articol preluat de pe ro.wikipedia.org (sursă: Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu Istoria Românilor, Editura științifică și enciclopedică, București, 1976)
Bătălia de la Războieni – Valea Albă (26 iulie 1476)
Bătălia de la Războieni - Valea Albă a fost un eveniment important din istoria medievală a Moldovei.
Bătălia a avut loc lângă Războieni sau Valea Albă (județul Neamț), la data de 26 iulie 1476, între o mică armată moldovenească sub comanda lui Ștefan cel Mare și armata invadatoare a Imperiului Otoman, condusă de însuși sultanul Mahomed al II-lea.
Turcilor li se alăturase și o oaste a voievodului Țării Românești, Basarab al III-lea cel Bătrân.
Ștefan cel Mare (1) frescă contemporană din timpul vieții domnitorului, anul 1488, Mănăstirea Voroneț – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Context istoric
Oastea lui Ștefan cel Mare era compusă din Oastea mică, denumită așa pentru că era compusă din cetele de pe moșiile boierilor și cetele de târgoveți, o oaste preponderent călare și relativ bine înarmată, care putea ajunge la un efectiv de 12-15.000 de oameni și Oastea Mare, care era compusă pe lângă oastea mică și din cetele de răzeși care nu erau la fel de bine înarmați, dar care putea ajunge pana la 40 – 50.000 de oameni.
În primăvara anului 1476, la cererea sultanului Mehmed al II-lea el-Fatih Cuceritorul, cetele tătărești au invadat Moldova, aproximativ 15.000 de tătari înaintând din estul Moldovei către sud-vest, pentru a urmări o joncțiune cu trupele turcești.
Ștefan cel Mare a pornit în primul rând împotriva tătarilor, cu întreaga sa oaste, și i-a înfrânt în dreptul localității Ștefănești (azi în județul Botoșani) de pe malul Prutului, scăpând astfel de un adversar extrem de incomod prin mobilitatea sa.
Deși victoria lui Ștefan împotriva tătarilor este categorică, el este nevoit să elibereze din oastea sa mari cete de răzeși care cereau să fie lăsați să se întoarcă la vetrele lor pentru a vedea care au fost urmările invaziei tătărești asupra satelor lor.
Astfel, lui Ștefan i-a rămas la dispoziție doar oastea mică, de aproximativ 12-15.000 de oameni, la care se adăugau cetele de răzeși din nordul Moldovei, ale căror gospodării rămăseseră neatinse de tătari.
Cu aceasta oaste, Ștefan a hărțuit oastea otomană, atacând în principal cetele de cavalerie ușoară turcești (achingii) care conform tradiției asigurau prin jaf aprovizionarea armatei otomane cu nutreț și hrană.
Mahomed al II-lea (2) - pictură din 1507 a lui Gentile Bellini – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Desfășurarea bătăliei
Bătălia a fost începută de Ștefan cel Mare în jurul orei 3 după amiaza, când o parte din cavaleria moldovenească (aproape 4.000 de oameni) a atacat tabăra musulmană.
Trebuie spus că un alt corp de oaste de aproximativ 1.000 de oameni a fost ascuns într-un pâlc de pădure, acest grup de călăreți având misiunea de a-i ataca din flanc pe cei care i-ar fi urmărit pe cei care deschideau lupta.
Mahomed Cuceritorul, dorind să rezolve într-o singură bătălie decisivă soarta campaniei, ordonă riposta împotriva moldovenilor.
Cei 4.000 de călăreți moldoveni sunt atacați și aceștia se retrag către Valea Pârâului Alb, vale ce fusese întărită pe ambii versanți cu trunchiuri de copaci, căruțe și tunuri pentru a se asigura o mai bună protecție a celor care urmau să se apere aici.
Călăreții moldoveni se retrag urmăriți de cetele de achingii din Rumelia și Anatolia, iar turcii sunt prinși în focul încrucișat al tunurilor moldovenești și al trupelor de arcași și arbaletieri moldoveni.
Mai mult, la această ambuscadă se adaugă și atacul din flanc și din spate al celor 1.000 de călăreți lăsați de Ștefan în pâlcul de pădure.
Această acțiune a dus la decimarea și dezorganizarea totală a cavaleriei ușoare turcești.
Pentru a reechilibra lupta, Mahomed a ordonat trupei de infanterie de elită de care dispunea (ienicerii) să atace pozițiile moldovene, dar aceștia, după aproape o oră petrecută sub tirul artileriei și arcașilor moldoveni, dau semne că se retrag.
Atunci Mahomed a decis să se avânte personal în luptă alături de garda sa și de trupele de spahii (spahii erau nobilii turci, formând cavaleria de elită a Imperiului Otoman).
Exemplul său a ridicat moralul ienicerilor și un al treilea val de atac s-a revărsat spre pozițiile moldovene.
Apărarea moldoveană este străpunsă aproape de lăsarea serii.
Ștefan a lăsat pe poziție un mic contingent din Oastea Mică ce avea rolul de a întârzia o eventuală angajare a cavaleriei turcești în urmărirea trupelor sale și la adăpostul întunericului se retrage.
Armata moldoveană a fost învinsă, dar pierderile au fost foarte mari de ambele părți.
Dacă turcii au pierdut aproape 30.000 de oameni, Ștefan a pierdut 11 boieri din Sfatul țării, iar aproape 1.000 de oameni care au acoperit retragerea moldovenilor au fost făcuți prizonieri.
Cronicarii vremii au menționat că tot câmpul de luptă a fost acoperit de oasele celor căzuți, ceea ce reprezintă probabil o sursă a toponimului Valea Albă.
Bătălia de la Războieni – Valea Albă (26 iulie 1476) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Urmări
Ștefan cel Mare a fost nevoit să se retragă, împreună cu restul supraviețuitorilor, la garnizoanele sale de la Cetatea Neamțului, Cetatea Sucevei și Cetatea Hotinului. Mahomed Cuceritorul, având o armată care suferise pierderi însemnate, fără cavaleria ușoara care să asigure armatei aprovizionarea prin jaf cu alimente și nutreț și cu linii de comunicație întinse de la Dunăre pana la Cetatea Neamțului, este nevoit să se retragă din fața Oștii Mari a moldovenilor care se reunise în nordul Moldovei.
1459 – Regatul Poloniei1469 – Hanatul Crimeii (Lipnic)
1471 – Țara Românească (Soci)1474 – Țara Românească1475 – Imperiul Otoman1476 – Hanatul Crimeii1476 – Țara Românească1485 – Imperiul Otoman (Cătlăbuga)
1486 – Imperiul otoman (Șcheia)1498 – Regatul Poloniei (Galiția și Podolia)1502 – Regatul Poloniei
Asedii
1462 – Chilia1462 – Chilia
1474 – Teleajen1482 – Crăciuna1485 – Cetate Albă și Chilia
1489 – Camenița
Incursiuni
1461 – Regatul Ungariei1469 – Regatul Ungariei
1470 – Țara Românească (Brăila, Cetatea de Floci)1480 – Țara Românească
1490 – Regatul Poloniei1491 – Regatul Poloniei1493 – Regatul Poloniei (3 incursiuni)1495 – Podolia (Breaslav)
Cele patru acțiuni militare care nu au fost conduse de Ștefan personal au fost: incursiunea din Transilvania, sub comanda lui Pop (1469), lupta de la Lențești împotriva mazovienilor veniți în ajutorul polonezilor, sub conducerea lui Boldur (1497), lupta de la Cernăuți (1497) și atacul vornicului Boldur asupra Chiliei și Cetății Albe (1500).
Note
(1) - Ștefan al III-lea (n. 1438-1439, Borzești – d. 2 iulie 1504, Suceava), supranumit Ștefan cel Mare sau, după canonizarea sa de către Biserica Ortodoxă Română, Ștefan cel Mare și Sfânt, a fost cel mai de seamă domnitor al Moldovei, domnind între 14 aprilie 1457 și 2 iulie 1504.
A fost fiul lui Bogdan al II-lea, domnind timp de 47 de ani, cea mai lungă domnie din epoca medievală din Țările Române.
A ridicat multe biserici și mănăstiri și a fost unul dintre apărătorii creștinătății împotriva invaziei otomane.
Biserica Ortodoxă îl prăznuiește în ziua de 2 iulie, ziua trecerii sale la Domnul.
(2) – Mahomed al II-lea (cunoscut sub numele de Fatih Sultan Mehmed (Sultanul Mahomed Cuceritorul), scurt Fâtih (Cuceritorul); în Europa recunoscut sub numele de Grand Turco sau Turcarum Imperator; n. 30 martie 1432, Edirne, Imperiul Otoman – d. 3 mai 1481, Gebze, Turcia) a fost al şaptelea sultan al Imperiului Otoman. El a domnit între 1444 şi 1446, şi între 1451 până la moartea sa. La 29 mai 1453, el a cucerit Constantinopolul, închizând astfel sfârşitul Imperiului Bizantin. A fost cel de-al treilea fiu al sultanului Murad al II-lea, a ajuns sultan la vârsta de 12 ani. A fost unul dintre cei mai puternici sultani din istoria Imperiului Otoman.
Acest Cuvios plăcut lui Dumnezeu s-a născut în secolul al XVI-lea din părinți evlavioși, trăitori în ținutul Muscelului.
Din fragedă tinerețe, ascultând chemarea lui Hristos, s-a despărțit de toate plăcerile și ispitele lumii deșarte și s-a retras în Mănăstirea Cetățuia, Negru-Vodă, de pe valea Dâmboviței, unde s-a călugărit și a deprins, de la părinții îmbunătățiți ai așezământului, primele reguli ale vieții ascetice.
A cunoscut pe mulți dintre sihaștrii care locuiau în vremea aceea în jurul mănăstirii. Datorită numărului mare de pustnici, ținutul muscelean a fost numit, mai târziu, Valea Chiliilor.
Minunatul Ioanichie, după ce a deprins modul de viață al călugărilor iscusiți, râvnind fericitei vieți pustnicești și arzând pentru dragostea lui Hristos, luând binecuvântare, s-a retras într-una din peșterile Muntelui Negru-Vodă, săpată în peretele muntelui, unde s-a nevoit aproape 50 de ani.
Petrecând multă vreme în rugăciune și aspră nevoință, Dumnezeu i-a descoperit multe din tainele Sale, care l-au întărit să rabde toate ispitele războiului nevăzut.
Numai ucenicul său îi aducea pâine și apă o dată pe săptămână, pe care o cobora până la gura peșterii cu o frânghie, din cauza locului foarte abrupt.
Sfintele Taine i le aducea din timp în timp egumenul schitului.
Cum s-a nevoit acolo schimonahul Ioanichie, câte ispite a răbdat și la ce măsură duhovnicească a ajuns, singur Dumnezeu știe.
Însă, după o nevoință atât de aspră, cuviosul acesta, ajungând la măsura sfințeniei și cunoscându-și dinainte sfârșitul, minunatul părinte Ioanichie și-a săpat singur mormântul în peștera sa, încrustându-și în dreptul capului anul trecerii la cele veșnice – 1638.
Așezându-se în mormânt, în ziua de 26 iulie, a adormit cu pace întru Domnul.
Acesti sfinti erau preoti din clerul Bisericii Nicomidiei, ramasi dintre sfintii douazeci de mii ce au fost arsi acolo de tiranul Maximian (284-305) in anul 303 (28 decembrie), fiind ascunsi într-o camara.
Dar fiind prins tânarul Pantoleon (nimeni altul decât Marele Mucenic Pantelimon, praznuit la 27 iulie) si nestiind sa minta, a spus ca de preotul Ermolae era învatat în cele crestinesti si a fost botezat.
Si îndata au trimis de l-au adus pe Ermolae la Maximian, si cu el au adus slujitorii si pe insotitorii lui, Ermip si Ermocrat.
Stând sfintii la întrebare, si propovaduind cu îndrazneala ca Domnul Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat, li s-au taiat capetele, in anul 305 de la Hristos.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Preacuvioasei Mucenite Parascheva din Roma.
Sfânta Cuvioasă Muceniță Paraschevi din Roma- foto preluat de pe doxologia.ro
Sfânta si Marea Mucenita Parascheva s-a nascut intr-un sat pe lânga Roma, in vremea domniei lui Hadrianus (117-138), din parinti crestini, Agaton si Politeia, care multa vreme il implorasera pe Domnul sa le dea un prunc.
Dumnezeu, care intotdeauna raspunde rugaciunilor celor care se tem de el, le dadu deci o fiica, pe care ei o numira Parascheva, caci era nascuta intr-o vineri (Paraskevi in greceste inseamna “vineri”) dar si din evlavie pentru Patima intaritoare a Domnului nostru Iisus Hristos.
Inca din frageda copilarie ea s-a consacrat cu totul celor dumnezeiesti.
Nefiind deloc atrasa de jocurile copilaresti, isi petrecea vremea fie in biserica pentru a participa la Slujbe fie acasa, pentru a medita cuvântul lui Dumnezeu sau rugaciunea.
La moartea parintilor sai, pe când era in vârsta de 12 ani ea imparti bogatiile lor celor lipsiti, apoi se retrase intr-o Manastire unde primi mahrama, semn al inchinarii vietii ei lui Dumnezeu.
Dupa ce si-a petrecut o vreme in ascultare desavârsita fata de maica superioara, cu sufletul insetat de a impartasi si celorlalti oameni comoara credintei, ea parasi Manastirea pentru a se duce sa propovaduiasca numele lui Hristos in orase si sate.
Astfel aduse pe multi pagâni la dreapta credinta, suscitând nemultumirea si ura iudeilor, care au denuntat-o regelui acelui tinut in care ea se afla (dupa altii, noului imparat, Antonin cel Pios, catre 140).
Suveranul dadu ordin pe data ca nobila crestina sa fie arestata si adusa inaintea lui.
Când o vazu, ramase mai intâi surprins de frumusetea ei apoi incerca sa o atraga prin maguliri spunând :
“Daca te lasi convinsa de cuvintele mele si accepti sa aduci sacrificii idolilor, vei primi multe bogatii, dar daca te incapatânezi, sa stii ca vei avea multe de suferit“.
Tânara fata, desi gingasa, ii raspunse cu barbatie:
“Nu ma voi lepada niciodata de prea blândul meu Iisus Hristos si nici un chin nu va putea sa ma desparta de dragostea Lui.
Caci El a zis: Eu sint Lumina lumii ; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii (Ioan 8:12).
Cât despre idolii vostri, care nu au facut nici cerul nici pamântul, ei vor disparea de pe pamânt si de sub cer (Ieremia 10:11)”.
Atunci mânia regelui se inflacara si dadu ordin soldatilor sa puna pe capul Sfintei o casca de fier inrosit in foc.
Acoperita de roua, precum cei Trei Tineri din cuptor, Sfânta Parascheva nu simti nici o suferinta.
Dupa ce i-au fost smulsi sânii, fu aruncata in inchisoare, cu o piatra grea pusa pe piept, dar fu vindecata de un Inger ce si-a facut aparitia dintr-un mare cutremur.
Constatând minunea, 70 de soldati din garnizoana s-au convertit si au fost imediat executati din ordinul tiranului care o aduse din nou inaintea lui pe Parascheva.
Repetându-si inflacarata marturie de credinta, Sfânta fu aruncata intr-un cazan de cupru si bronz umplut cu plumb incandescent.
Dar si acolo, trupul sau – care primise prin asceza si feciorie arvuna cinstirii vietii viitoare – ramase neatins.
Crezând ca amestecul nu era cu adevarat arzator, tiranul se apropie si fu orbit de vapaie5.
Sub efectul durerii isi dadu seama de greseala sa si incepu sa strige :
“Fie-ti mila de mine, slujitoare a adevaratului Dumnezeu si reda-mi lumina ochilor si voi crede in Dumnezeul pe care il propovaduiesti“.
La rugaciunea Sfintei el nu numai ca isi regasi vederea ci primi si lumina credintei si la cererea sa fu botezat in numele Sfintei Treimi, impreuna cu toti cei apropiati lui.
Eliberata, Sfânta Parascheva parasi tinutul pentru a-si continua misiunea.
Pe când se afla intr-un oras condus de un oarecare Asclepios si propovaduia pe Hristos, fu arestata si adusa in fata tribunalului.
La intrebarea lui Asclepios care ii ceru sa isi spuna numele, Sfânta se inchina cu semnul Sfintei Cruci si declara ca era slujitoarea lui Hristos Facatorul cerului si al pamântului, Care s-a dat crucii si mortii pentru Mântuirea noastra, si Care va reveni cu marire sa judece viii si mortii.
