În această lună, în ziua a douăzeci şi una, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Iacob, episcopul şi mărturisitorul (Secolul al VIII-lea).
Sfântul Ierarh Iacob Mărturisitorul – foto preluat de pe doxologia.ro
Acest sfânt părinte, petrecând viaţa sihăstrească din fragedă tinereţe, s-a făcut cu totul curat prin post şi prin toate celelalte pătimiri.
Pentru viaţa lui virtuoasă a fost făcut episcop şi a suferit multe prigoane din pricină că se opunea luptătorilor împotriva sfintelor icoane.
În timpul acestor prigoane pătimind cu răbdare şi luptându-se cu foamea şi cu setea, şi-a dat în cele din urmă duhul său.
Imnografie
Troparul Sfântului Ierarh Iacob Mărturisitorul
Glasul al 4-lea:
Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Iacob, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Glasul al 8-lea
Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Iacob, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Condacul Sfântului Ierarh Iacob Mărturisitorul
Glasul al 4-lea:
Lumea lăsând şi prin înfrânare supunând cu adevărat trupul, ai urmat lui Hristos, Preafericite Părinte Iacob, de unde ai dobândit ungerea cea sfântă a arhieriei; şi acum te-ai mutat către Cetele nematerialnice, rugându-te pentru noi toţi, cei ce te lăudăm pe tine.
Viața Sfântului Ierarh Iacob Mărturisitorul
Sfântul Ierarh Iacob Mărturisitorul (Secolul al VIII-lea) – foto preluat de pe doxologia.ro
Cuviosul Iacob, din tinerețe iubind viața pustnicească, s-a făcut monah și se nevoia cu postiri, cu privegheri și cu multe osteneli.
Apoi s-a învrednicit de treapta episcopiei; iar în timpul luptătorilor de icoane, sub împăratul Constantin Copronim (740-775), a fost silit să se lepede de închinarea cinstitelor icoane.
Dar, nesupunându-se, a suferit multe ispite, izgoniri, închisori, nespuse primejdii, foame, sete și alte multe feluri de cumplite munci.
Apoi și-a dat fericitul său suflet în mâinile lui Dumnezeu, pentru Care, până la moarte, s-a nevoit și de la Care a luat Împărăția Cerului, în veci bucurându-se.
Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Toma, patriarhul Constantinopolului.
Cel între sfinţi părintele nostru Toma, din pricina vieţii lui nespus de virtuoase şi a înţelepciunii şi evlaviei lui, a fost hirotonit mai întâi diacon al Bisericii celei Mari şi a fost făcut sachelar, de către preacuviosul şi preamarele întru minuni părintele nostru Ioan Postitorul, în timpul împărăţiei de-a pururi pomenitului şi fericitului împărat Mauriciu.
După moartea sfântului Ioan Postitorul şi al lui Chiriac, urmaşul său, pe scaunul arhieresc a fost ridicat la treapta de patriarh al Constantinopolului cuviosul părintele nostru Toma, care a rămas pe scaunul patriarhal timp de trei ani şi nouă luni.
Luptând mult împotriva eresurilor şi întărind dogmele cele ortodoxe împotriva acestora, a păstorit bine şi plăcut lui Dumnezeu turma sa şi apoi a adormit în pace.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Filimon şi Domnin.
Aceşti sfinţi erau de fel din marea cetate a Romei. În vremea prigoanei, ducându-se în Italia şi acolo propovăduind cuvântul lui Dumnezeu şi aducând pe mulţi la credinţa lui Hristos, îi botezau.
Pentru aceasta ei au fost prinşi de către închinătorii la idoli şi au fost aduşi înaintea mai-marelui ţinutului.
Dar pentru că nu se plecau nici la cuvintele linguşitoare care li se grăiau şi nici atunci când li s-au făgăduit tot felul de daruri, ci chemau în toată clipa pe Hristos şi-L propovăduiau tuturor Dumnezeu adevărat, au fost dezbrăcaţi şi trântiţi la pământ, fiind bătuţi cumplit de patru ori şi apoi aruncaţi în închisoare.
După ce au fost ţinuţi în închisoare câtva vreme, au fost scoşi şi li s-au tăiat capetele cu sabia.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Viril, episcopul Cataniei.
Sfântul Viril a fost ucenic al sfântului apostol Pavel.
Şi păstorind, ca episcop al Cataniei, bine şi plăcut lui Dumnezeu turma încredinţată lui şi lucrând tot felul de minuni, a adus pe mulţi la credinţa în Hristos.
Dintre toate acestea trebuie amintită negreşit una.
Astfel, în locul acela se afla un izvor care avea o apă foarte amară şi a cărui amărăciune, sfântul, rugându-se lui Dumnezeu, a schimbat-o în dulceaţă.
Lucrul acesta văzându-l un elin oarecare, care era foarte aprins închinător la idoli, a crezut în Hristos şi o dată cu el au mai crezut şi mulţi alţii.
După o viaţă împodobită cu astfel de fapte, ajungând la adânci bătrâneţi şi adormind somnul cuvenit sfinţilor, a fost îngropat într-aceeaşi insulă cu cinste, dând până astăzi tot felul de vindecări celor ce cu credinţă se apropie de mormântul lui.
Cuviosul parintele nostru Serapion, zis “sidonitul” (pentru ca purta ca haina doar un “sidon”, o pânza simpla, cu care se acoperea), ducea viata ascetica în Egipt, în secolul al IV-lea.
Desi era un om învatat si care stia Scxripturile pe de rost, asceza lui era aceea ca traia ca unul care nu a avut deloc acoperis, ci calatorea si cu viata lui îi aducea pe altii la Hristos.
A trecut cu pace la Domnul la Roma, catre vârsta de 70 de ani.
Despre el povesteste pe larg Paladie în Istoria lausiaca (Lavsaicon).
Deși a avut chemare către călugărie de când era copil, a depus voturile monahale abia la vârsta de 55 ani.
A devenit milionar la o vârstă fragedă, s-a căsătorit, a avut copii, dar nu s-a îndepărtat niciodată de Dumnezeu, folosindu-și averea pentru a-i hrăni pe săraci, a ajuta mănăstirile și pentru a ridica spitale pentru bolnavi.
După Revoluția din 1917, a intrat în monahism împreună cu soția sa, cu toate că aveau posibilitatea financiară să părăsească țara.
După acest moment, și-a început lucrarea ca duhovnic.
S-a retras la Virița, unde a suferit foarte mult de pe urma reumatismului și a nevralgiilor, dar asta nu l-a împiedicat să se roage o mie de zile pe o piatră, asemenea ocrotitorului său, Sf. Serafim de Sarov.
A trecut la Domnul în 21 martie 1949, fiind canonizat în anul 2000
Basil Muraviev (cel ce avea să devină Sf. Serafim) s-a născut în 1865 în orăşelul Cheremovsky, provincia Yaroslavl, din părinţi ţărani, Nicholas şi Chione. Când Basil a împlinit zece ani, tatăl său a murit lăsându-le pe sora Olga şi pe mama bolnăvicioasă în grija băiatului.
Un vecin bun l-a luat într-o zi cu el la St. Petersburg, găsindu-i lui Basil o slujbă de vânzător. Băiatul avea gânduri de călugărie pe care nu le-a dezvăluit nimănui şi la un moment dat s-a hotărât să plece la Lavra Sf. Alexandru Nevsky să stea de vorbă cu părinţii de-acolo. Unul din fraţi I-a sfătuit să rămână în lume şi să crească prunci şi după ce aceştia vor fi crescut, el şi soţia sa vor putea petrece în curăţie la mănăstire, slujind lui Dumnezeu.
Basil a înţeles că aceea era voia Domnului şi a urmat întocmai sfatul bătrânului părinte. Întors la slujba lui de la magazin, a continuat să muncească şi să strângă bani pe care îi trimitea familiei. La vârsta de 24 de ani s-a căsătorit cu o fată pe nume Olga.
Basil şi-a încropit propria lui afacere ca blănar şi a devenit foarte înstărit. A avut un fiu, Nicholas şi o fiică, Olga. Dar fata lor murind înainte de vreme, cei doi soţi au făcut legământ să trăiască împreună din acel moment doar ca frate şi soră.
În jurul vârstei de 30 de ani, Basil şi-a împărţit aproape toată averea, făcând multe donaţii diferitelor mănăstiri. Când Nicholas s-a făcut mare, Basil şi Olga s-au retras la mănăstire să-I slujească lui Dumnezeu. Olga a fost tunsă în 1919 cu numele Christina, locuind în Mănăstirea Învierii-New Divyevo din St. Petersburg. Mai târziu a primit schima şi numele de Serafima. A murit în 1945.
Nu avem cunoştinţă de mănăstirea în care a fost tuns Basil şi nici de numele pe care l-a primit. Unii spun că ar fi fost tuns călugăr în Athos. În 1927 a sosit la Lavra Sf. Alexandru Nevsky, unde a devenit preot duhovnic al călugărilor. Acolo a fost tuns în schimă cu numele de Serafim. Curând s-a descoperit tuturor darurile de vindecare şi înainte vedere cu care l-a înzestrat Dumnezeu pe Sf. Serafim, mulţi oameni căutându-l pentru ajutor şi un cuvânt de folos.
