Acest sfânt a trăit pe vremea împăratului Traian, fecior al logodnicului Iosif şi frate al lui Iacov; pe acesta luându-l Însuşi Hristos şi Dumnezeul nostru, şi primind a i se numi frate, l-a uns preot, ca să-i propovăduiasră preamărita venire.
Drept aceea trudindu-se cu tot felul de osteneli şi sudori, a împodobit scaunul Ierusalimului ca un păstor, iar nu ca un năimit şi făcându-se pe sine locaş Sfântului Duh, a surpat şi a stricat capiştile idolilor, şi îndreptând la lumină pe cei rătăciţi, răbdând pedepse cu multe dureri pentru dreapta credinţă a fost şi răstignit, fiind de o sută şi douăzeci de ani, şi de acolo s-a întors către cel dorit al său Mântuitoul Hristos.
Acest fericit s-a învrednicit a avea două nume, că se cheamă şi Simon şi Simeon, şi era frate al lui Iacob şi al lui Hristos.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ioan Mărturisitorul, egumenul Mănăstirii ce se numeşte Cataron.
Acest fericit Ioan s-a născut în Irinopole care era una din cetăţile Decapolei, fiu de părinţi creştini şi iubitori de Dumnezeu, cu numele Teodor şi Grigoria.
Făcându-se de nouă ani s-a dus la chinovie, unde s-a călugărit, şi fiind osârduitor şi smerit şi ascultător, a fost iubit de dascălul său. Şi a mers împreună cu el la Sinodul al şaptelea ecumenic, ce s-a adunat a doua oară în Niceea, apoi, mai pe urmă şi în Constantinopol.
Dascălul său s-a făcut arhimandrit, şi egumen al mânăstirii lui Dalmat; iar el s-a făcut schimnic şi preot şi de acolo a fost trimis de împăratul Nichifor egumen al Mănăstirii Cataron.
Aci cu plăcere de Dumnezeu şi apostoleşte a ocârmuit turma lui Hristos mai mult de zece ani şi era iubit de toţi oamenii. Şi s-au descoperit fericitului încercări a toată lumea iscodite de diavolul urâtor al binelui şi adunând şi sfătuind pe toţi fraţii,
îndemnându-i şi la cele de cuviinţă, a zis către ei:
“Privegheaţi părinţilor şi fraţilor, să nu fiţi furaţi de diavolul şi să nu vă lepădaţi de închinarea la sfintele icoane; căci pe mine nu mă veţi mai vedea între cei vii.”
Şi în vremea când el vorbea acestea, venind unii îndârjiţi trimişi de Leon luptătorul împotriva icoanelor, au împrăştiat toată turma, şi cele ce au găsit în mănăstire pe la părinţi, ca pe ale lor le-au împărţit. Iar pe păstorul lor cu lanţuri legat, l-au dus la Bizanţ, lăsând mănăstirea în pradă. Mergând sfântul la împărat, şi numindu-l pe el păgân şi osândit şi altele multe fără de sfială zicându-i, l-a pornit spre mânie. Pentru care şi cumplit a fost bătut peste obraz cu vine de bou.
Iar fericitul se bucura pătimind pentru Hristos; şi după aceea fiind închis, în metocul său trei luni, a fost surghiunit la o cetate numită Pentadactilon în hotarele Lambei. Acolo legând picioarele lui cu lanţuri, l-au pus într-o închisoare întunecoasă, lăsându-l acolo optsprezece luni. Iar după aceasta l-au adus gol în cetate, înaintea împăratului spre batjocură.
Şi după multe pricini de cuvinte, a fost dat lui Ioan, cel ce cu nevrednicie era atunci patriarh al Bisericii Mari, care multă cruzime a arătat sfântului, strâmtorându-l pe el cu foame în multă vreme, după care apoi l-a înfăţişat iarăşi la împărat, şi împăratul l-a trimis la un lagăr numit Criotavron al Bucelarilor, şi acolo l-a închis doi ani întregi. Unde de multă rea pătimire se uscase cu totul carnea de pe trupul lui; însă sfântul pe toate suferindu-le, cu mulţumire slăvea pe Dumnezeu.
Iar după ce a fost junghiat Leon Armeanul, şi a împărăţit în locul său Mihail Travlul, fiind liberaţi toţi cei de prin surghiunuri, s-a dus şi sfântul până la Calcedon neavând voie ca să intre în cetate. Iar după aceea împărăţind Teofil, a voit cuviosul să se aşeze în oarecare mănăstire împreună cu alţi părinţi; apoi fiind prinşi de patriarhul din acea vreme şi cumplite necazuri suferea fericitul, a fost surghiunit la insula Afusiei unde împlinind doi ani şi jumătate, a văzut oarecare vedenie, şi vestind celor împreună cu el mutarea sa, după trei zile, s-a dus la Domnul.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor apostoli Aristarh, Marcu şi Zinon.
Aceşti sfinţi erau din cei şaptezeci; şi Aristarh este acela de care Pavel pomeneşte în Epistola către Romani, şi care a fost episcop al Apamiei celei din Siria, supusă cu scaunele apostolilor celor dintâi.
Acesta mai întâi decât toţi a propovăduit pe Hristos Dumnezeu adevărat.
Iar Marcu este acela pe care şi Ioan obişnuia a-l numi. De care pomeneşte Luca în Faptele Apostolilor şi care a fost pus episcop de apostoli în Vivlopole.
Iar Zinon este acela, pe care apostolul îl scrie în Epistola către Romani legiuitor, şi care a fost făcut întâi episcop de apostolul Petru, în Diospole; el învăţa propovăduind pe Hristos Dumnezeu adevărat.
