NATO la 77 de ani: Între garanțiile de securitate și „umbrela” fisurată a lui Donald Trump
O aniversare sub semnul întrebării
Astăzi, 4 aprilie, marcăm 77 de ani de la semnarea Tratatului de la Washington, actul de naștere al celei mai de succes alianțe defensive din istoria modernă. Însă, într-un context global marcat de conflicte la granițele Europei și de o retorică politică tot mai tranzacțională la Washington, întrebarea care domină cancelariile aliate nu este „cum sărbătorim”, ci „cât de sigură mai este umbrela americană?”. Amenințările repetate ale lui Donald Trump privind o posibilă retragere sau condiționare a sprijinului SUA au forțat o reevaluare dură a securității europene.
„Factura” securității: Obsesia lui Trump pentru cei 2%
Nucleul nemulțumirii lui Donald Trump nu este nou, dar a fost ridicat la rang de ultimatum: Statele Unite nu mai acceptă să plătească pentru apărarea unor aliați care nu investesc minimum 2% din PIB în propriile armate.
Realitatea cifrelor: Deși criticată pentru formă, presiunea lui Trump a funcționat ca un catalizator. Dacă în 2014 doar 3 state atingeau pragul, în 2026 majoritatea membrilor europeni (inclusiv România, care a urcat la 2.5%) au bugete record pentru apărare.
Riscul: Condiționarea Articolului 5 (apărarea colectivă) de plata „facturilor” transformă o alianță de valori într-un contract de mercenariat, slăbind puterea de descurajare în fața Moscovei.
„Zidul” de protecție al Congresului SUA
O ieșire unilaterală a SUA din NATO este, din punct de vedere legal, aproape imposibilă în prezent. Congresul american a adoptat o legislație preventivă care interzice oricărui președinte să retragă țara din Alianță fără o majoritate de două treimi în Senat. Totuși, experții avertizează: un președinte ostil poate „goli” NATO de conținut fără a ieși oficial din ea, pur și simplu prin retragerea trupelor, a logisticii sau prin refuzul de a numi comandanți cheie în structurile de comandă europene.
Această presiune nu se mai limitează la întâlnirile diplomatice, ci s-a mutat în spațiul digital. Pe propria sa rețea de socializare, Truth Social, Donald Trump continuă să posteze mesaje virulente, numind NATO un partener nesigur și criticând dur aliații care nu se aliniază rapid noilor interese strategice americane. Pentru susținătorii săi, aceste postări sunt un semnal clar că epoca „cecului în alb” oferit Europei s-a sfârșit, iar securitatea va fi negociată de acum înainte în termeni pur comerciali.
Impactul asupra Flancului Estic și a României
Pentru România, NATO este coloana vertebrală a siguranței naționale. Orice fisură în relația transatlantică ne pune în prima linie a vulnerabilității.
Treziți la realitate: Europa a început să construiască o „autonomie strategică”. Investițiile masive în industria de apărare poloneză, germană și franceză sunt dovezi că liderii europeni nu mai mizează exclusiv pe „numărul de telefon” de la Casa Albă.
Lecția ucraineană: Conflictul de la graniță a demonstrat că logistica și stocurile de muniție sunt la fel de importante ca tratatele semnate pe hârtie.
Un parteneriat forțat să se maturizeze
La 77 de ani, NATO nu trece printr-o criză de bătrânețe, ci printr-una de identitate. Retorica lui Donald Trump, deși brutală, a pus capăt epocii în care Europa putea ignora propria apărare. Indiferent de rezultatul alegerilor americane, Alianța viitorului va fi una în care „povara” este împărțită, iar securitatea nu mai este privită ca un serviciu gratuit, ci ca o responsabilitate comună.
Notă editorială:Imaginea reprezentativă a acestui articol este o captură de ecran (screenshot) ce surprinde un moment istoric de la reuniunile oficiale NATO, fiind utilizată pentru a ilustra contextul discuțiilor diplomatice. Analiza și sinteza informațiilor prezentate în acest material au fost realizate cu sprijinul inteligenței artificiale Gemini (Google), într-un efort de documentare și adaptare editorială pentru platforma Uniți Schimbăm.
Evenimentele Zilei de 4 aprilie în Istorie: De la înființarea NATO și a Academiei Române, la tragicul bombardament asupra Bucureștiului
Reperele Zilei
Ziua de 4 aprilie marchează momente de cotitură în istoria universală și națională. Este ziua în care s-au pus bazele celei mai mari alianțe militare (NATO), s-a născut cel mai înalt for de cultură al României (Academia Română) și s-a consumat una dintre cele mai negre pagini din istoria Bucureștiului: bombardamentul din 1944.
Sărbători și Comemorări naționale și internaționale
Ziua Academiei Române: Instituită în anul 2000 pentru a celebra înființarea „Societății Literare Române” (1/13 aprilie 1866).
Ziua internațională pentru conștientizarea pericolului reprezentat de minele antipersonal: Instituită de ONU în 2005.
Ziua internațională a animalelor fără stăpân.
Cronologia Istorică: 4 Aprilie
Antichitate și Ev Mediu
188: S-a născut împăratul roman Caracalla (d. 217).
397: A trecut la cele veșnice Sfântul Ambrozie, teolog și arhiepiscop de Milano, unul dintre cei patru Părinți ai Bisericii Apusene.
896: Moartea controversată a Papei Formosus, cel care a fost ulterior subiectul „Sinodului Cadavrului”.
1081:Alexios I Comnenul devine împărat al Bizanțului, întemeind dinastia Comnenilor.
1147: Prima atestare documentară a orașului Moscova.
1459: Se încheie Tratatul de pace moldo-polon, prin care Ștefan cel Mare reîntoarce cetatea Hotin în componența Moldovei.
Epoca Modernă
1581: Corsarul englez Francis Drake este înnobilat de Regina Elisabeta I după circumnavigația Pământului.
1796: Georges Cuvier, părintele paleontologiei, susține primul curs de anatomie comparată la Paris.
1818: Congresul SUA adoptă designul actual al drapelului american (13 dungi și stele pentru fiecare stat).
1841:William Henry Harrison moare de pneumonie, devenind primul președinte american care moare în timpul mandatului (la doar o lună de la instalare). (Eveniment adăugat)
Secolul XX – Momente definitorii
1920: Se desființează Consiliul Dirigent al Transilvaniei, atribuțiile trecând către Guvernul României.
1921: Se înființează la București Institutul Cantacuzino (Institutul de Seruri și Vaccinuri).
1944: Bombardamentul asupra Bucureștiului. Cel mai sângeros raid al aviației anglo-americane. Peste 3.000 de morți și distrugeri masive în zona Gării de Nord și Grivița.
1945: Ungaria şi oraşul slovac Bratislava au fost eliberate de către trupele româno-sovietice;
1949: Semnarea Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). 12 state semnează la Washington actul de naștere al alianței.
