Canalul Dunăre-Marea Neagră este un canal navigabil aflat în județul Constanța, România, ce leagă porturile Cernavodă de pe Dunăre și porturile Constanța Midia Năvodari de la Marea Neagră, scurtând drumul spre portul Constanța cu aproximativ 400 km. Canalul este al treilea ca mărime din lume după Suez și Panama.
Canalul, cu lungime totală de 95,6 km, este format din ramura principală, în lungime de 64,4 km și ramura de nord (cunoscută sub denumirea de Canalul Poarta Albă-Midia Năvodari, în lungime de 31,2 km.
Canalul Dunăre-Marea Neagră este parte componentă a importantei căi navigabile europene dintre Marea Neagră și Marea Nordului (prin Canalul Rin-Main-Dunăre). Folosind această rută, mărfurile din Australia și Orientul Îndepartat, destinate Europei Centrale, își scurtează drumul cu 400 kilometri.
Istoric
Din cei 2.413 km, cât măsoară calea navigabilă de la Kelheim (Germania) la Sulina, o lungime de peste 45% (1.075 km) mărgineşte sau traversează teritoriul României.
Problema conectării sistemului de transport fluvial al Dunării cu portul Constanţa s-a pus, tot mai insistent, după anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus (1812) şi cu deosebire, după războiul ruso-turc din 1828-1829, când, în urma păcii de la Adrianopol, Rusia a ocupat în întregime Delta Dunării, preluând astfel controlul total al gurilor fluviului.
Ideea de a construi acest canal exista inca din 1837, când diplomatul englez David Urquhart a propus construirea unui canal „care sa lege Dunărea de Mare în locul unde cursul Dunării se apropie cel mai mult de Mare, evitandu-se in felul acesta un ocol si pericolele pe care gurile Dunării le cauzau navigaţiei”
Construirea unui astfel de canal devenise unul dintre principalele proiecte ale administraţiei otomane, dar a fost abandonat după ce studiile au indicat rezultate nefavorabile construcţiei, aşa cum arăta şi raportul publicat de Karl von Vincke în Buletinul Societăţii de Geografie din Berlin, în 1840.
În 1850, agronomul şi economistul Ion Ionescu de la Brad menţiona în lucrarea sa ”Excursiune agricolă în Dobrogea” beneficiile majore pentru agricultură şi economie pe care le-ar avea ”dirijarea Dunării pe un nou braţ navigabil între Cernavodă şi Constanţa”.
Istoria aduce noi schimbări teritoriale, dar studierea acestui proiect continuă. Dovadă stau mai multe proiecte, precum cel al inginerului român Grigore Lahovary, realizat în colaborare cu belgianul J. Van Drunen (Bruxelles, 1883) sau cel al inginerului român Basil G. Assan (Bucureşti, 1897), care concluzionează că ”acest canal va fi făcut căci el este indispensabil viitorului economic al României”.
La 2 August 1922, inginerul Jean Stoenescu-Dunăre publică în revista ”Analele Dobrogei” studii ample cu privire la realizarea unui astfel de proiect. Primul dintre acestea, „Studiul unui canal navigabil Cernavoda-Constanţa”, care a indicat practic actualul traseu al canalului a aparut in 1929, la Timişoara, a fost lucrarea de diploma a lui Aurel Barglazan şi Octavian Smighelschi, studenţi ai Universitaţii Politehnica din acest oraş.
În 1939-1940, un studiu al inginerului Ovidiu Cotovu, subdirector în cadrul Regiei Autonome a Porturilor şi Comunicaţiilor pe Apă (PCA) prezintă o extindere a portului Constanţa spre Sud, care avea în vedere ”debuşarea în port” a unui Canal navigabil între Dunăre şi Marea Neagră.
La 25 mai 1949, conducerea Partidului Muncitoresc Roman, prin Consiliul de Miniştri, (dupa unele surse, la sugestia lui Iosif Vissarionovici Stalin şi cu sprijinul sovietic la realizarea memoriului tehnico-economic), a hotărât demararea lucrărilor pentru construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră, pentru a se asigura un transport mai ieftin şi crearea unui sistem de irigaţii.
Lucrările au început în iunie 1949. La muncă au fost aduşi zeci de mii de muncitori din toată ţara, cu calificări diferite, deportaţi, militari şi mai ales deţinuţi politici.
Peste 11 lagăre de muncă forţată au fost înfiinţate pe traseul Canalului. Acestea au înghiţit intelectuali de marcă ai României, patrioţi care s-au împotrivit comunismului şi în general pe orice român care era socotit „duşman de clasă“ sau „duşman al poporului“.
Femei şi bărbaţi, tineri şi bătrâni au îndurat cele mai grele condiţii de muncă, create special pentru a-i trimite la moarte. Pentru vina de a „sabota propăşirea economiei naţionale a Republicii Populare Române“, pedeapsa era moartea. Numele „sabotorilor şi diversioniştilor“, nu şi faptele de care erau incriminaţi, erau făcute publice în ziarul Canalul Dunăre-Marea Neagră, oficiosul Partidului Muncitoresc Român pentru acest proiect.
Gheorghe Gheorghiu-Dej a folosit şantierul pentru exterminarea fostei clase politice româneşti, a elitei intelectuale, dar şi a tuturor oponenţilor regimului.
Cum deţinuţii trebuiau reeducaţi prin muncă, de-a lungul traseului canalului au fost înfiinţate colonii. În timp, numărul deţinuţilor de la canal a variat, în funcţie de amploarea lucrărilor, în 1952 depăşind 80% din forţa de muncă folosită.
Scopul oficial al Canalului, potrivit Decretului nr. 75 din 22 martie 1950 al Marii Adunări Naţionale, era de a se realiza cea mai ieftină şi directă cale de transport pe apă de la Dunăre la Marea Neagră şi să îmbunătăţească irigarea Dobrogei.
Neoficial însă, se urmărea nimicirea fizică nu numai a oponenţilor politici, ci şi a tuturor celor care prin apartenenţa socială erau încadraţi de partidul comunist în rândul „duşmanilor de clasă”.
Alături de forţa de muncă „liberă” şi retribuită, mobilizată pe şantiere, au fost aduşi militari în termen şi deţinuţi de drept comun.
Securitatea a operat arestări rapide în rândul clericilor, monahilor şi ţăranilor care se opuseseră colectivizării agriculturii (Reforma Agrară din 2 martie 1949).
Mulţi dintre aceştia nici măcar nu au fost judecaţi sau condamnaţi. Aşadar, zeci de mii de români arestaţi din rândurile celor mai demni şi capabili, de toate vârstele, profesiile şi păturile sociale, au luat drumul închisorilor și lagărelor de muncă forţată de la Canal.
Deţinuţii politici, după datele apărute în rapoartele vremii, erau în procent de 60% din totalul muncitorilor ce lucrau la Canal şi este estimat un număr de 30.000-35.000.
Peninsula a fost colonia cu cel mai dur regim de detenţie, cu cele mai complexe lucrări şi cele mai multe puncte de lucru. Iernile geroase şi căldurile toride ale verii, muncile istovitoare ca durată şi normă, subalimentaţia, lipsa asistenţei medicale şi a medicamentelor, bătăile, carcerele precum şi presiunile psihice au constituit arsenalul metodelor diabolice de exterminare lentă, în timp.
Traseul Canalului a fost organizat în 18 şantiere, între care: „Columbia” (o suburbie mizeră a Cernavodei), „Saligny”, „Medgidia”, „Poarta Albă”, „Noua Culme”, „Galeşu”, „Peninsula”, „Capul Midia”, „Constanţa” şi alte 9 puncte de lucru. În luna iulie 1949 s-a organizat la Poarta Albă primul şantier al Canalului.
La scurt timp, localitatea s-a transformat în cel mai mare lagăr din România unde se aflau în detenţie până la 12.000 de oameni, „centru de triere şi repartizare a deţinuţilor care erau aduşi din toate temniţele ţării” (Victor Corbuţ, „Cetatea diavolului”).
Odată ajunşi la Canal, deţinuţii politici erau supuşi procesului de „reeducare prin muncă” şi nu numai. Cel puţin jumătate dintre ei erau intelectuali: doctori, profesori, foşti ofiţeri, preoţi, avocaţi.
Detinuti la Canalul Dunăre-Marea Neagră – foto preluat de pe www.activenews.ro
Ca urmare a regimului de exterminare, în multe din lagărele Canalului Dunăre – Marea Neagră numeroşi deţinuţi şi-au pierdut vieţile. Înhumarea celor decedaţi se petrecea în împrejurări greu de imaginat.
La Poarta Albă ziua era trimis un excavator ca să sape un şanţ , iar noaptea erau basculaţi acolo cei care muriseră în ultimele 24 de ore.
Nici unul dintre ei nu avea parte de asistenţă religioasă. La ordinele ministrului de interne Alexandru Drăghici, multe decese erau ascunse, de aceea este imposibil de calculat cu precizie câţi deţinuţi au murit în lagăre.
Raţia alimentară a celor întemniţaţi era aceeaşi pentru toate lagărele Canalului şi consta dintr-o bucată de pâine neagră de circa 100 de grame completată de un turtoi făcut din mălai alterat.
Rareori primeau în raţie carne de cal, dar şi aceea alterată. Deţinuţii erau supuşi la munci istovitoare cu mijloace de muncă manuale: săpat, cărat cu roaba, încărcat-descărcat basculante, vagoane-platformă sau vagonete.
În iulie 1953, (dupa unele surse, la 18 iulie 1953, în urma unei decizii a Moscovei, după moartea lui Stalin) după un proces răsunător al sabotorilor de la Canal (august-septembrie 1952), conducerea comunistă decide să închidă şantierul, pentru care nu mai avea resurse financiare.
