarte greu să le retragi licenţa după 9 ani, chiar dacă acestea nu au respectat deloc caietul minimal de sarcini pe care s-au angajat să respecte, care are ca obiectiv ca societatea să primească informaţii de calitate”.

La rândul său, Horia Gruşcă, membru al Comisiei de Etică şi Arbitraj din TVR, a vorbit despre problemele cu care se confrunta Televiziunea publică – de la scandalurile cu preşedintele director general Stelian Tănase, care ba întrerupe o emisiune în timpul difuzării, ba se plânge de presiuni politice, şi până la datoriile uriaşe şi angajarea de colaboratori externi pe foarte mulţi bani.

”Rezultatele Comisiei de Etică a TVR sunt comparabile cu cele ale Comisiei de etică a Universităţii Bucureşti care a judecat plagiatul premierului. Din păcate hotărârile noastre sunt consultative şi nu se ţine cont de ele. Niciodată nu au ajuns pe ordinea de zi”, a afirmat Gruşcă.

Pe de altă parte, realizatorul TV a arătat că reprezentanţii PDL şi PNL au început să-l susţină pe Stelian Tănase, după ce iniţial îl criticau. ”Mi se pare că fac parte dintr-un joc politic de care m-am săturat. În plus, în TVR au intrat în ultima vreme persoane care n-au nicio experienţă în televiziune. Mă sperie şi incompetenţa la vârf care este copleşitoare. Ce să mai vorbim despre pierderile TVR, când sunt oameni acolo care nu ştiu să facă un buget”, a adăugat el în acest sens.

În finalul dezbaterii, a luat cuvântul şi redactorul-şef de la Gazeta Sporturilor, Cătălin Tolontan care s-a arătat îngrijorat de restrângerea libertăţii presei prin modificările aduse articolului 277 din Codul Penal de proiectul de lege iniţiat de senatorul PSD Şerban Nicolae, trecut recent prin aprobare tacită de Senat. Amendamentul prevede pedepse de până la trei ani de închisoare pentru persoanele care publică informaţii din dosarele penale.

”Dacă acest amendament este adoptat vom fi împiedicaţi să ne facem meseria. Este un atac la sursele noastre, la cei care ne dau informaţii. Nu mai contează că a fost iniţiativa unui parlamentar PSD. Toţi au interesul să nu se mai afle lucruri din dosare de corupţie. Totuşi legiferând astfel ei nu-şi rezolvă problema pentru că 90% din informaţiile primite de jurnalişti nu vin de la servicii şi procuratură”, a explicat Tolontan. În opinia sa, proiectul de lege îi vizează şi pe magistraţi, încercându-se timorarea acestora.

Jurnalistul a reamintit că numărul mare, de peste 1.000 de persoane, condamnate definitiv de către instanţe în urma investigaţiilor DNA se datorează în mare parte unor anchete jurnalistice. Această conlucrare dintre presă şi DNA ar fi vizată de proiectul de lege iniţiat de Şerban Nicolae, avocatul lui Cătălin Voicu şi fostul consilier al lui Ion Iliescu.

articol preluat de pe http://epochtimes-romania.com

Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta (SDD)

Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta (SDD) este o organizaţie non-guvernamentală înfiinţată în anul 2004, în scopul protejării Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.

De-a lungul timpului, SDD s-a impus printre institutiile de protectia mediului din Romania prin acţiuni susţinute de advocacy si watchdog demonstrand prin rezultate concrete că poate oferi soluţii problemelor majore cu care se confruntă Delta Dunării. Sloganul sub care SDD isi desfasoara activitatea este: “In luptă cu oamenii, pentru binele naturii și, in final, pentru binele oamenilor”.

Principalele activitati ale Salvati Dunarea si Delta sunt:

1. Iniţiaza si implementeaza acţiuni pentru protejarea si conservarea întregului bazin al Dunarii inferioare si al Deltei Dunării;

2. Initiaza programe de informare si constientizare a populaţiei pe teme de protectia mediului si sustenabilitate;

3. Atrage resurse financiare pentru dezvoltarea de programe care se concentrează asupra protejării Dunarii, a Deltei Dunării, si a altor zone naturale protejate din Romania;

4. Colaboreaza cu asociaţii şi cluburi neguvernamentale având ca profil protecţia  mediului înconjurător natural;

5. Incurajaza şi susţine cercetări independente axate pe problematica protecţiei ecosistemului Deltei Dunării, a Dunarii si a mediului inconjurator in general;

6. Acorda burse, finanţeaza proiecte de cercetare, stagii de documentare, organizeaza colocvii, seminarii şi conferinţe publice pe tematica protectiei mediului inconjurator;

7. Stabileste relaţii cu organizaţii similare din ţară şi strainătate în vederea promovării coerente şi unitare a obiectivelor privind protecţia mediului înconjurator şi, în mod special, a celor legate de salvarea ecosistemelor de tip deltaic.