1968: Asasinarea lui Martin Luther King Jr. Liderul mișcării pentru drepturile civile este împușcat în Memphis, Tennessee. (Eveniment adăugat)
1975: Paul Allen și Bill Gates înființează compania Microsoft.
4 aprilie 188 - S-a născut Caracalla, împărat roman din dinastia Severilor din anul 211 pana in 217; (d. 8 aprilie 217).
Marcus Aurelius Antoninus (4 aprilie 188–8 aprilie 217), cunoscut sub numele Caracalla sau Caracala, a fost împărat roman din dinastia Severilor (211 – 217). A fost asasinat în timpul campaniei militare din Mesopotamia, la instigarea prefectului pretoriului, Marcus Opellius Macrinus, care s-a proclamat apoi împărat.
4 aprilie 397 - A murit Sfantul Ambrozie, teolog si arhiepiscop al orasului Milano (n. cca.338). A fost unul dintre ce patru Părinți ai Bisericii Apusene si Doctor al Bisericii. De la Sfântul Ambrozie au rămas scrieri dogmatice, scripturale, tratate de morală, de ascetism și 91 de scrisori. El a demonstratcă religia creștină poate asimila, fără a fi în primejdie să altereze mesajul său, toate valorile naturale pe care lumea păgână, îndeosebi cea romană, a știut să le exprime.
4 aprilie 896 - A murit, probabil otravit, papa Formosus (n.cca. 816 ), care a condus Biserica Romei, de la 6 octombrie 891 pana la moartea sa.
Papa Formosus- foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Papa Formosus a fost papă al Romei între 891 și 896. A fost deshumat în vederea unui faimos proces macabru numit și „conciliul cadavrului”. Lui Formosus i s-a aplicat , “Damnatio memoriae“, o practică judiciară veche din Roma Antica, dupa ce in aprilie 896,fusese numit papă un dușman înverșunat al sau, Stefan al VI-lea, până la acea dată episcop de Agnani, consacrat în această demnitate chiar de către Formosus.
La începutul anului 897, papa Ștefan al VI-lea a condus într-o bazilică din Lateran un macabru proces al resturilor trupești ale fostului pontif. A fost imbracat in vesmintele papale, așezat pe un tron si judecat în ceea ce sa numit “Sinodul cadavrului” si acuzat că și-a încălcat jurământul depus la Troyes și că episcop fiind și-a abandonat dioceza pentru scaunul papal.
Cadavrul a fost declarat vinovat și condamnat, iar măsurile adoptate în timpul pontificatului său au fost anulate. Apoi, a fost deposedat de veșminte și de atributele pontificale și i s-au tăiat trei degete de la mâna dreaptă, cele cu care creștinii binecuvântează.
A fost apoi târăt de picioare afară din biserică și pus într-un mormânt comun. Un nou val de ură a făcut ca trupul lui Formosus să fie dezgropat și aruncat în Tibru, insă după câteva zile a fost găsit de niște călugări și îngropat. Papa Teodor al II-lea a ordonat ca rămășițele lui Formosus să fie mutate la Roma și înmormântate cu ceremonie solemnă în bazilica Sfântul Petru.
Jean-Paul Laurens, Le Pape Formose et Étienne VII (“Papa Formosus şi Ştefan al VII-lea]”), 1870 – foto: ro.wikipedia.org
4 aprilie 1081 - Alexios I Comnenul devine împărat al Bizantului, luându-i locul lui Nikeforos al III-lea Botaneiates si intemeind dinastia Comnenilor, ai cărei reprezentanți vor conduce Imperiul Bizantin mai bine de un secol.
Alexie I Comnenul (n. 1048 – d. 1118) a fost împărat bizantin între anii 1081 – 1118.
Nichifor Botaneiates, împărat bizantin între 1078 și 1081 - foto: ro.wikipedia.org
Nichifor Botaneiates a fost un împărat bizantin între 1078 și 1081, numărându-se pe sine printre urmașii neamului Phokas. Fără îndoială, el se bucura de mai multă autoritate în mediul aproape tuturor categoriilor sociale ale Imperiului decât incapabilul Mihail VII Ducas. În orice caz, după încoronarea lui Botaniates (3 aprilie 1078), el a fost recunoscut suveran până și de independentul Philaretos Bahramios.
Noul basileu l-a executat pe Nichiforitzes, care era detestat de mulți, însă în schimb i-a înălțat pe doi favoriți, nu mai puțin cruzi și lacomi, „sciții” Borilos și Germanos, foștii săi sclavi. În ciuda bătrâneții sale, Nichifor al III-lea s-a căsătorit cu frumoasa împărăteasă Maria, deși primul soț al acesteia, Mihail VII Ducas, era încă în viață. Pentru aceasta, papa Grigore al VII-lea a aruncat anatema asupra basileului.
4 aprilie 1147 - Prima referire documentara privitoare la orasul Moscova, când era un orășel obscur într-o mică provincie, cu populație predominant fino-ugrică numită Merva. Intr-o veche cronică rusa se spune că prințul rus Iuri Dolgoruky l-a invitat pe cneazul Svyatoslav de Novhorod- Siverskii și aliatul său, pentru sa-l viziteze : “. Vino la mine, frate, vino la Moscova”.
În 1156, cneazul Iuri Dolgoruki a fortificat orasul, înconjurandu-l cu ziduri. După anul 1238,când mongolii lui Batu han au distrus orasul masacrand toti locuitorii sai, Moscova a fost reconstruita și a devenit capitala cnezatului independent al Moscoviei .
4 aprilie 1284 - Moare regele Castiliei, Alfonso al X-lea cel Înțelept; (n. 1221).
4 aprilie 1292 - A decedat Papa Nicolae al IV-lea; (n. 1227).
4 aprilie 1459 - Se încheie Tratatul de pace moldo-polon in urma caruia Ştefan cel Mare, domnul Moldovei reîntoarce oraşul Hotin în componenţa principatului sau. Se prevedea încetarea stării de război între Moldova și Polonia, îndepărtarea lui Petru Aron de la hotarele Moldovei si recunoașterea suzeranității polone de către Ștefan. Tratatul a fost semnat de reprezentantul Poloniei, Andrei Adrowasz, după un asediu de doi ani a cetăţii Hotinului.
Abia după semnarea tratatului de pace domnul Ştefan izbuteşte să pună stăpînire pe cetatea propriu zisă. Trebuie remarcat că cetatea Hotinului a fost înălţată în timpul domniei lui Alexandru cel Bun în Moldova şi a fost cedata polonezilor de Ilie, feciorul lui Alexandru, la 1436 în schimpul unui ajutor polon. Petru Aron a recastigat cetatea, dar e nevoit sa cedeze Tîrgul Siretului şi alte localităţi. După un timp Hotinul trece din nou în mîinile polonezilor, pînă la recucerirea lui de catre Ştefan cel Mare.
