Sfântul Mucenic Gordie a trăit în Cezareea Capadociei în timpul împăratului păgân Liciniu (308-324), fiind crescut în credinţa cea dreaptă creştină.
Adult fiind a fost luat în armată şi pus conducător peste o sută de oameni, pentru că întrecea pe mulţi cu tăria trupească şi cu bărbăţia sufletească.
Începând Liciniu prigoana aspră împotriva creştinilor, sutaşul Gordie s-a scârbit de slujba lui, a aruncat brâul ostăşesc, a părăsit toate înlesnirile vieţii din lume şi s-a dus în pustiu să locuiască mai bine cu fiarele decât cu închinătorii la idoli.
Şi întărindu-se cu duhul în pustiu, ca şi altădată proorocul Ilie, a luat îndrăzneală să iasă iar în lume, să lupte împotriva rătăcirii.
Şi aşa, când se ţineau în Cezareea alergări de cai în cinstea zeului Marte, Gordie a mărturisit pe Hristos în mijlocul hipodromului, spre bucuria creştinilor şi spre supărarea păgânilor.
Pe loc a fost adus înaintea eparhului, unde a mărturisit cu tărie credinţa creştină şi a murit ca martir.
Pe acest sfânt mucenic Gordie l-a cinstit cu frumos cuvânt de laudă Sfântul Vasile cel Mare.
Imnografie
Troparul Sfântului Mucenic Gordie
Glasul al 4-lea:
Mucenicul Tău, Doamne, Gordie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Condacul Sfântului Mucenic Gordie
Glasul al 2-lea
Pe Născătoarea de Dumnezeu…
Să lăudăm cu toţii pe Încununatul Mucenic Gordie, ostaşul cel nebiruit în lupte şi neînfrânt în încercări, care ne-a strălucit cu adevărat, de la răsărit, ca o stea mare, Dumnezeiască podoabă a mucenicilor lui Hristos.
Viața Sfântului Mucenic Gordie
Sf. Mc. Gordie (Secolul al IV-lea) – foto preluat de pe basilica.ro
Mucenicul lui Hristos, Gordie, era din cetatea Cezareei, născut din părinți creștini și crescut în dreapta credință creștinească. Venind în vârstă desăvârșită, a fost chemat la oaste și era sutaș, căci și cu trupească tărie și cu sufletească bărbăție covârșea pe alții. În acea vreme Liciniu, împăratul Romei (307-324), a vărsat otrava tiraniei asupra creștinilor și a ridicat mâna cea luptătoare contra lui Dumnezeu și a Bisericii lui Hristos, căci se trimiteau porunci și cărți împărătești pretutindeni, în toate târgurile și la toate locurile cele vestite, ca oamenii să nu se închine lui Hristos. Cel care ar fi făcut împotriva poruncii împărătești, acela trebuia să moară.
Deci, erau puși înaintea lor idoli de piatră și de lemn, ca oamenii să se închine idolilor ca lui Dumnezeu cel nezidit; iar cei ce nu se vor supune, să fie siliți cu chinuri. În toată cetatea s-a făcut tulburare, încât se jefuiau averile creștinilor, se pustiau casele credincioșilor, iar trupurile lor se sfărâmau; femeile cele drept-credincioase erau târâte în mijlocul cetății, nu era milă de cei tineri, nici cinste pentru cei bătrâni, ci cei ce nu erau vinovați cu nimic, aceia ca niște tâlhari pătimeau; temnițele erau pline, iar casele vestite și bogate nu mai aveau locuitori.
Pustietățile se umpleau de cei izgoniți pentru credința în Hristos; tatăl dădea la moarte pe fiu, fiul pe tată îl chemă la judecată, fratele se ridica asupra fratelui și sluga asupra stăpânului; era o cumplită noapte de nebunie asupra sufletelor omenești, încât unul pe altul, ca în întuneric, nu se cunoșteau; iar peste toate acestea, casele de rugăciune erau risipite de mâinile necuraților, sfintele altare răsturnate și nu era nici un fel de înainte aducere, nici de tămâie, nici loc spre slujba lui Dumnezeu. Pe toate le cuprinsese tristețea, ca un nor întunecat. Plăcuții lui Dumnezeu erau prigoniți, creștinii tremurau de cumplita chinuire, iar diavolii dănțuiau, înșelând toată lumea cu sângele cumplitelor jertfe.
Sfântul Gordie, văzând o primejdie că aceasta, și-a ales izgonirea de bunăvoie, pentru că, lepădând brâul ostășesc și slava vieții, precum și toate câte erau plăcute oamenilor iubitori de lume și de desfătări, voind mai bine să locuiască cu fiarele, în locurile pustii și de oameni neumblate, decât cu închinătorii de idoli, râvnind în acest chip Sfântului prooroc Ilie, care văzând slujirea de idoli a Sidonului, a fugit în muntele Horeb și a intrat în peșteră, căutând să vadă pe Dumnezeu, precum L-a și văzut, atât cât ochiul omenesc putea să-L vadă.
Într-acest chip Gordie a fugit de gâlcevile cetății, de strigătele târgului și a scăpat de măririle boierești, de judecățile clevetitorilor, vânzătorilor, cumpărătorilor, mincinoșilor, grăitorilor de rușine, fugind de jocuri și de glume, de risurile ce se fac prin cetăți, având auzul și ochii curați și, mai înainte de toate, fiindu-i inima curățită, putând să vadă pe Dumnezeu. Apoi s-a învrednicit dumnezeieștilor descoperiri și a învățat mari taine, nu de la oameni și nici prin oameni, ci câștigând învățător pe Sfântul Duh al adevărului.
Drept aceea, gândind la viața sa că este deșartă și scurtă, ca visul și că umbră, înseta foarte mult de veșnica petrecere de sus; și, ca un mare luptător se pregătea mai înainte de luptă, prin foame, prin priveghere, prin rugăciune și prin învățăturile duhovnicești; și mai ales aștepta ziua aceea, în care cetatea toată avea să facă praznic necuratului zeu Marte, sau, mai bine zis, diavolului, care iubea războaiele.
Sosind ziua aceea, s-a adunat la priveliște tot poporul să vadă alergările cailor, și din locuri înalte priveau toți, încât nu rămăsese în cetate nici un evreu sau elin, dar și mulți creștini, care viețuiau fără de grijă, nu se fereau de adunarea deșertăciunii, ci priveau foarte mulți la alergarea cailor și la meșteșugul călăreților. Slujitorii erau liberi în acea zi și se adunaseră acolo, iar copiii de la școli alergau la priveliște, unde mai erau și femei desfrânate și fără de rușine; deci era plină priveliștea de mulțimea oamenilor fără de rânduiala, care priveau cu nesaț la alergarea cailor.
Atunci, viteazul acesta mare la suflet, Gordie, pogorându-se din munte la priveliște, nu s-a temut de popor, nici n-a gândit în câte mâini de războinici se va da singur; ci, alergând cu neînfricată inimă, cu netemător suflet – ca prin niște pietre dese sau ca prin copaci mulți – prin poporul cel ce ședea la priveliște, a stat în mijloc, împlinind cuvântul Scripturii: Dreptul ca leul nădăjduiește și de ce să se teamă mai mult? Cu atâta îndrăzneală stând în priveliște, a strigat cu mare glas cuvintele proorocului Isaia, zicând: Aflatu-m-am celor ce nu mă căutau pe mine, arătatu-m-am celor ce nu întrebau de mine.
Cu aceste cuvinte a arătat că nu de nevoie este dus, ci de bunăvoie se dă spre mucenicească nevoință; și într-aceasta a urmat Domnului Hristos, care S-a dat Însuși evreilor celor ce-L căutau în întunecimea nopții. Apoi, îndată sfântul a făcut ca ochii tuturor să se întoarcă spre el, pentru că era bărbat înfricoșat la vedere; căci pentru petrecerea de multă vreme în munți, avea capul nespălat și plin de praf, barba lungă, îmbrăcat în haină proastă, uscat cu trupul și purtând un toiag. Toate acestea înfricoșau pe cei ce priveau la dânsul, însă și un dar dumnezeiesc strălucea pe fața lui.
După ce l-au văzut, îndată s-au ridicat de la toți diferite glasuri: credincioșii băteau din palme de bucurie, iar necredincioșii strigau asupra judecătorului, să poruncească să-l ucidă. Deci, văzduhul umplându-se de strigăte și de gâlceavă, caii erau defăimați, călăreții de asemenea, și în zadar umblau, căci nici unul nu voia să vadă altceva, decât numai pe Gordie și să audă cuvintele lui. Apoi toată priveliștea se umpluse de strigăte, care, sunând ca un vânt prin văzduh, acoperiseră zgomotul cailor. După aceea, propovăduitorul poporului făcând tăcere, trâmbitele au tăcut, fluierele și organele au încetat, numai singur Sfântul Gordie se auzea și se vedea. Acolo la priveliște stătea și voievodul, rânduind acele alergări și dând plată pentru întreceri, celor ce făceau alergările; deci au adus îndată la voievod pe sfântul și l-a întrebat cine și de unde este, din ce parte și neam. El a spus toate despre sine, ce fel de dregătorie a avut, pentru ce a lăsat-o și s-a dus în pustie și pentru ce s-a întors. „M-am întors, zicea el, să-ți arăt că întru nimic nu socotesc poruncile tale, iar pe Iisus Hristos Îl mărturisesc că este nădejdea și apărarea mea; apoi, auzind că tu ești om mai cumplit decât mulți alții, am ales într-adins această zi și vreme potrivită, pentru împlinirea scopului și făgăduinței mele”.
La aceste cuvinte s-a aprins minia eparhului ca un foc și toată iuțimea ce era într-însul a întors-o asupra Sfântului Gordie, zicând: „Chemați la mine pe chinuitori! Unde sunt bicele, bețele de plumb și roțile? Îndată să fie întins pe dânsele și să i se zdrobească trupul, apoi să fie spânzurat pe lemn, spre chinuire. Să se aducă uneltele morții ca să fie dat fiarelor, să fie tăiat cu sabie și aruncat în prăpastie. Dar toate acestea sunt puține asupra omului necurat, care nu o dată este vrednic a pieri cu o moarte, ci de multe ori”. Sfântul Gordie a răspuns: „Cu adevărat mare pagubă mi-aș fi făcut de n-aș fi voit să mor pentru Hristos, cu diferite chinuri” La aceste cuvinte ale lui, voievodul s-a pornit mai mult spre mânie și spre iuțimea sa cea firească și cu atât s-a făcut mai cumplit, cu cât Sfântul Gordie se arăta mai îmbărbătat în chinuri; căci cu nici un fel de chinuri, nici cu arme, n-a putut să-l întoarcă de la scopul lui, ci spre cer ridicându-și ochii, zicea cântarea psalmistului: Domnul îmi este ajutor și nu mă voi teme, ce-mi va face omul. Și iarăși: Nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine ești.
Și altele asemenea zicea, cum învățase din dumnezeieștile cărți, deșteptându-se spre bărbăție și răbdare. Apoi s-a arătat atât de curajos, încât singur cerea asupra sa chinurile, zicând: „Pentru ce întârziați? De ce stați? Strujiți-mi trupul și în bucăți zdrobiți-l; chinuiți-mă, precum voiți, să nu-mi răniți bună nădejde, căci cu cât îmi veți înmulți mai mult chinurile, cu atât mai multe răsplătiri voi lua de la Stăpânul meu; căci nevoia acestei vieți mijlocește veșnică veselie și voi lua în locul rănilor celor puse pe trupul meu hainele luminoase, la învierea cea de obște; în loc de necinste, îmi vor înflori cununile, în loc de osândirea cu tâlharii, voi petrece cu îngerii. Îngrozirile voastre sunt semințele pe care voi le semănați în mine, ca, ducându-mă, să merg cu bucurie și să iau cununile mele”.
