La numai 20 de ani, tânărul cu viaţă de ascet îşi găseşte adevărata menire închinoviindu-se ca frate în lavra Cernicăi.
După ce a trecut prin aproape toate ascultările, datorită aleselor sale calităţi, tânărul Ioan a fost tuns în monahism în data de 3 decembrie 1846.
Cuviosul Irodion s-a făcut remarcat prin viaţa sa aleasă: postea foarte mult, îşi împlinea cu osârdie pravila şi canonul, nu lipsea niciodată de la slujbe, noaptea o petrecea în lacrimile rugăciunii, iar ziua lucra alături de părinţi la ascultările cele mai grele.
La numai câteva zile după călugărie, pe data de 22 decembrie 1846, cuviosul a fost hirotonit preot şi duhovnic pentru întreaga obşte a mănăstirii.
Experienţa uceniciei lângă Sfântul Calinic îi conferea un mare echilibru în luarea deciziilor, iar virtuţile pe care le avea îl făcuseră unul dintre cei mai căutaţi duhovnici.
Odată cu învestirea Sfântului Calinic ca Episcop de Râmnic în anul 1850, Cuviosul Irodion a trebuit să părăsească Cernica pentru a se stabili la Mănăstirea Lainici, devenind duhovnicul sfântului.
Deşi avea o experienţă duhovnicească vastă, cuviosul părinte s-a supus întru totul rânduielii pe care a întâlnit-o aici.
Cu acordul unanim al obştii, la data de 15 iunie 1854, cuviosul părinte a fost instalat de Sfântul Calinic în egumenia Mănăstirii Lainici.
Între 1854 şi 1900, Sfântul Irodion a cerut de cinci ori să fie eliberat din ascultarea de stareţ al mănăstirii şi tot de atâtea ori a revenit la solicitarea şi nevoile obştii.
Strânsese în jurul lui o obşte generoasă, mai mare decât cele de la Cozia sau Tismana.
Sfântul Irodion ajunsese să fie căutat de mulţi credincioşi, făcând minuni încă din timpul vieţii: alunga duhurile rele, de multe ori le spunea oamenilor păcatele lor şi ale înaintaşilor lor.
Pe 3 mai 1900, Sfântul Irodion a trecut la Domnul.
După trecerea sa la Domnul, la mormântul său se petreceau multe minuni.
Sfintele sale moaşte au fost descoperite cu post şi rugăciune, după 109 ani de la trecerea sa la Domnul, sub purtarea de grijă a Mitropolitului Olteniei.
În ziua de 1 mai 2011 a avut loc la Mănăstirea Lainici slujba de canonizare a Sfântului Irodion, în prezenţa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și a membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Acest sfânt Timotei aflându-se în chipul clericilor, în Egipt, fiind anagnost, învăţa poporul din satul Penapeon sfintele cuvinte.
După aceea luându-şi femeie pe Mavra, şi nelocuind cu dânsa nici douăzeci de zile, a fost pârât, şi l-au dus la Arian, guvernatorul Tebaidei.
Acesta i-a poruncit să-şi aducă cărţile pe care le citea creştinilor, el însă n-a voit să facă aceasta, ci încă a zis guvernatorului că el îşi ţine cărţile în loc de copii, şi cu acestea se întăreşte şi de îngeri este păzit, când îi cheamă într-ajutor prin puterea dumnezeieştilor cuvinte ce erau scrise în cărţi; şi că nimeni nu-şi va da de bunăvoie copiii săi spre moarte.
Pentru aceasta i-au băgat prin urechi piroane de fier arse, din care i s-au vătămat luminile ochilor, şi i s-au scurs.
După aceea îi legară gleznele la o roată i-au pus o zăbală în gură, şi l-au spânzurat cu capul în jos, legându-i o piatră de grumaji.
Dar neslăbindu-se el cu aceste chinuri, a gândit guvernatorul să amăgească pe femeia lui, Mavra, şi a luat-o cu amăgiri, zicându-i să se împodobească şi să slujească idolilor.
Iar ea nu a ascultat de dânsul, ci mai vârtos ascultând ce o învăţa sfântul Timotei, soţul ei, ea a mărturisit înaintea guvernatorului că este creştină.
Atunci i-au smuls părul capului şi i-au tăiat degetele şi au băgat-o în apă clocotită, în care nefiind opărită sfânta, a crezut guvernatorul că apa nu este clocotită şi a poruncit să i se toarne apă în mână.
Atunci sfânta a luat cu mâna ei apă din căldare şi turnându-i în mână s-a jupuit pielea de pe mâna guvernatorului.
Pentru aceasta au fost răstigniţi amândoi, şi stând nouă zile răstigniţi, se învăţau unul pe altul să rabde chinurile, şi se sfătuiau să nu slăbească, şi aşa şi-au dat sufletele în mâinile lui Dumnezeu.
În vremea când se aflau sfinţii pe cruce, diavolul venind în vedenie la sfânta muceniţă Mavra, i-a dat un pahar de miere cu lapte, şi o îndemna să-l bea, iar ea cu rugăciunea sa l-a alungat; şi iarăşi a văzut cum a dus-o la o apă curgătoare, şi o îndemna să bea; dar ea zise:
“Nu voi bea dintr-acestea, ci din paharul vieţii şi al nemuririi ce mi-a pregătit Hristos” – şi aşa a fost diavolul biruit şi s-a depărtat de la dânsa.
Şi venind îngerul lui Dumnezeu la dânsa, a văzut sfânta că a dus-o la cer, şi luând-o de mână îi arătă un scaun, şi haină luminoasă peste dânsa şi o cunună, şi-i zise: “Acestea ţi s-au gătit ţie”.
După aceea a dus-o într-un loc mai înalt, şi iarăşi îi arătă alt scaun şi haină înfrumuseţată şi cunună, şi-i zise:
“Acestea s-au gătit spre moştenire bărbatului tău. Iar osebirea locului însemnează că bărbatul tău a fost pricinuitor al mântuirii tale“.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Diodor şi Rodopian diaconul.
Aceştia au trăit în zilele aceleiaşi persecuţii a lui Diocleţian, iar pentru credinţa în Hristos au suferit ocări multe şi chinuri şi bătăi, la Afrodisia Cariei, în Asia Mică, mai apoi fiind ucişi cu pietre şi-au dat sufletele lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniță Xenia făcătoarea de minuni (+ 318)
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Petru, făcătorul de minuni, episcopul Argosului.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor douăzeci şi şapte de mucenici, care prin foc s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sf. Teofan, monah de Vatopedi (Muntele Athos) și episcop de Periteorion în regiunea Xantia
Tot în această zi, pomenirea Sf. Mamai, catolicos al Georgiei (sec. VIII)
Tot în această zi, pomenirea Cuvioșii Mihail și Arsenie, întemeietorii mănăstirii georgiene din Muntele Olimp în Bitinia (sec. IX)
Tot în această zi, pomenirea Sf. nou mucenic Ahmed caligraful (+ 1682)
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Teodosie, egumenul Lavrei Grotelor din Kiev şi începătorul monahismului de obşte în Rusia.
Părintele nostru Teodosie al Peșterilor Kievului, împreună cu Sfântul Antonie al Peșterilor Kievului, este considerat unul din fondatorii Lavrei Peșterilor Kievului (Mănăstirea Peșterilor din Kiev) și înființării monahismului în Rusia în secolul al XI-lea.
Stampă din 1848 reprezentând Adunarea de la Blaj, sub drapeluri ale Casei de Habsburg (negru-galben) și tricoloruri româneșt (Muzeul Unirii Alba Iulia)
Ziua mondială a libertăţii presei (World Press Freedom Day – UNESCO)
În fiecare an, la 3 mai, sunt marcate principiile fundamentale ale libertăţii presei şi este adus un omagiu jurnaliştilor care şi-au pierdut viaţa în timpul exercitării profesiei.
Ziua mondială a libertăţii presei a fost proclamată de Adunarea Generală a ONU, în 1993, în urma unei recomandări adoptate la a XXVI-a sesiune a Conferinţei Generale a UNESCO.
ONU a declarat ziua de 3 mai drept Ziua mondială a libertăţii presei pentru a aduce în atenţia publică importanţa şi necesitatea respectării libertăţii de exprimare, conform articolului 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului:
“Orice om are dreptul la libertatea exprimării opiniilor; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat“, dar şi ca răspuns la o chemare a jurnaliştilor africani, care, în 1991, a condus la Declaraţia Windhoek privind pluralismul şi independenţa mijloacelor de informare în masă.
Sărbătoarea națională a Poloniei (adoptarea, în 1791, a „Constituției de la 3 Mai” – a doua constituție democratică din lume, după SUA și prima din Europa)
Polonia – Varșovia – foto: ro.wikipedia.org
Polonia (în poloneză Polska, oficial Republica Polonă, în poloneză) este o țară din Europa Centrală, care se învecinează cu Germania la vest, cu Cehia și Slovacia la sud, cu Ucraina și Belarus la est și cu Lituania, Rusia și Marea Baltică la nord.
Are, de asemenea, o frontieră maritimă cu Danemarca și Suedia. Întreaga suprafață a Poloniei este de 312.679 km², situând acest stat pe poziția 70 în lume din punct de vedere al suprafeței.
Polonia are o populație de 38,5 milioane de locuitori, concentrați, în principal, în orașe și municipii mai mari, precum capitala istorică – Cracovia, și cea actuală – Varșovia.
Evenimentele Zilei de 3 mai în Istorie:
- 3 mai 1494 – Cristofor Columb a văzut pentru prima oară insula Jamaica;
- 3 mai 1791 – Sejmul polonez a adoptat Constituția poloneză din 3 mai, una dintre primele constituții moderne din lume;
- 3 mai 1942 – Marina japoneză a declanșat invazia insulei Tulagi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
3 mai 612 - S-a născut imparatul bizantin Heraclius Konstantin (Constantin al III- lea); (d. 641).
Heraclius împreună cu fii săi Constantin şi Heraklonas – foto: ro.wikipedia.org
Heraclius Konstantin (3 mai 612 – 20 aprilie sau 24 mai/26 mai 641), cunoscut sub numele de Constantin III, a fost împărat bizantin în 641, fiul lui Heraclius și fratele lui Heraklonas.
Constantin a fost numit co-împărat pe 22 ianuarie 613 (9 luni).
În 629 s-a căsătorit cu vara sa de gradul doi, Gregoria, cu care a avut doi copii: Constans și Theodosiu.
În 641, la moartea lui Heraclius, a devenit împărat împreună cu fratele său mai mic, Herakonas.
El a dat mai mult de 2 milioane de solidi lui Valentinus Aršakuni, un adjutant al unui nobil important, ca să fie distribuiți soldaților, pentru a asigura fiului său tronul.
După patru luni a murit de tuberculoză, lăsându-l pe Heraklonas unic împărat. La scurt timp, Constans, fiul său, a devenit împărat.
