4 aprilie Arhive - Uniti Schimbam

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articol preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Sfântul Cuvios Iosif Imnograful (816 – 885)

Cel întru Sfinți Părintele nostru Iosif Imnograful (sau Iosif scriitorul de cântări) a fost un monah din secolul al IX-lea, mare apărător al cinstirii icoanelor în perioada iconoclastă. Este cunoscut ca prolific scriitor de cântări bisericești, așa cum se vede din Octoih. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe 3 aprilie în tradiția greacă și pe 4 aprilie în cea slavă și românească.

Viața

Viitorul Sf. Iosif Imnograful s-a născut în anul 816 în Sicilia, din părinți creștini, Plotin și Agata. În anul 830, el și familia sa au plecat în Grecia, fugind din calea invaziei arabe a Siciliei. Fiind crescut de părinți evlavioși, a devenit mai apoi monah la mănăstirea Latmos încă din tinerețe.

Pentru evlavia sa și pentru iubirea de Dumnezeu pe care o arăta, el a fost lăudat de Sf. Grigorie Decapolitul, care l-a adus pe Iosif la Constantinopol. Împreună cu Sf. Grigorie, Sf. Iosif a fost un ferm apărător al cinstirii icoanelor, învățându-i și pe alții același lucru.

Acestea se petreceau în vremea când erezia iconoclastă bântuia Biserica Ortodoxă: atât împăratul bizantin, Leon Armeanul cât și patriarhul de pe tronul Constantinopolului erau iconoclaști. Sf. Iosif a fost ales de monahii ortodocși din Constantinopol ca delegat al lor către Papa Leon al III-lea (pe acea vreme acesta era încă în comuniune cu Biserica Răsăritului), pentru a-i cere ajutorul.

În timpul calătoriei, Sf. Iosif a fost capturat de bandiți arabi, care l-au dat în mâinile iconoclaștilor care l-au aruncat în închisoare. și în închisoare a mărturisit și a învățat pe alții să se împotrivească ereziei. Tot pe când era în închisoare i s-a arătat Sf. Nicolae al Mirelor care i-a cerut să cânte spre slava numelui Domnului. După șase ani petrecuți în închisoare, Sf. Iosif a fost eliberat.

După eliberare, s-a întors la Constantinopol unde a întemeiat o mănăstire închinată Sf. Grigorie Decapolitul, care nu mai era atunci în viață; moaștele sfântului Grigorie au rămas în această mănăstire mai bine de șase veacuri, până la căderea Constantinopolului sub turci (1453).

Sf. Iosif a mai ridicat și o biserică în cinstea Sf. Apostol Bartolomeu, față de care avea o mare evlavie. Pe când ținea post aspru, înaintea prăznuirii Sf. Apostol Bartolomeu, acesta i-a apărut în vis și l-a îndemnat și el să scrie cântări bisericești.

După ce a scris un prim imn în cinstea Sf. Apostol Bartolomeu, Sf. Iosif a închinat multe cântări Sfântului Nicolae, care îl eliberase din închisoare, Născătoarei de Dumnezeu și altor sfinți. Se crede că a compus în jur de o mie de cântări.

Când în Biserica a venit un alt val al ereziei iconoclaste, Sf. Iosif a stat iarăși împotriva acesteia, drept care a fost trimis în exil în Cherson pentru unsprezece ani. La întoarcerea sa, în anul 842, pe când domnea dreptcredincioasa Teodora, a fost numit păstrător al Sfintelor Vase al Catedralei Sfânta Sofia.

Însă a fost din nou trimis în exil atunci când l-a acuzat de desfrânare pe Bardas (Vardas), fratele împărătesei. S-a întors la Constantinopol după moartea lui Bardas, în anul 867.

Ajuns la o vârstă foarte înaintată, bolnav fiind, sfântul a primit înștiințare de la Dumnezeu că viața lui se apropia de sfârșit. Ca urmare, Sf. Iosif a rămas în rugăciune intensă până la moartea sa, rugându-se pentru pacea Bisericii și pentru mântuirea sufletului său. A adormit întru Domnul în jurul anului 885. A lăsat în urmă o moștenire bogată, multe canoane din Minei și multe imne din Octoih fiind alcătuite de Sf. Iosif Imnograful.

Imnografie

Tropar (glas 2)

Veniți să-l lăudăm pe cel de Dumnezeu insuflat, pe Iosif,
instrumentul cel cu douăsprezece coarde al Cuvântului,
harfă melodioasă a Harului și a alăută a virtuților cerești,
cel ce a lăudat și preacinstit adunarea Sfinților,
Iar acum împreună cu aceștia e slăvit.