Neputând voievodul ca prin mânia și chinurile sale să întoarcă de la credință pe Sfântul Gordie, a început vicleanul cu cuvinte înșelătoare spre a-l amăgi; pentru că așa s-a obișnuit diavolul, căci pe cei fricoși îi îngrozește, iar pe cei tari îi slăbește.
Deci, chinuitorul multe daruri dând sfântului și alte măriri îi făgăduia de la împăratul, zicând: „Împăratul voiește să-ți dea un cinstit loc între ostași, averi multe, bogății, măriri și tot ce vei voi”. Sfântul, auzind de toate aceste făgăduințe, a râs de nebunia lui, zicând: „Oare, poți să-mi dai mie ceva care ar putea să fie mai bun decât Împărăția Cerurilor?”. Atunci necuratul voievod, poruncind să fie de față soldatul care execută sentința, cu mâna și cu limba cea rea a dat răspuns pentru tăierea Sfântului Gordie.
Deci, sfântul, având să fie tăiat înaintea adunării poporului, l-au înconjurat prietenii și i-au dat cea din urmă sărutare; apoi plângând, îl rugau să nu se dea morții de bunăvoie, ca să nu-și piardă floarea vieții sale și să nu părăsească acest dulce soare. După aceea îl sfătuiau să se lepede de Hristos numai din gură. Și ziceau: ”Cu un cuvânt te izbăvești de la moarte, lepădându-te de Hristos din gură, iar din inimă să crezi într-însul, precum voiești; pentru că nu limbă o ascultă Dumnezeu, ci mintea care gândește și inimă. Și așa dacă vei face, și mânia judecătorului o vei îmblânzi, iar pe Dumnezeu milostiv către tine Îl vei face”. Dar el stătea ca o piatră în mijlocul mării, care, lovindu-se și bătându-se de valuri, rămâne neclintită; așa era și el nemișcat, în scopul său cel bun. Precum casa înțeleptului stă pe piatră și nu se risipește de puterea vânturilor ce suflă, a ploilor și a râurilor care năvălesc, tot astfel acest bărbat era tare și nemișcat în credința sa.
Apoi, văzând cu ochii cei duhovnicești pe diavol, înconjurând pe cunoscuții lui și îndemnând pe unul cu lacrimi, pe altul spre rugăminte și spre darea sfatului nefolositor, a zis către cei ce plângeau cuvântul Domnului: ”Nu plângeți pentru mine, ci plângeți pentru vrăjmașii lui Dumnezeu, care prigonesc pe creștini; pentru aceia zic să plângeți, care ne pregătesc nouă focul, iar pentru ei gheena și își adună mânia în ziua judecății. Încetați a mai sfărâma inima mea, pentru că eu nu numai o dată, ci de multe ori sunt gata a muri, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos”.
Iar către cei care îl sfătuiau să se lepede de Hristos cu cuvântul, a răspuns astfel: „Limba pe care, cu darul lui Hristos, o am nu pot s-o mișc ca să se lepede de Ziditorul său; deoarece cu inima se crede întru dreptate, iar cu gura se mărturisește spre mântuire. Deci, cum mă voi lepăda de Dumnezeul meu, Căruia din pruncie mă închin, fiind crescut întru sfânta credință? Oare nu se va cutremura cerul dacă mă voi lepăda de Dumnezeu? Oare nu-și vor ascunde lumina luminătorii cerești înaintea mea? Pământul mă va suferi și nu mă va înghiți de viu? Nu vă amăgiți. Dumnezeu nu poate fi batjocorit, ci din gurile noastre ne judecă pe noi, iar din cuvintele noastre ne îndreptează, și tot din cuvinte ne osândește. Oare n-ați auzit îngrozirea cea înfricoșată a Domnului? Cel ce se va lepăda de Mine, înaintea oamenilor, mă voi lepăda și Eu de el înaintea Tatălui Meu celui din ceruri.
Pentru ce mă sfătuiți să mă lepăd cu gura de Dumnezeul meu? Oare să-mi lungesc viața sau scap de moarte o vreme sau să adaug câteva zile vieții mele? Atunci de viața veșnică mă voi lipsi. Oare ca să scap de duhurile trupești? Dar acolo nu este durere, nu se vor vedea bunătățile drepților. Aceasta este nebunie, ca să-și cumpere cineva viața trecătoare cu viața veșnică și să piară cu sufletul. Așa și pe voi vă sfătuiesc, căci gândiți rău.
Învățați-vă bună înțelegere și adevărul și, lepădând minciuna, să ziceți: „Unul sfânt, Unul Domn Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin”. Pentru că aceste cuvinte le rostește limba, când tot genunchiul se pleacă întru numele lui Iisus: al celor cerești, al celor pământești și al celor de dedesubt”.
Acestea zicându-le Sfântul Gordie, și făcând semnul crucii pe dânsul, mergea la moarte fără frică în suflet, neschimbându-și fața cea luminoasă. Apoi s-a așezat la locul hotărât pentru moarte, fiind după sine un gelat, pe care îl vedea ca pe un înger, în mâinile căruia voia să-și dea sufletul său. Fiind tăiat, a câștigat viață fericită, fiind dus ca Lazăr, în glas de bucurie, la locul de odihnă veșnică, unde, luând răsplătirea nevoinței sale, slăvește în veci cu îngerii pe Domnul pentru care a pătimit.
Acest sfânt prooroc s-a născut în satul Sofes, din seminţia lui Levi, după întoarcerea evreilor din robia babilonică.
Încă de tânăr a avut viaţă curată şi sfântă. Numele lui se tâlcuieşte ‘înger’, pentru două pricini: una, că era la faţă frumos şi vesel şi alta, că toate câte proorocea el erau îndată adeverite, prin mijlocirea îngerului.
Cei nevrednici auzeau numai glasul îngerului, iar cei vrednici vedeau şi chipul îngerului.
Maleahi este cel din urma prooroc din Legea Veche şi a proorocit cu 430 de ani înainte de venirea Mântuitorului, despre înaintemergătorul Domnului (Luca 1, 17), adică despre Sfântul Ioan Botezătorul.
Murind, a fost îngropat în satul părinţilor săi.
După predanie, sfântul prooroc Maleahi era frumos la vedere, cu faţa rotundă, cu părul creţ de părea că este tuns, cu capul lunguieţ iar numele lui se tâlcuieşte ‘îngerul Domnului’.
Acest sfânt mucenic Gordie a trăit în Cezareea Capadociei pe vremea împăratului păgân Liciniu (308-324), fiind crescut în credinţa cea dreaptă creştină.
Când s-a mărit a fost luat la oaste şi pus peste o sută de oameni, pentru că întrecea pe mulţi cu tăria trupească şi cu bărbăţia sufletească.
Începând Liciniu prigoana aspră împotriva creştinilor, sutaşul Gordie s-a scârbit de slujba lui, a aruncat brâul ostăşesc, a părăsit toate înlesnirile vieţii din lume şi s-a dus în pustiu să locuiască mai bine cu fiarele decât cu închinătorii la idoli.
Şi întărindu-se cu duhul în pustiu, ca şi altădată proorocul Ilie, a luat îndrăzneală să iasă iar în lume, să lupte împotriva rătăcirii.
Şi aşa, când se ţineau în Cezareea alergări de cai în cinstea lui Marte, Gordie s-a arătat în mijlocul hipodromului, mărturisind pe Hristos, spre bucuria creştinilor şi spre turbarea păgânilor.
Pe loc a fost adus înaintea eparhului, unde a mărturisit cu tărie credinţa creştină şi liniştit şi-a întins gâtul să fie tăiat de sabie.
Pe acest sfânt mucenic Gordie l-a cinstit cu frumos cuvânt de laudă sfântul Vasile cel Mare.
Sfânta cuvioasă Genoveva (Nanterre, c. 419/422 d.Hr. – Paris 502/512 d.Hr.) este o sfântă care a trăit la Paris în secolele V-VI, și este considerată ca fiind ocrotitoarea Parisului.
Prăznuirea ei în Biserica Ortodoxă se face la data de 3 ianuarie.
Sfânta Cuvioasă Genoveva, ocrotitoarea Parisului (Secolul al V-lea) – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro
Sfânta Genoveva s-a născut în jurul anului 420 la Nanterre, o localitate din apropierea Parisului, într-o familie bogată a aristocrației galo-romane: tatăl ei se numea Severus, și era probabil un franc romanizat care după o carieră de ofițer în armata romană a avut funcția de administrator al unor teritorii ale Imperiului Roman; mama ei se numea Geroncia, sau Gerontia, un nume grec.
Este botezată și are ca nașă o aristocrată credincioasă din Paris, Procula.
Încă de pe când era copilă este remarcată pentru pietatea ei de către episcopii sfinți Gherman de Auxerre (prăznuit la 31 iulie) și Lup de Troyes (prăznuit la 29 iulie), care treceau prin Nanterre pe la anul 430, cu ocazia călătoriei lor misionare în provincia romană Britania (azi Mare Britanie), trimiși de papa Celestin al Romei (prăznuit la 8 aprilie).
La vârsta de 15-16 ani ducea deja o viață ascetică în cadrul unei forme de viață consacrată, iar la vârsta de 18-20 de ani primește voalul fecioarelor care și-au închinat viața lui Dumnezeu, din mâna episcopului Wilicus de Bourges.
La moartea părinților ei, în jurul anului 440, se mută la Paris, la nașa ei Procula, care locuia în inima cetății, pe insula Île de la Cite.
În același timp moștenește de la tatăl ei (fiind unicul copil) titlul și responsabilitatea de membru al consiliului orașului (lat. curia), făcând parte din cercul restrâns de zece aristocrați membrii ai consiliului municipal din Paris (numit în acea vreme Lutetia sau Lutetia Parisiorum).
Reputația ei de sfințenie se răspândește până în Orient: se spune că negustorii sirieni care au trecut pe la Paris au povestit Sfântului Simeon Stâlpnicul (prăznuit la 1 septembrie) despre virtuțile fecioarei Genoveva și că acesta i-a lăudat ostenelile și viața și a cerut să fie pomenit de sfânta în rugăciunile ei.
Sfânta Genoveva avea o mare evlavie față de sfinții care au fost întemeietorii Bisericii din Galia (Franța).
Așa se face că ea construiește prima bazilică pe mormântul sfântului episcop martir Dionisie al Parisului (prăznuit la 9 octombrie) de la Montmartre (Mons Martyrum) și inspiră parizienilor obiceiul evlavios de a veni în pelerinaj la mormânt chiar și atunci când vremea era urâtă.
Se povestește că într-o astfel de zi, sfânta a făcut pelerinajul în plină furtună, cu o lumânare aprinsă în mână, fără ca aceasta să se stingă.
De asemenea, sfânta a contribuit esențial la dezvoltarea cultului sfântului Martin (prăznuit la 11 noiembrie) la Tours, loc care a devenit în timp unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din tot Occidentul.
Sfânta Genoveva este renumită pentru a fi salvat de mai multe ori orașul Paris de la distrugere.
În anul 451, hunii lui Attila înaintau în Galia cu rapiditate către Paris, iar populația, speriată, a început să părăsească orașul.
Deși avea mai puțin de 30 de ani, sfânta Genoveva a încercat cu toată puterea să-i facă pe oameni să rămână în cetate, având încredințarea de la Dumnezeu că orașul va fi cruțat, pentru rugăciunile poporului.
Deși mulți din locuitorii cetății au plecat, nedând crezare tinerei mistice Genoveva, profeția ei s-a împlinit: după ce au cucerit și jefuit orașele Metz și Reims, Attila și trupele lui au ocolit Parisul, coborând către Orleans, pentru ca apoi să revină pe la Châlons-sur-Marne.
