În Memoria Timpului, data de 18 aprilie 1951 nu reprezintă doar semnarea unui acord comercial, ci momentul de maximă verticalitate în care Europa a decis să își rescrie destinul. După secole de conflicte sângeroase, lideri vizionari precum Robert Schuman și Jean Monnet au înțeles că pacea durabilă nu se poate construi pe simple promisiuni, ci pe o solidaritate de fapt, concretă și strategică. Astfel s-a născut Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO).
Pe platforma Uniți Schimbăm, analizăm acest act fondator nu doar ca pe un capitol de istorie economică, ci ca pe fundamentul propriei noastre identități. Alegerea de a pune sub o autoritate comună resursele necesare războiului a fost un exercițiu de curaj și demnitate care a transformat vechii inamici în parteneri. Acest articol explorează parcursul CECO ca pe o dovadă că, prin viziune și cooperare, putem depăși cele mai întunecate momente ale istoriei pentru a construi un viitor comun bazat pe valori europene autentice.
Geneza unei viziuni: Planul Schuman și reconcilierea istorică
Rădăcinile Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului nu se află în simple calcule economice, ci într-o nevoie profundă de supraviețuire civilizațională. După dezastrul celui de-al Doilea Război Mondial, Europa se afla în căutarea unei formule care să facă războiul nu doar de neconceput, ci și imposibil din punct de vedere material. La 9 mai 1950, Robert Schuman, inspirat de viziunea lui Jean Monnet, propunea un plan revoluționar: plasarea producției de cărbune și oțel a Franței și Germaniei sub o Înaltă Autoritate comună, într-o organizație deschisă participării și altor țări europene.
Această declarație a fost actul de verticalitate care a spart ciclul revanșard, propunând o solidaritate bazată pe interese concrete. Cărbunele și oțelul erau atunci „pâinea industriei” și baza logisticii militare; a le gestiona împreună însemna a pune sub control chiar motoarele conflictului.
Semnarea Tratatului de la Paris în anul 1951 – foto preluat de pe publimix.ro
Tratatul de la Paris și Cele Șase State Fondatoare
Răspunzând invitației franceze, șase state au ales să își unească destinele, definind astfel prima schiță a identității europene moderne: Franța, Germania de Vest, Italia, Belgia, Olanda și Luxemburg. La 18 aprilie 1951, acestea au semnat Tratatul de la Paris, un document vizionar care depășea conceptele tradiționale de suveranitate absolută.
Tratatul a instituit o piață comună a cărbunelui și oțelului, eliminând taxele vamale și restricțiile cantitative, dar, mai important, a creat primele instituții supranaționale. Acestea au fost concepute să asigure o administrare imparțială, orientată către binele comun, prevenind formarea cartelurilor și asigurând aprovizionarea echitabilă a tuturor membrilor.
Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO). Paris, 18 aprilie 1951 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Arhitectura Instituțională: Precursoarea Uniunii de Astăzi
CECO nu a fost doar un acord comercial, ci un experiment democratic și administrativ fără precedent. Structura sa a anticipat actuala arhitectură a Uniunii Europene:
Consiliul Special de Miniștri: Reprezentantul intereselor statelor membre.
Adunarea Comună: Alcătuită din delegați ai parlamentelor naționale (precursoarea Parlamentului European).
Curtea de Justiție: Garanta respectarea legii și interpretarea uniformă a tratatului.
Această organizare a demonstrat că statele pot colabora strâns fără a-și pierde demnitatea, ci dimpotrivă, fortificându-și verticalitatea prin apartenența la un sistem bazat pe reguli și respect reciproc.
Pe parcursul celor 50 de ani de existență (tratatul a expirat, conform clauzei de durată, în 2002), CECO a reușit performanța incredibilă de a stabiliza industria grea a Europei și de a crea un spațiu de pace într-o regiune care fusese, timp de secole, câmpul de luptă al continentului. Succesul său a deschis calea pentru Tratatele de la Roma din 1957, care au extins integrarea economică, ducând în final la formarea Uniunii Europene.
În Memoria Timpului, CECO rămâne dovada vie că marile schimbări nu vin din declarații goale, ci din curajul de a construi instituții comune și de a împărți responsabilitatea viitorului. Este o lecție despre cum identitatea națională se poate îmbogăți prin identitatea europeană, sub cupola valorilor democratice.
Moștenirea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului rămâne un punct de referință pentru oricine crede în forța transformatoare a dialogului. CECO a demonstrat că interesele naționale pot fi armonizate într-un cadru supranațional fără a sacrifica demnitatea, ci dimpotrivă, fortificând-o prin apartenența la o familie mai mare.
Astăzi, sub pilonul Verticalitate, privim înapoi la pionierii de la 1951 cu recunoștință. Ei nu au creat doar o uniune a resurselor, ci au definit identitatea unei Europe care alege, în mod conștient, pacea în locul confruntării. Lecția CECO este clară: marile schimbări încep cu pași mici, dar curajoși, ancorați într-o dorință sinceră de a uni destinele umane sub semnul libertății și al solidarității.
Nota Editorială:
Documentarea pentru acest material s-a realizat prin consultarea datelor istorice de pe platforma ro.wikipedia.org. Articolul pentru Uniți Schimbăm (2026) reprezintă o analiză aprofundată a Tratatului de la Paris, fiind redactat cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini, sub îndrumarea echipei editoriale. Textul a fost structurat pentru a evidenția pilonii de Identitate, Verticalitate și Memoria Timpului, transformând informația brută într-o lecție despre demnitatea și viziunea fondatoare a Europei Unite.