3 mai 1074 - A murit Sfântul Cuvios Teodosie de la Lavra Pecerska (Teodosie al Peșterilor Kievului) (n. 1009/1029)
Sfântul Cuvios Teodosie de la Lavra Pecerska (1009/1029 – 1074) – foto preluat de pe doxologia.ro
Părintele nostru Teodosie al Peșterilor Kievului, împreună cu Sfântul Antonie al Peșterilor Kievului, este considerat unul din fondatorii Lavrei Peșterilor Kievului (Mănăstirea Peșterilor din Kiev) și înființării monahismului în Rusia în secolul al XI-lea. Prăznuirea lui se face pe 3 mai.
3 mai 1270 - A murit regele Bela al IV-lea al Ungariei;( n.1206).
Bela al IV-lea, regele al Ungariei – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
În timpul domniei sale a avut loc marea invazie mongola din 1241, dar moartea lui Ogudai han (al treilea fiu al lui Gingis Han) a determinat retragerea trupelor mongole.
Lui Béla al IV-lea i se datorează reconstrucția țării, printr-o politică de repopulare a tarii aducand în Ungaria coloniști din Franta,Valonia si Renania.
A confirmat drepturile cumanilor refugiați în Ungaria din calea marii invazii mongole, cumani care au constituit importante corpuri de armată în confruntările ulterioare.
3 mai 1415 - S-a născut Cecily Neville, mama regilor Angliei Edward al IV -lea şi Richard al III-lea ; (d. 31.05.1495).
3 mai 1469 - S-a născut Niccolò Machiavelli, scriitor, om politic și istoric italian, reprezentant ilustru al istoriografiei renascentiste; (d. 1527).
Niccolò Machiavelli, scriitor, om politic și istoric italian – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Opera sa capitală, Il principe („Principele”), este considerată primul tratat modern de politica.
3 mai 1481 - A murit sultanul otoman Mahomed al II-lea; (n.1432).
Mahomed al II-lea – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
A ajuns sultan la vârsta de 19 ani, a fost sultan al Imperiului Otoman între 1444 și 1446, și între 1451 și 1481.
A fost unul dintre cei mai puternici sultani din istoria Imperiului Otoman. Cucerirea Constantinopolului in 1453, l-a transformat pe Mahomed în cel mai renumit conducător în lumea musulmană.
În următorii 30 de ani el a încercat nu numai să facă din noua capitală cel mai important și mai frumos oraș din lumea întreagă, ci și să devină, el însuși, ca urmaș al împăratului Bizanțului, conducătorul absolut al unui imperiu în plină expansiune.
Pentru a realiza acest lucru, el a început prin a distruge tot ceea ce reamintea de puterea bizantină.
A ordonat uciderea oricăruia dintre grecii bizantini ce ar fi putut fi numit imparat. In timpul domniei sale turcii au patruns adanc in Balcani,purtand lupte crancene cu Serbia, Bulgaria, Albania si Tarile Romane.
3 mai 1494 - Navigatorul Cristofor Columb a descoperit insula Jamaica.
3 mai 1560 - Diaconul Coresi și Tudor diacul încep tipărirea (până la 30 ianuarie 1561), la Brașov, a primului „Tetraevanghel” în limba română.
Diaconul Coresi, lucrare din piatră a sculptorului Ion Meiu – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Textul celor patru Evanghelii a fost tiparit cu titlul : Tetraevanghelul romanesc iar la traducerea lui din slavona au contribuit si preotii romani din Scheii Brasovului.
3 mai 1720 - Frederic I este încoronat rege al Suediei după ce soția lui, Ulrica Eleonora, a abdicat.
Frederic I, suedeză Fredrik I, (1676 – 1751) – foto: ro.wikipedia.org
Frederic I, suedeză Fredrik I, (17 aprilie 1676 – 25 martie 1751) a fost prinț consort al Suediei din 1718 până în 1720, rege al Suediei din 1720 până la moartea sa și landgraf de Hesse-Kassel din 1730.
Ulrica Eleonora (23 ianuarie 1688 – 24 noiembrie 1741), a fost regină a Suediei din 5 decembrie 1718 până la 29 februarie 1720, apoi regină consort până la moartea ei. A fost cel mai mic copil al regelui Carol al XI-lea al Suediei și a reginei Ulrica Eleonora a Danemarcei și a fost numită după mama ei.
După decesul fratelui ei, regele Carol al XII-lea, în 1718, fără moștenitori, ea a pretins tronul.
Sora ei mai mare, Prințesa Hedvig Sophia a Suediei, avea un fiu Karl Frederic, Duce de Holstein-Gottorp în vârstă de 18 ani care a pretins dreptul primului născut.
Dar Ulrica Eleonora a afirmat că ea era cea mai apropiată rudă în viață a ultimului rege și a citat precedentul creat de regina Cristina a Suediei.
A fost recunoscută drept succesoare de Riksdag după ce a fost de acord să renunțe la puterile monarhiei absolute introdusă de tatăl ei Carol al XI-lea.
A abdicat în 1720 în favoarea soțului ei, Frederic I al Suediei.
3 mai 1758 - A murit Papa Benedict al XIV-lea; (n. 1675).
Benedict al XIV-lea – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
A scris numeroase lucrări de drept canonic și a dezvoltat studierea științelor la Roma. A protejat artele și industria, cât și literele pe care le cultiva el însuși.
A lăsat un mare număr de lucrări, care au fost publicate în anul 1788 (15 volume in-folio).
3 mai 1791 - Sejmul polonez a adoptat Constituția poloneză din 3 mai, una dintre primele constituții moderne din lume.
Constitution of 3 May 1791, by Matejko. Foreground: King Stanisław August (left) enters St John’s Cathedral, in Warsaw, where deputies will swear to uphold the constitution. Background: the Royal Castle, where the Constitution has just been adopted – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Constituția poloneză de la 3 mai 1791 este în general cunoscută ca prima constituție națională a lumii moderne din Europa și a doua din lume după constituția Statelor Unite.
Constituția din 3 mai 1791 a fost adoptată ca „Act Guvernamental” în acea zi de către Sejm (parlamentul) Uniunii Polono-Lituaniene și a rămas în vigoare timp de doar un an, până la Războiul Ruso-Polon din 1792.
Constituția din 3 mai a fost gândită cu scopul de a repara unele deficiențe politice vechi ale Uniunii Polono-Lituaniene și ale sistemului său tradițional al „Libertății de Aur”, care dădea drepturi și privilegii disproporționate nobilimii.
Constituția a introdus egalitate în drepturi politice între orășeni și nobilime și i-a pus pe țărani sub protecția guvernului, ameliorând cele mai rele abuzuri asupra iobagilor.
Constituția a abolit unele instituții parlamentare dăunătoare, cum era liberum veto, care la un moment dat făcea ca sejmul să fie la mila oricărui deputat care dorea, sau care era mituit de o putere străină, să respingă legile adoptate de acesta.
Constituția încerca să înlocuiască anarhia existentă și întreținută de unii dintre magnații țării cu o monarhie constituțională mai democratică.
Documentul a fost tradus și în lituaniană.
Adoptarea constituției din 3 mai a provocat ostilitatea activă a vecinilor Uniunii. În Războiul de Apărare a Constituției, Uniunea a fost trădată de aliatul său prusac, Frederick Wilhelm al II-lea, și învinsă de Imperiul Rus al Ecaterinei a II-a aliată cu Confederația Targowica, o coaliție de magnați polonezi și nobili fără pământ care se opuneau reformelor ce le-ar fi slăbit influența.
În ciuda înfrângerii Uniunii și a celei de-a doua divizări a țării, Constituția din 3 mai a influențat mișcările democratice ulterioare.
Ea a rămas, după dispariția Republicii Poloneze în 1795, timp de 123 de ani de divizare, un reper al luptei pentru restaurarea suveranității și unității Poloniei.
După cum spuneau doi dintre inițiatorii săi, Ignacy Potocki și Hugo Kołłątaj, ea a fost „testamentul lăsat de Patrie”.
3 mai 1826 - S-a născut Regele Carol al XV-lea al Suediei, care a detinut totodată si coroana Norvegiei, sub numele de Carol al IV-lea ; (d. 1872).
3 mai 1847 - A avut loc la Iasi, in Principatul Moldova, premiera comediei „Piatra în casă”, de Vasile Alecsandri.
Vasile Alecsandri, portret realizat de Constantin Daniel Stahi- foto: ro.wikipedia.org
Vasile Alecsandri (n. 21 iulie 1821, undeva în ținutul Bacăului, Moldova — d. 22 august 1890, Mircești, județul Roman, România), poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.
Stampă din 1848 reprezentând Adunarea de la Blaj, sub drapeluri ale Casei de Habsburg (negru-galben) și tricoloruri româneșt (Muzeul Unirii Alba Iulia)- foto: ro.wikipedia.org
Adunarea Naţională de la Blaj din 3/15 mai – 5/17 mai 1848 a fost una dintre adunările românilor din Transilvania din timpul revoluţiei de la 1848, prin care aceştia şi-au expus revendicările naţionale, politice, religioase şi sociale, pentru ca naţiunea română din Ardeal să beneficieze de aceleaşi drepturi ca şi celelalte naţiuni care locuiau în această provincie.
Punctele votate de Adunarea Naţională de la Blaj din 3/15 mai – 5/17 mai 1848 sunt cele de mai jos.
3 mai 1849 - S-a născut Bernhard von Bulow, om politic, cancelar al Reichului și prim–ministru al Prusiei între 1900–1909; (d. 28.10.1929).
3 mai 1851 - Nicolae Balcescu tine la Paris conferinta intitulata “Miscarea romanilor din Ardeal la 1848″ (titlul original era “Discursul cetateanului Balcescu”, aparut in publicatia “Junimea romana”, la rubrica “Dare de seama asupra banchetului studentilor romani din 3/15 mai 1851″).
Nicolae Balcescu – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Cuvantarea lui Balcescu rememora atunci experienţa personală, trăită printre revoluţionarii ardeleni la 1848. Al.I. Odobescu a retipărit această cuvîntare în volumul ce conţinea opera capitală a lui N. Bălcescu, „Românii supt Michai vodă Viteazul”.
3 mai 1860 - Carol al XV-lea al Suediei-Norvegiei este încoronat rege al Suediei.
Carol al XV-lea (1826 – 1872) în anii 1860 – foto: ro.wikipedia.org
Carol al XV-lea (Carl Ludvig Eugen) (3 mai 1826 – 18 septembrie 1872) a fost rege al Suediei (sub numele de Carol al XV-lea) și rege al Norvegiei (sub numele de Carol al IV-lea) din 1859 până la moartea sa.
În cadrul aceleiasi conferinte a fost revendicata autonomia Transilvaniei pe baza “Diplomei leopoldine” si a “Pragmaticei sanctiuni”.
Catedrala din Blaj, sfârșitul secolului al XIX-lea – foto: ro.wikipedia.org
Pronunciamentul de la Blaj din 3 mai 1868, inițiat de Ioan Rațiu și George Bariț, a fost o formă de acţiune politică a fruntaşilor români din Transilvania prin care s-a protestat împotriva abolirii autonomiei şi încorporării Transilvaniei la Ungaria. În contextul dualismului austro-ungar, Transilvania a avut parte de consecinţe nefaste, cunoscând o intensă politică de maghiarizare, fundamentată pe noile legi privind naţionalităţile, presa, învăţământul, alegerile.
Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din București, prescurtat BCU, este o bibliotecă frecventată în special de studenți, dar și de ceilalți participanți la viața academică.
Este situată în Palatul Fundației Universitare Carol I, sediul fostelor Fundații Regale.
Clădirea a fost construită pe locul cumpărat de regele Carol I și a fost proiectată de arhitectul francez Paul Gottereau.
Construcția clădirii a fost finalizată în 1893 iar în următorii doi ani așezământul, numit Fundația Universitară Carol I, a fost dotat și amenajat.
Inaugurarea a fost făcută de regele Carol I la 14 martie 1895. În 1911, sub conducerea aceluiași arhitect, edificiul este extins și este dat în folosință la 9 mai 1914.
3 mai 1892 - S-a născut Sir George Paget Thomson, fizician englez, laureat al Premiului Nobel pe 1937 (d. 1975)
Sir George Paget Thomson (3 mai 1892 – 10 septembrie 1975) a fost un fizician englez, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, împreună cu americanul Clinton Joseph Davisson, pentru descoperirea proprietăților ondulatorii ale electronului, prin difracția electronilor.
3 mai 1898 - S-a născut Golda Meir, om politic evreu, fost prim ministru al statului Israel.
Golda Meir (născută Golda Mabovici, n. 3 mai 1898 – d. 8 decembrie 1978) a fost politiciană social-democrată israeliană, al patrulea prim-ministru al statului Israel.
Meir a fost aleasă prim ministru al Israelului la 17 martie 1969, după ce servise ca ministru de externe.
A fost prima femeie din Israel și a treia din lume care a ocupat funcția de șefă de guvern.
A demisionat asumându–şi responsabilitatea pentru deciziile sale din timpul Razboiului Arabo–Israelian (1973).
3 mai 1903 - S-a născut popularul actor si cantaret american Bing Crossby; (d,14 octombrie 1977).
Bing Crossby – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
3 mai 1917 - S-a născut Kiro Gligorov, om politic din R.Macedonia (FYROM).
3 mai 1920 - S-a născut Ray “Sugar” Robinson (Walker Smith), boxer american, de şase ori campion mondial; (d.12.04.1989).
Ray “Sugar” Robinson – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
3 mai 1920 - S-a născut compozitorul roman Alexandru Pașcanu.
3 mai 1924 - Echipa României de rugby câștigă prima medalie olimpică pentru țara noastră.
3 mai 1928 - S-a născut cantaretul american de culoare James Brown, o legenda a muzicii rock.
3 mai 1933 - S-a născut George Constantin, actor român de teatru și film; (d. 1994).
George Constantin – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
3 mai 1934 - S-a născut Georges Moustaki, compozitor și cântăreț francez de origine greacă. a scris pentru Edith Piaf melodia cantecului de succes „Milord”.
Georges Moustaki – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
3 mai 1937 - Romanul „Pe aripile vântului” al scriitoarei Margaret Mitchell, câștigă premiul Pulitzer.
Margaret Mitchell – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
3 mai 1942 - Marina japoneză a declanșat invazia insulei Tulagi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Invazia insulei Tulagi – Parte a Războiului din Pacific din al Doilea Război Mondial (Ofiţeri japonezi din Forţa Specială Navală de Debarcare care a ocupat insula Tulagi în luna mai 1942) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Invazia insulei Tulagi, la 3 şi 4 mai 1942, a făcut parte din Operaţiunea Mo, strategia Imperiulul Japonez din Pacificul de Sud şi Sud-Vest în 1942. Planul cerea ca Marina Imperială Japoneză să captureze Tulagi şi insulele dimprejurul ei aflate în protectoratul Solomon.
Scopul ocupaţiei Insulei Tulagi de către japonezi trebuia să acopere flancul, să ofere susţinere de recunoaştere pentru forţele japoneze care înaintau către Port Moresby în Noua Guinee, să ofere profunzime defensivă pentru baza japoneză din Rabaul, şi să servească drept bază pentru forţele japoneze în scopul de a ameninţa şi a bloca rutele de comunicare şi aprovizionare dinspre Statele Unite şi către Australia şi Noua Zeelandă.
În lipsa mijloacelor necesare pentru a rezista cu succes în faţa ofensivei japoneze în Insulele Solomon, comisarul britanic din Insulele Solomon şi cei câţiva soldaţi australieni asignaţi pentru defensiva insulei Tulagi au evacuat insula chiar înainte ca forţele japoneze să sosească la 3 mai.
A doua zi însă, o forţă condusă de un portavion american aflat în drum spre o misiune de a opune rezistenţă forţelor japoneze care înaintau spre Port Moresby (ce a avut ca rezultat Bătălia din Marea Coralilor) a lansat un atac aerian asupra forţei de debarcare japoneze din Tulagi, distrugând şi avariind mai multe vase şi avioane japoneze implicate în operaţiunea de debarcare.
Cu toate acestea, soldaţii japonezi au reuşit să ocupe Tulagi şi au demarat construcţia unei mici baze navale.
În lunile care au urmat, japonezii au înfiinţat o bază de realimentare navală, comunicaţii şi recunoaştere aeriană marină la Tulagi şi pe insuliţele Gavutu şi Tanambogo din apropiere şi, în iulie 1942, au început să construiască un aerodrom mare pe Guadalcanal. Activităţile japonezilor de pe Tulagi şi Guadalcanal au fost observate de avioanele de recunoaştere ale Aliaţilor, precum şi de personalul pazei de coaste australiene staţionat în zonă.
Deoarece aceste activităţi ameninţau liniile de aprovizionare şi comunicaţie ale Aliaţilor în Pacificul de Sud, forţele aliate au contraatacat cu debarcări pe Guadalcanal şi Tulagi la 7 august 1942, iniţiind campania Guadalcanal şi mai multe serii de bătălii navale, aeriene şi terestre între forţele aliate şi cele japoneze care, împreună cu campania din Noua Guinee, aveau să hotărască cursul războiului în Pacificul de Sud.
3 mai 1946 - Potrivit rechizitoriului din 29 aprilie, începe audierea în procesele de la Tokyo, împotriva membrilor japonezi ai armatei imperiale și a foștilor oficiali guvernamentali invinuiti de crime de razboi.
3 mai 1946: Potrivit rechizitoriului din 29 aprilie, începe audierea în procesele de la Tokyo, împotriva membrilor japonezi ai armatei imperiale și a foștilor oficiali guvernamentali invinuiti de crime de razboi – foto: ro.wikipedia.org
3 mai 1948 - Președintele SUA, Harry Truman, semnează legea privind instituirea „Planului Marshall” (planul a fost prezentat la 5 iunie 1947, de secretarul de stat George Marshall).
foto preluat de pe beyondplanb.eu
Planul Marshall, în engleză: The Marshall Plan, cu numele oficial European Recovery Program (ERP), a fost primul plan de reconstrucție conceput de către Statele Unite ale Americii și destinat țărilor europene afectate de Al Doilea Război Mondial.
El a avut ca scop ajutorul financiar rapid pentru reconstrucția Europei și asigurarea de aliați pentru Statele Unite ale Americii pe continent.
3 mai 1950 - S-a născut cantareata britanica de muzica pop, Mary Hopkin.
3 mai 1955 - S-a născut Steve Jones, chitarisr si vocalist britanic (Sex Pistols, Professionals, Generation X, Iggy Pop).
3 mai 1960 - Intra in vigoare Conventia de la Stockholm privind crearea Asociatiei Europene pentru Liber Schimb (AELS), din care fac parte Austria, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia, Elvetia si Marea Britanie .
3 mai 1971 - A decedat Sidonia Drăgușanu, scriitoare și publicistă româncă; (n. 1908).
3 mai 1975 - Nadia Comăneci devine la vârsta de 13 ani și jumătate, campioană absolută a Europei la gimnastică, precum și pe aparate (sărituri, paralele și bârnă).
Nadia Elena Comăneci (n. 12 noiembrie 1961, Onești, județul Bacău) este o gimnastă română, prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic de gimnastică.
Este câștigătoare a cinci medalii olimpice de aur.
Este considerată a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX și una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile, „Zeița de la Montreal”, prima gimnastă a epocii moderne care a luat 10 absolut.
Este primul sportiv român inclus în memorialul International Gymnastics Hall of Fame.
3 mai 1976 - S-a născut gimnasta româncă de talie mondială Vanda Hadarean laureată cu argint olimpic la Barcelona 1992.
Vanda Maria Hadarean – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Locuiește actualmente în Canada și practică fitness-ul. Este Miss Fitness Canada 2008 și pe 11 septembrie 2008 a fost încoronată Miss Fitness World în Las Vegas, pentru a doua oară.
3 mai 1979 - Margaret Thatcher a câștigat alegerile și a devenit prima femeie prim–ministru din istoria Marii Britanii.
A deținut această funcție până la 22 noiembrie 1990.
Margaret Thatcher fotografiată de Terence Donovan, circa 1995–96 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
3 mai 1987 - A murit cantareata franceza de origine italiana Dalida; (n.17.01.1933).
Dalida (n. Iolanda Cristina Gigliotti, 17 ianuarie 1933), a fost o cântăreață și actriță franceză.
S-a născut în Egipt din părinți italieni, dar și-a petrecut o mare parte a vieții în Franța, unde, după ce a primit cetățenia franceză, a avut numele Yolanda Gigliotti.
Ea a primit 55 de discuri de aur și a fost prima cântăreață care a câștigat un disc de diamant.
Dalida s-a sinucis cu barbiturice pe data de 3 mai 1987,in Franta,Paris.
Ea a scris un bilet de adio, prin care isi cerea iertare pentru gestul sau.
3 mai 1990 - Demonstranții din Piața Univesității din Bucuresti primesc un mesaj de solidaritate de la Paris, din partea scriitorului Eugen Ionescu care se declara „academician golan“.
3 mai 1991 - Asociația mondială a ziarelor și Federația Internațională a Editorilor de Ziare adoptă ziua internațională a presei libere. Se semneaza “Declaratia de la Windhoek” (Africa de Sud), care sublinia ca “o presa libera, pluralista si independenta, este o componenta esentiala a oricarei societati democratice”.
3 mai 1995 - A decedat muzicologul Alfred Hoffman; (n. 1929).
3 mai 1996 - Prima vizită la București a secretarului general al NATO, Javier Solana.
Francisco Javier Solana de Madariaga (n. 14 iulie 1942) este un fizician și politician socialist spaniol. După ce a deținut pe rând funcțiile de Ministru al Culturii, Ministrru al Educației și Ministru al Afacerilor Externe al Spaniei (în perioada 1992–1995) și apoi a fost Secretar General al NATO (1995–1999), din octobrie 1999 până în decembrie 2009 Javier Solana a exercitat funcțiile de Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru Politică Externă și de Securitate Comună, Secretar General al Consiliului Uniunii Europene și Secretar General al Uniunii Vest-Europene.