În a doua jumătate a secolului al V-lea, regele franc Childeric I (436-481), tatăl mult mai cunoscutului rege Clovis, domina o bună parte din Galia.
Deși era încă păgân, arăta un mare respect pentru Biserica creștină și, la îndemnul sfintei Genoveva a acceptat să mai slăbească pedepsele asupra prizonierilor.
Când francii au fost respinși de către romani, regele Childeric a început să intercepteze drumurile de aprovizionare a Parisului.
În această situație dificilă, în care unii dintre locuitorii orașului începuseră să-și piardă nădejdea în Dumnezeu, sfânta Genoveva a constituit o flotilă cu marinari îndrăzneți care trecând prin mari pericole, au reușit să aducă grâne de la Arcis-sur-Aube, distribuindu-le la toți locuitorii cetății, și mai ales celor săraci.
În anul 481, Clovis a devenit regele francilor și, sub influența soției sale, sfânta Clotilda (prăznuită la 3 iunie), a arătat un mare respect pentru sfânta Genoveva, îi asculta sfaturile și nu ezita să-și modifice politica astfel încât să țină seama de cei mai slabi.
În timp ce Clovis termina cucerirea Galiei, sfânta Clotilda a rămas la Paris cu sfânta Genoveva și sfântul episcop Remi (prăznuit la 1 octombrie) venea din când în când la ele ca să vorbească despre cele sfinte și viața duhovnicească. Acești trei sfinți vegheau la Paris nașterea Franței.
Sfânta Genoveva a trăit până la vârsta de 80 de ani și și-a dat sufletul în pace în mâinile Domnului înconjurată de poporul care o venera.
De-a lungul secolelor nu a încetat niciodată de a-și arăta prezența și protecția asupra orașului Paris și asupra locuitorilor lui.
Moaștele ei au fost depuse în Biserica „Sfânta Genoveva” de pe colina cu același nume din Paris și au făcut nenumărate minuni de-a lungul secolelor.
Dar în anul 1793 revoluționarii au ars moaștele și le-au aruncat în Sena.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor Tit și Gordian, episcopi ai Tomisului
Sfinții Mucenici Tit și Gordian au trăit în secolele al III-lea–al IV-lea, păstorind pe rând Eparhia Tomisului până în jurul anilor 320–323, în timpul persecuțiilor împăratului roman Liciniu, cei doi fiind originari din Capadocia.
Tit, episcopul Tomisului
Ca episcop al Tomisului, Sfântul Mucenic Tit a păstorit locuitorii din Dobrogea timp de mai mult de zece ani (probabil începând din anul 304), urmându-i Episcopului Efrem al Tomisului, propovăduind creștinismul, catehizând și botezând o mare parte a populației barbare de la gurile Dunării.
Fiind creștin, episcopul Tit a fost denunțat armatei împăratului Liciniu, fiind prins de soldații acestuia, chinuit și înecat în Marea Neagră, rămășițele sale fiind mai apoi luate de către ucenicii săi și de alți creștini și îngropate în Cetatea Tomisului, bisericile creștine comemorându-l în ziua de 3 ianuarie.
Gordian, episcopul Tomisului
Sfântul Mucenic Gordian i-a urmat episcopului Tit în scaunul Eparhiei Tomisului, continuând cu o și mai mare râvnă eforturile acestuia de creștinare a daco-romanilor din Dacia Pontică. Văzând reușitele strădaniei sale, împăratul Liciniu a ordonat întemnițarea episcopului, urmând, ca în timpul persecuțiilor sale împotriva creștinilor din anii 320–323, să i se taie capul împreună cu alți cinci martiri creștini, Macrobiu, Helia, Zotic, Lucian și Valerian, în ziua de 15 septembrie, sinaxarele ortodoxe grecești și românești pomenindu-l împreună cu aceștia în data de 13 septembrie.
Sfinții Mucenici Tit și Gordian, propovăduitori și apărători ai credinței ortodoxe în Dacia Pontică
Sfinţii Mucenici Tit şi Gordian, episcopi ai Tomisului (secolul IV)
Aceşti doi episcopi tomitani erau, probabil, originari din Capadocia (Asia Mică), păstorind turma lui Hristos din Dacia Pontică (Dobrogea) în primele două decenii ale secolului IV, până la ultima şi marea persecuţie a lui Liciniu, din anii 320-323.
După moartea martirică a Episcopului Efrem, a urmat pe scaunul episcopal al Tomisului Episcopul Tit (Titus, Filius), care a propovăduit şi apărat credinţa ortodoxă în Dacia Pontică mai mult de zece ani, catehizând şi botezând nu puţini daco-romani şi mai ales „barbari”, goţi, huni şi besi, care locuiau pe teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră.
Episcopul Tit a fost protector şi părinte sufletesc al multor sfinţi martiri autohtoni şi din întreg Imperiul Roman, exilaţi la Gurile Dunării şi apoi martirizaţi aici de către împăraţii Diocleţian, Galeriu şi Liciniu, până în anul 323. Pârât fiind la împăratul Liciniu, însuşi Fericitul Episcop Tit a fost prins, chinuit şi înecat în Marea Neagră la 3 ianuarie, când i se face şi pomenirea. Sfintele sale moaşte au fost luate şi îngropate de ucenici la Tomis. Un fragment de piatră funerară a fost descoperit recent la Constanţa (Tomis), despre care se crede că este a Episcopului Tit (Titus, Filius), pe care scrie: „Aici odihneşte martirul lui Hristos şi episcopul…”.
Urmându-i pe scaunul de la Tomis Episcopul Gordian, acesta a continuat cu şi mai multă râvnă şi curaj opera apostolică de convertire, catehizare şi botezare a daco-romanilor din Dacia Pontică şi Goţia (Dacia de la nordul Dunării). Auzind de aceasta, tiranul împărat Liciniu l-a aruncat în temniţă, iar în timpul sângeroaselor persecuţii de la Gurile Dunării, din anii 320-323, i s-a tăiat fericitul cap „într-o zi de 15 septembrie”, iar împreună cu el și altor cinci martiri ‒ Macrobiu, Helia, Zotic, Lucian şi Valerian. Sinaxarele greceşti şi cărţile de slujbă româneşti îl pomenesc pe Sfântul Mucenic Gordian la 13 septembrie, iar actele martirice din Martirologiul Roman (Acta Sanctorum) îl pomenesc împreună cu Macrobiu şi Valerian, la 15 septembrie, numindu-l pe Sfântul Gordian „episcop”.
(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 18-19)
La mai bine de cinci veacuri de la mucenicia sa, moaştele Sfântului Efrem cel Nou au fost descoperite în chip minunat de către stareţa Macaria, cea care a refăcut Mănăstirea de la Nea Makri.
În anul 1945, maica Macaria a mers la ruinele vechii Mănăstiri Buna Vestire, pe „Colina Neprihăniților”, la poalele nord – estice ale Muntelui Penteli. Dintr-un imbold dumnezeiesc, a amenajat o chilioară în acel loc și a început să curețe ruinele vechii biserici și să o reconstruiască. Acolo medita adesea la faptul că pe acele pământuri viețuiseră monahi de-a lungul veacurilor și se ruga să afle sau să i se descopere măcar vreunul dintre toți aceia.
Astfel, la 3 ianuarie 1950, maicii Macaria i s-a descoperit în chip minunat să sape într-un anumit loc din zonă. Maica a chemat un muncitor să sape în locul în care o îndemnase inima. Deși iniţial muncitorul s-a împotrivit, după multe cereri și rugăminți, s-a înduplecat și a început să sape. Locul avea o sobă pe jumătate dărâmată, un perete și alte lucruri care arătau că în acel loc, cândva, s-a aflat chilia unui monah. Primul lucru pe care l-au găsit a fost un cap de om. Și imediat s-a răspândit o mireasmă plăcută.
Plecând muncitorul, maica a îngenuncheat şi a sărutat cu mare evlavie sfintele moaşte. Săpând cu mâinile sale, ea a dat peste mânecile rasei sfântului, păstrată neputrezită, precum şi peste corpul întreg al unui sfânt mucenic.
Seara, pe când citea Vecernia, stareţa a auzit pași ce veneau dinspre mormânt, răsunând până în ușa bisericii. Acolo l-a văzut pentru prima dată pe Sfântul Efrem. Era înalt, cu ochi mici, rotunzi, cu barbă lungă, neagră, ce îi ajungea până la gât, îmbrăcat în veșminte călugărești. Într-o mână ținea o flacără și cu cealaltă binecuvânta. A cerut să fie luat din locul în care era așezat.
A doua zi de dimineaţă, maica Macaria a curățat moaștele și le-a depus într-o raclă în katholikonul Mănăstirii. În aceeaşi noapte, Sfântul Efrem cel Nou i-a apărut maicii, în vis, spunându-i numele său, cât şi cele despre viaţa lui.
Astăzi, moaştele Sfântului Efrem cel Nou se află în katholikonul mănăstirii, răspândind bună mireasmă şi săvârşind nenumărate minuni.
Maica Macaria a trecut la Domnul în ziua de 23 aprilie 1999.
Astfel, Sfântul este cinstit în 3 ianuarie, de „Aflarea Sfintelor sale Moaște”, cât și în 5 mai, de „Adormirea Sa întru Domnul”.
cititi mai mult despre Sfântul Efrem cel Nou, pe unitischimbam.ro
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Președinții George H. W. Bush și Boris Elțin semnează START II, (Tratatul de reducere a armelor strategice), la 3 ianuarie 1993, în Sala Vladimir, Kremlinul din Moscova, Rusia
Sf. Proroc Maleahi; Sf. Mc. Gordie - Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul prooroc Maleahi (în ebraică: מַלְאָכִי, Mal’akhi, cu sensul de „îngerul Domnului” sau „trimisul Domnului”) este unul din cei 12 prooroci ziși „mici” din Vechiul Testament, căruia i se atribuie Cartea lui Maleahi.
Sfanta Genoveva (c.422 – c.502) – Fecioara – Patroana Parisului Sfanta Genoveva este sarbatorita in fiecare an pe data de 3 ianuarie.
Sfanta Genoveva s-a nascut la Nanterre, in apropierea Parisului in preajma anului 422.
La varsta de 6 ani Sf. Gherman de Auxerre a consfintit-o lui Dumnezeu. Sf Gherman era in trecere spre Anglia, unde se raspandise foarte mult erezia pelagiana.
Cand a implinit 15 ani, Genoveva s-a consfintit definitiv lui Dumnezeu.
Aceasta a cerut sa faca parte dintr-un grup de tinere consacrate lui Dumnezeu.
Desi purtau o vestimentatie care le deosebea de celelalte femei, acestea nu traiau in manastiri, ci in locuintele propri.
Tinerele se dedicau muncii de ajutorare a celor lipsiti si bolnavi, si unei vieti de penitenta.
Genoveva si-a impus un program foarte aspru: se hranea numai in zilele de joi si duminica, iar din seara sarbatorii de Boboteaza si pana in Joia Mare nu iesea din camera ei.
Dupa ce a murit, in preajma anului 502, in apropierea moastelor ei a fost ridicata o modesta bisericuta de lemn care ulterior a fost transformata in bazilica de catre Ludovic al XV-lea.
Sfanta Genoveva era invocata de cele mai multe ori in momentul cand apareau mari calamitati precum ciuma.
De asemenea, Sfanta Genoveva era invocata in momentul cand se faceau rugaciuni pentru ploaie, sau pentru a cere ajutorul cerului impotriva inundatiilor Senei.