Ziua de 18 aprilie ocupă un loc privilegiat în Memoria Timpului, fiind data la care, în anul 1951, a fost semnat Tratatul de la Paris. Acest act vizionar a dus la înființarea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO), reprezentând primul pas decisiv către ceea ce astăzi numim Uniunea Europeană. Sub pilonul Identitate, acest moment ne reamintește că unitatea și cooperarea sunt fundamentele unei Europe durabile, născute din dorința de a transforma resursele războiului în instrumente ale păcii.
Parcurgând evenimentele zilei de 18 aprilie în istorie, regăsim numeroase dovezi de verticalitate și geniu uman, de la mari descoperiri științifice până la momente de cotitură politică. Pe platforma Uniți Schimbăm, celebrăm această zi ca pe o lecție de demnitate: puterea unor națiuni de a-și rescrie destinul comun prin dialog și viziune. Vă invităm să descoperiți cronologia acestei zile ca pe un exercițiu de recuperare a reperelor care ne definesc parcursul european și universal.
18 aprilie este a 108-a zi a calendarului gregorian și ziua a 109-a în anii bisecți. Mai sunt 257 de zile până la sfârșitul anului.
Latura Decapoliei altădată era împărţită în două. Cea aproape de Galileea, în Palestina, care se pomeneşte de Sfântul Evanghelist Matei, zicând: După Dânsul au mers multe popoare din Galileea şi din cele zece cetăţi; iar alta, cea mai de pe urmă, o mică latură în pământul Isauriei, care se numea tot Decapolia.
Dintr-acea Deca-polie a Isauriei a fost Cuviosul Grigorie, învăţătorul acestui Cuvios Ioan, a cărui pomenire se face acum.
Sf. cuv. m. Ioan, ucenicul Sf. Grigore Decapolitul(† secolul al IX-lea)
Romano-catolice
Sf. Atanasia din Egina
Sărbători Internaționale ale Zilei de 18 aprilie:
Ziua internaţională a monumentelor şi a siturilor
În fiecare an, la 18 aprilie, este sărbătorită Ziua internațională a monumentelor și a siturilor, ce oferă o oportunitate unică de a crește gradul de conștientizare asupra Comitetului Internațional al Monumentelor și Siturilor – ICOMOS și a activității pe care membrii săi o desfășoară pentru a conserva și proteja resursele culturale importante ale lumii, sub amenințarea accelerării dezastrelor și a conflictelor, indică site-ul oficial al ICOMOS, https://www.icomos.org/.
In fiecare an la data de 18 aprilie radioamatorii de pe intreg cuprinsul planetei sarbatoresc pe calea undelor Ziua internationala a radioamatorismului.
La data de 18 aprilie 1925, deci acum 95 de ani, a luat fiinta Uniunea Internationala a Radioamatorilor (International Amateur Radio Union, IARU).
Zimbabwe, oficial Republica Zimbabwe, este o țară situată în sud-estul Africii, cu capitala la Harare. Se învecinează cu Africa de Sud – la sud, Botswana – la sud-vest, Zambia – la nord-est și Mozambic – la vest. Zimbabwe cuprinde 8 provincii și 2 orașe. Etnia majoritară este reprezentată de negrii – 98% (shona – 71%, ndebele – 16%), alte etnii sunt albii și metișii asiatici. Religii: creștini – 45,4% (protestanți, inclusiv anglicani – 23,5%, romano-catolici – 7%), indigeni africani – 13,5%, animiști – 40.5%. Alfabetizare 85%. Parlament unicameral – Camera Adunării (150).
Evenimentele Zilei de 18 aprilie în Istorie:
- 18 aprilie 1025 – La Gniezno, Boleslav I a fost încoronat rege al Poloniei;
- 18 aprilie 1881 – Tavanele pictate ale Muzeului de Istorie Naturală din Londra au fost dezvelite odată cu deschiderea clădirii pentru public;
- 18 aprilie 1906 – Un cutremur devastator a distrus mare parte din orașul San Francisco;
- 18 aprilie 1946 – Ultima sesiune a Ligii Națiunilor s-a încheiat la Geneva, delegații fiind de acord să transfere o mare parte din activele acesteia către Organizația Națiunilor Unite
- 18 aprilie 1949 – Irlanda a devenit republică și a ieșit din Commonwealthul Națiunilor;
- 18 aprilie 1951 – A fost înființată Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, primul pas către viitoarea Uniune Europeană
- 18 aprilie 1958 – Controversatul poet american Ezra Pound a fost externat din Spitalul St. Elizabeths , un spital de psihiatrie din Washington, DC, unde fusese încarcerat timp de doisprezece ani;
- 18 aprilie 2023 – Dominion Voting Systems a ajuns la o înțelegere de 787 de milioane de dolari cu Fox News privind acuzațiile de defăimare legate de alegerile prezidențiale americane din 2020 .
18 aprilie 1025 - Boleslaw Chrobry a fost încoronat în Gniezno, devenind primul rege al Poloniei.
Boleslav I al Poloniei (alte denumiri Boleslas sau Boleslav Cel Viteaz (n. 967 – d. 17 iunie 1025), cunoscut în trecut și ca Boleslav Cel Mare, a fost duce al Poloniei în perioada dintre anii 992-1025 și primul rege al Poloniei în 1025. Boleslav a fost fiul lui Mieszko I care a fost duce al Poloniei și al primei sale soții, prințesa Dubrawka a Boemiei. A fost numit după bunicul din partea mamei.
18 aprilie 1480 - S-a născut Lucrezia Borgia, fiica papei Alexandru al VI-lea; (d. 24.06.1519).