Tiranul dadu ordin sa fie batuta cu vergile dar Sfânta continua sa il slaveasca pe Dumnezeu, cu privirea intoarsa spre cer, iar când Asclepios ii intrerupse pe calai pentru a-i cere sa aduca sacrificiu idolilor, ea il scuipa in fata cu dispret.
Iesindu-si din fire el ceru sa fie biciuita pâna la os.
Dar dupa o noapte petrecuta la inchisoare, soldatii o gasira a doua zi nevatamata.
Cum ea cerea regelui sa fie lasata sa se duca la Templul lui Apolo, toti pagânii se bucurara, crezând ca accepta sa aduca sacrificii idolilor.
Când insa – dupa ce se rugase indelung – isi facu semnul Crucii, idolii se sfarâmara cu zgomot mare iar poporul striga :
“Mare este Dumnezeul Crestinilor!“.
Preotii idolilor, cuprinsi de furie, au cerut regelui sa sfârseasca cu ea si fu aruncata in fosa unde prin rugaciune provoca moartea unui balaur si a reptilelor care se mai gaseau acolo.
Constatând ca toate tentativele sale erau zadarnice, Asclepiios o trimise in alta imparatie, condusa de crudul Tarasios6 .
Dar cum prin chemarea Numelui lui Hristos ea ii vindeca pe toti bolnavii care erau adusi la ea, regelu ceru sa fie adusa inaintea lui si o acuza de vrajitorie, dând ordin sa fie aruncata intr-o fosa urât mirositoare, plina de animale veninoase.
Prin semnul Crucii, aceasta cloaca deveni asemeni unei pajisti inmiresmate primavara, iar Sfânta, ocrotita de un Inger, ramase nevatamata la toate celelalte chinuri la care fu supusa.
De aceea, nemaiputându-si conteni mânia, regele ordona calailor sai sa taie capul slujitoarei lui Dumnezeu.
Cazând in genunchi, Parascheva se ruga cu lacrimi, incredintându-si sufletul viteaz Mirelui sau Hristos si ii ceru sa ierte pacatele celor care aveau sa-L cinsteasca.
Atunci când capul ii cazu sub spada, se auzi un glas ceresc urându-i bun venit in Imparatia Cerurilor, a carei venire ea o vestise prin cuvântul sau si prin lucrarile sale.
De atunci, parti din moastele sale, imprastiate in Sfintele Biserici, nu au incetat sa infaptuiasca nenumarate vindecari, in special pentru cei bolnavi de ochi.
Viata si patimirea sfintei Parascheva Romana a fost scrisa de Ioan de Eubeea in secolul al VIII-lea.
Ea este uneori praznuita si in ziua de 9 noiembrie.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Iacob Netsvetov din Alaska (1802 – 1864)
Sfântul Iacob Netsvetov din Alaska (1802 – 1864) – foto preluat de pe doxologia.ro
La 26 iulie 1920, în temeiul Ordinului nr. 4 al Marelui Stat Major, a luat naştere Depozitul de Arhivă al Secţiei 6 Istorie din Marele Stat Major.
La 26 iulie este marcată anual Ziua Arhivelor Militare. Demersuri incipiente privind depozitarea şi păstrarea documentelor militare s-au evidenţiat încă de la înfiinţarea Armatei Române moderne.
În 1867, Depozitul General de Război a fost însărcinat să strângă materiale documentare în vederea scrierii istoriei militare, iar trei ani mai târziu, în 1870, au fost stabilite atribuţiile, pe linie arhivistică, ale compartimentelor specializate din cadrul unităţilor operative şi structurilor administrative, potrivit “Calendarului Tradiţiilor Militare” (2010).
- 26 iulie 1551 – Cavalerii Ospitalieri au predat Castelul din Gozo Imperiului Otoman în urma unui scurt asediu, ceea ce a dus la înrobirea în masă și dispersarea populației din Gozo;
- 26 iulie 1778 – La ordinul Ecaterinei cea Mare, primii dintre zecile de mii de creștini greci și armeni au fost scoși din Crimeea și relocați în Priazovia;
- 26 iulie 1830 – A izbucnit Revoluția Franceză de la 1830 (26 – 29 iulie 1830) care s-a soldat cu înlocuirea casei de Bourbon restaurate cu Monarhia din Iulie;
- 26 iulie 1882 – Parsifal, operă în trei acte de Richard Wagner, a avut premiera la Bayreuth;
- 26 iulie 1908 – Procurorul general al Statelor Unite a înființat o organizație ce a stat la baza FBI-ului din ziua de astăzi;
- 26 iulie 1917 (S.V.) - A început Bătălia de la Oituz (26 iulie/8 august – 9/22 august 1917)
- 26 iulie 1941 – A fost cucerită Cetatea Albă. S-a încheiat campania militară purtată de Armata Română, alături de cea germană, pentru eliberarea nordului Bucovinei și Basarabiei;
- 26 iulie 1953 – În Short Creek, Arizona, poliția a efectuat o arestare în masă a aproximativ 400 de fundamentaliști mormoni pentru poligamie;
- 26 iulie 1953 – Prin lansarea unui atac nereușit împotriva unei baze militare din Santiago de Cuba, Fidel Castro a declanșat Revoluția Cubaneză (26 iulie 1953 – 1 ianuarie 1959);
- 26 iulie 1993 – Zborul 733 al companiei Asiana Airlines s-a prăbușit într-un munte în timpul unei tentative eșuate de aterizare pe aeroportul Mokpo, Coreea de Sud, ducând la moartea a 68 de persoane aflate la bord;
- 26 iulie 2016 – Hillary Clinton a devenit prima femeie nominalizată la președinția Statelor Unite de către un partid politic important la Convenția Națională Democrată din Philadelphia.
26 iulie 811 -Bătălia de la Pliska - Împaratul bizantin Nichifor I (Nikeforos Genikos) este ucis, iar moștenitorul sau Staurakios este grav rănit, de bulgarii condusi de hanul Krum, dupa ce bizantinii au jefuit și ars capitala bulgarilor, Pliska.
Bătălia finală a avut loc la 26 iulie 811, cel mai probabil in tracatoarea Varbitsa.
Acolo, bulgarii au folosit tactici de ambuscadă și au surprins noaptea forțele bizantine, anihilându-le astfel aproape toată armata.
După bătălie, hanul Krum a confectionat din craniul imparatului Nichifor I o cupa din argint, pe care a folosit-o ca pocal de băut in ospete.
Krum sărbătorește alături de nobilii săi, în timp ce un rob (în dreapta) îi aduce craniul împăratului Nicefor, încrustat cu argint și transformat într-o cupă plină cu vin – foto: ro.wikipedia.org
26 iulie 1309 - Henric al VII- lea este recunoscut ca rege de Papa Clement al V- lea.
Henric al VII-lea de Luxemburg
Henric al VII – lea (germană: Heinrich, n. cca 1275 – d.24 august 1313), a fost rege al Germaniei (sau Rex Romanorum) din 1308 și imparat al Sfântul Imperiu Romano- German de la 1312.
El a fost primul imparat apartinand Casei de Luxemburg.
În timpul scurtei sale domnii, a fost implicat in luptele partizane dintre partida Guelfilor și cea a Ghibellinilor in Italia.
26 iulie 1324 - Basarab I, voievodul Tarii Romanesti (1310-1352), este numit intr-un act emis de Cancelaria maghiara, „Bazarab, woyvodam nostrum Transalpinum” („voievodul nostru transalpin”).
Basarab I – frescă din Biserica Domnească din Curtea de Argeş – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Basarab I (numit în documentele medievale de asemenea Ivanco Basarab, Bassaraba și Bazarad), supranumit în epoca modernă Basarab Întemeietorul, este considerat fondatorul Țării Românești.
A domnit între anii ~1310 – 1352.
A fost fiul lui Tihomir sau Thocomerius, potrivit unui document oficial emis în 1332 de regele Ungariei Carol Robert d’Anjou care, după Bătălia de la Posada din noiembrie 1330, îl răsplătea pe comitele Laurentius din Zarand pentru vitejia sa din acea bătălie.
Textul respectivei diplome conține mențiunea „Basarab, filium Thocomerii, scismaticum, infidelis Olahus Nostris” („pe Basarab, fiul lui Thocomerius…”).
O traducere mai completă oferă Cornel Bîrsan, în Istorie Furată.
Cronica Românească de Istorie Veche: „Basarab era fiul lui Tatomir (Thocomeri), de religie ortodox (schismatic), infidel, dar Olah (Român)”
Basarab a acceptat suzeranitatea regelui Ungariei, fiind recunoscut stapanitor efectiv al Banatului de Severin.
În același document este menționată reușita misiunii primite de omul de încredere al regelui, comitele Martin Bogár, care fusese trimis în repetate rânduri pe lângă Basarab, dar fără succes.
Regele accepta existența politică a noului voievodat în schimbul recunoașterii suzeranității sale.
Cu toate acestea, un an mai târziu, Basarab se pare că a rupt relațiile sale cu Ungaria, refuzând plata tributului de vasal. Aceasta a cauzat tensionarea bruscă a relațiilor bilaterale.
Un document emis de rege la 18 iunie 1325 îl numește pe voievodul muntean „Basarab transalpinul, necredincios coroanei maghiare” și relatează cum Ștefan, fiul comitelui cuman Parabuh l-a înjosit pe regele ungar, proslăvindu-l în schimb pe Basarab.
26 iulie 1401 - Iosif Musat a fost recunoscut de Patriarhia Constantinopolului mitropolit al Moldovei , iar scaunul mitropolitan a fost mutat din 1401 de la Radauti, la Suceava.
26 iulie 1469 -Războiul celor Două Roze – În Bătălia de la Edgecote Moor forțele conduse de Richard Neville, conte de Warwick se opun celor conduse de Eduard al IV-lea al Angliei.
26 iulie 1471 - A murit papa Paul al II-lea (Pietro Barbo) ; (n. 23 februarie 1417).
Pope Paul II
Papa Paul al II-lea a fost un papă al Romei, care s-a născut pe 23 februarie 1417 la Veneția și care a murit la Roma în data de 26 iulie 1471.
Numele lui burghez era Pietro Barbo.
Inițial ar fi preferat numele de Formosus al II-lea, însă cardinalii l-au convins să renunțe la un astfel de nume.
Nici a două alegere (Marcus al II-lea) n-a fost potrivită (numele apostolilor de obicei nu sunt folosite ca nume de papi).
Pietro Barbo a acceptat – în sfârșit, să poarte numele de „Paul al II-lea”, considerand ca Sf.Paul (Sf.Pavel) nu era nici unul din cei doisprezece apostoli, nici unul din cei patru evangheliști.
A luat o poziție ostilă față de Academia Romană.
Din punctul de vedere al prezentului era un fel de „anti-umanist”: nici nu stăpânea limba latină.
A introdus bareta cardinalilor și a stabilit în 1470 să aibă loc un an jubiliar o dată la 25 de ani.
Bătălia a avut loc lângă Războieni sau Valea Albă (județul Neamț), la data de 26 iulie 1476, între o mică armată moldovenească sub comanda lui Ștefan cel Mare și armata invadatoare a Imperiului Otoman, condusă de însuși sultanul Mehmed al II-lea.
Turcilor li se alăturase și o oaste a voievodului Țării Românești, Basarab al III-lea cel Bătrân Laiotă.
Bătălia s-a purtat între oastea moldovenească sub comanda lui Ștefan cel Mare și armata invadatoare a Imperiului Otoman, condusă de însuși sultanul Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului.
Oastea Mica a lui Ștefan cel Mare, denumită așa pentru că era compusă din osteni recrutati de pe moșiile boierilor și dintre târgoveți, era o oaste preponderent călare și relativ bine înarmată, care avea un efectiv de 12-15.000 de oameni.
Fiind inferioara numeric turcilor a pierdut batalia, dar a pricinuit otomanilor mari pierderi, impiedicandu-i sa exploateze victoria.
Moldovenii au fost nevoiti să se retraga in garnizoanele de la Cetatea Neamțului, Cetatea Sucevei și Cetatea Hotinului.
Mahomed Cuceritorul, avand o armata care suferise pierderi insemnate,cu liniile de aprovizionare intinse de la Dunare pana la Cetatea Neamtului, va fi silit sa se retraga din fata Oastei Mari a romanilor moldoveni, care se reunise in nordul Moldovei.
Oastea Mare avea in compunere, pe lângă Oastea Mică și cetele de răzeși, care nu erau la fel de bine înarmați, dar care putea ajunge pana la 40 – 50.000 de luptatori.
26 iulie 1529 - Francisco Pizarro González, conchistador spaniol, a fost numit guvernator al Peru.
26 iulie 1533 - Francisco Pizarro îl execută pe Atahuallpa, al treisprezecelea și ultimul împărat al incașilor.
Atahualpa – Sapa Inca (14th) and Duchicela Shyris XVII (King of Quito)- foto: en.wikipedia.org
26 iulie 1551 - Cavalerii Ospitalieri au predat Castelul din Gozo Imperiului Otoman în urma unui scurt asediu, ceea ce a dus la înrobirea în masă și dispersarea populației din Gozo.
Zidurile nordice ale Castelului Gozo – cunoscut și sub numele de Cittadella – așa cum au fost fotografiate în 2014 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Invazia insulei Gozo, cunoscută și sub numele de asediul insulei Gozo, a fost o invazie otomană a insulei Gozo, pe atunci parte a Maltei Ospitaliere, în iulie 1551.
Atacul, condus de Sinan Pașa, Dragut , Kambil Bey și Salah Rais, pare să fi fost lansat ca represalii pentru capturarea Mahdiei de către spanioli și ospitalieri în anul precedent.
Forțele otomane au atacat pe scurt Sicilia înainte de a debarca pe insula principală Malta pe 18 iulie, unde orașul Mdina a fost asediat pentru scurt timp, iar unele sate au fost jefuite.
Apoi au abandonat Malta și au debarcat în apropiere de Gozo, unde Castello a fost bombardat timp de două zile înainte ca garnizoana sa să capituleze pe 26 iulie.
Fortăreața a fost jefuită, iar între 5.000 și 7.000 de oameni – majoritatea populației insulei – au fost înrobiți și duși în Africa de Nord sau la Constantinopol.
Aceeași forță otomană a continuat să cucerească Tripoli de la Ospitalieri pe 14 august 1551.
Unii dintre gozitanii înrobiți au fost răscumpărați sau eliberați, în timp ce alții sunt cunoscuți ca fiind morți în sclavie sau convertiți la islam.
Majoritatea dintre ei nu s-au mai întors niciodată în Insulele Malteze și a fost nevoie de aproximativ un secol de relocare pentru ca populația din Gozo să se refacă.
Ospitalierii au depus eforturi pentru a îmbunătăți apărarea Maltei după atac; fortificațiile pe care le-au construit ulterior au jucat un rol cheie în Marele Asediu al Maltei din 1565.
26 iulie 1605 - A decedat la Manila, in Filipine, Miguel de Benavides y Añoza (n. cca. 1552), cleric spaniol și sinolog, al treilea arhiepiscop catolic de Manila.
Anterior, el a servit ca primul episcop al diecezei de Nueva Segovia și a fost fondatorul de la Universitatii din Santo Tomas din orașul Manila.
26 iulie 1721 - S-a născut baronul Samuel Brukenthal, guvernatorul austriac al Transilvaniei, colecţionar de artă (d. 1803).
Samuel von Brukenthal (1721 – 1803) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Samuel von Brukenthal (n. 26 iulie 1721, Nocrich – d. 9 aprilie 1803, Sibiu) a fost un jurist sas, guvernator al Transilvaniei, colecționar de artă și fondator al muzeului din Sibiu care îi poartă numele.
26 iulie 1741 - A fost descoperita Peninsula Alaska, când exploratorul Vitus Behring a condus o expediție a marinei ruse la bordul navei Sf. Petru.
Echipajul s-a întors în Rusia cu blănuri de vidră, blănuri care au fost considerate a fi cele mai bune din lume.
Rușii nu au colonizat complet Alaska, teritoriul nefiind foarte profitabil. SUA, a negociat achiziția acestei colonii de la Imperiul Rus în 1867, pentru suma de 7,2 milioane de dolari.
Alaska a fost guvernată de armată mulți ani, și a fost neoficial, teritoriu al Statelor Unite după 1884, primind oficial acest statut în 1912.