Cetatea Hotin, cetate localizată pe malul abrupt al râului Nistru în orașul Hotin din regiunea Cernăuți (în vestul Ucrainei) – foto: ro.wikipedia.org
4 aprilie 1581 - Dupa incheierea calatoriei in jurul lumii, corsarul englez Francis Drake a fost innobilat de regina Elisabeta I a Angliei.
Francis Drake (1540 – 1596) – foto: en.wikipedia.org
Francis Drake (n. cca. 1540, d. 27 ianuarie 1596) a fost un corsar, navigator, neguțător de sclavi și om politic englez din era elisabetană. El a fost al doilea comandant al flotei engleze ce a luptat împotriva flotei spaniole în 1588. A fost primul englez care a efectuat circumnavigația Pământului din 1577 până în 1580, iar la întoarcerea sa a fost făcut cavaler de regina Elisabeta I a Angliei.
A murit de dizenterie, după ce a atacat fără succes San Juan, Puerto Rico în 1596. Faptele lui sunt semi-legendare și au făcut din el un erou pentru englezi, dar pentru spanioli el era asemenea unui diavol. Drake a fost cunoscut ca și El Draque (Dragonul), care era traducerea literară a numelui său, datorită acțiunilor sale. Regele Filip al II-lea a oferit o recompensă de 20 000 de ducați (cam 10 mil. de dolari după standardele din 2007) pentru capul lui. În timp ce în Anglia era plâns, în Spania era sărbătoare și bucurie.
4 aprilie 1660 - Este emisa de regele Charles al II-lea al Angliei, Declarația de Breda, în care a promis iertarea generală pentru crimele comise în timpul războiului civil englez pentru toți cei care l-au recunoscut ca rege legal, păstrarea de către actualii proprietari a proprietatilor cumpărate în aceeași perioadă; toleranță religioasă; plata arieratelor salariale armatei. Primele trei angajamentele au fost supusedezbaterilor in Parlament. La 1 mai 1660, conținutul Declarației și scrisorile însoțitoare au fost făcute publice. La 8 mai, Charles a fost proclamat rege.
4 aprilie 1796 - Zoologul francez Georges Cuvier (n. 23 august 1769 – d. 13 mai 1832), fondatorul științei paleontologiei, expune primul său curs de paleontologie la École Centrale du Pantheon a Muzeului Național de Istorie Naturală din Paris.
Cuvier este considerat unul din cei mai mari oameni de știință ai secolului al XIX-lea,un pioner în domeniul anatomiei comparate și părintele paleontologiei vertebratelor, fiind primul om de stiinta care a studiat sistematic fosilele vertebratelor. A încercat să facă o clasificare a animalelor, sistematizand clasele în încrengături. A fost un creationist convins și a elaborat o teorie a catastrofismului . Deși era un antievoluționist , lucrările sale în domeniul paleontologiei au fost deseori citate de către darwiniști in sprijinul teoriilor lor.
4 aprilie 1817 - Moare maresalul francez André Masséna; (n. 1758).
André Masséna (Andrea Massena) n. 6. Mai 1758 in Nizza; d. 4. Aprl 1817) Masséna nu s-a numărat niciodată printre apropiații lui Napoleon, dar este probabil mareșalul pe care împăratul l-a apreciat cel mai mult, numindu-l “copilul iubit al Victoriei”. Strateg de geniu, unul dintre puținii comandanți capabili să comande independent, mareșalul este considerat astăzi de mulți istorici ca fiind una dintre cele mai strălucite minți ale epocii în domeniul militar. Mareșalul Masséna s-a stins din viață în 1817 și a fost înmormântat la cimitirul parizian Père Lachaise, unde o alee îi poartă numele.
4 aprilie 1818 - Congresul american a decretat arborarea steagului tarii, ”Stars and Stripes”, cu cate o stea pentru fiecare stat al SUA.
4 aprilie 1841 - A incetat din viata William Henry Harrison, al 9-lea presedinte american; ( n.1773). A murit în birou, in urma complicatiilor unei pneumonii si a avut cel mai scurt mandat de presedinte al Statelor Unite ale Americii din istorie ( 4 martie -4 aprilie 1841) .
William Henry Harrison (n. 9 februarie 1773 – d. 4 aprilie 1841) a fost un lider militar american, politician și cel de-al nouălea președinte al Statelor Unite ale Americii (4 martie 1841 – 4 aprilie 1841). Harrison a servit ca primul guvernator al Teritoriului Indiana și, mai târziu, ca membru al House of Representatives și senator din partea statului Ohio.
4 aprilie 1850 - In Moldova s-a înființat Corpul Jandarmilor. Domnitorul Grigore Alexandru Ghica a emis un „Ofis domnesc”, la 3 aprilie 1850, „Legiuirea pentru reformarea Corpului slujitorilor în Corp de jandarmi” prin transformarea slujitorilor din ținuturi. Adoptarea legii prin care au fost reglementate structurile și atribuțiile instituției a constituit izvorul noilor și numeroaselor reglementări în perioada ce a urmat. Prin această lege, Jandarmeriei i-a fost atribuit un statut juridic și s-a urmărit crearea unei instituții moderne pentru asigurarea ordinii interne în Moldova, similară instituțiilor deja existente în centrul și vestul Europei.
4 aprilie 1877 - Se semneaza la Bucureşti, România, Convenţia româno-rusa, prin care se permitea armatelor ruseşti trecerea pe teritoriul României spre Balcani. În acelaşi timp guvernul rus se obliga să menţină şi să apere integritatea teritorială a României şi să respecte drepturile politice ale statului român.
4 aprilie 1902 - Se încheie la Bucureşti in România, Tratatul secret de alianţă româno – austro-ungar, care îl reînnoieşte pe cel încheiat la 13 iunie 1892. La tratat aderă în 12 iulie – Germania, iar în noiembrie – Italia. Tratatul prevedea prelungirea sa automată după cinci ani, dacă niciuna din părţi nu-l denunţă.
4 aprilie 1904 - În sala de festivităţi a Seminarului Teologic din Chişinău s-a desfăşurat şedinţa de inaugurare a Societăţii Istorico-Arheologice Bisericeşti din gubernia Basarabia. Decan al Societăţii este ales protoiereul A.V.Ianovski, locţiitor – A.M.Parhomovici si şef al serviciului administrativ – Ion Halippa.
4 aprilie 1905 - Un cutremur devastator care a avut loc la Kangra in India, s-a soldat cu moartea a 370.000 de oameni.
4 aprilie 1914 - S-a nascut scriitoarea franceza Marguerite Duras; (d. 1996).
4 aprilie 1920 -Consiliul Dirigent al Transilvaniei se desfiinţează, atribuţiile acestuia trecînd printr-un decret-lege, asupra guvernului regal al Romaniei.
4 aprilie 1920 - Primul film de desene animate românesc – Păcală în lună, creat de desenatorul Aurel Petrescu.
4 aprilie 1921 - S–a infiintat la Bucuresti, Institutul de seruri si vaccinuri “Dr. Ion Cantacuzino”.