Episcopul Alexei (Shimansky) al Novgorodului a venit la părinte în 1927 să-l întrebe dacă era potrivit pentru el să părăsească Rusia din cauza persecuţiilor comuniste. Înainte ca episcopul să-şi spună păsul, Sf. Serafim i-a dat răspunsul următor: “Mulţi vor să plece acum din Rusia. Dar să nu ne temem. Este nevoie de sfinţia ta aici. Vei deveni patriarh şi vei conduce biserica 25 de ani.”
Însă pentru lavră au venit vremuri de grea încercare. Călugării erau arestaţi, exilaţi sau duşi în lagăre de muncă. Mulţi erau executaţi. Începând cu 1929, părintele Serafim a fost arestat de 14 ori. El şi-a continuat misiunea preoţească în lagăre şi închisori, încurajând prizonierii.
În 1933, părintele a fost eliberat din lagăr şi s-a stabilit la Vyritsa, un loc minunat cu păduri, un pârâu şi aer foarte sănătos, un loc potrivit pentru Sf. Serafim care avea sănătatea şubredă la acea vreme de la regimul şi bătăile suferite în lagăr.
În 1913 s-a construit la Vyritsa o biserică din lemn închinată Icoanei Maicii Domnului din Kazan pentru comemorarea a 300 de ani de dinastie Romanov. Biserica principală are două altare: unul închinat icoanei Kazan, iar celălalt Sfântului Nicolae. Biserica de jos era închinată Sf. Serafim al Sarovului. După ce şi-a mai recăpătat puterile, părintele Serafim a început să primească pe oricine venea la el pentru ajutor. Mulţi grav bolnavi se vindecau cu rugăciunile sfântului. Autorităţile au observat în scurt timp afluxul de oameni de la chilia sfântului şi au început să-l cerceteze, venind în percheziţie la chilia sa în special noaptea. Odată poliţia a venit să-l aresteze pe părinte dar Dumnezeu a avut grijă de slujitorul său şi l-a scăpat din mâna duşmanilor prin doctorul care le-a atras atenţia că părintele era bolnav şi n-ar fi suportat călătoria. Aceştia l-au lăsat în pace pe bătrânul părinte.
În septembrie 1941 nemţii intraseră în Vyritsa dar nu au rănit pe nimeni şi nu au prădat nimic. În timpul războiului Sf. Serafim a slăbit tot mai mult, slujind mai rar în biserica Sf. Serafim, iar din 1945, părintele Alexei Kibardin a început să slujească în biserica Kazan.
În primăvara lui 1949, Sf. Serafim a fost ţintuit la pat dar tot primea oamenii la el pentru ajutor ca mai înainte.
Cu puţin înainte de adormirea sa, Preasfânta Fecioară i-a apărut Sfântului Serafim sfătuindu-l să se împărtăşească în fiecare zi. Părintele Alexei Kibardin îi aducea Sfânta Împărtăşanie la ora 2 dimineaţa dar într-o noapte a adormit şi nu a ajuns decât la 4 dimineaţa. Şi-a cerut iertare de la părintele pentru că a întârziat şi a observat o strălucire nepământeană pe chipul acestuia. Sfântul i-a răspuns: “Nu-ţi face griji, frate, că îngerii mi-au adus deja Sfânta Împărtăşanie”. Văzând cum îi iradiază faţa, părintele Alexei a crezut că cele ce i-a spus erau adevărate.
Sf. Serafim l-a rugat pe părintele Alexei să meargă la Moscova să-l anunţe pe Patriarhul Alexei că el se va duce la Domnul în două săptămâni. Când părintele Alexei a transmis mesajul patriarhului, acesta s-a întors către sfintele icoane făcându-şi cruce iar când a revenit cu faţa la părintele, pe obraji îi curgeau lacrimi, spunând: “Au trecut patru ani de când sunt patriarh. Mi-au mai rămas douăzeci şi unu. Aşa mi-a spus sfântul părinte”. Patriarhul Alexei a murit în 1970, aşa cum a prevăzut Sf. Serafim.
Sf. Serafim a plecat la Domnul în 21 martie 1949 (sau 3 aprilie N.S.). În orele de dinaintea morţii sfântul a cerut să se citească acatistele Preasfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu, al Sf. Serafim de Sarov şi al Sf. Nicolae. Timp de o săptămână de la moartea sa, oraşul Vyritsa s-a scăldat într-o mireasmă divină.
Sf. Serafim a fost îngropat în cimitirul de lângă biserica Icoanei Kazan din Vyritsa la înmormântare venind puhoi de oameni. Vyritsa a devenit astfel loc de pelerinaj. Sf. Serafim Schimonahul a fost canonizat de Biserica Rusă în august 2000.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Sfântul Ierarh Iacob Mărturisitorul și Sfântul Cuvios Serapion, Icoană sec. XX, Grecia, Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) -foto preluat de pe doxologia.ro
Greco-catolice
Sf. cuv. ep. Iacob Mărturisitorul († secolul al IX-lea)
Romano-catolice
Sf. Nicolae de Flüe, pustnic
Sărbători Internaționale ale Zilei de 21 martie
Ziua internațională pentru eliminarea discriminării rasiale (ONU)
Adunarea Generală a Națiunilor Unite a proclamat, în 1966, Ziua internațională pentru eliminarea discriminării rasiale, marcată în fiecare an la 21 martie.
În 1979, Adunarea Generală a adoptat un program de activități pentru a doua jumătate a Deceniului de acțiune pentru combaterea rasismului și a discriminării rasiale.
Cu această ocazie, Adunarea Generală a decis ca anual să fie organizată în toate statele o săptămână de solidaritate cu popoarele care luptă împotriva rasismului și discriminării rasiale, începând cu ziua de 21 martie. (sursa: https://www.un.org.)
Anual, la 21 martie, este marcată Ziua mondială a sindromului Down, fiind dedicată conştientizării problemelor cu care se confruntă cei care suferă de această maladie.
În decembrie 2011, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a declarat ziua de 21 martie – Ziua Mondială a Sindromului Down (A/RES/66/149).
Ea este marcată în fiecare an, începând din 2012, pentru a crește gradul de conștientizare a populației cu privire la sindromul Down, potrivit https://www.un.org/.
Ziua internațională a pădurilor este marcată la nivel mondial, la 21 martie, în fiecare an, începând din 2013.
Celebrarea acestei zile a fost stabilită de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU) prin adoptarea Rezoluției A/RES/67/200, din 21 martie 2012, cu scopul de a crește gradul de conștientizare asupra gestionării, conservării și dezvoltării durabile a tuturor tipurilor de păduri, în beneficiul generațiilor prezente și viitoare.
Statele sunt încurajate să inițieze acțiuni pentru reconstituirea pădurilor de toate tipurile, prin organizarea unor campanii de plantare a arborilor, potrivit www.fao.org.
Ziua internațională Nowruz, o sărbătoare ancestrală care marchează prima zi de primăvară și reînnoirea naturii, conform www.un.org, este sărbătorită, în fiecare an, la 21 martie.
Nowruz a fost inclusă, la 30 septembrie 2009, în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO, ca tradiție culturală respectată de numeroase popoare.
Cuvântul de origine persană/iraniană Nowruz, care cunoaște o serie de variații de la o țară la alta (Novruz, Navruz, Nooruz, Nevruz, Nauryz), înseamnă ‘zi nouă’, notează site-ul www.un.org, iar sărbătoarea este celebrată la data la care are loc, de regulă, echinocțiul de primăvară, când razele soarelui cad perpendicular pe linia ecuatorului, luminând în mod egal atât emisfera nordică, cât și pe cea sudică, ziua fiind egală cu noaptea.
Nowruz vestește nu numai prima zi de primăvară, ci și începutul unui nou an, promovând valori precum pacea și solidaritatea între generații și în familii, dar și reconcilierea cu vecinii, contribuind astfel la diversitate culturală și prietenie între diferite comunități.
La 21 martie 2025, are loc marcarea pentru prima dată a Zilei mondiale a ghețarilor (ONU), în contextul special al declarării anului 2025 drept Anul Internațional al Conservării Ghețarilor – o inițiativă dedicată creșterii conștientizării globale asupra importanței acestora.
Evenimente la nivel înalt sunt organizate atât la Paris, la sediul UNESCO (20-21 martie), cât și la New York, la sediul ONU (21 martie), notează site-ul https://www.un-glaciers.org/.
În 2022, la cea de-a 36-a reuniune ”UN-Water”, membrii și partenerii ”UN-Water” au decis să alinieze tema campaniei pentru Ziua mondială a apei – ‘Conservarea ghețarilor’ – de proclamarea zilei de 21 martie a fiecărui an drept Ziua mondială a ghețarilor, începând din 2025.
Prin rezoluția A/RES/77/158 a Adunării Generale a ONU, adoptată în decembrie 2022, în cadrul celei de-a 77-a Adunări Generale a ONU, a fost desemnată ziua de 21 martie drept Ziua mondială a ghețarilor, potrivit https://wmo.int/.