- 3 ianuarie 1777 - Bătălia de la Princeton. În Războiul de Independență al Statelor Unite, armata lui George Washington a învins armata britanică la Princeton, New Jersey;
- 3 ianuarie 1848 – Joseph Jenkins Roberts a devenit primul președinte al Liberiei;
- 3 ianuarie 1959 – Alaska a devenit al patruzeci și nouălea stat al SUA;
- 3 ianuarie 1966 – Organizația de Solidaritate a Popoarelor din Africa, Asia și America Latină;
- 3 ianuarie 1993 – Acordul de dezarmare strategică START II;
- 3 ianuarie 2018 – China a reuşit prima aselenizare realizată vreodată pe faţa nevăzută a Lunii.
3 ianuarie 106 Î.Hr. - S-a născut filosoful si oratorul roman Marcus Tullius Cicero.
Marcus Tullius Cicero (n. 3 ianuarie 106 î.Hr. – d. 7 decembrie 43 î.Hr.) a fost un filozof, politician, jurist, orator, teoritician politic, consul și constituționalist roman.
El a jucat un rol important în perioada de sfârșit a Republicii romane.
Activitatea sa literară și politico-socială s-a concretizat în domenii atât de numeroase, încât Cicero poate fi calificat drept un om universal, homo universalis.
El a fost autorul roman care a exercitat cea mai profundă influență asupra literaturii latine și s-a manifestat ca unul dintre cei mai prolifici scriitori, mai prolific chiar decât Seneca și Augustin.
Printre lucrarile sale cele mai importante se numara cele 58 de discursuri ciceroniene, lucrari retorice (fiind considerat unul dintre fondatorii oratoriei antice), tratate (“De oratore libri tres”, “Partitiones oratoriae”) si opere filozofice ca “De republica”, “De legibus”, “De natura deorum” („Despre natura zeilor”) sau „Despre supremul bine si supremul rau”.
La acestea se adauga si nenumarate discursuri si scrisori dintre care cele mai importante: “Ad Atticum”, “Ad Familiares”, “Ad Quintum”, “Ad Brutum”.
Marcus Tullius Cicero a murit la 7 decembrie 43 i.H, fiind ucis de catre oamenii lui Marcus Antonius, pe care il considera cel mai primejdios dusman al republicii.
3 ianuarie 236 - A murit Papa Anterus , al 19-lea episcop al Romei si cap al Bisericii Catolice din 21 noiembrie 235.
Pope Anterus (died 3 January 236) – foto: en.wikipedia.org
A avut moarte de martir, fiind ucis din ordinul împăratului Maximin Tracul și este înmormântat în cripta Papilor din catacombele Sf.Calist.
Este venerat ca sfant atat in bisericile catolice cat si in cele ortodoxe.
3 ianuarie 665 - A decedat patriarhul Benjamin I al Bisericii Copte (n.cca.590). A fost papa al Bisericii Copte din anul 626 pana la moartea sa.
A devenit patriarh intr-o epoca in care Egiptul era dominat de persii condusi de regele Khosoro al II-lea.
În anul 630 tara a fost recucerita de bizantini iar imparatul Heraclius l-a impus patriarh al Alexandriei si prefect al Egiptului pe episcopul Cyrus de Phase, cu sarcina de a obtine reunificarea Bisericilor Crestine prin negocieri sau prin forta.
A urmat un deceniu de persecutii crunte impotriva Bisericii Copte, in cursul caruia Benjamin a fost nevoit sa rataceasca din manastire in manastire,pentru a nu fi prins si arestat de agentii lui Cyrus de Phase (actualmente Poti, in Georgia).
Cucerirea Egiptului de catre musulmani(640- 642) a pus capat acestei persecutii, iar Benjamins-a putut intoarce in Alexandria la sfarsitul anului 643 cu permisiunea generalului musulman Amr ibnal- As. Musulmanii l-au recunoscut ca singur conducator al crestinilor egipteni.
3 ianuarie 1194 - S-a născut Împăratul Tsuchimikado al Japoniei; (d. 1231).
Emperor Tsuchimikado (January 3, 1194 – November 6, 1231) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
3 ianuarie 1322 - A murit regele Filip al V-lea al Frantei; (n. 1293).
Filip al V-lea – (în viziune artistică) – foto: ro.wikipedia.org
Filip al V-lea (n. 1292 / 93 – d. 3 ianuarie 1322), supranumit Lunganul, a fost rege al Franței și al Navarrei (ca Filip al II-lea) și Contele de Champagne, începând cu 1316 și până la moartea sa.
Filip s-a născut la Lyon, al doilea fiu al regelui Filip al IV-lea al Franței și a reginei Ioana I de Navara și a fost numit Conte de Poitou.
Istoricii moderni l-au descris pe Filip al V-lea ca fiind un om “sensibil și cu o inteligență considerabilă” și “cel mai înțelept și cel mai apt din punct de vedere politic” din cei trei fiii ai lui Filip al IV-lea.
Filip a fost influențat atât de necazurile pe care le-a avut tatăl său în anul 1314 cât și de dificultățile pe care fratele său mai mare, Ludovic al X-lea, a trebuit să le confrunte în anii care au urmat.
Centrul acestor probleme a fost reprezentat de taxe și de dificultatea de a le crește fără a crea crize.
Caterina de Valois (n. 27 octombrie 1401 – d. 3 ianuarie 1437) a fost regină a Angliei din 1420 până în 1422.
A fost fiica regelui Carol al VI-lea al Franței, soția regelui Henric al V-lea al Angliei, mama regelui Henric al VI-lea al Angliei și, prin căsătoria secretă cu Owen Tudor, bunica regelui Henric al VII-lea al Angliei.
Sora mai mare a Caterinei, Isabella de Valois a fost regină a Angliei din 1396 până în 1400, ca soție a lui Richard al II-lea al Angliei.
3 ianuarie 1472 - Domnitorul moldovean Ștefan cel Mare a acordat un important privilegiu comercial negustorilor brașoveni – libertatea comercială deplină în întreaga țară a Moldovei și garantarea securității activității lor,pe teritoriul ţării (documentul era un semn pregătitor al reconcilierii domnului moldovean cu Matia I Corvin, regele Ungariei)
3 ianuarie 1496 - Leonardo da Vinci testează fara succes o invenție numita de el “masina de zburat”.
Studiu de mașină zburătoare, 1488 – foto: ro.wikipedia.org
Leonardo di ser Piero da Vinci (n. 15 aprilie 1452, Vinci – d. 2 mai 1519, Amboise), cunoscut sub numele de Leonardo da Vinci, a fost cel mai de seamă reprezentant al Renașterii italiene din perioada de apogeu a acesteia.
Spirit universalist: pictor, sculptor, arhitect, muzician, inginer, inventator, anatomist, geolog, cartograf, botanist și scriitor, Leonardo da Vinci este considerat adesea cel mai de seamă geniu din întreaga istorie a omenirii.
Geniul său creator și spiritul său inventiv și-au pus amprenta asupra epocii, fiind considerat arhetipul omului renascentist, un spirit animat de o curiozitate nemaiîntâlnită până atunci, animat de o imaginație fără precedent în istorie.
Încă din timpul vieții, Leonardo da Vinci a fost considerat unul din cei mai mari ingineri ai timpului său.
În scrisoarea de prezentare ce-o trimisese ducelui Ludovico Sforza (Il Moro), Leonardo afirma că este capabil să construiască tot felul de mașini capabile să asigure protecția orașului în cazul unui asediu.
Atunci când a fugit la Veneția în 1499, și-a găsit imediat o slujbă de inginer militar, prin concepția și construcția unui sistem mobil de baricade, care să protejeze orașul de atacuri din exterior.
De asemenea, a relizat un proiect de deviere a râului Arno, proiect la care a colaborat cu Niccolò Machiavelli.
Leonardo da Vinci’s Helicopter – foto: leonardodavincisinventions.com
Notele artistului cuprind o mulțime de invenții, multe din ele, inutile sau fanteziste, precum un instrument muzical (viola organista), un cavaler mecanic (robot) și un tun cu abur, dar și altele utile, precum pompe hidraulice, mecanisme cu clichet reversibile și proiectile de mortier.
În 1502, Leonardo da Vinci a desenat un pod suspendat, parte a unui proiect mai amplu pentru sultanul Baiazid al II-lea, podul fiind destinat să traverseze intrarea în Bosfor, cunoscută drept Cornul de Aur.
Baiazid nu a acceptat proiectul, considerându-l irealizabil.
Concepția lui Leonardo a fost reînviată în 2001, atunci când podul Vebjørn Sand Da Vinci Project, ce se baza pe ideea sa, a fost realizat în Norvegia.
Însă ceea ce l-a fascinat cel mai mult de-a lungul întregii sale vieți a fost zborul.
Leonardo a studiat zborul păsărilor, și a scris mai multe studii despre acesta, printre care Codexul asupra zborului păsărilor din 1505.
A conceput și diverse aparate de zburat, printre care una cu aripi batante (ornitopter) și o mașină de zburat cu aripă rotativă (helicopter).
Postul de televiziune britanic Canal Four a comandat realizarea unui film documentar intitulat Leonardo’s Dream Machines, pentru o emisiune din 2003.
Proiectele lui Leonardo pentru o parașută și pentru o arbaletă gigant, au fost interpretate, realizate cu mijloacele acelei epoci și testate cu succes.
Multe din proiectele lui Leonardo s-au dovedit astfel fezabile.
3 ianuarie 1521 - Papa Leon al X-lea emite bula papala “Decet Romanum Pontificem.” prin care îl excomunică pe reformatorul religios Martin Luther.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
Decet Romanum Pontificem – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Martin Luther (n. 10 noiembrie 1483, Eisleben, Saxonia – d. 18 februarie 1546), pastor și doctor în teologie, a fost primul reformator protestant ale cărui reforme au dus la nașterea Bisericii Evanghelice-Luterane.
Primele idei ale Reformei protestante au fost enunțate de Martin Luther în 1517, în calitatea sa de preot catolic și profesor de exegeză la Universitatea din Wittenberg.
Excomunicarea sa din Biserica Catolică a survenit în anul 1521.
(…) În 1515 a adus învinuiri clerului, că dă un rău exemplu creștinilor, care au creat, din această cauză, satiri, maxime și fabule pe seama lui.
El cerea preoților să ofere oamenilor modelul divin al Scripturii și nu al pământeanului corupt de păcat.
Martin Luther, 1529 – portret de Lucas Cranach cel Bătrân – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Ciuma din 1516, l-a găsit curajos, la postul său, pe care nu a vrut să-l părăsească, în ciuda invitațiilor făcute de prietenii săi” .
Totuși, lent, în cursul acestor ani (1512-1517), ideile religioase ale lui Luther s-au îndepărtat de doctrina oficială a Bisericii.
A început prin a vorbi de teologia noastră, în contrast cu cea care se preda la Erfurt.
Seriozitatea cu care Luther și-a susținut vocația sa religioasă l-a condus la o criză personală profundă: se întreba cum era posibil să reconcilieze cerințele legii lui Dumnezeu cu incapacitatea omului de a le urma.
El a găsit răspunsul în Noul Testament: Dumnezeu, devenind om în Isus Cristos, a împăcat omenirea cu el.
Ceea ce era cerut omenirii nu era o respectare strictă a legilor și a obligațiilor religioase, ci un răspuns de credință, răspuns acceptat de Dumnezeu.
Această credință trebuia să se bazeze pe dragoste, nu pe frică. Luther este cunoscut ca „părintele Reformei”.
Intenția lui însă nu a fost crearea unei biserici noi, alternative, ci înnoirea Bisericii Universale.
3 ianuarie 1749 - Apare la Copenhaga, cel mai vechi ziar din lume, “Berlingska Tidende”.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
The historic first cover page of Berlingske (1749) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
3 ianuarie 1777 - În Războiul de Independență al Statelor Unite, armata condusă de Generalul american George Washington a învins armata britanică condusă de generalul britanic Charles Cornwallis, în Bătălia de la Princeton, New Jersey.