Aceştia multe rele pătimiri suferind de la necredincioşi pentru zidirea din nou a bisericilor, şi pentru surparea idolilor, şi înşişi făcându-se lucrători de minuni şi de vindecări, s-au mutat la Domnul.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Puplie, care prin sabie s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfântului Evloghie primitorul de străini, care cu pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Lolion cel nou, care fiind târât pe pământ, s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.
Sfântul Apostol Simeon, rudenia Domnului, episcopul Ierusalimului
Sfântul, slăvitul și întru tot lăudatul Apostol și Sfințit Mucenic Simeon, ruda Domnului din Cei Șaptezeci este pomenit de Biserica Ortodoxă în 27 aprilie și împreună cu Cei Şaptezeci în 4 ianuarie.
Sfântul Simeon a fost fiul Sfântului Apostol Cleopa, fratele mai tânăr al Sfântului Iosif Logodnicul.
El a fost martor la minunile Domnului Iisus Hristos și astfel a crezut în El.
După ce Apostolul Iacov, primul episcop al Ierusalimului a fost ucis în anul 62 sau 63 d.Hr., creștinii de acolo l-au ales pe Apostolul Simeon să îi ia locul (Patriarh al Ierusalimului 62–107, precedat de Apostolul Iacov cel Drept, urmat de Iustus I).
În timpul împăratului Traian, el a fost pârât la guvernatorul roman Atticus că făcea parte din spița Regelui David și că mărturisește credința creștină.
Păgânii l-au capturat pe Sfântul Simeon, deja în vârstă de 100 de ani, și l-au torturat vreme îndelungată, iar apoi l-au dat la moarte martirică prin răstignire pe cruce.
Sfântul Simeon este menționat în Fapte 13,1: “Şi erau în Biserica din Antiohia prooroci și învățători: Barnaba și Simeon, ce se numea Niger, Luciu Cirineul, Manain, cel ce fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul, și Saul.”
Pe tine, rudenia lui Hristos, Simeoane ierarhe și mucenicul cel tare, cu sfințenie te lăudăm, cel ce ai pierdut înșelăciunea și ai păzit credința. Pentru aceasta prăznuind astăzi preasfântă pomenirea ta, dezlegare de păcate luăm prin rugăciunile tale.
Ca o stea prea mare biserica câștigând astăzi pe grăitorul de Dumnezeu Simeon, se luminează strigând: Bucură-te, cinstită podoabă a mucenicilor.
Condac (glasul al 2-lea):
Sionului celui de sus făcându-te cetățean, scaunul Sionului celui de jos ai luat și bine turma ți-ai povățuit la staulul cel ceresc. Împreună te-ai răstignit cu Hristos, Simeoane, urmând patimii celei dumnezeiești.
Dionisie din Furna, în Erminia sa (ed. Sophia, București, 2000, p. 150), arată că Sf. Apostol Simeon trebuie zugrăvit în chipul unui bărbat foarte bătrân, ținând în mână un sul înfășurat, însemnul propovăduirii sale apostolice.
cititi mai mult despre Sfântul Apostol Simeon, rudenia Domnului, episcopul Ierusalimului si pe: basilica.ro; doxologia.ro
Viața Sfântului Apostol Simeon, rudenia Domnului, episcopul Ierusalimului
Sfântul Apostol Simeon, rudenia Domnului, episcopul Ierusalimului (†107) – foto preluat de pe basilica.ro
Sfântul Sfințit Mucenic Simeon, ruda Domnului, a fost văr de al doilea după mamă cu Mântuitorul Iisus Hristos. Potrivit Istoricului Eusebiu, acesta a fost al doilea Episcop al Ierusalimului. După uciderea Sfântului Apostol Iacov în anul 62, Sfinții Apostoli l-au ales episcop al Ierusalimului.
Acest Sfânt Simeon, care era rudenie a Domnului nostru Iisus Hristos, a fost fiu al lui Cleopa, fratele Sfântului Iosif, logodnicul, pentru care vrednicii de credință, scriitorii vechi de istorie bisericească greacă, Evsevie, episcopul Cezareei Palestinei, Gheorghe Chedrin și Nichifor al lui Calist Xantopol, cu un glas mărturisesc că Iosif, logodnicul Preasfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu, și Cleopa au fost frați buni de tată și de mamă, Iosif era frate mai mare, iar Cleopa mai mic. Acest Cleopa, după întoarcerea lui Iosif din Egipt a luat de soție, de la fratele său Iosif, pe o fiică a lui Maria, care a născut pe acest Sfânt Simeon. Ajungând în vârstă și auzind despre minunile Domnului nostru Iisus Hristos, Sfântul Simeon a crezut Într-însul. Iar după patima cea de bunăvoie a Domnului și după Înălțarea la cer, a fost numărat în ceata sfinților șaptezeci de apostoli întru bunavestire a lui Hristos, umblând prin cetăți și prin sate, învățând și făcând minuni; luminând popoarele cu lumina sfintei credințe și pierzând întunericul închinării idolești. Iar în acel timp Sfântul Iacov, fratele Domnului, fiul Sfântului Iosif logodnicul, ținea scaunul arhieriei Ierusalimului, fiind întâiul episcop acolo; și fiindcă mărturisea pe Hristos, necredincioșii evrei doborându-l de pe scaunul Bisericii, l-au ucis, lovindu-l în cap cu un lemn.