La 3 ianuarie 1959, a devenit oficial unul dintre statele SUA.
26 iulie 1778 - La ordinul Ecaterinei cea Mare, primii dintre zecile de mii de creștini greci și armeni au fost scoși din Crimeea și relocați în Priazovia.
Evacuarea creștinilor din Crimeea în 1778 a fost un eveniment istoric în care populațiile grecești și armene din Crimeea au fost strămutate de autoritățile Imperiului Rus în așezări nou înființate în Priazovia, eveniment care a avut loc în 1778, la ordinul împărătesei Ecaterina cea Mare.
26 iulie 1830 – A izbucnit Revoluția Franceză de la 1830 (26 – 29 iulie 1830), care s-a soldat cu înlocuirea casei de Bourbon restaurate cu Monarhia din Iulie.
27 iulie 1830: parizieni revoltaţi, capturând arme din depozitul Le Page din str. Richelieu – litografie din 1831 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Revoluția franceză de la 1830, cunoscută și sub numele de Revoluția din iulie (în franceză Révolution de Juillet), A doua revoluție franceză, sau Cele trei zile glorioase (în franceză Trois Glorieuses), a dus la răsturnarea regelui Carol al X-lea, monarhul francez din Casa de Bourbon și întronarea vărului său Ludovic-Filip de Orléans (cel care, după 18 ani pe tronul Franței, avea să fie răsturnat în 1848).
Această revoluție a marcat trecerea de la o monarhie constituțională, cea a dinastiei restaurate a Bourbonilor, la alta, Monarhia din iulie, tranziția puterii de la Casa de Bourbon la filiala sa cadetă, Casa de Orléans și înlocuirea principiului dreptului ereditar cu suveranitatea populară.
Susținătorii Casei de Bourbon au fost numiți ulterior „legitimiști”, iar susținătorii lui Ludovic-Filip „orléaniști”.
Istoria Liberiei ca entitate politică de sine stătătoare, începe cu sosirea negrilor americani care vor fi cunoscuți ca americano-liberieni. Sub egida „Societății Colonizatoare Americane”, ei au pus bazele unei colonii în vestul Africii în 1822.
Totuși, identitatea majorității liberienilor de astăzi își are rădăcinile în diverse grupuri indigene de pe actualul teritoriu al acestei tari, care are in prezent o suprafata de 111.370 km2 si o populatie de 4.129.000 locuitori.
La 26 iulie 1847, americano-liberienii își declară independența într-un stat numit „Republica Liberia”.
26 iulie 1856 - S-a născut George Bernard Shaw, dramaturg şi eseist englez, laureat al Premiului Nobel pe anul 1925 (“Pygmalion”, “Sfânta Ioana”, “Candida”); (d.02.11.1950).
George Bernard Shaw in 1911, by Alvin Langdon Coburn – foto preluat de pe en.wikipedia.org
George Bernard Shaw (n. 26 iulie 1856, Dublin – d. 2 noiembrie 1950, Ayot Saint Lawrence) a fost un scriitor irlandez, laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1925, considerat de unii critici ca unul din cei mai importanți dramaturgi de limbă engleză de la William Shakespeare.
Shaw s-a făcut cunoscut atât ca autor de piese de teatru, cât și în calitate de critic de artă și publicist politic.
Motivația Juriului Nobel
“pentru opera sa care este marcată de idealism și umanitate, pentru satira sa stimulatoare plină de multe ori de o singulară frumusețe poetică “
26 iulie 1863 - A murit Sam Houston, om politic și general american (n. 1793)
Samuel Houston, cunoscut sub numele de Sam Houston (n. 2 martie 1793 – d. 26 iulie 1863), a fost un om politic şi ofiţer american din secolul al XIX-lea.
S-a născut la Timber Ridge în valea Shenandoah din Virginia, fiind de origine scoţian-irlandeză.
Houston a devenit o personalitate de referinţă în istoria Texasului, fiind ales de două ori în funcţia de preşedinte al Republicii Texas, fiind senator al SUA din partea Texasului după aderarea sa la Statele Unite, şi, în cele din urmă, guvernator al statului Texas.
El a refuzat să depună jurământ de loialitate Confederaţie atunci când Texasul s-a separat de SUA în perioada Războiului Civil, şi a demisionat din funcţia de guvernator. Pentru a evita vărsarea de sânge, a refuzat oferta de a conduce o armată a Uniunii.
El s-a retras la Huntsville, Texas, unde a murit înainte de sfârşitul războiului.
În tinereţe, a emigrat în Tennessee din Virginia, a petrecut o perioadă în compania indienilor Cherokee (care l-au adoptat ca cetăţean şi din rândul căruia şi-a găsit soţie), a servit în armată în Războiul din 1812, şi a participat la viaţa politică din Tennessee.
Houston este singura persoană din istoria SUA care a fost guvernator a două state diferite (deşi şi alţii au servit drept guvernatori ai mai multor teritorii diferite).
O ceartă cu un congressman american, urmată de un proces intens mediatizat a dus la emigrarea sa în 1832 în Texasul Mexican. Acolo, a devenit rapid lider al Revoluţiei Texane.
El a susţinut unirea Texasului cu Statele Unite.
Oraşul Houston a fost botezat după el.
26 iulie 1867 - A murit Otto, rege al Greciei (n. 1815)
Otto al Greciei (1815 – 1867) portret de Joseph Karl Stieler, 1833 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Otto Friedrich Ludwig von Wittelsbach, cunoscut ca Otto al Greciei, (n. 1 iunie 1815, Salzburg – d. 26 iulie 1867, Bamberg) a fost primul rege al Greciei moderne.
26 iulie 1872 - S-a născut Scarlat Demetrescu, scriitor şi unul din marii spiritualişti români; (d. 1945).
A fost profesor de științe naturale și geografie la Liceele Sf. Sava și Gheorghe Lazăr.
Simultan a avut o intensă activitate de profesor și publicist si a fost subdirector la Senat, geolog la Institutul Geografic al României și a condus revista spiritistă „B. P. Hașdeu”.
26 iulie 1875 - S–a născut Carl Gustav Jung, psihanalist elvețian (d. 1961)
Carl Gustav Jung – foto: biography.com
Carl Gustav Jung (n. 26 iulie 1875, Keswil, cantonul Thurgau, Elveția – d. 6 iunie 1961, Küsnacht, Elveția) a fost medic, psiholog și psihiatru elvețian, fondatorul psihologiei analitice. („Simboluri ale transformării”, „În lumea arhetipurilor”, „Copilul divin”)
26 iulie 1882 – Parsifal, operă în trei acte de Richard Wagner, a avut premiera la Bayreuth.
Amalie Materna, Emil Scaria and Hermann Winkelmann in the first production of the Bühnenweihfestspiel at the Bayreuth Festival – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Opera este bazată pe poemul epic din secolul al XIII-lea Parzival de Wolfram von Eschenbach, care povestește despre cavalerul arthurian Parzival (Percival) și căutarea de către el a Sfântului Graal, precum și pe Perceval, povestea Graalului de Chrétien de Troyes.
Wagner a conceput opera în aprilie 1857, dar a terminat-o abia 25 de ani mai târziu. Parsifal este ultima operă compusă de Wagner, lucrare pentru care s-a folosit în mod special de particularitățile acustice ale sălii de spectacole a clădirii Festspielhaus din Bayreuth.
Parsifal a fost interpretată pentru prima oară la al doilea Festival de la Bayreuth în 1882. Festivalul a păstrat monopolul exclusiv asupra interpretării operei Parsifal până în 1903, când opera a fost interpretată la Metropolitan Opera din New York.
Wagner a evitat să spună despre Parsifal că este o operă, preferând termenul „ein Bühnenweihfestspiel” – „O piesă de festival pentru sfințirea scenei”.
La Bayreuth a apărut o tradiție ca după primul act al operei să nu se aplaude. Scrierea Parsifal în loc de Parzival (cum scria chiar Wagner până în 1877) se bazează pe o etimologie eronată a numelui Percival ca având dintr-o presupusă origine arabă, Fal Parsi cu sensul de „nebun curat”.
26 iulie 1885 - S-a născut scriitorul francez André Maurois; (“Instinctul fericirii”, “Istoria Angliei”, “Prometeu sau viata lui Balzac”); (d. 9.10.1967).
André Maurois (nume real: Émile Salomon Wilhelm Herzog, n. 26 iulie 1885, Elbeuf, Seine-Maritime – d. 9 octombrie 1967, Neuilly-sur-Seine) a fost un scriitor, eseist și istoric francez.
A devenit cunoscut și datorită biografiilor făcute unor personalitați ca: Honoré de Balzac, Percy Bysshe Shelley, Frédéric Chopin, sau Benjamin Franklin.
26 iulie 1887 - L. L. Zamenhof editează prima carte despre limba planificată Esperanto, în limba rusă.
26 iulie 1891 - Franta anexeaza Tahiti, o insula situata in Oceanul Pacific care face parte din Polinezia Franceza cu o suprafata de 1042 km2 si o populatie de 184000 locuitori in prezent.
26 iulie 1894 - S-a născut Aldous Huxley, scriitor englez , reprezentant marcant al literaturii britanice contemporane, stabilit, în 1937, în SUA; a inovat formula romanului prin introducerea tehnicii contrapunctice (romanele “Punct contrapunct”, ”Galben de crom”, “Neînfricata lume nouă”); (d.22.11.1963).
26 iulie 1894 - S-a născut Egizio Massini, dirijor român de origine italiană; (d. 1966).
26 iulie 1908 - Procurorul general al Statelor Unite a înființat organizația care a stat la baza FBI- ului din ziua de astăzi.
Biroul Federal de Investigații, în engleză Federal Bureau of Investigation (FBI), este o agenție federală de investigații a crimelor și mâna dreaptă a Departamentului de Justiție american.
26 iulie 1914 - Serbia si Bulgaria rup relațiile diplomatice.
26 iulie 1916 - A decedat Nicolae Teclu, chimist, membru al Academiei Romane ; (n. 25.10.1839). A inventat becul de laborator cu reglare a curentului de aer si gaz, care-i poarta numele.
26 iulie 1917 (S.V.) – A început Bătălia de la Oituz (26 iulie/8 august – 9/22 august 1917) – Parte a Campaniei românești din Primul Război Mondial.
Bătălia de la Oituz (26 iulie/8 august – 9/22 august 1917) – Harta bătăliei – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
A Treia Bătălie de la Oituz a fost o confruntare militară complexă desfășurată între armata română sprijinită de trupele Republicii Ruse, împotriva trupelor germane și austro-ungare, în timpul campaniei militare românești din 1917 din Primul Război Mondial.
Bătălia – purtată în perioada 26 iulie/8 august – 9/22 august 1917 s-a desfășurat pe axele principale ale văilor Slănicului, Oituzului și Cașinului din județul Bacău și a avut ca scop strategic – de partea Puterilor Centrale pătrunderea în valea Trotușului spre Onești și apoi spre Adjud pentru a se face joncțiunea cu armatele amice aflate în ofensivă la Mărășești, iar de partea României pe acela de apărare și de menținere a liniei frontului.
Succesul strategic a fost de partea Armatei Române, chiar în contextul unei înaintări reale pe teren – de mică amploare – a inamicului.
26 iulie 1921 - Intră în vigoare Tratatul de la Trianon între Puterile Aliate și Ungaria.
Recunoașterea pe plan internațional a unirii Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România (semnat la 4 iunie 1920).
26 iulie 1924 - În Romania a fost adoptata Legea pentru învatamântul primar al statului român; aceasta prevedea între altele, obligativitatea si gratuitatea invatamantului.
26 iulie 1925 - A murit Gottlob Frege, matematician și logician german (n. 1848)
Friedrich Ludwig Gottlob Frege (8 noiembrie 1848, Wismar, Mecklenburg-Schwerin – 26 iulie 1925, Bad Kleinen, Mecklenburg-Schwerin) a fost un matematician, filozof şi logician german.
Este unul dintre fondatorii logicii moderne, pe care a aplicat-o la fundamentarea matematicii.
Sistemul logic pe care l-a creat, împreună cu Bertrand Russel, a stat la baza filozofiei analitice, cu componenta sa principală, filozofia limbajului.
Cu toate că a fost în general ignorat de comunitatea intelectuală la momentul publicării lucrărilor sale, Giuseppe Peano (1858–1932) şi mai apoi Bertrand Russell (1872–1970) au readus lucrările în atenţia noilor generaţii de filosofi şi logicieni.
26 iulie 1928 - S-a născut Stanley Kubrick, regizor american de film, autorul unor filme de referinţă din creaţia cinematografică a secolului XX (filmografie: „Spartacus”, „Portocala mecanică”, „Lolita”); (d.07.3.1999) .
26 iulie 1928 - S-a născut Constantin Corduneanu, matematician român, stabilit în SUA din anul 1978.
26 iulie 1936 - A încetat din viaţă Alexandru Vianu, eseist, traducator si publicist român, fratele mai mic al criticului Tudor Vianu (“Libertate şi cultură”); (n. 21 iunie 1903).
26 iulie 1937 - In satul Colonița, județul Lăpușna, România (azi Republica Moldova) s-a născut Gheorghe Ghimpu (d. 13 noiembrie 2000, Chișinău, Republica Moldova), revoluţionar, profesor și fondatorul mișcării de eliberare naționale românești din R.S.S. Moldovenească, ulterior Republica Moldova.
Gheorghe Ghimpu în 1992 – foto: ro.wikipedia.org
Gheorghe Ghimpu (n. 26 iulie 1937, Colonița, Lăpușna, Regatul României — d. 13 noiembrie 2000, Chișinău, Republica Moldova) a fost un politician din Republica Moldova, fondator al Mișcării de Eliberare Națională, membrul al Comitetului Executiv al Frontului Popular din Moldova, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova ales în mod democratic (1990).
A fost deținut politic în perioada sovietică pentru convingerile sale și participarea la fondarea Frontului Național-Patriotic din Basarabia și Nordul Bucovinei (1972).
Gheorghe Ghimpu și–a trăit clipa de fericire la 27 aprilie 1990, fiind primul care a dat jos drapelul sovietic și a arborat tricolorul pe clădirea Parlamentului, actualmente Președinția Republicii Moldova.
26 iulie 1939 - S-a născut poetul roman Cezar Baltag; (“Madona din dud”, “Sah orb”); (d. 27.05.1997).
26 iulie 1940 - La Salzburg/Austria a avut loc o întrevedere între Ion Gigurtu (prim-ministru) şi Mihail Manoilescu (ministru de externe), pe de o parte, şi Adolf Hitler şi Joachim von Ribbentrop, de cealaltă parte;
Guvernului român i s-a recomandat să răspundă revendicărilor Ungariei horthyste prin propuneri şi negocieri directe.
26 iulie 1940 - S-a născut Monica Ghiuță, actriță de teatru și film română (d. 2019)
Monica Ghiuță (n. 26 iulie 1940, Câmpulung Moldovenesc, România – d. 28 iulie 2019, București, România) a fost o actriță română de teatru și film.
26 iulie 1941 - A murit Henri Lebesgue, matematician francez (n. 1875)
Henri Léon Lebesgue (n. 28 iunie 1875, Beauvais, Franța – d. 26 iulie 1941, Paris, Franța) a fost un matematician francez, cunoscut pentru teoria integrării.
Teoria lui Lebesgue privind integrarea a fost inițial publicată în disertația sa Intégrale, longueur, aire (“Integrală, lungime, arie“), La Universitatea din Nancy în 1902.
26 iulie 1941 - A murit Benjamin Whorf, lingvist american (n. 1897) Benjamin Lee Whorf (n. 24 aprilie 1897 în Winthrop, Massachusetts, SUA – d. 26 iulie 1941 în Wethersfield, Connecticut, a fost un lingvist și antropolog american care s-a remarcat mai ales prin ipoteza Sapir-Whorf.
Din 1919 și până la moartea sa, a lucrat într-o companie de asigurări; profesia lui era cea de chimist, iar preocupările lui academice făceau parte din timpul liber.
26 iulie 1942 - S-a născut Ovidiu Schumacher, actor român.
Ovidiu Schumacher (n. 26 iulie 1942, Moreni, România) este un actor român de teatru și film.
După ce, în România, a jucat ani de zile la Teatrul Bulandra din București, a emigrat în anii ’90 în Germania.
