Articole

Tratatul de la Maastricht (7 februarie 1992)

Semnarea Tratatului de la Maastricht (7 februarie 1992)

foto preluat de pe ec.europa.eu

articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Tratatul de la Maastricht (7 februarie 1992)


 

Tratatul privind Uniunea Europeană (numit și Tratatul de la Maastricht) a fost semnat de Consiliul European la 7 februarie 1992 în localitatea olandeză Maastricht de către cei 12 membri ai Comunităților Europene, reprezentând până atunci cea mai profundă schimbare a tratatelor de la înființarea Comunității Europene. Acest tratat a reprezentat “o nouă etapă în procesul de integrare europeană“, punând bazele Uniunii Europene.

Tratatul a introdus, printre altele, o cetățenie unică pentru statele membre ale Uniunii, a pus bazele introducerii monedei unice euro, a reiterat necesitatea unei politici externe de securitate comună, alături de schimbări privitoare la modul de desfășurare a activităților instituțiilor Uniunii Europene, precum întărirea puterii Parlamentului European și a votului cu majoritate calificată în Consiliul Uniunii Europene. Dezbaterea va fi accelerată în timpul crizei datoriilor europene, când criteriile de aderare la uniunea monetară, cunoscute drept criteriile de la Maastricht, vor fi aduse în discuție.

Tratatul de la Maastricht a cauzat temeri la momentul semnării sale celor ce se aflau împotriva unei Europe federale. Cu toate acestea, multe dintre cele mai importante atribuții suverane rămâneau în sarcina statelor membre. Dezbaterea privitoare la caracterul constituțional al Tratatului de la Maastricht va continua în deceniile următoare, aceasta culminând cu semnarea Tratatului de la Lisabona.

 

Introducere


 

După negocierile din decembrie 1991 de la Maastricht tratatul a fost semnat deja la 7 februarie 1992. Din cauza unor probleme apărute în procesul de ratificare (în Danemarca a fost nevoie de un al II-lea referendum, în Germania s-a înaintat o excepție de neconstituționalitate împotriva acordului parlamentar dat tratatului) Tratatul UE a intrat în vigoare de-abia la 1 noiembrie 1993. Tratatul UE este considerat ca o “nouă treaptă pe calea înfăptuirii unei uniuni tot mai strânse a popoarelor Europei”.

Pe lângă o serie de modificări aduse Tratatului CE și a Tratatului EURATOM acest document este și actul constitutiv al Uniunii Europene. Acesta a fost un prim pas pe calea adoptării unei Constituții definitive a UE, care ulterior va înlocui toate tratatele europene.

Uniunea Europeană astfel constituită nu înlocuiește însă vechile Comunități Europene, ci le reunește sub un numitor comun, acela al unei noi “politici și forme de colaborare”. Împreună cu celelalte elemente Comunitățile Europene alcătuiesc cei trei piloni ai Uniunii Europene:

- Comunitățile Europene

- Colaborarea în politica externă și de securitate (PESC),

- Cooperarea polițienească și judiciară în materie penală (CPJMP).

Uniunea Europeană
Primul pilon (supranațional-federație) Al doilea pilon (interguvernamental-confederație) Al treilea pilon (interguvernamental-confederație)
Comunitățile Europene (CE) Politica externă și de securitate comună (PESC) Cooperarea polițienească și judiciară în materie penală (JAI)
 Politica externă:

Politica de securitate:

 

Conținutul tratatului


 

Uniunea monetară și economică

Principalul obiectiv al tratatului este crearea Uniunii Economice și Monetare în trei etape. Conform tratatului moneda unică europeană urmează să fie introdusă cel mai devreme la 1 ianuarie 1997 și cel mai târziu la 1 ianuarie 1999. Pentru ca o țară să participe la Uniunea monetară trebuie să îndeplinească anumite criterii economice (criteriile de convergență), prin care trebuie asigurată stabilitatea monezii unice. Criteriile de convergență sunt următoarele: politica financiară, nivelul prețurilor, al dobânzilor și al cursului de schimb. În timp ce criteriul de politică financiară (deficit bugetar < 3% și gradul de îndatorare < 60% din PIB) este un criteriu permanent, celelalte două au fost valabile numai pentru anul de referință 1997.