După uciderea Sfântului Iacob, a sosit degrabă risipirea Ierusalimului prin Tit și Vespasian, precum mai înainte a zis Domnul. Iar după risipire, s-au adunat ucenicii Domnului care erau între cei vii, împreună cu cei care după trup au fost rudenie lui Hristos Domnul, și acest sfânt Simeon, fiul lui Cleopa, nepotul și fiul de frate al lui Iosif și rudenia Domnului l-au pus al doilea episcop al Ierusalimului – în locul Sfântului Iacov -, căci acum Ierusalimul, începuse iarăși a fi locuit de oamenii cei ce rămăseseră. Iar Sfântul Simeon, fiind că o biserică a Sfântului Duh, împodobea prin sine scaunul Ierusalimului, aducând pe cei rătăciți la Hristos Dumnezeu. Apoi după mai mulți ani, pe vremea împărăției lui Traian, a fost clevetit de zavistnicii eretici către Attic, antipatul Romei, pentru două pricini: întâi, fiindcă este cu neamul din casa lui David, iar al doilea că este creștin. În timpul acela era prigonire de la împărații Romei, asupra seminției lui David și asupra celor ce credeau în Hristos. Și erau cercetați cu dinadinsul pretutindeni, când se afla cineva din neamul lui David și se pierdeau, ca nici urmă din acea seminție împărătească să nu rămână între evrei, ci să stăpânească veșnic împărații Romei pământul iudeilor. Asemenea și cei ce credeau în Hristos erau chinuiți și uciși, pentru ca zeii păgânești să fie cinstiți prin toată lumea.
Deci, Sfântul Simeon, ca cel din Seminția lui David și ca cel ce credea în Hristos, fiind rudă cu El, a fost prins de păgâni, după porunca lui Attic antipatul. Fiind bătrân Sfântul Simeon, căci avea mai mult de o sută de ani, după multe chinuri, pe cruce fiind pironit, ca și Hristos Domnul, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Notă: Prologul în 18 zile ale lunii Septembrie scrie astfel despre acest Sfânt Simeon: „Acela era fiul lui Iosif, logodnicul și fratele lui Iacov. Dar mai vrednic lucru de credință este că, nu al lui Iosif a fost fiu, ci al lui Cleopa, fratele lui Iosif; iar lui Iosif i-a fost nepot, adică fecior de frate, precum de la cei mai sus ziși scriitori vechi de istorii ai Bisericii grecești, se dovedește această. De unde se arată și aceasta, că Simeon nu i-a fost frate bun lui Iacov, fratele Domnului și fiul lui Iosif, ci văr”.
Iarăși prologul, în patru zile ale lunii Ianuarie, scrie despre soborul Sfinților șaptezeci de Apostoli, și în cuvântul sub numele Sfântului Dorotei, episcopul Tirului se scrie despre acest Sfânt Simeon așa: „Cleopa sau Simeon este nepotul Domnului”. Dar acolo destul s-a arătat că altul a fost Cleopa și altul Simeon. Cleopa a fost tatăl lui Simeon, iar Simeon fiul lui Cleopa; însă nu nepot al Domnului, ci rudenie, așa ca și cum ar fi fost văr din frați.
În această lună și zi, prologul a scris astfel: „Îndoită numire a câștigat fericitul, pentru că se numea Simon și nu Simeon”. Simon a fost fiu al lui Iosif și frate bun al lui Iacov, fratele Domnului; iar Simeon, precum s-a zis, este fiul lui Cleopa și văr din frați cu Iacov; după aceea era rudenie a Domnului, fiind și numărat între cei șaptezeci de apostoli. Iar Simeon fiul lui Iosif, nicidecum nu se află între apostoli. Este scris de Sfântul Ioan Evanghelistul în cap. 7, stih 5, cum că „nici frații lui Hristos n-au crezut în El”. Iar frații aici, spune Sfântul Teofilact, sunt fiii lui Iosif, pe care Sfântul Evanghelist Matei în cap. 13, stih 56, anume îi pomenește: Iacov, Iosie, Simon și Iuda. Ci și aceasta este arătat, că mai pe urmă au crezut în El, Iuda, care se zice și Tadeu, unul din cei doisprezece apostoli; apoi Iacov cel dintâi din cei șaptezeci și Iosie asemenea din cei șaptezeci. Iar Simon se pare că n-a luat slujba apostoliei, ci mai înainte de împărțirea prin toată lumea a Sfinților Apostoli a trecut din cele de aici, adeverind Sfântul Apostol Pavel în întâia epistolă către Corinteni, în cap. 15, și zicând: Mulți sunt până acum, iar oarecare s-au și mutat.
Iar despre Sfântul Simeon al lui Cleopa și rudenie a lui Hristos, știut este că a fost unul din cei șaptezeci de apostoli și episcop al Ierusalimului, al doilea după vărul de frate al lui Iacov. Dar ceea ce se pare unora, că Cleopa murind fără fii, după legea de atunci, Iosif i-a luat femeia lui și a făcut cu dânsa șase fii, patru feciori și două fete, adică pe Maria care se numește fiica lui Cleopa și pe Salomeea pe care o pomenește Teofilact în tâlcuirea cea de la Matei în cap. 13. De aceasta se cuvine a socoti cu dinadinsul, că Iosif a murit mai înainte de Cleopa, nu Cleopa mai înainte de Iosif. Deci, cum putea Iosif ca să aibă pe femeia lui Cleopa? Iar Iosif a murit mai înainte de Cleopa, este arătat de aici, că Cleopa după Învierea Domnului a fost și a văzut pe Domnul în Emaus împreună cu Luca, de care S-a și cunoscut Domnul în frângerea pâinilor.