În prezent, Ovidiu Schumacher este profesor de actorie la Institutul de Artă Teatrală Athanor (Athanor Akademie) din Passau, în apropiere de München (Germania), condus de regizorul David Esrig. Este tatăl actriței Anna Schumacher.
26 iulie 1943 - S-a născut Mick Jagger, vocalist, chitarist, compozitor şi actor britanic (The Rolling Stones). Sir Michael Philip “Mick” Jagger (n. 26 iulie 1943 la Dartford) este un interpret rock, actor, compozitor, producător și om de afaceri britanic. El este cunoscut mai ales în calitatea sa de vocalist al formației rock ‘n’ roll The Rolling Stones.
26 iulie 1944 - Prima rachetă germană V2 lovește Anglia.
26 iulie 1945 - Al doilea război mondial – Ultimatumul anglo–chino–american care solicita capitularea Japoniei.
26 iulie 1945 - Partidul Laburist a câştigat alegerile generale din Marea Britanie.
Winston Churchill, lider al Partidului Conservator, a pleacat de la putere.
26 iulie 1945 – S-a născut Helen Mirren, actriță engleză.
Helen Lidia Mirren (născută Mironoff, 26 iulie 1945 la Londra) este o actriță britanică de film, laureată a premiului Oscar pentru rolul reginei Elisabeta a Angliei.
26 iulie 1949 - S-a născut Roger Taylor, bateristul formaţiei Queen.
Taylor performing with Queen + Paul Rodgers in Vienna, 2008.
Roger Meddows-Taylor, cunoscut mai ales ca Roger Taylor (născut la 26 iulie 1949, King’s Lynn, Norfolk, Regatul Unit) este un muzician englez polivalent, cel mai bine cunoscut ca bateristul formației de muzică rock Queen.
26 iulie 1949 - Răscoalele țărănești din vara anului 1949 – La 26 iulie, în comuna Șișterea fiind zi de târg, se strâng circa 300 de țărani în fața comitetului provizoriu, scandând zgomotos „dați-ne pâine sau posibilitatea de a câștiga o pâine”. Miliția arestează două femei. Se strâng 400 de persoane care doresc să atace sediul Miliției, se trag focuri de armă și este omorât primul om.
26 iulie 1952 - Ahmad Fuad, în vârstă de 5 luni devine rege al Egiptului în urma abdicării tatălui său, Farouk.
Regele Fuad al II-lea al Egiptului și al Sudanului (n. 16 ianuarie 1952) a fost ultimul rege al Egiptului și Sudanului. A urcat pe tron la 26 iulie 1952 în urma abdicării tatălui său regele Farouk I.
Regele Farouk I al Egiptului (n. 11 februarie 1920 – d. 18 martie 1965), a fost al zecelea conducător al dinastiei Muhammad Ali și penultimul rege al Egiptului și al Sudanului.
Farouk I i-a succedat tatălui său, Fuad I al Egiptului, în 1936.
După înlăturarea sa de către Faud al II-lea al Egiptului, în 1952, s-a exilat în Italia, unde a murit în 1965.
Sora sa Prințesa Fawzia Fuad a fost prima soție și regină consort a Șahului Mohammad Reza Pahlavi.
26 iulie 1952 - A murit Eva Peron, actriță argentiniană, a doua sotie a generalului Juan Domingo Peron, presedintele Argentinei intre 1946 -1955 si 1973 -1974; (n.07.05. 1919).
Eva Perón, 1947
María Eva Duarte de Perón (numită și Evita) (n. 7 mai 1919 – d. 26 iulie 1952) a fost soția președintelui Argentinei, Juan Perón. În anii ’40 și ’50 ai secolului XX, datorită ei, privirile întregii lumi s-au întors asupra orașului Buenos Aires și asupra Argentinei.
26 iulie 1953 - În Short Creek, Arizona, poliția a efectuat o arestare în masă a aproximativ 400 de fundamentaliști mormoni pentru poligamie.
Bărbații din Short Creek s-au adunat la școala locală – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Raidul de la Short Creek a fost o acțiune a Departamentului de Siguranță Publică din Arizona și a Gărzii Naționale din Arizona împotriva fundamentaliștilor mormoni, care a avut loc în dimineața zilei de 26 iulie 1953, la Short Creek, Arizona.
Raidul de la Short Creek a fost „cea mai mare arestare în masă de poligami din istoria Americii”.
Forțele de ordine au arestat bărbați poligami și au separat copiii de familiile lor. Guvernatorul Arizonei, John Howard Pyle, invitase jurnaliștii să urmărească raidul, iar acoperirea media rezultată de la mai multe publicații a fost negativă, criticând tacticile raidului și intruziunea asupra copiilor.
26 iulie 1953 - Prin lansarea unui atac nereușit împotriva unei baze militare din Santiago de Cuba, Fidel Castro a declanșat Revoluția Cubaneză (26 iulie 1953 – 1 ianuarie 1959).
Revoluția Cubaneză (26 iulie 1953 – 1 ianuarie 1959) Fotografie cu rebelii victorioşi realizată de Raúl Corrales, denumită La Caballería (Cavaleria) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Revoluția Cubaneză a fost o revoltă armată victorioasă a Mișcării 26 Iulie. Sub conducerea lui Fidel Castro, mișcarea a reușit să-l răstoarne pe dictatorul Fulgencio Batista, sprijinit de către Statele Unite ale Americii, pe 1 ianuarie 1959.
Revoluția Cubaneză a început când rebeli slab înarmați au atacat Bărăcile Moncada din Santiago și bărăcile din Bayamo pe 26 iulie 1953.
Numărul exact al rebelilor este discutabil, totuși, în autobiografia sa, Fidel Castro menționează cinci persoane ucise în lupte și alte 56 masacrate mai târziu de către regimul condus de Batista.
Printre morți s-a aflat Abel Santamaría, comandantul secund al asaltului asupra Bărăcilor Moncada, care a fost închis, torturat și executat în aceeași zi a atacului.
Supraviețuitorii atacului au fost capturați ulterior. Printre cei capturați s-au aflat și Fidel Castro și fratele său Raúl Castro Ruz.
Într-un proces politic evident, Fidel Castro a ținut un discurs de aproape patru ore în apărarea sa, încheiat cu următoarea afirmație: “Condamnați-mă, nu contează. Istoria mă va achita“.
Castro a fost condamnat la 15 ani de închisoare în penitenciarul din Isla de Pinos; fratele său, Raúl, a fost condamnat la 13 ani de închisoare.
În 1955, sub presiune politică, regimul Batista a eliberat toți prizonierii politici din Cuba – inclusiv cei care au participat la asaltul Bărăcilor Moncada.
Batista a fost parțial convins să-i includă pe frații Castro în decretul de eliberare de către profesorii iezuiți ai lui Fidel din copilărie.
Frații Castro s-au alăturat celorlalți exilați în Mexic pentru a pregăti răsturnarea lui Batista, fiind antrenați de către Alberto Bayo, unul dintre liderii forțelor republicane din Războiul Civil Spaniol. Fidel s-a întâlnit și și-a unit forțele cu Ernesto “Che” Guevara în acestă perioadă.
26 iulie 1953 - In URSS, ziarul partidului comunist sovietic „Pravda” a anunțat arestarea lui Lavrentii Beria, fost sef al politiei politice sovietice KGB.
26 iulie 1956 - Egiptul a naţionalizat Canalul Suez.
USS America (CV-66), an American aircraft carrier in the Suez Canal- foto preluat de pe en.wikipedia.org
Criza politico-militară a izbucnit ca urmare directă a hotărârii lui Gamal Abdul Naser, din 26 iulie 1956, de a naționaliza Canalul Suez, respectiv respingerea ofertei americano-britanice de a construi barajul de la Assuan.
La 29 octombrie 1955 au fost parașutate unități de elită engleze și franceze lângă orașele Port Said, Port Suez și Ismaelia, pe malul african al canalului, iar Zahal-ul (armata israeliană) a spulberat în 5 zile rezistența armatei egiptene și a ocupat, în totalitate, Peninsula Sinai, oprindu-se pe malul estic al canalului.
Deși înfrângerea Egiptului a fost totală, intervenția vehementă a Moscovei și, în special, a Washingtonului i-a obligat pe englezi, francezi și israelieni să se retragă.
Tratatele semnate vor marca, practic, sfârșitul stăpânirii de peste un secol a celor două state vest-europene beligerante în Orientul Mijlociu.
Israelului i s-a garantat libera trecere a vaselor prin canal – garantare care a fost încălcată la prima încercare – și încetarea acțiunilor fedain-ilor – care a fost respectată.
Egiptul a intrat, pentru o perioada în sfera influenței sovietice, devenind unul dintre liderii grupului de state „neangajate”.
26 iulie 1956 - S-a născut la Petrileni, jud. Bihor,Vasile Blaga, politician român, fost ministru si lider al Partidului Democrat Liberal.
26 iulie 1957 - Carlos Castillo Armas, dictator al Guatemalei, a fost asasinat.
26 iulie 1958 - Programul Explorer: se lansează Explorer 4.
26 iulie 1959 - S-a născut actorul american Kevin Spacey, laureat al Premiului Oscar in anul 2000, pentru filmul “American Beauty” (“K-pax”).
Kevin Spacey (n. 26 iulie 1959) este un actor (film și teatru) și regizor american. Spacey a crescut în California și și-a început cariera ca un actor de teatru în anii 1980, înainte de a fi primit în distribuția unui film. A primit aprecieri critice în anii 1990, culminând cu Premiul Oscar pentru rolul său din filmul The Usual Suspects (1995), urmat de Premiul Oscar pentru cel mai bun actor din filmul American Beauty (1999).
26 iulie 1964 - S-a născut actrita americana Sandra Bullock.
26 iulie 1965 - Se garantează independență deplină pentru Maldive.
26 iulie 1967- A murit Alexandru Cişman, fizician român, membru corespondent al Academiei Române (n. 1897); (n. 18.08.1897).
Alexandru Cișman (n. 18 august 1897, Iași, d. 26 iulie 1967, Timișoara) a fost un fizician român, membru corespondent al Academiei Române din anul 1963. A efectuat teza de doctorat cu titlul Viteza sunetului în lichide sub îndrumarea lui Petru Bogdan. A investigat ulterior gazele ionizate.
A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935.
26 iulie 1971 - Programul Apollo: Lansarea misiunii Apollo 15 și prima utilizare a unui vehicul lunar.
26 iulie 1974 - Prim-ministrul grec Konstantinos Karamanlis formează primul guvern civil din țară, după șapte ani de conducere militară.
Konstantínos G. Karamanlís (n. 8 martie 1907 – d. 23 aprilie 1998) a fost un politician din Grecia. De patru ori prim ministru și de două ori președinte al Greciei, a fost o figură centrală a vieții politice grecești, cu o carieră întinsă pe mare parte din a doua jumătate a secolului al XX-lea.
26 iulie 1976 - Primul card VISA a fost utilizat pentru prima oara, la Thompson Travel, în Burlington, Vermont, SUA, fiind emis de Howard Bank.
Suma tranzacţionată a fost de 178 USD, fiind folosită pentru cumpărarea unor bilete de avion.
Astăzi, exista în întreaga lume mai mult de un miliard de carduri VISA, generând un volum de vânzări de aproximativ 2.000 miliarde dolari.
Cardurile VISA sunt acceptate global în peste 22 milioane de locuri de pe intregul mapamond, dintre care 653.000 sunt bancomate.
26 iulie 1984 - A murit sociologul american George Gallup; a initiat sondajele de opinie ce-i poarta numele; (n.18.11.1901).
26 iulie 1993 - Zborul 733 al companiei Asiana Airlines s-a prăbușit într-un munte în timpul unei tentative eșuate de aterizare pe aeroportul Mokpo, Coreea de Sud, ducând la moartea a 68 de persoane aflate la bord.
Zborul 733 al companiei Asiana Airlines a fost un zbor intern de pasageri al companiei Asiana Airlines de pe Aeroportul Internațional Seul-Gimpo către Aeroportul Mokpo, Coreea de Sud.
Boeingul 737-500 care opera zborul s-a prăbușit pe 26 iulie 1993, în zona Hwawon din comitatul Haenam, provincia Jeolla de Sud.
Cauza accidentului a fost stabilită a fi o eroare a pilotului, care a dus la o lovitură de teren controlată.
68 dintre cei 116 pasageri și membri ai echipajului aflați la bord au fost uciși.
Accidentul a dus la prima pierdere a corpului unui avion 737-500.
26 iulie 1995 - A murit Constantin Anastasatu, medic român, membru al Academiei Române (n. 1917) Constantin Anastasatu (n. 2 septembrie 1917, Corabia – d. 26 iulie 1995) a fost un medic ftiziolog român, membru titular al Academiei Române din 1990.
Activitatea de cercetare și-a îndreptat-o îndeosebi spre diagnosticarea și tratamentul tuberculozei, dar a avut și alte studii în privința altor afecțiuni pulmonare.
În timpul studiilor a experimentat clinic medicamentele tuberculostatice, iar în urma acestor studii a formulat noi scheme de chimioterapie. Pentru o mai bună acțiune de masă în vederea eradicării tuberculozei, a inițiat și desfășurat diverse studii de epidemiologie a infecției tuberculoase.
În memoria activității medicului Anastasatu, spitalul de pneumoftiziologie din Mihăești, Vâlcea poartă numele doctorului (Spitalul de pneumoftiziologie “Constantin Anastasatu”).
26 iulie 1999 - Conflictul Kargil se încheie oficial. Armata indiană anunță evacuarea completă a intrușilor pakistanezi.
26 iulie 2005 - Ploile torențiale de 99,5 cm în 24 h în Mumbai, India au provocat indundații care au ucis peste 1000 de oameni.
26 iulie 2005 - La doi ani jumătate după dezastrul navetei spațiale Challenger, NASA lansează naveta spațială Discovery cu echipaj uman.
26 iulie 2009 - A decedat celebrul coregraf american Merce Cunningham, unul dintre artistii care au revoluţionat dansul contemporan; (n.aprilie 1919).
26 iulie 2010 – Un elicopter israelian de transport tip Sikorsky CH-53, care lua parte la exerciţiul aerian româno-israelian ‘‘Blue Sky 2010”, s-a prăbuşit la Fundata-Braşov, fără a exista supravieţuitori. La bordul aparatului se aflau şase militari israelieni şi unul român.
26 iulie 2016 – Hillary Clinton a devenit prima femeie nominalizată la președinția Statelor Unite de către un partid politic important la Convenția Națională Democrată din Philadelphia.
Hillary Clinton în 2016 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Hillary Diane Rodham Clinton, născută Hillary Diane Rodham, (n. 26 octombrie 1947, Chicago, Illinois, SUA) a fost din 2009-2013 secretar de stat în administrația Barack Obama, a fost senator de New York în Senatul Statelor Unite ale Americii din partea Partidului Democrat din 2001 până în 2009.
Hillary Clinton este căsătorită cu Bill Clinton, cel de-al patruzeci și doilea președinte al Statelor Unite ale Americii (între anii 1993 și 2001). Hillary Clinton este de profesie avocat.
A participat la alegerile prezidențiale americane din 2016, dar a fost învinsă de republicanul Donald Trump.
26 iulie 2019 – Emoție în societatea românească în cazul unei adolescente care a sunat de trei ori la 112 anunțând că a fost sechestrată, violată și bătută, însă autoritățile nu au reușit să identifice locul în care se află.
Poliția a intervenit după aproximativ 19 ore de la apel.
Principalul suspect a fost reținut pentru trafic de minori și viol.
26 iulie 2023 – Președintele Nigerului, Mohamed Bazoum, este răsturnat printr-o lovitură de stat, după ce membri ai gărzii prezidențiale și ai forțelor armate preiau controlul țării și îl instalează pe generalul Abdourahamane Tchiani în fruntea unei junte militare.
26 iulie 2023 – Cântăreața irlandeză Sinéad O’Connor a murit la vârsta de 56 de ani. (n. 1966)
Sinéad Marie Bernadette O’Connor (n. 8 decembrie 1966, Glenageary(d), Leinster(d), Irlanda – d. 26 iulie 2023, Londra, Regatul Unit) a fost o cântăreață, textieră și militantă civică irlandeză.
Albumul său de debut, The Lion and the Cobra, a fost lansat în 1987, poziționându-se în topurile internaționale.
Al doilea album de studio, I Do Not Want What I Haven’t Got (1990), a primit recenzii strălucitoare la lansare, și a devenit cel mai mare succes al ei, vânzându-se în peste șapte milioane de exemplare în întreaga lume, și aducându-i un premiu Grammy.