3 mai 1997 - Sahistul rus Garry Kasparov începe partida de șah cu supercomputerul IBM Deep Blue.
Garry Kasparov versus Deep Blue in 1997 – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Evenimentul a fost urmărit de milioane de oameni în timp real pe site-ul IBM.
Din șase partide desfășurate pe parcursul a nouă zile, Kasparov nu a reușit să învingă computerul decât în prima partidă; în următoarea a fost invins, după care au urmat 3 remize.
În jurul meciului s-a produs un scandal care nu a facutobiectul unor investigații riguroase , adevărul din spatele învingerii lui Kasparov de către computer rămânând necunoscut.
Campionul rus a acuzat o neregulă în partida cu numărul doi, când, după o pauză de 15 minute, partea calculatorului a făcut o mutare atipică, pe care Kasparov o bănuiește ca asistare a computerului de către un om.
În cursul următoarelor partide s-au produs nereguli, precum intervenția unei echipe tehnice la momentul blocării computerului în timpul jocului.
Poziția IBM nu a fost exprimată printr-o contraargumentație pe bază de dovezi, acuzele lui Kasparov fiind respinse doar ca speculații calomnioase.
3 mai 1997 - Semnarea, la Kiev,de către miniștrii de externe ai Romaniei si Ucrainei a Tratatului cu privire la relațiile de bună vecinatate și cooperare dintre cele doua tari.
Emil Constantinescu – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Pe 2 februarie 1997, președintele României din momentul acela, Emil Constantinescu, semnase acest Tratat considerat la momentul respectiv de opinia publica un act de trădare națională, care consfințea de bună voie, pentru totdeauna, pierderea tuturor teritoriilor răpite României, de sovietici, prin Pactul talharesc Ribbentrop-Molotov, și făcute cadou Ucrainei: Bucovina de Nord, Ținutul Herța, Ținutul Hotin şi judeţele din sudul Basarabiei. Acest Tratat a fost semnat si de presedintii SENATULUI si ai ADUNĂRII DEPUTAŢILOR , Alexandru Barladeanu si Martian Dan.
foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
3 mai 1998 - Președintele german, Roman Herzog, deschide „Anul Fontane“, care marchează centenarul morții scriitorului Theodor Fontane (20 septembrie 1898).
Theodor Fontane (n. 30 decembrie 1819, Neuruppin – d. 20 septembrie 1898, Berlin) a fost un scriitor german. A aparținut, alături de Paul Heyse, grupării literar-artistice Tunnel über der Spree.
3 mai 2003 - A decedat pictorul roman Constantin Piliuță; (n. 1929).
3 mai 2004 - Organizația arabă a drepturilor omului – OADH – a solicitat ONU să formeze o comisie de anchetă cu privire la „torturile sistematice practicate de forțele de ocupație din Irak”.
3 mai 2008 - Peste 134.000 de persoane au murit sau au fost date dispărute, în urma ciclonului Nargis în Myanmar, cel mai mare dezastru natural de la cutremurul din Oceanul Indian din 2004.
Pronunciamentul de la Blaj din 3 mai 1868, inițiat de Ioan Rațiu și George Bariț, a fost o formă de acţiune politică a fruntaşilor români din Transilvania prin care s-a protestat împotriva abolirii autonomiei şi încorporării Transilvaniei la Ungaria.
În contextul dualismului austro-ungar, Transilvania a avut parte de consecinţe nefaste, cunoscând o intensă politică de maghiarizare, fundamentată pe noile legi privind naţionalităţile, presa, învăţământul, alegerile.
Dr. Ioan Rațiu (n. 19 august 1828, Turda – d. 4 decembrie 1902, Sibiu), nepot de frate al lui Vasile Rațiu, a fost un om politic român transilvănean, avocat, unul din întemeietorii Partidului Național Român din Transilvania, al cărui președinte a fost între 1892-1902. A fost unul din principalii autori ai Memorandumului adresat în 28 mai1892 împăratului Francisc Iosif I în numele națiunii române din Transilvania – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
La 3/15 mai 1868, la împlinirea a două decenii de la Marea Adunare Naţională de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, în timpul unei adunări populare, la care au participat în jur de 60.000 de țărani din Transilvania, un grup de fruntaşi ai românilor din Transilvania dau publicităţii un nou protest împotriva abolirii autonomiei Principatului şi încorporării lui la Ungaria.
Pronunciamentul de la Blaj, aşa cum este cunoscut în istorie acest act de protest în masă, a fost publicat în ziarele româneşti din Transilvania: „Telegraful Român”, „Gazeta Transilvaniei”, „Federaţiunea”, iar un exemplar a fost înaintat guvernului.
Autorii protestului arată că „inteligenţa română, adunată spre a serba aniversarea zilei de 3 mai” s-a adunat pentru a discuta asupra situaţiei politice prezente, în care a fost aruncată „în contra voinţei sale”, şi împreună au alcătuit acest pronunciament, „din dorinţă către patrie şi naţiunea noastră”.
George Bariț, uneori scris Gheorghe Barițiu, (n. 4 iunie 1812, Jucu de Jos, comitatul Cluj – d. 2 mai 1893, Sibiu) a fost un istoric și publicist român transilvănean, întemeietorul presei românești din Transilvania – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
În acest act se reafirmă că „românii, majoritatea precumpănitoare a locuitorilor Transilvaniei” rămân neclintiţi pe lângă principiile din 3/15 mai 1848.
Ei se pronunţă pentru autonomia Transilvaniei pe baza diplomei leopoldine, pentru repunerea în vigoare a legilor adoptate de Dieta de la Sibiu în 1863 (legea privind egalitatea politică şi confesională a naţiunii române şi legea prin care limba română devenea oficială în Transilvania, alături de limba maghiară şi germană), pentru redeschiderea Dietei transilvane pe baza unei adevărate „reprezentaţiuni poporale”, căci Dieta de la Pesta nu poate fi îndreptăţită a face legi valide pentru Transilvania.
Se mai arată că, în condiţiile existente, singura cale de a obţine „încuviinţarea şi şi valoarea convicţiunilor noastre politice” este cea a publicităţii, făcând astfel un serviciu regimului prin „descoperirea francă a nemulţumirii provenitoare din purcederea dânsului în afacerile Transilvaniei”.
Pronunciamentul s-a pronunțat pentru autonomia Transilvaniei și pentru repunerea în vigoare a legilor adoptate de Dieta de la Sibiu în 1863, anume legea privind egalitatea politică și confesională a națiunii române, precum și legea prin care limba română a fost declarată limbă oficială în Marele Principat al Transilvaniei, alături de limba maghiară și germană. Pronunciamentul a solicitat redeschiderea Dietei Transilvaniei.
Continuatori ai liniei Pasivismului, autorii Pronunciamentului au arătat că nu recunosc unirea Transilvaniei cu Ungaria, iar în consecință nu recunosc nici dreptul Parlamentului de la Budapesta de a adopta legi pentru Transilvania.
Documentul a reafirmat boicotul vieții politice a țării, precum și refuzul recunoașterii instituțiilor maghiare.
Pronunciamentul a fost publicat în ziarele de limba română din Transilvania, în România și în țările vestice.
Drept răspuns, Ministrul Justiției din Ungaria a inițiat proceduri publice împotriva semnatarilor (Basiliu Rațiu, președintele capitulului mitropolitan, profesorul Ioan Micu Moldovan etc.). În zilele ce au urmat, ziarele au publicat numeroase declaraţii de solidaritate cu poziţia exprimată în Pronunciamentul de la Blaj.
Autorităţile maghiare au trecut la măsuri represive, declanşând o aprigă campanie de persecuţii.
Iacob Mureşanu a fost destituit din funcţia de director şi profesor al gimnaziului din Braşov, sub motiv că a fost pus în urmărire penală pentru crimă de tulburare a ordinii publice, deoarece publicase Pronunciamentul în „Gazeta Transilvaniei”.
Acuzaţi de crimă contra liniştii publice, principalii autori ai documentului urmau să fie judecaţi de tribunalul din Târgu Mureş.
Basiliu Rațiu (n. 25 decembrie 1783, Turda, Comitatul Turda – d. 12 decembrie 1870, Blaj, comitatul Alba de Jos), cunoscut și ca Vasile Rațiu, Baziliu Rațiu cu predicatul de Nagylak (Noșlac), în ungurește Vazul Rácz sau Ratz în germană , a fost preot greco-catolic, protopop, profesor, rector al Seminarului Diecesan din Blaj, canonic și primul prepozit capitular mitropolitan al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
În Dieta de la Pesta, patru deputaţi români au interpelat guvernul (prin Ilie Măcelariu), în legătură cu măsurile poliţieneşti şi judiciare ordonate împotriva intelectualilor consideraţi principalii semnatari ai Pronunciamentului.
În România numeroase gazete, precum „Românul”, „Trompeta Carpaţilor”, au publicat articole de solidarizare cu românii din Transilvania.
Numeroşi intelectuali, precum Carol Davila, B. P. Haşdeu, au mers în Transilvania în iunie 1867, cu ocazia încoronării lui Franz Josef ca rege al Ungariei, pentru a protesta împotriva dualismului.
Ca urmare a frământărilor politice, o ordonanţă regală a suspendat procesul intentat semnatarilor Pronunciamentului de la Blaj.
Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a declarat 3 mai a fi Ziua Internațională a Libertății Presei sau doar Ziua Mondială a Presei, observată pentru a conștientiza importanța libertății presei și a reaminti guvernelor obligația lor de a respecta și susține dreptul la libertatea de exprimare consacrată în temeiul articolului 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948 și care marchează aniversarea Declarației de la Windhoek, o declarație a principiilor presei libere elaborată de jurnaliștii din ziare africane în Windhoek în 1991.
”Relatarea într-o lume curajoasă: Impactul Inteligenței Artificiale asupra libertății presei și a mass-media” (‘Reporting in the Brave New World: The Impact of Artificial Intelligence on Press Freedom and the Media”) este tema enunțată de UNESCO cu ocazia Zilei mondiale a libertății presei în 2025.
Libertatea de exprimare în fața revoluției Inteligenței Artificiale (IA) reprezintă una din problemele momentului. Creșterea rapidă și utilizarea IA schimbă jurnalismul, mass-media și libertatea presei în moduri semnificative. Deși principiile mass-media libere, independente și pluraliste rămân cruciale, impactul IA asupra colectării, prelucrării și diseminării informațiilor este profund, prezentând atât oportunități inovatoare, cât și provocări serioase.
IA poate contribui la susținerea libertății de exprimare prin facilitarea accesului la informații, permițând mai multor persoane să comunice în întreaga lume și schimbând modul în care informațiile circulă la nivel global. În același timp, IA aduce noi riscuri. Poate fi folosită pentru a răspândi informații false sau înșelătoare, discursul instigator la ură și pentru a susține noi tipuri de cenzură. Unii actori folosesc IA pentru supravegherea în masă a jurnaliștilor și cetățenilor, creând un efect descurajant asupra libertății de exprimare. Marile platforme tehnologice folosesc IA pentru a filtra și controla conținutul vizualizat. Există îngrijorări tot mai mari că IA ar putea face ca mass-media globală să devină omogenă, să reducă punctele de vedere diferite și să elimine instituțiile media mai mici.
