Articole

(Gabriel Ferugean) Cum vor conspiraționiștii români să răstoarne lumea (exclusiv)

foto – dcnews.ro

Gabriel Ferugean

Gabriel Ferugean

articol de Gabriel Ferugean
exclusiv pentru Uniti Schimbam
31 martie 2015

Uită-te bine, e imposibil să nu ai în listă măcar un om care crede ca Occidentul vrea să ne fure glia străbună, să ne înrobească femeile și copiii și să ne lege pe toți și să ne trimită pachet negustorilor de sclavi din vest. Sau măcar unul care crede ca spațiul carpato-danubiano-pontic este leagănul multimilenar al civilizației, care a polenizat fertil cultura europeană și mondială pentru a se stinge pe întuneric într-un mod inexplicabil, victimă a conspiratorilor de tot felul, dornici să îl facă uitat, pentru că, nu e așa, toți avem ceva freudian în noi și ne dorim să ne ucidem tatăl pentru a ne putea consuma relația cu mama. (oare oedip ăsta e dac sau reptilian?)

În fine, acum au ajuns conspiratorii de serviciu la concluzia că ANAF-ul duce la bun sfîrșit strategia mondiala (nu tocmai secreta), de distrugere a tot ceea ce este românesc. După ce ani de zile au oftat cu obidă privind la patronii de buticuri care îi scuipau elegant din gipuri, plătind salarii de mizerie și evitînd orice fel de taxă la stat, ostaticii români atinși de Sindromul Stockholm au început să se revolte că oculta mondială le distruge economia.

Să fac un rezumat: patron de firmă mică. Butic, cîrciumă, covrigărie. Angajați la negru pe alese. Salarii mizerabile oricum. Condiții de muncă subumane. Concedii plătite din părți. Carte de muncă uitată pe la cine știe ce contabil, fără taxe la zi. Taxe la stat NU! Plata furnizorilor – doar la nevoie. Cînd datoriile devin amenințătoare, înființat altă firmă, pe numele neamurilor sau amantelor și lasat firma plină de datorii să moară. EI sînt patronii care NU dau bonuri fiscale. Ei, care plătesc 6-800 de lei salariu pentru 12-14 ore de muncă, 6-7 zile pe săptămînă, în timp ce își plimbă fundul în gipane între apartamentul luxos din centru, punctele de lucru și vila somptuoasa din afara orasului, toate pe numele cuiva la care creditorii nu au cum să ajungă. Deși ar fi interesant cum ar putea justifica un om care nu a muncit decît pe cîțiva lei niște proprietăți care ar stîrni invidia unui bogătaș.

Ăștia sînt cei care smulg acum lacrimile de crocodil ale românilor speriați de noua ofensivă a legii, pe care o văd drept marea conspirație mondială. Care a trecut prin Polonia, Cehia, Ungaria și nu le-a ras de pe fața pămîntului, pentru că se grăbea să distrugă economia românească, pentru a-i obliga pe români să fugă din țară. Economie care în 2007, la momentul aderării la UE, nu era deloc pregătită să facă față concurenței loiale a companiilor din UE. Și pentru asta a apelat la mijloacele proprii: mai o evaziune mică, mai un contract pe furate cu bugetul de stat, mai o vinzare de firma cu datorii și înființare a uneia noi, curate și uscate.

Evident, niciodată acțiunea unei instituții a statului nu va aduce admirația completă a publicului. Unii vor vedea mai bine greselile decit rezultatele bune. alții, mai deștepți, vor încerca să schimbe ce poate fi schimbat pentru a îmbunătăți lucrurile. Conspiraționiștii români vor lupta în permanență pentru a-și promova iluziile jalnice și a-și justifica lenea și incapacitatea funciară. Nu vrea nimeni să fure România. Sînt alte țări de unde se poate fura mai bine. România e furată zilnic de proprii ei cetățeni, prin lipsa totală de respect față de legi. De la cel mai mic la cel mai mare, legea constituie o provocare permanentă pentru a găsi metode cît mai creative de eludare a ei. Sistemul la care românii se uită cu jind funcționeaza foarte bine în occident. Milioane de români îl experimentează zilnic: are legi, are reguli, are avantaje, e funcțional, e relativ echitabil. Doar că infractorii își găsesc mereu pedeapsa. Și nu sînt apărați de victimele lor, ca în România!

(Gabriel Ferugean) Luntriile fundului românesc (exclusiv)

Gabriel Ferugean

Gabriel Ferugean

un articol de Gabriel Ferugean
exclusiv pentru Uniti Schimbam

Pînă acum toată lumea se plîngea de evaziunea echivalentă furtului la drumul mare din bugetul de stat pe care o practicau afaceriștii români. Principalii bănuiți de această metodă de furat fiind micii patroni de tarabe, buticuri si cîrciumi unde bonurile fiscale erau o raritate. Așa că guvernul s-a hotărît să facă ceva: cine nu dă bonuri fiscale ia amendă sau închide prăvălia. Dacă cineva mi-ar zice că, începînd de mîine, rămîn fără permis dacă nu am casă de marcat fiscalizată în portbagaj, aș face orice să îmi iau una.

Absurdă sau nu, legea trebuie respectată, nu? Dar patronii români s-au gîndit că se poate și altfel. Fără să ia în calcul faptul că numărul funcționarilor publici dispuși să își pună pielea pe băț pentru o șpagă a scăzut semnificativ de cînd DNA-ul a fost lăsat liber la arestat. Drept urmare, rezultatul a fost uluitor: nenumărate mici afaceri au fost forțate să tragă obloanele pentru că pe patroni îi doare în cot de lege.

Sigur, explicații au cu duiumul. Bune de muls lacrimile unui public cerșind să fie manipulat.
Să facem doar un rezumat: cine nu dă bon face evaziune. Adică fură din buzunarul public. Din pensia bunicii, din alocația copilului, din salariul profesorului, din tot ce e buget public. In ziua controlului cică doar 2-3 lei. Rog înmulțiți cu 300 de zile lucrătoare și cu cîteva sute de buticuri ca să aveți o idee despre dimensiunea furtului.

Pe politicieni i-au băgat la pușcărie pentru astfel de fapte. De ce ar fi altfel pentru evazioniști? Doar pentru că românii au învățat dubla măsură?