Lucreția Borgia (n. 18 aprilie 1480 – d. 24 iunie 1519) a fost fiica lui Rodrigo Borgia, un potentat din Valencia renascentistă care a devenit mai târziu Papa Alexandru al VI-lea, și a Vannozzei dei Cattanei. I-a avut ca frați pe Cesare Borgia, Giovanni Borgia și Gioffre Borgia. Familia Lucreției a servit ulterior drept model lui Niccolò Machiavelli, care a descris acțiunile politice dure și corupția sexuală despre care se crede că erau caracteristice papalității renascentiste. Lucreția a fost descrisă ca o femeie fatală, rol în care a apărut în numeroase lucrări de artă, romane și filme. Un tablou intitulat Portretul unei tinere de Dosso Dossi de la Galeria Națională Victoria, a fost identificat drept portret al Lucreției în noiembrie 2008. Mai multe alte tablouri, cum ar fi cel al lui Bartolomeo Veneziano, despre care s-a spus că ar fi ale ei, nu au fost acceptate de cercetători.
Ea este descrisă ca având păr blond lung până mai jos de genunchi, ten frumos, ochi căprui, dar care își schimbau culoarea, piept plin și înalt și o grație naturală care o făceau să pară că „merge pe aer”; toate aceste atribute erau foarte apreciate în Italia acelor ani. Se știe puțin despre Lucreția ca personaj istoric. Complicitatea sa în mașinațiunile politice ale tatălui și ale fraților săi nu poate fi clarificată. Cu certitudine, familia i-a aranjat mai multe căsătorii cu oameni importanți și puternici, cu scopul de a-și satisface ambițiile politice. Lucreția a fost căsătorită cu Giovanni Sforza, Alfonso de Aragon (duce de Bisceglie) și cu Alfonso d’Este (duce de Ferrara). Conform tradiției, Alfonso de Aragon era fiul nelegitim al regelui Neapolelui și Cesare ar fi aranjat asasinarea sa după ce relația cu el și-a pierdut utilitatea politică.
18 aprilie 1506 - A început construcția bazilicii Sfantul Petru din Roma, in timpul pontificatului papei Iulius al II-lea.
Bazilica Sfântul Petru (în italiană Basilica di San Pietro) din Roma se găsește în Cetatea Vaticanului, înăuntrul statului pontifical, în monumentala Piazza San Pietro. Edificiul, lung de 186 metri, înălțimea cupolei de 119 metri, și cu o suprafață totală de peste 15.000 m², este cea mai mare biserică din lume. Bazilica Sfântul Petru este una din cele patru bazilici patriarhale din Roma, alături de Bazilica San Giovanni in Laterano, Bazilica Santa Maria Maggiore și Bazilica Sfântul Paul din afara zidurilor.
18 aprilie 1590 - S-a nascut Ahmed I, sultan al Imperiului Otoman; (d. 1617).
18 aprilie 1797 - S-a nascut Louis Adoplphe Thiers, eminent istoric si politician, jurnalist, primul presedinte al celei de-a III-a Republici Franceze (1871-1873); (d.03.09.1877).
18 aprilie 1846 - S-a nascut Nicolae Densușianu, istoric român; (d. 1911).
Istoricul Nicolae Densuşianu (1846 – 1911)
foto – ro.wikipedia.org
18 aprilie 1848 - A avut loc prima adunare politică a românilor din Transilvania, la Blaj, pe Cîmpia Libertăţii (Adunarea din duminica Tomii), (18 – 30 aprilie) la care se hotărăşte convocarea pentru 3 mai 1848, stil vechi (15 mai 1848, stil nou) a Marii Adunari Naţionale de la Blaj.
18 aprilie 1853 - A fost pusa in functiune prima linie de tren din India, care facea legatura intre Bombay si Tanna si avea o lungime de 36 km.
18 aprilie 1873 - A murit chimistul german Justus von Liebig, ( n. 12 mai 1803), descoperitorul cloroformului, primul gaz narcotic folosit de medici in cursul operatiilor.
Copil fiind isi ajuta tatal in comertul cu chimicale. In copilarie, cand a fost intrebat ce vrea sa devina, a raspuns: “chimist”, starnind hohote de ras pentru ca la vremea aceea nu exista o astfel de meserie. O alta cunoscuta inventie a sa a fost extrasul din carne, care ii poarta numele. Liebig este considerat intemeietorul chimiei pentru agricultura.
18 aprilie 1878 - La București, a fost încheiată o Convenție comercială româno-elenă.
18 aprilie 1881 - Tavanele pictate ale Muzeului de Istorie Naturală din Londra au fost dezvelite odată cu deschiderea clădirii pentru public.
Tavanul Sălii Centrale (acum Sala Hintze) în 2013 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
O pereche de tavane decorate în Sala Centrală principală (oficial Hintze Hall din 2014) și în Sala de Nord, mai mică, ale Muzeului de Istorie Naturală din South Kensington , Londra, au fost dezvelite la deschiderea clădirii în 1881. Acestea au fost proiectate de arhitectul muzeului, Alfred Waterhouse , și pictate de artistul Charles James Lea . Tavanul Sălii Centrale este format din 162 de panouri, dintre care 108 înfățișează plante considerate semnificative pentru istoria muzeului, pentru Imperiul Britanic sau pentru vizitatorii muzeului, iar restul sunt picturi botanice decorative, extrem de stilizate. Tavanul Sălii de Nord, mai mică, este format din 36 de panouri, dintre care 18 înfățișează plante care cresc în Insulele Britanice . Pictate direct pe tencuiala tavanelor, acestea folosesc și aurirea pentru un efect vizual.