Torţionarul Florian Cormoş a deţinut funcţia de comandant al coloniei de muncă de la Cernavodă din decembrie 1952 până în aprilie 1953.
În această perioadă, faptele sale au dus la moartea a cel puţin 115 deţinuţi politici din lagărul numit „Colonia de Muncă Cernavodă – Columbia“, primul şantier deschis pentru lucrările la Canalul Dunăre-Marea Neagră, după cum arată reprezentanţii Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Românesc.
În urma unui proces care a avut în anul 1957, la Tribunalul Militar Bucureşti, în care Cormoş era acuzat de crime împotriva umanităţii, acesta a fost condamnat la moarte, apoi amnistiat, după patru ani. Torţionarul deconspirat nu şi-a recunoscut niciodată crimele.
În continuare, numărul real al victimelor canalului este necunoscut. Nu există un cimitir care să le fie dedicat.
Statistic, la şantierul la care s-a lucrat din 1949 până în 1953 au murit doar 656 persoane, ale căror decese au fost înregistrate oficial.
Ca să le dispară urma pe vecie, morţii au fost îngropaţi în malurile canalului, peste care s-au revărsat milioane de metri cubi de pământ, rocă şi apă.
Pe locul fostei colonii de la Galeşu, Asociaţia Deţinuţilor Politici din România – filiala Constanţa a înălţat un monument care să le cinstească memoria victimelor canalului, iar Arhiepiscopia Tomisului a pus piatra de temelie a unei mănăstiri închinate martirilor neamului.
Pentru România, Canalul Dunăre-Marea Neagră a însemnat cel mai sângeros vis al regimului comunist.
Lucrările aveau să fie reluate în 1975, la dorinţa lui Nicolae Ceauşescu, care concentrase în Dobrogea mari obiective strategice de interes naţional, precum Centrala Atomică de la Cernavodă sau platforma petrolieră de la Midia Năvodari, ce aveau să întărească puterea economică dată României de Portul Constanţa.
Această a doua etapă a canalului care s-a încheiat într-o primă etapă în 1984, apoi a continuat până în 1987, pentru finalizarea ramificaţiei Poarta Albă-Midia Năvodari, a reunit specialiştii ţării, care au avut la dispoziţie tot sprijinul PCR pentru crearea unui edificiu grandios.
Conducători de partid şi de stat în vizită de lucru pe şantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră.(6.VIII.1979) – sursa – „Fototeca online a comunismului românesc” – Cota: 117/1979
Povestea Magistralei Albastre poartă semnătura inginerului Chiriac Avădanei. El a fost desemnat de Nicolae Cauşescu să proiecteze măreaţa realizare comunistă.
Proiectarea a început pe data de 10 iulie 1973. Iniţial, echipa a fost formată din 185 de ingineri şi de tehnicieni de la IPTANA.
După după doi ani, erau 225 de specialişti. „Lucram la realizarea studiilor cu universităţile din Bucureşti şi Timişoara şi cu cei de la IPTANA, precum şi cu alte 37 de centre, institute de cercetare şi de proiectare din toată ţara. Le dădeam teme, examinam şi avizam studiile şi documentaţiile tehnice elaborate.Trebuia să găsim soluţiile ce mai economicoase. După aprobarea proiectului general, în 1978, timp de trei zile pe săptămână urmăream şi examinam execuţia lucrărilor“, a povestit pentru Adevărul Chiriac Avădanei.
După mai multe proiecte, a fost ales cel final: canalul se desprinde din Dunăre la Cernavodă (la kilometrul 300 pe fluviu) şi, urmând Valea Carasu, pătrunde la kilometrul 40 în platoul dobrogean, pe care îl traversează pe direcţia Basarabi-Valea Seacă-Straja-limita de nord a Lacului Agigea, până în portul maritim Constanţa.
În anii 1984-1987 s-a executat şi ramura de nord a canalului principal, pe direcţia Poarta Albă-Midia-Năvodari. În acest mod, s-a realizat în Dobrogea centrală, între Dunăre şi Marea Neagră, sistemul de canale navigabile ce conectează Dunărea cu principalele porturi maritime româneşti.
În aprilie 1974, au fost aprobate primele elemente ale proiectului. Pentru asta, s-au întocmit 147 de volume de studii şi de cercetări şi 358 de volume şi peste 6.000 de planşe – partea de proiectare propriu-zisă.
În total, pentru canal s-au întocmit peste 35.000 de proiecte şi devize de execuţie. În paralel cu întocmirea proiectului general, la sfârşitul anului 1975, s-a trecut la organizarea şantierelor, iar în următorul an, la lucrările propriu-zise.
Canalul a fost inaugurat sâmbătă, 26 mai 1984, de către Nicolae Ceaușescu. S-au excavat 294 milioane m3 la canalul principal și alte 87 milioane m3 la ramura nordică,
Poarta Albă-Midia Năvodari (mai mult cu 25 milioane decât la Canalul Suez și cu 140 milioane decât la Canalul Panama) și s-au turnat 5 milioane m3 de betoane. Inaugurarea canalului a fost marcata şi de lansarea slagarului „Magistrala albastra”, interpretat de Mirabela Dauer si Dan Spataru.
În zorii zilei de 26 mai 1984, o mobilizare fără precedent a avut loc în judeţul Constanţa. Localnicii au fost luaţi de la toate instituţiile (şcoli, primării, şantiere, fabrici, uzine, cooperative) şi duşi pe malurile Canalului Dunăre-Marea Neagră.
Planul era ca toţi oamenii muncii, utecişti, pionieri, şoimi ai patriei, să fie prezenţi la inaugurarea edificiului.
Suita prezidenţială urma să treacă pe canal, precum Cleopatra pe Nil, iar aplaudacii trebuia să fie la datorie pe toată lungimea traseului.
Cale de 60 kilometri, constănţenii au fost înşiruiţi de la Cernavodă până la Constanţa, la distanţe de câţiva metri unul de celălalt.
Ore în şir au aşteptat oamenii în soare, pe taluz, într-un curent teribil. Ceauşeştii erau plimbaţi cu viteză de croazieră pentru a savura glorioasa împlinire a Epocii de Aur.
Când, în sfârşit, vaporaşul fluvial a apărut la orizont, oamenii au fost îndemnaţi să agite steguleţele, pancartele şi eşarfele tricolore cu care fuseseră dotaţi.
Uralele de „Trăiască!“ au însoţit trecerea lui Nicolae Ceauşescu, care a făcut semn cu mâna celor de pe margine.
Odată ce vaporaşul a dispărut din raza vizuală, oamenii au rupt rândurile şi s-au împrăştiat ca la comandă, tot aşa cum s-au aliniat.
Pentru că autobuzele nu aveau consemn să îmbarce pasagerii decât la ordinul activiştilor, constănţenii s-au văzut siliţi să se întoarcă acasă cum au putut.
Cei care fuseseră desemnaţi aproape de localităţile lor au fost mai norocoşi: au făcut drumul înapoi pe jos.
Canalul principal are o lungime de 64,4 km, o adâncime de 7 m, o lățime la bază de 70 m și la suprafață de 90-120 m și are o capacitate anuală maximă de transport de 80-100 de milioane tone, iar pentru ramura nordică de 15-25 de milioane tone de marfă.
Pescajul maxim admis este de 5,5 m permițând astfel accesul navelor fluviale și a celor maritime mici. La fiecare capăt există câte două ecluze care permit traficul în ambele sensuri.
Canalul traversează localitățile Cernavodă, Saligny, Mircea Vodă, Satu Nou, Medgidia, Castelu, Poarta Albă.
Aici canalul se bifurcă. Ramura sudică trece prin Basarabi și Agigea. Ramura nordică, cunoscută sub denumirea de Canalul Poarta Albă-Midia Năvodari, cu o lungime de 31,2 km, o adâncime de 5,5 m și o lățime de 50-66 m, trece prin Nazarcea, Constanța, Ovidiu și Năvodari.
Construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră a necesitat o investiție de circa 2 miliarde de dolari. Estimările inițiale prevedeau recuperarea investiției în 50 de ani.
Exploatarea canalului aduce însă venituri anuale de circa 3 milioane de euro, ceea ce presupune o durată de recuperare a investiției de peste 600 de ani.
Icoană pe lemn cu tema „Sf. Ioan Botezătorul”, datare sec. XIX, centru neidentificat – Colecția Muzeului Național al Țăranului Român – foto preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului
Ioan Fierbe Piatră, numit de către românii din Moldova „Sfântu loan care Fierbe Piatră”, iar de către cei din Transilvania „Întrătunul”, cade totdeauna la 25 mai, adică în aceeași zi când cade şi „Aflarea Capului Sfântului loan Botezătorul”.
În ziua aceasta, atât bărbaţii cât și femeile se rețin de la orişice fel de lucru, crezând că dacă nu vor lucra în această zi vor fi ferţi de orişice cumpănă şi furtună grea, mai ales însă de fulger, de trăsnet şi de orişice alt fel de foc.
Tot în această zi nu se măsură oile, adică nu se pun pe brânză, anume ca să fie ferite de fulger, precum şi de alte boli grele.
Cine se încumetă a lucra într-această zi, aceluia lesne i se poate întâmpla ca să fie trăsnit sau, dacă nu tocmai el, atunci unul sau şi mai multe dintre vitele sale, sau, ce este şi mai lesne, să-i bată piatra toate semănăturile şi pometele, fiindcă loan acesta, fierbând piatra, o duce şi o descarcă unde voiește, mai ales însă pe semănăturile sau livada aceluia care i-a necinstit ziua.