Odată cu semnarea tratatului s-a pus în mișcare un automatism, conform căruia țările care îndeplinesc criteriile de convergență în urma constatărilor făcute de Consiliul de Miniștri pot participa și la uniunea monetară. Numai Marea Britanie și Danemarca și-au rezervat dreptul de a decide singure dacă vor introduce moneda unică europeană.

 

Politica externă și de securitate comună

Vechea Politică Europeană de Colaborare a fost înlocuită prin Tratatul de la Maastricht de Politica Externă și de Securitate Comună (PESC). Cu toate că PESC este un pilon al UE, deciziile sunt luate în cele din urmă de statele membre. Pentru cele mai multe din hotărâri este nevoie de aceea de un vot în unanimitate.

Cetățenia europeană

Nu înlocuiește cetățenia națională, ci o completează. Cetățenia europeană o deține orice persoană care are cetățenia unuia din statele membre ale UE. Aceasta acordă printre altele dreptul de ședere pe întreg teritoriul UE, dreptul de vot pasiv și activ la alegerile locale precum și dreptul de a alege deputații din Parlamentul European, indiferent de domiciliul avut pe teritoriul UE.

 

Procesul de democratizare

O altă noutate a tratatului a fost introducerea procedeului codecizional. În felul acesta Parlamentul European are în anumite domenii aceleași drepturi ca și Consiliul de Miniștri. În afară de aceasta s-a hotărât constituirea Comitetului Regiunilor, cu rolul de a asigura reprezentarea adecvată a intereselor tuturor regiunilor europene.

 

Colaborarea în domeniul politicii interne și juridice

În tratat s-a hotărât îmbunătățirea colaborării în domeniul juridic și al afacerilor interne. Pentru o mai bună coordonare a colaborării polițienești a fost înființat Oficiul European de Poliție Europol, cu sediul la Haga.

 

Modificări ulterioare


 

Tratatul UE a fost ulterior modificat și completat prin Tratatul de la Amsterdam (1999) și Tratatul de la Nisa (2003). Astfel, a fost consolidată poziția Parlamentului European prin perfecționarea și extinderea procedeului codecizional.

Semnat
A intrat în vigoare
Document
1948
1948
Tratatul de la Bruxelles
1951
1952
Tratatul de la
Paris
1954
1955
Tratatul de la Bruxelles modificat
1957
1958
Tratatele de la
Roma
1965
1967
Tratatul de
fuziune
1975
N/A
Concluziile Consiliului European
1985
1985
Acordul de la Schengen
1986
1987
Actul unic european
1992
1993
Tratatul de la
Maastricht
1997
1999
Tratatul de la
Amsterdam
2001
2003
Tratatul de la
Nisa
2007
2009
Tratatul de la
Lisabona
Pix.gif Pix.gif Pix.gif Pix.gif Pix.gif Pix.gif Pix.gif Pix.gif
Cei trei piloni ai Uniunii Europene
Comunitățile Europene:
Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM)
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) Tratatul a expirat în 2002 Uniunea Europeană(UE)
Comunitatea Economică Europeană (CEE)
Regulile Schengen Comunitatea Europeană (EC)
TREVI Justiție și afaceri interne (JHA)
Cooperarea polițienească și judiciară în materie penală (CPJMP)
Cooperarea Politică Europeană (EPC) Politica externă și de securitate comună a Uniunii Europene (PESC)
Instituții neconsolidate Uniunea Vest-Europeană (UVE)
Tratatul a expirat în 2011

 

cititi despre Tratatul de la Maastricht (7 februarie 1992) si pe: en.wikipedia.org; europa.eu

cititi si:

- Consiliul Europei (5 mai 1949)

- Uniunea Europeană

- Tratatul de la Nisa (26 februarie 2001)

- Integrarea României în Uniunea Europeană

Comunicat – Asociatia pentru Tehnologie si Internet – ApTI

foto si articol preluate de pe www.facebook.com/aptiromania

 

Comunicat – Asociatia pentru Tehnologie si Internet – ApTI


 

European Digital Rights (EDRi), rețeaua din care face parte și ApTI, a publicat un mesaj de solidaritate cu organizațiile-membre numite în a doua parte a raportului preliminar * cu antetul Comitetului judiciar din Camera reprezentanților Congresul Statelor Unite ale Americii. Dar, îaninte să vorbim despre mesajul de solidaritate, merită să dăm un pic de context.