18 aprilie 1882 - S-a născut dirijorul american Leopold Stokowski (m. 13 septembrie 1977).
18 aprilie 1884 - La 18 aprilie stil nou (5 aprilie, stil vechi), la Răzeni, judeţul Chişinău, gubernia Basarabia, s-a născut Ion Constantin Inculeţ, om politic român, Preşedintele Sfatului Ţării a Republicii Democratice Moldoveneşti, ministru român, membru al Academiei Române.
Ion C. Inculeţ (1884 – 1940) – foto preluat de pe www.rador.ro
Ion Constantin Inculeț (n. 5 aprilie 1884, Răzeni, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus, astăzi în Republica Moldova; d. 18 noiembrie 1940, București, România), om politic român, președintele Sfatului Țării al Republicii Democratice Moldovenești, ministru, membru titular (din 1918) al Academiei Române. La 21 noiembrie 1917, Ion C. Inculeţ a fost ales preşedinte al Sfatului Ţării al guberniei Basarabia din cadrul Imperiului Rus, ulterior Republica Democratică Moldovenească. La 24 ianuarie, Sfatul Ţării a proclamat cu o majoritate de voturi independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti faţă de Imperiul Rus, iar la 27 martie 1918 a proclamat, cu 86 de voturi din 146, Unirea cu România. Hotărârea Sfatului Ţării din 27 martie 1918, stil vechi (9 aprilie 1918, stil nou), de Unire a Republicii Democratice Moldoveneşti cu patria-mamă România a fost semnată de Ion Inculeţ în calitate de preşedinte al Sfatului Ţării.
18 aprilie 1897 - A fost încheiată o Convenție comercială între România și Olanda.
18 aprilie 1898 - A murit Gustave Moreau, pictor simbolist francez (“Jupiter şi Semele”, “Atenienii eliberaţi de Minotaur”, “Licornii”); (n.06.04.1826).
18 aprilie 1898 - S-a nascut sahistul argentinian de origine română romana Juan Iliesco (n. Ion sau Ioan Traian Iliescu, Braila,Romania)– d. 2 februarie 1968, Argentina). A participat la mai multe ediții ale Campionatului național de șah al Argentinei (1931-1953). În 1941 a câștigat locul I, dar nu a fost numit campion deoarece avea încă cetățenie română la acea dată. În 1944 (de acum, cetățean argentinian), s-a plasat pe locul doi, după Hector Rosetto.
18 aprilie 1906 - Un cutremur cu o magnitudine de 7,8 grade pe scara Richter distruge mare parte din orașul San Francisco, California.
18 aprilie 1909 - În România este adoptată legea pentru darea în exploatare a terenurilor petroliere de pe proprietăţile statului.
18 aprilie 1909 - În România este înfiinţată Societatea comunală pentru construcţia şi exploatarea tramvaielor în oraşul Bucureşti, care primeşte concesiunea transportului de călători.
18 aprilie 1909 - Eroina poporului francez Ioana d’Arc, a fost beatificata de Biserica Catolică.
Ioana d’Arc (în franceză: Jeanne d’Arc; n. 6 ianuarie 1412 – d. 30 mai 1431) este una din figurile emblematice ale Franței și sfântă a Bisericii Catolice dar și foarte controversată întrucât unii autori au considerat că era schizofrenică (auzea voci). A fost supranumită de naționaliștii francezi Fecioara din Orleans și i s-a atribuit faptul că, în urma unor viziuni, Dumnezeu i-a spus să elibereze pământurile Franței care erau dominate de Anglia după Războiul de 100 de ani (1337–1453).
18 aprilie 1912 - Vasul RMS Carpathia ajunge la New York cu 706 supraviețuitori ai dezastrului Titanic.
RMS Carpathia în portul New York în 1912 – foto: ro.wikipedia.org
RMS Carpathia a fost o navă de pasageri folosită, la începutul secolului al XX-lea, pentru călătoriile transatlantice. A aparținut liniilor maritime Cunard. Vaporul a transportat, în luna aprilie a anului 1912, cei aproximativ 700 de supraviețuitori ai Titanicului în portul New York.
18 aprilie 1917 - S-a nascut Frederica de Hanovra, soţia regelui Paul I al Greciei; (d. 06.02.1981).
18 aprilie 1922 - România a semnat, alături de alte state, o notă adresată Germaniei, prin care protesta împotriva semnării Tratatului de la Rapallo, din 16 aprilie 1922, care încălca prevederile Tratatului de la Versailles.
Tratatul de la Rapallo (16 aprilie 1922) – Cancelarul Germaniei, Joseph Wirth (al doilea din stânga), alături de delegaţia sovietică (Leonid Krasin, Gheorghi Cicerin şi Adolf Ioffe) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Tratatul de la Rapallo a fost o convenție semnată în orașul italian Rapallo pe 16 aprilie 1922 între Germania (Republica de la Weimar) și Rusia Sovietică prin care fiecare dintre părți renunța la orice pretenție teritorială sau financiară față de cealaltă parte care decurgeau din Tratatul de la Brest-Litovsk semnat la sfârșitul Primului Război Mondial. Cele două guverne au decis de asemenea să normalizeze relațiile lor diplomatice. Tratatul a fost semnat în timpul Conferinței de le Genova de către ministrul de externe al RSFS Ruse, Gheorghi Cicerin și omologul său german, Walther Rathenau.
18 aprilie 1927 - S-a născut Samuel Phillips Huntington, politolog american; (d. 24.12.2008).