Simion Florea Marian – Sărbătorile la români. Studiu etnografic, vol.II (Editura Fundației Culturale Române, 1994)
La 25 mai 1411, la Roman, in ţinutul Vasluiului din Moldova, se încheie tratatul moldo-polon ce prevedea reînnoirea alianţei îndreptate împotriva Ungariei şi obligaţia pe care şi-o asumă Wladyslav al II-lea Jagelo faţă de Alexandru cel Bun al Moldovei de a restitui în doi ani restul sumei pe care o datora din timpul lui Petru I al Moldovei, în caz contrar de a ceda Pocuţia.
Alexandru cel Bun (n. secolul al XIV-lea – d. 1 ianuarie 1432, Suceava, Moldova) a fost domnul Moldovei între anii 1400 – 1432 – fragment frescă de la mănăstirea Suceviţa – foto preluat de pe istoria.md
Tratatul de la Roman se încadra în politica externă a lui Alexandru cel Bun al Modovei care recunoştea suzeranitatea lui Wladyslav Jagello, şi care a încheiat tratate de pace cu acesta în 1402, 1404, 1407, 1411 si 1415 făgăduindu-i acestuia sfat şi ajutor împotriva oricarui duşman.
Vladislav al II-lea al Poloniei, din dinastia Iagello (în limba poloneză Władysław II Jagiełło, în germană Wladyslaw Jagiello, n. circa 1362 – d. 1 iunie 1434 la Gródek) a fost rege al Poloniei între anii (1386 – 1434) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Alexandru s-a asigurat de sprijinul Poloniei în faţa oricărei încercări a Ungariei de a controla drumul comercial care lega sudul Poloniei, trecînd prin Moldova, de gurile Dunarii, mai precis de cetăţile Chilia şi Cetatea Albă.
În urma numeroaselor complicaţii politice şi militare cu care se confrunta regele maghiar l-au obligat să înceapă negocieri cu regele Poloniei concretizate prin tratatul semnat la Lublau la 15 martie 1412.
În schimbul promisiunii ca nu-i va mai sprijini pe teutoni, Sigismund al Ungariei dorea să realizeze o întelegere cu privire la extinderea stapînirii sale asupra Valahiei şi Moldovei.
Rezistenţa lui Iagello a condus la o soluţie de compromis.
În eventualitatea ca voievodul de la Suceava nu li s-ar fi alăturat în lupta împotriva turcilor, Moldova ar fi fost împărţită: nord-estul cu Suceava, Iaşi şi Cetatea Alba ar fi revenit regelui Poloniei, iar sud-vestul cu Romanul, Bacăul, Bîrladul şi Chilia lui Sigismund, interesat să ia în stapînire gurile Dunării şi să-şi asigure o legătură convenabilă cu comerţul oriental.
Relaţiile moldo-polone s-au consolidat prin sprijinul acordat de Alexandru cel Bun armatelor lui Iagello în anul 1411 dar şi la asediul cetăţii Marienburg (1422) – 400 de calareţi-arcaşi.
Aici, cronicarul polon Ion Diugosz, relatează vitejia moldovenilor din luptă dar şi faptul că au învins o oaste mult mai numeroasă a teutonilor.
În anul 850/860, cinstitul cap a fost aflat pentru a treia oară în chip minunat, patriarhul Ignatie ducându-l în Constantinopol, unde a fost așezat într-un loc sfințit. El a fost aflat a treia oară când a ieșit din pământ la Comane.
Beda Venerabilul, (Venerabilul Beda) (n. 672 – d. 25 mai 735) a fost un călugăr benedictin în mănăstirea Sf. Petru și Sf. Paul în Wearmouth (astăzi, o parte din Sunderland), în Anglia, și la Jarrow, Northumberland, venerat ca sfânt. Cărturar cu vederi multilaterale, a fost unul dintre cei mai invățați oameni din Europa acelei epoci.
A fost contemporan cu Anania din Shirak. Are contribuții și în domeniul științei. Astfel, îi aparține o descriere completă a numărătorii pe degete, a scris despre calculul timpului, despre rezolvarea problemelor. A studiat legăturile dintre maree și mișcările Lunii, vânturile, solstiții, echinocții.
Papa Grigore al VII-lea a fost papă al Romei între anii 1073-1085. Născut între (aprox.) 1019-1030 pe numele cetățenesc de Hildebrand este în Scaunul Papal între 1073-1085. Grigore al VII-lea a continuat reforme inițiate de înaintași ai săi si a acționat energic în spiritul centralizării Bisericii Catolice.
Centralizarea deciziilor bisericești la Roma însemna concret reînvierea contradicției “Papa sau Împăratul(catolico-german)”. Împarații, care ajungeau în “Orașul Sfânt” doar ocazional, nu voiau să renunțe la privilegiul numirii episcopilor (mai ales la nord de Alpi,in zona germanică a Sfântului Imperiu) și căutau deci să se impună in fața papilor.
Astfel și în timpul lui Grigore al VII-lea. A intrat în conflict cu împăratul Henric al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman în chestiunea acordării investiturii episcopilor germani, în urma cărui conflict împăratul l-a demis pe Papă la Worms în anul 1076.
Excomunicat, la rândul său, de Papa Grigore al VII-lea, Henric al IV-lea a fost nevoit să se umilească, așteptând ridicarea excomunicării sale timp de trei zile, în localitatea italiană Canossa (până la 21 ianuarie 1077). Locul a devenit istoricește celebru . Grigore al VII-lea este considerat unul dintre structuratorii spirituali ai Evului Mediu Dezvoltat. A fost declarat sfânt.
Ziua internaţională a copiilor dispăruţi
Începând cu 1983, la 25 mai este marcată Ziua internaţională a copiilor dispăruţi. Principalele acţiuni organizate la data de 25 mai aparţin Reţelei Globale a Copiilor Dispăruţi (Global Missing Children’s Network – GMCN), la rândul ei o iniţiativă comună a Centrului Internaţional pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi şi a Centrului Naţional pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi din SUA.
Ziua Africii este celebrată anual, la 25 mai, pentru a marca realizările înregistrate de Uniunea Africană (numită, în trecut, Organizaţia Unităţii Africane) în lupta împotriva colonialismului şi apartheidului de la înfiinţarea sa, la 25 mai 1963, potrivit site-ului Uniunii Africane, www.au.int.
Istoria Zilei Africii este legată de crearea Organizaţiei Unităţii Africane. Această organizaţie a apărut ca urmare a procesului de decolonizare a continentului african, după cel de-Al Doilea Război Mondial, conform South African History Online, www.sahistory.org.za.
Ziua Limbii Slovace este sărbătorită în România la data de 25 mai. A fost instituită prin Legea nr. 142/2014, potrivit căreia, cu acest prilej, au loc manifestări culturale dedicate acestei sărbători în toate localităţile în care trăiesc membri ai comunităţii slovace, precum şi în toate instituţiile de învăţământ în care se predă limba slovacă drept limbă maternă.
Argentina sărbătoreşte ziua naţională la 25 mai, dată ce marchează finalul Revoluţiei din Mai (Revolución de Mayo, 1810), care a condus la separarea de Spania imperială. Argentina, oficial Republica Argentina (în spaniolă República Argentina) este o republică federală din America de Sud.
Se învecinează la nord cu Bolivia și Paraguay; la nord-est cu Brazilia, la est cu Uruguay și Oceanul Atlantic; la sud cu Oceanul Atlantic și la vest cu Chile. Capitala și cel mai mare oraș din țară este Buenos Aires.
La 25 mai 1810, demonstranții au alungat guvernul viceregal și au instalat un consiliu guvernamental provizoriu, în numele lui Ferdinand al VII-lea. În scurt timp, relațiile cu reprezentanții regelui au fost rupte și s-a început campania de cucerire a independenței.
Partea eliberată de sub armatele regale a fost împărțită, în 1813, în 14 provincii. În 1814, conducătorul militar Jose de San Martin a preluat comanda armatei nordului și, mai târziu, a dat lovituri decisive trupelor spaniole în Chile și Peru.
La 25 mai, Regatul Haşemit al Iordaniei sărbătoreşte ziua naţională, care reprezintă data la care, în 1946, şi-a proclamat independenţa. Regatul Haşemit al Iordaniei are o suprafaţă de 89.341 kmp, potrivit www.mae.ro.
Iordania, oficial denumită Regatul Hașemit al Iordaniei, este o țară arabă din Orientul Apropiat care se învecinează cu Siria în nord, cu Irak în nord-est, cu Arabia Saudită la est și la sud și cu Israel și Autoritatea Națională Palestiniană la vest.
Împreună cu Israelul împarte coasta Mării Moarte și pe cea a Golfului Akaba (Eilat) al Mării Roșii, împreună cu Arabia Saudită, Israel și Egiptul, micul port Akaba fiind singura sa ieșire la mare. Principala religie este islamul de rit sunit. Limba oficială este araba.
- 25 mai 1521 – Dieta de la Worms a interzis scrierile reformatorului protestant Martin Luther și a cerut arestarea acestuia, după ce l-a găsit vinovat de erezie.
- 25 mai 1827 – Românul Petrache Poenaru a brevetat la Paris, primul toc rezervor din lume;
- 25 mai 1961 – Președintele John F. Kennedy a anunțat în fața Congresului susținerea Programului Apollo, care își propunea ca până la sfârșitul acelui deceniu să ducă un om pe Lună și să-l aducă înapoi în siguranță.
- 25 mai 1963 – A fost înfiinţată Organizaţia Unităţii Africane;
- 25 mai 1977 – A avut loc premiera filmului Războiul stelelor, în regia lui George Lucas, unul dintre cele mai de succes din istorie.