Inteligența artificială joacă un rol important și în alegerile naționale, ajutând la verificarea faptelor și la combaterea dezinformării. De asemenea, oferă jurnaliștilor și alegătorilor instrumente pentru a sprijini participarea informată la democrație. Dar IA poate fi folosită și pentru a crea conținut fals, dar realist, cum ar fi deepfake-urile, care pot afecta încrederea în sistemele democratice. Abordarea acestor provocări necesită colaborarea dintre guverne, mass-media și societatea civilă.
Astfel, peisajul mediatic s-a schimbat semnificativ de când Adunarea Generală a ONU a proclamat Ziua Mondială a Libertății Presei în 1993. Ziua Mondială a libertății presei 2025 se concentrează pe modul în care inteligența artificială afectează libertatea presei, libera circulație a informațiilor, independența mass-media și obiectivul global de a asigura accesul la informație și de a proteja libertățile fundamentale (ODD 16.10). Cadrul creat de ONU – Global Digital Compact – subliniază că este important să se abordeze problemele cauzate de tehnologie, protejând în același timp viața privată și libertatea de exprimare a oamenilor.
Evenimentul organizat de UNESCO cu ocazia Zilei mondiale a libertății presei din acest an își propune să exploreze impactul IA asupra libertății presei și a dreptului la libertatea de exprimare, precum și să abordeze relevanța continuă a informației ca bun public, așa cum se prevede în Declarația Windhoek+30 din 2021, care a fost aprobată în unanimitate de Conferința Generală a UNESCO.
Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici, (n. 1821 – d. 3 mai 1900), a trăit în secolul al XIX-lea, fiind monah la mănăstirea Cernica, apoi stareţ vreme de 41 de ani (1854-1900) al Mănăstirii Lainici. Prăznuirea sa se face pe 3 mai.
Cuviosul Irodion Ionescu s-a născut la Bucureşti în anul 1821, primind la botez numele de Ioan. La vârsta de 20 de ani, simţind chemarea spre viaţa monahală, a intrat ca vieţuitor la Mănăstirea Cernica, unde era pe atunci stareţ Sfântul Calinic. A fost tuns în monahism în anul 1846, primind numele de Irodion.
Era iubitor de fraţi, nevorbind pe nimeni de rău şi era nevoitor, chinuindu-şi trupul cu posturi, privegheri îndelungi şi sute de metanii zilnice. A ajuns să fie iubit şi respectat de toată obştea şi mai ales de stareţul său, Sfântul Calinic.
Când acesta devine episcop de Râmnic, îşi ia cu el câţiva ucenici pentru a-l ajuta. Între aceştia se afla şi cuviosul Irodion, pe care episcopul îl trimite la schitul Lainici în anul 1851.
În 1853, este hirotonit diacon, apoi preot, având ascultarea de ecleziarh, apoi de stareţ, însărcinare pe care şi-o păstrează, cu scurte întreruperi, vreme de 41 de ani.
Când duhovnicul Sfântului Calinic a trecut la Domnul, acesta şi l-a ales pe cuviosul Irodion, fostul său ucenic, ca duhovnic şi povăţuitor. Cucerit de darurile duhovniceşti ale stareţului Irodion, Sfântul Calinic avea să-l numească „Luceafărul de la Lainici”.
Cuviosul Irodion a avut multe de îndurat din partea celor din jurul său, care-l pizmuiau pentru viaţa lui curată şi pentru darurile de care îl învrednicise Dumnezeu, însă el a răbdat toate cu smerenie.
Faima lui s-a întins repede atât în Regatul României cât şi dincolo de munţi, în Transilvania, căci se învrednicise de darul facerii de minuni, alungând şi duhurile necurate.
Era şi văzător cu duhul, astfel încât mulţi dintre cei care alergau la el primeau vindecare sufletească şi trupească. A prevestit şi pustiirea schitului, care avea să se şi petreacă nu după multă vreme de la adormirea sa.
Cuviosul Irodion a trecut la Domnul pe în ziua de 3 mai 1900, fiind îngropat la schitul Lainici.
La şapte ani după adormirea sa, la stăruinţele ucenicului său şi prin grija stareţului de atunci, trupul său a fost dezgropat pentru a i se face iarăşi rânduiala înmormântării, potrivit unei vechi rânduieli monahale, însă, dezgropându-l, i-au aflat trupul neputrezit.
Întrucât schitul nu avea un osuar sau o gropniţă, trupul cuviosului Irodion a fost îngropat din nou, cu slujba cuviincioasă. La mormântul cuviosului veneau mulţi credincioşi să se roage, căutând şi primind alinare şi vindecare, căci sfântul avea şi după moarte darul facerii de minuni.
Din prea mare evlavie, mai mulţi au încercat să sape mormântul ca să ia părticele din moaştele Sfântului Irodion, spre cinstire.
După ce obştea monahală s-a reînnoit cu monahi de la mănăstirea Frăsinei (1929), în anul 1930, stareţul Visarion a pus să se dezgroape moaştele cuviosului din nou şi le-a aşezat într-un sicriu mai mic, iar sicriul a fost pus într-o groapă dublă, foarte adâncă, aşezând mai apoi deasupra, pe ascuns, osemintele altui părinte, ca să ferească moaştele cuviosului de eventualii hoţi.
Taina s-a păstrat atât de bine încât stareţul următor, Caliopie, care a încercat să afle moaştele sfântului, făcând săpături între anii 1975-1985, a găsit doar osemintele aşezate deasupra acestora şi, ştiind că nu aflase ceea ce căuta, a oprit după o vreme cercetările, văzând că nu reuşea să afle sfintele moaşte. Credincioşii care aveau evlavie la cuviosul Irodion au rămas tulburaţi.
După căderea comunismului, odată cu reînceperea, în libertate, a canonizării sfinţilor români, s-a ridicat şi problema proslăvirii cuviosului Irodion de la Lainici.
Dovezi despre viaţa sfântă a cuviosului s-au strâns încă de la începutul anilor 1990, însă acesta a început cu sfinţii din perioade mai timpurii.
Sub îndrumarea mitropolitului Irineu al Olteniei, s-a încheiat cercetarea istorică asupra vieţii sfântului şi s-a trecut, după zile de post şi rugăciune, la dezgroparea mormântului pentru aflarea sfintelor moaşte.
După câteva încercări nereuşite, acestea au fost găsite în sfârşit pe 10 aprilie 2009: erau foarte uşoare, maronii-portocalii la culoare şi răspândeau o mireasmă plăcută.
Au fost aşezate într-o raclă, spre închinare, în biserica mănăstirii Lainici.
Proslăvirea
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a proslăvit pe cuviosul Irodion de la Lainici prin Temei nr. 6370 din 29 octombrie 2010, rânduindu-i ca zi de prăznuire data de 3 mai (ziua trecerii lui la Domnul).
Proclamarea solemnă a canonizării sfântului Irodion s-a făcut la mănăstirea Lainici în ziua de 1 mai 2011.
Imnografie
Tropar, glas 1:
Părinte duhovnicesc al Sfântului Ierarh Calinic, povățuitor al călugărilor și luceafăr al Olteniei, Sfinte Cuvioase Părinte Irodioane, ajutătorul celor din nevoi; pentru aceasta cu îngerii din ceruri te veselești, cu care roagă-L pe milostivul Dumnezeu să ne dăruiască pace și mare milă.
Condac, glasul al 7-lea :
Cel ce ai fost vrednic cinstitor al Preacuratei Maicii Domnului, încrezându-te ei ca un fiu, în lăcașurile Domnului ai ajuns jertfelnic sfânt al Dumnezeirii; că aprins fiind de focul Duhului Sfânt, ai întărit în rugăciune pe ucenicii tăi, cu care te bucuri în veci, părinte Irodioane.
Sfântul Cuvios Irodion devenise făcător de minuni din viață. Avea puterea de a alunga duhurile necurate din oameni, îi radiografia la prima vedere, spunându-le păcatele lor și cele ale înaintașilor lor.
S-a născut în 1821 la București primind numele la botez de Ioan. Pe la vârsta de 20 de ani intră ca viețuitor la Mănăstirea Cernica, atras fiind de viața isihastă ce se trăia aici, sub oblăduirea starețului Calinic. În 1846 este tuns în monahism, primind numele de Irodion. Odată tuns în monahism, tânărul monah Irodion conștientizează marea vocație la care a fost chemat adăugând nevoință peste nevoință. Era foarte iubitor de frați, nu discredita pe nimeni niciodată, se ferea de orice vorbire de rău, postea foarte mult, dormea doar 3-4 ceasuri pe noapte și făcea sute de metanii pe zi. Prin aceste nevoințe devine foarte iubit de toata obștea, impunând mult respect și apreciere chiar și față de starețul său.
În septembrie 1850 starețul său Calinic este hirotonit episcop la Râmnicu Vâlcea unde și-a luat cu el mai mulți ucenici pentru a-i fi spre ajutor în refacerea episcopiei amintite ce era într-o vizibilă decădere.
Printre ucenicii luați este și monahul Irodion pe care-l va detașa pe la sfârșitul anului 1851 la Schitul Lainici de pe Valea Jiului și pe care-l va hirotoni în diacon și apoi în preot în anul 1853, numindu-l ecleziarh. Iar în 1854 îl numește stareț la schitul Lainici. Între 1854-1900 starețul Irodion a păstorit 41 de ani acest schit cu mici intermitențe. A fost cel mai longeviv stareț al schitului Lainici din toate timpurile.
După moartea duhovnicului său, Sfântul Calinic, episcopul, își ia ca duhovnic pe ucenicul său Irodion, starețul de la Lainici. Astfel ucenicul îi devine duhovnic avei. Nu după mult timp, cucerindu-se de evlavia sa, Sfântul Calinic îl va numi „Luceafărul de la Lainici”. Simțea o mare ușurare, avea o aleasă încredere și deosebită apreciere la adresa starețului Irodion.
Venea foarte des la Lainici Sfântul Calinic la povață și spovadă. Se cunoaște faptul că spre sfarșitul vieții avea la sufletul său acea triadă de mănăstiri – Cernica, Frăsinei și Lainici, la care ținea foarte mult și pe care le susținea în rugăciunile sale.
Cuviosul Irodion, ca toți marii sfinți, a avut foarte multe ispite din partea confraților săi, dar el, formându-se în duhul isihast cernican, le biruia cu smerenie și cu răbdare. Cu cât înainta în virtute, cu atât i se înmulțeau ispitele, călindu-se în ele precum aurul în foc. Acesta fiind paradoxul sfințeniei – suferința.
Foarte repede își duce faima atât în Oltenia cât și dincolo de Carpați, în Transilvania Imperiului Austo-Ungar. Devenise făcător de minuni din viață. Avea puterea de a alunga duhurile necurate din oameni, îi radiografia la prima vedere, spunându-le păcatele lor și cele ale înaintașilor lor.