Tropar (glasul al 8-lea)

Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip,
că, luând Crucea, a urmat lui Hristos
și luptând a învățat să nu se uite la trup, că este trecător,
ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor.
Pentru aceasta și cu îngerii se bucură, Preacuvioase părinte Iosife, duhul tău.

Tropar (glasul al 8-lea)

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Iosif, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condac (glas 3)

Ca pana în mâna scriitorului a fost de Dumnezeu insuflată limba ta,
după cuvintele lui David.
Cântat-ai încercările Sfinților
și-ai arătat harul ce li s-a dat pentru nevoințele lor.
Pentru aceasta îți cântăm: „Bucură-te, binecuvântată harfă a sfintelor cântări!”

Condac (glas 2)

Cel ce ești izvor nedeșertat al pocăinței
și dătător mângâierii celei fără de sfârșit și adâncime umilinței, Iosife,
dă-ne nouă lacrimile pocăinței celei dumnezeiești, prin care plângem aici
[ca] să dobândim mângâiere de la Dumnezeu, cerșind ajutorul tău, Sfinte.
Troparul pe glasul 2 și condacul pe glasul 3 sunt traduse din limba engleză. Troparul pe glasul 8 și condacul pe glasul 2 au fost preluate după sinaxarul românesc.

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sf. Cuvios Iosif Imnograful se zugrăvește bătrân, cu barba ascuțită, purtând un înscris care zice: „Sosit-a bucuria celor întristați și izbăvirea Ierusalimului!” (Erminia picturii bizantine, Sophia, București, 2000, pp. 163, 201, 237.)

Sfântul Cuvios Iosif Imnograful (816 – 885) – foto preluat de pe doxologia.ro

cititi mai mult despre Sf. Cuv. Iosif Imnograful si pe: doxologia.ro; pravila.ro; en.wikipedia.org

Sf. Cuv. Maria Egipteanca şi Sf. Cuv. Zosima din Palestina

foto preluat de pe doxologia.ro
articol preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Sfântul Cuvios Zosima din Palestina

Cel întru sfinți părintele nostru Zosima a fost un călugăr cu viață sfântă care a trăit în a doua jumătate a secolului al IV-lea și în prima jumătate a secolului al V-lea. Zosima este cel care a întâlnit-o pe sfânta Maria Egipteanca, și a transmis povestea ei, pusă mai apoi în scris de patriarhul sfânt Sofronie I al Ierusalimului în prima jumătate a secolului al VII-lea. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 4 aprilie.

Viața

Potrivit relatării Sfântului Sofronie al Ierusalimului, cuviosul Zosima a intrat încă din copilărie într-una dintre mănăstirile din Palestina, unde s-a nevoit vreme de 53 de ani. A fost hirotonit și preot la un moment neprecizat. Fiind iubitor de post, rugăciune și viață pustnicească, ajungând la o viață foarte îmbunătățită și devenind un faimos povățuitor duhovnicesc, la care veneau foarte mulți frați.

Ajuns la bătrânețe, a fost însă ispitit de gânduri de slavă deșartă. Într-o zi, pe când își punea întrebarea dacă mai era cineva la măsura desăvârșirii lui, sau dacă mai exista cineva de la care să ia povățuire duhovnicească, i se arată un înger care îl mustră pentru gândul nesocotit, arătându-i că nimeni nu este desăvârșit, și îl trimite la o mănăstire de pe lângă râul Iordan.

Ascultând porunca îngerului, cuviosul se duce la mănăstirea arătată de îngeri, așezată într-un loc pustiu, nefrecventat de mireni, și, fără să-și dezvăluie identitatea, rămâne o vreme acolo. Cunoaște mulți monahi cu viață foarte îmbunătățită, cu o viață foarte aspră.

Fiind iubitor de nevoință, urmează și el rânduiala acestei mănăstiri. Pe lângă asprimea vieții în obște, aici exista obiceiul ca, după Sfânta Liturghie din prima duminică a Postului Mare, când se împărtășeau toți, și după o masă frugală în comun, fiecare frate să plece singur în pustia de dincolo de Iordan până în Duminica Floriilor, luând cu sine doar puține provizii pe care și le alegea singur după puterile sale de nevoință.

Cuviosul Zosima, urmând rânduiala, pleacă și el în pustie, purtând cu sine doar un cojoc și puținele bucate pe care și le luase. Petrece astfel în singurătate desăvârșită douăsprezece zile, fără să întâlnească pe nimeni. A douăsprezecea zi, spre amiază (în vreme ce cânta rugăciunile Ceasului al 6-lea, vede ceva ca o umbră omenească.