Ion Cantacuzino – foto: ro.wikipedia.org
Ion Cantacuzino (cunoscut și ca Ioan Cantacuzino, n. 25 noiembrie 1863, București – d. 14 ianuarie 1934, București), medic și microbiolog român, fondator al școlii românești de imunologie și patologie experimentală. A fost profesor universitar și membru al Academiei Române.
4 aprilie 1929 - A murit Karl Benz, inginer german (n. 25 noiembrie 1844, Mühlburg ; decedat la 4 aprilie 1929 in Ladenburg).A fost un pionier al automobilismului.
4 aprilie 1930 - Politicianul roman de origine basarbeana Constantin Stere, urmat de grupul condus de el, se retrage din Partidul Naţional-Ţărănesc din România şi constituie Partidul Ţărănesc-Democrat, .
4 aprilie 1931 - În România guvernul naţional-ţărănesc, prezidat de G.G.Mironescu isi da demisia.
4 aprilie 1931 - Se crează Banca Agriculturii Româneşti pentru asanarea financiară şi economică a agricultorilor din România.
4 aprilie 1932 - S-a nascut regizorul rus de film Andrei Tarkovsky; (d. 1986).
Printre cele mai apreciate filme ale sale se numara : Copilăria lui Ivan (Ivanovno detstvo) (1962), Andrei Rubliov (1966 ), Solaris (1972) .
4 aprilie 1932 - S-a nascut Anthony Perkins, actor american de teatru și film; (d. 1992).
Anthony Perkins (n. 4 aprilie 1932 – d. 12 septembrie 1992). A fost nominalizat pentru premiul Academy Award. Perkins a ramas in memoria publicului cinefil pentru rolul lui Norman Bates din filmul Psycho a lui Alfred Hitchcock.
4 aprilie 1933 - S-a nascut Ștefan Tapalagă, actor român de teatru și film; (d. 1994).
Ștefan Tapalagă (n. 4 aprilie 1933, Dorohoi – d. 21 mai 1994, București) a fost un actor român. A jucat pe scena Teatrului de Comedie București. În tinerețe a fost campion la scrimă. A fost fratele actriței Rodica Tapalagă – foto: cinemagia.ro
Ștefan Tapalagă (n. 4 aprilie 1933, Dorohoi – d. 21 mai 1994, București) a fost un actor român. A jucat pe scena Teatrului de Comedie București. În tinerețe a fost campion la scrimă. A fost fratele actriței Rodica Tapalagă.
4 aprilie 1938 - S-a nascut Aristide Buhoiu, realizator TV, scriitor român; (d. 2006).
4 aprilie 1939 - Glen Miller înregistreaza populara melodie ”Moonlight Serenade”, care devine un standard pentru întreaga epoca big band.
Alton Glenn Miller (March 1, 1904 – missing in action December 15, 1944) – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
4 aprilie 1939 - Faisal al II-lea devine rege al Irakului.
4 aprilie 1942 - A murit Gheorghe Adamescu, istoric literar, bibliograf și membru corespondent al Academiei Române din 1921. (n.1869)
Gheorghe Adamescu (n. 23 iulie 1869, București – d. 4 aprilie 1942, București) a fost un istoric literar, bibliograf, autorul unor manuale de literatură din perioda interbelică și membru corespondent al Academiei Române din 1921. A scris o istorie a literaturii române de la origini până în 1910.
4 aprilie – 19 august 1944 - Al treilea mare raid al aviatie americane asupra teritoriului Romaniei În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Bucureştiul a fost bombardat masiv de aviaţia anglo-americană, in urma atacului inregistrandu-se distrugeri grave si mii de morţi şi răniţi.
Al treilea mare raid a fost declanșat la 4 aprilie 1944 de către Armata 15 aeriană americană, tot cu bombardiere ,,Consolidates B‑24 Libertador”, escortate, de această data, de numeroase avioane de vânătoare (P.38 ,,Leighting” și P.51 ,,Mustang”), precum și de către Grupul 205 aerian britanic (avioane ,,Welington” și ,,Halifax”), care au decolat de pe aerodromurile italiene din zona Foggia, Brindisi, Bari.
Cele mai puternice atacuri au fost date asupra orașului Ploiești (începând cu 5 aprilie 1944), considerat de generalul american N.F. Twining ,,unul din cele mai bogate izvoare de carburanți de înaltă calitate ale Luftwaffei și Wehrmacht‑ului”, rezultând ,,Bătălia aeriană a Ploieștiului”, denumită tot de N.F. Twining ,,una din cele mai mari epopei a celui de‑al doilea război mondial”.
În afara Ploieștilor au mai fost lovite și alte zone ale țării (București, Brașov, Turnu Severin, Giurgiu, Reșița, Anina, Deva, Simeria, Hunedoara, Galați, Constanța, Focșani etc.) în care se aflau obiective industriale, aerodromuri, noduri de cale ferată etc. Nu de puține ori, au fost vizate și centre urbane și rurare, urmărindu-se intimidarea și terorizarea populației.
Unele bombardamente au fost executate prin sistemul ,,în covor” (pe o suprafață mare de teren, cu 300-400 de bombardiere, însoțite de 100-200 de avioane de vânătoare), altele prin sistemul ,,navetă” (după ce bombardau obiectivele din România, avioanele aterizau pe aerodromurile sovietice de la Mirgorod, Piriatin, Poltava și reveneau lovind aceleași obiective de pe teritoriul românesc).
Primul bombardament din 1944 (și cel mai puternic) a avut loc la 4 aprilie, asupra Capitalei (în zona Gării de Nord, Atelierele CFR și cartierul Grivița, la ora 13.45, când zona era foarte aglomerată, inclusiv cu refugiați din zona frontului, înregistrându-se un mare număr de victime (circa 3 000 de morți și peste 2 000 de răniți), care au fost înmormântate într-o margine a cimitirului calvin, denumită ,,Cimitirul 4 aprilie”.
Descriind imaginile din centrul Capitalei, Gheorghe Zane, consemna: ,,Am ieșit cu Lena din hotel și cu un sentiment de oroare ne-am îndreptat spre Athénée Palace, care tot ardea, flăcări ieșeau de prin fiecare fereastră; ceva mai sus, pe Calea Victoriei, am văzut fumegând hotelul Splendid, aproape complet dărâmat, pe trotuare numai sticlă sfărâmată de la vitrinele magazinelor distruse de suflul bombelor.
În spatele Ateneului devastat, mai fumega locul expoziției Comitetului de Patronaj. În sus, pe Calea Victoriei, pe stânga și pe dreapta, din loc în loc, clădiri dărâmate. Până în str. Frumoasă, mai toate geamurile făcute fărâme; călcam cu prudență și ocoleam grămezile. Din str. Sf. Voievozi înspre Gara de Nord, bombardamentul făcuse îngrozitoare ravagii. Am văzut un tramvai surprins din mers; conducătorul mort stătea căzut cu pieptul în pieptul lipit pe comenzi. N-am mers mai departe”.