Single-ul „Nothing Compares 2 U” (scris de Prince), a fost numărul unu mondial în 1990 conform Billboard Music Awards.
Artista a lansat zece albume de studio care au fost apreciate în Marea Britanie, Australia și Irlanda.
Munca ei include, de asemenea, cântece pentru filme, colaborări cu o varietate de artiști, și apariții la concerte de strângere de fonduri de caritate.
Rememberings, cartea de memorii publicată în 2021, a fost un bestseller.
O’Connor a vorbit constant despre probleme legate de abuzul asupra copiilor, drepturile omului, rasism, religia organizată și drepturile femeilor.
În 2020, clasamentul 100 Women of the Year realizat de revista Time a desemnat-o pe artistă ca fiind cea mai remarcabilă femeie a anului 1992.
26 iulie 2024 – A avut loc ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară din 2024.
Jocurile Olimpice de vară din 2024, cunoscute oficial sub numele de a XXXIII-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară, a fost ediția cu numărul treizeci și trei a Jocurilor Olimpice de vară, cel mai mare eveniment multi-sportiv care are loc o dată la patru ani. Jocurile Olimpice de vară din 2024 sunt cunoscute, în general, sub numele de Paris 2024, deoarece evenimentul s-a desfășurat în Paris, Franța.
După ce a organizat Olimpiadele din 1900 și 1924, Parisul este al doilea oraș care a găzduit olimpiada de trei ori, după Londra (1908, 1948 și 2012). 2024 a marcat centenarul Jocurilor de la Paris din 1924 și a șasea ediție olimpică găzduită de Franța (trei vara și trei iarna).
Procesul de votare pentru aceste Jocuri a început în 2015.
Cinci orașe și-au depus candidatura, dar Hamburg, Roma și Budapesta s-au retras, lăsând în cursă doar orașele Paris și Los Angeles.
O propunere de alegere simultană a orașelor gazdă pentru Jocurile olimpice din 2024 și 2028 a fost aprobată printr-o sesiune extraordinară a CIO care a avut loc la 11 iulie 2017 la Lausanne.
La 31 iulie 2017, CIO a negociat un acord prin care Parisul va găzdui Jocurile în 2024 și Los Angeles patru ani mai târziu.
Anunțul oficial al acestei decizii a avut loc la cea de-a 131-a sesiune a CIO de la Lima, Peru din 13 septembrie 2017.
Bătălia de la Oituz (A Treia – 26 iulie/8 august – 9/22 august 1917)
Confruntare importantă din Primul Război Mondial, în urma căreia a fost stopată ofensiva germano-austro-ungară ce urmărea pătrunderea în Moldova şi scoaterea României din război.
Aproape în acelaşi timp cu ofensiva dinspre Transilvania, pe văile Oituzului, Caşinului şi Slănicului, germanii au încercat străpungerea frontului prin sudul Moldovei, pe direcţia Focşani-Mărăşeşti, cele două operaţiuni fiind în strânsă legătură strategică.
Misiunea de la Oituz a fost încredinţată grupului de armate condus de gen. Friedrich von Gerock, care era situat în flancul drept al Armatei 1 austro-ungare, dislocată în Carpaţii Orientali.
Dispus între Valea Doftanei şi Ireşti, acesta era compus din Corpul 8 armată (alcătuit din Diviziile 70 honvezi, 117 infanterie germană şi 71 infanterie austro-ungară) şi gruparea Haber, în componenţa căreia intrau Brigada 8 vânători de munte austro-ungară, Divizia 1 cavalerie austro-ungară, Divizia 37 honvezi etc.
Bătălia de la Oituz (1917) Dispunerea și acțiunile forțelor combatante – foto preluat de pe www.historia.ro
Conform planului, lovitura principală a fost dată pe direcţia Ferestrău-Grozeşti-Oneşti (Valea Oituzului), în timp ce Divizia 70 honvezi a atacat pe direcţia Târgu Ocna, pentru a destabiliza flancul drept al Armatei 2 române şi flancul stâng al Armatei 9 ruse.
Disproporţia de forţe era destul de mare, în defavoarea românilor.
Astfel, dacă inamicul dispunea de 54 de batalioane şi 200 guri de foc, armata română avea 34 de batalioane şi 104 guri de foc.
Totodată, Armata 2 română a trebuit să acopere şi breşa lăsată prin plecarea Corpului 40 armată rus în Galiţia şi Bucovina, unde la 19 iulie/1 august 1917 frontul rus fusese străpuns de austro-ungari şi germani.
În compensaţie, a reprimit cele două divizii, 7 şi 12, ce îi fuseseră luate pentru întărirea Armatei 1, care pregătea ofensiva din sectorul Nămoloasa.
Întreg dispozitivul Armatei 2 avea o lăţime de 60 km, principalele sectoare fiind conduse de gen. Gheorghe Văleanu şi gen. Arthur Văitoianu.
Bătălia de la Oituz (1917) Tunuri capturate de la forțele germane şi expuse în fața monumentului lui Cuza. Iași, iulie 1917 – foto preluat de pe www.historia.ro
Bătălia a început la 26 iulie/8 august (la două zile după cea de la Mărăşeşti), cu un bombardament de câteva ore, urmat de atacul Corpului 8 armată, şocul fiind primit de diviziile 6 şi 7 române, obligate să se retragă.
În zilele următoare inamicul a ocupat poziţii importante ca vârful Cireşoaia, dealurile Coşna (789 m) şi Ştibor.
Deoarece se crease o situaţie periculoasă, Marele Cartier General a întărit Armata 2 cu Divizia 1 cavalerie, Regimentul 1 vânători, batalionul de vânători de munte şi brigada de grăniceri.
Divizia 1 cavalerie a atacat dealul Ştibor, cucerind aliniamentul cota 629 (Poiana lui Boboc), iar Regimentul 1 vânători a angajat lupte violente în jurul Grozeştilor.
La 31 iulie/13 august, un contraatac român a vizat recucerirea Coşnei, realizată cu succes, şi a vârfului Cireşoaia, eşuată.
Apogeul Bătăliei de la Oituz a avut loc în zilele de 29 iulie/11 august – 31 iulie/13 august, când inamicul a făcut eforturi uriaşe pentru a depăşi concentrarea de trupe române.
Animaţi de lozinca „Pe aici nu se trece!”, ostaşii români au rezistat cu eroism, zădărnicind planurile adversarilor.
Până la 5/18 august, luptele au scăzut în intensitate, limitându-se la dueluri de artilerie şi la ciocniri ale patrulelor.
La 6/19 august, grupul Gerock a reluat ofensiva, reuşind să reocupe Coşna, fără a înregistra însă alte succese.
Bătălia de la Oituz (1917) – foto preluat de pe www.historia.ro
După 9/22 august s-a instaurat treptat acalmia, inamicul fiind epuizat de eforturile făcute.
Pierderile Armatei 2 în bătălia de la Oituz au fost însemnate, ele cifrându-se la 12 350 de militari, între care 1 800 morţi, 4 850 de răniţi şi 1 570 de dispăruţi.
Prin victoria de la Oituz, planurile Germaniei şi aliaţilor săi de scoatere a României din război şi de pătrundere în partea ucraineană a Rusiei au fost zădărnicite, iar existenţa statului român a fost apărată.
Totodată, moralul populaţiei a rămas ridicat, sperându-se în continuare într-un deznodământ favorabil războiului.
Totuşi, în urma evenimentelor din Rusia şi a venirii la putere a bolşevicilor (25 octombrie/7 noiembrie 1917), aliatul României de pe Frontul de Est a încheiat pace separată cu Puterile Centrale la mijlocul lui decembrie 1917, obligând România să încheie Armistiţiul de la Focşani (26 noiembrie/9 decembrie 1917).
Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel (†1638)
Sfântul Ioanichie cel Nou de la Muscel (†1638) a fost un cuvios schimonah care a trăit în secolul al XVII-lea ca pustnic în apropiere de Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă (județul Argeș).
Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 26 iulie.
Pe Valea Dâmboviței, între Târgoviște și Câmpulung, se află un deal înalt numit „Dealul Cetățuia” sau „Dealul lui Negru Vodă”. Prima așezare monahală cunoscută pe această colină datează de la începutul secolului al XIV-lea, când domnul Țării Românești întemeiază un schit cunoscut până azi cu numele de „Schitul Negru Vodă” (Cetățuia).
Pe versantul abrupt al dealului, în partea de sud-est, ca și pe valea pârâului Cetățuia, a existat una din cele mai vechi vetre isihaste românești, între secolele al XIII-lea și al XVIII-lea, aici s-au nevoit mulți sihaștri cu viață sfântă, ale căror nume nu se mai cunosc. Valea aceasta se numește de sute de ani „Valea Chiliilor”, din cauza numărului mare de sihaștri trăitori aici.
Unul din cei mai renumiți sihaștri ce s-a nevoit pe Valea Chiliilor în primele decenii ale secolului al XVII-lea, a fost și Cuviosul schimonah Ioanichie.
Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel (†1638) – foto preluat de pe doxologia.ro
Viața
Acest Cuvios plăcut lui Dumnezeu s-a născut în secolul al XVI-lea din părinți evlavioși, trăitori în ținutul Muscelului. Din fragedă tinerețe, ascultând chemarea lui Hristos, s-a despărțit de toate plăcerile și ispitele lumii deșarte și s-a retras în Mănăstirea Cetățuia, Negru-Vodă, de pe valea Dâmboviței, unde s-a călugărit și a deprins, de la părinții îmbunătățiți ai așezământului, primele reguli ale vieții ascetice. A cunoscut pe mulți dintre sihaștrii care locuiau în vremea aceea în jurul mănăstirii. Datorită numărului mare de pustnici, ținutul muscelean a fost numit, mai târziu, Valea Chiliilor.
Minunatul Ioanichie, după ce a deprins modul de viață al călugărilor iscusiți, râvnind fericitei vieți pustnicești și arzând pentru dragostea lui Hristos, luând binecuvântare, s-a retras într-una din peșterile Muntelui Negru-Vodă, săpată în peretele muntelui, unde s-a nevoit aproape 50 de ani. Petrecând multă vreme în rugăciune și aspră nevoință, Dumnezeu i-a descoperit multe din tainele Sale, care l-au întărit să rabde toate ispitele războiului nevăzut.
Numai ucenicul său îi aducea pâine și apă o dată pe săptămână, pe care o cobora până la gura peșterii cu o frânghie, din cauza locului foarte abrupt. Sfintele Taine i le aducea din timp în timp egumenul schitului.
Cum s-a nevoit acolo schimonahul Ioanichie, câte ispite a răbdat și la ce măsură duhovnicească a ajuns, singur Dumnezeu știe. Însă, după o nevoință atât de aspră, cuviosul acesta, ajungând la măsura sfințeniei și cunoscându-și dinainte sfârșitul, minunatul părinte Ioanichie și-a săpat singur mormântul în peștera sa, încrustându-și în dreptul capului anul trecerii la cele veșnice – 1638. Așezându-se în mormânt, în ziua de 26 iulie, a adormit cu pace întru Domnul.
Moaștele
Cu trecerea anilor, numele Cuviosului Ioanichie s-a uitat, iar peștera lui s-a părăsit din cauza muntelui abrupt. Așa, osemintele Sfântului, au rămas mulți ani acolo ascunse. Din rânduială dumnezeiască, moaștele lui s-au aflat după sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial. În anul 1944 coborându-se egumenul schitului cu o frânghie în peșteră, a descoperit osemintele întregi ale acestui mare sihastru, așezate cu bunăcuviință în fundul peșterii. Erau galbene, binemirositoare și acoperite cu o pânză de păianjen, ca cu un epitaf. Deasupra mormântului erau săpate în piatră aceste cuvinte: „Ioanichie Schimonah, 1638″.
În timpul comunismului s-a dat dispoziție să fie îngropate moaștele Sfântului în cimitirul mănăstirii. După 1990 Biserica recăpătând libertatea de a-și manifesta misiunea în rândul credincioșilor, starețul reînființatei mănăstiri Cetățuia Negru Vodă, împreună cu tot soborul, a descoperit moaștele Sfântului Cuvios Ioanichie Schimonahul și le-a reașezat spre închinarea credincioșilor în biserica mare a mănăstirii (2013). Astăzi credincioșii se pot închina la acest odor din Valea Chiliilor, din care ies mulțime de minuni, unele consemnate de viețuitorii mănăstirii, dând slavă lui Dumnezeu pentru toate.
Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel (†1638)- foto preluat de pe doxologia.ro
Proslăvirea
În ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din zilele de 18-19 iunie 2009 s-a aprobat canonizarea Cuviosului Ioanichie cel Nou de la Muscel (Argeș), cu ziua de prăznuire la 26 iulie.
Imnografie
Troparul Sfântului Cuvios Ioanichie de la Muscel
Glas 1
Locuitor în sihăstrie şi înger trupesc, de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Ioanichie; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere, slavă Celui ce te-a încununat pe tine, slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri!
Operațiunea „München” este numele de cod al ofensivei armatelor română și germană în timpul celui de-Al doilea război mondial pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei de sub ocupație sovietică. Operațiunea a început la data de 2 iulie 1941 și s-a încheiat victorios la 26 iulie, același an.
În timpul operațiunii armata română a suferit pierderi semnificative: 22.765 de oameni (4.271 morți, 12.326 răniți și 6.168 dispăruți) și 58 de avioane. Pierderile sovietice s-au ridicat la 17.893 (8.519 morți și dispăruți și 9.374 răniți).
Operaţiunea München (2 – 26 iulie 1941) – Schema operațiunilor militare în Basarabia, din perspectivă sovietică – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Planul românesc
Ofensiva generală pe frontul Prutului, denumită Operațiunea „München”, a fost plănuită pentru 2 iulie.
Lovitură principală urma să fie dată de experimentata Armată a 11-a germană, cu Corpul de Cavalerie român (Brigăzile 5 și 6 Cavalerie) și Corpul 11 german (Diviziile 76 și 239 Infanterie germane, Diviziile 1 Blindată și 6 Infanterie române) spre direcția principală – Moghilău.
Corpurile 30 (Divizia 198 Infanterie germană, Diviziile 8, 13 și 14 Infanterie române) și 54 (Diviziile 50 și 170 Infanterie germane, Divizia 5 Infanterie română) aveau misiunea să ocupe Bălțiul și Dubăsarii.
Armată a 4-a română urmă să atace cu Corpul 3 (Diviziile 35 Infanterie Rezervă, 11 și 15 Infanterie) în direcția Chișinăului și cu Corpul 5 (Divizia de Gardă, Divizia de Grăniceri și Divizia 21 Infanterie) spre Tighina. Corpul 11 (Brigăzile 1 și 2 Fortificații) rămânea pe poziții defensive.
În sud, în Deltă, Corpul 2 (Diviziile 9 și 10 Infanterie) trebuia să forțeze Dunărea și să curețe litoralul până la Limanul Nistrului.
În fine, Armată a 3-a a primit comanda operativă a Corpului de Munte (Brigadă 8 Cavalerie, Brigăzile 1, 2 și 4 Munte și Divizia 7 Infanterie) și avea misiunea să ocupe nordul Bucovinei.
Operaţiunea München (2 – 26 iulie 1941) -Cavalerie marsaluind spre front, in Basarabia. Se observa sabiile, pe care cavaleristii romani le au agatate de sa – foto: preluat de pe victortibrigan.wordpress.com
Desfășurarea operațiunii
2 iulie
În nord, Divizia 7 Infanterie a început atacul la ora 4:00 după o pregătire de artilerie de zece minute. Înaintarea a fost însă oprită la 6:30 de puternice contraatacuri sovietice.
Însă trupele Corpului 17 din Armată a 12-a sovietică erau în retragere, datorită pătrunderii germane până la Rivne, care le amenința spatele. Gen. de divizie Gheorghe Avramescu, comandantul Corpului de Munte, a ordonat atacul pe tot frontul a două zi.
Mai în aval de Bucovina, pe frontul central-nordic al Basarabiei, Corpul de Cavalerie din componența Armatei a 11-a a început trecerea în primele ore ale zilei.
Brigada 6 Cavalerie, aflată pe aripa stângă a corpului, la joncțiunea cu Armata a 3-a, a creat cu greu un cap de pod peste Prut în zona nord Șerbeni A Dumeni, datorită numeroaselor contraatacuri ale blindatelor sovietice.