18 aprilie 1929 - S-a născut Ion Voinescu, fotbalist român, considerat unul dintre cei mai buni portari.
18 aprilie 1931 - În România s-a format un guvern de tehnicieni prezidat de Nicolae Iorga, secondat de Constantin Argetoianu (la ministerul de Finanţe şi Interne). Noul guvern a venit în urma demisiei guvernului naţional-ţărănesc prezidat de G.G. Mironescu.
18 aprilie 1936 - A trecut in eternitate compozitorul italian Ottorino Respighi;(n.9 iulie 1879).
18 aprilie 1941 -Al Doilea Război Mondial: Aviația SUA bombardează orasele Tokio, Yokohama și Nagoya.
18 aprilie 1941 - Franța a părăsit Societatea Națiunilor.
18 aprilie 1943 - Decesul comandantului marinei japoneze Isoroku Yamamoto la varsta de 59 ani. Isoroku Yamamoto,a fost comandantul japonez care a conceput atacul surpriză la Pearl Harbor 7 decembrie 1941,cand a fost distrusa flota americana. A fost ucis când avionul său a fost doborât de americani care au reuşit să descifreze codurile de comunicatii ale armatei japoneze.
18 aprilie 1945 - A fost fondată echipa de fotbal UTA.
UTA, acronim de la fosta Uzina Textilă Arad, (nume actual: F.C. UTA Arad), supranumită Bătrâna Doamnă a fotbalului românesc, este una dintre cele mai titrate echipe de fotbal din România. Câștigătoare de șase ori a Campionatului și de două ori a Cupei României, deține cele mai multe titluri dintre echipele de fotbal din provincie.
FC UTA Arad – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
18 aprilie 1946 - Ultima sesiune a Ligii Națiunilor s-a încheiat la Geneva, delegații fiind de acord să transfere o mare parte din activele acesteia către Organizația Națiunilor Unite.
Societatea Națiunilor sau Liga Națiunilor a fost o organizație interguvernamentală înființată în urma Conferinței de Pace de la Paris care a pus capăt Primului Război Mondial și precursoarea Organizației Națiunilor Unite. Societatea a fost prima organizație internațională de securitate având obiectivul principal să mențină pacea mondială. În perioada de maximă dezvoltare, între 28 septembrie 1934 și 23 februarie 1935, a avut 58 membri. Stabilite în Pactul Societății Națiunilor, scopurile principale ale Societății erau prevenirea războiului prin securitate colectivă, dezarmarea, și rezolvarea disputelor internaționale prin negociere și arbitraj. Printre altele erau tratate și probleme precum condițiile de muncă, tratamentul corect a locuitorilor indigeni, traficul de persoane și a drogurilor, comercializarea armelor, sănătatea mondială, prizonierii de război, și protejarea minorităților din Europa.
Ultima întrunire a Societății Națiunilor a avut loc în 12 aprilie 1946, la Geneva. La aceasta au participat delegații a 34 de țări.[188] La această ședință s-a discutat despre lichidarea Societății: bunurile valorau aproximativ 22.000.000 de dolari în 1946,[189] inclusiv Palatul Păcii și arhivele Societății au fost dat Organizației Națiunilor Unite, fondurile de rezervă au fost înapoiate națiunilor care le-au furnizat, și datoriile Societății au fost rezolvate.[59] Robert Cecil a afirmat la ultima adunare:
Să afirmăm cu îndrăzneală că agresiunea oriunde s-ar afla și oricum poate fi apărată, este o crimă internațională, că este datoria fiecărui stat iubitor de pace să aloce orice forță este necesară pentru a o zdrobi, că mașinăria Cartei, nu mai puțin ca mașinăria Pactului, este suficientă pentru acest scop dacă este folosită cum trebuie, iar orice cetățean binevoitor din fiecare stat să fie gata să se supună oricărui sacrificiu pentru a păstra pacea… Îndrăznesc să-mi impresionez ascultătorii că marea lucrare a păcii se află nu numai în interesele limitate ale națiunilor noastre, dar mai mult pe acele mari principii de drept și nedrept de care națiunile, la fel ca oamenii, depind.
Liga a murit. Mulți ani să trăiască Națiunile Unite!
Moțiunea care a desființat Societatea a fost votată unanim: „Societatea Națiunilor va înceta să mai existe, cu excepția scopului de a-i lichida afacerile.”[190] De asemenea, fusese stabilită și data la care să pună capăt existenței Societății, aceasta fiind a doua zi după închiderea sesiunii. Pe 19 aprilie, Președintele Adunării, Carl J. Hambro din Norvegia, a declarat „sesiunea douăzeci și unu și ultima a Adunării Generale a Societății Națiunilor închisă.”[189] Societatea Națiunilor și-a încetat existența în următoarea zi.
18 aprilie 1947 - Guvernul britanic a hotărât reluarea relațiilor comerciale cu România, după cel de-al Doilea Război Mondial.
18 aprilie 1947 - La Bratislava, a fost executat monseniorul Jozef Tiso, om politic, lider al fascistilor slovaci, seful statului slovac aliat al Germaniei intre anii 1939–1945; (n. 13.10.1887).
Monseniorul Jozef Tiso Th. D. (n. 13 octombrie 1887 – d. 18 aprilie 1947) a fost un politician slovac al Partidului Popular Slovac și preot romano-catolic. A ajuns membru în parlamentul Cehoslovaciei, apoi în guvernul cehoslovac și, în final, președinte al Primei Republici Slovace (care a existat în perioada 1939 – 1945). La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Tiso a fost judecat de autoritățile cehoslovace, condamnat la moarte și executat prin spânzurare.