Cleopa, și după Înălțarea Domnului și după primirea Sfântului Duh, a fost viu și s-a sfârșit prin mucenicie. Iar Sfântul Iosif nici Patimile lui Hristos n-a apucat, ci încă mai înainte de Botezul Domnului, a trecut din viața aceasta. Deci, cum putea să fie aceasta, că Iosif după moartea lui Cleopa să ia femeia sa și să facă cu dânsa fii. Mai vrednic de crezare este aceasta, că nu Iosif a luat pe femeia lui Cleopa, ci Cleopa pe fiica lui Iosif a luat-o de soție, de care lucru Gheorghe Chedrin zice așa: „După cinci ani, Iosif s-a întors din Egipt în Nazaret, pe a cărui fiică Maria, Cleopa fratele lui Iosif, care era din doi părinți, a luat-o de soție și dintr-însa a născut pe Simeon, care după Iacov, fratele Domnului, a fost episcop al Ierusalimului”.
Iar ceea ce se zice de Maria lui Cleopa, cum că ar fi fost fiică lui Cleopa, aceasta nu este în Evanghelie; pentru că se scrie la Sfântul Evanghelist Ioan în cap. 19, stih 25: „Și stătea lângă Crucea lui Iisus, mama lui și sora mamei lui, Maria a lui Cleopa”. Aici nu zice Sfântul Evanghelist Ioan, Maria fiica lui Cleopa, ci numai Maria lui Cleopa, iar nu fiica lui Iosif, pe care ca pe o soră o avea Preacurata Fecioară Maria, Maica lui Iisus. Căci după ce S-a logodit cu Iosif, S-a dus din Biserica Domnului în casa lui și locuia cu Maria, fiica lui, fiind încă fecioară, ca soră cu soră, având locuință împreună. Deci, să se știe, că aici Maria lui Cleopa, nu este fiica lui, ci femeia, care a născut pe acest Simeon rudenia Domnului, vărul de frate după trup, din pricina lui Iosif cel părut tată al lui Hristos, fratele lui Cleopa, tatăl lui Simeon.
Sfântul Simeon a fost fiul Sfântului Apostol Cleopa, fratele mai tânăr al Sfântului Iosif Logodnicul. El a fost martor la minunile Domnului Iisus Hristos și astfel a crezut în El.
După ce Apostolul Iacov, primul episcop al Ierusalimului a fost ucis în anul 62 sau 63 d.Hr., creștinii de acolo l-au ales pe Apostolul Simeon să îi ia locul.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
(BRU) Sf. Simeon, rudenia Domnului, episcop, martir († 107)
(BRC) Sf. Zita, fecioară
Ziua Codului Morse
Codul Morse este o metodă de telecomunicaţii care a fost folosită pentru codificarea caracterelor de text. El presupune utilizarea unor secvenţe standardizate de două durate de semnal diferite. Acestea se numesc “dits” şi “dahs” sau “puncte” şi “liniuţe”, iar numele Codului Morse a fost inspirat de inventatorul telegrafului, Samuel Morse (n. 27 aprilie 1791 – d. 2 aprilie 1872).
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Ziua Internaţională a Tapirului
Tapirul este o creatură ciudată, originară din America Centrală şi de Sud, cu un habitat care cuprinde şi alte zone geografice, precum Asia de Sud-Est. Asemănător unui porc, prin constituţia generală şi prin membrele terminate cu copite, dar şi unui elefant, prin buzele şi nasul prelungite într-un fel de trompă scurtă, tapirul este azi un animal monitorizat de conservaţionişti deoarece a fost vânat excesiv pentru carnea şi pielea sa.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
- 27 aprilie 1990 – Sovietul Suprem al R.S.S. Moldoveneşti a aprobat tricolorul ca drapel de stat
27 aprilie 395 - Împaratul Arcadius s-a căsătorit cu Aelia Eudoxia, fiica generalului Flavius Bauto. Ea a devenit una dintre cele mai puternice împărătese romane ale Antichității târzii.
Arcadius – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Flavius Arcadius Augustus (sau Arcadiu, cca. 377 – 1 mai 408) fiul cel mare al imparatului Teodosius I, a fost împărat roman al Imperiului Roman de Răsărit între anii 395-408. După divizarea definitivă a Imperiului Roman, produsă odată cu moartea lui Teodosiu I (395), Arcadius a rămas împărat al Imperiului Roman de Răsărit, iar fratele său Honorius a moștenit Imperiul Roman de Apus.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
Aelia Eudoxia (n. secolul al IV-lea d.Hr. – d. 6 octombrie 404 d.Hr., Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit) o împărăteasă a Imperiului Roman de Răsărit, soția lui Arcadius și inamica arhiepiscopului Ioan Gură de Aur.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
27 aprilie 639 - Moare Ardachir al III-lea rege al Persiei din anul 628; (n.cca.621).
27 aprilie 711 - Începe cucerirea islamică a Hispaniei: trupe maure conduse de Tariq ibn Ziyad, debarca in Gibraltar pentru a începe invazia in Peninsula Iberică (pe care o numeau al Andalus). Cucerirea de catre musulmanii din Califatul Umayyad a Hispaniei a decurs intre anii 711 si 788, ducand la distrugerea Regatului Vizigotilor și înființarea Emiratul independent de Córdoba sub conducerea lui Abd-ar-Rahman I, care finalizat unificarea musulmana a Iberiei, sau al-Andalus in perioada 756-788.
Aceasta cucerire marchează extinderea spre vest a Califatului Umayyad și statul islamic în Europa. Forțele comandate de Tariq ibn-Ziyad au debarcat la începutul anului 711 in Gibraltar, în fruntea unei armate alcatuite din berberi nord – africani si arabi. Prin 717, la fortele berbero-arabe au trecut Pirineii spre Septimania și Provence (734).
27 aprilie 1272 - A decedat Sfanta Zita, nascut in satul Bozzanelo ( in apropiere de Luca), in Toscana, Italia, in jurul anului 1218. Este sarbatorit de catolici in ziua de 27 aprilie. Zita (n. cca 1212) este cunoscut si sub numele de Sitha sau Citha si este o sfânta italiana, patroana spirituala al servitorilor. Este adesea invocata pentru a ajuta la găsirea cheilor pierdute.