Divizia 6 Infanterie a început traversarea la Cuconești, Movila Ruptă și Corpaci, fără incidente.
Regimentul 27 Dorobanți „Bacău” a reușit să treacă 2 batalioane peste rău până la căderea serii. Divizia 1 Blindată a declanșat și ea atacul pe direcția Brătușeni A Edineț.
Corpul 3, care reprezenta aripa nordică a Armatei a 4-a, vecină cu Armata a 11-a germană, a atacat numai cu Divizia 35 Infanterie Rezervă.
Traversarea Prutului a început la ora 16:45, sub supravegherea generalului Ion Antonescu, aflat în inspecție în zonă.
Regimentul 67 Infanterie reușit să treacă pe malul estic două batalioane și să ocupe Dealul Costuleni, pierzând un singur soldat în cursul operațiunilor.
Seara, Compania 6 Pontonieri a început construirea podului.
În fața Corpului 3 se aflau elemente din Divizia 95 Pușcași și Corpul 2 Cavalerie (Diviziile 5 și 9 Cavalerie) sovietice.
Primele trupe ale Diviziei de Gardă care au trecut Prutul a fost o companie a Regimentului 6 Infanterie Gardă „Mihai Viteazul”, care avea misiunea de a menține capul de pod de la Bogdanești.
În rest, pe tot frontul Corpului 5, a avut loc o pregătire de artilerie care trebuia să neutralizeze artileria grea sovietică din zonă, să distrugă fortificațiile și să dezorganizeze apărarea, însă datorită alocării unei cantități insuficiente de muniție, aceasta nu și-a atins scopul.
Nici pregătirea trecerii râului nu a fost bine mascată și nu a constituit o surpriză.
Astfel Divizia de Gardă a întâmpinat greutăți serioase în momentul traversării Prutului, fiindu-i practic imposibil să înainteze prea mult, deși avea la dispoziție pe malul estic aproape toată infateria sa.
A fost oprită de puternica rezistență întâmpinată pe Dealul Epureni și lângă satele Stoenești și Țiganca.
Operaţiunea München (2 – 26 iulie 1941) – Trupele germano-române traversează Prutul – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
3 iulie
Batalioane 1 și 2 ale Brigăzii 1 Munte au înaintat până în apropierea Storojinețului, au trecut Siretul prin apă, deoarece podul fusese dinamitat în timpul retragerii, și au distrus ariergarda sovietică aflată în oraș.
În dreapta Brigăzii 1 Munte, Brigada 4 Munte a ajuns pe Siretul Mic împingând înapoi ariergărzile Diviziei 60 Munte sovietice.
Aripa dreaptă a Armatei a 3-a era formată din Divizia 7 Infanterie și Brigada 2 Munte, Brigada 8 Cavalerie fiind în rezervă. Brigada 2 a înaintat spre Molnița, cu Batalionul 15/Grupul 4 Vânători de Munte în avangardă, care a dus lupte grele pentru cucerirea Dealului Bourului, în timp ce Grupul 5 a ocupat Dealul Porcului. Divizia 7 a dus lupte în zonele Fântâna Albă, Cerepcăuți și Petricani, fără a înainta prea mult și pierzând 88 de oameni (7 morți, 72 răniți și 9 dispăruți).
Brigada 6 Cavalerie a ajuns la nord-est de Văratic, iar Divizia 6 a continuat traversarea fără probleme.
În schimb Divizia 13 Infanterie a fost atacată foarte puternic de Corpul 2 Mecanizat sovietic la Șoltoaia.
Rapoartele înaintate comandamentului menționau 200 de tancuri, cifră foarte probabil exagerată.
Regimentul 55 Infanterie, precum și câteva divizioane de artilerie au trecut Prutul. Divizia 35 a lărgit capul de pod, fără a întâmpina rezistențe serioase, și a intrat în legătură cu trupele germane din stânga sa.
Operaţiunea München (2 – 26 iulie 1941) -Trupele române ridică un cap de pod peste Prut – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
4 iulie
Brigada 4 Munte a executat la ordinul gen. de corp de armată Petre Dumitrescu o manevră cu o parte din forțe în spatele trupelor sovietice care luptau în zonăa Fântâna Albe și Cerepcăuți, forțându-le să se retragă și astfel Divizia 7 Infanterie și Brigada 8 Cavalerie au traversat și ele Siretul.
Brigadă 1 Munte a continuat înaintarea și a ajuns cu Grupul 1 Vânători de Munte al col. Albert Ludwig în fața Cernăuților. Acesta a fost decorat ulterior cu Ordinul Mihai Viteazul de clasa a III-a pentru înaintarea rapidă a detașamentului său.
Brigada 5 Cavalerie a trecut și ea Prutul cu Detașamentul „Col. Korne” și a început înaintarea pe direcția Terebna A Edineț. Divizia 1 Blindată a intervenit cu Batalionul 1 din Regimentul 1 Care de Luptă la est de Brătușeni în sprijinul Regimentului 203 din Divizia 76 Infanterie germană, care era atacat de blindate sovietice și se afla într-o situație grea.
Divizia 8 Infanterie, subordonată Corpului 30, a ieșit din capetele de pod de la Bădărăi, Chetriș și Moara Domnească, dar a fost oprită de comandamentul corpului, deoarece Divizia 198 germană aflată în flancul său întâmpina greutăți.
Subordonată aceluiași corp german, Divizia 13 a dus lupte la Sărata Nouă.
În timpul nopții spre 5 iulie, Divizia 1 Blindată a fost angajată lângă Brânzeni cu elemente ale Diviziilor 74 și 176 Pușcași sovietice (din Corpul 48 Pușcași), sprijinite de tancuri.
Ulterior a pus stăpânire pe satele Chetroșica Veche și Parcova, iar grupul său de cercetare a ajuns până la Edineț.
Operaţiunea München (2 – 26 iulie 1941) -Trupele germano-române ridică un cap de pod peste Prut – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
5 iulie
Grupul „Col. Mociulschi” din Brigada 1 Munte (Batalioanele 1, 2 și 23 Vânători de Munte, Divizionul 1 Obuziere Munte, o baterie de tunuri de munte, o companie anticar și Escadronul 1 Vânători Călări) a atacat frontal Cernăuțiul, în timpul ce restul brigăzii, masată în Grupul „Col. Marinescu”, a manevrat pe vest, iar Brigada 4 a manevrat pe la est. Amenințate cu încercuirea, trupele sovietice s-au retras. La ora 17:00 au pătruns în oraș Batalioanele 3 și 23 Vânători de Munte. Capitală Bucovinei de Nord fusese reluată.
Brigada 2 Munte a trecut Prutul și a înaintat spre Hotin, ducând lupte grele la Noua Suliță și Dinăuți, unde trupele sovietice au cotraatacat, situația fiind salvată de intervenția Escadronului 2 Vânători Călări. Pentru operațiunea de ocupare a orașului, gen. de brigadă Ioan Dumitrache, comandantul Brigăzii 2 Munte, i s-a subordonat și Brigada 8 Cavalerie, care a înlocuit în stânga sa Divizia 7 Infanterie.
Divizia 13 a întâmpinat rezistențe puternice la Mărăndeni. Batalionul III/Regimentul 7 Dorobanți a reușit să ocupe localitatea, dar a suferit pierderi mari. De asemenea, Divizia 5 Infanterie română, din Corpul 54 german, a trecut și ea Prutul și a luat o poziție pe flancul drept al acestuia.
Divizia 35 a respins un asalt sovietic lângă Brătuleni, iar Divizia 15 a avut de suportat două lovituri. Prima a avut loc în jurul orei 12:00, lângă Bălăurești, la aripa stângă a Regimentului 25 Infanterie, unde se afla Batalionul III, dar intervenția artileriei a dus la respingerea acesteia.
În după-amiază, două companii sovietice au atacat dinspre Sărăteni pozițiile Batalionului III/Regimentului 10 Vânători, aflat pe flancul drept. Asaltul a fost respins, iar cele două companii au fost distruse aproape în totalitate. Doar 8 supraviețuitori au fost luați prizonieri. Trupele sovietice au contraatacat numai flancurile Diviziei 15, încercând să pună grosul unității în dificultate.
Corpul 5 a decis angajarea Diviziei 21 Infanterie la dreapta Diviziei de Gardă pentru a o ajută pe aceasta să depășească impasul în care se afla. Atacul trebuia să aibă loc în timpul nopții.
Infanteria urma să traverseze râul pe podul de cale ferată de la Bogdănești. Artileria nu putea fi mutată decât după ce un pod de vase va fi construit la Fălciu.
După o scurtă recunoaștere, gen. Dăscălescu a decis că atacul să fie executat de Regimentul 24 Infanterie, cu două batalioane în prima linie.
La ora 1:00 trupele au început să treacă prin ploaie pe pod, care fusese avariat de un bombardament, dar încă mai rezista.
Operaţiunea München (2 – 26 iulie 1941) -Cavaler român escortează prizonieri sovietici – foto preluat de pe en.wikipedia.org
6 iulie
Regimentul 2 Călărași trebuia să fixeze forțele inamice, în timp ce Detașamentul „Lt. col. Ciubotaru” (comandantul Batalionului 7) și Escadronul 1/Regimentul 3 Călărași Purtat manevrau pe la est, iar două batalioane de Vânători de munte și un divizion de artilerie de munte pe la nord-vest. La ora 5:45, avangarda Regimentului 2 Călărași (Escadronul 3) a ajuns în zona conacului Rateș, unde a fost oprită de o rezistentă puternică, cpt. Fortunescu, comandantul unității, fiind rănit.
Escadronul a fost întărit cu două plutoane și la 9:00 a învăluit poziția sovietică pe la est, forțându-i pe apărători să se retragă.
Asaltul asupra Hotinului a început la ora 18:00, iar la 19:30 Batalionul 16 a fost puternic atacat dinspre Rucșin.
A intervenit Batalionul 9 Vânători de Munte și a restabilit situația.
Astfel, la ora 20:00, Batalionul 16 a intrat în partea de sud a pădurii Hotin, urmat aproape de Batalionul 9.
Detașamentul „Ciubotariu” a înaintat până pe Dealul Imașului, unde a surprins o coloană sovietică în retragere.
În timpul nopții, pozițiile detașamentului au fost puternic atacate de infanterie sprijinită de tancuri, dar a rezistat, blocând o eventuală cale de repliere spre sud-est.
Gen. de divizie Vasile Atanasiu, comandantul Corpului 3, a decis introducerea în prima linie și a Diviziei 11 Infanterie, ultima mare unitate aflată în subordinea sa.
Aceasta a ocupat poziții la dreapta Diviziei 15 și la nord de Corpul 5, care se chinuia să spargă frontul la Țiganca și să iasă din capul de pod.
La ora 10:00 două batalioane ale Regimentului 24 Infanterie 10:00 au decis începerea atacului fără suportul aviației (care era așteptat pentru ora 9:00, dar nu apăruseră).
Însă, avioanele au apărut după jumătate de oră și au atacat din greșeală trupele române. Cu toată confuzia creată, Batalionul II a reușit să se apropie de satul Stoenești, avansând cu dificultate prin bălțile din zonă.
A fost cerută intervenția Regimentului 30 Artilerie, dar din motive necunoscute aceasta nu s-a materializat.
Totuși, la 20:00, Regimentul 24 Infanterie ajunsese deja la poalele Dealului Epureni, iar Batalionul I începuse asaltul.
Pierderile primei zile pentru Divizia 21 Infanterie: 26 morți și 166 răniți.
Divizia de Gardă a atacat cu Regimentul 6 Infanterie Gardă și a reușit să învingă rezistența sovietică din fața ei și până seara să ocupe Dealul Cania, stabilind un cap de pod solid.
Pierderile regimentului au fost însă destul de mari: 32 morți, 158 răniți și 7 dispăruți.
Armata Română intrând în Cernăuţi în 1941 – foto preluat de pe worldwideromania.com
7 iulie
Pe o ploaie torențială, luptele au continuat în nordul Basarabiei. Batalionul 10 Vânători de Munte a reușit să pătrundă în nordul Hotinului, iar Batalionul 16 să se apropie de satul Otaci, punctul de trecere peste Nistru folosit de sovietici.
În ziua următoare, Divizioanele 52 și 57 Artilerie Grea au redus la tăcere artileria inamică de pe malul stâng al Nistrului. La ora 14:00, Brigadă 2 Munte a declanșat atacul și a eliminat ultimele rezistențe de pe Dealul Cetății și de la Otaci.
Până la oră 17:00, orașul era în mâinile românilor. În urma acestor succese, Armată 3 a primit ordinul să schimbe direcția de atac spre est.
Astfel, Brigada 8 Cavalerie trebuia să asigure legătura la aripa dreaptă cu Corpul de Cavalerie, în timp ce Corpul de Munte urma să înainteze până la Nistru între Vijnievo și Voloșcova. Divizia 7 Infanterie a fost subordonată Armatei a 4-a.
Forțele Diviziei 1 Blindată a ajuns la frontiera din 1940, în dreptul orașului Moghilău. Tot în această zi, elemente ale Corpului de Cavalerie, comandat de gen. de divizie Mihail Racoviță, au ajuns lângă Lipnic, pe Nistru. Brigada 6 Cavalerie a reușit performanță de a străbate 50 km în acea zi.
Mai la sud înaintarea a decurs mai greu, Divizia 14 Infanterie, din Corpul 30 german, fiind oprită în față orașului Bălți. Batalionul III/Regimentul 13 Dorobanți „Ștefan cel Mare” a atacat frontal satul Biliceni, în timp ce Batalionul II a manevrat localitatea pe la nord.
Corpul 3 a primit misiunea să înainteze pe direcția Lăpușna A Hîncești A Chișinău. Pentru aceasta, Divizia 35 Infanterie Rezervă a început să înainteze pe două direcții: spre Vărzărești A Șendreni A Vorniceni și spre Călărași, iar Divizia 11 spre Leușeni A Cărpineni A Sărata Galbenă, trebuind să ocupe malul vestic al râului Lăpușna.
Aceasta din urmă a fost oprită pe Lăpușna de focul artileriei sovietice, Regimentul II Romanați nr. 19 suferind pierderi considerabile.
Batalionul III/Regimentului 1/2 Vânători de Gardă a atacat printr-o ploaie torențială, traversând pârâul Bălacea sub un puternic foc de artilerie și mitraliere și a avansat până la marginea vestică a Dealului Țiganca, între satele Țiganca și Stoenești. Divizia 21 Infanterie a trecut și restul infanteriei la est de Prut.
Rezistența trupelor sovietice din zonă era foarte puternică, cauzând pierderi considerabile Corpului 5. Insuccesele acestuia s-au reflectat asupra comandantului: gen. de corp de armată Gheorghe Levenți, care a fost înlocuit în acea zi cu gen. de divizie Aurelian Son.
8 iulie
Divizia 13 s-a alăturat bătăliei de la Bălți, luptând la Singureni și Dealul Țarinei, o poziție puternic fortificată, care a fost asaltată de Regimentul 22.
Divizia 14 a fost subordonată Corpului 54 și a primit misiunea să stabilească un cap de pod la nord de Răut în regiunea satului Elizaveta, îndeplinind-o ziua următoare, când Diviziile 13 și 14 au reușit să împingă rezistențele sovietice la est de Bălți.
Regimentul 39 Infanterie a atins Răutul la ora 10:00. Divizia 5 Infanterie, aflată pe flancul drept al Corpului 54 a avut o ciocnire cu cavaleria sovietică în zona Zgărdești – Mândrești.
Atacul a fost dat cu două regimente în linie, în timp ce al treilea era situat în spatele aripii stângi.
La ora 14:00 Regimentul 8 Dorobanți a cucerit satul Zgărdești, în timp ce Regimentul 32 Infanterie a respins trupele sovietice la est de Mândrești și Pădurea Gliceni.
Regimentele 3 Dorobanți și 19 Infanterie ale diviziei 11, ajutate de artileria grea a corpului au reușit să ajungă pe înălțimile de la est de Sărata Galbenă.
În sectorul Diviziei 15 Infanterie, înaintarea a fost ușoară, seara aflându-se lângă Hîncești. Lucrurile nu au stat însă la fel și la Divizia 35 Infanterie Rezervă.
La ora 10:45, Grupul 53 Cercetare a raportat că a ocupat dealul de la nord de Micleușeni și Pădurea Răcătău, și că trupele sovietice se retrag spre Chișinău.