Pe 3 februarie 2026 a ieșit un raport interimar cu antetul acestui comitet juridic, o continuare a raportului publicat în același mod în 2025. Pentru claritate, raportul interimar este de fapt un text propus de asistențiii președintelui acestui comitet. Raportul nu a fost discutat, votat sau asumat de majoritatea din acest comitet sau măcar de reprezentanții republicani ai comitetului. Textul este practic rezultatul unor eforturi de cercetare și de poziționare politică, în cazul ăsta, față de practicile juridice ale UE.

Textul merge pe aceeași linie ideologică pe care a mers și prima parte și descrie eforturile Comisiei Europene, alături de societatea civilă, de a reglementa marile platforme de social media ca fiind o formă de cenzură. Textul descrie regulamente UE precum Digital Services Act ca fiind unelte de cenzură. Între timp, Statele Unite ale Americii au impus și interdicții de călătorie pe teritoriul lor unor persoane care au lucrat la astfel de eforturi de reglementare. Comisia Europeană a respins categoric aceste acuzații, considerându-le “prostie pură”.

Revenind la mesajul de solidaritate publicat de EDRi, rețeaua condamnă caracterizarea muncii organizațiilor membre ca fiind un efort de cenzură. Mesajul recunoaște faptul că regulamentele UE precum DSA nu sunt perfecte și au propriile neajunsuri. Însă, aceste regulamente joacă un rol important în combaterea și remedierea abuzurilor din practicile companiilor care dețin mari platforme de social media, sau alte platforme online de largă folosință. EDRi subliniază că legiferarea în privința conținutului online servește interesului public, inclusiv prin protejarea dreptul de liberă exprimare.

Rețeaua EDRi cere instituțiilor UE să acționeze cu fermitate în munca lor de reglementare și apărare a valorilor democratice, să legifereze prin cooperare și transparență. Rețeaua EDRi se solidarizează cu organizațiile membre care sunt sau urmează să fie victimele unor atacuri, ca urmare a acestor acuzații.


 

* Recent, a apărut un raport foarte critic din partea Comisiei Juridice a Camerei Reprezentanților din SUA, publicat pe 3 februarie 2026. Acesta marchează o escaladare semnificativă a tensiunilor dintre Washington și Bruxelles privind modul în care sunt reglementate platformele sociale.

Documentul, intitulat “The Foreign Censorship Threat, Part II: Europe’s Decade-Long Campaign to Censor the Global Internet and How it Harms American Speech in the United States“, acuză direct Uniunea Europeană de exercitarea unei „cenzuri globale”.

 

Principalele acuzații ale raportului american:

- Presiune asupra platformelor americane: Raportul susține că de peste un deceniu, Comisia Europeană a presat companii precum Meta, Google și X (fostul Twitter) să își modifice politicile de moderare a conținutului la nivel global pentru a se alinia standardelor europene, afectând astfel libertatea de exprimare a cetățenilor americani.

- Critica Digital Services Act (DSA): Legea europeană privind serviciile digitale este descrisă în raport ca un instrument de cenzură care obligă giganții tech să elimine conținut considerat „dezinformare” sau „discurs instigator la ură”, termeni pe care autorii raportului îi consideră subiectivi și folosiți pentru a suprima opoziția politică.

- Referința la România: Un aspect surprinzător este menționarea României ca exemplu negativ. Raportul sugerează că anularea procesului electoral din decembrie 2024 ar fi fost influențată de mecanismele de control al conținutului impuse sau încurajate de Bruxelles.

- Targetarea conservatorilor: Documentul afirmă că reglementările europene tind să vizeze disproporționat mesajele partidelor conservatoare și populiste.