- 25 mai 1981 – La Riyadh, se creează Consiliul de Cooperare al Golfului;
- 25 mai 2012 – Masacrul de la Hula
25 mai 567 i.I.Hr - Regele Romei, Servius Tullius, sarbatoreste triumfal victoria asupra etruscilor.
Servius Tullius, regele Romei – foto preluat de pe cersipamantromanesc.com
Conform legendelor, din cei 7 regi legendari ai Romei, 3 erau de origine etruscă. Servus Tullius era cel de-al șaselea rege roman, fiind urmașul lui Tarquinius Priscus. A preluat tronul în anul 578 î.H. si a domnit pana in anul 534 î.H., fiind considerat înfăptuitorul unor reforme importante.
Legendele mai spun că ar fi construit un sanctuar pe colina Aventin și se crede că tot el a construit un zid în jurul orașului. Una dintre importantele sale reforme a fost împărțirea locuitorilor Romei, fie plebei, fie patricieni, în 6 categorii censitare, având la bază centuria.
25 mai 240 i.I.Hr - Prima mentionare de catre astronomi chinezi a trecerii cometei Halley, cea mai faimoasă dintre cometele periodice, care poate fi văzută aproximativ la fiecare 75–76 de ani.
Cometa Halley pe 8 martie 1986 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Cometa Halley este cea mai faimoasă dintre cometele periodice, putând fi văzută aproximativ la fiecare 75–76 de ani.
Cometa a fost numită după astronomul englez Edmond Halley, care aplicând teoria gravitațională a lui Newton și luând în calcul efectele gravitaționale ale lui Jupiter și Saturn a reușit să stabilească data aproximativă a următoarei reîntoarceri a cometei.
Din anul 240 î.Hr. și până în prezent, cometa a fost observată de aproximativ 30 de ori, următoarea sa apariție fiind pe 28 iulie 2061.
Chiar dacă ultimele apariții ale cometei au fost dezamăgitoare, datorită poziției sale nefavorabile față de Soare și Terra, rămâne una dintre cele mai active și mai mari comete cunoscute.
25 mai 615 - A murit Papa Bonifaciu al IV-lea (n. 550).
Papa Bonifaciu al IV-lea – foto preluat de pe cersipamantromanesc.com
A fost Papa de la 25 octombrie 608 la moartea sa în 615 si este venerat ca sfânt în Biserica Romano – Catolică, cu o sărbătoare universală care se încadrează în fiecare an la 25 mai.
A fost contemporan cu fondatorul religiei islamice, Muhammad care a răspândit mesajului Islamului in aceasta perioada. In timpul pontificatului sau Panteonul din Roma a fost transformat într-o biserică creștină dedicata Fecioarei Maria și tuturor Martirilor.
A fost pentru prima dată la Roma, cand un templu păgân a fost transformat într-un loc de cult creștin. Douăzeci și opt de corpuri ale unor martiri crestini au fost scoase din catacombe și puse sub mare altar. Bonifaciu si-a transformat propria casă într-o mănăstire, unde sa retras și a murit. A fost înmormântat în Bazilica Sf. Petru.
25 mai 902 - A murit Mieszko I duce al polanilor , primul conducător atestat al statului polonez din dinastia Piast.
El este tatăl primului rege polonez încoronat Boleslaw I cel viteaz. Este de asemenea tatăl probabil al reginei Świętosława (Sigrid), o regină nordică, și bunicul fiului ei, Knut cel Mare.
Mieszko I duce al polanilor- foto preluat de pe cersipamantromanesc.com
Mieszko I al Poloniei a fost botezat în anul966 de misionari din Regatul Ceh. Creștinarea polonezilor a început în această perioadă și s-a desfășurat concomitent cu combaterea credințelor slave păgâne.
Primul domnitor istoric al Poloniei, Mieszko I este considerat creatorul de facto al statului polonez.
El a continuat politica atât a tatălui său cât și pe cea a bunicului său, cei doi strămoși ai săi fiind conducători ai triburilor păgâne situate în zona Poloniei Mari din zilele noastre.
Fie prin alianțe sau prin folosirea forței militare, Mieszko a extins cuceririle în curs de desfășurare și la începutul domniei sale a cucerit Kujawy si Pomerania și probabil Gdansk si Masowia.
25 mai 1085 = Alfons al VI-lea, rege al Leonului şi Castiliei, cucereşte de la arabi oraşul Toledo.
Alfons al VI-lea, rege al Leonului şi Castiliei – foto – ro.wikipedia.org
25 mai 1085 - A murit Papa Grigore al VII-lea .
Papa Grigore al VII-lea- foto preluat de pe cersipamantromanesc.com
Se numea Hildebrand de Soana si era din regiunea Toscana – Italia, nefiind cunoscuta data exacta a nasterii sale, care este stabilita cu aproximatie intre anii 1019-1030. A fost Papa al Bisericii romano-catolice între anii 1073-1085.
Grigore al VII-lea a continuat reformele iniţiate de înaintaşii săi si a acţionat energic în directia centralizării Bisericii Catolice ceea ce a condus la contradicţii cu imparatul Imperiului romano-german care nu voia să renunţe la privilegiul numirii episcopilor.
Astfel a intrat în conflict cu împăratul Henric al IV-lea, în aceasta chestiune, ajungandu-se pana acolo ca împăratul l-a demis pe Papă la Worms, în anul 1076, iar Papa Grigore al VII-lea l-a excomunicat la rândul sau pe imparat, Henric al IV-lea fiind nevoit să se umilească, aşteptând ridicarea excomunicării sale timp de trei zile, în localitatea italianăCanossa (până la21 ianuarie 1077) .
În timpul mandatului său a încercat să pună capăt scandalurilor cauzate de preoţii căsătoriţi sau a copiilor nelegitimi de episcopilor. A fost canonizat sfânt al Bisericii Catolice.
Papa Grigore al VII-lea – foto – ro.wikipedia.org
25 mai 1411 - La Roman, in ţinutul Vasluiului din Moldova, se încheie tratatul moldo-polon ce prevedea reînnoirea alianţei îndreptate împotriva Ungariei şi obligaţia pe care şi-o asumă Wladyslav al II-lea Jagelo faţă de Alexandru cel Bun al Moldovei de a restitui în doi ani restul sumei pe care o datora din timpul lui Petru I al Moldovei, în caz contrar de a ceda Pocuţia. cititi
Ordinul lui Hristos sau Ordem de Cristo, era cea mai puternica structura bancara a vremii si succesoare a Ordinului Templierilor. A fost fondat in 1318, la putina vreme dupa suprimarea Ordinului Templierilor in 1312.
Sediul sau, sub titulatura oficiala de Ordem dos Cavaleiros de Nosso Senhor Jesus Cristo, se afla in Manastirea Tomar din centrul Portugaliei.
Ordinul lui Hristos s-a stabilit prima data in localitatea Castro Marin, la Algarve, provincia favorita a infantelui, ce tinea de dioceza Faro. La 1357 s-a mutat definitiv in orasul Tomar, langa Santarem.
Dupa alte surse, miscarea s-a produs in 1366 sub al saselea maestru, Dom Nuno Rodrigues. Dupa 1417, la solicitarea expresa a Papei, regele Joao I ii incredinteaza fiului sau functia de Mare Maestru, administrator si guvernator al Ordinului lui Hristos.
Henric deveni stapanul ducatului Coimbra si exploata ca feude insulele Madeira din 1433, ulterior Azorele.
Toate expeditiile de colonizare intreprinse la sud de Capul Bojador intrau efectiv sub monopolul sau exercitat intre anii 1443-1460.
De aici si veniturile sale pentru finantarea vastelor proiecte nautice initiate in aceasta perioada.
25 mai 1521 -Dieta de la Worms (28 ianuarie și 25 mai 1521), a interzis scrierile teologului reformator Martin Luther, gasindu-l vinovat de erezie.
Martin Luther (n. 10 noiembrie 1483, Eisleben, Saxonia – d. 18 februarie 1546), pastor şi doctor în teologie, a fost primul reformator protestant ale cărui reforme au dus la naşterea Bisericii Evanghelice-Luterane. Primele idei ale Reformei protestante au fost enunţate de Martin Luther în 1517, în calitatea sa de preot catolic şi profesor de exegeză la Universitatea din Wittenberg. Excomunicarea sa din Biserica Catolică a survenit în anul 1521 – Martin Luther, 1529 – portret de Lucas Cranach cel Bătrân – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Edictul de la Worms, promulgat de împăratul german Carol al V-lea, condamna ca eretica învățătura teologului Martin Luther .
La 31 octombrie 1517, Luther a afișat pe ușa principală a bisericii din Wittenberg cele 95 de teze prin care invoca interdicția comerțului de indulgențe papale. Aceste teze au circulat repede prin Germania și au cauzat o mare controversă in randul clerului catolic si al credinciosilor.
Papa i-a cerut să-și retracteze cele 95 de teze, dar Luther a replicat că și le va retrage doar dacă i se va dovedi pe baza Bibliei că el este cel care greșește.
În 1521, prin bula de excomunicare emisă împotriva lui Luther, papa i-a cerut împăratului Carol al V-lea să dispună executarea lui Luther.
Împăratul, în loc să dea curs cererii papei, a convocat o adunare pentru cercetarea lui Luther. Oficialitățile din dietă i-au cerut să-și retragă declarațiile.
Luther a refuzat , iar membrii dietei l-au declarat indezirabil, el reusind să scape de pedeapsă cu ajutorul prietenului său, guvernatorul Saxoniei care l-a ascuns în castelul Warburg .