18 aprilie 1949 - Irlanda părăsește Commonwealth–ul și devine o republică independentă.
18 aprilie 1951 - A fost înfiinţată Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi a Oţelului, primul pas către viitoarea Uniune Europeană.
Drapelul Comunitatății Europene a Cărbunelui și Oțelului- foto: ro.wikipedia.org
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) a fost fondată în 1951 (Tratatul de la Paris), de Franța, Germania de Vest, Italia, Belgia, Luxemburg și Olanda pentru a partaja resursele de oțel și cărbune ale statelor membre, prevenind astfel un nou război european. A reprezentat aplicarea unul plan dezvoltat de economistul francez Jean Monnet, făcut public de ministru de externe francez Robert Schuman. A fost promovat intens de Statele Unite.
Jean Omer Marie Gabriel Monnet (n. 9 noiembrie 1888 – d. 16 martie 1979) este considerat arhitectul Unității Europene – foto: en.wikipedia.org
CECO a devenit fundația pentru Comunitatea Economică Europeană (redenumită ulterior Comunitatea Europeană și în final Uniunea Europeană prin Tratatul de la Maastricht). Tratatul de la Paris a intrat în vigoare la 23 iulie 1952, și spre deosebire de Tratatul de instituire a Comunității Europene, a avut o durată limitată la 50 de ani. În consecință, CECO a încetat să existe la 23 iulie 2002, iar responsabilitățile și bunurile sale au fost preluate de CE. Spre deosebire de cealaltă organizație europeană creată în 1949 după model interguvernamental (Consiliul Europei), CECO a fost creată ca organizație supranațională.
Jean-Baptiste Nicolas Robert Schuman (* 29 iunie 1886 Luxemburg, – † 4 septembrie 1963, Scy-Chazelles, Moselle, Franța) a fost un om de stat francez. Este considerat drept unul din părinții fondatori ai Uniunii Europene. În mai multe rânduri ministru, inclusiv ministru al Afacerilor Externe, apoi, în două rânduri, președinte al Consiliului de Miniștri al Franței, Robert Schuman a exercitat și funcția de președinte al Parlamentului European, între 1958 și 1960.
18 aprilie 1955 - A murit fizicianul Albert Einstein, laureat al Premiului Nobel pentru fizică în 1921;(n.14.03.1879). Prin testament, Einstein a cerut ca funeraliile sa se desfasoare fara ritual religios sau ceremonie oficiala, sa fie incinerat, iar ora sa fie tinuta secreta. La crematoriu, trupul neinsufletit a fost insotit de cativa prieteni apropiati.
18 aprilie 1956 – S-a născut la Biloxi, Mississippi, actorul american Eric Roberts.
18 aprilie 1958 – Controversatul poet american Ezra Pound a fost externat din Spitalul St. Elizabeths , un spital de psihiatrie din Washington, DC, unde fusese încarcerat timp de doisprezece ani.
Pound fotografiat în 1913 de Alvin Langdon Coburn – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Ezra Weston Loomis Pound (n. 30 octombrie 1885 Hailey, Idaho, SUA – d. 1 noiembrie 1972 Veneția, Italia) a fost un poet american, reprezentant de marcă al modernismului literar al secolului XX. Pound a urmat timp de doi ani cursurile Universității din Pennsylvania, după care a fost transferat la colegiul Hamilton. După finalizarea studiilor, activează ca profesor o perioadă scurtă de timp la colegiul Wabash.
Ezra Pound a sugerat numele unei mișcări britanice de avangardă, lansată în 1914, sub denumirea de vorticism, mișcare în legătură cu futurimsul și cubismul și s-a manifestat în special în domeniul artelor vizuale.[14]
Ezra Pound publică prima sa colecție de poezii With Tapers Quenched, în 1908. Aceasta a fost urmată de Personae and Exultations (1909) și de volumul de eseuri critice, Spirit of Romance (1910). Prima antologie Des Imagistes a apărut în anul 1914, an în care Pound a devenit coeditor al revistei Blast. Începând cu anul 1917 este redactor la revista Little Review și corespondent la Paris pentru The Dial.
Pound călătorește în Europa, stabilindu-se în cele din urmă la Londra. În această perioadă, Pound s-a implicat în politica fascistă și s-a întors în Statele Unite abia în 1945, când a fost arestat sub acuzația de trădare datorită difuzării propagandei fasciste la posturile de radio din Statele Unite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Considerat a fi nebun, a fost închis într-un azil timp de 12 ani. În această perioadă el a continuat să scrie poezie, publicând The Pisan Cantos în 1948 și Rock Drill: 85-95 de los Cantares în 1956. După ce a fost eliberat, în 1958, Pound a revenit în Italia.
Din creația poetică a lui Ezra Pound mai fac parte următoarele volume: A Lume Spento (1908), A Quinzaine for This Yule (1908), Exultations (1909), Canzoni (1911), Ripostes (1912), Cathay (1915), Lustra (ediția din 1916), Hugh Selwyn Mauberley (1920).
Întreaga creație poetică a lui Ezra Pound a fost publicată în doar două volume: Collected Shorter Poems (Londra,1984) – ediția americană fiind intitulată Personae: Collected Poems (1971) și The Cantos of Ezra Pound (1972).
Ezra Pound a decedat la 1 noiembrie 1972, la Veneția, Italia.
18 aprilie 1966 - Mao Zedung lanseaza conceptul de “Marea revoluţie culturală proletară”. China intră într–o fază de haos și teroare.