27 aprilie 1296 -Primul Război de Independență Scotian. Armata scoțiana condusa de John Balliol este învinsa de fortele engleze conduse de John de Warenne, al 6- lea conte de Surrey în Bătălia de la Dunbar.
27 aprilie 1521 - Exploratorul Ferdinand Magellan, a fost ucis de baștinașii insulei Mactan din Filipine, conduși de seful local Lapu-Lapu, în Bătălia de la Mactan.
“Bătălia de la Mactan” (27 aprilie 1521) – pictură murală (Exploratorul Ferdinand Magellan este ucis de băștinașii din Filipine conduși de Lapu-Lapu) – foto preluat de ro.wikipedia.org
Conform documentelor istoricului italian Antonio Pigafetta, Magellan a încercat să-l convingă pe Lapu-Lapu să respecte poruncile lui Rajah Humabon în seara dinaintea bătăliei.
Pigafetta scrie cum, a doua zi dimineața, Magellan a desfășurat patruzeci și nouă de oameni în armuri cu săbii, topoare, scuturi, arbalete și puști, și a plecat spre Mactan în dimineața de 28 aprilie.
Istoricii filipinezi observă că din cauza ieșiturilor stâncoase și din cauza coralilor de lângă țărm, soldații creștini nu au putut debarca pe Mactan. Obligat să ancoreze departe de țărm, Magellan nu a reușit să-și îndrepte puterea de foc a vaselor împotriva războinicilor lui Datu Lapu-Lapu, care erau în număr de peste 1.500.
Magellan a încercat apoi să-i sperie arzând niște case din Buaya de astăzi, denumit atunci Bulaia.
Mulți dintre războinici l-au atacat pe Magellan; el a fost rănit în braț cu o suliță și în picior cu un kampilan. Cu acest avantaj, oamenii lui Lapu-Lapu l-au ajuns și l-au ucis. A fost înjunghiat și apoi hăcuit cu sulițele și săbiile. Pigafetta și ceilalți au reușit să scape.
Conform relatării lui Pigafetta, mai mulți dintre oamenii lui Magellan au murit în bătălie, și mai mulți băștinași convertiți la creștinism care veniseră în ajutorul lor au fost uciși de războinici și soldați. Nu există estimări oficiale ale numărului victimelor din bătălie, deși Pigafetta menționează cel puțin trei soldați creștini uciși, printre care și Magellan.[4]
Aliații lui Magellan, Humabon și Zula, s-a spus că n-ar fi luat parte la bătălie în urma cererii lui Magellan, și au privit de la distanță. Pigafetta relatează că regele creștin Humabon a trimis un mesaj în care spunea că dacă returnează trupurile lui Magellan și ale oamenilor săi, li se va da orice doresc. Trupul lui Magellan nu a mai fost însă recuperat de la băștinași.
27 aprilie 1578 - În ciuda interdicțiilor, a avut loc Duelul Mignonilor, unul dintre cele mai faimoase dueluri din istoria Franței, între doi favoriți ai regelui Henric al III-lea al Franței și doi favoriți ai lui Henric I, Duce de Guise.
“Duelul Mignonilor”, pictură de Władysław Bakałowicz – foto preluat de pe de.wikipedia.org
După renunțarea la tronul Poloniei (pe care îl ocupase o scurtă perioadă de timp, între 1573 – 1574) și înscăunarea ca rege al Franței (1574 – 1589), Henric al III-lea de Valois (foto sus) s-a înconjurat de o serie de favoriți, cunoscuți în istorie sub numele de „mignons”.
Despre ei se spunea că sunt frivoli, preocupați de modă și petreceri și că au o influență rea asupra regelui. Cert este că la un moment dat, au intrat în conflict cu oamenii puternicului duce de Lorainne, Henric de Guise, conducătorul „Ligii Catolice” (ne aflăm în timpul războaielor religioase).
Lucrurile s-au încins și mai tare în momentul în care, Henric al III-lea a refuzat să-i dea o înaltă demnitate lui de Guise, acordând-o în schimb unuia dintre favoriții săi, Jacques de Levis, conte Caylus. La aflarea veștii, unul din oamenii ducelui de Lorainne, Charles de Balzac, l-a defăimat pe beneficiarul favorului regal, chiar la Curtea Franței. Lucrurile nu mai puteau fi rezolvate decât în urma unui duel.
Cei șase combatanți ce trebuiau să se dueleze în ziua de 27 aprilie 1578 erau: Jacques de Caylus, Louis de Maugiron și Jean d’Arcès (din partea favoriților regelui), respectiv Charles de Balzac, Riberac și Georges de Schomberg (din partea lui de Guise). La ora cinci dimineața, dueliștii s-au întâlnit pe un teren aflat lângă închisoarea Bastilia, și au început lupta.
Rezultatul acesteia: Schomberg și Maugiron au fost uciși pe loc, Riberac a murit a doua zi în urma rănilor căpătate, d’Arcès a primit o rană la cap și a încetat din viață șase săptămâni mai târziu, iar Caylus, care a fost rănit de nu mai puțin de 19 ori, și-a dat duhul după o agonie de 33 de ore. Singur Balzac a scăpat doar cu o rană la braț.
Foarte afectat, pe plan emoțional, a fost regele Franței, care și-a pierdut trei dintre cei mai intimi favoriți. Acest duel a avut însă și implicații politice, contribuind și mai mult la răcirea relațiilor dintre Henric al III-lea și Henric de Guise.