În timpul șederii în Wartburg, Luther a început să traducă Noul Testament in limba germana.
25 mai 1555 - Antoine de Navara își începe domnia ca rege al Navarei, după moartea socrului său, Henric al II-lea.
Antoine de Bourbon, Duce de Vendôme (22 aprilie 1518 – 17 noiembrie 1562) a fost Șeful Casei de Bourbon din 1537 până în 1562, și jure uxoris rege al Navarei din 1555 până în 1562.
Henric al II-lea (18 aprilie 1503 – 25 mai 1555) a fost fiul cel mare al lui Ioan al III-lea de Navara și a soției acestuia, Caterina I de Navara, care era sora și moștenitoarea lui Francis Phoebus, rege al Navarei.
25 mai 1681 - A murit Pedro Calderon de la Barca, unul dintre cei mai mari dramaturgi ai lumii; a scris peste 120 de comedii, dintre care: “Viata e vis”, “Printul constant”.
25 mai 1803 - S-a născut Ralph Waldo Emerson, filosof, publicist şi poet american, fondatorul transcendentalismului; (d. 1882).
25 mai 1819 - Este promulgată Constitutia Argentinei .
25 mai 1827 - Romanul Petrache Poenaru breveteaza la Paris “condeiul portaret fara sfirsit, alimentandu-se insusi cu cerneala”, precursorul stiloului de mai tarziu.
Petrache Poenaru – portret de Constantin Lecca – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Personalitate de o rară predilecţie pentru varii domenii, Petrache Poenaru este prezentat în lucrări enciclopedice drept „inventator, strălucit pedagog, ctitor al şcolii româneşti, luptător pentru dreptate socială şi naţională”.
A făcut studii la Craiova, Bucureşti, Viena, Paris. si a participat la revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu. A fost profesor de fizică şi matematică la Colegiul Sf. Sava, unde funcţionează apoi şi ca director.
Între anii 1833 şi 1847 este inspector şi director general al şcolilor din Ţara Românească.
La numai 28 de ani, Petrache Poenaru brevetează primul toc rezervor din lume, mai întâi la Viena, apoi la Paris în 1827 (pe când era student), cu titlul “Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală” şi devine astfel deţinătorul primului brevet de invenţie obţinut de un român.
Brevetul dat lui P. Poenaru pentru inventarea tocului rezervor (Nr. 3208, Paris, 25 mai 1927), cu titlul „Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală”. Se păstrează la Muzeul Naţional Cotroceni.
Aceasta inventie a revoluţionat domeniul instrumentelor de scris, contribuind astfel la crearea unui obiect utilizat şi astăzi de miliarde de oameni.
Tocul cu rezervor de cerneală “Poenaru”, precursorul stiloului modern, elimina zgârieturile de pe hârtie şi scurgerile nedorite de cerneală şi propunea soluţii pentru îmbunătăţirea părţilor componente, astfel încât să asigure un flux constant al cernelii şi posibilitatea înlocuirii unor piese.
Mai târziu, Lewis Edson Waterman a preluat ideea românului transfomându-l in 1884, într-un stilou cu un flux mai sigur de cerneală.
Charles-Louis-Napoléon Bonaparte (n. 20 aprilie 1808 — d. ianuarie 1873) a fost primul președinte al celei de a 2-a Republici Franceze în 1848 și a devenit apoi, în urma unei lovituri de stat din 1852, al doilea împărat al francezilor, sub numele de Napoléon al III-lea.
A fost nepotul de frate al împăratului Napoleon I, fiul fratelui său, Louis Bonaparte, care s-a căsătorit cu Hortense de Beauharnais, fiica din prima căsătorie a soției lui Napoleon, Joséphine de Beauharnais.
25 mai 1856 - Ia fiinţă la Socola, lîngă Iaşi, in Moldova, societatea Unirea, cu scopul organizării luptei pentru unirea Moldovei cu Valahia
25 mai 1859 - A inceput construirea Canalului Suez. Constructia s-a incheiat la 17 noiembrie 1869.
USS America (CV-66), an American aircraft carrier in the Suez Canal- foto – en.wikipedia.org
Canalul Suez, aflat la vest de Peninsula Sinai, este un canal de 163 km lungime, și lat de 300 m în cel mai îngust punct. Este situat în Egipt, între orașele Port Said (Būr Sa’īd) la Marea Mediterană și Suez (al-Suways) la Marea Roșie.
Canalul permite trecerea în ambele direcții a navelor între Europa și Asia, fără să mai fie necesară înconjurarea Africii pe la vest. Înainte de deschiderea canalului în 1869, bunurile erau uneori transportate între Marea Mediterană și Marea Roșie pe pământ.
Canalul e format din două părți, la nord și la sud de Marele Lac Amar, legând Marea Mediterană de Golful Suez la Marea Roșie. A fost construit sub conducerea lui Ferdinand de Lesseps și inaugurat la 17 noiembrie 1869.
25 mai 1862 -Mihail Kogalniceanu a tinut, in parlament, celebrul discurs despre «imbunatatirea soartei teranilor», in care se pronunta pentru improprietarire si abolirea clacii.
25 mai 1865 - S-a născut fizicianul olandez Pieter Zeeman , laureat al Premiului Nobel; (d.1943 ).
Pieter Zeeman (n. 25 mai 1865 – d. 9 octombrie 1943, Amsterdam) a fost fizician olandez, laureat al Premiului Nobel pentru fizică în anul 1902, împreună cu Hendrik Lorentz, pentru serviciul extraordinar adus științei datorită studiilor lor privind influența magnetismului asupra radiației, cunoscut ca Efectul Zeeman.
25 mai 1895 - Dramaturgul britanic Oscar Wilde este acuzat de „comiterea de acte indecente grave cu alte persoane de sex masculin”. A fost condamnat în temeiul unei legi datând din 1885 care interzicea homosexualitatea la o pedeapsa de doi ani de muncă grea.
Oscar Wilde and Lord Alfred Douglas in 1893 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Oscar Fingal O’Flaherty Wills Wilde (n. 16 octombrie 1854, Dublin – d. 30 noiembrie 1900, Paris), scriitor irlandez, cel mai cunoscut dintre scriitorii estetizanți de limbă engleză.
În 1884 se căsătorește cu Constance Lloyd, cu care are doi fii: Cyril (1885) si Vyvyan (1886). Tot în 1886, Wilde are prima relație homosexuală cu tânărul Robbie Ross (la moartea acestuia din urmă, în 1918, cenușa sa va fi înhumată în mormântul lui Oscar Wilde).
În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea publică o serie de opere care îi aduc un mare renume în lumea artistică. Declinul său începe în vara lui 1891, când Oscar îl întâlnește pe lordul Alfred Douglas. În curând, cei doi devin iubiți și de nedespărțit până la arestarea lui Wilde, patru ani mai târziu, când după acuzarea de homosexualitate (pe atunci ilegală în Anglia) va fi condamnat la închisoare.
Ostil filosofiei și convențiilor morale ale epocii victoriene, Oscar Wilde duce o viață de ostentație cinică și de scandal, afișându-și public relația sa homosexuală, ceea ce îi atrage în 1895 o condamnare penală de doi ani închisoare pentru ultragiu la moralitatea publică. Între timp soția și copiii îl părăsesc și îsi schimbă numele în „Holland”.
După eliberare, ruinat financiar de luxoasa relație cu Bosie (Lordul Douglas) și căzut în dizgrație, Wilde mai trăiește încă trei ani, cutreierând Europa și locuind în hoteluri ieftine. Ultima parte a condamnării o ispășește în închisoarea din Reading și va face obiectul unei celebre balade.
Eliberat în 1897, se stabilește în Franța, unde-și sfârșește viața în uitare și singurătate. Își găsește sfârșitul la Paris pe 30 noiembrie 1900, după o meningită, ce se instalase pe fondul unei infecții puternice la o ureche. Este înmormântat în cimitirul Père-Lachaise din Paris.
25 mai 1908 - S-a născut Costin Kiritescu, economist român, membru al Academiei Romane;(d.2002).
Costin Kiritescu – foto – ro.wikipedia.org
25 mai 1917 - La Chișinău, in gubernia Basarabia, s-au desfășurat lucrările Congresului Învățătorilor moldoveni din Basarabia;(25-28 mai).
Alexei Mateevici- foto preluat de pe cersipamantromanesc.com
La Congres, preotul si profesorul Alexei (Alecu) Mateevici a tinut o cuvantare inflacarata subliniind:
”Ei bine, daca ati luat asupra d-voastra sarcina de a lumina poporul, apoi trebuie sa dati poporului idei adevarate, caci altfel întreg învatamîntul e fara rost. Da, sîntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însa facem parte din marele trup al românismului asezat prin România, Bucovina si Transilvania (aplauze). Fratii nostri din Bucovina, Transilvania si Macedonia nu se numesc dupa locurile în care traiesc, ci-si zic români. Asa trebuie sa facem si noi (aplauze)… Trebuie sa stim de unde ne tragem, caci altfel sîntem niste nenorociti rataciti. Trebuie sa stim ca sîntem români, stranepoti de-ai romanilor si frati cu italienii, francezii, spaniolii si portughezii. Aceasta trebuie sa le-o spunem si copiilor, si tuturor celor neluminati. Sa-i luminam pe toti cu lumina dreapta…”
25 mai 1919 - Prima auditie, la Bucuresti, a Simfoniei a III-a de George Enescu, sub bagheta compozitorului.
25 mai 1920 - Este inaugurata Opera Naționala din Cluj, cu spectacolul Aida de Giuseppe Verdi , interpretat în limba romana .
