Articole

Revoluția Anticomunistă din România (1989)

Fuga lui Ceauşescu (22 decembrie 1989)

foto preluat de pe historia.ro

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org;  www.agerpres.rowww.rador.ro

(articol in curs de editare)

 

Revoluția Anticomunistă din România (16 – 25 decembrie 1989)


 

Revoluția Anticomunistă din România, din 1989, a fost o perioadă de proteste, lupte de stradă și demonstrații desfășurate în România, între 16 și 25 decembrie 1989, făcând parte din șirul revoluțiilor de la 1989 din întreaga lume.

Revoluția a început în Timișoara și s-a răspândit rapid în întreaga țară, culminând cu procesul și execuția secretarului general al Partidului Comunist Român (PCR), Nicolae Ceaușescu, și a soției sale Elena, și cu sfârșitul a 42 de ani de regim comunist în România.

A fost, de asemenea, ultima înlăturare a unui guvern marxist-leninist dintr-o țară membră a Pactului de la Varșovia din timpul evenimentelor din 1989 și singura în care a fost răsturnată violent conducerea țării și în care dictatorul a fost executat.

Revoluția a avut loc în urma unei perioade de austeritate severă, în care a fost impusă raționalizarea alimentelor și energiei electrice, instituită de regimul Ceaușescu pentru a rambursa datoria externă a țării și transformarea României în autarhie.

Primele proteste au avut loc la jumătatea lunii decembrie 1989, în Timișoara, ca răspuns la încercarea regimului de a-l suprima pe pastorul Bisericii Reformate Maghiare, László Tőkés.

Protestele inițiale au fost urmate de solicitarea revoluționarilor români de înlăturare a lui Ceaușescu și schimbare de regim, după modelul revoluțiilor din celelalte state comuniste.

Omniprezenta poliție politică, Securitatea, principalul factor de suprimare a disidenței în perioada comunistă, s-a dovedit, în cele din urmă, incapabilă să oprească revolta populară.

La scurt timp după un discurs public ratat al lui Ceaușescu în București, care a fost transmis la televiziunea de stat și vizionat de milioane de români, membrii de rând ai armatei au trecut, aproape în unanimitate, de la susținerea dictatorului la susținerea protestatarilor.

Revoltele violente, care au avut loc în mai multe orașe din România pe parcursul a aproximativ o săptămână, l-au determinat pe liderul român să fugă din capitală pe 22 decembrie, împreună cu soția sa, Elena.

Capturați la Târgoviște, cei doi au fost judecați de un tribunal militar, într-un proces simulacru, fiind acuzați de genocid, de prejudicierea economiei naționale și de abuz de putere pentru a executa acțiuni militare împotriva poporului român.

Au fost găsiți vinovați de toate capetele de acuzare, condamnați la moarte și executați imediat în ziua de Crăciun 1989, fiind ultimele persoane condamnate la moarte și executate în România.

Istoria României după 1989 s-a desfășurat în umbra moștenirii regimului Ceaușescu și a despărțirii tumultuoase de acesta.

După ce Ceaușescu a fost răsturnat, Frontul Salvării Naționale (FSN), constituit în mare parte din foști membri PCR și condus de Ion Iliescu, a preluat rapid puterea.

Ales cu o majoritate zdrobitoare în mai 1990, FSN a instaurat o serie de reforme economice și democratice, continuate de guvernările ulterioare.

România după 1989 a devenit integrată în sistemul occidental, devenind membră a NATO în anul 2004 și a Uniunii Europene în anul 2007.

Reformele democratice de după revoluție au avut un succes moderat, problemele legate de corupție și proasta administrație persistând și în România secolului XXI.

Tranziția de la economie planificată la economie de piață începând cu anii 1990 a dus la recuperarea, în mare parte, a decalajului economic față de media europeană, accentuând totodată inegalitatea în țară și ducând la emigrare masivă.