Descrierea dezastrului din zona Gării de Nord și a cartierului Grivița ne-au fost lăsate de Ioan Hudiță: ,,Case dărâmate, copaci scoși din rădăcină, străzi pline de moloz pe unde nici nu putem trece cu mașina. Cordoane de soldați și sergenți de stradă caută să dirijeze circulația. Soldați și cetățeni caută să scoată de sub dărâmături cadavrele celor morți și pe cei care mai pot fi în viață”.
La 4 zile după masacru, Mihail Sebastian consemna și el: ,,Ieri am fost în cartierul Grivița. De la Gară la Bulevardul Basarab nicio casă – niciuna – n-a scăpat neatinsă. Priveliștea e sfâșietoare. Se mai dezgroapă încă morți, se mai aud încă vaiete de sub dărâmături. La un colț de stradă trei femei boceau cu țipete ascuțite, rupându-și părul, sfâșiindu-și hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz.
Plouase puțin dimineața și peste toată mahalaua plutea un miros de noroi, funingine, de lemn ars. Viziune, atroce, de coșmar. N-am fost în stare să trec dincolo de Basarab – și m-am întors acasă, cu un sentiment de silă, oroare și de putință”. Asemenea imagini aveau să fie văzute de nenumărate ori în perioada următoare în numeroase orașe ale țării.
Puternice au fost și bombardamentele din 5 aprilie de la Ploiești, din 28 iunie din București, din 10 și 18 august 1944 din zona petroliferă (când s-a atacat cu 700 – 800 de bombardiere, însoție de 200-300 de avioane de vânătoare).
Timp de peste 4 luni, bombardierele americane au executat 41 de lovituri aeriene, din care 11 pe timp de noapte (aprilie – 6 atacuri de zi și 1 de noapte, mai 5 de zi și 3 de noapte, iunie – 4 de zi și 1 de noapte, iulie – 8 de zi și 4 de noapte, august – 7 de zi și 2 de noapte), cele mai multe lovituri fiind date asupra zonei Ploiești – Câmpina (30 de atacuri), urmată de București (20 de atacuri), Brașov (7), Giurgiu, Focșani și Turnu Severin (câte 5).
cititi mai mult pe alesandrudutu.wordpress.com
4 aprilie 1944 - În România, este înlăturat Ştefan Foriş din funcţia de secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Se constituie o conducere provizorie, în frunte cu Emil Bodnăraş, Constantin Pîrvulescu şi Iosif Rangheţ. In scurt timp, Foris avea sa fie asasinat in pur stil mafiot, in timpul luptei pentru putere din cadrul Partidului Comunist Roman.
Ștefan Foriș (n. maghiară Fóris István 9 mai, 1892, Tărlungeni, Brașov – d. 1946, București; pseudonim: Marius) a fost un activist și jurnalist comunist de origine maghiara[1] din România și Ungaria. În perioada 1940-1944, Foriș a fost secretarul general al PCR.
4 aprilie 1945 -Al doilea razboi mondial – La 4 aprilie 1945, întreg teritoriul Ungariei şi oraşul slovac Bratislava au fost complet eliberate de sub ocupaţia nazistă, de către trupele sovietice şi române. Pe frontul din Ungaria, armata română a angajat peste 210.000 de militari, dintre care au căzut în luptele purtate în diferite zone ale Ungarie peste 43.000 de ostaşi români, potrivit http://www.memorialsighet.ro/.
(…) La 2 aprilie 1945, trupele române şi sovietice au început luptele din estul oraşului slovac Bratislava, eliberând rapid localităţile Vajnory şi Dúbravka. Luptele aprige au continuat, iar în dimineaţa zilei de 4 aprilie, cu ajutorul celui de-al doilea Regiment de tancuri româneşti şi navele de război din flotila sovietică aflată pe Dunăre, Armata Roşie şi-a croit drum spre Bratislava. Trupele germane ale Wehrmacht-ului au fost nevoite să se retragă în Austria, Bratislava fiind eliberată în cele din urmă, potrivit https://enrsi.rtvs.sk/.
4 aprilie 1949 - Douasprezece natiuni – Statele Unite, Marea Britanie, Franta, Belgia, Olanda, Danemarca, Italia, Luxemburg, Norvegia, Islanda, Canada si Portugalia, au semnat Tratatul Nord Atlantic, punand bazele NATO.
The Founding of NATO (April 4th, 1949) – President Truman signs the treaty – foto preluat de pe www.historytoday.com
Carol al II-lea al României (n. 15 octombrie 1893 – d. 4 aprilie 1953) a fost regele României între 8 iunie 1930 și 6 septembrie 1940. Carol a murit în Portugalia, fiind depus la capela Regilor Portugaliei din mănăstirea São Vicente de Fora din Lisabona. Mai târziu, lângă el, a fost depus și sicriul Elenei Lupescu.
În 13 februarie 2003 rămășițele sale au fost aduse în România, fiind depuse la Mănăstirea Curtea de Argeș (într-o criptă special amenajată în paraclisul mănăstirii), în afara bisericii în care se odihnesc ceilalți regi ai României. Fiul său Mihai nu a participat la ceremonie, fiind reprezentat de principesa moștenitoare Margareta și soțul acesteia, iar la ceremonie a participat și Paul Lambrino, fiul lui Mircea Lambrino. Rămășițele Elenei Lupescu au fost separate de cele ale lui Carol, fiind îngropate în cimitirul unei bisericuțe de lemn.
4 aprilie 1968 - Pastorul american Martin Luther King Jr., militant pentru drepturile persoanelor de culoare din SUA, a fost asasinat la Memphis- Tennessee.
Martin Luther King Jr. (n.15 ianuarie 1929, Atlanta, Georgia – d. 4 aprilie 1968, Memphis, Tennessee) a fost un pastor baptist nord-american, activist politic, cunoscut mai ales ca luptător pentru drepturile civile ale persoanelor de culoare din Statele Unite ale Americii. Cunoscut şi sub abrevierea MLK, a organizat şi a condus marşuri în favoarea dreptului la vot, pentru desegregare rasială şi alte drepturi civice elementare pentru cetăţenii de culoare nord-americani. Cele mai multe astfel de legi, şi anume Civil Rights Act, Voting Rights Act, au fost promulgate sub preşedinţia lui Lyndon B. Johnson. În timpul unui marş pentru libertate (28 august 1963) a pronunţat unul dintre cele mai celebre discursuri: I have a dream (Am un vis).
În 29 martie 1968, Martin Luther King s-a deplasat la Memphis, Tennessee, pentru a da o mână de ajutor muncitorilor de culoare de la societatea de canalizare locală, aflaţi în grevă din 12 martie, pentru salarii mai bune şi tratament nediscriminatoriu în raport cu albii. Pe 3 aprilie, adresându-se unei adunări la Mason Temple, cartierul general mondial al Church of God in Christ, King a rostit ultimul său discurs, intitulat “Am fost în vârful muntelui” (“I’ve Been to the Mountaintop“) Zborul său spre Memphis fusese întârziat de o ameninţare cu bombă.