27 aprilie 1605 - A murit Papa Leon al XI-lea; (n. 1535). Numele la naștere a fost Alessandro Ottaviano de’ Medici. S-a născut la Florenta, Italia, fiind fiul lui Ottaviano de Medici (11 iulie 1484 – 28 mai 1546) și Francesca Salviati. A fost papă în perioada 1 aprilie 1605 – 27 aprilie 1605.
27 aprilie 1667 - Poetul John Milton, (n. 9 decembrie 1608 – d. 8 noiembrie 1674), sarac și orb, este nevoit sa vanda drepturile de autor pentru poemul Paradisul pierdut. Suma primita: 10£.
Poetul John Milton – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
27 aprilie 1759 - S-a nascut scriitoarea si filosoafa iluminista britanica Mary Wollstonecraft ; (d. 10 septembrie 1797).
Mary Wollstonecraft – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
A scris nuvele, tratate, o Istorie a Revolutiei Franceze , o carte de conduită și o carte pentru copii , dar este cunoscută mai ales pentru cartea A Vindication of the Rights of Woman (O revendicare a drepturilor femeii- 1792) , apăruta cu 50 de ani înainte de mișcarea femeilor pentru sufragiu universal, în care argumentează că femeile nu sunt inferioare bărbatului si ca doar par a fi din cauza educației slabe.
Ea militand ca atât femeile cât și bărbații să fie tratați ca ființe raționale și își imagina o ordine sociala bazată pe rațiune.
Mary Wollstonecraft, este socotită prima teoreticiană a feminismului iluminist, sub influența lui Rousseau și a întregii mișcări teoretice pentru drepturile universale ale omului și cetățeanului,o veritabilă pionieră a feminismului modern, în plan intelectual.
27 aprilie 1791 - S-a nascut Samuel Morse, inventatorul codului Morse; (d. 2 aprilie 1872).
Samuel-Morse – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
A inventat în anul 1837 un aparat electromagnetic pentru telegrafie, brevetat în 1840 și a conceput în 1838 alfabetul care-i poartă numele,care este folosit și în prezent.
27 aprilie 1818 - Împăratul rus Alexandru I a sosit la Chişinău, unde urma să semneze un nou regulament de administrare a Basarabiei ţariste, cunoscut sub denumirea „Aşezămîntul obrazovaniei oblastiei Basarabiei (sau Aşezămîntul cunstituirii regiunii Basarabia)”.
27 aprilie 1820 - S-a născut filosoful britanic Herbert Spencer, autor al „The Principles Of Psychology”, „The Principles Of Sociology” şi „The Man Versus The State” (m. 8 decembrie 1903).
27 aprilie 1822 - S-a nascut Ulysses Grant, al 18-lea președinte al Statelor Unite; (d. 1885).
27 aprilie 1865 – În SUA, nava cu aburi Sultana, purtand 2.300 de pasageri a explodat și s-a scufundat in fluviul american Mississippi, omorand 1.700 de oameni.
27 aprilie 1872 - A decedat Ion Heliade Rădulescu, poet, prozator, ziarist și om politic român; (n.6 ianuarie 1802).
Ion Heliade Rădulescu – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
A fost membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte. A fost implicat în evenimentele de la 1848; (n. 6 ianuarie 1802).
27 aprilie 1876 - În România se formează un guvern liberal prezidat de Emanoil (Manolache) Costache Epureanu; (n. 22 august 1820, Bârlad – d. 7 septembrie 1880, Wiesbaden, Germania).
Emanoil (Manolache) Costache Epureanu – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
27 aprilie 1882 - S-a născut Nicolae Bălan, Mitropolit al Ardealului. (m. 6 august 1955)
27 aprilie 1883 - Papa Leon al XIII-lea, prin Scrisoarea apostolică «Praecipuum munus», a ridicat Vicariatul Apostolic al Valahiei la rangul de Arhiepiscopie cu reședința în București. Tot atunci a fost numit și primul titular al Arhidiecezei în persoana episcopului Ignatius Paoli , care, din anul 1870 era episcop de Nicopole și Administrator Apostolic al Valahiei.
Ignatius Paoli de fapt Feliciano Paoli, (n. 25 iulie 1818, Florența – d. 27 februarie 1885, Viena) a fost ctitorul Catedralei Sfântul Iosif și primul episcop, apoi arhiepiscop al Arhidiecezei de București.
Catedrala Sf. Iosif din București pe la 1900 – foto: ro.wikipedia.org
27 aprilie 1909 - Sultanul otoman Abdul Hamid al II-lea,este înlăturat de mișcarea „Junilor Turci”,fiind succedat de fratele său, Mehmed al V-lea.
Abdul Hamid al II-lea – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
A fost al 34-lea sultan al Imperiului Otoman si a domnit din data de 31 august 1876 până la detronarea sa.
Pe 23 decembrie 1876, sub presiunea aliaților europeni ai Imperiului, revoltați de cruzimea cu care fuseseră reprimate revoltele din Bosnia-Herțegovina și Bulgaria, a decretat prima Constituție a Imperiului Otoman, prin care se consfințea trecerea de la monarhia absolutistă la monarhia constituțională.
Prima perioadă constituțională s-a încheiat în urma tulburărilor istorice la 13 februarie 1878, prin dizolvarea Parlamentului. A condus Imperiul în razboiul ruso-romano-turc din 1877-1878 , care a avut ca urmări pierderea a două treimi din teritoriile din Balcani ale Turciei.