8. Colaboreaza cu autoriăţile statului român dar şi cu instituţiile internaţionale  interesate, în vederea realizării obiectivelor de salvare şi protejare a Deltei Dunării, a Dunarii si a mediului inconjurator

[ statut ]


 

În luptă cu oamenii, pentru binele naturii. Şi, în final, pentru binele oamenilor.

”În ecologie nu mai vrem politică, domni miniştri, prefecti, agenţi de pază, poliţişti, vrem numai politici. Nu mai vrem algoritm, ci bioritm. Nu mai vrem baroni, ci sturioni. Vrem modele de comuniune ale omului cu natura, vrem ca România sa fie un model pentru cea mai gravă problema a viitorului: întoarcerea naturii împotriva fiului său, omul” – Liviu Mihaiu, Membru fondator şi Preşedintele Asociaţiei Salvaţi Dunărea şi Delta

Eşecul României. Eşecul patriotismului

Cand Moţi a devenit eroul Bulgariei eliminând Steaua la 11m ajungând nume de peluză pe un viitor stadion, mi-am adus aminte de două păreri ale unor intelectuali despre ce mai înseamnă să fii român în România de azi: „patriotismul inseamnă în primul rând eficienţă” – HRPatapievici. Mircea Cărtărescu, la Radio România: „sunt european înainte de a fi român“.
Moţi s-a încadrat mănuşă în cele două definiţii. A fost european eficient la locul de muncă. A fost el oare un mare patriot român!!?

Motto: „Înainte de a fi comunist sunt român”. Lucreţiu Pătrăşcanu.

A devenit un curent „cerebral”, un raţionalism ideologic să scapi de povara iubirii de ţară sau chiar de mamă. A-ţi iubi mama sau ţara este o slăbiciune dezgustătoare. Dacă ţara este nemernică şi mama o beţivă nedemnă de iubirea noastră!!!? România e altfel pentru că nu mai are motive în a se iubi pe sine ca naţiune. Nu are motive, „raţional” vorbind. Astăzi patriotic este să fii corect: să-ţi plăteşti taxele la timp, să lupţi pentru justiţie sau pentru afimarea universală şi narcisică a dezlănţuitei tale personalităţi pe care ţara nu o merită, un sistem ticăloşit de facto, condusă de niste neisprăviţi ajunşi acolo din… lipsa de patriotism a altora.

Ce mai e astăzi iubirea de ţară şi la ce foloseşte ea!? Sună ca dracu! A la Vlahuţă, un romantism poporanist demn de vulgata din faţa bisericiii neamului prost. „A renunţa la românism înseamnă, pentru noi românii, a renunţa la viaţă, a te refugia în moarte”, scria Mircea Eliade ca prostu-n păpuşoi. Un alt „dobitoc” naţional delira astfel: „Patriotismul, cu toate acestea, nu este iubirea ţărânei, ci iubirea trecutului. Fără cultul trecutului nu există iubire de ţară”, Mihai Eminescu, Timpul, (V) 1880, 22 iulie.

627x0

 

E o modă intelectualist-globalistă să-i înjuri pe patrioţi şi pe cei credincioşi. Adică exact pe cei care au făcut ca naţiunea română să fie posibilă şi ţara să existe. Paşoptiştii, cea mai importantă şi eficientă generaţie de la baza modernizării şi înfiinţării statului naţional, ar părea astăzi niste ridicoli nedemni de valorile europene şi „neuroatlantice” cu fumurile lor burghezo-patriotarde şi probabil numai educaţia joasă a lui Vadim Tudor i-ar fi împiedicat să se-nscrie în Partidul România Mare.

Acum este hipsterşte şi cool să fii un „highly disillusioned”.

Un profesor american spunea că dacă la limită, ar avea de ales între a-şi trăda cel mai bun prieten sau ţara, şi-ar trăda ţara fără ezitare. Raţional vorbind, are dreptate: ţara se mai descurcă şi cu trădarea ta, că-i mare, dar prietenul tău, nu..

E adevărat, totul a inceput cu naţional comunismul care ne-a lecuit de munca patriotică, de curăţat stiuleţi la munci agricole, de cântat ţara „la minut”. Tâmpiţelul patriotism de clasa a IV-a pe care comuniştii l-au cultivat până la promiscuitate în filmografia naţională, la şcoală sau pe stradă ne-au lecuit definitiv si irefutabil de responsabilitatea asta milităroasă si stupidă a patriotismului.

Acum, aşa cum xeroxul se suprapune inamovibil cu orice copiator, aşa şi patriotismul este una cu naţionalismul. Trăim niste vremuri în care a fi patriot a devenit nu numai periculos, nu numai „roşu” şi caraghios, dar şi de autentic prost gust intelectual  Apoi a venit oroarea bătăilor interetnice din 1990 de la Târgu Mureş, nocivitatea existenţei securistice a partidului condus de cântăreţul de curte al ceauşeştilor, PRM şi Vadim Tudor. Apoi a fost persecuţia trecutului legionar.