Ziua mondială a teatrului de păpuși este sărbătorită, în fiecare an la 21 martie, fiind un prilej de a arăta publicului creativitatea și inventivitatea artiștilor păpușari din întreaga lume și de a uni comunitatea teatrală la nivel mondial.
Data a fost stabilită în cadrul reuniunii Consiliului Internațional al Uniunii Internaționale a Marionetiștilor (UNIMA) de la Atlanta, SUA, din 2002.
Marcarea acestei zile fusese supusă dezbaterii, în anul 2000, la inițiativa Teatrului de păpuși ‘Dzhivada Zolfagariho’ din Iran, în cadrul celui de al XVIII-lea Congres al UNIMA, desfășurat la Magdeburg, în Germania.
S-a sărbătorit pentru prima dată în 2003, în India, la New Delhi, conform site-ului www.unima.org.
Ziua mondială a poeziei, marcată pe 21 martie, sărbătorește una dintre cele mai prețuite forme de exprimare a identității culturale și lingvistice ale umanității.
Practicată de-a lungul istoriei, în fiecare cultură și pe fiecare continent, poezia vorbește despre valorile noastre comune, fapt care o poate transforma într-un puternic mesaj pentru dialog și pace.
Tudor Vladimirescu si pandurii sai la Bucuresti (1821) – foto: historia.ro
În fiecare an, la 21 martie este sărbătorită Ziua Olteniei, zi ce a fost instituită prin Legea nr. 65/2017.
Propunerea legislativă privind instituirea acestei zile a aparținut unui grup de 27 de deputați și senatori, din partea mai multor formațiuni politice (PSD, PNL, Minorități, UNPR și neafiliați), care au amintit, în expunerea de motive, bogatul trecut istoric al Olteniei, marcându-se, printre altele, momentul primei revoluții moderne, Revoluția lui Tudor Vladimirescu de la 1821. ‘Pe 21 martie 1821, Tudor Vladimirescu intră în București ținând în mână o pâine mare, semn al păcii și al belșugului. Așadar, se cuvine să marcăm ziua de 21 martie, momentul în care Tudor Vladimirescu intră în București și coboară Podul Calicilor, ca fiind ziua Olteniei’, se arată în expunerea de motive, publicată pe site-ul www.cdep.ro.
Namibia este o țară în sud-vestul Africii. Capitala este Windhoek. Numele statului este derivat din numele deșertului Namib, care-i ocupă întregul țărm. Ziua națională este 21 martie, „Ziua Independenței” 1990.
Antoku Tennō (Kotohito), (December 22, 1178 – April 25, 1185), al 81-lea imparat al Japoniei, conform ordinii traditionale de succesiunetohito, a domnit pana in anul 1183. In iunie 1180 in tara va incepe un sangeros razboi civil, dupa ce puterea sa a fost contestata de Mochihito, fiul precedentului imparat Go-Shirakawa.
La 20 august 1183, Antoku este fortat sa abdice si cedeaza tronul fratelui sau de numai trei ani, Go-Toba. Razboiul a continuat, iar la 25 aprilie 1185, dupa infrangerea in batalia navala decisiva de la Danoura, multi dintre cei invinsi se sinucid aruncandu-se in mare, impreuna cu tanarul Antoku.
21 martie 1413 - Henric al V-lea (1387 – 1422) din casa de Lancaster, devine regele Angliei.
Henric al V-lea (9 august sau 16 septembrie 1387 – 31 august 1422) a fost regele Angliei între 1413 și 1422. Henric a fost fiul lui Henric al IV-lea Bolingbroke. Data nașterii sale este incerta, fiind indicat fie anul 1386, fie 1387. S-a născut într-o familie care părea să nu aibă nici o șansă de a accede la tronul Angliei, însă Henric al IV-lea a lăsat un regat consolidat și a reușit pentru scurtă vreme să unească cele două coroane ale Franței și Angliei.
21 martie 1556 - Thomas Cranmer, arhiepiscop de Canterbury a fost ars pe rug sub acuzația de erezie.
Portretul lui Thomas Cranmer de Gerlach Flicke, 1545 – foto: ro.wikipedia.org
Thomas Cranmer (n. 2 iulie 1489) a fost arhiepiscop de Canterbury, în timpul domniilor regilor Angliei Henric al VIII-lea și Eduard al VI-lea. Se pare că lui i se datorează scrierea și compilarea primelor două Cărți de rugăciune comună, care au stabilit structura de bază a liturghiei anglicane pentru urmatoarele secole și au influențat limba engleză prin expresiile și citatele din ele.
A fost unul din primii martiri protestanti anglicani. Anterior fuseseră arși în același loc episcopii Ridley și Latimer, pe 16 octombrie 1555. Aceste trei martiraje în Oxford sunt comemorate la Memorialul Martirilor, datând din vremea reginei Victoria.
21 martie 1685 - S-a nascut genialul compozitor german Johann Sebastian Bach considerat în mod unanim unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii ; ( d.28 iulie 1750).
Johann Sebastian Bach (aged 61) in a portrait by Elias Gottlob Haussmann, copy or second version of his 1746 canvas. The original painting hangs in the upstairs gallery of the Altes Rathaus (Old Town Hall) in Leipzig, Germany – foto – ro.wikipedia.org
Johann Sebastian Bach (n. 21 martie 1685, Eisenach — d. 28 iulie 1750, Leipzig) a fost un compozitor german și organist din perioada barocă, considerat în mod unanim ca unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii. Operele sale sunt apreciate pentru profunzimea intelectuală, stăpânirea mijloacelor tehnice și expresive și pentru frumusețea lor artistică.
21 martie 1729 - S-a născut economistul scoțian John Law
21 martie 1768 - S-a nascut matematicianul francez Jean Baptiste Joseph Fourier; (d. 1830). A adus contribuții în teoria ecuațiilor diferențiale, a seriilor trigonometrice și în fizica matematică. Transformata Fourier a fost denumită în onoarea sa.
21 martie 1804 - A murit Louis Antoine Henri de Bourbon – Condé, duce de Enghien (n.2 august 1772), rudă a monarhilor Bourbon ai Franței.
Louis Antoine de Bourbon (Louis Antoine Henri; 2 august 1772 – 21 martie 1804) a fost rudă a monarhilor Bourbon ai Franței A fost ultimul descendent al Casei de Condé.Mai faimos pentru moartea sa decât pentru viața sa, a fost executat în urma unor acuzații în timpul Consulatului francez.
La izbucnirea Revoluției franceze, Louis Antoine în vârstă de 17 ani a emigrat cu tatăl și bunicul său la câteva zile după căderea Bastiliei și a rămas în exil căutând forțe pentru o invazie în Franța și restaurarea monarhiei. În 1792, la izbucnirea războaielor revoluționare franceze, el a luptat în armata emigranților care era organizată și comandată de bunicul său, Prințul de Condé.
S-a angajat în încercarea de a invada Franța alături de armatele aliate austriece și prusace unite sub comanda Ducelui Carol al II-lea, Duce de Braunschweig-Wolfenbüttel. . După pacea de la Lunéville (februarie 1801), s-a căsătorit cu Charlotte de Rohan, nepoata cardinalului de Rohan și s-a refugiat la Ettenheim în Baden aproape de frontiera franceză.
La începutul anului 1804, Napoleon Bonaparte, atunci Primul Consul al Franței, a auzit o știre care părea să-l lege pe tânărul duce de conspirația Cadoudal-Pichegru, urmărită de către poliția franceză. Știrea era falsă, însă Napoleon a dat ordin ca ducele sa fie arestat.
Deși între timp s-a descoperit adevărul, acuzarea a fost schimbată, fiind invinuit ca a luptat împotriva Franței în ultimul război și că avea intenția de a lua parte la o nouă coaliție împotriva Franței. Comisia militară prezidată de Hullin a întocmit actul de condamnare în grabă si la 21 martie 1804, ducele a fost împușcat în șanțul castelului Vincennes, in apropierea unui mormânt care îi fusese deja pregătit.
21 martie 1804 - In Franta intră în vigoare codul civil, numit si Codul lui Napoleon care, alături de codul comercial (1808) și de cel penal (1810), reprezintă baza juridică a noului stat francez dupa profundele transformari sociale aparute in urma revolutiei.
Codul civil napoleonian (prima pagină a ediției originale din 1804) – foto: ro.wikipedia.org
Codul Civil Napoleonian sau Codul civil francez a fost realizat în vremea Primului Imperiu Francez sub îndrumarea lui Napoleon Bonaparte. Codul acorda o atenție și o importanță deosebită organizării familiei urmărind să facă din familie celula de bază a vieții sociale, iar capul familiei avea puteri și prerogative foarte întinse asupra tuturor persoanelor care o alcătuiau (copiii, soție).
Această putere absolută a soțului asupra soției se numea „putere maritală” sau „autoritatea paternă”. Puterea maritală a fost abolită în Franța abia în anul 1970, fiind înlocuită cu asa numita “autoritate părintească’.
Multe din statele lumii inclusiv Romania, au copiat sau împrumutat din prevederile acestui cod civil iar în acest moment autoritatea paternă continuă să existe în numeroase țări ale lumii. Codul lui Napoleon situează proprietatea privată în centrul reglementării sale juridice, privind-o drept sorgintea originară a oricăror libertăți individuale.