Raportul s-a dovedit mai târziu a fi fals, deoarece din exact acea zonă și din Pădurea Micleușeni și Lozova a pornit contratatacul sovietic care a lovit spatele și flancul Batalionului II/Regimetul 67 Infanterie.
Acesta a cedat, iar soldații au început să se retragă în debandadă, antrenând și o parte a Batalionului III și Trupele de Intendență.
Trupele sovietice au reușit să flancheze astfel Valea Bucovățului, unde se afla în deplasare Regimentul 63 Artilerie, care a fost surprins de infanteria și tancurile sovietice.
Col. Cocinschi, comandantul unității, a dat imediat ordinul de a pune tunurile în poziție de tragere.
În lupta care a urmat, colonelul însuși a fost rănit în timp ce trăgea cu pușca-mitralieră din poziția Bateriei 1. Majoritatea tunurilor a fost încercuită.
Două ordine Mihai Viteazul clasă a III-a au fost acordate cpt. Alexandru Borcescu și, respectiv, cpt. Valerie Negut, ambele post-mortem, cei doi murind în prima linie.
Au fost și singurele înalte decorații acordate ofițerilor Diviziei 35 Infanterie Rezervă. Batalionul I/Regimentul 50 Infanterie, aflat în rezervă, a contraatacat și a oprit înaintarea sovietică la est de Șendreni și Vărzărești.
Gen. de brigadă Emil Procopiescu, comandantul diviziei, a reușit să oprească trupele în retragere și să reorganizeze o linie de apărare.
Pe lângă pierderile umane ridicate (până pe 15 iulie divizia avea 177 morți, 2.295 dispăruți și 309 răniți) s-a pierdut tot echipamentul Regimentului 63 Artilerie și două baterii ale Divizionului 55 Artilerie Grea Moto.
Regimentul 55 Infanterie (constituind Gruparea de nord a diviziei) a reușit în schimb să ajung la nord și vest de Călărași, dar nu a putut pătrunde în oraș. Seara, aripa sa stângă a fost respinsă de un atac sovietic.
Situația Diviziei 35 Infanterie era încă critică: Grupul 53 Cercetare era încercuit la Răcătău, iar Regimentul 55 Infanterie era izolat pe Valea Bâcului.
Problemele s-au înmulțit pentru Regimentul 11 Dorobanți al Diviziei 21 după ce fost atacat înainte de răsărit, la ora 4:30. Trupele sovietice au pătruns în poziția unității, iar două companii au intrat în panică și s-au retras.
La 6:15 a urmat un asalt și mai puternic, care a produs panică la Batalionul III, care în retragere a antrenat și Batalionul I. Sovieticii au înaintat până la Cota 93, unde au fost opriți de Regimentul 24 Infanterie și de Batalionul II/Regimentul 11 Dorobanți, precum și de focul Regimentului 5 Artilerie.
Gen. de divizie Nicolae Dăscălescu a oprit fugarii pe care i-a întâlnit și a reorganizat linia frontului și a refăcut legăturile între regimente. Regimentele 11 și 12 Dorobanți au primit sarcina să atace Dealul Epureni, iar Regimentul 24 Infaterie să curețe satul Stoenești de trupe sovietice.
Regimentul 12 Dorobanți a respins un contraatac și a înaintat până la Cotă 126 de pe Dealul Epureni, iar Regimentul 11 a ajuns pe muchia dealului.
Col. Bârdan, comandantul ultimului regiment, a raportat la ora 10:00 că se află pe deal doar cu Batalionul I și pierduse contactul cu celelalte două. La dreapta sa era Batalionul II/Regimentul 12 Dorobanți.
Un alt contraatac a fost respins cu pierderi mari de ambele părți. Col. Bârdan mai avea lângă el 8 ofițeri și 68 de soldați, iar Regimentul 12 a trebuit să aducă în prima linie Batalionul III și din resturile Batalioanelor I și II să creeze un batalion ad-hoc de rezervă.
Până la 12:20, Regimentul 24 a curățat satul Stoenești. Pierderile pentru această zi sângeroasă au fost 98 morți, 292 răniți și 63 dispăruți la Regimentul 11 Dorobanți și 72 morți și 154 răniți la Regimentul 24 Infanterie.
Și Divizia de Gardă a fost atacată în acea zi. La ora 5:30, în pozițiile Regimentului 6 Infanterie „Mihai Viteazul” s-au strecurat trupe sovietice, folosindu-se de spațiul liber dintre Batalionul I și III. Acestea au surprins postul de comandă al regimentului și în lupta care a urmat, comandantul unității, lt. col. Gheorghe Iliescu, a fost ucis.
Acesta a fost primul comandant de regiment român mort în timpul celui de-al doilea război mondial. A fost ulterior decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a post-mortem.
Compania de comandă a reușit să respingă inamicul cu sprijinul companiei de pionieri și a Batalionului II, fiind luați aproape 100 de prizonieri.
După-amiază, Batalionul II a respins un alt atac sovietic. În total, pierderile Diviziei de Gardă în acea zi au fost 102 morți și 828 răniți, din care 20 de morți și 156 răniți ai Regimentului 6, care a fost trecut în rezervă.
Operaţiunea München (2 – 26 iulie 1941) -Prizonier sovietic, după distrugerea buncărului în care se ascundea – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
9 iulie
Regimentul 8 Dorobanți a atacat frontal pozițiile sovietice din Mândrești cu un batalion și cu un al doilea care l-a manevrat pe la sud, punând în pericol spatele trupelor sovietice, care s-au retras abandonând o cantitate însemnată de armament.
Divizia 1 Blindată a primit misiunea de a înainta spre sud, pe direcția Moșana – Soroca, reușind ca până la 10 iulie să blocheze calea trupelor sovietice care se retrăgeau spre Moghilău și să curețe malul drept al Nistrului în zona Sorocăi.
Corpul 3 a oprit înaintarea Diviziilor 11 și 15 Infanterie și a trecut în defensivă. Presiunea sovietică asupra Diviziei 35 Infanterie Rezervă s-a menținut, Gruparea Aeriană de Luptă trebuind să execute peste 80 de ieșiri/avion și să arunce 22,25 tone de bombe în zona acesteia, pentru a dezorganiza concetrările de trupe inamice. Ziua următoare, generalul de armată Ion Antonescu a hotărât retragerea grupului nordic al diviziei de la Călărași și preluarea sectorului de către Divizia 72 Infanterie germană. Divizia 15 Infanterie a realizat legătura cu divizia amenințată cu Batalionul I/Regimentul 10 Vânători, întărit cu tunuri anticar. De asemenea, pentru a întări Corpul 3, Armată a 4-a i-a subordonat Divizia de Grăniceri și Brigadă 7 Cavalerie.
Regimentul 1/2 Vânători Gardă a atacat pe direcția Cota 120 A Cota 196 pe Dealul Toceni. După lupte foarte grele punctate de numeroase contraatacuri sovietice, regimentul a reușit să ocupe Cota 196 la ora 17:00. Avansase 7 km.
Doi tineri ofițeri au primit Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a în urma acestei acțiuni: lt. Mihail Adabei și lt. Victor Comsa. Luptele au continuat cu intensitate și în sectorul Diviziei 21 Infanterie.
Regimentul 11 Dorobanți, deși pierduse aproximativ jumătate din ofițeri și 40% din soldați în zilele precedente, a reușit să cucerească Dealul Țiganca, Cota 77 și satul Țiganca, distrugând 5 cazemate și luând în jur de 150 de prizonieri.
Pierderile au fost din nou mari: 50 morți, 135 răniți și 23 dispăruți. Regimentul 12 Dorobanți nu și-a atins însă obiectivul. Batalionul I a suferit pierderi mari și nu a mai putut avansa. Astfel, comandantul regimentului, col. Gheorghe Nicolescu, a luat conducerea directă a Batalionului ÎI și a pornit la atac.
La ora 9:10 a fost rănit mortal și asaltul a încetat. În aceste condiții, generalul Dăscălescu raportă Corpului 5 că divizia sa se află într-o situație foarte grea, având de ținut un front mai mare decât posibilitățile sale și a dispus ca toți oamenii disponibili din unitățile necombatante să fie încadrați în regimentele din prima linie.
10 iulie
Divizia 1 a fost subordonată Corpului 54 german și îndreptată spre Bălți, contribuind la ocuparea orașului pe 12 iulie. În aceeași zi, Batalionul III/Regimentul 7 Dorobanți din Divizia 13 Infanterie a intrat în Soroca după o luptă scurtă.
Operaţiunea München (2 – 26 iulie 1941) -Hartă cu acţiunile trupelor aliate până la 10 iulie – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
11 iulie
Armata a 3-a ajunsese pe aliniamentul Cormani A Romancăuți cu Brigada 4 Munte, Romancăuți A Climăuți cu Brigada 1 Munte și Kaluș A Volskova cu Brigada 8 Cavalerie.
Divizia 15 Infanterie a fost atacată puternic, atacul principal fiind suportat de Regimentul 35 Infanterie „Matei Basarab”, situat la vest de Lăpușna, care a ținut față unui regiment sovietic sprijinit de patru divizioane de artilerie.
Regimentul 10 Vânători a respins încercările sovietice de a ajunge în spatele diviziei, în timp ce Regimentul 25 Infanterie se replia din pozițiile avansate pentru a scurta linia de apărare.
Spre seara, două companii inamice s-au infiltrat la contactul dintre Diviziile 11 și 15 Infanterie, dar au fost respinse de rezerva corpului de armată.
12 iulie
Regimentul 25 Infaterie a atacat trupele sovietice infiltrate pe direcția Lăpușna și le-a obligat să se retragă în debandadă spre Hîncești, capturând 250 de prizonieri.
Bătălia pe frontul central-sudic a atins punctul culminant. Armata Roșie a atacat cu Corpul 14 (Diviziile 25 și 51 Pușcași) și încă o divizie de infanterie, sprijinite de tancuri și aviație, care a bombardat trupele române la Tigheci, Lărguța, Răzești și Cociulia.
Divizia de Gardă a fost puternic presată în sectorul Regimentelor 1/2 și 2/9 Vânători Gardă. Asaltul a durat 16 ore. Cele două regimente și-au menținut pozițiile cu mare dificultate.
Toate rezervele au fost aruncate în luptă, pionierii și chiar grupurile de comandă. Violența a fost extremă, luptele corp la corp fiind frecvente. Exemplul Batalionului III/Regimentul 1/2 Vânători Gardă este elocvent.
Acesta era aproape complet încercuit pe Dealul Cania, dar a continuat să reziste pe pozițiile sale. Pe flancul drept, Divizia 21 Infanterie, redusă numeric la practic numai 4 batalioane, a respins atacurile a două divizii sovietice. Gruparea Aeriană de Luptă a jucat un rol important în înfrângerea ofensivei sovietice la Țiganca.
Între 8:50 și 17:30, aproape 37 de tone de bombe au fost lansate asupra pozițiilor de artilerie și concentrațiilor de trupe sovietice. S-au executat 120 ieșiri/avion, din care 59 au fost bombardiere. Prizonierii capturați au declarat că atacurile aeriene au cauzat pierderi de până la 40% trupelor Armatei Roșii din zonă.
Doi piloți au primit Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a post-mortem pentru faptele lor din acea zi: lt. av. (r) Ioan Lașcu, din Grupul 5 Vânători, ucis în timpul unui atac la sol asupra trupelor sovietice din Valea Lărguței, și slt. av. Vasile Claru, din Grupul 8 Vânători, ucis într-o luptă aeriană deasupra satului Țiganca cu mai multe I-16 din 67 IAP.
În tot timpul luptelor din iulie, GAL a lansat 134,5 tone de bombe în sprijinul Corpului 5. Atacurile sovietice au continuat până pe 14 iulie, dar cu intensitate mai mică. În aceeași zi, Regimentul I Mehedinți nr. 17 din Divizia 1 Infanterie a fost adus pentru a întări Divizia 21 Infanterie.
Pentru depășirea impasului creat în sectorul Armatei a 4-a, Marele Cartier General a conceput o manevră de învăluire. Astfel, pe 13 iulie, Corpul 54 german urma să atace cu Divizia 50 Infanterie germană și Diviziile 5 Infanterie și 1 Blindată române pe direcția Zăicani A Orhei A Chișinău și cu Divizia 72 Infanterie germană pe direcțiile Ungheni A Bucovăț și Cornești A Călărași. Divizia 35 Infanterie Rezervă trebuia să înainteze pe direcția Boldurești A Vorniceni și de acolo spre Chișinău.
Iar pe 14 iulie urma să intre în acțiune și Corpul 3 al Armatei a 4-a, cu Divizia 15 Infanterie pe direcția Lăpușna A Ialoveni, cu Diviziile de Grăniceri și 11 Infanterie pe direcția Cărpineni A Costești și cu Brigada 7 Cavalerie pe flancul sudic spre Sărăteni. Doar Corpul 5 rămânea în defensivă.
13 iulie
Brigăzile de munte au avut ciocniri cu ariergărzile sovietice și spre seară au atins Nistrul în zona satului Romancăuți.
Corpul de Cavalerie a trecut în subordinea Armatei a 3-a și a preluat Brigada 8 Cavalerie de la Corpul de Munte, începând pregătirile pentru operațiunea de forțare a Nistrului care urma să aibă loc pe 17 iulie.
Înaintarea rapidă din zona nordică a frontului românesc și atingerea Nistrului s-au datorat replierii Armatei a 12-a în urma ordinului primit de Frontul de Sud-Vest de la STAVKA de a se retrage pe vechea frontieră.
De asemenea gen. col. Tiulenev, comandantul Frontului de Sud, a subestimat forța Grupului de Armate Antonescu și a cerut și el retragerea pe Linia Stalin, aflată pe malul stâng al Nistrului.
Însă ordinul a fost contramandat de STAVKA, care i-a cerut să recucerească linia Prutului.
Astfel s-a ajuns la situația că în timp ce Armata a 18-a sovietică, adusă în grabă pe front din Districtul Militar Moscova, se afla peste Nistru în zona fortificată Moghilău,
Armata a 9-a ocupa încă centrul și sudul Basarabiei, ducând lupte grele cu Armată a 4-a română.
Divizia 15 Infanterie a forțat Prutul, reușind să treacă până seara Regimentul 25 Infanterie pe aripa stângă și Regimentul 10 Vânători pe aripă dreaptă la Obileni și Sărăteni.
A continuat ofensiva pe frontul central, trupele sovietice din fața Corpului 3 retrăgându-se spre Chișinău.
14 iulie
Divizia 5 Infanterie a fost puternic contraatacată de cavaleria inamică în zonă Mănăstirii Hirova, dar Regimentele 8 și 9 Dorobanți au rezistat și la ora 10:00 au reluat înaintarea spre Orhei. La nord, diviziile române din Corpul 30 german au întâmpinat greutăți.
Divizia 13 Infanterie a reușit să curețe satul Dubna de abia după ce Regimentul 399 german a manevrat pe la nord punctul de rezistentă și o parte din trupele sovietice s-au retras pentru a nu fi încercuite.
Divizia 14 Infanterie s-a confruntat cu probleme pe Răut, unde a fost forțată să treacă pe defensivă și să respingă atacurile sovietice.
Doar Corpul 3 a înaintat fără mari probleme, datorită faptului că inamicul din fața să se retrăgea pentru a nu fi încercuit.
15 iulie
Corpul 5 a reușit în sfârșit să iasă din capul de pod și să avanseze. Bătălia de la Falciu/Țiganca se terminase.
Pierderile suferite de cele două divizii erau foarte mari: 2.473 de către Divizia de Gardă și 6.222 de către Divizia 21 Infanterie.
În total 17 Ordine Mihai Viteazul clasa a III-a au fost acordate pentru faptele din această bătălie, din care 6 post-mortem.
Ofițerul cel mai înalt în grad decorat a fost gen. de divizie Nicolae Dăscălescu. Se zice că Ion Antonescu și-ar fi scos de pe piept propria decorație Mihai Viteazul, primită în timpul primului Război Mondial, și i-ar fi conferit-o generalului, în timpul unei inspecții.
De asemenea steagul Diviziei 21 Infanterie a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a.
Divizia 14 Infanterie a fost în continuare atacată pe Răut de infanteria sprijinită de tancuri, dar a respins fiecare asalt, iar în timpul nopții a reușit să ocupe Cota 166, în urma unui atac la baionetă dat de Detașamentul „Lt. col. Calotescu”.