Referindu-se la aceasta, în încheiere, el a spus: “Deci – nu ştiu ce se va întâmpla în continuare. Avem în faţă oarece greutăţi. Dar nu mă mai interesează acum. Pentru că am fost în vârful muntelui. Nu-mi pasă. Ca oricare altul, aş dori să am o viaţă lungă. Longevitatea are locul ei bine stabilit. Nu doresc decât să îndeplinesc voinţa Domnului. El mi-a îngăduit să merg până în vârf. De unde, am privit împrejur. Şi am văzut ţara făgăduită. Nu pot merge cu voi acolo. Dar vreau să ştiţi în seara asta, că noi, ca popor, vom ajunge în ţara făgăduită. De asta sunt fericit în această seară. Nimic nu mă îngrijorează. Nu mă tem de nimeni. Ochii mei au văzut măreţia apariţiei Domnului.”
Martin Luther King a fost cazat în camera 306 a Motelului Lorraine din Memphis. La ora 6:01 p.m., în 4 aprilie, 1968, în timp ce acesta se găsea pe balconul camerei sale de la etajul al doilea al motelului, s-a auzit un foc de armă. Alarmat, Ralph Abernathy, militant din anturajul său, a pătruns în cameră şi l-a găsit pe King întins pe balcon, împuşcat în obrazul drept.
Glontele îi spărsese maxilarul, după care a pătruns prin măduva spinării, oprindu-se în umăr. Transportat imediat la spitalul St. Joseph, medicii nu au putut decât să constate decesul acestuia la 7:05 p.m. Deşi în vârstă de doar 39 de ani, la autopsie medicii au constatat că avea inima unei persoane de 60 de ani, posibil datorită stresului din ultimii 10 ani de luptă pentru drepturile civile ale populaţiei de culoare.
4 aprilie 1968 - Programul Apollo: NASA lansează Apollo 6.
4 aprilie 1968: Programul Apollo: NASA lansează Apollo 6 – foto: ro.wikipedia.org
4 aprilie 1973: In SUA sunt finalizate lucrarile la New York World Trade Center – turnurile gemene, care, cu cei 1350 de metri ale lor au devenit oficial cele mai inalte cladiri din lume.
4 aprilie 1979 - In Pakistan, fostul prim-ministru Zulfikar Ali Bhutto, a fost spânzurat în ciuda apelurilor internaţionale pentru clemenţă.
4 aprilie 1983 - Prima misiune orbitala a navetei spatiale americane ”Challanger”.
Naveta Spațială Challenger, construită pentru zborul pe orbită OV-099, a fost a doua navetă spațială construită de NASA, prima fiind Columbia. Prima misiune a început pe 4 aprilie 1983. Naveta a reușit să efectueze 9 misiuni complete, cea de-a zecea lansare fiind și ultima lansare pe care a efectuat-o naveta Challenger.
Pe data de 28 ianuarie 1986, naveta a explodat la doar 73 de secunde de la lansare, din explozie rezultând și decesul celor șapte membri ai echipajului. Din cauza acestui accident, timp de doi ani și jumătate nici o navetă americană nu a mai realizat vreo misiune spațială, până la lansarea lui Discovery în anul 1988, în cadrul misiunii STS-26. Challenger a fost înlocuită de Endeavour, lansată pentru prima dată în 1992.
4 aprilie 1992 - A murit scriitorul roman Vintilă Horia, scriitor din exil, autor al romanului “Dieu est né en exil”, pentru care a primit premiul Goncourt în 1960 (“Mai sus de miazănoapte”, “Viitor petrecut”, “A murit un sfânt”); (n. 18 decembrie 1915).
Vintilă Horia (pseudonimul literar al lui Vintilă Caftangioglu, n. 18 decembrie 1915 (S.N. 31 decembrie), Segarcea – d. 4 aprilie 1992, Collado Villalba, Madrid, Spania) a fost un diplomat, eseist, filozof, jurnalist, pedagog, poet și romancier român, care a scris în special în limbile română și franceză, cunoscând consacrarea internațională după exilul său.
4 aprilie 1997 - A fost fondată echipa de fotbal Sheriff Tiraspol.
4 aprilie 2002 - Guvernul angolez si rebelii UNITA semneaza un tratat de pace prin care se pune capat razboiului civil din aceasta tara.
4 aprilie 2003 - A fost inaugurat Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi – la Bucureşti.
Apărut la iniţiativa primului ministru, Adrian Năstase, acest muzeu reuneşte documente rare, hărţi de o mare valoare istorică.
4 aprilie 2006 - În Kuweit femeile au votat pentru prima dată, dupa ce li s-au acordat drepturi politice egale în anul 2005.
4 aprilie 2009 - Franța redevine membru al NATO.
4 aprilie 2023 - Finlanda devine al 31-lea membru al NATO, dublând granița alianței cu Rusia..
Calendar Ortodox 4 aprilie: Sfinții Iosif Imnograful, Gheorghe din Maleon și Zosima – Modele de sfințenie și cântare
O zi a rugăciunii și a poeziei divine
Ziua de 4 aprilie adună în cununa sa duhovnicească figuri remarcabile ale creștinismului, de la făuritori de imnuri nemuritoare la pustnici care au atins culmile ascezei. Este o zi în care Biserica ne invită să reflectăm la puterea cuvântului sfințit și la profunzimea smereniei. La Uniți Schimbăm, explorăm viețile celor care au transformat suferința în doxologie și singurătatea în comuniune cu Dumnezeu.
Sfinții Zilei: Vieți dedicate Cerului
1. Sfântul Cuvios Iosif Imnograful (816–886) – „Vocea Bisericii”
Născut în Sicilia, Sfântul Iosif a traversat o epocă zbuciumată de invazii și persecuții iconoclate. Este considerat unul dintre cei mai mari creatori de canoane și imnuri ale Bisericii Răsăritene.
Minunea din închisoare: Închis în Creta de către iconoclaști, a primit darul compunerii imnurilor după o viziune a Sfântului Nicolae.
Moștenirea: Se spune că peste două treimi din canoanele cuprinse în cărțile de cult (precum Octoihul) îi aparțin. A transformat teologia în poezie accesibilă sufletului.
2. Sfântul Cuvios Zosima (460–560) – Martorul pocăinței
Sfântul Zosima este cunoscut în întreaga creștinătate pentru întâlnirea sa providențială cu Sfânta Maria Egipteanca.
Smerenia unui bătrân: Deși era un călugăr îmbunătățit de o sută de ani, a plecat în pustiu pentru a găsi pe cineva mai sfânt decât el, învățând de la Maria Egipteanca adevărata măsură a pocăinței.
Momentul culminant: El este cel care a împărtășit-o pe marea sfântă și, ulterior, i-a îngropat trupul cu ajutorul unui leu.