18 aprilie 1966: Mao Zedung lanseaza conceptul de “Marea revoluţie culturală proletară”. China intră într–o fază de haos și teroare – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Revoluția Culturală a fost lansată de Mao pentru a-și recăpăta controlul asupra Partidului Comunist. Deși sfarsitul ei a fost declarat oficial în 1969, termenul este astăzi folosit pentru a se referi și la perioada între 1969 și arestarea „Bandei celor patru” în 1976. Între 1968 și 1969, principalii locotenenți al lui Mao, vicepreședintele Lin Biao și nevasta lui Mao,Jian Quing, au organizat o miliție de tineri numită Garzile Rosii pentru a răsturna inamicii lui Mao și pentru a recăpăta control asupra aparatelor statului. În haosul și violențele care a urmat, milioane au murit sau au fost băgați la închisoare.
18 aprilie 1977 - S-a născut la Baia Mare, cântărețul, cantautorul si producătorul român Adrian Claudiu Sînă, membru fondator al trupei Akcent.
18 aprilie 1980 - Republica Zimbabwe îşi proclamă independenţa.
Zimbabwe, oficial Republica Zimbabwe, este o țară situată în sud-estul Africii, cu capitala la Harare. Se învecinează cu Africa de Sud – la sud, Botswana – la sud-vest, Zambia – la nord-est și Mozambic – la vest. Zimbabwe cuprinde 8 provincii și 2 orașe. Etnia majoritară este reprezentată de negrii – 98% (shona – 71%, ndebele – 16%), alte etnii sunt albii și metișii asiatici. Religii: creștini – 45,4% (protestanți, inclusiv anglicani – 23,5%, romano-catolici – 7%), indigeni africani – 13,5%, animiști – 40.5%. Alfabetizare 85%. Parlament unicameral – Camera Adunării (150).
18 aprilie 1982 - Prin decret guvernamental, se schimba denumirea capitalei Republicii Zimbabwe din Salisbury în Harare.
18 aprilie 1994 - A fost adoptat Legea impozitului pe venitul agricol.
18 aprilie 1996 - Miniștrii Apărării ai României și Ucrainei, Gheorghe Tinca și Valeri Șmarov, au semnat un Protocol privind dezvoltarea colaborării între Ministerul Apărării din România și cel din Ucraina.
18 aprilie 1996 - Senatul României a ratificat Convenția europeană pentru reprimarea terorismului, prin care era reglementată procedura extrădării persoanelor care sunt căutate pentru acte de terorism.
18 aprilie 2001 - Camera Deputaţilor a adoptat textul legii privind accesul liber la informaţiile de interes public.
18 aprilie 2002 - A murit exploratorul Thor Heyerdal, conducătorul expediţiei Kon-Tiki. Faima sa se datoreaza expediţiei pe care a condus-o în 1947 atunci când, însoţit de cinci bărbaţi, a traversat Oceanul Pacific in 101 zile pe pluta balsa botezata Kon-Tiki. A parcurs 8000 de km din Peru in Polinezia, dovedind că insulele polineziene au fost vizitate de oameni din America Latină.
18 aprilie 2002 - Fostul rege al Afganistanului, Mohammad Zaher Shah, s-a întors la Kabul, după 29 de ani de exil la Roma.
18 aprilie 2003 - A incetat din viata Emil Loteanu, regizor si scenarist din Republica Moldova (n. 1936), autorul filmului “Șatra”; (n. 06.11.1936).
Emil Loteanu (n. 6 noiembrie 1936, Clocuşna, judeţul Hotin, Regatul României, astăzi în raionul Ocniţa, Republica Moldova – d. 18 aprilie 2003, Moscova, Rusia) a fost un actor, regizor, scenarist, poet şi scriitor moldovean. Printre filmele regizate de el amintim: Poienile roşii (1966), Lăutarii (1971), Şatra (1975), Gingaşa şi tandra mea fiară (1978), Anna Pavlova (1983) şi Luceafărul (1986). A fost declarat drept „cel mai bun regizor al secolului XX din cinematografia moldovenească”.
18 aprilie 2007 - Google a lansat un instrument pentru protecția drepturilor de autor, denumit “Claim your content”.
18 Aprilie 2019 – A avut loc un accident teribil în Portugalia: 28 de turişti germani şi-au pierdut viaţa într-un accident rutier pe insula Maderia Cel puţin 29 de turişti germani, 11 bărbaţi şi 18 femei, şi-au pierdut viaţa miercuri într-un accident rutier petrecut pe insula portugheză Madeira, informează agenţiile de presă internaţionale. Accidentul a avut loc în localitatea de coastă Canico, la ora locală 18:30 (17:30 GMT). Vehiculul la bordul căruia se aflau aproximativ 50 de persoane a părăsit carosabilul într-o curbă şi s-a răsturnat, oprindu-se într-o casă construită în pantă. Şoferul autobuzului, care se pare că a pierdut controlul asupra vehiculului din motive ce urmează să fie investigate, precum şi ghidul care însoţea grupul de turişti, au fost răniţi, dar au scăpat cu viaţă.
18 aprilie 2019 – Africa de Sud – Cel puţin 13 morţi după prăbuşirea acoperişului unei biserici în urma ploilor torenţiale.
Cel puţin 13 persoane au murit şi alte 16 au fost rănite în Africa de Sud după prăbuşirea parţială a acoperişului unei biserici din provincia KwaZulu Natal (nord-est), în timpul slujbei religioase, au indicat autorităţile citate vineri de AFP. Incidentul a avut loc joi seara într-o biserică din localitatea Dlangubo, la nord de Durban, al treilea oraş ca mărime din ţară, în timpul unei slujbe religioase, a precizat purtătorul de cuvânt al ”ministerului” regional pentru probleme locale, Lennox Mabaso.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
18 aprilie 2023 – Dominion Voting Systems a ajuns la o înțelegere de 787 de milioane de dolari cu Fox News privind acuzațiile de defăimare legate de alegerile prezidențiale americane din 2020.