Bătălia de la Princeton (3 ianuarie 1777) a fost o confruntare din cadrul Războiului de Independență al Statelor Unite ale Americii, în care forțele revoluționare ale generalului George Washington au învins forțele britanice lângă Princeton, New Jersey.
În seara zilei de 2 ianuarie 1777, Washington, Comandantul Armatei Continentale, a respins un atac britanic în bătălia de pe Pârâul Assunpink la Trenton.
În acea noapte, el a evacuat orașul, a ocolit armata generalului Lord Cornwallis, și a atacat garnizoana britanică din Princeton.
Generalul Hugh Mercer, din Armata Continentală, s-a întâlnit cu două regimente conduse de locotenent-colonelul Charles Mawhood din armata britanică.
Mercer și armata sa au fost depășite, iar Washington a trimit o miliție sub comanda generalului John Cadwalader să-l ajute.
Această miliție, văzând retragerea oamenilor lui Mercer, s-a retras și ea.
Washington a sosit cu întăririle și și-a adunat din nou oamenii, după care a condus atacul împotriva armatei lui Mawhood, împingându-le înapoi.
Mawhood a dat ordinul de retragere și majoritatea soldaților britanici au încercat să se regrupeze împreună cu armata lui Cornwallis din Trenton.
A doua bătălie de la Trenton (sau Bătălia de pe Pârâul Assunpink) a fost o victorie a americanilor în fața armatei britanice, venită după lupte duse în orașul Trenton, New Jersey, la 2 ianuarie 1777, în timpul Războiului de Independență al SUA. In imagine, harta cursului râului Delaware din 1655 – „Asin Pink” este în dreapta – foto: ro.wikipedia.org
În Princeton, generalul John Sullivan a obligat soldații britanici refugiați în Nassau Hall să se predea, punând capăt bătăliei.
După bătălie, Washington și-a deplasat armata la Morristown, iar britanicii, după a treia lor înfrângere în decurs de zece zile, au evacuat sudul provinciei New Jersey.
Victoria de la Princeton a ridicat moralul americanilor și numărul voluntarilor ce se înscriau în armată a crescut.
Aceasta a fost ultima acțiune majoră din cadrul campaniei din New Jersey efectuată de Washington în acea iarnă.
Pe locul bătăliei, se află astăzi Parcul de Stat al Câmpului de Bătălie Princeton.
3 ianuarie 1785 - A murit compozitorul italian Baldassare Galuppi; (n. 1706).
Galuppi by a Venetian artist, bearing date 1751 – foto: en.wikipedia.org
13 ianuarie 1795 - A murit Josiah Wedgwood, ceramist englez, inovator al tehnicii industriale a ceramicii de artă; (n.12 iulie 1730).
Josiah Wedgwood (12 July 1730—3 January 1795) – foto: en.wikipedia.org
3 ianuarie 1805 - Restrângerea dreptului țăranilor moldoveni asupra fânețelor, pășunilor și pădurilor.
3 ianuarie 1815 - Austria, Marea Britanie și Franța încheie un tratat secret de alianță defensivă, îndreptat împotriva Prusiei și Rusiei.
3 ianuarie 1833 - Marea Britanie preia controlul asupra Insulelor Falkland.
Insulele Falkland, numite și Insulele Malvine sunt un arhipelag situat în Atlanticul de Sud, la 483 km est de coasta Americii de Sud și 940 km nord de Antarctica.
Arhipelagul este format din două insule principale: Falkland de Est și Falkland de Vest plus cca 700 de insule mai mici.
Capitala și orașul principal este Stanley, situat pe insula Falkland de Est.
Insulele sunt un teritoriu britanic de peste mări dar sunt revendicate de Argentina încă de la independența acesteia din 1810
3 ianuarie 1843 - Are loc premiera operei “Don Pasquale” de G. Donizetti.
Luigi Lablache as Don Pasquale in the 1843 premiere – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Don Pasquale este o operă bufă în 3 acte de Gaetano Donizetti, după un libret de Michele Accursi și Giacomo Ruffini.
Premiera operei a avut loc în 3 ianuarie 1843, la “Teatrul Italian” din Paris. Bătrân, bogat, dar singur, Don Pasquale este hotarât să se însoare, dorindu-și soție tânără și frumoasă.
Doctorul Malatesta, prieten al casei, îi vorbește despre sora lui, Sofronia, abia ieșită de la mănăstire.
Don Pasquale pare încântat.
Cu ocazia acestei căsătorii el este hotărât să-l alunge din casa pe Ernesto, nepotul său, pe care îl dezmoștenește din cauza dragostei acestuia pentru o frumoasă actriță, pe nume Norina.
Amuzat și neîncrezător, la început, Ernesto își va da seama că toate visele sale de fericire vor fi nemilos spulberate.
În acest timp, frumoasa Norina nici nu bănuiește gravele evenimente ce se petrec.
Scrisoarea “de adio” pe care o primește de la Ernesto o nedumerește, dar sosirea doctorului Malatesta o va lămuri și liniști.
Pentru a-și ajuta prietenii, pe Ernesto și pe Norina, șiretul doctor a pus la cale un plan dibaci: o va prezenta pe Norina lui Don Pasquale drept sora sa, va înscena o căsătorie, după care tinerei fete îi va reveni sarcina de a-l exaspera pe bătrânul nesăbuit care, în final, va fi fericit să afle adevărul și, mai ales, va trebui sa încuviinteze căsătoria “soției” sale cu nepotul său, Ernesto.
Norina este încântată de acest plan și împreună cu prietenii săi actori, travestiți în servitori, pornesc la “atac”.
Joseph Jenkins Roberts (n. 15 martie 1809 – 24 februarie 1876) a fost președintele Liberiei de două ori (1848-1856 și 1872-1876).
S-a născut în Norfolk, Virginia, USA, Roberts a emigrat în Liberia în 1829 în tinerețe.
Și-a deschis un magazin în Monrovia, după care a intrat în politică.
Când Liberia a devenit stat independent în 1847, Roberts a fost ales primul președinte al țării, și a îndeplinit această funcție până în 1856.
În 1872 a fost din nou ales președinte.
3 ianuarie 1853 - Apare, la Sibiu, Telegraful Roman «gazeta politica, industriala, comerciala si literara», sub indrumarea episcopului de atunci Andrei Saguna, cu aparitie neintrerupta pana azi.
În 1919, publicaţia a devenit organ al Mitropoliei ortodoxe de Alba Iulia şi Sibiu. Telegraful Roman a fost condus în primii ani de Florian Aaron şi apoi de dr. Pavel Vasici
Telgraful român – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Telgraful român a fost o gazetă bisăptămânală de informare socială și culturală care a apărut la Sibiu de la 3 ianuarie 1853.
Primul redactor al gazetei, pentru primele opt numere, a fost Florian Aaron, înlocuit de Pavel Vasici.
Gazeta a apărut scrisă cu caractere chirilice, dar publică între anii 1859 și 1863 și articole imprimate cu caractere latine.
Alți redactori ai revistei, înainte de 1900, au fost Ioan Bădilă, Visarion Roman, Ioan Rațiu, Zaharia Boiu, Nicolae Cristea.
În Telegraful român au debutat Zaharia Boiu cu poezia Saluatare în 1853, Visarion Roman cu poezia Fiul grijei în 1853, Alexandru Macedonski, la 8 decembrie 1870 cu poezia Dorința poetului, trimisă de la Viena și Ilarie Chendi cu nuvela Emi la 14 iulie 1892, semnată X.
În paginile revistei au publicat numeroși scriitori români, precum Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Cezar Bolliac, Dimitrie Bolintineanu, Ion Creangă, Ioan Slavici, Alexandru Vlahuță, George Coșbuc etc.
În urma apariției Tribunei la Sibiu, Telegraful român se transformă într-o gazetă de știri administrative și de cultură ecleziastică, după 1900, la inițiativa lui Andrei Șaguna.
3 ianuarie 1861 -Războiul Civil American - Statul Delaware votează împotriva secesiunii față de Statele Unite.
3 ianuarie 1868 - Restaurația Meiji în Japonia: Șogunatul Tokugawa este abolit; agenți din Satsuma și Chōshū pun mâna pe putere.
Samurai of the Chosyu clan, during the Boshin War period – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Restaurarea Meiji cunoscută și ca Revoluția, Reforma sau Reînnoirea, a fost un lanț de evenimente, începând cu 1868, care au condus la lichidarea șogunatului și restaurarea conducerii imperiale în Japonia.
Restaurarea a dus la schimbări enorme în Japonia asupra structurilor politice și sociale de la sfârșitul perioadei Edo (adesea numit Șogunatul târziu Tokugawa) și începutul perioadei Meiji.
Imediat după Restaurarea Meiji, șintoismul a devenit religia oficială a Japoniei, iar în 1868 îmbinarea acestuia cu budismul a fost scoasă în afara legii.
În februarie 1867, împăratul Kōmei moare, urmându-i la tron fiul său Mutsuhito (Meiji), în vârstă de numai 15 ani.
Tânărul monarh avea sprijinul forțelor militare ale provinciilor Satsuma și Tosa.
Shogunul Tokugawa Yoshinobu (ian. 1867 – nov. 1867) ajunsese, practic, lipsit de orice sprijin armat, fapt pentru care, pe data de 8 noiembrie 1867, a renunțat la funcțiile sale.
După abdicare, acesta nu și-a făcut seppuku, așa cum ar fi cerut tradiția, ci a trăit un timp în obscuritate, și mai târziu a fost primit la curtea imperială.
Liderul forțelor imperiale, Saigo Takamori, și liderul forțelor shogunale, Katsu Kaishu, s-au întâlnit și au discutat predarea pașnică a puterii.
Emperor Meiji moving from Kyoto to Tokyo, end of 1868, as imagined by Le Monde Illustre – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Cu toate că shogunul a acceptat restaurația și a retras trupele la Osaka, la sfârșitul lui ianuarie 1868, alte forțe Tokugawa au încearcat să recucerească Kyoto, dar au fost înfrânte de către forțele din provinciile Satsuma, Choshu și Tosa. Războiul Boshin, între anii 1867 și 1868 a dus la desființarea șogunatului.
Bătălia finală s-a dat la Toba-Fushimi.
Această bătălie practic a încheiat dominația familiei Tokugawa, cu toate că alte familii Tokugawa din nord au rezistat încă mult, iar flota din portul Hokkaido a rezistat până în anul 1869.
La 3 ianuarie 1868, Matsuhito a decretat preluarea puterii precum și abolirea regimului shogunatului. La 26 noiembrie 1868 împăratul și-a instalat curtea și reședința la Edo, oraș ce primește numele de Tokyo („Capitala de Est”).
A început o nouă epocă în istoria Japoniei pe care împăratul Matsuhito, la cererea reformatorilor, a numit-o Meiji („guvernarea luminată”).
Această eră s-a dorit a fi, în același timp, un continuum dar și o mare mutație socială și politică în societatea japoneză.
3 ianuarie 1868 - S-a nascut Franz Valerie Marie Cumont, istoric, arheolog, epigrafist şi filolog belgian, membru de onoare străin al Academiei Române; (d.25.08.1947).
3 ianuarie 1870 - A început construcția podului Brooklyn din New York, Statele Unite.
3 ianuarie 1870: A început construcția podului Brooklyn din New York, Statele Unite – foto: ro.wikipedia.org
Podul Brooklyn este unul dintre cele mai vechi poduri suspendate din Statele Unite. Finalizat în 1883, leagă cartierele Manhattan si Brooklyn din New York City, traversând East River.
Având 1.825 m lungime, a fost cel mai lung pod suspendat din lume de la deschiderea sa și până în 1903, și primul pod suspendat pe cabluri din sârmă de oțel.