Inițial se sperie, crezând că era vorba de o nălucire diavolească. Înțelegând însă că era vorba de un om – gol, ars și albit de soare și, suferind sub apăsarea singurătății, caută să se apropie de acesta, care însă fuge de el multă vreme. Ajungând omul din urmă la vadul unui pârâu secat, îl roagă, de la distanță, să îl aștepte și să-i descopere viața sa.

Atunci aude glasul unei femei, cuvioasa Maria Egipteanca, care îi spune pe nume și îi cere să îi dea o haină ca să se acopere, pentru că veșmintele ei se rupseseră cu totul. Acesta îi dă una din hainele sale, și cei doi își cer unul altuia binecuvântarea. Ascultând cuvintele sfintei, el înțelege că aceasta avea darul înainte-vederii și o maică duhovnicească. Se roagă, pe rând, unul pentru celălalt, după obicei, iar Zosima vede cum în timpul rugăciunii cuvioasa se înălța de la pământ câteva zeci de centimetri.

Pricepe atunci că primise răspunsul la cercetarea lui și că femeia dinaintea lui era cu mult mai îmbunătățită decât el și, căzând la picioarele ei, stăruie ca sfânta să îi descopere viața și nevoința ei. La stăruința îndelungată a bătrânului, cuvioasa îi descoperă viața sa, începând de la viața sa pătimașă din Alexandria, plecarea la Ierusalim, pocăința sa, plecarea, viața și nevoința în pustia de dincolo de Iordan, dar fără să-și spună numele.

Îi trimite egumenului mănăstirii în care se nevoia Zosima sfaturi de îndreptare a unor neorânduieli din mănăstire, și îi cere să vină în anul următor, în Joia Mare, să îi aducă Sfintele Taine ca s-o împărtășească, undeva pe partea râului Iordan unde se găsea mănăstirea.

Cuviosul Zosima se întoarce, la vremea potrivită, la mănăstire și mai petrece acolo un an, după cum îi spusese sfânta, dar, îmbolnăvindu-se, nu poate pleca în pustie până spre sfârșitul Postului Mare. În Joia Mare, reușește să plece spre locul indicat cu Sfintele Taine și cu câteva provizii.

Ajungând la malul râului, o așteaptă pe cuvioasa îndoindu-se, căci pe mal nu se găsea nicio barcă. Aceasta vine însă la el mergând pe apă. Sfânta se împărtășește, gustă puțin din cele aduse de părintele Zosima, apoi, rugându-se împreună, se despart, urmând a se vedea în același loc în anul următor.

Însă, venind după un an, nu o mai găsește. Trece Iordanul și o caută în pustie, găsind-o în cele din urmă în locul unde se întâlniseră prima dată, trecută la Domnul, cu un bilet pe care era trecut numele sfintei și rugămintea de a îngropa în locul unde se găsea. Zosima încearcă să o îngroape singur, dar nu reușește. Un leu îl ajută să sape groapa sfintei. Se întoarce în mănăstire și dezvăluie toate cele văzute, ca și sfaturile sfintei pentru egumen, toate acestea supraviețuind sub formă de tradiție orală.

Cuviosul Zosima rămâne să se nevoiască în aceeași mănăstire de la Iordan, unde trece la Domnul în pace aproape de vârsta de 100 de ani. Pomenirea Sfântului se face pe 4 aprilie, la trei zile distanță de cea a Sfintei Maria Egipteanca.

Sf. Cuv. Maria Egipteanca şi Sf. Cuv. Zosima din Palestina – foto preluat de pe ziarullumina.ro

Imnografie

Tropar (Glas 1)

Să-l lăudăm pe Zosima cel plin de credință, vlăstarul pustiei,
îngerul întrupat și mândria călugărilor.
Și împreună cu el să o lăudăm pe sfânta Maria Egipteanca
a cărei viață a depășit limitările firi omenești;
și să strigăm către ei:
“Slavă Celui ce v-a întărit;
Slavă Celui ce v-a sfințit;
Slavă Celui ce aduce vindecare tuturor prin voi.”

Condac (Glas 3)

Să-l lăudăm pe dreptul Zosima, mândria călugărilor,
Și împreună cu el, pe Maria care a dus viață îngerească în pustie.
Să strigăm către ei cu credință:
Izbăvește din stricăciune și patimi stricătoare,
Pe cei care prăznuiesc amintirea voastră plină de lumină!

Tropar (Glas 8)

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor
Și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare;
Și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Zosima, părintele nostru.
Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

cititi mai mult despre Sf. Cuv. Zosima din Palestina si pe: www.crestinortodox.ro; doxologia.ro; en.wikipedia.org

Arhiva tag-ul pentru: 4 aprilie

Articole

Iosif Imnograful (816 – 885)

Zosima din Palestina (460 – 560)