În sectorul Corpului 54 german, ce acționa la nord de Chișinău, Diviziile 5 Infanterie română și 50 Infanterie germană au respins ariergărzile sovietice din fața lor și au intrat în Orhei.
Divizia 1 Blindată a înaintat apoi pe șoseaua Orhei A Chișinău până la numai 8 km de capitală Basarabiei.
La Corpul 3, Divizia 35 Infanterie Rezervă a fost scoasă din prima linie și peste puțin timp va fi desființată. În aceeași zi, Corpul 5 a trecut și el la ofensivă, urmărind inamicul aflat în retragere.
16 iulie
Divizia 1 Blindată a început atacul asupra Chișinăului la ora 3:30, apropiindu-se de oraș cu Grupul Vest, comandat de col. Constantin Nistor, dinspre Ciocana Nouă și cu Grupul Est, comandat de col. Gheorghe Petrea, dinspre nord-est.
Prima grupare a pătruns în oraș la ora 8:30, surprinzând trupele sovietice aflate în Chișinău. Lângă Mitropolie, Compania 3 Care de Luptă, comandată de cpt. Victor Gabrinschi, a lichidat un escadron de cavalerie și o baterie de artilerie grea. Slt. Ștefan Marinescu a ridicat drapelul românesc pe Biserică Sf. Treime.
La 11:30 înaintarea celei de-a două grupări a fost oprită de trupele sovietice aflate pe Dealul Rășcanu, care au fost ulterior scoase din poziție de Batalionului 2 Care de Luptă sprijinit de toată artileria grea disponibilă. Drumul de retragere al trupelor Armatei Roșii spre Tighina era tăiată.
Au mai pătruns apoi în Chișinău și Diviziile 50 și 72 Infanterie germane și până seara orașul fusese curățat de rămășițele unităților sovietice.
Cealaltă unitate română a Corpului 54 german, Divizia 5 Infanterie, a continuat înaintarea spre est de la Orhei, ajungând pe aliniamentul Hârtopul Mic A Ișnovăț A Buric. A două zi a atins Nistrul.
La nord, Diviziile 8, 13 și 14 Infanterie română, care erau subordonate Corpului 30 german au alcătuit Grupul de divizii „Gen. Rozin” (gen. de brigadă Gheorghe Rozin era comandantul Diviziei 13). Misiunea sa era de a apăra flancul drept al Corpului 30 german, în timp ce acesta forța trecerea Nistrului.
Regimentul 13 Dorobanți din Divizia 14 Infanterie a dus lupte dificile cu trupe sovietice sprijinite de tancuri, în zona Gura Camencii, dar a reușit să respingă toate atacurile.
În sectorul Armatei a 4-a, Corpul 3 a manevrat pe la sud Chișinăul și a ajuns pe aliniamentul Ruseștii Noi A Bardar A (est) Hîncești A (est) Orac.
Corpul 5 a înaintat cu Divizia de Gardă spre Porumbești și Lărguța și cu Divizia 21 Infanterie spre Țiganca Nouă. Regimentul 11 Dorobanți a cucerit acest sat până seară, pierzând 16 morți, 57 răniți și 37 dispăruți.
17 iulie
Căderea Chișinăului și a Masivului Cornești din vestul său a însemnat practic sfârșitul luptelor importante pe frontul din Basarabia. Comandamentul trupelor Axei din regiune a fost reorganizată. Grupul de Armate „Gen. Antonescu” înceta să existe.
Astfel Armatei a 11-a germane i se subordonau numeroase trupe române: Armata a 3-a (Corpul de Munte și Corpul de Cavalerie) și Corpul 4 (Diviziile 6, 8, 13 și 14 Infanterie).
Sub comanda Marelui Cartier General și a generalului Antonescu rămâneau Grupul de divizii „Mattenkloht” (Diviziile 5 și 15 Infanterie, 1 Blindată română) și Armata a 4-a cu Corpul 3 (Diviziile 11 și 35 Infanterie, Grăniceri) și Corpul 5 (Diviziile 21 Infanterie și Gardă, Regimentul 17 Infanterie) în prima linie și Divizia 7 Infanterie în rezervă. Divizia 3 Infanterie și Brigada 7 Cavalerie alcătuiau rezerva Marelui Cartier General.
De cealaltă parte, STAVKA a decis să înceapă să retragă Armata a 9-a din sudul Basarabiei, deoarece era în pericol de a fi încercuită, în condițiile în care Armata a 11-a germană și Armată a 3-a română au forțat trecerea Nistrului în această zi, iar aripa nordică a Grupului de Armate Sud înainta în adâncul Ucrainei.
Grupul „Gen. Rozin” a dus lupte defensive la Alexeni cu Regimentul 13 Dorobanți din Divizia 14 Infanterie, respingând toate atacurile sovietice. Grupul „Mattenkloht” a luat Zăicani-ul cu Regimentul 9 Dorobanți din Divizia 5 Infanterie și a dirijat spre est Divizia 1 Blindată, această întâmpinând rezistențe puternice la intrarea în satul Chirca.
Corpurile 3 și 5 și-au continuat și ele urmărirea, iar în sudul frontului, Corpurile 11 și 2 au început incursiunile pe malul basarabean, pentru a pregăti traversarea.
Operaţiunea München (2 – 26 iulie 1941) -Trupe germane înainte de forţarea Nistrului – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
18 iulie
Înaintarea spre est a progresat fără probleme și o coloană a Diviziei 1 Blindate a capturat un grup de ofițeri din statul major al Diviziei 95 Pușcași sovietică.
Divizia 14 Infanterie s-a confruntat cu o situație mai specială, fiind din nou atacată puternic pe frontul de pe Răut. Batalionul II/Regimentul 39 Infanterie a rezistat pe poziții, dar Batalionul III al regimentului și Batalionul III/Regimentul 8 Vânători au cedat și s-au retras de pe Dealul Cucuești și Movila Turcului.
A fost introdus în luptă Batalionul II/Regimentul 8 Vânători, care a contraatacat și a recucerit Movila Turcului.
19 iulie
Divizia 5 Infanterie a reușit să ia Movila Spânzuraților, unde fusese oprită de trupe sovietice în ziua precedentă, iar seara a ajuns în zona Coșernița A Boșcana A Ohrincea.
La Corpul 3, Divizia 11 a ajuns seara pe aliniamentul Selemt A Ciofinceni, Divizia de Grăniceri lângă Cimișlia și Cazangic, iar Divizia 35 Infanterie Rezervă la Gradiște, Sagaidac și Gălbenița. Corpul 5 a ajuns cu Divizia de Gardă la vest de Valea Sasghiol, iar cu Divizia 21 Infanterie pe Dealul Haragos.
O dată atins Nistrul, Armata a 4-a a organizat apărarea râului în sectorul Dubăsari cu Corpul 11. Acesta avea în subordine 8 batalioane de mitraliere, 7 companii anticar și 2 regimente de infanterie, precum și fortificații în prima linie și Diviziile 15 Infanterie și 1 Blindată ca rezervă.
A fost introdusă în urmărire și Divizia 3 Infanterie la Corpul 5, pentru a înlocui Divizia de Gardă epuizată în luptele grele de la începutul lunii.
Operaţiunea München (2 – 26 iulie 1941) – T-26 sovietic, imobilizat în Basarabia spre sfârşitul operaţiunii – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
20 iulie
Divizia 15 Infanterie a cucerit Tighina, atingând Nistrul. Armata a 4-a și-a continuat înaintarea având mai multe probleme cu drumurile desfundate de ploi decât cu trupele sovietice, care se retrăgeau.
În aceeași zi, Corpul 11 a început să treacă Prutul. Astfel, Batalionul II/Regimentul 53 Infanterie a pătruns în Cahul după-amiază, fără a întâmpina rezistențe.
21 iulie
Corpul 2 a început trecerea Dunării, la ora 7:30, când Regimentul 33 Infanterie din Divizia 10 Infanterie a realizat primul cap de pod. Până seara Chilia, Pardina, Isbrieni și Vâlcov au căzut în mâinile românilor.
25 iulie
Armata a 4-a a lăsat sarcină curățirii sudului Basarabiei pentru Diviziile de Grăniceri, 35, 21 și 10 Infanterie și Brigăzii 7 Cavalerie, acestea apropiindu-se în final de malul vestic al Nistrului.
Totodată a fost atinsă vechea frontieră de stat, fiind marcat sfârșitul operațiunilor în Bucovina de Nord și Basarabia din anul 1941.
Opoziţia bulgară ameninţă cu intensificarea protestelor împotriva premierului Borisov (26 iulie 2020)
foto si articole preluate de pe www.agerpres.ro
Opoziţia bulgară şi activişti anti-guvernamentali au ameninţat duminică cu o intensificare săptămâna viitoare a manifestaţiilor împotriva executivului condus de premierul Boiko Borisov, relatează agenţia DPA.
”Punctul culminant al escaladării va fi miercurea aceasta, cu o manifestaţie naţională la Sofia şi blocade în toată ţara”, a declarat la postul naţional de radio unul dintre cei trei lideri ai mişcării de protest începute pe 9 iulie, Nikolai Hajigenov.
Manifestanţii cer demisia guvernului Borisov şi organizarea de alegeri anticipate. Ei acuză coaliţia guvernamentală condusă de GERB – partidul de dreapta al lui Borisov – de corupţie şi legături cu oligarhii.
Liderul opoziţiei socialiste, Kornelia Ninova, a cerut duminică din nou demisia guvernului, afirmând că ”cererile protestatarilor trebuie să conducă la un deznodământ politic”.
Demonstranţii au revenit şi sâmbătă pe străzile capitalei Sofia, deşi premierul Borisov încercase o detensionare a situaţiei printr-o remaniere guvernamentală. Pentru a 17-a zi consecutiv, mii de susţinători ai opoziţiei socialiste, aduşi cu autobuzele din întreaga ţară, s-au adunat la Sofia pentru a-şi susţine revendicările. Ei au blocat mai multe străzi şi au aruncat în sediul guvernului cu roşii şi hârtie igienică.
Greco-catolice – Duminica 7 dR. Sf. m. Ermolau, Ermip şi Ermocrat; Sf. m. Paraschiva
Romano-catolice – Duminica a 17-a de peste an; Ss. Ioachim şi Ana; Bartolomea Capitano, călug.
Ziua Arhivelor Militare
La 26 iulie este marcată anual Ziua Arhivelor Militare. Demersuri incipiente privind depozitarea şi păstrarea documentelor militare s-au evidenţiat încă de la înfiinţarea Armatei Române moderne. În 1867, Depozitul General de Război a fost însărcinat să strângă materiale documentare în vederea scrierii istoriei militare, iar trei ani mai târziu, în 1870, au fost stabilite atribuţiile, pe linie arhivistică, ale compartimentelor specializate din cadrul unităţilor operative şi structurilor administrative, potrivit “Calendarului Tradiţiilor Militare” (2010).
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Situația din România – 26 iulie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică
Până astăzi, 26 iulie, pe teritoriul României, au fost confirmate 44.798 de cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19).
25.643 de pacienți au fost declarați vindecați și 3.572 pacienți asimptomatici au fost externați la 10 zile după depistare.
În urma testelor efectuate la nivel național, față de ultima raportare, au fost înregistrate 1.120 de cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV – 2 (COVID – 19), acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv.
Distinct de cazurile nou confirmate, în urma retestării pacienților care erau deja pozitivi, 379 de persoane au fost reconfirmate pozitiv.
Până astăzi, 2.187 persoane diagnosticate cu infecție cu COVID-19 au decedat.
În intervalul 25.07.2020 (10:00) – 26.07.2020 (10:00) au fost înregistrate 22 de decese (17 bărbați și 5 femei), ale unor pacienți infectați cu noul coronavirus.
În unitățile sanitare de profil, numărul total de persoane internate cu COVID-19 este de 6.662. Dintre aceștia, la ATI sunt internați 351 de pacienți.
Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 1.102.901 de teste.
În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, 5.329 de cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu COVID-19 (coronavirus). De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 123 de cetățeni români aflați în străinătate, au decedat.
Dintre cetățenii români confirmați cu noul coronavirus, 165 au fost declarați vindecați.
În continuare vă prezentăm situația privind infectarea cu virusul COVID – 19 (Coronavirus) la nivel european și global:
Până la data de 25 iulie 2020, au fost raportate 1.665.802 de cazuri în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andorra. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Regatul Unit, Spania, Italia, Franţa și Germania.
ŢARA
CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAŢI*
Regatul Unit 297.914 (+768) 45.677 (+123) 1.425 (+2)
Spania 272.421 (+2.255) 28.432 (+3) 150.376 -
Italia 245.590 (+252) 35.097 (+5) 198.320 (+128)
Franţa 180.528 (+1.130) 30.192 (+10) 80.945 (+2)
Germania 204.964 (+781) 9.118 (+7) 189.919 (+223)
* conform datelor publicate de către Johns Hopkins CSSE – https://systems.jhu.edu/
* datele din paranteze reprezintă numărul de cazuri noi, în intervalul 24 – 25 iulie 2020
* CEPCB precizează că actualizările la nivel național sunt publicate pe coordonate diferite de timp și procesate ulterior, ceea ce poate genera discrepanțe între datele zilnice publicate de state și cele publicate de CEPCB.
Grupul de Comunicare Strategică
cititi mai mult pe www.facebook.com/ministeruldeinterne
Coronavirus: Peste 16 milioane de cazuri de contaminări cu SARS-CoV-2, la nivel mondial (bilanţ AFP)
Peste 16 milioane de noi cazuri de contaminare cu noul coronavirus au fost înregistrate oficial în ultimele 24 de ore la nivel mondial, între care mai mult de jumătate în SUA, în America Latină şi în Caraibe, potrivit unui bilanţ realizat de AFP, pe baza unor surse oficiale duminică la 05:10 GMT.
Cel puţin 16.050.223 cazuri, între care 645.184 decese au fost declarate în special în SUA, ţara cea mai lovită din lume de COVID-19 cu 4.178.021 cazuri, între care 146.460 decese. În America Latină şi în Caraibe se înregistrează 4.328.915 cazuri, între care 182.501 decese, iar în Europa – 3.052.108 cazuri, între care 207.734 de decese.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
SUA: Uraganul Hanna a atins coastele statului Texas
Uraganul Hanna, primul din sezonul 2020 format în Atlantic, a atins sâmbătă seara zona de uscat de-a lungul coastei statului american Texas, provocând ploi abundente şi vijelii ce ar putea conduce la inundaţii foarte periculoase, relatează duminică AFP şi Reuters. Hanna, încadrat în categoria 1, a lovit insula Padre la ora 22:00 GMT, fiind însoţit de vânturi care suflau cu până la 145 de kilometri pe oră, a anunţat Centrul Naţional pentru Uragane (NHC). Uraganul era aşteptat să se îndrepte duminică spre nord-estul Mexicului.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Arctica: Record absolut de căldură în arhipelagul norvegian Svalbard
Svalbard, un arhipelag norvegian situat în regiunea arctică, a înregistrat sâmbătă un record absolut de căldură, cu aproape 22 de grade Celsius, a anunţat Institutul norvegian de meteorologie, relatează AFP. Cu 21,7 grade înregistrate în apropiere de micul orăşel Longyearbyen, arhipelagul a cunoscut cea mai călduroasă zi de la începutul măsurătorilor. Recordul precedent datează din 16 iulie 1979, când mercurul termometrelor a atins 21,3 grade Celsius, a declarat meteorologul Kristen Gislefoss pentru AFP.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
A încetat din viaţă Hans-Jochen Vogel, liderul social-democraţilor germani la momentul reunificării
Liderul social-democraţilor germani la momentul reunificării Germaniei, Hans-Jochen Vogel, care a fost de asemenea ministru al justiţiei şi candidat al Partidului Social-Democrat german (SPD) pentru postul de cancelar, a încetat din viaţă duminică la Munchen, la vârsta de 94 de ani, transmite agenţia DPA.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Olivia de Havilland, actriţa din ”Pe aripile vântului”, a decedat la vârsta de 104 ani
Actriţa Olivia de Havilland, câştigătoare de două ori a premiului Oscar şi cunoscută mai ales pentru rolul jucat în filmul ”Pe aripile vântului”, a încetat din viaţă duminică la Paris, la vârsta de 104 ani, a anunţat editorul ei, Lisa Goldberg, potrivit agenţiei DPA.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