3 ianuarie 1875 - Moare lexicograful francez Pierre Larousse; a infiintat la Paris casa de editură care îi poartă numele, specializată în lucrări enciclopedice.
Pierre Athanase Larousse (n. 23 octombrie 1817 – d. 3 ianuarie 1875) a fost un gramatician, pedagog, lexicograf și editor francez născut în Toucy.
Este cunoscut mai ales pentru dicționarele care îi poartă numele, dintre care Le Petit Larousse.
A creat o casă de editură cunoscută sub denumirea de Librairie Larousse, specializată în editarea dicționarelor și a enciclopediilor.
Uneori prin „Larousse” se înțelege și doar o enciclopedie editată de aceasta.
Foarte cunoscută este de exemplu “Grand Larousse encyclopédique” - Marele dicţionar universal al secolului al XIX-lea – (17 volume, 1865-1876), care a început să apară chiar sub redacţia lui
Coperta primului Dictionnaire Larousse, Nouveau dictionnaire de la langue française, apărut în 1856- foto: ro.wikipedia.org
3 ianuarie 1876 - S-a născut Wilhelm Pieck, fostul presedinte comunist al Republicii Democrate Germane, ocupata de sovietici; (d.7.09.1960).
3 ianuarie 1883 – S-a născut Clement Richard Attlee, conducător al Partidului Laburist şi premier al Marii Britanii (intre 1945-1951) ; (d.08.10.1967).
3 ianuarie 1888 - Este utilizat pentru prima oară telescopul de la Observatorul Lick, având 91 cm în diametru. Era cel mai mare telescop din lume, la acea dată.
3 ianuarie 1892 - S-a nascut J.R.R. Tolkien, scriitor şi profesor britanic, autorul celebrei trilogii “Lordul Inelelor”, care a fost scrisa în 14 ani, iar în anii 60 a dat nastere unui adevarat cult “transatlantic” similar celui creat de Star Trek (“Beowulf: monstri si critici”, “The Silmarillion”); (d.02.09.1973).
John Ronald Reuel Tolkien CBE (n. 3 ianuarie 1892, Bloemfontein, Statul Liber Orange, astăzi Africa de Sud – d. 2 septembrie 1973, Bournemouth, Anglia, Regatul Unit) a fost un scriitor, poet, filolog și profesor de universitate englez, cunoscut cel mai bine pentru cărți fantastice clasice: Hobbitul și Stăpânul Inelelor.
A fost profesor de anglo-saxonă la Oxford din 1925 până în 1945 și profesor de limbă și literatură engleză din 1945 până în 1959.
A fost un Romano-Catolic devotat și prietenul lui C. S. Lewis – amândoi fiind membri ai clubului de discuție cunoscut sub numele The Inklings.
5 ianuarie 1896 - S-a născut actorul George Calboreanu; (m. 12 iulie 1986).
George Calboreanu (n. 3 ianuarie 1896, Turnișor, Sibiu – d. 12 iulie 1986, București ) a fost un actor român de teatru și film, (“Apus de soare”, “Bădăranii”, “Titanic Vals”, “Omul cu mârţoaga”)
Alois Hitler (n. Schicklgruber, 7 iunie 1837 , Austria) a fost fiul nelegitim al Mariei Schicklgruber și al unui evreu tânăr numit Frankenberger.
Maria Schicklgruber lucra ca bucătăreasă la Frankenberger si a întreținut o relație cu evreul mai tânăr cu 23 de ani, al cărei rezultat a fost Alois.
Maria s-a căsătorit cu Johann Georg Hiedler, care a devenit tatăl vitreg al lui Alois.
Cu toate acestea, Alois continua să primească pensie alimentară de la tatăl lui adevărat.
Alois a rămas orfan de mamă la vârsta de 10 ani, iar Georg Hiedler l-a trimis la fratele său, Johann Nepomuk Hiedler, la ferma acestuia.
Alois a luat în adolescență lecții de cizmărie, dar la 18 ani s-a angajat să lucreze la vamă, în Braunau.
În anul 1876 Alois își schimbă numele din Schicklgruber în Hitler.
3 ianuarie 1909 - S-a născut Dan Smântânescu, scriitor, istoric şi critic literar; fost secretar particular al istoricului Nicolae Iorga în perioada 1931-1940 (m. 2000).
3 ianuarie 1912 - S-a născut Emil Condurachi, istoric si arheolog, Doctor Honoris Causa al Universitatii din Bruxelles, membru titular din 1955 al Academiei Romane ; (d.16.08.1987).
A fost căsătorit cu Florica (1909-1977), sora lui matematicianului Grigore C. Moisil.
3 ianuarie 1918 -Consiliul Dirigent din Transilvania trimite un memoriu lui Bratianu in care se spune ca vechiul Maramures se intindea pana in Slovacime si cuprindea comitatele Ung, Bereg, Ugocea si Maramures.
Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului şi ţinuturilor româneşti din Ungaria – Primul Guvern roman al Transilvaniei si Banatului dupa decretarea Unirii Rândul de jos, de la stânga la dreapta: Alexandru Vaida Voevod, Ştefan Cicio Pop, Iuliu Maniu, Vasile Goldiş, Aurel Vlad. Rândul de sus: Iosif Jumanca, Romul Boilă, Valeriu Branişte, Victor Bontescu, Dionisie Florianu, Ioan Suciu, Aurel Lazăr, Emil Haţieganu, Ion Flueraş (lipsesc Octavian Goga si Vasile Lucaciu, in misiune in strainatate) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului şi ţinuturilor româneşti din Ungaria a fost un organism politic provizoriu, cu atribuţii legislative, executive şi administrative limitate, al Transilvaniei, care a activat în perioada 2 decembrie 1918 şi 4 aprilie 1920.
La data de 2 decembrie 1918, la ora 9, în sala tribunalului din Alba Iulia a avut loc o şedinţă a Marelui Sfat Naţional în care, printre altele, s-a decis componenţa conducerii acestui organism, componenţa delegaţiei care urmau să prezinte regelui şi guvernului României hotărârile Adunării Naţionale şi s-a luat decizia înfiinţării a unui comitet executiv din rândurile sale cu activitate permanentă, care urma să conducă afacerile curente ale Transilvaniei.
În Consiliul Dirigent au fost aleşi 15 membri: Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voievod, Ştefan Cicio-Pop, Aurel Vlad, Vasile Goldiş, Aurel Lazăr, Ioan Suciu, Iosif Jumanca, Romul Boilă, Emil Haţieganu, Ion Flueraş, Victor Bontescu, Vasile Lucaciu, Octavian Goga şi Valeriu Branişte.
Cei prezenţi au depus jurământul în prezenţa episcopului de Arad, Ignatie Ion Papp. Au lipsit Octavian Goga şi Vasile Lucaciu, aflaţi în străinătate, şi Valeriu Branişte.
Atât sediul Marelui Sfat (adunarea legislativă a Transilvaniei), cât şi cel al Consiliului Dirigent (guvernul Transilvaniei) a fost stabilit la Sibiu.
Benito Amilcare Andrea Mussolini (n. 29 iulie, 1883, Predappio lângă Forlì – d. 28 aprilie, 1945, Giulino di Mezzegra lângă Como), conducătorul fascist al Italiei între anii 1922 și 1943.
3 ianuarie 1926 – S-a născut sir George Martin, producătorul englez al discurilor trupei “The Beatles”
George Martin backstage at the Beatles’ Love show, Las Vegas, c. 2006 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
George Martin (n. 3 ianuarie 1926 – d. 8 martie 2016) a fost un producător muzical, compozitor, aranjor, inginer de sunet şi muzician britanic, care a devenit faimos pentru că a produs albumele de studio ale formaţiei The Beatles (cu excepţia lui Let It Be, la care a fost cooptat pentru mixaj Phil Spector).
George Martin a studiat pianul şi oboiul la Guildhall School of Music and Drama, între 1947 şi 1950.
După terminarea studiilor a fost angajat pentru scurt timp în departamentul de muzică clasică al BBC, pentru a se alătura ulterior casei de discuri EMI, de care aparţinea şi Parlophone.
În anii 1950 a produs discuri de comedie ale artiştilor Peter Sellers şi Spike Milligan.
Martin a fost producătorul care în numele casei de discuri Parlophone a oferit un contract formaţiei The Beatles în 1962.
Este responsabil pentru eliminarea din formaţie a toboşarului Pete Best, de a cărui tehnică nu era mulţumit.
În special în perioada timpurie a avut o influenţă foarte mare asupra aranjamentelor muzicale, deşi pe întreaga perioadă de colaborare cu formaţia a compus şi a dirijat acompaniamentele orchestrale ale cântecelor formaţiei (cu puţine excepţii).
Pe lângă aceste funcţii, Martin a şi cântat de-a lungul timpului la diverse instrumente (pian, orgă, clavecin) pe înregistrările sonore.
3 ianuarie 1929 - S-a născut regizorul italian Sergio Leone, devenit faimos datorita filmelor western pe care le-a creat si care au ajuns populare sub numele de “western-spaghetti”; (a decedat în anul 1989).
3 ianuarie 1930 - S-a născut actorul american Robert Loggia.
Robert Loggia as T.H.E. Cat (1966) – foto: en.wikipedia.org
Salvatore Loggia (n. 3 ianuarie 1930 – d. 4 decembrie 2015), cunoscut sub numele de Robert Loggia, a fost un actor și regizor american.
El a fost nominalizat pentru Premiul Oscar pentru cel mai bun actor pentru Jagged Edge (1985) și a câștigat Premiul Saturn pentru cel mai bun actor într-un rol secundar pentru Big (1988).
3 ianuarie 1931 - A încetat din viaţă Joseph-Jaques-Cesaire Joffre, mareşal, comandant şef al tuturor armatelor franceze (1915-1916); s-a remarcat în bătălia de la Marna; (n. 12.01.1852).
Joseph Jacques Césaire Joffre (n.12 ianuarie 1852 – d. 3 ianuarie 1931) a fost un mareșal francez în timpul Primului Război Mondial.
Este cel mai cunoscut prin faptul că a retras și a regrupat armatele aliate în Prima Bătălie de pe Marna (5 – 12 septembrie 1914), fiind artizanul victoriei strategice a aliaților în 1914, la debutul Primului Război Mondial.
Popularitatea i-a adus porecla de „Papa Joffre”.
3 ianuarie 1932 - Este declarată legea marțială în Honduras, pentru a opri revolta declanșată de muncitorii concediați de United Fruit.
3 ianuarie 1934 - În România s-a format un guvern liberal condus de Gheorghe Tătărescu, liderul “tinerilor liberali”.
Gheorghe Tătărăscu (n. 21 decembrie 1886, Poiana (astăzi un cartier al orașului Rovinari), Gorj – d. 28 martie 1957, București), prim-ministru al României în perioada 1934-1937 și în perioada 1939-1940.
Gheorghe Tătărăscu a deținut și alte portofolii ministeriale; a fost martor al acuzării în procesul lui Lucrețiu Pătrășcanu
3 ianuarie 1936 - A fost alcătuit primul top de muzică pop, pe baza vînzărilor de discuri, publicat de revista “Billboard”, New York.
3 ianuarie 1937 - EA fost înfiinţată Federaţia Camerelor de Comerţ din Basarabia, România.
3 ianuarie 1950 - S-a nascut Victoria Principal, actriţa americană.
Victoria Principal (n. 3 ianuarie 1950) este o actriță americană, care a jucat rolul lui Pamela Barnes Ewing în filmul serial distribuit de către CBS, Dallas, în perioada 1978-1987.
3 ianuarie 1953 - S-a născut Gabriel Dorobanţu, interpret român de muzică uşoară.
Gabriel Dorobanțu (n. 3 ianuarie 1953), cântăreț român de muzică ușoară. („Mai vino iar în gara noastră mică”, „Te rog zâmbeşte, fată frumoasă”).