27 aprilie 1919 – În sala Palatului Sfatului Ţării este convocată Adunarea generală a Partidului Ţărănesc Basarabean din România. Pe lîngă celelalte puncte supuse dezbaterii, adunarea a ales Comitetul Central din 17 membri: Pantelimon Halippa, D. Ciugureanu, Ion Inculeţ, V. Bîrcă, Ştefan Ciobanu, N. Bivol, Ion Pelivan, Ion Buzdugan, Anton Crihan, P. Erhan, Ştefan Holban, I. Ioncu, V. Mîndrescu, M. Minciună, Gherman Pîntea, N. Secară şi N. Suruceanu.
27 aprilie 1931 -George Enescu a terminat orchestrația operei „Oedip”, creație pe care a dedicat-o Mariei Rosetti-Tescanu.
George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni-Vârnav, Botoșani, România – d. 4 mai 1955, Paris, Franța) a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor român. Este considerat cel mai important muzician român.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
27 aprilie 1941 - La solicitarea lui Iuliu Maniu, ca reprezentant al „opoziţiei unite” a PNŢ-PNL, a avut loc o întrevedere cu reprezentanţii guvernelor englez şi american, prilej cu care s-au stabilit mijloace de legătură şi comunicare, în situaţia întreruperii relaţiilor diplomatice.
27 aprilie 1941 - Trupele germane ocupă Atena şi regiunea Peloponez din Grecia.
27 aprilie 1944 - Palatul de la Mogoșoaia este închiriat Ambasadei Elveției la București.
27 aprilie 1945 -Al Doilea Război Mondial - Benito Mussolini a fost arestat de partizanii italieni lângă satul Dongo, în timp ce încerca să fugă deghizat în soldat german.
Benito Amilcare Andrea Mussolini (n. 29 iulie, 1883, Predappio lângă Forlì – d. 28 aprilie, 1945, Giulino di Mezzegra lângă Como), conducătorul fascist al Italiei între anii 1922 și 1943.
27 aprilie 1945 - Trupele americane si sovietice se intalnesc pe Elba, in inima Germaniei naziste.
Peste cateva zile, la 9 mai 1945, Germania avea sa capituleze neconditionat in fata Aliatilor.
Trupele americane si sovietice se intalnesc pe Elba – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
27 aprilie 1948 - Liderul comunist roman Lucrețiu Patrașcanu, a fost arestat din ordinul lui Gheorghiu – Dej, impreuna cu Lena Constante, Elena Patrașcanu, Bellu Zilber, Harry Brauner, sub acuzația falsa de complot.
Lucrețiu Pătrășcanu (n. 4 noiembrie 1900, Bacău – d. 17 aprilie 1954, Închisoarea Jilava, București) a fost un om politic român, membru al conducerii Partidului Comunist Român, ministru, avocat, sociolog și economist. Pentru o perioadă de timp a fost și profesor la Universitatea București.
Licențiat în drept și doctor în științe economice al Universității din Leipzig, Pătrășcanu era o figură rară printre puținii comuniști din România. A fost reprezentant al ilegaliștilor români la Comintern și în alianța politică ce a declarat scoaterea țării din alianța hitleristă în august 1944. Primul comunist devenit ministru a deținut portofoliul Justiției.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
27 aprilie 1953 - A murit, în detenţie, în lagărul de la Sighetu Marmaţiei, istoricul şi omul politic Gheorghe I. Bratianu (n. 3 februarie 1898), fiul lui Ion (Ionel) I.C.Bratianu .
Gheorghe I. Bratianu – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Din 1924 a fost profesor universitar la catedra de istorie universală a Universitatii din Iasi, iar din 1940 al Universitatii din Bucuresti. În 1942 este ales membru titular al Academiei Romane iar intre 1935 si 1947 a fost director al Institutului de Istorie Universală din Iași (1935-1940) și apoi alInstitutului de Istorie Universală „Nicolae Iorga” din Bucuresti ( 1941 -1947). În anii ’30, a fost șeful unei fracțiuni dizidente a Partidului National Liberal, pe care o înființase
A murit în condiții încă neelucidate intr-una din zilele dintre 23 si 27 aprilie 1953 . Potrivit mărturiilor altor deținuți, se pare că s-a sinucis prin strangulare, neputând să mai suporte chinurile detențiunii. După alte surse se presupune că a fost bătut de un gardian până când Gheorghe Brătianu a murit. În 1971 familia a fost autorizată de guvernantii comunisti să-l dezgroape din cimitirul din Sighet și să-l reînhumeze în cavoul Brătienilor de la Florica/Stefanesti, judetul Arges.
27 aprilie 1961 - Regatul Unit a recunoscut independența statului Sierra Leone.
Localizare Sierra Leone, pe harta Africii de Vest – foto preluat de ro.wikipedia.org
Pe 27 aprilie 1961, Sir Milton Margai a condus Sierra Leone spre independența de Marea Britanie și a devenit primul prim-ministru al țării. Mii de sierro-leonezi au ieșit în stradă pentrua sărbători. Republica a menținut un sistem parlamentar de guvernare și era membru al Comunității Națiunilor.
Liderul principalei forțe de opoziție, Congresul a Tot Poporul (APC), Siaka Stevens, împreună cu Isaac Wallace-Johnson, alt critic deschis al guvernului SLPP, au fost arestați și plasați sub arest la domiciliu în Freetown, împreună cu alți șaizeci acuzați de perturbarea celebrării independenței.
În mai 1962, Sierra Leone a avut primele alegere generale ca națiune independentă. Partidul Popular din Sierra Leone (SLPP) a câștigat o pluralitate de locuri în parlament și a fost reales ca prim-ministru.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
27 aprilie 1972 - A murit Francis Nwia Nkrumah ( Kwame Nkrumah, n. 21 septembrie 1909), unul dintre cei mai influenți oameni politici ai miscarii Pan-Africane ai secolului al XX-lea, conducator al Ghanei și al statului precedent, fosta colonie britanică, Coasta de Aur, din 1952 până în 1966.