3. Sfântul Cuvios Gheorghe din Maleon (Secolul IX)
Un ascet desăvârșit care a ales viața de mănăstire în detrimentul căsătoriei lumești. A fost binecuvântat cu darul înainte-vederii, prezicându-și propria moarte cu trei ani înainte de a pleca la Domnul.
Alte Pomeniri importante ale zilei:
Sfânta Muceniță Fervuta: O pildă de curaj feminin în fața persecuției persane, care a ales moartea martirică în locul renunțării la credință.
Sfântul Isidor de Sevilla (†636): Unul dintre cei mai învățați oameni ai epocii sale, arhiepiscop care a păstrat tezaurul culturii clasice în slujba Bisericii.
Notă Editorială:
Acest material a fost reactualizat în aprilie 2026 pentru a oferi o structură clară și documentată asupra vieților sfinților prăznuiți, integrând resurse din sinaxarele ortodoxe și suport vizual AI pentru comunitatea Uniți Schimbăm.
Cel întru Sfinți Părintele nostru Iosif Imnograful (sau Iosif scriitorul de cântări) a fost un monah din secolul al IX-lea, mare apărător al cinstirii icoanelor în perioada iconoclastă. Este cunoscut ca prolific scriitor de cântări bisericești, așa cum se vede din Octoih. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe 3 aprilie în tradiția greacă și pe 4 aprilie în cea slavă și românească.
Viața
Viitorul Sf. Iosif Imnograful s-a născut în anul 816 în Sicilia, din părinți creștini, Plotin și Agata. În anul 830, el și familia sa au plecat în Grecia, fugind din calea invaziei arabe a Siciliei. Fiind crescut de părinți evlavioși, a devenit mai apoi monah la mănăstirea Latmos încă din tinerețe.
Pentru evlavia sa și pentru iubirea de Dumnezeu pe care o arăta, el a fost lăudat de Sf. Grigorie Decapolitul, care l-a adus pe Iosif la Constantinopol. Împreună cu Sf. Grigorie, Sf. Iosif a fost un ferm apărător al cinstirii icoanelor, învățându-i și pe alții același lucru.
Acestea se petreceau în vremea când erezia iconoclastă bântuia Biserica Ortodoxă: atât împăratul bizantin, Leon Armeanul cât și patriarhul de pe tronul Constantinopolului erau iconoclaști. Sf. Iosif a fost ales de monahii ortodocși din Constantinopol ca delegat al lor către Papa Leon al III-lea (pe acea vreme acesta era încă în comuniune cu Biserica Răsăritului), pentru a-i cere ajutorul.
În timpul calătoriei, Sf. Iosif a fost capturat de bandiți arabi, care l-au dat în mâinile iconoclaștilor care l-au aruncat în închisoare. și în închisoare a mărturisit și a învățat pe alții să se împotrivească ereziei. Tot pe când era în închisoare i s-a arătat Sf. Nicolae al Mirelor care i-a cerut să cânte spre slava numelui Domnului. După șase ani petrecuți în închisoare, Sf. Iosif a fost eliberat.
După eliberare, s-a întors la Constantinopol unde a întemeiat o mănăstire închinată Sf. Grigorie Decapolitul, care nu mai era atunci în viață; moaștele sfântului Grigorie au rămas în această mănăstire mai bine de șase veacuri, până la căderea Constantinopolului sub turci (1453).
Sf. Iosif a mai ridicat și o biserică în cinstea Sf. Apostol Bartolomeu, față de care avea o mare evlavie. Pe când ținea post aspru, înaintea prăznuirii Sf. Apostol Bartolomeu, acesta i-a apărut în vis și l-a îndemnat și el să scrie cântări bisericești.
După ce a scris un prim imn în cinstea Sf. Apostol Bartolomeu, Sf. Iosif a închinat multe cântări Sfântului Nicolae, care îl eliberase din închisoare, Născătoarei de Dumnezeu și altor sfinți. Se crede că a compus în jur de o mie de cântări.
Când în Biserica a venit un alt val al ereziei iconoclaste, Sf. Iosif a stat iarăși împotriva acesteia, drept care a fost trimis în exil în Cherson pentru unsprezece ani. La întoarcerea sa, în anul 842, pe când domnea dreptcredincioasa Teodora, a fost numit păstrător al Sfintelor Vase al Catedralei Sfânta Sofia.
Însă a fost din nou trimis în exil atunci când l-a acuzat de desfrânare pe Bardas (Vardas), fratele împărătesei. S-a întors la Constantinopol după moartea lui Bardas, în anul 867.
Ajuns la o vârstă foarte înaintată, bolnav fiind, sfântul a primit înștiințare de la Dumnezeu că viața lui se apropia de sfârșit. Ca urmare, Sf. Iosif a rămas în rugăciune intensă până la moartea sa, rugându-se pentru pacea Bisericii și pentru mântuirea sufletului său. A adormit întru Domnul în jurul anului 885. A lăsat în urmă o moștenire bogată, multe canoane din Minei și multe imne din Octoih fiind alcătuite de Sf. Iosif Imnograful.
Imnografie
Tropar (glas 2)
Veniți să-l lăudăm pe cel de Dumnezeu insuflat, pe Iosif, instrumentul cel cu douăsprezece coarde al Cuvântului, harfă melodioasă a Harului și a alăută a virtuților cerești, cel ce a lăudat și preacinstit adunarea Sfinților, Iar acum împreună cu aceștia e slăvit.
Tropar (glasul al 8-lea)
Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că, luând Crucea, a urmat lui Hristos și luptând a învățat să nu se uite la trup, că este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii se bucură, Preacuvioase părinte Iosife, duhul tău.
Tropar (glasul al 8-lea)
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Iosif, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Condac (glas 3)
Ca pana în mâna scriitorului a fost de Dumnezeu insuflată limba ta, după cuvintele lui David. Cântat-ai încercările Sfinților și-ai arătat harul ce li s-a dat pentru nevoințele lor. Pentru aceasta îți cântăm: „Bucură-te, binecuvântată harfă a sfintelor cântări!”
Condac (glas 2)
Cel ce ești izvor nedeșertat al pocăinței și dătător mângâierii celei fără de sfârșit și adâncime umilinței, Iosife, dă-ne nouă lacrimile pocăinței celei dumnezeiești, prin care plângem aici [ca] să dobândim mângâiere de la Dumnezeu, cerșind ajutorul tău, Sfinte. Troparul pe glasul 2 și condacul pe glasul 3 sunt traduse din limba engleză. Troparul pe glasul 8 și condacul pe glasul 2 au fost preluate după sinaxarul românesc.
Iconografie
Dionisie din Furna arată că Sf. Cuvios Iosif Imnograful se zugrăvește bătrân, cu barba ascuțită, purtând un înscris care zice: „Sosit-a bucuria celor întristați și izbăvirea Ierusalimului!” (Erminia picturii bizantine, Sophia, București, 2000, pp. 163, 201, 237.)