 

Reacția Europeană

Comisia Europeană a respins aceste acuzații, numindu-le „absurde și nefondate”. Oficialii de la Bruxelles susțin că DSA nu are ca scop cenzura, ci protejarea cetățenilor împotriva conținutului ilegal și a manipulării algoritmice, menținând un spațiu digital sigur.

Context Politic

Acest raport apare în contextul unei administrații americane (sub Donald Trump în 2026) mult mai agresive față de reglementările tehnologice europene. Administrația SUA a sugerat chiar măsuri de retorsiune, inclusiv:

- Interdicții de viză pentru oficialii europeni implicați în aplicarea politicilor de moderare a conținutului.

- Tarife comerciale împotriva țărilor care impun taxe digitale sau reglementări stricte companiilor americane. (sursa: gemini)

(Cristina Andrei) România riscă sancţiuni din partea UE în 11 dosare, din care cinci sunt deja pe masa Curţii de Justiţie a UE

România riscă sancţiuni din partea UE în 11 dosare, din care cinci sunt deja pe masa Curţii de Justiţie a UE

Foto: pexels.com
Autor: Cristina Andrei
21 iulie 2018

Cristina Andrei - foto preluat de pe www.linkedin.com

Cristina Andrei -

 

Ştirea zilei: România dată în judecată de Comisia Europeană pentru neconformarea la legislaţia UE în domeniul combaterii spălării banilor

 

De curând a apărut în spaţiul public ştirea că România este dată în judecată de Comisia Europeană pentru neaplicarea legislaţiei privind combaterea spălării banilor. De ce nu se grăbesc parlamentarii noştri să conformeze legislaţia României cu cea europeană în acest domeniu, de ce în plenul Senatului din 3 iulie a.c., în loc să dezbată Proiectul de lege pe această temă, au prelungit termenul de adoptare tacită de la 45 la 60 de zile este altă poveste (care se pare că mult ne va costa: o amendă de aproape 2 mil. euro + penalităţi de 21.000 euro pe fiecare zi de întârziere). Parlamentarii noştri au alte preocupări –  în special modificarea în regim de absolută urgenţă a altor legi şi legişoare, care să le permită fel şi fel de lucruri nu tocmai creştineşti unor fel şi fel de infractori nu tocmai compatibili cu funcţiile publice pe care le deţin.

Mai toată presa a preluat ştirea de mai sus, comentând în fel şi chip, prezentând mai pe scurt sau mai pe larg cazul României şi sancţiunile pe care le riscă pentru neadaptarea legislaţiei la Directiva UE 2015/849 privitoare la combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului.

Ce a mai zis Comisia Europeană iar presa nu ne-a înştiinţat

Se pare însă că puţină lume a citit cap-coadă notificarea emisă de Comisia Europeană în 19 iulie a.c., majoritatea jurnaliştilor oprindu-se la Comunicatul de presă din acea zi. Dacă s-ar fi deranjat vreun ziarist să citească această notificare, ar fi aflat (şi poate ne-ar fi înştiinţat şi pe noi, ca un ziarist responsabil ce s-ar fi găsit) că România este pe cale de a fi iminent trimisă în judecată de către Comisia Europeană pentru nu mai puţin de şase alte încălcări/neconformări cu directivele europene, în materie de:

  • Securitate cibernetică:

Comisia a decis să trimită notificare oficială României şi altor 16 state, privitoare, printre altele, la netranspunerea în legislaţia internă a Directivei UE 2016/1148 referitoare la securitatea reţelelor şi sistemelor informatice;

  • Calitatea aerului

-  limitarea emisiilor de agenţi poluanţi de la instalaţii medii de ardere, conform Directivei UE 2015/2193; întrucât termenul de aplicare a Directivei a trecut şi România nu a răspuns scrisorii oficiale de notificare din ianuarie 2018, Comisia trimite un aviz şi, dacă România nu răspunde în două luni, va fi trimisă  în judecată la Curtea de Justiţie a UE

- controlul emisiilor de bioxid de sulf de la două mari instalaţii de ardere (de la Govora 2 şi Deva 2, care pun în pericol mediul şi sănătatea publică), care s-ar realiza prin transpunerea Directivei UE 2010/75 privind emisiile industriale  (al cărei termen a trecut şi el de mult, astfel că au fost deschise procedurile de trimitere în judecată a României)