627x0 (1)

 

O întreagă vânătoare de intelectuali interbelici s-a petrecut in publicaţiile euroatlantice ale intelighenţiei dezabuzate ale dialogului social. În anii 90,  intelectualii au simţit nevoia să-şi pună cenuşă în capul lui Eliade, Cioran, Ţuţea, ba chiar a lui Eugène Ionesco (madame Alexandre Laignel-Lavastine -„Cioran., Eliade, Ionesco.L’oublie du fascisme”, o carte resentimentară, cu rol demascator, menită intru o lesnicioasă deschidere editorială) şi a tuturor intelectualilor interbelici care au cochetat în vreun articol cu utopia mistic ortodoxă a anilor ’40. Articole după articole au început să-i demanteleze pe intelectualii „de dinainte de 47″ ca „aşa ceva să nu se mai intâmple”. Mândria de a fi român a fost desfiinţată „piesă cu piesă” în spaţiul public sub privirile nepăsătoare ale vârfurilor intelectualităţii civice, surdinaţi de atracţia „Dogmei”.

Dacă spui că eşti patriot sau că eşti mândru că eşti român eşti în proximitatea ameţitoare a naţionalismului. Până si moşul pe care-l admirăm cel mai mult dintre intelectualii interbelici în viaţă, Neagu Djuvara, spunea recent in ultimul său interviu din ziarul Gândul  :

„Cu sintagma «mândri că suntem români» ne întoarcem la epoca legionară, e un anacronism într-o epocă în care să nu mai fim naţionalişti fiecare, ci să fim europeni şi să ne înţelegem cu vecinii nostri europeni.” Tot astăzi, pentru tinerii din România, este important că sunt români în proporţie „decâtului” de 23%. Ei sunt azi „raţionalişti” din moment ce „divaisurile” lor electronice de care sunt dependenţi până la sociopatologie sunt produse ştiinţifice ale binelui tehnologic. Dacă eşti însă, să zicem, un german sau un american care-şi clamează patriotismul atunci eşti demn de toată admiraţia noastră snoabă. Străinii ăştia ar avea şi motive să-şi iubească baştinile. Sunt „eficiente”, iar dobânzile la băncile germane sunt de trei ori mai mici decât în România, iar Germania a luat şi Cupa Mondială la fotbal…

S-a intâmplat altceva însă decât ne-am dorit în urma europenizării de carton: a început desfiinţarea sau ignorarea mai tuturor modelelor intelectuale din România; ascunderea oricărui trecut eroic sub preşul eşecului de ţară; nepăsarea criminală în faţa distrugerilor de patrimoniu; indiferenţa nesimţită la migraţia a milioane de creiere românesti; contestarea imnului naţional în şcolile naţionale; cultivarea sentimentului că toţi străinii sunt mai buni ca noi şi toate consecinţele etologice şi chiar economice ale antipatriotismului de rit nou.

627x0 (2)

 

Mi-aduc aminte cum a reacţionat România la profanarea mormântului eroului naţional din războiul de independenţă, fostul ministru de Răsboiu si al Afacerilor Străine, Iacob Lahovary, aruncat la propriu din cavoul său la gunoi de către familia „eroului” contemporan Marean Vanghelie.

Nici o bulversare semnificativă a „sentimentului românesc al fiinţei”; nici un scandal de breaking news; nici o luare de poziţie a vreunui „orificiu naţional” în afara anchetelor ziarului „Adevărul” sau a manifestaţiilor de stradă a redactorilor de la Radio Guerrilla.

Setul de valori naţionale a ajuns depozit de biciclete ca mormântul lui Kogălniceanu sau într-o cutie prăfuită, precum inima Reginei Maria, pe un raft al Muzeului Naţional de Istorie, care are 700.000 de obiecte în cutii de carton şi care stă să se dărâme la cel mai mic cutremur din Bucureşti.

Scriam atunci, în anii 90, în replica la un articol al lui Norman Manea, unul dintre „komisarii literari” cei mai preocupaţi să radă valorile româneşti controversate istoric, că avem mai mare nevoie de modele ca de tancuri petroliere. Eram totalmente iraţional!

Fuga de iubirea de ţară ca de plata întreţinerii a devenit cu timpul un sport naţional ca şi hatingul antireligios. În timp ce europenismul şi filoamericanismul sunt deja religii oficiale „new age” de „bon ton”.

O declaraţie ca următoarea nu ar mai fi posibilă azi în România în gura vreunui demnitar român:

„Am crescut trup şi suflet pentru patria mea: aspiraţiile şi îimplinirile ei au făcut parte din însăşi fiinţa mea. România a fost şi este dragostea vieţii mele, motivul pentru care exist”. (Principesa Ileana)

Şi nu poţi să spune despre femeia care l-a infruntat la ceas de noapte pe Emil Bodnăraş pentru a stopa crimele comuniste asupra Armatei Române că nu a fost…europeană.

articol preluat de pe adev.ro

Evenimente

nimic găsit

Ne pare rău, nu de posturi potrivit criteriilor