21 martie 1806 - S-a născut Benito Juarez, revolutionar, erou national al Mexicului. Benito Pablo Juárez García (d.8 iulie 1872), a fost de origine un amerindian zapotec si a servit cinci termene ca preşedinte al Mexicului intre anii 1858 – 1872. A fost primul lider amerindian care a devenit președinte al Mexicului, respectiv lider al unei țări din emisfera vestică, după mai bine de 300 de ani de la venirea europenilor în Lumea Nouă.
Pentru numeroasele sale realizări interne, așa cum au fost rezistența opusă ocupanților francezi, răsturnarea imperiului și restaurarea republicii, modernizarea țării, Juárez este considerat adesea cel mai iubit conducator al Mexicului. Numeroase localități, școli, parcuri, străzi și monumente au fost numite în onoarea sa.
21 martie 1814 - Se încheie Bătălia de la Arcis-sur-Aube din cadrul Războiului celei de-a Șasea Coaliții. Trupele franceze conduse de Napoleon sunt nevoite să se retragă în fața trupelor austriece conduse de Schwarzenberg.
Bătălia de la Arcis-sur-Aube a opus o armată franceză, comandată de Împăratul Napoleon, unei armate aliate, comandate de Feldmareșalul Scwartzenberg. Planul inițial al Împăratului fisese să surprindă armata lui Schwartzenberg, dar acesta, avertizat, reușește să își concentreze trupele și astfel francezii cad în capcana de a lupta în raport de 4 contra 1.
Cavaleria inamică, mult superioară numeric, deschide lupta în jurul orei 14, cu o șarjă generală care dă peste cap cavaleria franceză și aproape îl capturează pe Împărat. Cu toate acestea, „Vechea Gardă”, condusă de Friant, la Arcis-sur-Aube și „Tânăra Gardă”, condusă de Ney, la Torcy, fac minuni de vitejie și, până la 19, în ziua de 21, francezii reușesc să reziste, dar nu sunt nevoiți să se retragă, la adăpostul nopții, din cauza inferiorității numerice.
21 martie 1821 -Tudor Vladimirescu, alături de pandurii săi, intră în Bucureşti. Pe Dealul Mitropoliei, arnăuţii lui Bimbaşa Sava deschid focul asupra pandurilor.
Tudor Vladimirescu si pandurii sai la Bucuresti (1821)- foto: historia.ro
Tudor Vladimirescu (n. 1780, Vladimir – d. S.V. 7 iunie 1821 Târgoviște) a fost o figură emblematică pentru istoria Țării Românești la începutul secolului al XIX-lea, fiind conducătorul Revoluției de la 1821 și al pandurilor.
21 martie 1839 - S-a născut compozitorul rus Modest Mussorgsky; (d. 28 martie 1881). Este considerat unul dintre marii compozitori ruși din secolul al XIX-lea.
21 martie 1844 - Incepe Calendarul Baha’i. Aceasta este prima zi a primului an din calendarul Bahá’í, sărbătorită anual de către adeptii credinței Bahá’í ca Anul Nou Bahá’í sau Náw-Rúz. Credința Bahá’í este o religie monoteistă fondată de Mírzá Husayn-‘Alí Núrí cunoscut sub numele de Bahá’u’lláh (în limba arabă: Slava lui Dumnezeu) în secolul al XIX-lea în Persia.
Numărul bahá’í-lor din lume este de aproximativ 6 milioane, fiind răspândiți în peste 200 de țări din toată lumea. În multe din orașele mari ale lumii se află așezăminte Baha’i, chiar temple . În București există o casă baha’i în zona Pieței Romane.
Orașul Haifa (Israel) a devenit centrul mondial al credinței Baha’i și reședința parcului cu același nume. Decizia ca sediul mondial al Baha’i-ului să fie Haifa a fost luată ca urmare a faptului că nici o altă țară din acea zonă geografică nu a oferit o libertate mai mare de desfășurare a activității religioase a acestei credințe. Este putin cunoscut faptul ca Regina Maria a Romaniei devenit adeptă a acestei religii, după ce a intrat în contact cu o jurnalistă americană, în 1926.
E scria ca : “De curând am căpătat o mare speranţă de la cineva, ‘Abdu’l-Bahá. Am găsit în Mesajul său, ca şi în Mesajul de Credinţă al Tatălui Său, Bahá’u’lláh, deplina împlinire a dorinţei mele arzătoare de religie adevărată.”Calendarul Bahá’í sau calendarul Badí‘ (badí‘ are sensul de minunat sau unic , utilizat de către religia monoteistă Bahá’í), este un calendar solar cu ani regulați de 365 de zile și anii bisecți de 366 zile.
Anii sunt compuși din 19 luni a câte 19 zile fiecare, (361 de zile), plus o perioadă suplimentară de Zile intercalare (4 zile în mod regulat și 5 în anii bisecți). Anii în calendar încep cu echinocțiul de primăvară și sunt marcați la sfârșit cu BE (de la Bahá’í Era)(sau EB de la Era Bahá’í). În prezent, calendarul Bahá’í este sincronizat cu calendarul gregorian, ceea ce înseamnă că ziua suplimentară a anului bisect apare simultan în ambele calendare.
21 martie 1848 - La 9-21 martie 1848 nobilii din Transilvania solicită prin declaraţie alipirea Transilvaniei cu regatul Ungariei.
21 martie 1857 - Un cutremur catastrofal face peste 100.000 de victime la Tokyo, in Japonia.
21 martie 1871 - Otto von Bismarck este numit Cancelar al Imperiului German.
Otto Eduard Leopold von Bismarck – Graf von Bismarck (conte), apoi Fürst von Bismarck-Schönhausen (principe) – (n. 1 aprilie 1815, d. 30 iulie 1898) a fost un om de stat al Prusiei/Germaniei de la sfârșitul secolului al XIX-lea, precum și o figură dominantă în afacerile mondiale. Ca prim-ministru (în germană: Ministerpräsident) al Prusiei între 1862 și 1890, el a supervizat unificarea Germaniei de la 1871.
În 1867 devenise cancelar al Confederației Germane de Nord. A proiectat Imperiul German de la 1871, devenind primul său cancelar („Cancelar al Imperiului”) și dominând afacerile acestuia până la demiterea sa în 1890. Diplomația lui, numită „politică realistă” (Realpolitik), și modul autoritar în care conducea statul i-au adus porecla de „Cancelarul de Fier” („der Eiserne Kanzler”).
Fiind un mare latifundiar aristocrat („Junker”), avea profunde convingeri conservatoare, monarhiste și aristocratice. Principalul său obiectiv politic a fost ridicarea Prusiei la rangul celui mai puternic stat al Confederației Germane. Profitând de iscusința sa în diplomație, Bismarck a purtat două războaie pentru a-și atinge scopul. Mai mult, a reușit să impună Prusia ca mare putere europeană după învingerea Franței în războiul Franco-Prusac din 1870, aceasta încetând a mai deține supremația continentală.
După moartea lui, naționaliștii germani l-au ridicat pe Bismarck la rangul de erou, construind sute de monumente pentru a glorifica trăsăturile sale de lider puternic. Istoricii l-au lăudat ca fiind un om de stat moderat și echilibrat, care a fost în primul rând responsabil pentru unificarea statelor germane într-un singur stat național.
El a folosit balanța puterii în diplomație pentru a menține Europa pașnică în anii 1870 și 1880. A creat o nouă națiune cu o politică socială progresistă, un rezultat care a mers dincolo de obiectivele sale inițiale în calitate de practicant al politicii de forță în Prusia.
21 martie 1910 - S-a născut la Lipovat, jud.Vaslui, marele actor roman Stefan Ciubotarasu. A studiat la Conservatorul de Artă Dramatică din Iași (1933). A incetat din viata la 27 august 1970 in București.
Ștefan Ciubotărașu (n. 21 martie 1910, Lipovăț, Vaslui — d. 27 august 1970, București) a fost un actor și scriitor român. A studiat la Conservatorul de Artă Dramatică din Iași (1933). “Talent înseamnă, înainte de toate, sinceritate. Să ai acea facultate înnăscută de a putea fi sincer, atât de sincer încât să te prindă tot ceea ce faci – fiindcă nu toți avem acest har, sărmanii de noi. Apoi, ca parte intrinsecă din sinceritate, trebuie să vină neapărat și modestia și numai după aceea meșteșugul și bineînțeles controversele despre talent.”
21 martie 1919 - Comuniştii preiau puterea în Ungaria şi instaurează teroarea bolşevică sub conducerea lui Kun Bela, un regim de opresiune care va dura 133 de zile, pînă va fi desfiinţat de armata română.
21 martie 1923 - S-a nascut Shri Mataji Nirmala Devi, creatoarea si fondatoarea Sahja Yoga (d.2011).
Nirmala Salve Shrivastava (n. 21 martie 1923 – d. 23 februarie 2011), fondatoarea Sahaja Yoga este cunoscută peste tot în lume sub numele de Shri Mataji Nirmala Devi. S-a născut în statul indian Maharashtra (orașul Chindwara), într-o familie creștină Tatăl, Prasad Rao Krishnan Salve a fost cunoscut ca unul din apropiații lui Mahatma Gandhi, alături de care a luptat pentru independența Indiei. A fost singurul creștin din Adunarea Constituantă a Uniunii Indiene în 1949. Renumit filolog, cunoștea 14 limbi și a tradus Coranul în hindi.Soția sa a fost prima femeie din India care a obținut diploma în studii matematice.