La un moment dat îi aduce îi aduce în dar, o femeie ce locuia în acești munți, un vas cu lapte. Cuviosul îi refuză categoric vasul cu lapte spunându-i ca nu-l primește deoarece nu-i de la capra ei.
– Ba nu, părinte, de la capra mea este. L-am muls acum, este proaspăt.
– Nu, femeie, nu-l primesc pentru că nu mai este cu adevărat de la capra ta. Aseară ai dat-o diavolului și foarte des ai acest obicei rău. De aceea pentru ca ai dat diavolului capra, laptele nu mai este al ei, ci al diavolului. Te rog iartă-mă, dar nu-l primesc!
Vădită femeia fiind de păcat s-a întors acasă cu laptele cerându-și iertare și făgăduindu-i că nu va mai drăcui niciodată.
Deci observăm cum starețul Irodion era văzător cu duhul. Foarte multă lume se vindeca și afla alinare de la el.
Pe 3 mai 1900 Cuviosul Irodion se mută la Domnul. La 7 ani de la mutarea sa la Domnul, starețul Teodosie Popescu, la insistențele ucenicului Cuviosului Irodion – ieromonahul Iulian Draghicioiu, cere epsicopului Râmnicului blagoslovenia pentru a-l dezgropa. Aceasta fiind o foarte veche tradiție monahală, care se păstrează mai ales în Muntele Athos până azi ca la 7 ani de la moartea monahului se dezgroapă și i se face din nou slujba înmormântării.
Așa s-a petrecut și cu trupul Cuviosului Irodion. Este dezgropat, însă cu toții au rămas surprinși deoarece trupul era întreg și neputrezit. Au raportat episcopului faptul acesta, la care episcopul ar fi exclamat: „Aista mi-ai fost, Irodioane” (adica chiar așa sfânt cu adevărat mi-ai fost, Irodioane).
Însă, i-au făcut slujba înmormântării și l-au pus în mormânt, deoarece Lainiciul nu avea osuar sau gropniță, cum aveau alte mănăstiri mai mari, pentru a fi puse acolo. Cuviosul Irodion fiind în viață, a profețit că la câțiva ani de la mutarea sa la Domnul Lainiciul va fi pustiit. Ceea ce s-a și întâmplat în Primul Război Mondial. „Fiii mei, să știți că puțin după ducerea mea, schitul acesta va rămâne mulți ani pustiu. Voi, însă, îngropați trupul și nu uitați legămintele călugărești ce le-ați dat lui Hristos”
( Patericul românesc, pag. 472, Ioanichie Bălan).
În acest război mondial ucenicul cuviosului Irodion, ieromonahul Iulian Drăghicioiu este luat prizonier de către armatele germane, deportat în Germania, unde a și murit în lagăr ca martir. Fotografia părintelui Iulian ne-a fost dăruită în anul 2008 de către o strănepoată de-a dumnealui, socotind această descoperire ca o mare taină ce se vrea deslușită.
La mormântul Părintelui Irodion se făceau minuni, se vindecau demonizații și se alungau duhurile necurate. Veneau oamenii atât din Regat cât și din Transilvania să-și aline durerile și suferințele la mormântul Cuviosului Irodion, unde se și întâmplau.
În 1929 este numit stareț la Lainici părintele Visarion Toia împreună cu un grup de 6 monahi de la Frăsinei. Printre monahii veniți cu Părintele Visarion erau Calinic Cărăvan, următorul stareț isihast 1952-1975, Părintele Nicodim Sachelarie, Gherontie Ghenoiu și alții.
La mormântul Cuviosului Irodion făcându-se multe minuni, vrăjmașul diavol sub masca evlaviei a îndemnat pe diverse persoane (probabil și monahale) să dezgroape mormântul și să sustragă părticele din moaștele cuviosului. De aceea părintele Visarion găsind această situație ingrată, a dezgropat pentru a doua oară moaștele prin anii 1930 (prima fiind în 1907). Am putea numi aceasta ca o a doua aflare a moaștelor Cuviosului Irodion. A pus moaștele într-un alt sicriu mai mic și le-a îngropat la o adâncime de 2,5 metri. La fundul gropii de 2 metri adâncime a săpat altă gropniță mai mică de 1,2/0,7 metri, a pus sfintele moaște în acel sicriu mai mic, le-a îngropat, a pus pământ normal peste ele iar la adâncimea normală a unei gropi de 1,8 – 2 metri a presărat alte oseminte de la alt părinte pentru a deruta pe toți potențialii viitori căutători de sfinte moaște. Toate acestea le-a făcut foarte tainic. Nu știm dacă următorul stareț Calinic Cărăvan a știut această taină. Cert este că celălalt stareț de după părintele Calinic, părintele Caliopie 1975 – 1985 a făcut săpături ca să dezgroape sfintele moaște prin 1985. A săpat la 2 metri adâncimea unei gropi normale, a găsit acele oase puse la derută, a astupat groapa și a închis subiectul.
După 1990, cei care au rămas au fost învinuiți, acuzați de diferite persoane evlavioase că nu vor să dezgroape sfintele moaște. Se știa că s-a încercat de către Părintele Caliopie în 1983 dar nu se putea spune deoarece s-ar fi produs confuzie și necredință. S-au răbdat toate acele insulte și s-a așteptat momentul.
Mitropoliții Olteniei de după 1990; IPS Nestor si IPS Teofan au dorit să canonizeze pe Cuviosul Irodion cercetându-i viața plină de sfințenie, însă probabil nu se împlinise numărul de rugăciuni.
Noul mitropolit al Olteniei IPS Irineu având evlavie specială la Sfântul Calinic și implicit la duhovnicul său Cuviosul Irodion a purces la demararea procesului de canonizare (cercetare istorică și dezgroparea mormântului).
În ajunul Sfântului Calinic, pe 10 aprilie 2009, cu post de câteva zile și cu rugaciune asiduă, însuși mitropolitul Irineu împreună cu obștea mănăstirii au participat la dezgropare. Ajungând la 2 metri adâncime s-a dat de acele oseminte străine.
A fost un examen foarte greu, îi cuprinsese pe toți deznădejdea că nu s-a găsit ceea ce se căuta. IPS Mitropolit a poruncit să se sape în continuarea mormântului, cu toate că era iarbă, însă spre surprinderea tuturor s-a dat de un schelet întreg. Inițial s-a crezut că acesta este dar deznădejde. Era alt viețuitor, așa cum scria pe cărămida de sub cap: „Mitrofan schimonahul 1864”.
IPS Mitropolit Irineu a poruncit să se sape în partea opusă la celălalt capăt al mormântului. La 2 metri adâncime s-a dat de alte oseminte mai vechi la care se pare că se mai umblase.
Deznădejde și dezamăgire i-a cuprins pe toți. Deja se săpaseră 3 morminte la rând unul în capul celuilalt. Se făcuseră o groapă imensă de 6 metri lungime, 2 metri adâncime și 1,5 metri lățime. Toți se rugau cum puteau și cum știau. Se pare că se năruia orice speranță. La fundul gropii centrale era pământul mai moale, s-a început evacuarea lui și spre surprindere, se întrezărea conturul unei alte gropi mai mici. Au inceput să apară semne. S-a găsit la 2,1 metri adâncime un toc de bocanc după care au început să apară cuie ce erau aproape descompuse de rugină.
Primul impact vizual pozitiv a fost în momentul când a apărut prima parte din sfintele moaște. Aveau o culoare maronie-portocalie. În al doilea rând erau nefirești de ușoare, ca un pai, ca o hârtie. Iar în al treilea rând au început să emane un miros plăcut.
În cele din urmă s-a găsit și cărămida cuviosului Irodion ce i-a fost pusă sub cap.
Astfel s-a descoperit marea comoară ascunsă intenționat a doua oară prin anii 1930 la 2,5 metri adâncime. S-a descoperit în parte marea taină a Luceafărului de la Lainici. După 109 ani Sfântul Irodion se lasă a fi descoperit pentru a treia oară. O putem numi a treia aflare a moaștelor Sfântului Irodion de pe data de 10 aprilie 2009. De data aceasta au fost puse într-o raclă la închinare în biserică spre folosul duhovnicesc al tuturor doritorilor și al cinstitorilor sfinților din ceruri.
Sfântul Calinic l-a numit pe cuviosul Irodion „Luceafărul de la Lainici” deoarece cu adevărat a fost un mare luceafăr, un mare luminător și rugător. Sfântul Irodion este ultima verigă a lanțului neo isihast românesc din sec. XIX.
Neo isihasmul românesc începe la sfârșitul secolului al XVIII-lea prin Vasile de la Poiana Mărului, Sfântul Paisie Velicikovschi Starețul de la Neamț, Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica, Sfântul Grigorie Dascălul, Sfântul Calinic de la Cernica și continuă cu Sfântul Cuvios Irodion, Starețul de la Lainici.
Îi mulțumim Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Irodion pentru că a acceptat a fi dezgropat de nevredniciile noastre și-l rugăm fierbinte să mijlocească și pentru noi înaintea Prea Sfintei Treimi. Amin!
Sfinții mucenici Timotei și Mavra (sau Maura) au fost un cuplu de creștini nou căsătoriți care au suferit mucenicia la Teba în Egipt în anul 304, sub Arianos, guvernatorul păgân al Tebaidei, în timpul domniei împăratului Dioclețian.
Prăznuirea lor în Biserica Ortodoxă se face pe 3 mai.
Acest sfânt Timotei aflându-se în chipul clericilor, în Egipt, fiind anagnost, învăța poporul din satul Penapeon sfintele cuvinte. După aceea luându-și femeie pe Mavra, și nelocuind cu dânsa nici douăzeci de zile, a fost pârât, și l-au dus la Arian, guvernatorul Tebaidei.
Acesta i-a poruncit să-și aducă cărțile pe care le citea creștinilor, el însă n-a voit să facă aceasta, ci încă a zis guvernatorului că el își ține cărțile în loc de copii, și cu acestea se întărește și de îngeri este păzit, când îi cheamă într-ajutor prin puterea dumnezeieștilor cuvinte ce erau scrise în cărți; și că nimeni nu-și va da de bunăvoie copiii săi spre moarte.
Pentru aceasta i-au băgat prin urechi piroane de fier arse, din care i s-au vătămat luminile ochilor, și i s-au scurs. După aceea îi legară gleznele la o roată i-au pus o zăbală în gură, și l-au spânzurat cu capul în jos, legându-i o piatră de grumaji.
Sf. Mc. Timotei (†304) – foto preluat de pe basilica.ro
Dar neslăbindu-se el cu aceste chinuri, a gândit guvernatorul să amăgească pe femeia lui, Mavra, și a luat-o cu amăgiri, zicându-i să se împodobească și să slujească idolilor. Iar ea nu a ascultat de dânsul, ci mai vârtos ascultând ce o învăța sfântul Timotei, soțul ei, ea a mărturisit înaintea guvernatorului că este creștină.