Marele Sigiliu al Statului Delaware – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Dominion Voting Systems v. Fox News Network (colocvial Dominion v. Fox ) a fost un proces american pentru defăimare intentat în martie 2021 de Dominion Voting Systems împotriva Fox News Channel și a companiei-mamă Fox Corporation . Plângerea Dominion solicita despăgubiri în valoare de 1,6 miliarde, susținând că mai multe programe Fox au difuzat declarații false conform cărora mașinile de vot ale Dominion au fost trucate pentru a fura alegerile prezidențiale din Statele Unite din 2020 de la președintele de atunci, Donald Trump . Fox News a susținut că raporta „opinii pure” cu privire la ceea ce spuneau alții, care, dacă ar fi adevărate, ar fi protejate de Primul Amendament la Constituție .
Dominion s-a concentrat pe acuzațiile formulate între noiembrie 2020 și ianuarie 2021 de gazdele Maria Bartiromo, Tucker Carlson, Lou Dobbs , Sean Hannity și Jeanine Pirro. Printre invitații care au apărut adesea alături de acești gazde s-au numărat avocații lui Trump, Rudy Giuliani și Sidney Powell , ambii fiind, de asemenea, dați în judecată individual de Dominion în instanța federală. În timpul verificărilor preliminare , au fost publicate comunicări interne ale Fox News, indicând faptul că gazde proeminente și directori de top știau că rețeaua raporta declarații false, dar continuau să facă acest lucru pentru a-și păstra telespectatorii din motive financiare.
Într-o hotărâre sumară din 31 martie 2023, judecătorul Eric M. Davis de la Curtea Superioară din Delaware a decis că niciuna dintre declarațiile contestate făcute de Fox News despre Dominion nu era adevărată și a dispus un proces pentru a stabili dacă rețeaua a acționat cu rea-intențiere . Mai multe personalități proeminente ale Fox News și directori executivi erau așteptați să depună mărturie la proces. Pe 18 aprilie, când declarațiile de deschidere erau pe cale să înceapă, judecătorul a anunțat că părțile au ajuns la o înțelegere. Fox News a fost de acord să plătească către Dominion 787,5 milioane de dolari și a recunoscut decizia anterioară a instanței conform căreia Fox a difuzat declarații false despre Dominion. Acordul nu a obligat Fox News să își ceară scuze. Este cea mai mare înțelegere media cunoscută pentru defăimare din istoria SUA. Mai târziu în acea lună, Tucker Carlson a fost concediat din funcția de gazdă a emisiunii Tucker Carlson Tonight , una dintre cele mai bine cotate emisiuni de știri de pe cablu, ca răspuns la acuzațiile din proces privind un mediu de lucru toxic pe platourile de filmare.
Retrospectiva asupra evenimentelor zilei de 18 aprilie în istorie ne confirmă faptul că progresul umanității este rezultatul unor momente de o imensă verticalitate. Semnarea Tratatului de la Paris în 1951, prin care se punea piatra de temelie a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, rămâne un simbol al capacității vizionare de a transforma resursele strategice în piloni ai păcii. Această zi nu marchează doar o reușită diplomatică, ci nașterea unei noi identități europene, bazată pe solidaritate și destin comun.
Prin Memoria Timpului, înțelegem că fiecare dintre evenimentele zilei de 18 aprilie în istorie – de la marile realizări politice la moștenirea lăsată de personalități universale – reprezintă o lecție de responsabilitate. Pe platforma Uniți Schimbăm, prețuim aceste repere cronologice ca pe un îndemn de a rămâne ancorați în valori autentice. Istoria zilei de astăzi ne reamintește că viitorul se construiește cu demnitate, învățând din trecut pentru a onora promisiunea unei lumi mai unite și mai conștiente de forța sa creatoare.
Nota Editorială:Documentarea pentru reeditarea acestui material s-a realizat prin consultarea și preluarea de informații de pe platformele cersipamantromanesc.wordpress.com și ro.wikipedia.org. Articolul pentru Uniți Schimbăm (2026) a fost restructurat cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini, sub îndrumarea echipei editoriale, pentru a evidenția pilonii de Identitate, Verticalitate și Memoria Timpului, cu un accent deosebit pe actul fondator al comunității europene.
![Societatea Națiunilor sau Liga Națiunilor a fost o organizație interguvernamentală înființată în urma Conferinței de Pace de la Paris care a pus capăt Primului Război Mondial și precursoarea Organizației Națiunilor Unite. Societatea a fost prima organizație internațională de securitate având obiectivul principal să mențină pacea mondială.[6] În perioada de maximă dezvoltare, între 28 septembrie 1934 și 23 februarie 1935, a avut 58 membri. Stabilite în Pactul Societății Națiunilor, scopurile principale ale Societății erau prevenirea războiului prin securitate colectivă, dezarmarea, și rezolvarea disputelor internaționale prin negociere și arbitraj. Printre altele erau tratate și probleme precum condițiile de muncă, tratamentul corect a locuitorilor indigeni, traficul de persoane și a drogurilor, comercializarea armelor, sănătatea mondială, prizonierii de război, și protejarea minorităților din Europa - foto: ro.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2016/04/Societatea-Na--iunilor-e1460927540812.png)