Francis Nwia Nkrumah – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
27 aprilie 1990 -Sovietul Suprem al R.S.S.Moldoveneşti a aprobat tricolorul ca drapel de stat.
Gheorghe Ghimpu arborând Tricolorul românesc pe clădirea Parlamentului – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
La 27 aprilie 1990, Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti a aprobat tricolorul ca drapel de stat. Lui Gheorghe Ghimpu i-a revenit meritul de a înălţa tricolorul pe clădirea Parlamentului, actualmente clădirea Preşedinţiei Republicii Moldova.
Liderul Partidului Liberal din Republica Moldova – Mihai Ghimpu şi-a amintit că fratele sau Gheorghe Ghimpu, cel care a inaltat primul tricolor pe clădirea Parlamentului, a umblat cu drapelul mai multe zile înfăşurat de corp, aşteptînd cu nerăbdare ziua cînd urma să-l arboreze. Scriitorul şi deputatul Ion Hadîrcă a comunicat ulterior că
“atunci cînd a arborat tricolorul la 27 aprilie deasupra Parlamentului, nu pricepeam de ce îşi risca viaţa ridicîndu–se la nişte inălţimi ameţitoare. Mai tîrziu am inţeles că numai Gheorghe Ghimpu putea face acest lucru. Sunt puţini în lumea celor drepţi care ar fi trăit o asemenea clipă în viaţa lor”. La 23 aprilie 2010 Parlamentul R.Moldova a decis ca ziua de 27 aprilie să fie declarată drept “Ziua drapelului de stat“.
27 aprilie 1992 - Este proclamată Republica Federală Iugoslavia, care cuprinde Serbia și Muntenegru.
27 aprilie 1994 - Au avut loc primele alegeri multirasiale din Africa de Sud.
Africa de Sud – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
27 aprilie 2002 - A murit americanca Ruth Handler, cofondatoare a concernului Mattel, cea mai mare companie de jucării din lume( creată în 1945) si creatoarea păpuşii Barbie; (n. 4 noiembrie 1916).
Ruth Handler – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
27 aprilie 2002 - Echipa masculina de seniori a Romaniei a devenit campioana europeana la gimnastica,in timpul desfașurarii celui de-al 25-lea Campionat European.
27 aprilie 2002 - Prof. dr. Andrei Pleșu, fondator și rector al Institutului de studii avansate New Europe College din București, a primit Premiul „Joseph-Bech” pe anul 2001.
Andrei Pleșu – foto ro.wikipedia.org
27 aprilie 2005 - Cel mai mare avion construit vreodata, Airbus A 380, a efectuat primul sau zbor decoland din Toulouse, Franța.
Airbus A380 (Expozitia Internatională Aerospace 2006 în Schönefeld, Germania) – foto: ro.wikipedia.org
Airbus A380 este la ora actuală (anul 2015) cel mai mare avion de pasageri din lume aflat în producție de serie și primul avion de mare capacitate cu două punți complete pentru pasageri. Avionul este cvadrimotor și oferă zboruri de mare distanță, de până la 15.200 km. Fiecare punte are câte două culoare, avionul fiind certificat pentru operațiuni cu până la 880 pasageri (în mod tipic transportă numai 420 – 620 pasageri, în funcție de dorința companiei proprietare). Prima companie care a folosit acest model a fost Singapore Airlines.
27 aprilie 2007 - Autoritatile estoniene muta monumentul soldatului sovietic „eliberator” din Tallin, declansand controverse aprinse cu Rusia.
27 aprilie 2014 -Ziua celor patru Papi – Papii Ioan al XXIII-lea și Ioan Paul al II-lea sunt declarați sfinți de Papa Francisc în prima canonizare papală din anul 1954. La ceremonie a participat și fostul Papa Benedict al XVI-lea.
Sarmiza ori Sarmisa Bilcescu (ulterior Bilcescu-Alimănișteanu, n. 27 aprilie 1867 – d. 26 august 1935) a fost prima româncă avocat, prima femeie din Europa care a obținut licența în drept la Universitatea din Paris și prima femeie din lume cu un doctorat în drept. A fost căsătorită cu inginerul Constantin Alimănișteanu.
Sarmiza Bilcescu-Alimănișteanu (1867 – 1935) – foto preluat de ro.wikipedia.org
S-a născut la București la data de 27 aprilie 1867, în familia lui Dumitru Bilcescu (din Bilcești-Mușcel), fost șef al Controlului Finanțelor în vremea domnitorului Barbu Știrbey. A obținut licența în științe juridice în 1887. În 1890, în vremea când 71% dintre studentele din universitățile franceze proveneau din alte țări, Sarmiza Bilcescu a fost prima femeie din Europa care a obținut un doctorat în drept. Teza sa s-a intitulat De la condition légale de la mère (“Condiția juridică a mamei”).
În 1891, ca urmare a unei campanii derulate în favoarea sa de renumitul jurist român Constantin Dissescu, Sarmiza Bilcescu a fost admisă în Baroul Ilfov (care, la acea vreme, includea și Bucureștiul), și era prezidat de renumitul avocat și om politic Take Ionescu).
Totuși, Sarmiza Bilcescu nu a practicat niciodată avocatura. Ea s-a măritat cu Constantin Alimănișteanu la șase ani după ce a fost admisă în Barou și ca urmare s-a retras din avocatură, continuând să fie însă activă în cercurile feministe. S-a numărat printre fondatoarele Societății Domnișoarelor Române care își propunea să lupte pentru creșterea gradului de educație în rândul femeilor.
Mihail Fărcășanu i-a publicat biografia în 1947 sub pseudonimul Mihai Villara.