Atunci i-au smuls părul capului și i-au tăiat degetele și au băgat-o în apă clocotită, în care nefiind opărită sfânta, a crezut guvernatorul că apa nu este clocotită și a poruncit să i se toarne apă în mână. Atunci sfânta a luat cu mâna ei apă din căldare și turnându-i în mână s-a jupuit pielea de pe mâna guvernatorului.
Pentru aceasta au fost răstigniți amândoi, și stând nouă zile răstigniți, se învățau unul pe altul să rabde chinurile, și se sfătuiau să nu slăbească, și așa și-au dat sufletele în mâinile lui Dumnezeu.
Sf. Mc. Mavra (†304) – foto preluat de pe basilica.ro
În vremea când se aflau sfinții pe cruce, diavolul venind în vedenie la sfânta muceniță Mavra, i-a dat un pahar de miere cu lapte, și o îndemna să-l bea, iar ea cu rugăciunea sa l-a alungat; și iarăși a văzut cum a dus-o la o apă curgătoare, și o îndemna să bea; dar ea zise:
“Nu voi bea dintr-acestea, ci din paharul vieții și al nemuririi ce mi-a pregătit Hristos” – și așa a fost diavolul biruit și s-a depărtat de la dânsa.
Și venind îngerul lui Dumnezeu la dânsa, a văzut sfânta că a dus-o la cer, și luând-o de mână îi arătă un scaun, și haină luminoasă peste dânsa și o cunună, și-i zise: “Acestea ți s-au gătit ție“.
După aceea a dus-o într-un loc mai înalt, și iarăși îi arătă alt scaun și haină înfrumusețată și cunună, și-i zise: “Acestea s-au gătit spre moștenire bărbatului tău. Iar osebirea locului însemnează că bărbatul tău a fost pricinuitor al mântuirii tale“.
Un an mai târziu Arianos s-a convertit el însuși la creștinism și a murit el însuși ca mucenic, prăznuirea lui făcându-se pe 14 decembrie.
Biserica sfintei Mavra
Icoana făcătoare de minuni a sfintei Mavra de la biserica din Zakynthos, Grecia – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org
O biserică cu hramul Sfintei Mavra se găsește pe insula Zakynthos din Grecia. Acolo se află icoana făcătoare de minuni a Sfintei Mavra, icoană care este originară din Egipt. În Zakynthos, un păstor a găsit această icoana într-o râpă mică, atunci când a văzut o lumină strălucitoare emanând din acel loc.
De trei ori a luat icoana, cu mare evlavie, și a dus-o în satul său, dar de fiecare dată icoana s-a întors în mod miraculos în locul unde fusese găsită. S-a hotărât să fie lăsată acolo și să fie construită o biserică chiar în acel loc, unde se află și astăzi (în satul Maherado din insula Zakynthos).
Actuala biserică a fost reconstruită în 1631, după ce un mare cutremur a distrus cea mai mare parte a bisericii originale.
În 1953, un alt mare cutremur a deteriorat biserica, dar aceasta a fost reconstruită de creștinii din insulă.
În aceeași perioadă cu prăznuirea din 3 mai, pe insula Zakynthos se celebrează și Duminica Tuturor Sfinților, în prima duminică de după Rusalii.
Imnografie
Tropar (Glas 4)
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Condac (Glas 4)
Multe feluri de rane răbdând, și cununi de la Dumnezeu primind, pentru noi cei ce săvârșim sfințită amintirea voastră, prea cuviose Timotee, și marită Mavro, rugați-vă către Domnul, ca să împace cetatea și poporul, căci El este credincioșilor întărire.
Viața Sfinților Mucenici Timotei și Mavra, soția lui
Sf. Mc. Timotei și soția sa, Mavra (†304) – foto preluat de pe doxologia.ro
În vremea prigoanelor, creștinii erau căutați spre muncire și aduși spre cercetare la Arian, ighemonul din Tebaida, pus de Dioclețian păgânul, împăratul Romei. Atunci au adus la acela pe un bărbat cu numele Timotei, citeț bisericesc, din satul Pirapei, tânăr de ani, care nu de mult, se însoțise cu o fecioară, anume Mavra, iar după douăzeci de zile de la nuntă a fost prins de păgâni, fiind creștin.
Pe acesta văzându-l ighemonul Arian, l-a întrebat: „Cine ești tu și din ce rânduială faci parte?”. Iar Timotei a răspuns: „Sunt creștin, citeț al Bisericii lui Dumnezeu”. Zis-a ighemonul către dânsul: „Oare numai tu singur nu ai auzit porunca împărătească care poruncește că tot cel ce nu aduce jertfă zeilor va pieri rău?”.
A răspuns Timotei: „Duhul lui Iisus Hristos petrece în mine; pentru aceea nu voi aduce jertfe zeilor voștri!”. Zis-a ighemonul: „Au nu vezi uneltele de muncă puse împrejurul tău?”. Răspuns-a Timotei: „Nici tu nu vezi pe îngerii lui Dumnezeu care mă întăresc pe mine”. Zis-a ighemonul: „Dă-mi mie cărțile tale, ca să înțeleg puterea lor!”. Răspuns-a Timotei: „Nebunule și necunoscătorule desăvârșit; cine din oameni cândva își dă la moarte pe fiii săi? Oare nu știi că acele cărți cele scrise de mine sunt fiii mei și, când citesc cărțile cele pentru Dumnezeu, îngerii Lui stau împrejurul meu?”. Zis-a ighemonul: „Nici zeilor nu jertfești, nici cărțile nu voiești să-mi arăți, deci vezi să nu-ți fie spre pedeapsă și nu spre bine o îndrăzneală ca aceasta”. Sfântul Timotei a răspuns: „Nu vreau să jertfesc și nici cărțile nu vreau să le arăt păgânilor, pentru că sunt creștin!”.
Atunci ighemonul, mâniindu-se, a poruncit să aducă două fiare ascuțite în chip de țepi, înroșite în foc și să le bage în amândouă urechile mucenicului. Și îndată, din acea durere cumplită, i-au curs amândouă luminile ochilor. Și i-au zis slujitorii mucenicului: „Iată, de vreme ce nu voiești să jertfești, ți-ai pierdut ochii!” Răspuns-a Sfântul Timotei: „Ochii trupului meu, care au văzut multe lucruri necuviincioase, au pătimit acum orbirea aceasta, iar cu ochii mântuirii, Domnul meu Iisus Hristos îmi luminează sufletul!”
Auzind ighemonul acestea, a poruncit ca, legându-i mâinile înapoi, să-i bage un lemn între dinți; apoi să-l spânzure cu capul în jos, legându-i o piatră grea de gramaji. Iar când slujitorii începeau să-i facă aceasta, mucenicul căutând spre cer, a zis: „Este Dumnezeu în cer și este puternic să mă izbăvească pe mine din aceste munci”. Și grele au fost acele munci Sfântului Timotei! Iar slujitorii sfătuiau pe ighemon ca, prin milă, mai vârtos decât prin muncire, să se sârguiască a-l pleca spre voia sa. Și i-au spus lui că Timotei este mire, deoarece nu are mai mult de douăzeci de zile de când a făcut nunta, și mireasa lui este foarte tânără. Deci îndată ighemonul a poruncit să o aducă și pe ea înaintea sa și a zis către dânsa: „Cum îți este numele?” Ea a răspuns: „Mă numesc Mavra”.
Zis-a ighemonul: „Mi-e jale de nenorocirea ta, că ești tânără și vei rămâne văduvă. Deci îți poruncesc să te împodobești cu podoabe frumoase, să-ți împletești părul, să te îmbraci cu haine alese și, mergând la bărbatul tău, să-l sfatuiești să aducă jertfă zeilor, ca să nu fii cu adevărat văduvă așa de tânără. Iar dacă îl vei îndupleca, vei lua de la noi multe daruri, aur și argint”. Deci, Mavra a făcut precum i-a poruncit ighemonul. S-a înfrumusețat cu podoabele și,cu hainele sale și, mergând la bărbatul său, l-a rugat mult să facă după voia ighemonului și să se izbăvească pe sine de niște munci ca acestea. Iar el nu putea să-i răspundă, având lemnul acela băgat în gură, care, ținându-i-o deschisă, nu putea să o frnpreune și să grăiască ceva. Și întorcându-se Mavra la ighemon, l-a rugat să poruncească să ia călușul din gura mucenicului, ca să poată vorbi cu dânsa. Și îndată a poruncit ighemonul ca să-i scoată acel căluș.
Și mergând Mavra la Sfântul Timotei, a stat aproape de el. Dar, mirosind mucenicul miros din hainele Mavrei, fiind stropite cu aromate mirositoare, a strigat: „Unde este tatăl meu, preotul Picolpos?” Iar tatăl lui, care stătea nu departe între popor și privea la pătimirea fiului său, s-a apropiat de dânsul și a zis: „Ce voiești, fericitul meu fiu?” Răspuns-a Timotei: „Te rog pe tine, tată, să faci un lucru bun, adică, luând oarecare petic, să-mi acoperi fața ca să nu simt mirosurile cele vătămătoare de suflet, care ies din hainele femeiești, pentru că acest miros este moarte, ce duce pe oameni la pierzare și le gătește gheena. Aceste mirosuri de arome sunt maică a poftei ajutătoare diavolului, vrăjmașe sfinților și urâciune drepților”.
Iar după ce a tăcut sfântul, Mavra a zis către dânsul: „Iubite Timotei, pentru ce mă defăimezi așa pe mine, care mai înainte nu te-am supărat cu nimic pe tine? Abia sunt douăzeci de zile de când ne-am luat și încă nu-mi știi obiceiurile mele, nici eu n-am cunoscut toate locurile casei tale. Atât de departe sunt de prihana cea părută, încât n-am schimbat cu altcineva vreun cuvânt și nici la masă cu cineva n-am stat, iar acum plâng, văzându-te pe tine în munci, și mă doare inima pentru tine. Fiind nevinovat, pătimești unele ca acestea, iar aceste pătimiri ale tale rănesc cu durere sufletul meu, că mă lași văduvă așa de tânără. Au doară te-ai îndatorat mult și, neavând cu ce să te răscumperi de datorie, de bunăvoie te-ai dat la moarte, supărat fiind de datornici? Dacă este așa, să vindem hainele noastre cele de mare preț și să plătim acea datorie. Iar dacă pentru dajdia poporului ești ținut în această primejdie și nu ai cu ce plăti, iată, înaintea ta sunt toate podoabele mele de nuntă, aurul și îmbrăcămintea de mireasă, vinde-le și să plătești dajdia împărătească”.
După niște cuvinte ca acestea ale ei, a zis Sfântul Timotei către dânsa: „Mavro, sora mea, când te-am văzut pe tine cu ochii mei sufletești ieșind din casă, am văzut pe diavolul mergând la dreapta ta și avea în mână o cheie cu care întorcea inima ta înapoi la lume”. Zis-a Mavra: „Fratele meu, Timotei, eu pe tine te caut și după aceasta, când te voi căuta, unde te voi afla? Și dacă va veni sâmbăta sau duminica, cine va citi cărțile tale?”