Opera Naționala din Cluj – foto preluat de pe cersipamantromanesc.com
25 mai 1923 - Compozitorul George Enescu a susținut un concert în sala Teatrului Unirea din orasul Bălți, România.
George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni-Vârnav, Botoșani, România – d. 4 mai 1955, Paris, Franța) a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor român. Este considerat cel mai important muzician român.
25 mai 1925 -Procesul maimuței: Profesorul John T. Scopes este pus sub acuzare pentru predarea teoriei evoluției a lui Charles Darwin.
Procesul Scopes (“Procesul maimuței”) – foto: divinity.wfu.edu
Procesul Scopes (“Procesul maimuței”) se referă la o acțiune judiciară ce a avut loc la Curtea de Justiție din Dayton, Tennessee în 10 iulie 1925 care a verificat constituționalitatea unei legi aprobate pe 13 martie același an, lege care interzicea ca în învățământ să fie predate acele teorii care contrazic Biblia.
Profesorul John Scopes era acuzat că predase teoria evoluționistă la o școală publică din Dayton, fapt interzis de actul Butler, primind o amendă de 100 de dolari.
John Thomas Scopes (n. 3 august, 1900 – d. 21 octombrie 1970) a fost inițial un învățător american din SUA. El va devine cunoscut în anul 1925 prin Procesul Scopes, care a fost urmarea nerespectării lui Scopes a legii care interzicea predării în școli a Teoriei evoluționiste a lui Darwin. Scopes a fost învățător în Dayton, Tennessee, statul Tennessee.
Pe atunci era foarte populară legea care interzicea predarea în școli a teoriei evoluționiste. Legea Butler Act din 13 mai 1925 care prevedea suspendarea finanțării școlilor în Tennessee, unde se predă teoria lui Darwin, lege prin care și-au asigurat candidatura politicienii fundamentaliști creștini. John Thomas Scopes refuză să accepte legea și va preda în școală teoria evoluționistă.
In vara anului 1925 Scopes care avea pe atunci vârsta de 25 de ani va fi acuzat de nerespectarea legii. Astfel va începe procesul celebru numit și „Procesul maimuței” proces care a intrat în istoria SUA.
Apărarea lui o va prelua avocatul renumit Clarence Darrow, iar în final procesul se va termina printr-un compromis, Scopes va trebui să plătească suma de 100 de dolari. Apărarea în schimb va demonstra în mod public prin argumente logice caraghioslîcul legii „Butler Act”.
Procesul a contribuit la cunoașterea și răspândirea teoriei evoluționiste, fiind eliminate prejudecățile legate de teorie. Procesul a fost însoțit și de dezbateri politice vehemente între fundamentaliști ca populistul „ William Jennings Bryan” pe de o parte și oameni de știință și membrii ai organizației cetățenești American Civil Liberties Union pe de altă parte. După proces Scopes care devine popular, termină studiile de geologie la University of Chicago și va lucra în domeniul petrolifer în Venezuela.
25 mai 1930 - S-a prabusit cu avionul, accidentandu-se mortal pe cand executa un zbor de scoala, pilotul Mircea Cantacuzino socotit intemeietorul turismului aerian. Era detinatorul Brevetului de turism aerian nr.1. si in memoria sa a fost instituit concursul anual dotat cu Cupa M. Cantacuzino.
Mircea Cantacuzino – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
25 mai 1941 - S-a născut Vladimir Voronin, fost general al ministerului sovietic de interne, fost presedinte al R,Moldova, actualul conducator al partidului comunistilor din R.Moldova.
Vladimir Voronin – foto – ro.wikipedia.org
Vladimir Voronin (n. 25 mai 1941) este un politician din Republica Moldova, președinte al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, deputat în Parlamentul Republicii Moldova începând cu anul 2009 și fost președinte al Republicii Moldova, timp de 8 ani (4 aprilie 2001 – 11 septembrie 2009).
25 mai 1946 - Parlamentul din Transiordania îl alege Emir pe Abdullah I al Iordaniei.
Abdullah I al Iordaniei (Abdullah ibn Hussein) a fost un emir (1921-1946), rege (1946-1949) al Transiordaniei și rege al Iordaniei (1949-1951).
25 mai 1949 - Conducerea Partidului Muncitoresc Roman prin Consiliul de Miniştri a luat decizia de incepere a lucrarilor la Canalul Dunare-Marea Neagra.
Detinuti la Canalul Dunăre-Marea Neagră – foto preluat de pe www.activenews.ro
Ponderea detinutilor in numarul total al lucratorilor de la Canal a crescut de la 19,2% la 1 septembrie 1949 la 82,5%, adica 20.768 de persoane in noiembrie 1952 . Insusi Stalin ii sugerase lui Gheorghiu-Dej inceperea constructiei Canalului, cu ocazia unei vizite facute de acesta in 1948 la Kremlin, iar sistarea lucrarilor , la fel ca si inceperea lor, a fost tot la initiativa Kremlinului.
Dupa moartea lui Stalin, cu ocazia vizitei din iulie 1953 la Moscova, Hrusciov i-a cerut lui Gheorghiu-Dej sa renunte la lucrarile din Dobrogea, intrebandu-l la ce le trebuie romanilor acel Canal… Indata dupa intoarcerea la Bucuresti, Gheorghiu-Dej a infiintat, in iulie 1953, Comisia Guvernamentala pentru inchiderea lucrarilor Canalului Dunare-Marea Neagra.
25 mai 1953 -Teste nucleare: La locul de testare Nevada, Statele Unite se efectuează primul și singurul lor test de artilerie nucleară.
Primul test nuclear – Trinity – foto: ro.wikipedia.org
Testele armelor nucleare sunt experimente efectuate pentru a determina eficiența, randamentul și capacitatea explozivă a armelor nucleare. De-a lungul secolului al XX-lea, cele mai multe națiuni care au dezvoltat arme nucleare le-au și testat.
Testarea armelor nucleare poate da informații despre modul cum funcționează aceste arme, precum și modul în care armele nucleare se comporta în diferite condiții și cum se comportă structurile atunci când sunt supuse exploziilor nucleare.
25 mai 1954 - A murit calcand pe o mina, in timpul razboiului purtat de Franta in Indochina, fotograful maghiar Robert Capa, unul dintre cei mai renumiti fotografi de razboi ai secolului al XX -lea.(n.22 octombrie 1913).
Robert Capa – foto – ro.wikipedia.org
A facut reportaje in timpul conflictor majore ale sec.XX: razboiul civil spaniol, razboiul chino-japonez, al doilea razboi mondial, razboiul arabo-israelian din 1948, razboiul dus de Franta in Indochina.
25 mai 1955 - Prima ascensiune a Kangchenjunga (8.586 m.), al treilea vârf ca înălțime din lume, de către o expediție britanică condusă de Joe Brown și George Band.
Echipa victorioasa dupa prima ascensiune a varfului Kangchendzonga in 25.05.1955 – George Band si Joe Brown – foto: images.rgs.org
Kangchenjunga este al treilea vârf ca înălțime din lume, după Everest și K2, cu o altitudine de 8.586 metri. Prima ascensiune a fost făcută la 25 mai 1955 de britanicii Joe Brown și George Band.
Până în anul 1852 s-a considerat că acest munte ar fi cel mai înalt din lume, măsurătorile trigonometrice efectuate de englezi au stabilit că muntele urmează ca altitudine după Everest și K2.
Alpiniștii care respectă tradiția populației locale sikkim, care cred că muntele este „sfânt”, se opresc la câțiva pași de vârful propriuzis.
25 mai 1961 - Presedintele John F. Kennedy a anuntat în faţa Congresului american initierea Programului spatial Apollo, care îşi propunea ca până la sfârşitul acelui deceniu să ducă un om pe Luna şi să-l aducă înapoi în siguranţă.
Insigna Programului Apollo – foto: ro.wikipedia.org
Programul Apollo a fost o serie de zboruri spațiale pilotate efectuate de Statele Unite ale Americii (NASA), folosind astronava Apollo și racheta purtătoare Saturn, între anii 1961 și 1975.
Proiectul, coordonat de NASA, a avut ca principal obiectiv “aselenizarea unui om și întoarcerea lui în siguranță pe Pământ până la sfârșitul decadei 1960-1970″. Acest obiectiv a fost atins cu Apollo 11 în iulie 1969.
25 mai 1963 - A fost înfiinţată Organizaţia Unităţii Africane, destinată să unească eforturile ţărilor membre pentru a asigura stabilitatea continentului african. A fost inlocuita in anul 2002 de Uniunea Africană
Uniunea Africană este organizația care succedă Organizația Unității Africane (OUA). Fondată în iulie 2002, l-a avut ca prim președinte pe sud-africanul Thabo Mbeki, fost președinte al OUA.
Creată după modelul Uniunii Europene, scopurile sale sunt promovarea democrației, drepturile omului și dezvoltarea pe continentul african, în special pentru mărirea nivelului investițiilor străine prin intermediul programului Noul Parteneriat pentru Dezvoltarea Africii (NEPAD). Obiectivele Uniunii Africane cuprind și crearea unei bănci centrale de dezvoltare.
Ales în martie 2004, Parlamentul Panafrican s-a deschis în martie 2004 inițial având sediul la Addis Abeba în Etiopia. Acum are sediul la Midrand în Africa de Sud. Actualmente, acesta are doar un rol consultativ, urmând ca la sfârșitul primilor 5 ani să aibă putere legislativă. Are 265 deputați, membri ai parlamentelor naționale ale celor 54 de state membre.