In 1970 SHRI MATAJI a putut să se consacre dezvăluirii unei noi metode Sahja Yoga (YOGA SPONTANA). Dincolo de statutul sau de Guru (maestru spiritual), Shri Mataji Nirmala Devi este recunoscută de discipoli ca fiind un Avatar, o încarnare a lui Adi Shakti (Marea Zeita, Creatoarea Universului), sau, în termenii creștinismului o încarnare a Sf.Duh, fapt care ar explica potrivit practicanților Sahaja Yoga, cum poate, fondatoarea mișcării, să ofere o asa numita “realizare a Sinelui”. Fondatoarea metodei Sahaja Yoga a declarat ea insasi public că este un avatar divin, fapt care i-a adus o serie de critici.
21 martie 1927 - S-a nascut politicianul german Hans-Dietrich Genscher, un politician liberal german. Între 1969-1974 a fost ministru de interne al RFG, iar din 1974 până în 1992 ministru de externe și vicecancelar federal si unul din arhitecții reunificării Germaniei.
21 martie 1928 - S-a nascut renumitul pianist si compozitor roman Valentin Gheorghiu.
21 martie 1930 - S-a nascut la Văleni, Maramureș, poetul român Tiberiu Utan (d. 26 mai 1994, București).
21 martie 1932 - S-a nascut Walter Gilbert, chimist american, laureat al premiului Nobel.
21 martie 1935 - Persia a adoptat numele de Iran. Rezā Shāh a cerut oficial comunității internaționale să numească Persia cu numele Iran, care înseamnă “Țara lui Aryans”.
Iran (Republica Islamică Iran, și până la 1935 cunoscută internațional ca Persia, este o țară în Asia de Sud-Vest, situată între coasta de nord-est al Golfului Persic și coasta sudică a Mării Caspice. Din anul 1949 sunt folosite atât numele „Persia”, cât și „Iran”. „Iran” este utilizat între funcționari și în contextul politic-statal. Numele „Iran” este un înrudit cu cuvântul „arian”” și înseamnă „teren de aur”.
21 martie 1939 - Germania Nazistă cere în mod ultimativ Poloniei retrocedarea oraşului Danzig, acordarea “coridorului polonez” de trecere şi aderarea Poloniei la Pactul Anticomintern.
Polonia refuză toate cerinţele ultimatumului, iar Germania Nazistă iese din acordul de neagresiune germano-polon la 28 martie 1939.
Hotarele statelor din jurul oraşului Gdansk (Danzig), 1939, sursă: wikipedia.org Pactul Anticomintern a fost semnat la 25 noiembrie 1936 la Berlin ca tratat internaţional între Germania şi Japonia, creîndu-se o uniune împotriva statelor Internaţionalei a 3-a comuniste (Comintern), în scopul stopării propagării în continuare a comunismului pe glob. Ulterior la Pactul Anticomintern au aderat: Italia (1939), Ungaria (1939), Finlanda (1941), România (1941), Bulgaria (1941), Croaţia, Danemarca, Slovacia s.a.
21 martie 1943 - Un atentat asupra dictatorului nazist german lui Adolf Hitler a esuat. Rudolf Christoph Freiherr (Baron) von GERSDORFF (n. 27 martie 1905- d. 27 ianuarie 1980), ofițer în armata germană, a încercat să-l asasineze pe Adolf Hitler intr-un atentat sinucigaș cu bombă ; planul a eșuat, dar el a ramas nedescoperit.
La 21 martie 1943, Hitler a vizitat arsenalul vechi de pe Unter den Linden, pentru a inspecta arme sovietice capturate.
Erau prezenti din conducerea Reichului Hermann Göring, Himmler Heinrich, feldmareșalul Wilhelm Keitel si Marele Amiral Karl Dönitz . Von GERSDORFF a avut sarcina de a-l ghida in calitate de expert pe Hitler in turul expoziției.
In momentul in care Hitler a intrat în muzeu, von GERSDORFF a pornit dispozitivele explozive ascunse în buzunare care urmau sa explodeze in zece minute. Planul lui era să se arunce asupra lui Hitler în momentul exploziei, insa , contrar așteptărilor, Hitler a vizitat muzeul mai puțin de zece minute.
După ce dictatorul a părăsit clădirea, von GERSDORFF a dezamorsat dispozitivele explozive intr-o toaleta”în ultima secundă.” După aceasta încercare, el a fost imediat transferat înapoi pe Frontul de Est, unde in aprilie 1943 a descoperit gropile comune ale masacrului comis de sovietici la Katyn. După război, Von GERSDORFF a încercat să incadreze in Bundeswehr, forțele armate ale Germaniei de Vest.
În ciuda biografiei sale si a decoratiilor primite, cererile i-au fost respinse de Hans Globke, puternicul șef al Cancelariei germane și confident al cancelarul ui federal Konrad Adenauer, și de diversi inalti ofiteri din minister, care nu doreau un “trădător” în mijlocul lor, fiind astfel împiedicat să- si reia cariera militară.
21 martie 1944 - Oamenii politici Constantin I.C. Bratianu si Iuliu Maniu, au adresat maresalului Ion Antonescu o scrisoare in care i-au cerut sa convina cu Germania in privinta iesirii Romaniei din razboi.
21 martie 1945 - In timpul celui de-al doilea razboi mondial, trupele britanice elibereaza de sub ocupatia japoneza, Mandalay (Burma).
21 martie 1945 - A luat fiinta “Universitatea Muncitoreasca a P.C.R.”, denumita ulterior Academia de invatamant social-politic “Stefan Gheorghiu”.
21 martie 1946 - S-a născut Ray Dorset, vocalist si compozitor britanic ( formatia Mungo Jerry).
21 martie 1960 - S-a născut pilotul de Formula 1, Ayrton Senna.
21 martie 1963 - Si-a inchis portile celebra inchisoare americana Alcatraz din golful San Francisco.
21 martie 1964 - La Copenhaga, in Danemarca, Gigliola Cinquetti câştigă pentru Italia a 9-a ediţie a Eurovisionului, cu cântecul “Non ho l’età”.
21 martie 1977 -A decedat istoricul român Andrei Oţetea ; (n. 1894).
21 martie 1980 - Presedintele SUA, Jimmy Carter, a anuntat ca tara sa va boicota Olimpiada de vara de la Moscova, pentru a protesta astfel impotriva invaziei Afganistanului de catre URSS.
21 martie 1980 - S-a născut fotbalistul brazilian Ronaldinho.
21 martie 1986 - Un grav accident produs la mina Vulcan, ca urmare a unei explozii de gaze în subteran, a provocat moartea a 17 persoane și rănirea altor două.
21 martie 1990 - România a solicitat aderarea la Consiliul Europei, cerere acceptată la 7 octombrie 1993.
Consiliul Europei este o organizație internațională, interguvernamentală și regională. A luat naștere la 5 mai 1949 și reunește toate statele democratice ale Uniunii Europene precum și alte state din centrul și estul Europei. Este independent de Uniunea Europeană, și este diferit și de Consiliul European sau de Consiliul Uniunii Europene. Sediul Consiliului Europei este la Strasbourg.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
21 martie 1999 - Balonul Breitling Orbiter 3, la bordul căruia s-au aflat francezul Bertrand Piccard și britanicul Brian Jones, a reușit să aterizeze în Egipt, după ce a făcut înconjurul Terrei, fără escală, în aproape 20 de zile.
21 martie 2000 - A murit (la Cluj) criticul si istoricul literar Mircea Zaciu; dupa 1990 s-a stabilit in Germania, dar a petrecut si lungi perioade in tara. A fost membru de onoare al Academiei Romane.
21 martie 2001 - A murit handbalistul Virgil Hnat. Ca jucător al echipei Dinamo București a câștigat mai multe titluri naționale și Cupa Campionilor Europeni (1965). Ca jucător al echipei naționale de seniori a câștigat două titluri mondiale (1961, 1964) și medalia de argint la Campionatele Mondiale de handbal în 11 (Austria, 1959).
21 martie 2004 - A murit dirijorul Paraschiv Oprea. A condus Ansamblul Rapsodia Română şi Orchestra de Muzică Populară a Radiodifuziunii Române.
21 martie 2006 -Microsoft a încheiat cu Deutsche Telekom un acord prin care compania germană va utiliza software Microsoft pentru serviciile de televiziune prin Internet.
21 martie 2006 - Este fondat site-ul social media Twitter, creatorii sai fiind Jack Dorsey, Evan Williams, Biz Stone si Noe Sticla.
Serviciul a câștigat rapid popularitate in intreaga lume, ajungand la mai mult de 100 de milioane de utilizatori în 2012, care au postat 340 de milioane de tweet-uri pe zi. În 2013 Twitter a fost unul dintre cele mai vizitate zece site-uri de pe Internet.In decembrie 2014, avea mai mult de 500 de milioane de utilizatori, dintre care mai mult de 284 de milioane sunt utilizatori activi.