3 ianuarie 1956 - S-a născut Mel Gibson, actor și regizor americano-australian.
Mel Gibson (n. 3 ianuarie 1956 în Peekskill, New York) este un actor, regizor, producător și scenarist american. (“Patriotul”, “Breaveheart”, “Ce-şi doresc femeile”)
Una din marile sale realizări o constituie filmul Patimile lui Hristos, pe care l-a regizat și finanțat.
S-a născut cu numele Mel Columcille Gerard Gibson într-o familie irlandeză catolică, împreună cu care se mută în Australia în 1968.
3 ianuarie 1956 - Scriitorul Nicolae Balota a fost arestat sub acuzatia de a fi redactat si multiplicat manifeste anticomuniste si condamnat de Tribunalul Militar Bucuresti (la data de 5 octombrie 1956) la 7 ani de inchisoare corectionala.
Nicolae Balotă (Fotografie publicată în 1981) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Nicolae Balotă (n. 26 ianuarie 1925, Cluj – d. 20 august 2014, Nice) a fost un eseist, critic, istoric și teoretician literar român.
Prima oară a fost arestat în 1948, pe când era proaspăt asistent, judecat și condamnat pentru deținere și răspândire de material subversiv descoperit în urma unei percheziții la domiciliu, care consta din cărțile de literatură, istorie, filosofie și politică din biblioteca proprie.
Eliberat din închisoare în 1949, el este demis din funcția didactică de la universitate, ca fost deținut politic.
După 5 ani de șomaj, cu angajări temporare (între care, câteva săptămâni, învățător la un preventoriu TBC pentru copii), este din nou arestat în noaptea de 2 spre 3 ianuarie 1956 din cauza scrierii unui memoriu cuprinzând un rechizitoriu al încălcării libertăților democratice și religioase de către regimul comunist.
Desi patru exemplare ale memoriului elaborat de N. Balotă, împreună cu frații Matei, Ioan și Elena Boilă, nepoții lui Iuliu Maniu au fost distruse, o copie ajunge la Securitate, în urma trădării și denunțării autorilor de către un apropiat.
Urmează 7 ani de detenție la Jilava, Făgăraș, Gherla, Pitești, Dej, precum și doi de domiciliu obligatoriu la Lățești.
Este eliberat în 1963 în schimbul unui acord de colaborare ca agent informator al Securității.
Timp de 24 de ani, pânǎ la plecarea din țarǎ ca refugiat politic, va colabora în mod asiduu cu Securitatea semnînd, sub numele conspirativ de „Someșan” rapoarte în care își denunța camarazii de la cercul Cibinium.
După eliberare, este redactor la revista „Familia” din Oradea, apoi cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București.
În 1979, devine profesor invitat al Universității „Ludwig-Maximilian” din München. Stabilit la Franța, în 1981, predă literatură comparată la Universitatea „François Rabelais” din Tours și la Universitatea din Le Mans (Franța).
Concomitent, lucrează și la Radio „Europa Liberă” unde, între altele, potrivit unor comentatori tendențioși, Securitatea i-ar fi încredințat misiunea de a interveni pe lînga Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Nicolae Constantin Munteanu și ceilalți, de manieră a îi determina să-și atenueze discursul și a-l face mai puțin critic la adresa realităților românești.
Solicită și obține în 1987 azil politic în Franța.
În 1990, devine cetățean francez.
A revenit periodic în România, susținând cursuri de literatură comparată în calitate de profesor invitat la universitățile din Cluj și București.
În 2003, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj i-a conferit titlul de Doctor honoris causa.
În ultimii ani ai vietii a trăit la Nisa, in Franta.
A fost căsătorit cu prozatoarea Bianca Balotă (1936-2005).
3 ianuarie 1958 - S-a format Federația Indiilor de Vest. A fost o federatie efemera formata din coloniile britanice din Insulele Antile in Marea Caraibilor, care s-a dizolvat la 31 mai 1962.
3 ianuarie 1959 - Alaska a devenit cel de-al 49-lea stat al SUA.
Harta Statelor Unite cu statul Alaska indicat – foto: ro.wikipedia.org
3 ianuarie 1961 - Statele Unite rup relațiile diplomatice cu Cuba lui Fidel Castro, ca urmare a nationalizarii bunurilor americane din aceasta tara.
3 ianuarie 1961 - A murit Nicolae Hortolomei, chirurg, membru titular al Academiei Române; a fondat Laboratorul de chirurgie experimentala de la spitalul “Coltea” din Bucuresti; (n.27.11.1885, Husi).
Nicolae Hortolomei (n. 27 noiembrie 1885, Huși – d. 3 ianuarie 1961, București) a fost un medic chirurg român, director al clinicii de Chirurgie și Urologie de la Spitalul Colțea din București, profesor universitar la Facultatea de Medicină, membru titular (1948) al Academiei Române.
A fost membru al Academiei Franceze de Chirurgie și al multor altor societăți științifice internaționale.
3 ianuarie 1962 - Papa Ioan al XXII-lea îl excomunică pe liderul comunist cubanez Fidel Castro.
3 ianuarie 1963 - Prin Decretul 5 sunt graţiaţi 2543 deţinuţi politic.
3 ianuarie 1966 - Havana – Se creează Organizația de Solidaritate a Popoarelor din Africa, Asia și America Latină la conferința celor trei continente.
3 ianuarie 1967 - A murit Jack Leon Ruby (născut Jack Leon Rubenstein,25 martie 1911) , proprietar de cluburi de noapte din orașul Dallas,Texas, SUA, gasit vinovat și a fost condamnat la moarte pentru uciderea, la 24 noiembrie 1963, a lui Lee Harvey Oswald, asasinul prezumtiv al presedintelui american John F.Kennedy.
Ruby about to shoot Oswald who is being escorted by Dallas police detectives Jim Leavelle and L. C. Graves – foto: en.wikipedia.org
Crima a fost comisă la două zile de la arestarea lui Oswald. In timpul detentiei Ruby s-a îmbolnăvit și a murit de cancer pulmonar la 3 ianuarie 1967.
Teoriile conspirației susțin că Ruby ar fi fost implicat împreună cu figurile de marcă ale crimei organizate americane într-un complot pentru asasinarea lui Kennedy, dar nu s-a putut dovedi că legăturile lui cu gangsterii erau mai mult decât minime și ca el era genul de om care să acționeze într-o astfel de conspirație.
3 ianuarie 1969 - S-a născut Michael Schumacher, pilot german de Formula 1.
Michael Schumacher (n. 3 ianuarie 1969, Hürth-Hermühlheim, Republica Federală Germania) este un fost pilot de Formula 1.
Statistic, prin prisma celor șapte titluri mondiale câștigate, a celor 91 de victorii, 68 de pole position-uri și 76 de cele mai rapide tururi, Michael Schumacher este considerat drept cel mai bun pilot de Formula 1 din toate timpurile.
În 2006, în urma unui sondaj efectuat de FIA, Michael Schumacher a fost votat de către fanii Formulei 1 drept cel mai popular pilot care a evoluat vreodată în acest sport.
Faptul că de-a lungul carierei a încântat privirile spectatorilor și telespectatorilor cu evoluții de senzație, dar pe de altă parte a fost și implicat într-o serie de scandaluri cauzate de pilotajul său.
Michael Schumacher mai are un frate, Ralf Schumacher, cei doi fiind unicii frați care au câștigat curse în Formula 1, și au devenit primii frați care au terminat pe primele două poziții în aceași cursă, o performanță pe care au mai repetat-o de patru ori.
Michael este căsătorit cu Corinna și are doi copii, Gina Maria și Mick.
În decembrie 2013, Schumacher a suferit o traumă serioasă la cap în timp ce schia în stațiunea Meribel, din alpii francezi.
El a fost transportat pe cale aeriană la spital, operat și indus în stare comă artificială.
După ce s-a aflat în comă din 29 decembrie 2013 până pe 16 iunie 2014, el a părăsit spitalul din Grenoble pentru a se reabilita în continuare la Spitalul Universității (CHUV) din Lausanne, Elveția.
3 ianuarie 1973 - A murit Gherase Dendrino, compozitor roman, autor al operetelor “Lăsaţi-mă să cânt” şi “Lysistrata”; (n. 16.09.1901).
Gherase Dendrino (n. 2 septembrie 1901 Turnu Măgurele – d. 1973) a fost un compozitor și dirijor român.
Acesta a fost elevul lui Dumitru Georgescu-Kiriac și Alfonso Castaldi. A compus operete (Lăsați-mă să cânt, Lysistrata), muzică ușoară, muzică de film ș.a.
3 ianuarie 1987 - Celebra cantareata americana Aretha Franklin a fost inclusă în “Rock and Roll Hall of Fame”, devenind astfel prima femeie din lume care a primit aceasta distincţie.
Aretha Franklin (n. 25 martie 1942, Detroit) este o cântăreață, compozitoare și pianistă americancă.
Deși cunoscută pentru melodiile ei soul și fiind numită Regina muzicii Soul, cântă de asemenea jazz, blues, R&B, muzică gospel și rock.
Rolling Stone a clasat-o pe primul loc în topul „100 Greatest Singers of All Time”, iar în clasamentul „100 Greatest Artists of All Time” pe locul nouă.
A câștigat 18 premii Grammy competitive și două onorifice.
Are 20 de single-uri pe locul unu în topul Hot R&B/Hip-Hop Songs și două pe primul loc în Billboard Hot 100: „Respect” (1967) și „I Knew You Were Waiting (For Me)” (1987), un duet cu George Michael.
Din 1961, ea a avut un total de 45 de hit-uri în top 40 pe Billboard Hot 100.
Între 1967 și 1982 a avut 10 albume R&B pe locul unu mai mult decât oricare altă femeie artist. În 1987, a devenit prima artistă femeie care a fost inclusă în Rock and Roll Hall of Fame.
Conform publicației Time, este una dintre cele mai influente femei ale secolului al XX-lea.
3 ianuarie 1990 - Consiliul Frontului Salvarii Nationale emite un Decret-lege privind înființarea și înregistrarea oficială a partidelor politice din România, dupa peste patru decenii de interdictie comunista.
foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
FSN a anunţat că nu este şi nu va fi un partid politic, urmând a se prezenta în alegeri ca o organizaţie politică reunind personalităţi şi grupuri care s-au afirmat în Revoluţie.
3 ianuarie 1990 - Fostul lider al statului Panama, Manuel Noriega, a fost capturat de forțele americane.
Judith Anderson, (10 februarie 1897 – 3 ianuarie 1992) a fost o actriță americană de origine australiană.
A câștigat două premii Emmy și un premiu Tony și a fost nominalizată la premiile Grammy și Oscar.
3 ianuarie 1993 - La Kremlin, George Bush şi Boris Elţîn, presedintii S.U.A. si ai Rusiei au semnat Acordul de dezarmare strategică START II care prevedea diminuarea în 10 ani cu două treimi a arsenalelor nucleare strategice ale celor două puteri.
Presidents George H. W. Bush and Boris Yeltsin sign START II, (Strategic Arms Reduction Treaty), on 3 January 1993 in Vladimir Hall, The Kremlin in Moscow, Russia – foto: en.wikipedia.org
Strategic Arms Reduction Treaty (Tratatul pentru Reducerea Armelor Nucleare Strategice), de obicei prescurtat START, este un acord de dezarmare semnat de Statele Unite și de Uniunea Sovietică în vederea reducerii în comun, treptată a mijloacelor de trasnport la țintă pentru armele nucleare.
Rachetele intercontinentale cu baza la sol (în silozuri) care dispun de capete de luptă multiple au un efect foarte destabilizator, deoarece fiecare dintre adversari este tentat să atace primul, după principiul “folosește-le sau pierde-le”.