  • Protecţia animalelor de laborator: România şi încă cinci state ale UE (Estonia, Germania, Portugalia, Slovacia, Spania) nu se conformează Directivei UE 2010/63 privitoare la protecţia animalelor utilizate în scopuri ştiinţifice; aceste state urmează să primească o scrisoare oficială de înştiinţare asupra neajunsurilor legislaţiei lor în materie, după care, în caz că nu primeşte răspuns în termen de două luni, Comisia va trece la următorii paşi pentru trimiterea în judecată.
  • Asigurarea autovehiculelor: România va primi o scrisoare oficială de notificare  privitoare la neadaptarea legislaţiei în materie de asigurare a autovehiculelor la Directiva CE 2009/138 (aşa-numita “Solvency 2″), referitoare la activităţile de asigurare şi reasigurare.
  • Migraţia legală a studenţilor şi cercetătorilor din ţări non-UE: S-au elaborat scrisori oficiale de notificare pentru 17 ţări, printre care şi România, pentru necomunicarea către UE a stadiului transpunerii Directivei UE 2006/801 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii, formare profesională, servicii de voluntariat, programe de schimb de elevi sau proiecte educaționale și muncă au pair.

Aşadar, conform notificării CE din 19 iulie 2018, România este trimisă în judecată pentru neadaptarea la legislaţia europeană privitoare la combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului şi s-a pornit procedura de trimitere în judecată pentru neconformarea la Directiva UE 2010/75 privind emisiile industriale. Urmează ca România să fie trimisă în judecată pentru alte cinci neconformări/încălcări privitoare la mediu, securitatea cibernetică, protecţia animalelor, serviciile de asigurări şi migraţia studenţilor şi a cercetătorilor.

Câte dosare deschise are azi România la Curtea de Justiţie a UE?

Însă toate cele de mai sus reies dintr-o singură notificare a Comisiei Europene, emisă într-o zi oarecare.

Dacă cineva are curiozitatea – iar eu, ca de obicei, am avut-o – de a intra pe site-ul UE, secţiunea “Decizii de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor” va afla încă şi mai multe amănunte, precum faptul că actualmente România este trimisă în faţa Curţii de Justiţie a UE în cinci dosare. Pe lângă cel mai recent (deschis în 19 iulie a.c.), ce “face ştirile” zilele astea, legat de neconformarea la legislaţia UE privind combaterea spălării banilor, găsim aici încă patru dosare: trei legate de mediu şi unu legat de energie, deschise în perioada 15 feb. 2017-25 ian. 2018, respectiv:

- un dosar deschis pe 17 mai 2018 pentru că România nu a întreprins acțiunile necesare încă din 2007 pentru protejarea sănătății cetățenilor faţă de poluarea cu particule fine (PM10)

- un dosar deschis pe 15 februarie 2017 – pentru riscuri grave la adresa sănătăţii populaţiei prin neconformarea cu Directiva CE 1999/31 privind depozitele de deşeuri

- un dosar deschis pe 13 iulie 2017 – pentru aplicarea necorespunzătoare a Directivei CE 2006/21 privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive

- un dosar deschis pe 25 ianuarie 2018 – legat de transpunerea Directivei CE 2009/119 privind obligația statelor membre de a menține un nivel minim de rezerve de țiței și/sau de produse petroliere

Dosarele acestea, ce au ajuns sau urmează să ajungă pe masa Curţii de Justiţie a UE, reprezintă doar câteva dintre priorităţile reale ale României în privinţa angajamentelor pe care şi le-a luat faţă de Uniunea Europeană. Unele dintre aceste priorităţi privesc însăşi sănătatea populaţiei României, afectată de mediul îngrozitor de poluat. Sănătate care, se vede treaba, are o mult mai mică importanţă în ochii aleşilor noştri, care de peste un an se ocupă cu drag şi spor de amarnica soartă a tagmei infractorilor condamnaţi, din care fac (sau vor face?) parte…

________________

Citiţi şi Românii din Diaspora şi noua Lege pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului