Articole

(Daniel Befu) CARACATIȚA MHC. Cine a distrus râurile din Făgăraș și a băgat România în infringement. De la partenerul ginerelui lui Băsescu la socrul lui Ponta

articol – Daniel Befu – romaniacurata.ro

Daniel Befu - foto - romaniacurata.ro

Daniel Befu – foto – romaniacurata.ro

Gheorghe Badea și Valentin Vișoiu sunt numele investitorului, respectiv antreprenorului general al micro-hidrocentralelor de pe râurile Capra și Buda din Făgăraș, aflate pe lista celor pentru care Comisia Europeană a declanșat procedura de infringement împotriva României. În ciuda numeroaselor sesizări civice, care reclamau ilegalități în serie, MHC-urile au fost duse la bun sfârșit. România Curată vă prezintă CV-ul mai puțin romanțat al celor doi afaceriști, precum și conexiunile politice care le-au asigurat ”succesul”.

Badea, nașul fiicei primarului Piteștiului

Patronul celor zece MHC-uri de pe râurile Capra și Buda, Gheorghe Badea, a fost (până toamna trecută) șeful Camerei de Comerț și Industrie (CCI) Argeș. E un afacerist local foarte cunoscut în județ, Badea producând subansamble pentru uzinele Dacia și pentru cele ale Ford de la Craiova. A fost partener de afaceri cu influentul Constantin Stroe (ex-șeful uzinelor Dacia, actualmente vicepreședinte în cadrul Renault România) și cu Constantin Scarlat (patronul CNCD, care la rându-i a fost arestat la domiciliu în Dosarul Publitrans, fiind acuzat de complicitate la abuz în serviciu în contractul cu societatea de transport public din subordinea Primăriei Piteşti).

Scarlat ar fi obţinut contractul privind transportul public piteştean prin eludarea procedurilor de licitaţie. Presa locală scria că Scarlat e cercetat de DNA şi pentru afacerea ridicării de maşini, atribuite de același primar Tudor Pendiuc (PSD).

Un apropiat al lui Gheorghe Badea, Inal Cagri, a fost inclus pe parcurs în dosarul mitei către primarul Tudor Pendiuc. Asta după ce Ema Pendiuc, fiica primarului, a declarat că banii de apartament i-a împrumutat de la Inal Cagri, pe care i l-a prezentat Silviu Badea. Ultimul menționat este fiul lui Gheorghe Badea și administratorul afacerii cu MHC-uri. Procurorii susțin însă că dețin dovezi că împrumutul a fost antedatat, fiind doar de fațadă. De notat că Gheorghe Badea e nașul de cununie al Emei Pendiuc (vezi aici). Ca urmare a menționării numelui său în scandalul șpăgii primite de primarul Piteștiului, Tudor Pendiuc, la o zi după ce s-au efectuat percheziții la sediul Subansamble Auto SA, Gheorghe Badea a demisionat de la șefia CCI Argeș.

Gheorghe Badea deține și BACSI Investement Group SRL, care a beneficiat de fonduri UE (REGIO) de la MDRT în mandatul Elenei Udrea în valoare de 6,9 milioane lei pentru extinderea hotelului ESCALADE din județul Brașov. De asemenea BACSI a primit de la primăria Piteștiului, condusă de Pendiuc, un contract pentru livrarea unor echipamente pentru o sală de fitness.

Milionarul Vișoiu, turnătorul VIP-urilor

Constructorul MHC-urilor a fost firma CONARG CONSTRUCT SRL patronată de Valentin Vișoiu, considerat cel mai bogat argeșean în 2014, cu o avere de 70-75 milioane euro. Vișoiu a fost arestat la domiciliu în Dosarul Publitrans, fiind acuzat de spălare de bani şi că ar fi dat mită primarului Tudor Pendiuc un apartament de lux în București pentru a pune mâna pe contractul transportului public de persoane din orașul Pitești. Vișoiu e implicat şi în Dosarul ANRP, care a stat la baza arestării Alinei Bica, prietena Elenei Udrea, mituită de Dorin Cocoș. De la Vișoiu i s-a înfundat și lui Horia Georgescu, fostul șef al ANI. Tot de la Vișoiu i se trage și deputatului PNL Theodor Nicolescu.

În Dosarul ANRP, Vișoiu apare ca beneficiar al unei depăgubiri de 90 milioane euro, el fiind de fapt cureaua de transmisie a unei tranșe din șpaga încasată de Dorin Cocoș de la samsarul Gheorghe Stelian. Elena Udrea interacționase în trecut cu Gheorghe Stelian, care i-a vândut în 2006 ex-liderei PMP terenul din cartierul Floreasca (strada Frederich Chopin).

Valentin Vișoiu apare și într-o altă despăgubire de la ANRP. E vorba de o moșie a cunoscutei familii Brătianu, în urma căreia Vișoiu și alți trei parteneri de afaceri cu drepturi litigioase, printre care şi Radu Pricop, ginerele fostului președinte Traian Băsescu, au primit 10 milioane de euro despăgubiri de la ANRP.

cititi mai mult pe http://www.romaniacurata.ro/exclusiv-caracatita-mhc-cine-a-distrus-raurile-din-fagaras-si-a-bagat-romania-in-infringement-de-la-partenerul-ginerelui-lui-basescu-la-socrul-lui-ponta/

Justiția a devenit jucătoare, pentru că politica a devenit metastază

de Daniel Befu

Justiția jucătoare dă gol după gol în campania electorală. E condamnată să facă asta și e complice cu Băsescu

Justiția a devenit jucătoare, pentru că politica a devenit metastază. Eu cred că Justiția a pactizat cu Băsescu (mi-s neclare pârghiile prin care se sincronizează atât cu procurorii, cât și cu judecătorii…fiindcă nu e vorba doar de lansarea de dosare pe piață, ci și de verdicte grele date în ultima perioadă. Dacă era ceva murdar, SRI-ul condus de nașul lui VVP ar fi avut grijă să intercepteze problema. E posibil ca llinia de comunicare să fie STS-ul, cel care l-a făcut pe Antonescu să-i confiște lui Băsescu telefonul de serviciu cât a fost suspendat- însă lui TB i-a reușit remedierea mârlăniei de la CC chiar și fără telefonul STS). Eu cred că e un pact bun între Băse și Justiție. Și pe bună dreptate e o alegere de preferat pentru judecători și procurori să-i trosnească pe corupții care au îngenuncheat țara, decât alternativa. Iar ei, judecători și procurori, au prins gustul independenței de politic. Alternativa e un sistem din care noi am văzut doar vârful aisbergului în cel puțin 5 ocazii:

1. Năstase care la 5 AM dădea sms-uri ca să-și influențeze pozitiv Dosarul cu Inspectoratul de Stat în Construcții

2. Geoană care a timis-o pe Maria Schutz să o rezolve Cătălin Voicu. Acel Voicu care controla judecătorii prin bici (dosare de securitate) și zăhărel (șpăgi)

3. Șova, exponentul avocaților din politică (avocații sunt cea mai josnică specie din politică, pentru că ]ntr-o lege, printr-un cuvânt bine strecurat sau o virguliță, fac și desfac afaceri și împart dreptatea sau nedreptatea în țară) e cel la care a apelat Hrebe după ce-a belit-o. Planul lor mârșav era după modelul lui Iliescu, care pe furiș, înainte să părăsească jilțul, l-a grațiat pe cel la care era dator, Miron Cozma. Șova, al cărui cabinet de avocatură avea oameni care munceau peste 24 ore pe zi pentru Turceni și Rovinari? (contracost).

4. Tudor Chiuariu, ministru al Justiției condamnat cu suspendare (deci un pârnăiaș liber, pe românește), e unul din cei care cântăresc, ca membru al Comisiei Juridice, valoarea legilor în Parlamentul acestei țări.

5. Năstase, care se lamenta că e hăituit politic, cu nu știu câte dosare în spate după venirea lui Băse la Cotroceni, a mai găsit în sine resurse de viclenie, declarând cu tupeu venituri fictive de 100.000 USD timp de trei ani la rând (2009, 2010, 2011), bani proveniți din vânzarea ouălor de la Cornu. Asta în condițiile în care ferma nu mai funcționa din 2008. Această sumă, bani de buzunar pentru un om de statura lui Năstase, reprezintă mult peste cât strânge un average romanian într-o viață. La el s-a făcut totul din stilou, pe o declarație de avere. Și n-a pățit nimic. Ați auzit de vreun dosar pe tema asta? Citiți aiciinvestigația. Asta e țara în care trăim

Și atunci măi oameni buni, nu e normal ca Justiția să aleagă să le-o tragă la nemernici? Ea a ales să-și dea votul pentru libertatea ei. Alternativa ar fi să devină prostituata lor. Ce e mai bine, să joace ajutată de Cotroceni sau să devină păpușa tuturor creaturilor din speciile Voicu și Șova? Cum de altfel și reușise Voicu cu Costiniu. Voi ați citit stenogramale lor? Sunt aiuritoare.

Da, Macovei (femeia care a pus bazele DNA-ului și le-a dat judecătorilor semnalul că trebuie să nu mai aibă capetele plecate sub vremuri) își asumă pe față chestia asta (chiar dacă nu recunoaște că Justiția e actor în această campanie electorală), fiindcă în mama ei de treabă, despre asta e vorba în propoziție și nu trebuie să ne fandosim și să fim rușinați de asta. Într-o țară în metastază, e nevoie de președinte jucător (care în ultimele minute de joc vrea să marcheze goluri fără număr), de justiție jucătoare, fiindcă cu aspirină și o asistentă medicală care zâmbește frumos, nu ne vindecăm. În altă etapă a evoluției istorice a României postdecembriste va fi nevoie de acel președinte așezat, care stă și veghează de undeva de sus, asupra României ca un demiurg care privește la o doramă și pe ici pe colo mai mută locul unui gărduleț sau al unui copăcel. Noi suntem sub cod ROȘU (PSD), cod portocaliu (PDL), cod galben (PNL), codul Evei (PMP) și-al lui Adam.

Daniel Befu

P.S. Pentru cei care s-au obișnuit să vadă pe acest blog doar investigații și mi-au spus că site-ul ăsta ar trebuie să rămână cuminte și să publice câte o anchetă din când în când, vă spun că investigatiicenzurate.wordpress.com nu este un ziar, ci e un blog de atitudine împotriva cenzurii din presă, cenzură menită să-i protejeze pe polticieni și afaceriștii influenți ai României. La fel, am decis să iau atitudine în această campanie împotriva corupției, fiindcă cred că bunul gospodar pentru România e cel care stârpește buruienile. Fără ele, nu avem nici rod.

Dosarul Microsoft și Moștenitorii Securității. Filiera ”Omului din Elveția”

Comerțul exterior a fost principala sursă de venit a Securității în regimul comunist, dar și a familiei Ceaușescu. Nu e deloc întâmplător că membri ai fostelor ICE (Intrepredinderi de Comerț Exterior) se numără printre primii milionari post-decembriști, unii mai vizibili și notorii, alții mai puțin cunoscuți publicului larg. Un nume din a doua categorie – a celor ceva mai feriți – îl regăsim și în Afacerea Microsoft. Iar conexiunile lui și afacerile cu statul de după 1990 sunt impresionante. Despre cine e vorba?

ceausescu-microfost

Pentru început, câteva paragrafe din referatul DNA:

“S.C. IBM România SRL, cu acordul MEC,  a concesionat toate drepturile către S.C. Forte Company SRL, societate reprezentată prin director Cristian Constantinescu şi Gabriela ………… Contractul a fost încheiat la data de 24.11.2002 şi este înregistrat la Ministerul Educaţiei şi Cercetării sub nr. 12272/25.11.2002.

La data de 23.12.2003 S.C. Siveco România S.A. a încheiat cu S.C. Forte Company SRL, cu acordul MECT  contractul de cesiune având ca obiect drepturile ce-i reveneau firmei Siveco în temeiul condiţiilor specifice prevăzute în Secţiunea 5 şi Anexa generală nr. 1 din contract.

Tot la data de 23.12.2003 S.C. IBM România SRL reprezentată prin director general Vladimir Aninoiu a încheiat cu S.C. Forte Company, cu acordul MECT contractul de cesiune având ca obiect drepturile ce-i reveneau firmei Siveco în temeiul Condiţiilor specifice prevăzute în Secţiunea 3, Anexa generală 1 din Contract”.

În fragmentele de mai sus ale procurorilor se repetă de trei ori numele societății SC Forte Company SRL, care se interpune, ca o extra verigă, între furnizorii de software și beneficiar -Ministerul Educației.

În doi ani, precum Pipăruș Petru…

Vedem cum atât sucursala românească a IBM, cât și Siveco, își cedează drepturile câștigate prin contractele cu statul, și profiturile aferente, către conturile Forte Company SRL. Analizând cifrele de afaceri ale Forte Company SRL din anii anteriori interpunerii ca intermediar în contractele cu statul, observăm că în 2001 afacerile SRL-ului au fost de 17.401.536 lei, explodând în 2002 până la 67.074.098 lei, respectiv 56.563.000 lei în 2003, deci o creștere de aproape 400%, respectiv 300% față de anul de referință 2001.

Cine sunt personajele “forte” la nivelul acelor ani, 2002-2003, când s-au petrecut evenimentele? Indiciile duc către unul dintre personajele cheie din fostul comerț exterior al statului român în perioada comunistă. Astfel, din acționariatul acestei companii făceau parte, în acea perioadă, Costantinescu Cristian Eugen 41,2694 %, Yeh Chin Nan 27,2564 %, Caspruf Gheorghe Florin 20,2452 %,  Mihu Traian 5,4532 %, Costică Marian 2,4984 %, Crupă Gheorghe  2,4984 % și  Toma Traian  0,7790 %.

Offshore activ pe partea de operațiuni financiare ale Securității, în regimul Ceaușescu

Al treilea acționar ca mărime din Forte Company SRL, Gheorghe Florin Caspruf e menționat în compania elvețiană TRAWE SA, cu sediul în Geneva. Compania TRAWE SA a fost înființată 28.12.1976, fiind unul dintre vehiculele prin care compania de stat ICE TERRA SA făcea comerț extern cu produse ale economiei socialiste.

În același timp, compania elvețiană TRAWE SA este pomenită, conform Adevărul, și în raportul întocmit în 1990 de către o echipă de detectivi canadieni care au început să investigheze în 1990, la comanda Ministerului Justiției, pistele spre averea ascunsă a lui Nicolae Ceaușescu.

Celebrul ofițer defectat Liviu Turcu (ex-șef al serviciului operativ al DIE/CIE pentru SUA/Canada si sef al serviciului Europa de Vest, grupul de spatii Germania, Austria, Elvetia), pomenește în cartea “Ceauşescu and the Securitate: Coercion and Dissent in Romania, 1965-1989”, de compania elvețiană TRAWE SA ca fiind o societate comercială sub acoperire a fostei Securităţi. Ziarul Adevărul preciza într-un articol din 2006, că urmare a anchetei investigatorilor canadieni, în 1990  autorităţile române au cerut Oficiului Federal de Justiţie din Berna să blocheze conturile unora din administratorii TRAWE SA, suspectaţi că ar fi “ciupit” din banii lui Ceauşescu ().

ICE TERRA SA funcționa după modelul mai mediatizatei ICE DUNĂREA, care își derula operațiunile comerciale cu partenerii externi prin offshore-ul Crescent Commercial and Maritime LTD.  De altfel, ofițerul Liviu Turcu menționează ICE TERRA SA alături de TRAWE SA, într-o listă de mai multe companii care colectau bani pentru securitate. Cităm un articol semnat de Liviu Turcu, publicat în Jurnalul Național, din 26 noiembrie 2009:  “În afara comisioanelor plătite ca addendumuri confidenţiale la contractele “normale” de import-export şi care au constituit cea mai mare pondere ca volum, au mai fost obţinute comisioane confidenţiale rezultate din tranzacţii comerciale cu mărfuri neromâneşti pe piaţa internaţională. În aceste operaţiuni au fost folosite drept acoperire întreprinderi precum ICE TERRA, ICE DELTA, ICE CARPAȚI, ICE ROMTEHNICA, TRAWE şi într-o oarecare măsură ICE DUNĂREA”. (vezi și aici).

În unul din caietele CNSAS din 2011, cercetătorii prezintă modul cum opera TRAWE SA:

„«Deutsche Extrakt Kaffe», propunea ofiţerilor din U.M. 0625/C.P. o operaţiune bazată pe faptul că I.C.E. «Mercur» beneficia de un preţ preferenţial (85 dolari FOB Anvers per carton) pentru ţigările «Kent». Contractul I.C.E. «Mercur» prevedea un import de 70.000 cartoane/an, însă Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale estima că necesarul pieţei interne se cifra la 30-40.000 de cartoane. Ca urmare, a aprobat ca diferenţa să fie reexportată în Olanda prin societatea mixtă româno-elveţiană «Trawe S.A» – Geneva, la un preţ de cca 104 dolari cartonul. Din realizarea acestei operaţiuni, prin re-exportarea a 40.000 cartoane, I.C.E. «Mercur» a realizat un beneficiu net de 8 dolari per carton (320.000 dolari), iar societatea mixtă «Trawe S.A.», 3 dolari per carton, din care 50% (60.000 dolari) revenea părţii române. În plus, sursa „Penu» a obţinut de la cumpărătorul olandez, pentru serviciile sale de intermediere, 3 dolari per carton (respectiv 120.000 dolari)48, sumă care a fost virată în contul tranzitoriu de la B.R.C.E. nr. 47214338-300-6/CP/DEP 46.

În volumul “Major Business Organisations of Eastern Europe and the Commonwealth of Independent States 1991/92”, al editurii Springer Publishing Company, firma TRAWE SA e prezentată ca un joint venture al societății TERRA SA (fosta ICE TERRA SA, înființată în 1969). Mai mult, Caspruf Gheorghe Florin apare ca ocupant al poziției de director general al “Terra SA”.

Într-o investigație din Evz, din cadrul serialului CUPOLA, a jurnalistului de investigații Mihai Munteanu (care a studiat traseul postdecembrist al ofițerilor din servicii), aflăm că ICE TERRA SA se ocupa în comunism cu traficul de armament.

TRAWE SA se bucura de o atenție specială din partea lui Ceaușescu

În regimul comunist Securitatea a operat cu o multitudine de firme paravan tip offshore, însă TRAWE SA trebuie să fi fost unul dintre instrumentele importante pentru fluxul banilor regimului Ceaușescu, din moment ce în conducerea offshore-ului elvețian găsim două nume grele. Astfel, din acționariatul și echipa de administratori ai Trawe SA, au făcut parte Alain Winkelman (preşedinte), Helmuth Bohunowsky (delegat al sucursalei austriece a TRAWE SA), Ibrahim Salek, Theodore Brendle, Dan Andrei, Cornel Petroşanu, Jenel MateiNicolae Manole, Dumitru Filipescu, Florin Emanoil, Gilbert Kirschmann, Christian Jacquemoud șiGheorghe Florin Caspruf.

Dan Andrei este nepotul fostului ministru de externe comunist Ștefan Andrei și ulterior vicepremier în ultimii ani ai regimului Ceaușescu. Iată ce declara Ștefan Andrei, într-un interviu din 2007 referitor la prezența fiului său în offshore-ul elvețian TRAWE SA: “Nepotul meu nu avea nicio putere, erau acționari străini. S-a băgat pentru că era la TERRA și TERRA a deschis această firmă aici. N-am avut legaturi cu el acolo” (aici).

Un alt nume la fel de important prezent în TRAWE SA este cel la lui Jenel Matei, nepotul lui Marin Ceaușescu, fratele dictatorului Nicolae Ceaușescu (aici). Devenit cetățean austriac, Jenel Matei a renunțat la cetățenia română în 2004, decretul fiind semnat de premierul Adrian Năstase.

În această companie selectă de personaje, îl găsim în registrul companiilor din Elveția și pe Caspruf Gheorghe Florin ca având rolul de delegat al TRAWE SA în intervalul septembrie 1993-29 decembrie 2003. Asta înseamnă că Gheorghe Florin Caspruf  a activat concomitent atât în offshore-ul elvețian, folosit de securitatea lui Nicolae Ceaușescu pentru operațiuni de colectare de valută, cât și ca acționar în firma Forte Company SRL, care s-a interpus în trei rânduri, 2002-2003 în cadrul contractelor IT semnate de IBM și SIVECO cu Guvernului Năstase.

De precizat că în tipografia Terra Part SA, unde acționari majoritari sunt membrii familiei Caspruf, apar în iunie 2006 printre acționarii minoritari următoarele trei nume:

Pe poziția 76. 109 Andrei Dan 171 171 0,0093 (similitudine de nume cu nepotul nomenclaturistului Ștefan Andrei)

Pe poziția 5. 9 Manole Nicolae 402 402 0,0217 (director al TERRA S.A., adjunctul lui Caspruf, prezent și el în TRAWE S.A.)

Interesant e și că TRAWE SA, offshore comunist înființat pentru a produce bani pentru Securitate, a rezistat 14 ani după momentul Revoluției, trăgându-i-se oblonul de-abia în 29.12.2003. La operațiunile de lichidare a firmei elvețiene cu acțiuni la purtător și capital social de 500.000 CHF, au participat atât Dan Andrei (nepotul lui Ștefan Andrei), cât și Gheorghe Florin Caspruf (la câteva zile după interpunerea firmei în care era acționar, în al treilea contract pe IT cu Guvernul României).

Legătura dintre Forte Company și Felix Telecom SA, altă firmă legată de structurile Securității și cu contracte de la Guvern

În Forte Company SA, al cărei nume e pomenit în trei rânduri în Dosarul Microsoft, alături de Caspruf Gheorghe Florin mai apare ca acționar minoritar și Traian Mihu, directorul tehnic al ICE FELIX SA înainte de 89. Traian Mihu apare și ca acționar minoritar și director în SC Felix Telecom SA, o altă companie abonată la contracte pe partea de IT în valoare de zeci de milioane de euro cu instituțiile statului român (în special cu cele din siguranța națională). Conform EVZ, Traian Mihu și Gheorghe Florin Caspruf s-au cunoscut în biroul multimilionarului postdecembrist George Păunescu (în comunism director în Ministerul Comerțului Exterior), au lucrat împreuă în cadrul operațiunilor AVS, unul reprezentând ICE FELIX, iar celălalt ICE TERRA.

La origini, Felix Telecom SA  (întocmai ca și Forte Company SA) a avut printre fondatori ICE FELIX SA cu 25% și ICE TERRA SA cu 5% (adică exact compania pomenită de Liviu Turcu, ofițerul DIE/CIE defectat în 1989 ca fiind folosită în schemele de strângere de valută ale Securității), companie condusă de Gheorghe Florin Caspruf și preluată de acesta după 1989. Ulterior Felix Telecom a trecut în proprietatea Telrad Israel, apoi Mares Overseas (Belize) și Zostex Enterprises Ltd (Cipru).

De la căsuța poștală din Cipru, firma Felix Telecom a fost cumpărată de fostul general în rezervă Teodor Ileş, fost ofiţer DIE /CIE/SIE, unul dintre ofiţerii CIE implicaţi în operaţiunile AVS (Aport Valutar Special, care avea jobul de acoperire “diplomat în Elveția”)Ileș a fost partener de afaceri cu un avocat din Tel Aviv care a creat o reţea transfrontalieră de spălare de bani și cu un traficant de arme israelian, suspectat de apartenenţă la Mossad, a echipat armata unui dictator sud-american, conform unei anchete a EVZ din seria Cupola.

Felix Telecom, al cărei cofondator a fost și Gheorghe Florin Caspruf (prin TERRA SA), a încheiat din 2007 până în prezent contracte în valoare de 182,6 milioane lei cu următoarele instituții ale statului român:

Agentia de Administrare a Retelei Nationale de Informatica pentru Educatie si Cercetare (12.932.080 lei, respectiv 2.057.902 lei, contracte din 2013); Serviciul de Telecomunicatii Speciale – Unitatea Militara 0572 Bucuresti (3.593.705 lei, respectiv 2.450.000 lei, contracte din 2013); Autoritatea Nationala pentru Administrare si Reglementare in Comunicatii (1.700.000 lei, contract din 2013); U.M. 0894 Bucuresti (1.437.902 lei- contract din 2009); Ministerul Finantelor Publice (21.836.065 lei fără TVA- contract din 2010); HIDROELECTRICA SA (671.606 lei- contract din 2010); ASOCIATIA MANUFUTURE ROMANIA (91.875 lei, respectiv 1.438.134 lei- contracte din 2010); SERVICIUL DE TELECOMUNICATII SPECIALE – UNITATEA MILITARA 0201 (1.021.554 lei, respectiv 141.908 lei- contracte din 2007); U.M.0296 BUCURESTI (1.606.189 lei- contract din 2010); U.M.0296 BUCURESTI (1.400.231 lei- contract din 2008); SERVICIUL DE TELECOMUNICATII SPECIALE – UNITATEA MILITARA 0201 (76.956 lei, respectiv 202.301 lei- contracte din 2008); Ministerul Finantelor Publice ( 3.515.436 euro, aproximativ 13.000.000 lei fără TVA, respectiv 81.000 lei – contracte din 2007); Ministerul Administratiei si Internelor – G.A.I.I.C.I. (167.758 lei- contract din 2009); Ministerul Finantelor Publice (9.665.387 lei fără TVA – contract din 2009); Ministerul Finantelor Publice (15.260.604 lei fără TVA- lei fără TVA – contract din 2008); Institutul pentru Tehnologii Avansate (192.387 lei- contract din 2007); U.M.0296 BUCURESTI (208.000 lei- contract din 2009); U.M.0296 BUCURESTI (2.959.202 lei, respectiv 13.889.195 lei- contracte din 2008); Serviciul de Telecomunicatii Speciale – U.M. 0319 Bucuresti (156.615 lei- contract din 2008); UM 0929 Bucuresti (764.213 lei- contract din 2008); U.M.0296 BUCURESTI (1.867.790 lei, 2.700.000 lei, 197.167 lei, respectiv 477.494 lei- contracte din 2008); CAMERA DEPUTATILOR (280.411 lei- contract din 2008); Inspecția Muncii (908.146 lei- contract din 2008); U.M.0296 BUCURESTI (5.962.866 lei, respectiv 13.312.728 lei- contracte din 2007); UNITATEA MILITARA 0461 BUCURESTI (1.511.300 lei- contract din 2010); CONSILIUL CONCURENTEI (429.999 lei- contract din 2009); COMPANIA NATIONALA ADMINISTRATIA CANALELOR NAVIGABILE SA CONSTANTA (345.500 lei- contract din 2008); OFICIUL PENTRU ADMINISTRAREA SI OPERAREA INFRASTRUCTURII DE COMUNICATII DE DATE ROEDUNET (19.605.680 lei- contract din 2008); Serviciul de Telecomunicatii Speciale – U.M. 0328 BUCURESTI (106.902 lei- contract din 2011); U.M.0296 BUCURESTI (138.668 lei- contract din 2011); UM 0929 Bucuresti (328.018 – contract din 2007); Serviciul de Telecomunicatii Speciale – U.M. 0319 Bucuresti (193.287 lei- contract din 2007); SERVICIUL DE TELECOMUNICATII SPECIALE – UNITATEA MILITARA 0201 (323.942 lei, 142.285 lei, respectiv 11.670 lei- contracte din 2007); Serviciul de Telecomunicatii Speciale – U.M. 0328 BUCURESTI (395.076 lei- contracte din 2007); U.M.0296 BUCURESTI (350.000 lei, respectiv 219.000 lei- contracte din 2010); Serviciul de Telecomunicatii Speciale – U.M. 0328 BUCURESTI (142.858 lei, respectiv 166.382 lei- contracte din 2010); U.M.0296 BUCURESTI (316.111 lei- contract din 2011); Agentia de Administrare a Retelei Nationale de Informatica pentru Educatie si Cercetare (10.320.750 lei, 3.240.000 lei, respectiv 2.480.000 lei- contracte din 2010); AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA (335.200 lei- contract din 2012); INSTITUTUL PENTRU TEHNOLOGII AVANSATE (962.200 lei- contract din 2010); Ministerul Apararii – Unitatea militara 02415 Bucuresti (669.741 lei- contract din 2007); SERVICIUL DE TELECOMUNICATII SPECIALE – UNITATEA MILITARA 0201 (3.699.159 lei- contract din 2007); U.M.0296 BUCURESTI (830.000  lei- contract din 2009); Ministerul Mediului si Padurilor (1.583.805 lei- contract din 2008); U.M.0296 BUCURESTI (593.142 lei- contract din 2008)

Contracte de valoare mai mică a încheiat și cu Ministerul Apararii – Unitatea militara 02415 Bucuresti, UNIVERSITATEA TEHNICA GHEORGHE ASACHI DIN IASI,  Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara Bucuresti, MUNICIPIUL BUCURESTI, INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCA BUCURESTI, Ministerul Administratiei si Internelor – Directia Generala Anticoruptie, UNITATEA MILITARA 0232 BUCURESTI, SERVICIUL DE INFORMATII EXTERNE.

Caspruf, asociat cu încă o ICE, care a produs o pagubă de 100 milioane de dolari

Caspruf Gheorghe Florin mai apare ca fondator în firma ISOCAS CONTRANSIMEX — S.A., Giurgiu, alături de Alfons Irinescu, un personaj pestriț. Acesta a fost director al unei alte societăți comuniste de comerț exterior, CONTRASIMEX SA. În 1999, Alfons Ionescu a devenit coleg în CA-ul și acționariatul CONTRASIMEX SA cu Ovidiu Mușetescu, ulterior devenit ulterior președinte al APAPS.

Începând cu 1992, Alfons Irinescu, în calitate de director al companiei CONTRASIMEX SA, a luat un împrumut de 93,5  milioane de dolari, garantat de Guvern, din care, în cei 12 ani care au urmat, n-a returnat decât o mică fracție, restul creditului fiind plătit din buzunarele românilor. Dosarele în justiție ale lui Alfons Ionescu urmare a pagubei de 100 milioane de dolari s-au soldat cu NUP, deși banii din creditul respectiv s-au scurs către personaje dubioase, gen Genică Boerică, conform investigațiilor de presă ale vremii. În 1998-19999 Alfons Ionescu a negociat în favoarea sa eșalonearea plății creditului restant al CONTRASIMEX SA cu Ionuț Costea, cumnatul lui Mircea Geoană, pe vremea când cel din urmă era secretar de stat în Ministerul Finanțelor.  CONTRASIMEX SA a fost și sponsor al PD-ului în 2004.

Alfons Ionescu mai apare și ca asociat, în firma CONTRASIMEX 2000 SRL, alături de fostul secretar de stat din MT, Alexandru Bunea. Partenerul de afaceri și contabilul lui Fathi Taher, Bunea a fost cercetat în Dosarul Flota și în Dosarul  FNA-Banca Agricolă, alături de  Sorin Ovidiu Vintu, și a fost asociat în European Imobiliar Developers cu cu Gigi Becali si Gabriela Crainiceanu, fosta șefă de cabinet a demnitarului PSD, Viorel Hrebenciuc , conform Rise Project.

Bunea  are puzderie de contracte cu statul român, dar, prin intermediul fiicei sale, are legături cu spionajul la nivel înalt din Egipt. Astfel, o investigație a Rise Project dezvăluia că unul din oamenii de încredere ai lui Hosni Mubarak, fostul ofițer de informații Husein Salem, “tatăl” stațiunii egiptene Sharm El Sheikh, fost ofițer egiptean de informații, a construit, prin intermediul unui offshore din Insulele Virgine Britanice (Jolie Ville Hotels and Real Estate Ltd) mallul Jollie Ville  din Pipera, amplasat în apropierea Grădinii Zoologice București.  Ofițerul egiptean de informații a cumpărat la începutul anilor 2000 terenul de la Paula Raluca Bunea,  fiica lui Alexandru Bunea și de la o parteneră de afaceri a lui Bunea și a fiicei sale. De altfel  Paula Bunea e cea care, conform Rise Project s-a ocupat și de obținerea autorizațiilor de construcție pentru mall-ul din Pipera.  În 2004, la inaugurarea mall-ului Jollie Ville, au participat premierul Adrian Năstase și ministrul de externe  Mircea Geoană.

Preluarea Forte Company de către Siemens

În 2005 Forte Company SA a fost preluată de către grupul Siemens, iar Gheorghe Florin Caspruf a fost schimbat imediat din funcția de administrator. Rebotezată Forte Business Services SRL, compania a mai câștigat după 2007 câteva contracte cu statul:

- CN Aeroportul International Henri Coanda Bucuresti SA (1.043.092 lei – contract din 2008)

- AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA (3.748.500 lei – contract din 2008, câștigat în asociere cu IBM România)

-Ministerul Finantelor Publice (5.261.709 lei- contract din 2007)

-AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA (117.984 lei- contract din 2009)

-Ministerul Finanțelor Publice (14.696.525 lei, câștigat în asociere cu Bull Romania SRL- contract din 2008)

-Ministerul Finanțelor Publice (3.817.194 lei, câștigat în asociere cu Romsoft SRL- contract din 2008)

De asemenea, anterior implementării sistemului SEAP, Forte Company a derulat și contracte cu Ministerul Justiției- Administrația Națională a Penitenciarelor. Asta exceptând contractele cu Guvernul, unde s-a interpus între producători și beneficiar, precum și contractele pe care nu le cunoaștem.

Atâtea sforării, pe degeaba?

În ciuda activității intense cu statul și a preluării de către concernul Siemens, Forte Company a avut o activitate economică păguboasă pentru acționarii ei (cel puțin în acte), dacă analizăm datele la care am avut acces, din intervalul 1999-2008. Astfel, la o cifră de afaceri cumulată de 736 milioane RON, în 8 ani profitul a fost zero, doar în trei ani firma a fost pe profit (cumulat e aproximativ 850.000 euro), iar într-un an a înregistrat pierderi de 1.,8 milioane euro. Deci per total, după un amar de 10 ani de strădanii, acționarii companiei au reușit ca din activitatea economică susținută și continuă, să iasă la momentul tragerii liniei, cu pierderi de 1 milion de euro.

Elena Udrea și Afacerea Microsoft. Legăturile: Clitemnestra, Niro, Khalil, Boștină și Asociații

Daniel Befu

În care se arată că legăturile dintre Elena Udrea și personajele din Afacerea Microsoft nu au fost doar prin intermediul fostului soț, Dorin Cocoș. Actualul candidat la președinție cunoștea direct și a avut legături personale cu unele dintre acestea. Și se mai arată cum Ministerul Turismului (condus în 2009 de Elena Udrea) a încheiat un contract cadru de reprezentare juridică după o licitație în care ambii (și singurii) competitori aveau legături cu afacerile familiei Cocoș. Dar și cu Dinu Pescariu.

***

udrea-microsoft-colaj

Înainte ca numele să fie purtat de o sfântă a creștinătății, Elena a fost soția lui Menelau și apoi a lui Paris, motiv suficient pentru a porni războiul Troiei. Elena acelor vremuri a avut o cumnată la fel de celebră, Clitemnestra, soția lui Agamemnon, fratele lui Menelau. La mii de ani de atunci, o altă Elenă, mult mai cunoscută românilor, afirma (în aprilie 2013, aici) că ”nu știe cine e Clitemnestra”. Evident, că nu se referea la Clitemnestra lui Agamemnon (că nu se așteaptă cineva ca Elena Udrea să cunoască istorie antică), ci la Clitemnestra Volschi (fostă Gâdea). Om de afaceri și consilier local de București (din partea PSD), Clitemnestra Volschi a scăpat în mod ciudat de urmărirea penală după ce, în 2005, a prezidat o ședință de consiliu în care a fost adoptat planul urbanistic de detaliu (PUD) pentru propriul proiect imobiliar (Central Residential Park).

Documentele o contrazic însă pe Elena Udrea. Clitemnestra Volschi a reprezentat o firmă în care Elena Udrea a fost acționară (personal, nu prin soțul ei), iar actele consemnează o ședință în care cele două au lucrat cot la cot. Iar legăturile merg mai departe.

Elena Udrea și offshore-urile din Afacerea Microsoft

SRL-ul New Global Investments a fost înființat în vara anului 2006, și i-a avut ca fondatori pe Elena Udrea (25%), Dorin Cocoș (25%) și NIRO 95 Impex (50%, firmă controlată de Nicolae Dumitru – Niro). Conform mențiunilor din Monitorul Oficial, la ședința din 16 august 2006 a firmei New Global Investments SRL, Elena Udrea și Clitemnestra apar pomenite una după cealaltă: “Cu unanimitate de voturi, președinte de ședință este numită d-na Udrea Elena Gabriela și secretar de sedință este numită d-na Volschi Clitemnestra”. În același an, 2006, găsim o tranzacție în care offshore-ul Running Total Group LTD (controlată tot de Nicolae Dumitru – Niro) este reprezentat de Clitemnestra Volschi (Gâdea). Această firmă, Running Total Group LTD apare în rechizitoriul procurorilor DNA , ca fiind unul din vehiculele prin care s-ar fi mediat șpaga de la Fujitsu Siemens GMBH Austria, către destinatarul Nicolae Dumitru – Niro.

Practic, prin New Global Investments, Elena Udrea are o legătură directă atât cu Nicolae Dumitru – Niro, cât și cu Clitemnsestra Volschi, ambii implicați în offshore-urile menționate de DNA în Afacerea Microsoft.

Elena Udrea, prietenă cu Khalil Abi Chanine

O altă companie offshore implicată în transferul șpăgilor, Meneldil Associated SA, apare ca fiind reprezentată în diverse tranzacții de milionarul de origine libaneză Khalil Abi Chahine. La nunta acestuia ținută la hotelul Hilton din Capitală, Elena Udrea și Dorin Cocoș au participat în calitate de invitați. Mai mult, Elena Udrea a recunoscut într-un interviu acordat la începul lui 2013, acordat suprasemnatului, că este prietenă cu Khalil Abi Chahine. Chahine este de altfel finul lui Nicolae Dumitru, fostul partener de afaceri al Elenei Udrea.

Elena Udrea și împrumuturile de la Dinu Pescariu

Când Elena Udrea a preluat portofoliul Turismului a trecut în declarația de avere o datorie de 200.000 lei către Dinu Pescariu, personaj al cărui nume apare în Afacerea Microsoft ca fiind intermediar al șpăgilor. De asemenea, acesta apare în rechizitoriul procurorilor ca fiind cel care colecta partea lui Dorin Cocoș. Ulterior, în declarația de avere a Elenei Udrea apărea menționată o datorie de 500.000 euro pe care Dorin Cocoș, soțul ei, o avea către Dinu Pescariu. Iată ce declara martorul din referatului DNA:  ”Iar diferenţa de circa 9.000.000 euro  va fi transferată către Dinu Pescariu. Din această sumă urma ca Dinu Pescariu să-i dea lui Dorin Cocoş suma convenită între ei”.

Martorul plasează în timp dialogul ca fiind purtat în anul 2009, iar datoria Elenei Udrea către Dinu Pescariu nu apare în declarația de avere din 16 decembrie 2008, ci e menționată întâia oară de-abia în declarația de avere din 15.06.2009, deci după 6 luni petrecute ca ministru în Guvernul Boc I. Elena Udrea a menționat în declarația de avere că respectivul împrumut de la Pescariu ar fi fost contractat în 2008, însă la arhiva de garanții mobiliare nu se regăsește nicio mețiune privitoare la vreun debit al Elenei Udrea față de Dinu Pescariu.

I-am solicitat Elenei Udrea să explice dacă banii au fost împrumutați prin notariat sau în alt mod? De pildă un împrumut ca “între prieteni”, luat prin semnătură privată și fără dată certă, poate lăsa loc de interpretări privind momentul la care a avut loc (înainte sau după Afacerea Microsoft). Elena Udrea, pentru România Curată“Cum nu am făcut eu împrumutul, nu știu. Dar dacă l-am declarat public înseamnă că nu a avut nimeni niciun motiv să ascundă ceva” (!?).

Elena Udrea și avocatul Ministerului Turismului și al lui Dinu Pescariu

Numele avocatului Doru Boștină și firmele lui de avocatură (cea din România și un offshore înregistrat în Cipru) apar în Afacerea Microsoft ca vehicul de transfer al unor sume de 1,8 milioane de euro, respectiv 700.000 de euro, către ministrul Comunicațiilor, Gabriel Sandu. Gabriel Sandu, Gheorghe Ștefan – Pinalti, Dorin Cocoș, respectiv Șerban Tănăsescu, apar în referatul procurorilor ca făcând parte dintr-un trio de influențatori ai deciziilor guvernamentale, conform declarațiilor din referatul DNA. Firma de avocatură a lui Boștină a reprezentat, printre altele, și Ministerul Turismului în mandatul Elenei Udrea. Iar ”competitor” la licitație a fost o firmă de avocatură care avea ca și clienți societățile comerciale ale lui Dorin Cocoș.

”Prin contractul încheiat între societatea civilă de avocaţi „Boştină şi Asociaţii” şi Bell Communications Ltd, urma ca această societate să ne plătească în tranşe un onorariu de succes de 1.800.000 dolari. Am înţeles de la el că această firmă Bell Communications Ltd, fără a-mi da prea multe amănunte,  prin această firmă se făceau plăţi către oficialii români, însă la vremea respectivă nu mi-a menţionat niciun nume de oficial român.

A mai menţionat faptul că dorea ca acest onorariu de succes pe care noi urma să-l încasăm să fie împărţit între societatea noastră şi el personal, nemenţionând o proporţie anume, ci menţionând cuvântul „frăţeşte”, eu înţelegând  prin aceasta „50% – 50%”.

(…)

”În acest context, pe măsură ce transferam bani din contul din Cipru al Boștină & Associates Limited în contul „Boştină şi Asociaţii” SPRL îi remiteam în cash domnului Șerban Tănăsescu cu ocazia întâlnirilor avute cu acesta. La fiecare dintre aceste întâlniri, când îşi primea banii, mă asigura că problemele vor fi rezolvate şi că a discutat şi cu domnul Gabriel Sandu, care îl asigura la rândul lui de rezolvarea problemelor.”

Declarație din Dosarul Microsoft; prin corelarea informațiilor, Emilia Șercan (vezi aici) îl identifică pe Doru Boștină ca fiind autorul declarației

Ca o coincidență (?), la nivelul anului 2009, societatea de avocatură a lui Boștină a câștigat un contract cadru de reprezentare juridică cu Ministerul Turismului, condus de soția lui Dorin Cocoș, Elena Udrea. Interesantă este însă procedura de atribuire a contractului, verificată la un moment dat de Camera Deputaților:

Analizând documentele puse la dispoziţia Comisiei de către Ministerul Turismului care fac parte din dosarul de achiziţie publică, Comisia a constatat faptul că au existat două oferte, respectiv cea a cabinetului de Avocatură Adina Serenela Manole înregistrată la Ministerului Turismului cu nr. 707 din data 18.05.2009, ora 16.25 şi oferta Casei de Avocatura Boştină şi Asociaţii SPRL, care nu a fost înregistrată la Ministerul Turismului. A fost declarată câştigătoare oferta Casei de Avocatura Boştină şi Asociaţii SPRL”.

Ce n-au descoperit însă deputații este că numele competitoarei lui Boștină, Manole Serenela Adina, apare în 15.01.2004 și ca fiind cea care a redactat actele adiționale în firma Centrul de Evaluare Medicală și Testare a Forței de Muncă S.A., în care asociat era Dorin Cocoș, dar și actele adiționale din 14.07.2003, când asociat era Victor Cocoș (tatăl lui Dorin Cocoș). Manole Adina Sereneal apare și în 7.10.2003  ca avocat care a redactat actele adiționale ale firmei Centrul de Asistență Medicală S.A., în care asociat era Dorin Cocoș. Avocata mai apare, de asemenea și în 28.07.2003  în firma Telemedica SA, unde asociat era și Dorin Cocoș. Ea apare și ca redactantă a actelor din 14.07.2003 ale firmei Centrul de Expertiză Medicală a Forței de Muncă S.A., unde acționari erau la acel moment Anca Dinu și Dorin Cocoș.

Aceeași avocată apare și în datele de 7.07.2003 și 15.04.2003  ca fiind cea care a redactat actele firmei Elan Group S.R.L., din acționariatul căreia făceau parte la acel moment Elena Gabriela Udrea și Dorin Cocoș. Manole Serenela Adina s-a ocupat în 15.04.2003 și de actele firmei Trei Cocoși – Complex International SRL, momentul la care din acționariat făcea parte sora lui Dorin Cocoș, Anca Dinu. Numele avocatei Manole Serenela Adina mai apare menționat și ca apărător al lui Bogdan Tonolla în legătură cu restituirea unor proprietăți ale lui Maximilian Tonolla la Parcul Circului, terenuri care ulterior au ajuns, conform articolelor din presă, la Gheorghe Stelian, cel care i-a vândut Elenei Udrea terenul din strada Frederic Chopin, unde familia Udrea-Cocoș a construit un bloc de lux (detalii aici). De asemenea, numărul de telefon (072254….) al avocatei Adina Serenela Manole îl găsim la EHI Turism SRL, firmă unde asociat a fost Dorin Cocoș și la Limas Group (firmă parteneră cu Anca Dinu, sora lui Cocoș). Iar în 31.01.2005, Manole Adina Serenela redactează actele firmei Euro Hotels Internațional Co SRL, unde asociat și administrator era Dorin Cocoș. Mai mult, numărul de telefon al Serenelei Adina Manole apare și la societatea Clamari Tradin Impex SRL (unde Elena Udrea era asociat iar soțul său director conform JN),  firmă a cărei adresă este: Bd. Averescu Alexandru, Maresal nr. 32-34, Sector 1, adică fosta adresă a Euro Hotels Internațional Co SRL.

O întrebare este cât se poate de legitimă în acest context. Competiția licitației pentru contractul cadru de reprezentare a Ministerului Turismului, din 2009, a fost una reală sau doar una mimată, între două firme de avocatură care prestau pentru aceeași clienți (firmele și grupul de interese din jurul lui Dorin Cocoș)?

Conform propriului site, printre clienții firmei de avocatură Boștină și Asociații se numără numeroase ministere – Comunicațiilor, Economiei și Finanțelor, IMM-urilor, Mediului, Transporturilor, Turismului -, precum și regii publice ori consilii județene. Printre partenerii privați se numără Fujitsu Siemens, dar și… Fundația Dinu Pescariu.

nota redacției: articolul a fost editat și completat de Mihai Goțiu/ foto main: Florin Eșanu/Epoch Times

articol preluat de pe http://romaniacurata.ro/

Scandalul Microsoft și Rețeaua Truică

Daniel Befu

”Persoanele implicate în trafic de influenţă şi luare de mită în acest contract sunt Adrian Năstase, prim-ministru în perioada 2000-2004, Alexandru Bittner care intermedia plata mitelor către Adrian Năstase, Remus Truică, şeful Cancelariei primului-ministru, Victor Ponta, şeful Corpului de Control al premierului, Ecaterina Andronescu…”

declarație a unui martor, reținută în referatul DNA legat de Dosarul Microsoft

Dintre toate personajele enumerate de martorul din Dosarul Microsoft, cel al lui Remus Truică a fost cel mai puțin mediatizat în ultimele zile. Cunoscut îndeosebi datorită scandalurilor mondene – unul din divorțurile celebre ale României și o presupusă relație amoroasă cu Patricia Kass – Remus Truică este ignorat oarecum pe nedrept. Cu toate acestea, Remus Truică este unul dintre personajele cheie al istoriei noastre contemporane. Un antrepenor care și-a ratat primele afaceri, dar a prosperat după ce a intrat în anturajul familiei Năstase. A ajuns șeful cancelariei lui Năstase, de unde a fost nevoit să-și dea demisia în urma unui scandal, îl regăsim ulterior drept consilier al premierului Călin Popescu Tăriceanu sau partener de afaceri cu Tal Silberstein – consilier al aceluiași Tăriceanu și consultant al lui Traian Băsescu. Conexiunile lui Truică merg însă mai departe, până la Beny Steinmetz, unul dintre principalii acționari ai Gabriel Resources care vizează aurul de la Roșia Montană și implicat în alte proiecte imobiliare și energetice în România, dar și în scandalul Loteria. Apropierea de PSD, nu o exclude pe cea de celebrul cuplu Udrea-Cocoș. Iar dacă vă întrebați de ce amănuntele mondene au fost mai amplu mediatizate decât cele legate de afacerile lui, o explicația ar putea fi apropierea de numele unor jurnaliști și patroni de presă ca Sorin Roșca Stănescu, Dan Andronic ori Cristian Burci. Cu siguranță, memoriile lui Remus Truică, dacă și le va scrie vreodată, ar putea inspira scenariști și regizori, dar și istoricii României. Până la memorii însă…

Istoria romanțioasă

Povestea lui Remus Truică este una romantică, până la un moment dat. Și-a început afacerile cu un butic (magazin alimentar) care, conform prietenilor, ar fi falimentat însă în 1996, în locul lui deschizând un internet-cafe la parterul vilei familiei prietenei sale (ulterior devenită soția sa), Irina Orțan. Nimic nu anunța vacanțele în Marea Caraibilor, vila pe o insulă tropicală, Saint Martin, iahtul de 7 milioane de euro botezat cu numele soției (IRENA), domeniul nesfârșit de pădure și lac, la țară, lângă Capitală, Ferrari și Aston Martin în garaje și concert aniversar la care printre invitați se afla și un (fost) premier al României. O zi sărbătorită în stilul marilor oligarhi ruși, cu un concert cu Patricia Kaas, care a încasat un onorariu de 80.000 euro, presa de cancan scriind însă că a fost vorba de mai mult decât onorariu. Pe soția sa, Irina, a sărbătorit-o la Nikki Beach pe Coasta de Azur, că nu degeaba are și un apartament de lux la Monte Carlo. Despărțirea a fost una cu scântei, pe o insulă din Marea Caraibilor și cu un proces telenovelă, spre deliciul presei mondene, care nu s-a interesat însă și de bătălia pentru împărțirea de… offshore-uri. Aceasta e latura romanțioasă a ascensiunii și vieții lui Remus Truică. O altă latură e mai greu de urmărit, pentru că e presărată de imposibile nume de offshore-uri și conexiuni politice și economice. Dar nu imposibil, cu atât mai mult cu cât doar cu această latură intrăm în istorie.

“L-am acceptat în cabinetul meu, pentru că era tânăr şi voia să muncească, deşi avea o stare materială solidă, la recomandarea lui Alexandru Bittner”

Adrian Năstase, citat de Gândul, despre începutul carierei lui Remus Truică

Rețeaua Totală: Bittner, Petrache, Jianu, Bejenariu. ”Primul milion de euro”

Din 1999 până în 2002, când a fost numit șef de cabinet al lui Adrian Năstase, Remus Truică a fost asociat și administrator în firma Total Net SRL. Asociații lui la momentul ieșirii din firmă erau: Irina Truică, Nell Cobar Emil, Bittner Alexandru și Petrache Adrian Ionel, iar cenzor Jianu Radu Viorel, ulterior intrat în acționariat. Firma TotalNet SRL a prins numeroase contracte cu Guvernul și instituțiile subordonate (Ministerul Finanţelor Publice, Televiziunea Română, Petrom, Secretariatul General al Guvernului) în perioada în care Truică era șef de cabinet al lui Năstase. Total Net e, de pildă, firma care a instalat echipamentele pentru videoconferințele cu prefecții, ținute de premier. Total Net apare și în Strategia Naţională pentru Implementarea Societăţii Informaţionale, document aprobat prin Hotărâre de Guvern, în decembrie 2002, fiind nominalizată ca firma care a primit licenţă pentru instalarea, operarea şi întreţinerea unor reţele publice pentru comunicaţii de date, conform unui articol din România liberă.

Având atâtea uși deschise pentru contracte cu statul, Total Net a devenit interesantă pentru RDS, care a cumpărat 70% din acțiuni cu 1,5 milioane euro. Nașul cuplului Truică, Eugen Bejinariu (combinator al înstrăinărilor patrimoniului cel mai valoros al statului, personaj lăsat de Adrian Năstase premier al țării preț de câteva zile în 2004) declara pentru România liberă că în urma acestei tranzacții și-ar fi făcut Truică primul milion de euro.

Pe Radu Viorel Jianu (acționar minoritar în Total Net) îl găsim prezent în numeroase firme ce gravitează în jurul lui Dorin Cocoș, inclusiv în celebra Dalli Exim, firma concesionară a parcărilor din centrul Capitalei. Însă numele lui Viorel Jianu apare și în timpul mandatului Elenei Udrea la MDRT, ca ocupant al postului de director responsabil cu investițiile în cadrul Companiei Naționale de Investiții (din subordinea MDRT), iar mai apoi ca director al Departamentului Achiziții Publice din RATB. Apoi Jianu a fost arestat, după ce primise o șpagă de 60.000 pentru favorizarea unei firme la o licitație.

Scandalul Snagov. Și o continuare cu SRS

Remus Truică a fost nevoit să părăsească funcția de șef de cabinet de premierul Adrian Năstase după un scandal de presă legat de modul în care a dobândit în mai 2003, proprietatea a peste două hectare de teren din Pădurea Snagov, suprafață completată cu alte hectare pentru care a cumpărat drepturile litigioase la prețuri derizorii. Astfel un oarecare Mihai Nasta, proprietar de drept al unui teren amplasat în Pădurea Scroviștea, a depus în 2003 o cerere de retrocedare, după care și-a cedat drepturile asupra terenului lui Truică. Solicitarea a fost aprobată cu celeritate, dar nu doar atât. În loc ca parcela să fie repartizată pe raza localităţii Scroviştea, unde era amplasamentul terenului revendicat, aceasta a fost repartizat pe malul lacului, în localitatea Snagov. Ca să se poată schimba amplasamentul terenului, Truică a avut nevoie de semnătura lui Ion Dumitru, directorul Romsilva (care i-a dat-o), dar și de semnăturile prefectului de Ilfov, Teodor Filipescu, şi ale primarul Snagovului, Teodor Biriş, ambii PSD-iști (iar Truică era șeful de cabinet al președintelui PSD).

Ulterior, în 2011, presa a relatat că Remus Truică, împreună cu Sorin Roșca Stănescu, au încercat să obțină alte 22 de hectare din lacul Snagov, cu sprijinul administrației locale. E vorba de o insulă răsărită din aluviunile depozitate ca urmare a decolmatărilor lacului, motiv pentru care Apele Române consideră că insula respectivă face parte tot din suprafața lacului. Consiliul Local Snagov și CJ Ilfov consideră suprafața de teren răsărită dintre ape ca aparținând comunei și vor să o includă, conform EVZ, în noul PUG.

Caracatița off-shore

În iunie 2003 fost înființată și Team Services SRL, care acum are ca acționar unic o altă firmă, Ina Trade Com SRL, în spatele căreia este Irina Truică (fosta soție). La început, din acționariatul firmei au făcut parte Untaru Elena Ruxandra, Mănăilescu Amelia și offshore-ul LANDER REAL ESTATE LTD (adresa: Akara Bldg.,24 de CastroStreet,  Wickhams Cay I, Road Town, Tortola, Ins. Virgine Britanice). În 2005, cele două acționare românce și-au cedat acțiunile către Aparaschivei Cristian Relu, care, în vara lui 2005 le-a transmis mai departe firmei Ina Trade Com SRL, iar Irina Truică a fost numită administrator.

Untaru Elena Ruxandra  apare în firme legate de numele senatorului Gabriel Mutu. Mănăilescu Amelia apare ca parteneră și manager în lanțul de case de amanet Tezaur, alături de Raluca Petcu, cea din urmă fiind tot o asociată a senatorului Gabriel Mutu în domeniul spațiilor comerciale preluate din patrimoniul statului român. De altfel, politicianul Gabriel Mutu este un personaj care în anii 2000 a făcut numeroase afaceri imobiliare cu gruparea din jurul lui Dorin Cocoș.

Truică și acționarii din spatele proiectului Roșia Montană

Remus Truică a făcut afaceri și cu unul din principalii acționari ai Gabriel Resources, compania mamă a RMGC. E vorba de Beny Steinmetzun israelian a cărei avere a fost evaluată de Forbes la 8 miliarde de dolari. Acesta a cumpărat de pe bursa din Toronto 16% din acțiunile corporației care vrea să dea drumul la zăcământul aurifer de la Roșia Montană. Astfel, Remus Truică apare ca asociat cu 50% în firma BRG Residencial Consulting Services SRL, înfiinţată în 31 octombrie 2007, restul de 50% aparţinând unui offshore din BVI, Riverside Real Estate Corp Ltd (cu adresa: Akara Bldg.,24De Castro Street,  Wickhams Cay I,Road Town,Tortola, Ins. Virgine Britanice). Administrator al firmei, pe lângă Truică, a fost numit Sandra Merloni-Horemans, o belgiancă care conduce operațiunile lui Beny Steinmetz din mai multe țări. Beny Steinmetz Group (BSG) are numeroase afaceri controversate. În 2008 s-a scris despre implicarea în conflictele civile legate de controlul câmpurilor de diamante din Sierra Leone, dar și despre înșelarea statului Congo (vezi aici).

Anul trecut The New Yorker sau The Guardian au scris pe larg despre modul în care a dobândit cel mai important zăcământ de fier din Guineea (cumpărând cu 167 de milioane de dolari, zăcăminte a căror valoare este estimată la peste 5 miliarde de dolari!). Acuzațiile de corupție din acest caz au dus la o anchetă a Departamentului de Justiție al SUA și al FBI, unul dintre directorii companiei fiind arestat (detalii pe VoxPublica, aici și aici)

Divizia imobiliară a firmelor lui Beny Steinmetz a încercat să dezvolte și proiecte imobiliare în România, în special în București, în perioada în care primar era Adriean Videanu. Proiectul Planorama s-a încheiat cu un mare scandal. Investițiile de sute de milioane de dolari promise că vor fi făcute în România s-au redus la câteva zeci. Adirean Videanu a devenit însă unul dintre principalii susținători ai proiectului minier de la Roșia Montană.

Pe palier cu Iliescu și Institutul Șincai

Fostul consilier al lui Năstase e prezent și în firma SOLARO GREEN ENERGY INVESTMENT SRL, cu sediul în cadrul ICPE-ului. Fondată de Truică Ilie (tatăl său, 83 ani), a fost cedată societății din Hong Kong: SOLARO DEVELOPMENT LIMITED (adresa: WORKSHOP 20, 14/F, THRIVING IND CTR 26-38 SHA TSUI RD TSUEN WAN NT). Firma din Hong Kong e reprezentată de Truică, iar administratori sunt Remus Truică și Wong Shun Cheung. Domeniul de activitate al firmei este “Producţia de energie electrică” și Truică și-a prezentat firma ca fiind o asociere cu grupul chinez Sungen, activ în domeniul panourilor fotovoltaice (vezi aici). Punctul de lucru al acestei societăți este în București, pe strada Atena, la numărul 11. La aceeași adresă cu firma de energie administrată de Remus Truică am găsit că a funcționat și Institutul Ovidiu Șincai, al PSD-ului și în presă s-a precizat că imobilul de la respectiva adresă e administrat de RAAPPS, dar din el 78 de camere au fost închiriate PSD-ului (amănunte aici). Mai mult, conform Mediafax, pe strada Atena nr 11 a funcționat cabinetul senatorial al fostului Președinte al României Ion Iliescu.  Pe “Remus și Ion” îi leagă un eveniment comun din 2004. Astfel, Ion Iliescu l-a decorat la Cotroceni pe Remus Truică în 2004 cu Ordinul Naţional “Serviciul Credincios” în grad de Cavaler. Tot pe strada Atena, nr 11 e și adresa organizaţiei PSD sector 1.

În cadrul mai multor firme de energie la care acționar majoritar este firma reprezentată de Truică, SOLARO GREEN ENERGY INVESTMENT SRL, a fost cooptat și Simion Nicolae Eduard, care a ocupat funcția de șef serviciu operațiuni de piață în cadrul BNR.

O ”adresă” de 35 milioane euro

În mai 2006 se înființa Saxonia Consulting SRL, cu asociat unic SAXONIA CONSULTING ESTABLISHMENT GMBH (adresa: Liechtenstein, FL – 9490 Vaduz,  Birkenweg 6) și Irina Truică ca administrator. Aceeași adresă cu a firmei din Liechtenstein:  “FL – 9490 Vaduz,  Birkenweg 6”, o mai găsim într-un anunț din 2 iunie 2004 al Societății Naţionale de Radiocomunicaţii – S.A., care sună așa: “Ofertant câştigător a fost firma: MARKLINK Communications Establishment, Birkenweg 6, FL-9490, Vaduz, Liechtenstein. Natura produselor care se vor livra de către ofertanţii câştigători: echipamente de comunicaţii care să asigure modernizarea reţelei de distribuţie şi emisiune a radiodifuziunii televizate, cod CPSA 3220.11.  Preţul contractului: 35 milioane de dolari, exclusiv T.V.A”.

Remus Truică și Dan Andronic

În iulie 2007 s-a înființat TRG AGENT DE ASIGURARE SRL, care-i are ca asociați pe israelianul Gil Shraga Birger (10%), pe Remus Truică (30%) și offshore-ul  STG VENTURES LTD (adresa: Geneva Place, 333 Waterfront,  Drive, Road Town, Tortola, Etaj 2, Ins. Virgine Britanice) reprezentat Marius Andrei Marcovici. Administrator al TRG AGENT DE ASIGURARE SRL a fost numit în 2008 Marius Andrei Marcovici, fost consilier personal al premierului Călin Popescu Tăriceanu.

Același offshore, STG VENTURES LTD, asociat cu Truică mai apare în 2005 și în acționariatul firmei FIRST ONE COMMUNICATION – S.A., dar de data asta reprezentat nu de un cetățean din Irlanda de Nord, ci de Dan Andronic, actualul director general al EVZ. Prezența  în TRG AGENT DE ASIGURARE SRL a lui Truică alături de Marius Marcovici, de israelianul Gil Shraga Birger (din grupul consultantului politic Tal Silberstein) și de offshore-ul al cărui reprezentant apare la un moment dat și Andronic, se explică prin faptul că Dan Andronic  a  fost și consilierul lui Adrian Năstase, iar mai apoi al lui Călin Popescu Tăriceanu.

În septembrie 2004 a fost înființată GENERIC PHARMA SRL, de către Aparaschivei Cristian Relu, al cărei obiect de acrtivitate era: “Comerţ cu ridicata al produselor farmaceutice”. În octombrie 2004 a intrat în acționariat și Rădoi Dițescu Cristian Dan, care apoi a preluat toate părțile sociale ale firmei al cărei sediu social era acasă la mama Irinei Truică. Rădoi Dițescu Cristian Dan a fost șeful liniei de gardă la Spitalul Universitar de Urgență București și consilier prezidential pe probleme de sanatate in guvernarea CDR (1996-1998) și ex membru PNȚCD (vezi aici). În iulie 2005, în cadrul GENERIC PHARMA SRL intră ca asociat firma STG VENTURES LTD (adresa:  333 WATERFRONT DRIVE WICKHAM’S,  CAY ROAD TOWN TORTOLA, Ins. Virgine Americane), reprezentată de  David Howe, cu 66% și Remus Truică, cu 33%, scoțându-l pe Rădoi Dițescu Cristian Dan din firmă.

E vorba de același offshore al cărui reprezentant  a fost, la un moment dat, Dan Andronic. Directorul EVZ a recunoscut la un moment dat cine e în spatele STG Ventures LTD, firmă al cărei reprezentant a fost: „Off-shore-ul este al lui Shimon, Tal si Gil”, iar Remus Truică a confirmat pentru EVZ  că în spatele offshore-ului STG se află strategii politici israelieni care i-au consiliat de-a lungul vremii pe Traian Băsescu, Adrian Năstase și Călin Popescu Tăriceanu: „Da, ne-am asociat în această societate care trebuia sa fie o interfață pentru distribuția produselor farmaceutice generice. Adică, medicamente generice. Firma însă nu are și nici n-a avut activitate pentru că, în fine, n-am avut timp să ne ocupam prea mult de ea. Îi cunosc foarte bine pe Silberstein, Sheves și Birger și, fiind prieteni, ne-am asociat. I-am cunoscut în perioada în care aceștia au lucrat pentru Nastase si PSD” ( ).

În locul fostului consilier prezidențial, a fost numit din administrator Aparaschivei Cristian Relu. Numele acestuia apare și ca șef al boardului înntr-o firmă elvețiană: Miroxx Swiss AG:

Afaceri cu Paul Lambrino

Într-un interviu acordat ziarului Adevărul, Irina Truică a declarat că fostul ei soț l-a ajutat pe prințul Paul să revendice mai multe proprietăţi în baza unor acte succesorale, printre care Pădurea Fundul Sacului, de 47 de hectare, de pe malul Lacului Snagov. Truică, prin intermediul unui offshore, RECIPLIA SRL, ar fi cumpărat drepturile succesorale ale prințului pentru 4 milioane de euro. RECIPLIA SRL e deținută de un offshore cipriot, RECIPLIA LIMITED (sediul: Nicosia, str. Andrea Zakou Egkomi, P.C.), prim administrator fiind Sandra Merloni-Horemas, aghiotanta miliardarului Benny Steinmetz, din 2010 succedându-i-se ca administrator Marcovici Marius Andrei, fostul consilier al premierului Tăriceanu (aici).

Remus Truică, Cristi Burci și ginerele lui Măgureanu

În firma METROSCREEN GRUP SRL, înființată în august 2002, asociați au fost firma ROMANIAN INVESTMENT & DEVELOPMENT SRL și persoanele fizice Palaz Mihai Lucian, Irina Truică și Zaharia Schrotter, fiecare cu câte 25%. Acționarul ROMANIAN INVESTMENT & DEVELOPMENT SRL era la rându-i deținut de o firmă:  ALABANY HOLDINGS LLC., cu sediul in 208 West State Street, Trenton, New Jersey 08608-1002, S.U.A. reprezentată prin Cristi Cristian Ionel Burci. În 2003 părțile sociale deținute de ALBANY au fost cedate către o companie elvețiană M.G. MEDIA GROUP INTERNATIONAL HOLDING – S.A., cu sediul în Via Francesco Soave 8,  CP  6901, Lugano reprezentată de avocatul Alin Drînceanu. Acesta este partener în casa de avocatură Șova, Rațiu și Asociații cu Dan Șova (aici).

În firma ROMCONSULTING RESTSERV SRL, fondată în august 2006 de Vladimir Cohn, în acționariatul căreia au intrat mai întâi senatorul Gabriel Mutu și Iordăchescu Bogdan Cătălin. În 2010 firma e deținută în mod egal de Remus Truică, Vladimir Cohn, Pepe Berciu și Ioan Biriș. Ultimii doi sunt coacționarii “BDG Import SRL”, importatorul și distribuitorul “Jack Daniel’s” în România. Ion Biriș este ginerele lui Virgil Măgureanu.Truică și ginerele lui Măgureanu au deschis prin această firmă cluburile de fițe “Loft” și “El Capitan”. Administratorul ROMCONSULTING RESTSERV SRL, Clejeneanu Dan Cristian, a fost partener de afaceri și cu Petrică Paraschiv, fost director adjuct al ANL în Guvernarea PDL-PSD în 2009, personaj implicat în transferul unei datorii a PSD de 1,8 milioane lei, către un offshore cipriot, OceanZone Energy LTD:

De asemenea, Truică a fost asociat cu Biriș și Berciu și în LEADER ART CONSTRUCT SRL din 2008, firmă în care apar din nou, la un moment dat, ca acționari Petcu Raluca și Mănăilescu Amelia, care apar ca managerițe în LIPSCA SA și în legătură cu numele senatorului Gabriel Mutu.

La final prezentăm o secvență din lupta pentru avere a soților Truică, urmare a divorțului, bătălie care nu s-a purtat doar prin tribunalele românești. Astfel, în anii 2012-2013, cei doi s-au judecat la The Eastern Caribbean Supreme Court in The High Court of Justice, în legătură cu modul în cara va fi împărțit offshore-ul IRNAMA LTD din Anguila, unde Remus Truică era managing director și Irina Truică era second managing director. Ce patrimoniu ascundea acel offshore, doar cei doi știu.

O știre din martie 2014 anunță că au început procedurile de executare silită a domeniul său, pentru o datorie bancară de 3 milioane de euro. Asta înseamă că Remus Truică ar trebui să fie acum din nou un român ca majoritatea populației, adică sărac. Dar acesta n-ar fi un destin de șef de cabinet.

VA CONTINUA

(nota redacției – articolul a fost editat și completat de Mihai Goțiu)

articol preluat de pe http://romaniacurata.ro/

DOSARUL MICROSOFT. Familia Ponta are trei apartamente de lux de la la personajele implicate în offshore-urile prin care s-au transferat șpăgile. EXCLUSIV INVESTIGAȚII CENZURATE

Daniel Befu

Conexiunile procurorilor DNA se apropie de descoperirile din informațiile prezentate în iarnă de mine în EPISODUL I din investigațiile care mi-au fost cenzurate de presa mainstream (care la acel moment au făcut doi redactori șefi de publicații respectabile să bage capul în nisip și să se facă că ele nu există), în care arătam conexiunile din jurul lui Victor Ponta. Mai exact, demonstram legăturile dintre o salbă de firme offshore și premierul Victor Ponta, Dumitru Nicolae (alias NIRO), Ilie Sârbu și Elena Udrea și Dorin Cocoș.

Iată un fragment din referatul procurorilor DNA

Astfel, din contul Fujitsu Siemens Computers a fost plătită în contul firmei Profinet, suma de circa 20.000.000 USD. Din contul firmei Profinet, pe care erau împuterniciţi Stan Dragoş Şerban, Thomas Heinstchel şi Dinu Pescariu, au fost efectuate plăţi către Slytherin Marketing Ltd, iar de aici către următoarele firme/persoane:

Running Toatal Group Ltd. – firmă controlată de Nicolae Dumitru, circa 7.500.000 USD,
Nero Invest – suma de 450.000 USD.
Menedil Associated SA – firmă controlată de Khalil Abi Chahine, circa 1.250.000 USD
Zonko Overseas Ltd. – firmă controlată de Dragoş Stan, circa 5.000.000 USD,
Atlantis AG – firmă controlată de Nicolae Culacov, circa 900.000 USD.
Adrian Ujeniuc – 440.000 USD
Pescariu Dinu – 3.200.000 USD.

Relevante în acest sens sunt următoarele declaraţii:

”Mai întâi am înfiinţat societatea Profinet Aktiengesselschaft (domiciliu fiscal în Liechtenstein) în care eram asociaţi eu, Dinu Pescariu şi Thomas Heinschel, societate care urma să primească în baza unui contract de Asistenţă Tehnică şi Consultanţă (negociat cu conducerea FSC Austria şi aprobat de FSC Austria şi FSC Germania) sumele de bani de la Fujitsu Siemens Austria, care la rândul ei primea sumele de bani de la Guvernul României. Dinu Pescariu a fost cooptat în Profinet la sugestia lui Khalil, omul prin care se păstra legătura cu Nicolae Dumitru (…) probabil pentru a garanta plata sumelor de bani către aceştia iar Thomas Heinstchel a fost cooptat ca urmare a bunelor relaţii pe care le avea în lumea bancherilor din Elveţia cât şi cu Fujitsu Austria.

Fac precizarea că eram la curent cu acţiunile lui Claudiu Florică prin care acesta convenise cu Dinu Pescariu şi Nicolae Dumitru şi Khalil plata unor sume de bani pentru influenţa exercitată asupra funcţionarilor publici.

După încheierea Contractului cu Guvernul României, FSC Austria a plătit în contul Profinet suma de 15.553.938 USD din care au fost direcţionaţi către Nicolare Culacov suam de 2.250.000 USD (…), către Nicolae Dumitru şi Khalil suma de 4.950.000 USD. Aceste sume au fost plătite cu titlu de trafic de influenţă.”

“În prima parte a anului 2004, Claudiu Florică a avut o întâlnire cu Alexandru Bittner care în perioada respectivă controla în numele şi pentru Adrian Năstase orice contract de tehnică de calcul şi software cu Guvernul României şi ministerele sale, acestea solicitând un procent din respectivele contracte prin firmele off-shore pe care le controla, ca plată pentru obţinerea semnăturilor la nivelul primului – ministru, Adrian Năstase.

În urma întâlnirii lui Claudiu Florică cu Alexandru Bittner sumele destinate mitelor au crescut şi, ca urmare, managementul FSC a fost condiţionat să semneze o creştere a preţului contractului de servicii fictive cu Profinet de la 14 milioane dolari la 15,5 milioane dolari, sumă plătită de FSC integral. Toate serviciile din contractul FSC cu Profinet erau servicii fictive, contractul fiind folosit exclusiv pentru justificare scoaterii din FSC a sumelor de bani necesare plăţii mitelor către persoanele implicate în decizia şi derularea contractului.”

Mai jos reproduc povestea pe care un cotidian central de maximă credibilitate mi-a cenzurat-o încă din aprilie 2013, text care mai apoi a fost refuzat de o revistă neaoșă, care se bucură de stimă și credibilitate pe subiecte politice. Această poveste îl va pune pe premier în imposibilitatea de a mai nega legăturile intime cu gruparea șpăgii din Dosarul Microsoft. Se naște întrebarea legitimă pe care Victor Ponta trebuie să o lămurească public (fiindcă își dorește să fie cel mai public dintre români): Și-a plătit pe bune apartamentelel? Sau e doar o formă prin care și-a încasat partea?

EPISODUL I. Apartamentul de lux în care locuieşte prim ministrul Victor Ponta, a aparţinut unui offshore din Panama. Uimitoarele conexiuni transpartinice din jurul celor 3 locuinţe ale familiei Ponta-Sârbu, situate în buricul Capitalei

SERIAL. PÂNZA DE PĂIANJEN CARE A PRINS ROMÂNIA ÎN CAPCANA EI.

CENZURAT. Apartamentele cumpărate de premierul de stânga al României, au fost construite de firma lui Dan Andronic și de apropiații Elenei Udrea, lui Dorin Cocoș și Dumitru Creștin. În jurul cartierului de lux roiesc interesele lui NIRO, ale serviciilor secrete, greilor din politică, justiţie și ale unor înalţi demnitari din statul român, precum și câteva off-shore-uri

text de Daniel Befu

crp7

 

În ianuarie 2007, soția premierului, Daciana Sârbu, semna un precontract de vânzare-cumpărare cu “Central Residential Park S.A.”, unde acționar majoritar era “NIRO ’95 Impex” (firma lui Nicolae Dumitru, patronul imperiului comerical Dragonul Roșu), iar în 20 decembrie 2007 cumpăra cu 766.000 RON un apartament de lux de 167 mp în acel cartier.

În 2009, Ilie Sârbu achiziționa la rându-i un apartament de lux în “Central Residential Park”.

În 2012, cu două luni înainte de a fi nominalizat șef al Guvernului, Victor Ponta a achiziționat încă un apartament de lux în același cartier.

În spatele apartamentului lui Ponta poate fi “oricine”, de la Nuţu Cămătaru, la Dorin Cocoş

Ultimul dintre apartamente, Ponta nu și l-a cumpărat direct de la dezvoltatorul cartierului, ci după ce mai întâi acesta a fost trecut prin firma “G&F Real Estate and Constructions SRL”, conform datelor de la ANCPI și de la Arhiva Garanțiilor Mobiliare. Nimic neobișnuit.

Doar că “G&F” este o firmă cu acționariat obscur, fiind deținută din momentul înființării (în 2006), până cu 9 luni înainte de trecerea aparatamentului în proprietatea președintelui PSD, de un off-shore cu acționariat “total opac” din Panama, numit “Sthemko Holding INC”. De-abia în vara lui 2011, acțiunile deținute de offshore-ul “Sthemko” în cadrul “G&F” au fost cedate unuia dintre directorii offshore-ului Panamez, un cetățean grec la fel de obscur, pe nume Giorgios Chatzigiannis, ale cărui referințe identificabile, sunt doar că e reprezentantul “la vedere” al mai multor off-shore-uri din paradisul fiscal Republica Panama.

googlemaps

Atunci când eşti liderul celui mai puternic partid din România şi eşti pe cale să preiei funcţia de premier şi tu cumperi un apartament care anterior a fost în proprietatea unei firme deţinute de un offshore cu acţionariat ascuns din Panama, te expui enorm şi rişti să devii şantajabil, deoarece în spatele offshore-ului care a deţinut apartamentul cumpărat de prim-ministrul Ponta, putem bănui că se putea afla oricine, de la SOV la Nuţu Cămătaru, Elena Udrea, Dinu Patriciu, Gabriel Liiceanu, Cosmin Guşă, Patriarhul Daniel, Elan Schwarzenberg, CTP, Ioana Băsescu, Remus Truică, Robert Negoiţă, Crin Antonescu, Puiu Popoviciu sau Dan Voiculescu. Iar dacă adevăratul acţionar al offshore-ului panamez chiar este un personaj certat cu legea, un abonat la banii publici sau familia unui membru marcant al opoziţiei politice, atunci situaţia premierului se complică. O situaţie la fel de complicată ar fi dacă vânzătorul şi cumprătorul ar fi chiar Victor Ponta, scenariu la fel de plauzibil (dat fiind acţionariatul ascuns al offshore-ului panamez care a deţinut firma ce avea în proprietate apartamentul), dacă ţinem cont de declaraţia lui însuşi Victor Ponta, făcută la RTV, referitor la terenurile agricole ale inamicului său politic, Traian Băsescu:  “Eu cred ca avea acest teren mai demult si acum a vrut sa il albeasca. E o parere personala”.

Procuror de lux, lângă procuror de lux trage

În afara fostului procuror Victor Ponta, în cartierul “Central Residential Park” și-a achiziționat apartament de lux și Marian Sîntion, pe atunci înalt oficial în MAI, fiind șeful DGIPI, aflat în subordinea ministrului de interne Vasile Blaga. Marian Sîntion e procurorul care a instrumentat dosarul clanului Cămătarilor, soldat cu încarcerarea acestora. Dacă e adevărat că Nicolae Dumitru și Nuțu Cămătaru sunt afini, aşa cum a declarat Nuţu Cămătaru, atunci cumpărarea unui apartament de lux în acest cartier de către “Corrado Cattani de România” naște niște semne de întrebare legitime. Sîntion nu a vrut să comenteze subiectul.

Precizăm că Sîntion cunoștea posibila relație naș-fini între Cămătari și NIRO deoarece în septembrie 2004, în perioada în procurorul instrumenta cazul, Nuțu Cămătaru, convocat să depună mărturie în fața Comisiei de Abuzuri a Senatului, a declarat: “Nicu Gheara s-a suparat si ca m-am bagat pentru Nicu, patronu’ de la Niro, care l-a botezat familia noastra…”, însă NIRO a negat, trei ani mai târziu, că ar fi nășit pe Cămătari sau invers.

Proaspătul Procuror General Adjunct al României, vecin și el cu Ponta

Procurorul Bogdan Licu, uns de Victor Ponta “number two” pe funcția de Procuror General Adjunct al României, anterior, în decembrie 2012, fiind numit de Guvernul Ponta membru în plenul “Oficiului Naţional de Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor”, deține la rându-i (între cele cinci imobile, patru terenuri, și două automobile trecute în declarația de avere) și un apartament în cartierul de lux ridicat în spatele IGPR. Licu nu și-a cumpărat apartamentul direct de la “Central Residential Park SA”, ci de la un SRL care semnase un antecontract cu dezvoltatorul: “ANTE-CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPĂRARE AUTENTIFICAT SUB NR. 981/27.04.2006 DE BNP BUCUR NICOLETA ȘI ACTELE ADIȚIONALE LA ACESTA, ÎNCHEIATE ÎNTRE SC CENTRAL RESIDENTIAL PARK SA ȘI SC MB TELECOM – LTD SRL, CUI 6612564, ÎNREGISTRATĂ LA REGISTRUL COMERȚULUI CU NR. J23/769/2004 ȘI CESIONAT PRIN ACTUL ADIȚIONAL AUTENTIFICAT SUB NR. 3250/28.09.2007 DE BNP BUCUR NICOLETA, CĂTRE LICU DIMITRIE-BOGDAN, ÎN CALITATE DE DEBITOR CEDAT”. Unul din acționarii SRL-ului “MB TELECOM LTD” este Mircea Tudor.

Numele Mircea Tudor apare în declarația de avere a Procurorului General Adjunct al României, ca creditor “persoană fizică” al lui Licu cu suma de 325.000 euro. Subliniem că firma “MB TELECOM LTD SRL”, cea care i-a vândut apartamentul Procurorului General Adjunct al României, e abonată la contracte pe bani publici cu instituții ce au legătură cu securitatea națională: Autoritatea Națională a Vămilor, Institutul pentru Tehnologii Avansate (SRI), IGPR, UM 0466 București, U.M.0149F, Ministerul Finanțelor Publice, CNADNR, Aeroportul Henry Coandă, R.A. Aeroportul Craiova, R.A. Aeroportul Iași, C.N. Administrația Căilor Navigabile Constanța R.A., C.J. Galați, C.J. Sibiu. Cele mai multe contracte, 17 la număr, sunt cu Autoritatea Națională a Vămilor. Precizăm totodată și că soția Procurorului General Adjunct al României, Monica Licu, este angajată a SRI, conform declarației de avere a lui Bogdan Licu.

Rus-Blaga-Sârbu, și-au intersectat drumurile în Central Park

Dezvoltatorul cartierului e o grupare constituită în jurul lui Nicolae Dumitru (alias NIRO), fost partener cu Nicu Gheară și despre care presa relatează că i-ar fi nășit pe Cămătari. Despre Nicolae Dumitru mai știm și că este flancat de o echipă managerială formată din colonei, maiori și generali ai serviciilor secrete și din poliție. În total vreo 20, după spusele sale.

crp3

Printr-o coincidență, Nicolae Dumitru “angajatorul privat” de șefi din poliție și servicii, a dezvoltat un mega-proiect imobiliar de peste 300 milioane RON, în spatele sediului central (la acea vreme, în 2004-2005) al IGPR și buză-n buză cu două unități militare operate de serviciile secrete.

În toamna lui 2005, la un an şi câteva luni după ce NIRO a cumpărat Moara Dâmbovița (locația cartierului), ministrul de Interne Vasile Blaga dădea o hotărâre de guvern prin care se decidea casarea unor clădiri ale IGPR, precum și trecerea unei parcele din spatele Poliției Române din proprietatea publică în cea privată. Acele imobile erau amplasate la granția cu ansamblul imobiliar de lux pe care-l “cocea” NIRO. Presa anului 2007 titra că prin H.G.-ul lui Vasile Blaga s-a vizat de fapt generarea de “spații libere” în jurul blocurilor lui Dumitru Nicolae. Vasile Blaga a explicat că inițiativa a fost de fapt a subordonaților săi din IGPR și că el, în calitate de ministru, doar a semnat-o. La acel moment șeful IGPR era chestorul Dan Fătuloiu.

În martie 2004, când Nicolae Dumitru a achiziționat Moara Dâmbovița S.A. și a demolat clădirile care stânjeneau ridicarea noului cartier rezidențial (aut. demolare 489/25V din 24.05.2004) Ioan Rus era Ministru de Interne și Vicepremier în Guvernul Năstase. Deoarece operațiunile de demolare a ruinelor “morii Dâmbovița” se petreceau pe un perimetru imens aflat fix în spatele sediului central al Poliției Române, dar și a Centrului pentru Tehnologii Avansate al SRI și a unei alte UM operată de servicii, legea spune că ar fi fost necesare “avize speciale” din partea instituțiilor cu rol în “siguranța națională” (SRI, IGPR, Statul Major General). Din acest motiv e o probabilitate redusă ca la urechile ministrului de interne Ioan Rus să nu fi ajuns nici o informație despre “vecinul” care vrea să radă construcțiile pe un perimetru de câteva hectare din ceafa IGPR.

Tot o coincidență, în ultima lună a anului 2006 Ioan Rus semna și el un contract pentru achiziția unuia din apartamentele de lux construite de NIRO în spatele IGPR.

crp5

L-am întrebat pe Ioan Rus dacă achiziția e o coincidență. ținând cont că lucrările la cartierul amplasat în spatele unei instituții cu rol în securitatea națională, au început în mandatul său. Ioan Rus mi-a declarat că nu are nici o relație cu Nicolae Dumitru și că nu are cunoștință de avizele pe care le-a dat IGPR: “Habar n-am. Eu pe NIRO nu l-am văzut în viața mea. Gabi Oprea mi-a spus la un moment dat. Eram vicepreședinte al partidului și m-am gândit că câștigă Năstase alegerile, că nu știu ce și poate stau în București, să-mi iau un apartament în București. După aia am zis că nu mai vin în București niciodată și l-am dat”. În cursul dialogului cu Ioan Rus i-am atras atenția că Adrian Năstase nu mai avea alegeri de câștigat ulterior lunii decembrie 2006, momentul când fostul ministru de interne a semnat hârtiile de achiziție a apartamentului. La remarca mea, Ioan Rus și-a rectificat declarația: “Nu știu ce m-am gândit atunci și cine mi-a spus”, justificându-și confuzia prin faptul că au trecut mulți ani de la acel moment și între timp s-a așternut uitarea.

Vicepremierul Gabi Oprea, pomenit de Ioan Rus în dialogul cu mine despre Central Residential Park, mi-a declarat la Congresul PSD din 2013 că nu ştie nimic de acest cartier.

De menționat e că presa îi consideră un “trio” de apropiați pe Vasile Blaga (ministrul de interne care a inițiat HG 1198/2005 în urma căreia s-a cosmetizat “linia de graniță” cu cartierul lui Nicolae Dumitru), Ioan Rus, (ministrul de interne în mandatul căruia NIRO a obținut autorizația de demolare a morii Dâmbovița, și totodată “locatar” al cartierului lui NIRO) și Ilie Sârbu (coleg de Guvern și cu Blaga și cu Rus, dar și “locatar” al cartierului lui NIRO).

Teodor Atanasiu, deținător al portofoliului MAPN începând cu decembrie 2004, a declarat că ministerul, deși deținea obiective militare în preajma Central Residential Park) nu e cel care a dat “avizul” pentru obținerea autorizației de construcție, aceasta fiind o atribuție a Statului Major General (SMG). Aclași lucru ni l-a comunicat și Inspectoratul de Stat în Construcții: “Toate construcțiile care vor fi executate în vecinătatea obiectivelor militare situate în intravilan, pe parcele limitrofe, precum și cele situate de cealaltă parte a străzilor învecinate cu incinta acestora, fac parte din Lista obiectivelor de investiții și dezvoltare, precum și a criteriilor de realizare a acestora, pentru care este obligatoriu avizul Statului Major General, aprobată prin HG nr 62/1996”. La acel moment, SMG era condus de generalul Eugen Bădălan, personaj condamnat anul trecut la 4 ani cu suspendare pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată și continuată, în dosarul “Tofan Grup”.

Andronic, dezvoltator imobiliar al cartierului lui Ponta
“Central Residential Park” a avut 5 acționari fondatori: (Nicolae Dumitru, Clitemnestra Volschi, Dona Florentina, Andreea Mihaela Tănase și “NIRO ’95 Impex SA”), fiecare deținând procente egale din afacere: 20%. În 24 noiembrie 2004, ziua când s-a constituit “Central Residential Park SA”, aceiași 5 acționari au înființat o altă companie interesantă: “Grand Hotel du Boulevard”, cea care a cumpărat hotelul baronului PSD Corneliu Iacobov, cu amplasament unic: intersecția Căii Victoria cu Bulevardul Regina Elisabeta. Tranzacția dintre Iacobov și cei 5 afaceriști se întâmpa cu câteva zile înainte de alegerile prezidențiale din 2004 (alegeri în urma cărora puterea a trecut de la Adrian Năstase și PSD, la Traian Băsescu și Alianța DA).

În lunile ce au urmat, acționar majoritar la cartierul din spatele Poliției Române a devenit Nicolae Dumitru, prin intermediul firmei: “NIRO ’95 Impex S.A.” rebotezată “NIRO Investments SA”.

În mod neașteptat, în prima parte a anului 2005, al doilea acționar ca mărime din “Central Residential Park SA”, cu o deținere de 5%, a fost firma D.A. Communication&Media SRL”, fondată de Dan Andronic, actualul director general al EVZ. Firma fondată de Dan Andronic a rămas în acționariatul “Central Residential Park SA” până în 2006, când s-a retras.
În prezent Andronic e considerat în mediile de presă drept un apropiat al Elenei Udrea, iar în trecut a fost consilier politic al lui Călin Popescu Tăriceanu și Adrian Năstase. Andronic e și fost partener al lui SOV și amant al ex-soției lui SOV. Mai nou, Andronic e și finul lui NIRO, care l-a nășit pe Coasta de Azur.

În mod surprinzător, directorul general al EVZ, Dan Andronic, apare la Arhiva de Garanții Mobiliare și ca debitor al controversatului Said Baaklini (în urma tranzacționării în anul 2003 a unui autoturism marca VW Passat).

De asemenea numele lui Dan Andronic îl găsim și în “Rechizitoriul DNA din 24.09.2012” care a stat la baza redeschiderii recente a dosarului “SOV-FNI”. Astfel, numele directorului EVZ e menționat în mod repetat, în legătură cu o suveică de tranzacții cu sume de bani între diverse firme și persoane din anturajul lui SOV. În una din aceste operațiuni financiare numele lui Andronic e pomenit în rechizitoriu inclusiv alături de al lui Said Baaklini. Exemplificăm la întâmplare din rechizitoriu. De pildă la punctul “I.5.1.Modalități de devalizare”, la subpunctul „I.5.3. Mod de utilizare al creditelor nerambursate, citim: “…4. nr…. – Gabor Annamaria Lăcrimioara – 8.000.000.000 ROL, utilizați pentru: i. 7.880.000.000 ROL – Gelsor SA, din care: … b. 6.000.000.000 ROL – Andronic Dan Cătălin, din care 1.000.000.000 ROL – Baaklini Said; ”.

Dintre cei 5 fondatori ai cartierului unde locuiește familia Sârbu-Ponta și acționarul Andreea Mihaela Tănase (care avea 20% din firmă în 2004 și ulterior sub 1%) are la rându-i conexiuni cu gruparea de interese Baaklini. Conform presei centrale, Andreea Mihaela Tănase este cumnata lui Mohhamed Rajef Sharif, proprietarul companiei “Mike Trading & Investment SRL”, firmă al cărei nume a fost vehiculat de presă în schema de returnări ilegale de TVA în valoare de 60 milioane de euro, urmare a umflării artificiale a prețului de export a unor motoare vechi de la “UCM Reșița”, împreună cu Said Baaklini.

Offshore-ul care duce spre unul din intimii lui Ponta

În 2005, în acționariatul “Central Park” a intrat și un off-shore cu acționariat ascuns din Insulele Virgine, “Meneldil Associated SA”, firmă care apare în mai multe companii românești, în asociere cu firmele familiei Creștin. Unul din reprezentanții firmei “Meneldil” în acea perioadă e milionarul de origine libaneză Khalil Abi Chahine. Chahine e partener de afaceri și prieten atât cu Victor Ponta (premierul și libanezul sunt acționari fondatori ai “FC Național 2000 SA” în 2004), dar și intim al cupului recent destrămat: Udrea-Cocoș. O dovadă în acest sens e că în 2009, la nunta lui Chahine de la hotelul Hilton din Capitală, invitați de vază au fost cuplurile Daciana Sârbu-Victor Ponta, Udrea-Cocoș iar nașul lui Abi Chahine a fost chiar dezvoltatorul “Central Residential Park”, Nicolae Dumitru.

Partenerul de afaceri al lui Ponta și al cumnatei lui Udrea, dezvoltator al Central Park?

Numele lui Khalil Abi Chahine e strâns legat de offshore-ul “Meneldil Associated SA”, prezent în acționariatul “Central Residential Park SA”. În 2011, o apropiată a lui Chahine, Cristina Vochin apare ca reprezentantă a offshore-ului “Meneldil” și în fitma “EEI Imobiliara Investment SRL”. În 2012, “Meneldil Associated SA” cesionează către Chahine toate părțile sociale deținute în cadrul “EEI Imobiliara Investment SRL”.

“EEI Imobiliara Investment SRL” e unul din acționarii “Central Residential Park Doi SA”, firmă pui a “Central Residential Park SA”. Unul din asociații principali ai “Central Residential Park Doi SA” este Anca Dinu, sora lui Dorin Cocoș (soțul Elenei Udrea). Povestea “Central Residential Park Doi SA” o prezentăm ceva mai târziu în cadrul acestei investigații.

Un offshore total opac ia locul firmei în care apare amicul lui Ponta-Udrea

În 2006, “Meneldil Associated SA”, care deținea 15% din “Central Residential Park SA”, își cedează acțiunile către alt off-shore din Insulele Virgine Britanice: “Running Total Group LTD”, reprezentat de Clitemnestra Volschi (Gâdea). Clitemnestra e unul din oamenii de încredere ai lui Nicolae Dumitru. Numele ei îl găsim menționat și într-o firmă în care apar ca acționari Elena Udrea și Dorin Cocoș.

Important de precizat eă că atât offshore-ul “Meneldil”, cât și “Running Total” sunt “surori” având ca sediu social aceeași cutie poștală: “P.O. Box 958, Pasea Estate, Road Town, Tortola, Insulele Virgine Britanice” (BVI). Tot la aceeași căsuță poștală mai ființează și adresa unui alt offshore, , “Antelago Marketing LTD”, care aparent nu are legătură directă cu investigația noastră, însă în realitate e legat de frații Creștin, prezenți în “Central Residential Park Doi SA”. , “Antelago Marketing LTD” este prezent, indirect, în acționariatul fostei fabrici de stat “Electronica SA”, care a intrat în posesia familiei Creștin.

“Udrea, Cocoș & Family”, asociați cu dezvoltatorul cartierului lui Ponta

Consiliul Local al Sectorului 2, a aprobat în primăvara lui 2005 PUD-ul pentru “Central Residential Park”, asta în condițiile în care administratorul “Central Residential Park SA”, Clitemnestra Volschi, era consilier local la Sectorul 2.

Numele Clitemnestrei Volschi îl găsim și în SRL-ul “New Global Investments”, fondat în vara anului 2006 de Elena Udrea (25%), Dorin Cocoș (25%) și “NIRO 95 Impex” (50%). Astfel, la ședința din 16 august 2006 a firmei “New Global Investments SRL” Elena Udrea și Clitemnestra apar pomenite una după cealaltă: “Cu unanimitate de voturi, presedinte de sedinta este numita dna Udrea Elena Gabriela si secretar de sedinta este numita dna Volschi Clitemnestra”. Straniu, dar doamna Udrea ne- a declarat că nu cunoaște nici o Clitemnestră.

În sprijinul afirmațiilor noastre privind legătura dintre Udrea-Cocoș și dezvoltatorul cartierului de lux unde familia Sârbu-Ponta dețin 3 locuințe este că administrator al firmei “New Global Investments SRL”, înființate de triumviratul NIRO-Udrea-Cocoș, a fost numită Anca Daniela Răducan, personaj pe care îl regăsim și în funcția de director comercial al dezvoltatorului “Central Residential Park”, care, începând cu noiembrie 2007 a fost împuternicită să se ocupe de vânzarea apartamentelor de lux.

Clitemnestra, asociată cu un demnitar din Guvernul “Ponta I”

Clitemnestra Gâdea (Volschi) apare nu doar ca “secretar de ședință” în firma lui Udrea-NIRO-Cocoș și ca “administratoar” al “Central Residential Park SA”, ci numele ei e menționat și în“Rechizitoriul DNA din 24.09.2012” care a stat la baza redeschiderii recente a dosarului “SOV-FNI”.

O vreme, Clitemnestra Volschi a fost și administrator la “Prima Asigurare Reasigurare SA”, succedându-i unui anume Virgil Anastasiu. Atanasiu este adjunctul controversatului Radu Popa, director al Administrației Lacurilor și Parcurilor București (ALPAB) în mandatul primarului Sorin Oprescu. De altfel, Radu Popa a și fost asociat direct cu Clitemnestra Gâdea în firma “Quality ‘98 SRL”, în 2004.

crp-21

Radu Popa e un personaj controversat. După ce a fost numit în 2009 de către Sorin Oprescu la șefia ALPAB, a atribuit, conform lui Dănuț Șova, contracte de consultanță juridică către casa de avocatură Șova și Asociații.

La o lună după instalarea Guvernului “Ponta I”, în iunie 2012, Radu Popa era numit de premierul Victor Ponta șeful “Administrația Fondului pentru Mediu”. Câteva luni mai târziu, Popa se întorcea la fotoliul de boss peste parcurile și lacurile lui Oprescu.

Șefa organizației de femei a PSD, notărița tranzacțiilor din “Central Residential Park”

Tranzacțiile prin care cele 431 de apartamente de lux ale cartierului din spatele IGPR au fost înstrăinate de dezvoltator, s-au efectuat la biroul notarului public “Nicoleta Bucur”. La începutul anilor 2000, pe notărița Bucur o regăsim ca membră în organizația PSD Sector 2, iar ulterior se transferă la PSD Ilfov, unde, în perioada cât președintele al PSD Ilfov a fost Gabriel Oprea, Nicoleta Bucur ocupă funcția de “șefă a organizației de femei a PSD Ilfov”. Despre Nicoleta Bucur se spune că ar fi o apropiată a vicepremierului Gabriel Oprea, general şi preşedinte UNPR), dar și a lui Neculai Onțanu, primarul Sectorului 2, pe raza căruia “NIRO&Co” au ridicat “Central Park”.

Legătura cu Central Park a familiei consilierei lui Adrian Severin

În 23.04.2008, “Central Residential Park SA” a cumpărat firma “Amcor Com Impex SRL” de la Mihai Răducu Jugănaru, soțul Annei Rose Marie Jugănaru, asistenta lui Severin, trimisă în judecată pentru că ar fi obținut pe nedrept bani din bugetul Comunităților Europene. Scandalul a iizbucnit după ce procurorii l-au acuzat pe europarlamentarul Adrian Severin că a decontat 20 de contracte de consultanță “fictive” folosindu-se de 6 firme aparținând apropiaților săi.

De subliniat este că în firma achiziționată de “Central Residential Park SA”, Anne Jugănaru a fost și ea asociată cu soțul ei până în iulie 2005. Ulterior preluării de către NIRO a firmei “Amcor Com Impex SRL”, administrator a fost o perioadă și Răducan Anca Daniela (aceeași persoană care a ocupat și funcția de administrator al firmei fondate de Udrea-Cocoș-NIRO).

Precizăm că Anne Jugănaru a fost numită Secretar de Stat în Ministerul Mediului începând cu 1 martie 2013, prin ordin al prim-ministrului Victor Ponta. Astfel s-a ajuns în situația în care Victor Ponta este locatar în cartierul de lux ridicat de o companie (“Central Residental Park SA) al cărei sediu social (“Șoseaua Ștefan cel Mare, nr. 13A”) coincide cu sediul social al firmei fondate și condue până în 2002 de subalterna sa din Guvern, Anne Jugănaru (Amcor Impex SRL), ulterior achiziției de către Central Residential Park.
Același sediu social are și o firmă la care acționar este sora lui Dorin Cocoș (Central Residential Park Doi SA). Nimic neobișnuit, dacă ne amintim că în penultimul episod al seriei noastre de investigații, publicat de Rise Project, am arătat cu avocatul Victor Ponta chiar a prestat servicii avocațiale pentru sora lui Dorin Cocoș, pe vremea când căsnicia lui Dorin Cocoș cu Elena Udrea era într-o etapă roz.

Am vorbit cu Anne Jugănaru, care a confirmat că vânzarea firmei s-a produs, însă politiciana spune că n-are nici o legătură cu “Central Residential Park”: “Firma aceea se ocupa de jurnalism și de consultanță politică, în general pentru campanii electorale, pentru comunicare. Ei au cumpărat-o pentru locația bună. Dânșii m-au rugat. Repet, era o zonă care le convenea. Știu eu ce proiecte aveau ei acolo?”.

Secretara de stat din Ministerul Mediului ne-a declarat că o cunoaște pe Clitemnestra Gâdea (Volschi): “Da,pe Cleo o cunosc. Este prietena unei prietene. Este un om pe care l-am cunoscut în diverse ocazii”. Referitor la tipul relației pe care Anne Jugănaru o are cu familia Ponta, aceasta a explicat: “Suntem…cum să spun? Colegi de partid. Suntem în relații bune, mie mi-au plăcut de mult și Daciana și Ponta de pe vremuri, de când au venit în partid și am venit și eu”.

Familia Elenei Udrea- asociată cu Creștinii în Central Residential Park Doi

În paralel cu SRL-ul “New Global Investments SRL” înființat “la vedere” în august 2006 de cuplul Udrea-Cocoș în tandem cu NIRO, a fost înființată și o altă companie, numită “Central Residential Park Doi SA”, din acționariatul căreia enumerăm: Anca Dinu (sora lui Dorin Cocoș), “Central Residential Park” (controlat de Nicolae Dumitru), Dumitru Creștin, precum și alți membri ai familiei Creștin prin intermediul SRL-urilor: “Delisa Invest 2002” (firmă reprezentată de Barbu Vrânceanu Jenica și fondată de Mărioara Creștin,), “Daim Imobiliara SA” (la care Ileana Viorica Creștin era coacționar) și “E.E.I. Imobiliara Investment SRL” (la care, coasociat, cu 50% era tot “Daim Imobiliara SA”, ce o avea coacționar pe Ileana Viorica Creștin).

Frații Vasile Creștin și Ioan Creștin, alături de Viorica Creștin și de Vrânceanu Jenica sunt implicaţi în “DOSARUL BANCHERILOR”, fraudă în care care mai multe bănci au fost păgubite cu 85 milioane euro. În acest dosar a fost audiat și cuscrul lui Traian Băsescu, Bebe Ionescu, ca personaj care l-a pus în legătură pe unul dintre frații Creștin cu un vicepreședinte de bancă.

crp4

Important de precizat și la “Central Residential Park Doi SA”, administrator a fost numită aceeași Daniela Răducan, care a fost și administrator al firmei “New Global Investments”, înființate de Cocoș-Udrea-NIRO. O regăsim administrator și pe Clitemnestra Volschi (Gâdea), care de asemenea e menționată în firma lui Cocoș-Udrea-NIRO drept “secretar de ședință”.

Ramificații spre Palatul Cotroceni și MDRT-ul Elenei Udrea

Pe lângă cele două prezențe feminine (Clitemnestra și Răducan), în “Central Residential Park Doi SA”, găsim ca “administrator” și pe Suicescu Florin Mihai. Acesta este partener cu familia fostului ofițer de securitate Mihai Cuptor (unul dintre controversații parteneri de afaceri al lui Dorin Cocoș).

Pe administratorul “Central Residential Park Doi SA”, Mihai Suicescu, îl găsim la Registrul Comerțului ca fiind asociat în “Advance Security Grup SRL” cu Laurențiu Copaci (soțul Claudiei Copaci, șefa de cabinet a Președintelui României, Traian Băsescu). SRL-ul lui Alexandru Copaci, cumnatul șefei de cabinet a lui Traian Băsescu, precum și firma unui partener de afaceri al acestuia, pe nume Mihai Marencu (“911 Casa de Print si Productie” și “New Consulting & Engineering Grup”), le găsim pe SEAP drept câștigătoare a două contracte cu MDRT, semnate în mandatul Elenei Udrea, pentru amenjarea standurilor expoziționale la târgurile de turism “Berlin 2010” și “Londra 2011”.

Prim-ministrul Victor Ponta şi NIRO, în ciuda solicitărilor repetate de a le obţine un punct de vedere, în ultimele  luni nu au dorit să comenteze.

articol preluat de pe http://investigatiicenzurate.wordpress.com/