A zis Sfântul Timotei către dânsa: „O, Mavro, lasă cele de puțină vreme și deșarte ale acestei lumi și vino împreună cu mine la această frumoasă nevoință, pentru care ne vom învrednici să luăm cununi de la Mântuitorul nostru Dumnezeu și El ne va ierta toate păcatele noastre, ale celor ce de bunăvoie ne dăm la moarte pentru Dânsul”. Mavra a zis: „Când veneam la tine, inima mea era plină de lumească împătimire; iar după ce ai început a vorbi cu mine, Duhul lui Dumnezeu a intrat în mine! Deci, să știi, o, preaiubitul meu frate, că și eu tot pe acelea le doresc, pe care tu le-ai iubit!” Grăit-a către dânsa Sfântul Timotei: „Dacă grăiești adevărul, du-te de mustră pe ighemon pentru păgânătatea lui”. Iar Mavra a răspuns: „Mă tem, fratele meu, ca nu cumva să mă înfricoșez, văzând mulțimea muncilor și pe ighemon mâniindu-se și nu voi putea suferi, fiind prea tânără, căci am numai șaptesprezece ani”. Zis-a către dânsa Sfântul Timotei: „Nădăjduiește spre Domnul nostru Iisus Hristos și-ți vor fi muncile ca untdelemnul vărsat pe trupul tău și ca un duh de rouă în oasele tale, ușurându-ți toate durerile!”
După aceea a început mucenicul a se ruga lui Dumnezeu pentru dânsa, astfel: „Dumnezeule al tuturor darurilor celor bune, Cel ce ai dat ajutor în foc celor trei tineri și ai izbăvit pe Daniil din gurile leilor, prorocului prin proroc i-ai trimis hrană, ai întărit pe Avacum în ducerea prânzului; și nu numai în robie ai ajutat, ci și în groapa leilor și în cuptorul cel de foc ai mântuit pe cei ce nădăjduiesc spre Tine, întru mărturia iubirii Tale de oameni, prin care din cei robiți ai făcut proroci și mucenici; caută, Doamne, și acum spre roaba Ta, Mavra, Cela ce ne-ai împreunat pe noi în însoțire, fă-ne nedespărțiți pe noi în această nevoință și să nu fim osebiți din ceata sfinților Tăi mucenici. Ci ne dă nouă, ca pentru Tine să suferim muncile și moartea cu bărbăție și să se rușineze potrivnicii, neputând a ne despărți pe noi de la întocmirea cea cu un suflet, pe care o avem în Hristos Dumnezeul nostru, Căruia, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, I se cuvine slava în veci. Amin”.
Așa rugându-se Sfântul Timotei lui Dumnezeu pentru soția sa, Mavra, îndată fericita, pornindu-se cu Duhul Sfânt, a mers la ighemon și, stând înaintea lui, a zis: „O, necuratule ighemon, argint și aur te-ai făgăduit să-mi dai, vrând să pogori sufletul meu în pierzare, pentru că nimic mai mult nu dorește inima ta, fără numai suflete omenești, cărora, dăruindu-le aur, vrei să le omori; dar cu amăgirile tale nu mă vei birui pe mine, căci, îmbrăcându-mă în armele Domnului meu Iisus Hristos, am stat înaintea ta”. Iar ighemonul Arian a zis către ai săi: „Oare nu v-am spus mai dinainte de Timotei că este vrăjitor? Iată, a fermecat și pe femeia sa, ca împreună cu dânsa, să ni se împotrivească nouă”.
Apoi a zis către Mavra: „Oare și tu ți-ai ales mai bine moartea decât viața? Caută de vezi că te lipsești de această dulce viață prin muncile cele amare. Au doară văzând mai înainte moartea bărbatului tău, gândindu-te la văduvia ta, ți-ai ales să mori împreună cu dânsul? Nu te tulbura că vei fi văduvă, că te voi mărita cu un sutaș din cei mai bogați ai mei, ca să te desfătezi cu dânsul din dulceața vieții acesteia și să te veselești având bărbat mai de bun neam ca cel dintâi”. Răspuns-a fericita Mavra: „De toate deșertăciunile lumești lepădându-mă, n-am trebuință de sutașul tău! Și îți spun adevărul, că m-am însoțit cu Mirele ceresc Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, spre Care nădăjduiesc fără îndoială. Iată, cu inimă vitează am stat înaintea ta, netemându-mă de nedreapta ta judecată!”
Iar ighemonul mâniindu-se, a poruncit să-i smulgă tot părul capului ei. Apoi a zis: „Iată, părul tău este smuls; deci, te sfătuiesc să jertfești zeilor, pentru ca să nu mai suferi și alte munci grele ce te așteaptă”. Răspuns-a Mavra: „O, ighemoane, acum știu că Hristos al meu m-a primit, nepomenindu-mi păcatul cel din neștiință; că, ascultându-ți sfatul tău cel viclean, mi-am împodobit părul spre amăgirea fericitului meu bărbat. Bine ai făcut, smulgându-mi părul acesta, că prin smulgerea lui s-a ridicat acel mare păcat de la mine, ca să nu fiu eu, cu podoaba părului, sminteală poporului ce stă împrejur și se uită la această priveliște”.
Auzind ighemonul acest răspuns al ei, s-a mâniat și a poruncit să-i taie degetele de la mâini și să le arunce departe. Iar Sfânta Mavra a zis: „Și cu aceasta îmi faci un bine, luându-mi degetele, cu care puneam asupra-mi înșelătoarele împodobiri. Să știi dar, că nu cunoști acelea ce mi le faci mie; căci, iată, un al doilea păcat al meu ai făcut a se lua de la mine prin tăierea degetelor; drept aceea cu veselie stau înaintea ta, fiind gata la toate muncile poruncite de tine”. Și se mira ighemonul de acea răbdare a ei. Iar presbiterul, tatăl lui Timotei, stând acolo în priveliștea poporului aproape de Mavra și, privind la nevoința ei, a zis încet către dânsa: „O, Mavro, buna mea fiică, cum ai răbdat tăierea degetelor tale?” Răspuns-a lui Sfânta Mavra: „Părinte, precum vezi pe un om într-o grădină smulgând din rădăcină verdețurile și lepădându-le, tot astfel și eu priveam spre tăierea și lepădarea degetelor mele și nu simțeam nici o durere”.
Iar Arian ighemonul a poruncit apoi la doisprezece ostași, să umple o căldare mare cu apă, să o fiarbă și să arunce în ea pe Sfânta Mavra. După ce a fiert destul apa, încât clocotea ca un tunet, a aruncat în ea pe sfânta care a stat în mijloc nevătămată. Și grăia către ighemon: „Iarăși îți mulțumesc, că ai poruncit să mă spăl și să mă curăț de păcatele mele cele făcute în lume, ca prin inimă curată să mă apropii de Dumnezeul meu și să primesc cununa vieții. Pentru că cele ce le pătimesc de la tine, îmi sunt mântuire la Hristos Domnul meu. însă foarte te-ai grăbit să mă arunci în această căldare, nefiind încă fiartă, pentru că apa din ea este foarte rece, și nu simt căldură, precum nici pe celelalte munci nu le-am simțit”.
Și mâniindu-se ighemonul foarte, a început a se gândi că ostașii, având milă de femeia aceea, au vărsat afară apa fiartă și au turnat în locul ei apă rece, vrând ca astfel să păzească pe Mavra vie, ca s-o aibă spre pofta lor trupească. Deci, sărind de pe scaunul său, a alergat la căldare, vrând să știe dacă era cu adevărat rece apa din căldare. Și, apropiindu-se, a zis către sfântă: „Toarnă-mi puțină apă pe mâini, ca să știu dacă este rece!”. Sfânta i-a zis: „Ea este atât de rece, încât nici căldura ei n-o simt. Iar de nu ai cu ce să înfierbânți mai mult căldarea, apoi trimite la tatăl meu, care este lucrător de lemn, și îți va da un braț de lemne, ca să aprinzi focul sub căldare”. Iar acestea le zicea sfânta, ocărând pe ighemon. Deci, i-a turnat pe mâini apă fiartă din căldare și, îndată, de fierbințeala cea mare, atât i s-au ars mâinile, încât și pielea i s-a zbârcit, răcnind foarte tare de durere și cu mirare a strigat, zicând: „Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul Mavrei, că nu este altul afară de Acela, în Care se slăvește aceasta”.
Acestea zicând, a poruncit să elibereze pe sfânta. Dar mai înainte ca ea să fie liberă de judecată și de muncă, diavolul iarăși a intrat în inima ighemonului și-l îndemna să se împotrivească aceleia care, cu curată știință, avea credința cea bună către Dumnezeu. Deci, chemând pe muceniță, i-a zis: „încetează, Mavro, să nădăjduiești spre Hristos și jertfește zeilor”. Sfânta a răspuns: „Nu voi jertfi idolilor, pentru că am pe Domnul, Cel ce mă apără pe mine”. Zis-a ighemonul: „Gura ta o voi umple cu cărbuni aprinși, de nu vei jertfi”. Sfânta a răspuns: „Nu înțelegi că cele ce le faci în nebunia ta, poruncind să-mi umple gura cu cărbuni aprinși, mă curățesc cu totul de păcatele cele făcute cu limba și cu gura? Că și Domnul meu, când lui Isaia prorocul i-a arătat slava Sa și l-a făcut pe el să poată auzi cântările îngerești, fiindcă era încă în păcate, vrând să-l curățească, a trimis la el pe unul din serafimi, având în mâini un cărbune aprins, pe care îl luase cu cleștele din altar și a atins cu cărbunele buzele prorocului, zicând: Iată, s-a atins acesta de buzele tale și va șterge fărădelegile tale, iar păcatele tale le va curăți! Și dacă prorocul cu un cărbune a câștigat iertare de păcate, apoi, mă rog ție ca nu numai gura mea s-o umpli de cărbuni aprinși, ci și fața, capul și peste tot trupul să pui cărbuni aprinși și să-l arzi, ca să fiu bună mirosire a lui Hristos. Și Dumnezeu, Care a curățit altădată păcatele prorocului acela, să le curățească și pe ale mele”.
Niște cuvinte ca acestea auzindu-le ighemonul, s-a înspăimântat și totodată s-a aprins de mânie și a poruncit să aducă o făclie plină de pucioasă și de smoală, ca să ardă pe muceniță. Iar poporul care stătea împrejur, a strigat cu glas mare către ighemon, zicând: „Până când vei scorni munciri noi asupra acestei tinere fecioare? încetează de acum să te mânii, ighemoane, căci ne mirăm foarte de răbdarea ei”. Iar Sfânta Mavra, întorcându-se către popor, a zis: „Fiecare din voi să-și caute de lucrurile sale: bărbații să se îngrijească de lucrurile cele bărbătești, iar femeile să facă lucrurile lor cu curăție și cu blândețe. Iar pentru mine nimeni să nu se îngrijească, pentru că eu n-am trebuință de nici un sprijin sau ajutor de la voi, căci Dumnezeu, spre Care nădăjduiesc, este sprijinitorul meu”.