25 mai 1973 - Filmul “La grande bouffe” (“Marea crăpelniță”) de Marco Ferreri a provocat un scandal la Festivalul de Film de la Cannes. Filmul a fost considerat ca având un umor vulgar și reprezentări de benzi desenate de sex și de supra-alimentare.
25 mai 1977 - A avut loc premiera filmului “Razboiul stelelor”, in regia lui George Lucas , care avea sa devina unul dintre cele mai vizionate filme din istoria cinematografiei mondiale.
Războiul stelelor (engleză Star Wars) este o serie de filme științifico-fantastice despre spațiul cosmic, concepută de George Lucas.
Primul film din serie a fost difuzat în 25 mai 1977 de 20th Century Fox și a devenit un fenomen de cultură populară, răspândit în lumea întreagă, după care au urmat încă două filme, difuzate la distanță de trei ani.
La șaisprezece ani după difuzarea ultimului film din trilogie, a fost difuzat primul film dintr-o nouă trilogie a cărei acțiuni se petrece înaintea celei dintâi, tot la o distanță de trei ani, iar ultimul film a fost difuzat în 19 mai 2005.
În 2012, compania Walt Disney a cumpărat Lucasfilm, obținand astfel dreptul de a distribui toate filmele viitoare.
Astfel, în 2015 a fost începută o a treia trilogie care are loc după evenimentele celei originale. În 2016 a fost începută o serie de filme Războiul stelelor, care formează trilogia “antologică”.
Ele au loc între evenimentele filmelor principale (episoadele). Singurele filme antologice lansate pană acum sunt “Rogue One” și “Solo“.
Din 2008, câștigurile seriei de filme formată din șase părți Războiul stelelor au fost totalizate la aproximativ 4.3 miliarde $, făcându-l să fie a treia serie cu cele mai mari încasări din lume, după seria James Bond și Harry Potter.
25 mai 1979 - A avut loc premiera filmului Alien, avându-i în rolurile principale pe Tom Skerritt si Sigourney Weaver.
25 mai 1979 - Un avion McDonnell Douglas DC-10 pierde un motor și se prăbușește în timpul decolării de la Aeroportul Internațional O’Hare din Chicago, Illinois.
Toți cei 258 de pasageri și 13 membri ai echipajului sunt uciși impreună cu alți doi oameni la sol.
Cu un total de 273 de vieți omenești pierdute, accidentul American Airlines Flight 191 este cel mai grav accident aviatic din Statele Unite.
Zborul 191 al American Airlines a fost un zbor intern de pasageri regulat în mod regulat de la Aeroportul Internațional O’Hare din Chicago la Aeroportul Internațional Los Angeles.
În după-amiaza zilei de 25 mai 1979, McDonnell Douglas DC-10 care opera acest zbor decola de pe pista 32R de la O’Hare International când motorul său din stânga s-a desprins din aripă, provocând o pierdere a controlului, iar aeronava s-a prăbușit la aproximativ 4.600. picioare (1.400 m) de la capătul pistei 32R.
Toți cei 258 de pasageri și cei 13 membri ai echipajului de la bord au fost uciși, împreună cu două persoane aflate la sol.
Cu 273 de decese, este cel mai mortal accident de aviație care a avut loc în Statele Unite.
Consiliul Național de Siguranță a Transporturilor (NTSB) a constatat că, pe măsură ce aeronava își începea rotația la decolare, motorul numărul unu (motorul din stânga) s-a separat de aripa stângă, răsturnând partea de sus a aripii și aterând pe pistă.
Pe măsură ce motorul s-a separat de aeronavă, a tăiat liniile hidraulice care blochează lamelele de la marginea aripii și a deteriorat o secțiune de 3 picioare (1 m) a marginii de față a aripii stângi.
Forțele aerodinamice care acționează asupra aripii au dus la o retragere necomandată a lamelelor exterioare.
Pe măsură ce aeronava a început să urce, aripa stângă deteriorată producea mult mai puțină portanță decât aripa dreaptă, care avea lamelele încă desfășurate și motorul oferind tracțiune completă la decolare.
Aerodinamica perturbată și dezechilibrată a aeronavei a făcut ca aceasta să se rostogolească brusc spre stânga până când a fost parțial inversată, ajungând la un unghi de înclinare de 112°, înainte de a se prăbuși într-un câmp deschis de un parc de rulote aproape de capătul pistei.
Separarea motorului a fost atribuită deteriorării structurii stâlpului care ține motorul de aripă, cauzată de procedurile de întreținere necorespunzătoare la American Airlines.
25 mai 1981 - La Riyadh, se creează Consiliul de Cooperare al Golfului între Bahrain, Kuweit, Oman, Qatar, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite.
25 mai 1984 - A murit Henriette Yvonne Stahl, romancieră româncă (n. 1 septembrie 1900 in Franta), scriitoare şi traducătoare română. A fost sora sociologului H.H.Stahl .
25 mai 1985 - Republica Bangladesh a fost lovită de un ciclon tropical, în urma căruia au murit aproximativ 10.000 de oameni.
25 mai 1987 - Vizita oficiala de prietenie a lui Mihail Gorbaciov, secretar general al P.C.U.S., la Bucuresti.
Mihail Gorbaciov și Nicolae Ceaușescu la București, în 1987 – foto – revista22.ro
25 mai 1990 - Mircea Druc este ales prim-ministru al RSS Moldovenesti de către Sovietul Suprem al acestei republici sovietice.
Mircea Druc – foto – mazarini.wordpress.com
25 mai 1995 - A avut loc, la Bucuresti, primul congres mondial “Dracula”.
25 mai 1998 - A murit scriitorul Stefan Banulescu ( n. la 8 septembrie in comuna Facaieni, Ialomita).
Stefan Banulescu, scriitor – foto – ziarullumina.ro
25 mai 2002 – Un Boeing 747 al China Airlines s-a prăbușit în mare lângă insula taiwaneză Penghu, accidentul soldându-se cu 225 de morţi.
Zborul 611 China Airlines a fost un zbor regulat de pasageri de la Aeroportul Internațional Chiang Kai-shek (acum Aeroportul Internațional Taoyuan) din Taiwan către Aeroportul Internațional Hong Kong din Hong Kong.
La 25 mai 2002, Boeing 747-209B care opera ruta sa dezintegrat în aer și s-a prăbușit în strâmtoarea Taiwan, la 23 de mile marine (26 mi; 43 km) nord-est de Insulele Penghu, la 20 de minute după decolare, ucigând toți cei 225 de oameni de la bord.
Defectarea în timpul zborului a fost cauzată de crăpăturile metalice de oboseală rezultate din reparațiile necorespunzătoare ale aeronavei cu 22 de ani mai devreme.
Accidentul rămâne cel mai mortal din Taiwan, precum și cel mai recent accident cu decese care au implicat China Airlines și al doilea cel mai mortal accident din istoria China Airlines, în spatele zborului China Airlines 140.
După accident, China Airlines a retras zborul cu numărul 611. China Airlines continuă să zboare pe ruta Taipei-Hong Kong sub numerele de zbor 607, 923, 919, 915, 913, 909, 903, 601 și 921 din mai 2024.
Începând cu 747 nu se mai află în flota de pasageri a China Airlines, China Airlines utilizează un Airbus A321neo, un Boeing 737 NG și un Airbus A330-300 pe aceste rute.
25 mai 2002 - A decedat Stefan Augustin Doinas, poet, eseist si traducator : “Cartea mareelor”, “Anotimpul discret”, “Interiorul unui poem”.
Ştefan Augustin Doinaş (pseudonimul lui Ştefan Popa); (26 apr. 1922 – 25 mai 2002) – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
S-a născut la 26 aprilie 1922 în localitatea Cherechiu, comuna Sântana din judeţul Arad.
25 mai 2006 - Are loc, la Bucuresti, Bienala Internationala de Arta Contemporana.
25 mai 2007 - A avut loc inaugurarea Centrului Roman pentru Copii Disparuti si Exploatati Sexual – FOCUS, primul organism nonguvernamental din Romania care are ca principal obiectiv problema copiilor disparuti, abuzati sau exploatati sexual.
25 mai 2007 - A murit atletul Victor Firea, primul reprezentant al Romaniei in structurile Federatiei Internationale de Atletism.(n.Margineni,jud.Neamt).
Primul reprezentant al Romaniei in structurile Federatiei Internationale de Atletism, Victor Firea, a incetat din viata, vineri seara, la varsta de 84 de ani.
El a castigat sub culorile CS Dinamo 18 titluri de campion national, fiind primul atlet roman care a parcurs proba de 3.000 de metri obstacole sub zece minute (9:38.02).
În 1952 a facut parte din lotul tricolor pentru JO de la Helsinki si a primit titlul de maestru al sportului, iar in 2003 a devenit antrenor emerit.
Ulterior, a detinut mai multe functii importante in cadrul FRA: vicepresedinte (1985-1990), secretar general (1952; 1976-1982), secretar federal (1965-1976) si membru al Biroului Federal.
În 1980 a fost ales ca membru in Comisia de Cros a IAAF, fiind primul roman care a detinut o functie in structurile de conducere ale forului mondial.
25 mai 2008 - Nepalezul Min Bahadur Sherchan, in varsta de 77 de ani, a ajuns pe varful Everest, impreuna cu cei 12 serpasi care l-au insotit, devenind cel mai in varsta om care s-a catarat pe „acoperisul lumii”, doborand recordul stabilit in 2007 de alpinistul japonez Katsusuke Yanagisawa, (la 71 de ani).
Min Bahadur Sherchan – foto – bossnepal.com
Everestul, cel mai inalt varf din lume (8.848 metri), se afla la granita dintre Nepal si Tibet, fiind cucerit prima oara in 29 mai 1953 de britanicul Edmund Hillary si nepalezul Tenzing Norgay.