Să presupunem că fiecare dintre cei doi adversari dețin 100 de asemenea rachete cu câte 5 capete fiecare, și că fiecare parte are o șansa de 95% de a distruge rachetele inamice în silozuri, folosind câte 2 capete pentru fiecare siloz.
În acest caz, statul care atacă primul poate reduce arsenalul inamicului până la 5 rachete, folosind 40 de rachete cu 200 de capete în total, menținând restul de 60 în rezervă. Din cauza acestui aspect, rachetele intercontinentale cu baza la sol purtătoare de capete multiple au fost interzise în cadrul tratatului START II.
Acesta însă nu a intrat în vigoare deoarece nu a fost ratificat de către Duma rusă din cauza neînțelegerilor cu SUA privind Tratatul ABM.
3 ianuarie 1995 - Anthony Lake, consilier pentru securitate naţională al preşedintelui Bill Clinton, a declarat că Statele Unite ale Americii îşi vor menţine poziţia în privinţa planurilor de a include în NATO fostele state ale blocului sovietic, în ciuda obiecţiilor Moscovei.
3 ianuarie 2002 - A murit Fredy Heineken, magnatul cunoscutei firme de bere olandeză, Heineken; (n.04.11.1923).
3 ianuarie 2003 - S-a născut Greta Thunberg, activistă de mediu suedeză.
Greta Tintin Eleonora Ernman Thunberg (n. 3 ianuarie 2003, Stockholm, Suedia) este o activistă de mediu suedeză care încearcă să oprească încălzirea globală și schimbările climatice.
În august 2018, a devenit o figură proeminentă pentru începerea primei greve școlare pentru climă, în față clădirii parlamentului suedez.
În noiembrie 2018, ea a vorbit la TEDxStockholm; în decembrie același an s-a adresat Conferinței Națiunilor Unite pentru Schimbările Climatice, iar în ianuarie 2019 a fost invitată să vorbească la Forumul Economic Mondial de la Davos.
3 ianuarie 2004 - Un Boeing 737 aparținând companiei egiptene private Flash Airlines s-a prăbușit în Marea Roșie; accidentul aviatic s-a soldat cu 148 de morți.
3 ianuarie 2009 - Trupe israeliene au intrat în Fâşia Gaza, în cadrul celei de-a doua faze a operaţiunii din zonă, Israelul intenţionând să preia controlul asupra unor sectoare din Fâşia Gaza, de unde au fost lansate rachete către teritoriul israelian.
3 ianuarie 2013 - A murit regizorul roman Sergiu Nicolaescu. (n. 1930)
Sergiu Florin Nicolaescu (n. 13 aprilie 1930, Târgu Jiu, România – d. 3 ianuarie 2013, București, România) a fost un regizor, scenarist, actor și, după 1989, politician român.
Este de departe cel mai prolific și mai vizionat regizor român din toate timpurile: 54 filme, plus 27 coproducții și peste 1 miliard de spectatori (majoritatea din China și Rusia, dar și 130 milioane de spectatori din România)
La începutul lui decembrie, în Senat, Sergiu Nicolaescu le-a mulţumit colegilor săi pentru perioada petrecută împreună, precizând că nu a mai candidat pentru un nou mandat deoarece mai are puţini ani de trăit pe care vrea să-i termine în profesia sa.
“Vreau să vă mulţumesc pentru aceşti patru ani minunaţi pe care i-am petrecut împreună, în care dumneavoastră mi-aţi dăruit stimă şi consideraţie, simţăminte pe care şi eu vi le datorez. Mai am puţini ani de trăit şi mi-am dorit să-i termin în profesia mea, pentru acest lucru nu am participat la alegeri. Vreau să vă spun un sincer «La revedere!» şi vreau să vă spun în acelaşi timp «La mulţi ani!» şi sărbători fericite”, a spus Nicolaescu de la tribuna Senatului, în ultima şedinţă a actualei legislaturi, fiind aplaudat de cei prezenţi.
Sergiu Nicolaescu a fost ales pentru prima dată parlamentar în 1990, pe listele FSN, iar în actuala legislatură a încheiat al cincilea mandat în Parlament.
Singura legislatură în care nu a fost parlamentar a fost cea din 2004-2008. Nicolaescu a fost membru al Comisiilor de cultură din Senat în fiecare legislatură şi a deţinut preşedinţia comisiei în actuala legislatură. Nicolaescu are vârsta de 82 de ani.
A fost regizor, actor de film, scenarist şi producător de film, fiind totodată între cei care au luat parte la Revoluţia din 1989.
3 ianuarie 2019 - China a reuşit prima aselenizare realizată vreodată pe faţa nevăzută a Lunii.
China a efectuat joi cu succes prima aselenizare realizată vreodată pe faţa nevăzută a Lunii, au informat mass-media de stat, conform AFP.
Modulul de explorare Chang’e-4, lansat pe 8 decembrie, a aselenizat în siguranţă la ora 10:26 ora Beijingului (02:26 GMT), a informat China New News Agency.
El a trimis o fotografie a suprafeţei lunare către satelitul Queqiao, aflat pe orbită în jurul Lunii, a precizat televiziunea publică CCTV.
Spre deosebire de faţa Lunii aflată cel mai aproape de Pământ, care este întotdeauna îndreptată spre planeta noastră, nicio sondă sau modul de explorare nu au atins vreodată solul celeilalte părţi.
Faţa ascunsă a satelitului natural al Terrei este montană şi accidentată, presărată cu cratere, în timp ce faţa vizibilă oferă multe suprafeţe plane, care permit aselenizarea.
3 ianuarie 2020 - Generalul iranian Qasem Soleimani a fost ucis într-un atac aerian american asupra Aeroportului Internațional din Bagdad.
Qasem Soleimani in his official military dress with the Order of Zolfaghar in 2019 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Atacul aerian asupra Aeroportului Internațional din Bagdad a avut loc în data de 3 ianuarie 2020 și a fost provocat de Statele Unite în Aeroportul Internațional din Bagdad asupra unui convoi care transporta mai mulți pasageri, inclusiv importantul generalul iranian și comandantul Forței Quds a Corpului Gardienilor Revoluției Iraniene, Qasem Soleimani, și comandantul Forțelor de Mobilizare Populară irakiene Abu Mehdi al-Muhandis.
Atacul a crescut brusc tensiunile dintre SUA și Iran.
În urma atacului, liderul religios iranian, Ali Khamenei, a anunțat o perioadă de doliu de trei zile în țară.
În timp ce liderii iranieni au propus să se răzbune pe teritoriul Statelor Unite, oficialii americani au spus că vor produce atacuri preventive asupra oricărui grup paramilitar susținut de Iran în Irak.
Oficialii irakieni, sirieni și ruși au condamnat atacul, iar reprezentanții din China, India, Pakistan, Franța, Germania și Regatul Unit au cerut calm și dialog.
3 ianuarie 2023 – Actorul Mitică Popescu a încetat din viață la vârsta de 86 de ani.
Mitică Popescu (n. 2 decembrie 1936, București, România – d. 3 ianuarie 2023, București, România) a fost un actor român de film, radio, teatru, televiziune și voce, care și-a desfășurat cea mai mare parte a activității sale în teatru pe scena Teatrului Mic din București.
A primit Premiul pentru întreaga activitate la Gala Premiilor UNITER din 2009.
Sfântul prooroc Maleahi (în ebraică: מַלְאָכִי, Mal’akhi, cu sensul de „îngerul Domnului” sau „trimisul Domnului”) este unul din cei 12 prooroci ziși „mici” din Vechiul Testament, căruia i se atribuie Cartea lui Maleahi.
Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face pe data de 3 ianuarie.
Sf. Proroc Maleahi (Secolul al V-lea î.Hr.) – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org
Maleahi s-a născut în satul Sofes, după întoarcerea evreilor din robia babilonică, fiind din seminția lui Levi.
A avut doi frați, Nathaniel și Josiah.
Încă de tânăr, Maleahi a avut viață curată și sfântă.
Numele lui se tâlcuiește „înger” din două motive: primul, pentru că era la față frumos și vesel, și al doilea, pentru că toate câte proorocea el erau îndată adeverite.
Cei nevrednici auzeau numai glasul îngerului, iar cei vrednici vedeau și chipul îngerului.
Maleahi este cel din urma prooroc din Legea Veche şi a proorocit cu 430 de ani înainte de venirea Mântuitorului pe pământ.
După ce a murit, a fost îngropat în satul părinților săi.
După predanie, sfântul prooroc Maleahi era „frumos la vedere, cu fața rotundă, cu părul creț de părea că este tuns, cu capul lunguieț iar numele lui se tâlcuiește «îngerul Domnului»”.
Mare Prorocule Maleahi, plin fiind de înţelepciunea Dumnezeiască, cea mai presus de înţelepciune, ai arătat, ca un proroc, că Cel Ce din veac este Înţelepciunea lui Dumnezeu, are să petreacă cu toţi cei de jos. Pentru aceasta te cinstim, săvârşind cu credinţă Dumnezeiasca ta pomenire.
Fiind tu, mare prooroace Malahia, plin de înțelepciunea cea prea înțeleaptă și dumnezeiască, ca un prooroc ai arătat pe Cel ce este din veac înțelepciunea lui Dumnezeu, că este să se amestece cu toți cei de jos. Pentru aceea te cinstim săvârșind cu credință dumnezeiască pomenirea ta.
Iconografie
„După predanie, sfântul prooroc Maleahi era „frumos la vedere, cu fața rotundă, cu părul creț de părea că este tuns, cu capul lunguieț iar numele lui se tâlcuiește «îngerul Domnului»”.
După Erminia picturii bizantine a lui Dionisie din Furna, proorocul Maleahi se reprezintă „cu căruntețe și barba rotundă”, iar pe pergamentul lui se zice:
„De la răsăritul soarelui și până la apusul lui, mare este numele Meu printre popoare…“ (Maleahi 1,11)
sau:
„Iată vine ziua care arde ca un cuptor; și toți cei trufași și care făptuiesc fărădelegea vor fi ca paiele…“ (Maleahi 3,19).
Sf. Proroc Maleahi (Secolul al V-lea î.Hr.) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul proroc Maleahi s-a născut în Sofi, după întoarcerea din robie de la Babilon, din seminția lui Zabulon. Acesta din tinerețea sa a avut viața curată și neprihănită și a prorocit despre venirea Domnului, despre înfricoșata judecată, despre schimbarea așezământului și a legii lui Moise și despre jertfa cea nouă, iar numele de Maleahi, ce se tâlcuiește „înger”, i s-a dat de tot poporul, pe de o parte pentru că era cu foarte bunăcuviință, ca un înger, iar pe de alta, că păzea îngereasca curăție și sfințenie și cu îngerii avea prietenie; pentru că de multe ori vorbea cu îngerul care-i descoperea tainele lui Dumnezeu, și-l învăța cunoștința celor ce aveau să fie, lucru pe care cei vrednici cu adeverire l-au cunoscut, auzind glasul îngeresc, iar pe înger neputând a-l vedea. Sfântul Maleahi vorbea față în față cu îngerul, precum cineva grăiește cu prietenul său. A fost acest sfânt proroc mai în urmă decât toți prorocii; pentru că n-a fost după dânsul altul, în Israel. El a murit fiind tânăr și a fost îngropat la un loc cu părinții săi.
![Podul Brooklyn este unul dintre cele mai vechi poduri suspendate din Statele Unite. Finalizat în 1883, leagă cartierele Manhattan si Brooklyn din New York City, traversând East River. Având 1.825 m lungime [1], a fost cel mai lung pod suspendat din lume de la deschiderea sa și până în 1903, și primul pod suspendat pe cabluri din sârmă de oțel - Podul Brooklyn noaptea - foto: ro.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2016/01/Podul-Brooklyn1-e1451752183390.jpg)