21 martie 2014 - Camera superioară a Parlamentului rus a ratificat tratatul privind alipirea Crimeei la Rusia, la o zi după ratificarea sa de către Camera inferioară, sfidând comunitatea internațională care nu recunoaște acest act unilateral al Federatiei Ruse.
Crimeea – foto: ro.wikipedia.org
Crimeea (oficial Republica Autonomă Crimeea, este o republică autonomă a Ucrainei, dar care ca urmare a crizei din 2014 a intrat, în urma unui referendum controversat, în cadrul Rusiei. Crimeea ocupă peninsula omonimă din nordul Mării Negre. Capitala republicii este Simferopol. Se află pe coasta de nord a Mării Negre.
Peninsula este localizată la sud de Regiunea Herson, Ucraina și la vest de regiunea Kuban, Rusia. Ea este unită cu regiunea Herson prin Istmul Perekop și separată de Kuban prin Strâmtoarea Kerci. Peninsula este înconjurată de două mări: Marea Neagră (la vest și sud) și Marea Azov (la est)
Cuviosul Serapion Sidonitul sau Serapion Sindoniu (1) a fost un sfânt părinte care a dus viață ascetică în Egipt, în secolul al IV-lea.
Despre el povestește pe larg Paladie în Istoria lausiacă (sau Lavsaicon).
Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face pe 21 martie.
Sfântul Cuvios Serapion († 370) – foto preluat de pe doxologia.ro
Deși era un om învățat și care știa Scripturile pe de rost, asceza lui era aceea că trăia ca unul care nu a avut deloc acoperiș, ci călătorea și cu viața lui îi aducea pe alții la Hristos, prin exemplul vieții lui evanghelice, în iubirea aproapelui și multă sărăcie.
Odată s-a vândut ca sclav unei trupe de actori păgâni și le-a slujit până când aceștia s-au convertit la creștinism.
Apoi l-au considerat părintele lor duhovnicesc și l-au eliberat și l-au rugat să rămână cu ei, dar el a plecat mai departe că să-și continue lucrarea.
Apoi a mers la Atena, unde a predicat într-un fel original, spunând:
„Bărbați atenieni, ajutați-mă, că sunt egiptean și am căzut pradă în mâinile a trei cămătari. De doi am scăpat și mai este încă unul care mă luptă.”
Și când toată lumea s-a adunat în jurul lui a continuat:
„Din tinerețe m-au luptat iubirea de argint, curvia și lăcomia pântecelui. De primele două am scăpat, dar a treia mă luptă încă.”
Iar când cineva din mulțime i-a dat o monedă, el a cumpărat pâine pe care a dat-o milostenie, pentru că era mare ostenitor și iubitor de săraci.
Atunci ei au cunoscut toți virtutea lui, dar el a plecat din oraș.
De la Atena a mers în Sparta, în regiunea numită Lachedemonia, și iarăși s-a vândut pe sine mai-marelui orașului, care era maniheu.
Și după doi ani l-a făcut pe aceste să se lepede de maniheism și să vină la Biserica lui Hristos cu toată casa sa.
Apoi, ca să evite slava lumii, a plecat la Roma, unde iarăși a făcut multe lucruri minunate.
După Paladie, sfântul Serapion a trecut cu pace la Domnul la Roma, către vârsta de 70 de ani (2).
Note
1 - Acestui sfânt Serapion i se spunea “sidonitul” sau “sindoniu” pentru că purta întotdeanu ca haină doar un “sidon”, adică o pânză simplă, cu care se acoperea.
2 - La începutul secolului XX, în 1901, egiptologul Albert Gayet (1856–1916) a anunțat descoperirea a două mumii lângă Antinoe, pe care le-a identificat ca fiind ale sfântului Serapion și ale sfintei Taisia (prăznuită la 8 octombrie). Totuși, această ipoteză nu este reținută pentru că Paladie însuși a trăit la Antinoe și ar fi trebuit să fie la curent de acest lucru. În plus convertirea sfintei Taisia este atribuită fie sfântului Ioan Colov, fie unuia dintre sfinții Pafnutie.
Viața Sfântului Cuvios Serapion
Sfântul Cuvios Serapion (†370) – foto preluat de pe doxologia.ro
De asemenea, a fost prieten și susținător al Sfântului Atanasie din Alexandria (18 ianuarie și 2 mai).
La sfârșitul secolului al XIX-lea a fost descoperită o colecție de texte liturgice atribuite Sfântului Serapion.
Sfântul Serapion a trăit în Egipt în secolul al IV-lea.
El este cunoscut sub numele de „sindonitul”, deoarece purta doar haine de in aspru (sindona).
Din vremea tinereții sale a trăit ca păsările cerului (Matei 6:26).
Nu avea adăpost și, timp de câteva zile, nu mânca mâncare, pentru că nu avea bani să cumpere pâine.
Când a văzut un cerșetor care tremura de frig, i-a dat sindonul și a rămas pe jumătate gol.
El s-a dovedit a fi un prim exemplu de filantropie și milă, distribuindu-și propriile bogății și orice i-au dat vizitatorii săi credincioși săracilor.
Apoi s-a călugărit și a locuit în Pustia Sketis.
El a fost dedicat răspândirii Cuvântului lui Dumnezeu în multe moduri diferite.
Odată, a căzut în mâinile unui tâlhar și, prin puterea sa de convingere, a reușit să-l întoarcă și l-a făcut pe acest tâlhar slujitor al lui Dumnezeu.
Areușit să-l convertească și pe ereticul maniheu Lakedaimon la ortodoxie.
Un anumit filosof grec, care dorea să testeze onestitatea călugărului, i-a dat o monedă de aur și a început să-l urmărească.
Sfântul s-a dus la un negustor de pâine, a luat o pâine și i-a dat comerciantului moneda de aur, plecând fără nicio idee despre valoarea ei.
Sfântul Serapion i-a călăuzit pe mulți pe calea mântuirii. Odată, s-a dat rob unui actor grec care dorea să se convertească la Hristos.
Actorul a fost uimit de viața lui sfântă și s-a botezat cu toată casa sa.
El l-a implorat pe Sfântul Serapion să rămână cu el, nu ca sclav, ci ca îndrumător și prieten. Călugărul a plecat, însă, fără să ia banii care i-au fost oferiți.
Plecând spre Roma, Sfântul Serapion s-a urcat într-o corabie, dar nu a plătit nimic marinarilor pentru trecerea sa.
Au început să-i reproșeze acest lucru, dar când au văzut că Bătrânul nu a mâncat nimic timp de cinci zile, au început să-l hrănească în numele Domnului și, prin urmare, au împlinit porunca iubirii de semeni.
În cele din urmă s-a întors în iubitul său deșert, unde a petrecut cu pace până la bătrâneți înaintate, în anul 370, fiind pildă pentru toți călugării.
Sfântul Preot Mucenic Ilarion Felea de la Arad (1903 – 1961)
Părintele Ilarion Felea (n. 21 martie 1903, în Valea Brad, jud. Hunedoara; decedat la 18 septembrie 1961) a fost preot și profesor de teologie, provenit dintr-o familie de preot.
A murit în închisoarea de la Aiud.
Sfântul Preot Mucenic Ilarion Felea (1903 – 1961) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Face studii secundare la Liceele „Avram Iancu” din Brad (1914-1920) și „Moise Nicoară” din Arad ( 1920-1922), apoi studii superioare la Academia teologică „Andreiană” din Sibiu (1922 – 1926), cu examene de licenţă (1932) și doctorat (1939) la Facultatea de Teologie din București, Facultatea de Litere și Filozofie din Cluj (absolvent în 1929).
Preot în Valea Brad (1927-1930), în Arad-Sega (1930-1939), unde a ridicat o biserică parohială, apoi la catedrala din Arad (1939-1958), profesor de Dogmatică și Apologetică la Academia teologică din Cluj (1937-1938) și la cea din Arad (1938-1948), rector (1947-1948), iconom stavrofor (1947).
A fost redactor al foilor „Biserica și Școala” (1939-1945) și „Calea Mântuirii” (5 septembrie 1943 – 3 iunie 1945 și 1 ianuarie – 22 decembrie 1946) din Arad.
Arestat și deţinut în timpul regimului comunist (6 ianuarie 1949 – 5 iannuarie 1950, septembrie 1958 – 8 septembrie 1961), fiind condamnat la 20 de ani muncă silnică „pentru uneltire contra ordinei sociale” și 20 ani temniţă grea pentru „activitate intensă contra clasei muncitoarei și a mișcării revoluţionare”.
Sfântul Preot Mucenic Ilarion Felea de la Arad (1903 – 1961) – foto preluat de pe basilica.ro (Marturisitorii.ro)
Scrieri
Lucrări
- Convertirea creștină, Sibiu, 1935, 104 p.
- Critica ereziei baptiste, Sibiu, 1937, 94 p.
- Dumnezeu și sufletul în poezia română contemporană, Cluj, 1937, 111 p.
- Pocăinţa. Studiu de documentare teologică și psihologică, Sibiu, 1939, VIII + 443 p. (teza de doctorat)
- Teologie și preoţie, Arad, 1939 (extras din “Anuarul Academiei Teologice din Arad pe 1938/1939″)
- Paisie și paisianismul, Cluj, 1940, 51 p.
- Catehism creștin ortodox, Arad, 1940, 111 p. (alte ediţii 1946, 1957 și 1958)
- Duhul adevărului. Predici, Arad, ed. I, 1942, ed. a II-a, 1943, 565 p. (premiată de Academia Română);
- Religia iubirii (predici apologetice), Arad, 1946, 568 p.
- Sfintele Taine, Sibiu, 1947, 189 p.
- Mântuirea, Arad, 1947, 61 p.
- Religia culturii, Arad, 1994, 367 p.
A scris și câteva broșuri de apărare a credinţei în colecţia „Biblioteca creștinului ortodox” de la Arad (de pildă: Icoane alese din viaţa Ortodoxiei, Arad, 1933, 114 p.).
Articole și predici
A scris și publicat sute de articole și predici în:
- „Telegraful Român” și „Revista Teologică” de la Sibiu;
- „Biserica și Școala” și „Calea Mântuirii” – Arad;
- „Duh și Adevăr” – Timișoara etc.;
- Șase volume rămase în manuscris.
O înmormântare la Aiud, 1961
„Era prin anii 1960-61, în celularul din Aiud. Într-o zi se anunţă, prin formele de mass-media din pușcărie, morse la perete și calorifer: „A murit Părintele Ilarion Felea!”
Cine nu-l cunostea pe parintele Felea in Aiud? Toti stiam, unul de la altul ca a fost profesor la Academia Teologica Ortodoxa din Arad, si mie mi-a fost profesor si mai ales pedagog. Il cunosteam noi bihorenii si aradenii, il cunosteau si bucurestenii si mai ales Academia Romana care i-a premiat cartile. A fost un predicator de performanta la catedrala din Arad si oriunde il chemau rosturile Bisericii. La catedrala credinciosii si studentii ar fi fost in stare sa reproduca predica lui din ziua aceea.
La Academia Teologica, catedra lui se transformase in amvon; avea si o voce baritonala care te cucerea. Douazeci de stilouri asterneau pe caiet toata lectia din ziua aceea. Fizic era o figura impunatoare de barbat, fata incadrata de barba, arata ca un cap de efigie, era generos si comunicativ, de aceea era simpatizat de toti.
Era mot, de la radacina, de pe valea Crisului Alb, poate ca si aceasta i-a dat destinul inalt pe care l-a avut. La manifestari si diferite ocazii, il invitau unii si altii:
- Parinte, canta-ne ceva din ale Iancului!
Si canta taraganat si duios si te ducea pe meleagurile Iancului si ale lui Horea in vremile de vrednicie ale motilor.
Scria cu duh deosebit despre cele sfinte a lui Dumnezeu si despre cele vrednice de istorie ale neamului nostru. Eu l-am luat ca mentor duhovnicesc in viata mea de preot si pastor de suflete, pe unde am trecut. De aceea era asa de cunoscut de multi si in lumea ortodoxa si la celelalte confesiuni. In Aiud si in cellelalte inchisori era cunoscut pentru expunerile si textele biblice pe care le transmitea pe banda mintii mai ales la cei tineri. In Aiud eru fete inalte din alte confesiuni dar nimeni nu avea popularitatea: parintelui Staniloae, a ieromonahului Anania si a parintelui Ilarion Felea, toti fiind in Aiud la ora aceea. Cand moare cineva afara, vin toti cei dragi si-l petrec dupa toata randuiala crestineasca. Pe parintele Felea l-am petrecut, cu sufletele noi “fratii si rudeniile lui” de idealuri si suferinta. N-a fost batran dar a murit pentru ca nu I s-a dat asistenta medicala, asa “se planifica” in puscariile comuniste.
Oamenii, respective noi detinutii, am urmarit mersul bolnavului pana a inchis ochii.
Afland vestea mutarii sale la Domnul, am sta de veghe doua seri, pana l-au dus la groapa la “trei plopi”, cimitirul detinutilor politici. A doua seara au si dat alarma cei de jos de langa morga, unde era mortul: – Acuma il duce la groapa pe parintele Felea!
Intr-adevar, se auzea o caruta, o drosca brasoveana, trasa de un cal cu doi gardieni pe capra ducandu-I sicriul. Erau trei porti pana la poarta principala si in linistea noptii se auzea mersul carului. Noi stateam sub patura, era dupa ora 10, ora stingerii, nu ne miscam. Acuma incepea “prohodul”. Toti cei 5000 de prizonieri politici din Aiud, asistati de cei 400 de preoti ortodocsi se rugau dupa randuiala: “Cu sfintii odihneste Doamne sufletul adormitului robului tau Ilarion preotul, unde nu este durere, nici intristare, nici suspin ci viata fara de sfarsit”. Acestea le rosteau toti chiar daca in celula nu era preot, daca era si preot se facea o randuiala mai dezvoltata, tot sub patura.
Cei de jos ne comunicau ca s-a ajuns la poarta principala, unde se petrecea scena cea mai sinistra: venea ofiterul de serviciu cu o bara ascutita de fier si o infigea in inima mortului sa se convinga “stapanirea” de moartea omului. Ce scena sinistra si lugubra, demna de evul mediu si ea se petrecea in evul modern in era comunista.
Carul funebru se ducea la „Trei plopi”, la cap I se punea un stalp de lemn pe care se batea o tinichea cu numarul matricol din dosarul detinutului. Dupa codurile comuniste, atata mai ramanea din viata omului. Cand se incheia prohodul cu cuvintele Amin!- se mai auzeau morsele la perete si calorifer:
- Dumnezeu sa-l ierte, in veci sa fie pomenirea lui!”
(„Telegraful român”, nr. 31-34/1994, p. 4 – Mărturie a pr. Ioan Bardas fost deţinut politic la Închisoarea din Aiud.)
Troparul Sfântului Preot Mucenic Ilarion Felea de la Arad
Glasulul 1:
Cuvântul Evangheliei ai mărturisit, vrednic slujitor fiind turmei tale și spre Taborul cel ceresc ai alergat, Pătimirii Domnului urmând. Pentru aceasta, te și veselești de slava Dumnezeirii, Părintele nostru Ilarion. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să miluiască sufletele noastre.
Sfântul Preot Mucenic Ilarion Felea de la Arad (1903 – 1961) – foto preluat de pe basilica.ro
Părintele Ilarion Felea a fost un propovăduitor al Evangheliei foarte apreciat, atât de popor, cât și de intelectualitate, la jumătatea secolului trecut.
Profesor la Academia Teologică din Arad, părintele a scris multe lucrări teologice, cea mai importantă fiind Spre Tabor, lucrare pe care părintele Justin Pârvu o consideră „cea mai bună operă a Ortodoxiei românești de până acum”.
Părintele Ilarion Felea este un adevărat geniu liturgic al teologiei ortodoxe, al Bisericii Ortodoxe.
Preotul profesor Ilarion Virgil Felea s-a născut la 21 martie 1903, în comuna Valea Bradului, județul Hunedoara, unde tatăl său era preot.
A urmat școala primară în comuna natală (1910-1914), iar cursurile liceale la Liceul „Avram Iancu” din Brad (1914-1920) și la Liceul „Moise Nicoară” din Arad (1920-1922), unde și-a luat bacalaureatul.
Între anii 1922-1926, a studiat teologia la Academia „Andreiană” din Sibiu, unde și-a luat diploma de capacitate preoțească, la 22 iunie 1926. În anul școlar 1926-1927 a funcționat ca profesor suplinitor la Liceul „Avram Iancu” din Brad.
La 29 iulie 1927, a fost hirotonit preot în cadrul Arhiepiscopiei Sibiului, de la 6 august, același an, slujind ca preot paroh la Valea Bradului până la 30 august 1930, când a trecut în Eparhia Aradului, obținând prin concurs parohia Arad-Șega.
Între anii 1927-1929, a urmat și absolvit cursurile Facultății de Litere și Filosofie din Cluj.
În parohia Arad-Șega, desprinsă de curând din parohia Arad-Centru, tânărul și entuziastul preot a moștenit o biserică nouă, ridicată în roșu, o modestă casă parohială, o „Casă culturală”, fostă școală confesională, ce se cereau renovate și extinse, și o populație alcătuită în majoritate din români ortodocși, cei mai mulți fiind meseriași și muncitori la fabricile „Astra” și UTA, din apropiere.
Cu dârzenia sa de mare luptător și jertfitor pentru Biserică și Neam, cu zelul său misionar, slujitor evlavios la altar și păstor de vocație, „care își pune sufletul pentru oile sale” (Ioan 10, 11), „fără de prihană…, veghetor înțelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să învețe pe alții…, neagonisitor de câștig urât, ci blând, pașnic, neiubitor de argint, binechivernisind casa lui…” (I Timotei 3, 2-4), îmbinând fericit altarul și amvonul bisericii cu catedra școlii și cu activitatea intensă de la Casa culturală, izbutește să câștige, în scurtă vreme, inimile și interesul credincioșilor.