25 mai 2008 - Marian Crişan a câştigat premiul Palme d’Or al Festivalului de la Cannes, pentru scurtmetrajul “Megatron”.
Marian Crişan – foto – roconsulboston.com
25 mai 2012 -Masacrul de la Hula – un atac care a avut loc în mijlocul Revoltei Siriene, în două sate controlate de opoziție din regiunea Hula din Siria.
Masacrul de la Hulaa fost un atac care a avut loc la 25 mai 2012 – foto: edition.cnn.com
Masacrul de la Hula a fost un atac care a avut loc la 25 mai 2012, în mijlocul Revoltei Siriene, în două sate controlate de opoziție din regiunea Hula din Siria, un grup de sate de la nord de Homs. Potrivit Organizației Națiunilor Unite (ONU), 108 persoane au fost ucise, din care 34 femei și 49 copii.
În timp ce o mică parte a deceselor pare să fi rezultat din runde de artilerie și de tanc folosite împotriva satelor, ONU mai târziu a anunțat că cea mai mare parte a victimelor masacrului de la Hula a fost „executată sumar, în două incidente separate” și că milițiile pro-guvern cunoscute sub numele de Shabiha au fost cel mai probabil autor.
Guvernul Siriei a afirmat că grupurile teroriste Al-Qaeda au fost responsabile pentru asasinate, în timp ce rezidenții Hula și grupurile de opoziție, susțin că Armata Siriană și milițiile militare siriene angajate de guvern, cunoscute sub numele de Shabiha au fost autorii.
25 mai 2014 - A murit generalul Wojciech Jaruzelski, ultimul președinte comunist al Poloniei (n. 1923).
Wojciech Jaruzelski, ultimul președinte comunist al Poloniei – foto – ro.wikipedia.org
24 Mai 2019 - Au avut loc demonstrații pentru salvarea planetei în peste 100 de țări. Zeci de mii de tineri din peste 100 de țări au ieșit în stradă să tragă un semnal de alarmă. A fost o grevă atipică, dedicată protejării mediului și combaterii schimbărilor climatice.
Sfântul Proroc Ioan Botezătorul a fost ultimul dintre prooroci, înainte-mergător și botezător al Domnului nostru Iisus Hristos, „cel mai mare dintre cei născuți dintre femei” (Matei 11,11; Luca 7,28), așa cum îi spune Mântuitorul.
Iisus mai afirmă că el nu este nici o „trestie clătinată de vânt”, nici un „om îmbrăcat în haine moi” (Matei 11,7-8), indicând astfel caracterul neclintit și auster al profetului.
Cinstitul cap al Sfântului Proroc Ioan Botezătorul a fost îngropat de Irodiada într-un loc ascuns din curtea palatului său.
Nu știa de aceasta decât Ioana, soția lui Huza, intendentul (administratorul) lui Irod Antipa, care, după cum arată Sfântul Evanghelist Luca în Evanghelia sa (8: 3), a fost una din femeile mironosițe. Ioana a luat capul proorocului și l-a îngropat în Muntele Eleonului.
După un timp, Inochentie, unul dintre slujitorii de seamă ai lui Irod, și-a cumpărat un loc din Muntele Eleonului, și-a făcut o chilie și s-a retras în ea în chip sihăstresc.
Zidind lângă chilie o bisericuță de piatră, a găsit capul Sfântului Ioan, însă imediat l-a îngropat la loc. Inochentie a murit luând cu sine această taină.
După aproape 300 de ani, în zilele împăratului Constantin cel Mare (306-337), Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat la doi călugări, poruncindu-le să sape locul și să dezgroape cinstitul său cap, aceasta fiind prima aflare a lui.
Pe când călugării se întorceau cu capul proorocului într-un sac, s-au întâlnit cu un olar și i-au dat acestuia să ducă sacul.
Pentru această stare de lenevire a celor doi călugări, Sfântul Ioan a îndemnat pe olar să fugă cu sac cu tot.
Ajungând în propria casă, olarul a văzut că se învrednicea de multe binefaceri și știind că acest lucru se datorează prezenței capului Sfântului Ioan Botezătorul, a început să îl cinstească împreună cu familia sa.
Simțind că i se apropie sfârșitul, olarul a pus capul proorocului într-o raclă și l-a dăruit surorii sale, sfătuind-o să-l cinstească și să nu-l deschidă până când însuși sfântul îi va porunci.
În acest fel, racla a ajuns din mână în mână în grija unui monah pe nume Eustatiu.
Acesta trăia într-o peșteră din apropierea orașului Emesa din Siria. Deși monahul Eustatiu era arian, la peștera lui se făceau minuni, datorită sfântului cap. Eustatiu a fost izgonit din peșteră și trimis în exil.
În peștera lui au intrat ulterior niște monahi credincioși, care mai târziu au zidit în apropiere o mănăstire.
În anul 452, arhimandritul Marcel, starețul acelei mănăstiri, a aflat capul sfântului în chip minunat, văzând foc mare la peștera de lângă orașul Emesa în timpul cântării psalmilor, aceasta fiind cea de-a doua aflare a Capului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul Domnului.
În anul 850, cinstitul cap a fost aflat pentru a treia oară în chip minunat, patriarhul Ignatie ducându-l în Constantinopol, unde a fost așezat într-un loc sfințit.
El a fost aflat a treia oară când a ieșit din pământ la Comane.
Acest cinstit și sfânt cap, fiind ascuns multă vreme, acum a izbucnit din sânurile pământului ca aurul din baie, nu închis în vas de lut ca mai înainte, ci la loc sfânt în vas de argint. Și, fiind vestit acest lucru de un preot, a fost adus din Comane și primit de strălucita cetate a cetăților, împreună cu credinciosul împărat și popor, cu toată bucuria. Și cu credință închinându-se cinstitului și sfântului cap, acesta a fost pus la loc sfânt.
A treia aflare a capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul
Întâia și a doua aflare a Capului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului – foto preluat de pe doxologia.ro
Astăzi, Biserica Ortodoxă cinsteşte a treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul, care s-a întâmplat pe vremea Patriarhului Ignatie, la anul 860, când un preot a găsit cinstitul cap la Comane, de unde a fost adus la Constantinopol şi aşezat în biserica Botezătorului de la Mănăstirea Studiţilor.
Din Evanghelia Sfântului Evanghelist Matei aflăm că regele Irod, la un ospăţ mare prilejuit de ziua sa de naştere, i-a tăiat capul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, pe când acesta se afla întemniţat la castelul lui Irod din Maherus.
Ioan îl mustra permanent pe Irod pentru că trăia nelegitim cu soţia fratelui său, spunându-i:
„Nu ţi se cuvine s-o ai de soţie” (Matei, 14, 4).
Din acest motiv, Irodiada îl ura de moarte pe Prorocul Domnului şi când i s-a oferit posibilitatea, a învăţat-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase pentru Irod, să ceară capul Botezătorului drept răsplată.
După moartea Sfântului Proroc Ioan, ucenicii lui i-au luat trupul şi l-au îngropat cu cinste, dar capul său a avut o istorie aparte.
Acesta a fost de trei ori pierdut şi de trei ori aflat, fiecare găsire a cinstitului cap fiind pentru creştini un nou îndemn la pocăinţă şi la credinţa în Iisus Hristos Domnul.
Prima şi a doua aflare a capului Prorocului le cinstim în fiecare an la 24 februarie, ele având loc la Ierusalim şi la Emesa, în Siria.
A treia aflare o cinstim astăzi, în 25 mai, după cum am amintit deja la început.
Pe vremea Cruciadei a 4-a, cruciaţii latini, intrând în Constantinopol în 1204, au luat o parte din capul sfântului şi, ducându-l în Franţa, l-au aşezat în biserica din Amiens, unde se află şi astăzi.
Prăznuirile Sfântului Ioan Botezătorul
Biserica Ortodoxă are șase zile de prăznuire pentru Sfântul Ioan Botezătorul. În ordine calendaristică, cu începutul anului bisericesc (1 septembrie):
Troparul Sfântului Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, la prăznuirea celei de a treia aflări a cinstitului său cap
Glas 4:
Ca pe o dumnezeiască vistierie ascunsă în pământ, Hristos a descoperit capul tău nouă, Proorocule şi Înaintemergătorule; deci toţi adunându-ne întru aflarea lui, cu cântări de Dumnezeu grăitoare pe Mântuitorul lăudăm, Cel Ce ne mântuieşte pe noi din stricăciune cu rugăciunile tale.
Condacul Sfântului Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, la prăznuirea celei de a treia aflări a cinstitului său cap
Glasul 8
Plinind rânduiala…
Stâlpul cel luminos şi dumnezeiesc, care s-a arătat în lume, sfeşnicul cel mergător înaintea Soarelui, arătând în toate marginile lumii luminatul şi cinstitul său cap, sfinţeşte pe cei ce cu credinţă se închină lui, şi strigă: înţelepte Botezătorule al lui Hristos, miluieşte-ne pe noi pe toţi.
Acest cinstit şi sfânt cap fiind ascuns multă vreme, acum a izbucnit din sânurile pământului, ca aurul din baie, nu închis în vas de lut ca mai înainte, ci la loc sfânt, în vas de argint.
Şi fiind vestit acest lucru de un preot şi fiind adus din Comane, a fost primit de strălucita cetate a cetăţilor, împreună cu credinciosul împărat şi credinciosul popor, cu toată bucuria.
Şi cu credinţă închinându-se cinstitului şi sfântului cap, acesta a fost pus la loc sfânt.