Sfântul Cuvios Iosif Imnograful (816 – 885) – foto preluat de pe doxologia.ro
Cel întru sfinți părintele nostru Zosima a fost un călugăr cu viață sfântă care a trăit în a doua jumătate a secolului al IV-lea și în prima jumătate a secolului al V-lea. Zosima este cel care a întâlnit-o pe sfânta Maria Egipteanca, și a transmis povestea ei, pusă mai apoi în scris de patriarhul sfânt Sofronie I al Ierusalimului în prima jumătate a secolului al VII-lea. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 4 aprilie.
Viața
Potrivit relatării Sfântului Sofronie al Ierusalimului, cuviosul Zosima a intrat încă din copilărie într-una dintre mănăstirile din Palestina, unde s-a nevoit vreme de 53 de ani. A fost hirotonit și preot la un moment neprecizat. Fiind iubitor de post, rugăciune și viață pustnicească, ajungând la o viață foarte îmbunătățită și devenind un faimos povățuitor duhovnicesc, la care veneau foarte mulți frați.
Ajuns la bătrânețe, a fost însă ispitit de gânduri de slavă deșartă. Într-o zi, pe când își punea întrebarea dacă mai era cineva la măsura desăvârșirii lui, sau dacă mai exista cineva de la care să ia povățuire duhovnicească, i se arată un înger care îl mustră pentru gândul nesocotit, arătându-i că nimeni nu este desăvârșit, și îl trimite la o mănăstire de pe lângă râul Iordan.
Ascultând porunca îngerului, cuviosul se duce la mănăstirea arătată de îngeri, așezată într-un loc pustiu, nefrecventat de mireni, și, fără să-și dezvăluie identitatea, rămâne o vreme acolo. Cunoaște mulți monahi cu viață foarte îmbunătățită, cu o viață foarte aspră.
Fiind iubitor de nevoință, urmează și el rânduiala acestei mănăstiri. Pe lângă asprimea vieții în obște, aici exista obiceiul ca, după Sfânta Liturghie din prima duminică a Postului Mare, când se împărtășeau toți, și după o masă frugală în comun, fiecare frate să plece singur în pustia de dincolo de Iordan până în Duminica Floriilor, luând cu sine doar puține provizii pe care și le alegea singur după puterile sale de nevoință.
Cuviosul Zosima, urmând rânduiala, pleacă și el în pustie, purtând cu sine doar un cojoc și puținele bucate pe care și le luase. Petrece astfel în singurătate desăvârșită douăsprezece zile, fără să întâlnească pe nimeni. A douăsprezecea zi, spre amiază (în vreme ce cânta rugăciunile Ceasului al 6-lea, vede ceva ca o umbră omenească.
Inițial se sperie, crezând că era vorba de o nălucire diavolească. Înțelegând însă că era vorba de un om – gol, ars și albit de soare și, suferind sub apăsarea singurătății, caută să se apropie de acesta, care însă fuge de el multă vreme. Ajungând omul din urmă la vadul unui pârâu secat, îl roagă, de la distanță, să îl aștepte și să-i descopere viața sa.
Atunci aude glasul unei femei, cuvioasa Maria Egipteanca, care îi spune pe nume și îi cere să îi dea o haină ca să se acopere, pentru că veșmintele ei se rupseseră cu totul. Acesta îi dă una din hainele sale, și cei doi își cer unul altuia binecuvântarea. Ascultând cuvintele sfintei, el înțelege că aceasta avea darul înainte-vederii și o maică duhovnicească. Se roagă, pe rând, unul pentru celălalt, după obicei, iar Zosima vede cum în timpul rugăciunii cuvioasa se înălța de la pământ câteva zeci de centimetri.
Pricepe atunci că primise răspunsul la cercetarea lui și că femeia dinaintea lui era cu mult mai îmbunătățită decât el și, căzând la picioarele ei, stăruie ca sfânta să îi descopere viața și nevoința ei. La stăruința îndelungată a bătrânului, cuvioasa îi descoperă viața sa, începând de la viața sa pătimașă din Alexandria, plecarea la Ierusalim, pocăința sa, plecarea, viața și nevoința în pustia de dincolo de Iordan, dar fără să-și spună numele.
Îi trimite egumenului mănăstirii în care se nevoia Zosima sfaturi de îndreptare a unor neorânduieli din mănăstire, și îi cere să vină în anul următor, în Joia Mare, să îi aducă Sfintele Taine ca s-o împărtășească, undeva pe partea râului Iordan unde se găsea mănăstirea.
Cuviosul Zosima se întoarce, la vremea potrivită, la mănăstire și mai petrece acolo un an, după cum îi spusese sfânta, dar, îmbolnăvindu-se, nu poate pleca în pustie până spre sfârșitul Postului Mare. În Joia Mare, reușește să plece spre locul indicat cu Sfintele Taine și cu câteva provizii.
Ajungând la malul râului, o așteaptă pe cuvioasa îndoindu-se, căci pe mal nu se găsea nicio barcă. Aceasta vine însă la el mergând pe apă. Sfânta se împărtășește, gustă puțin din cele aduse de părintele Zosima, apoi, rugându-se împreună, se despart, urmând a se vedea în același loc în anul următor.
Însă, venind după un an, nu o mai găsește. Trece Iordanul și o caută în pustie, găsind-o în cele din urmă în locul unde se întâlniseră prima dată, trecută la Domnul, cu un bilet pe care era trecut numele sfintei și rugămintea de a îngropa în locul unde se găsea. Zosima încearcă să o îngroape singur, dar nu reușește. Un leu îl ajută să sape groapa sfintei. Se întoarce în mănăstire și dezvăluie toate cele văzute, ca și sfaturile sfintei pentru egumen, toate acestea supraviețuind sub formă de tradiție orală.
Cuviosul Zosima rămâne să se nevoiască în aceeași mănăstire de la Iordan, unde trece la Domnul în pace aproape de vârsta de 100 de ani. Pomenirea Sfântului se face pe 4 aprilie, la trei zile distanță de cea a Sfintei Maria Egipteanca.
Sf. Cuv. Maria Egipteanca şi Sf. Cuv. Zosima din Palestina – foto preluat de pe ziarullumina.ro
Imnografie
Tropar (Glas 1)
Să-l lăudăm pe Zosima cel plin de credință, vlăstarul pustiei, îngerul întrupat și mândria călugărilor. Și împreună cu el să o lăudăm pe sfânta Maria Egipteanca a cărei viață a depășit limitările firi omenești; și să strigăm către ei: “Slavă Celui ce v-a întărit; Slavă Celui ce v-a sfințit; Slavă Celui ce aduce vindecare tuturor prin voi.”
Condac (Glas 3)
Să-l lăudăm pe dreptul Zosima, mândria călugărilor, Și împreună cu el, pe Maria care a dus viață îngerească în pustie. Să strigăm către ei cu credință: Izbăvește din stricăciune și patimi stricătoare, Pe cei care prăznuiesc amintirea voastră plină de lumină!
Tropar (Glas 8)
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor Și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; Și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Zosima, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.