În decursul celor nouă ani de slujire și păstorire în această parohie, n-a renunțat nici la strădaniile sale de cunoaștere și adâncire teologică, nici la harul scrisului, în care a debutat încă din anul 1924, la Revista Teologică din Sibiu, pe când era student.
La 20 decembrie 1932, și-a luat licența la Facultatea de Teologie din București, cu subiectul „Mântuirea după concepția ortodoxă, catolică, protestantă și sectantă”, iar la 30 octombrie 1939, doctoratul în Teologie cu valoroasa teză „Pocăința, studiu de documentare teologică și psihologică”, publicată în „Seria Teologică”.
Tot în acest timp, a colaborat la următoarele reviste și ziare: Revista Teologică și Telegraful Român din Sibiu, Biserica și Școala, Apărarea Națională, Aradul, Granița, din Arad, Renașterea din Cluj, Viața ilustrată din Sibiu-Cluj, Zărandul din Brad, Lumina satelor, Oastea Domnului, din Sibiu, și a scos de sub tipar studii teologice și lucrări de popularizare: „Convertirea creștină”, tipărită în Seria Teologică Sibiu 1935; „Critica ereziei baptiste”, tot în Seria Teologică, Sibiu 1937; „Dumnezeu și sufletul în poezia română contemporană”, în colecția „Cărțile vieții” din Cluj, 1937; „Beția din punct de vedere religios, științific și social”, în Biblioteca creștinului ortodox Arad, 1931; „Icoane alese din viața Ortodoxiei”, tot în Biblioteca creștinului ortodox Arad, 1935 și „Drumul crucii” (în colaborare), Arad, 1937.
În anul universitar 1937-38, a funcționat ca profesor suplinitor la Academia Teologică din Cluj, iar de la 1 ianuarie 1939, a fost numit preot la parohia Arad-Centru, unde a funcționat până la 30 septembrie 1942, fiind reintegrat la aceeași parohie la data de 1 iulie 1952, activând până la 25 septembrie 1958, când a fost ridicat de Securitate.
La 1 octombrie 1938, a fost numit profesor la Catedra de dogmatică și apologetică de la Academia Teologică din Arad, unde a funcționat până în 1948, deținând un anumit timp și funcția de Rector.
A predat cu competență și aleasă dăruire, studenților din anul III și IV, Teologia dogmatică, Teologia morală, Ascetica și mistica și Omiletica practică.
La 1 iunie 1939, i s-a încredințat și redactarea revistei „Biserica și Școala”, căreia i-a purtat de grijă până în anul 1945, și mai apoi, la 1 august 1943 până în 1945, „Calea mântuirii”, foaie religioasă pentru popor. În paginile lor publică o seamă de articole de teologie și viață bisericească, informații și recenzii despre cărți și reviste.
Perioada în care a slujit ca preot la parohia Arad-Centru și totodată redactor la revistele „Biserica și Școala” și „Calea mântuirii”, de asemenea, ca profesor la Academia Teologică din Arad, poate fi considerată cea mai prodigioasă din activitatea preotului profesor Ilarion V. Felea.
A continuat colaborarea la „Revista Teologică” din Sibiu până în anul 1943, a mai colaborat la revista „Duh și Adevăr”, la reviste oficiale ale Mitropoliei Banatului și la alte reviste și ziare din Arad, a rostit și publicat o seamă de conferințe religioase și de cultură.
Totdeauna bine documentat, aducea precizări, sensibiliza inimi și minți îndoielnice sau rezervate, îndreptându-le și aducându-le în albia Bisericii, statornicind la cunoaștere și mărturisire a lui Hristos.
Prin predicile și meditațiile sale rostite de la amvonul Catedralei și în alte biserici, totdeauna bine pregătite și de actualitate, a atras spre rugăciune și Biserică un număr însemnat de intelectuali, care veneau să-l asculte și cu care întreținea legături spirituale cât mai apropiate.
Îndrăzneț și pătrunzător, cuvântul preotului Ilarion V. Felea, rostit cu glas de tunet și cu duh de profet, dezbărat de orice dulcegărie și repețire, în care se simțea obișnuința dascălului de a vorbi, aducea lumina și determina transformări lăuntrice.
Au văzut lumina tiparului în acest timp: „Teologie și preoție”, în Anuarul Academiei Teologice din Arad pe anul 1938/1939; „Paisie și paisianismul”, în colecția „Cărțile Vieții”, – Cluj 1940; „Catehism creștin ortodox”, Arad, 1955, tipărit în patru ediții; „Sfintele Taine”, în Biblioteca „Veniți la Hristos”, Sibiu, 1946; „Mântuirea”, în Biblioteca „Calea Mântuirii”, Arad, 1947. A redactat Calendarul eparhial (Îndrumătorul tipiconal) pe anii 1948, 1952, 1956 și a tipărit un „Antologhion” pentru preoți, cântăreți și pentru folosul acestora și al altor credincioși, ca îndreptar de cântare bisericească.
Culmea cea mai înaltă a acestor tipărituri o atinge însă preotul profesor Ilarion V. Felea prin ciclul de cărți de predici, conferințe și meditații religioase, în care a încercat și a izbutit a defini esența, doctrina și apologia creștinismului, răspunzând, în același timp, unei întrebări potrivite oricărui volum, ce va apărea la vremea lui și cu voia cea sfântă a lui Dumnezeu: „Ce este creștinismul?”, din care au văzut lumina tiparului: „Duhul Adevărului”, de conținut dogmatic, apărută cu binecuvântarea Episcopului Andrei Magieru în Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Aradului, editată la Arad în 1942, ediția a II-a tot la Arad, în 1943, premiată de Academia Română, amândouă edițiile bucurându-se de o largă răspândire în rândul preoțimii și al credincioșilor, material folosit ca îndreptar în predicile de pe amvoanele bisericilor și nu o dată, în lipsa unui preot la altar, citite de cântărețul stranei la slujba Utreniei, drept hrană sporitoare în credință, în viața creștină, alături de sau în locul tradiționalei Cazanii.
Tot cu binecuvântarea PS Părinte Episcop Andrei al Aradului și a Veneratului Consiliu Eparhial, a văzut lumina tiparului Religia Iubirii, de cuprins apologetic, apărută la aceeași editură, la Arad, în 1946.
În viața preotului Ilarion V. Felea, ca și în a noastră, a tuturor, au intervenit apoi anii Joii Pătimirilor, datorate dictaturii materialist-ateiste, în decursul cărora a fost pusă la grea încercare viața și existența sa ca om.
La data de 3 martie 1945, a fost ridicat împreună cu o seamă de oameni de cultură și de trăire religioasă și deținut în lagărul de la Caracal, până în iulie 1945.
În dimineața Bobotezei, 6 ianuarie 1949, după ce a terminat cu sfințirea caselor, a fost ridicat și dus într-o pivniță insalubră și înghesuită, anchetat, deținut o vreme singur într-o celulă de la capătul etajului II, rezervată pe seama așa numiților deținuți politici.
A fost transferat apoi la Penitenciarul din Timișoara, iar la 28 octombrie 1949, a fost judecat și condamnat la un an închisoare corecțională pentru „omisiunea denunțării”, trecând și prin celulele vechi ale Aiudului, de unde a fost eliberat la data de 5 ianuarie 1950. După eliberare, a lucrat la Biblioteca Sfintei Episcopii, apoi, la data de 1 iulie 1952, a fost reintegrat ca preot la parohia Arad-Centru (Catedrală) din Arad, unde activează până la data arestării.
La data de 25 septembrie 1958, a fost ridicat și dus la Ministerul de Interne (Uranus) din București, și supus unei foarte severe și nedrepte anchete, transportat la Cluj, judecat în secret și, pe baza unor mărturii nejustificate, împreună cu alți șase preoți din Arad, condamnat, la data de 14 martie 1959, de Tribunalul Militar Cluj la 20 de ani de muncă silnică și 8 ani degradare civică, pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinei sociale” și 20 de ani de temniță grea pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare și mișcării revoluționare”.
Detenția a făcut-o la Penitenciarul din Gherla, apoi la cel din Aiud, unde a încetat din viață la 18 septembrie 1961.
Înmormântat fără cruce și fără a i se cunoaște locul unde odihnesc rămășițele pământești, preotul profesor Ilarion V. Felea s-a încununat, prin moartea sa, cu aureola de martir pentru Biserică și Neam, așa cum odinioară au făcut-o strămoșii săi, moții, de unde a provenit.
A izbutit să lase în urma sa o seamă de cărți și studii de mare valoare teologică și culturală, pe care le-a tipărit când era în viață, precum și o serie de studii, meditații, predici și conferințe de o înaltă spiritualitate creștină, cuprinse în șase volume în manuscris, salvate cu voia lui Dumnezeu de la distrugere și păstrate cu mare devoțiune și cu ferma convingere că și acestea vor ajunge să vadă lumina tiparului, spre slava lui Dumnezeu și vrednica cinstire a celui ce le-a scris tocmai în vremea când i se pregăteau lanțurile care l-au pogorât prea devreme într-o groapă comună, unde trupul său chinuit își doarme somnul de veci în așteptarea Învierii.
(Pr. Tudor Demian, Din temnițe spre sinaxare, Editura Egumenița, Galați, 2008)