 

Context istoric


 

La fel ca în țările vecine, în anul 1989 majoritatea populației din România nu era mulțumită de regimul comunist.

Politica economică și de dezvoltare a lui Ceaușescu (inclusiv proiecte de construcții grandioase și un regim de austeritate menit să permită României să-și plătească întreaga datorie externă) era considerată responsabilă pentru penuria extinsă din țară; în paralel cu creșterea dificultăților economice, poliția secretă, Securitatea, era omniprezentă, făcând din România un stat polițienesc.

 

Austeritatea în România anilor 1980

În anul 1982, regimul Ceaușescu inițiază un plan de reducere a datoriei externe a României.

O parte din banii care până atunci erau destinați producerii și distribuirii de produse alimentare a fost redirecționată pentru plata datoriilor pe care țara le avea către creditorii externi, în special către Occident.

Acest lucru a condus în scurt timp la colapsul pieței produselor de consum din România.

În această situație, statul a raționalizat alimentele, bunurile de consum și distribuția de energie, conducând la cozi lungi pentru produsele de bază.

Colapsul economic, penuria și deteriorarea abruptă a condițiilor de viață au încurajat disidența în rândul populației largi.

 

Revolta anticomunistă de la Brașov din 1987

Premergătoare revoluției române din 1989 a fost greva spontană din 1987 a muncitorilor de la Uzina Tractorul Brașov.

Demonstranții au scandat revendicări sociale: „Vrem mâncare și căldură!”, „Vrem banii noștri!”, „Vrem mâncare la copii!”, „Vrem lumină și căldură!” și „Vrem pâine fără cartelă!”

Greva fusese brutal reprimată.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Scrisoarea celor șase

Ca urmare a măsurilor severe de austeritate din anii 1980, în martie 1989, o serie de activiști de frunte ai PCR au semnat o scrisoare în care criticau în termeni duri politica economică a regimului Ceaușescu, document supranumit Scrisoarea celor șase.

Semnatarul principal a fost Gheorghe Apostol, căruia i s-au alăturat Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Grigore Ion Răceanu, Constantin Pârvulescu și Silviu Brucan.

La scurtă vreme după, Nicolae Ceaușescu declară că Republica Socialistă România a reușit achitarea datoriei externe de circa 11 miliarde de dolari.

Semnatarii scrisorii au fost arestați, interogați și puși în stare de arest la domiciliu.

Scrisoarea a fost un indicator al nemulțumirii față de politicile regimului, până și în eșalonul superior al PCR.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist

La 11 noiembrie 1989, înainte de Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist, pe străzile Brezoianu și Kogălniceanu din București, studenții din Cluj-Napoca și București au demonstrat cu pancarte „Vrem reforme!” împotriva guvernului Ceaușescu.

Studenții Mihnea Paraschivescu, Grațian Vulpe, economistul Dan Căprariu-Schlachter din Cluj-Napoca și alții au fost arestați și anchetați de lucrătorii Securității de la Penitenciarul Rahova pentru propagandă împotriva societății socialiste.

O încercare timidă de a protesta împotriva regimului combinată cu bucuria calificării naționalei române de fotbal la un campionat mondial (victoria cu 3-1 în fața naționalei Danemarcei a făcut ca după 20 de ani România să participe din nou la un campionat mondial, cel din Italia) a fost dispersată de Securitate, care și-a infiltrat lucrătorii operativi printre studenți.

Între 20 și 24 noiembrie 1989 a avut loc Congresul al XIV-lea al PCR, care – contrar așteptărilor opiniei publice interne și internaționale – nu a adus nici o schimbare în politica partidului.

Ceaușescu a fost reales în funcția de secretar general al PCR, partidul unic (comunist) din România.

De asemenea, ceilalți membri ai Comitetului Politic Executiv (CPEx) al CC au fost confirmați în funcția lor.

În discursul final rostit la Congres, Ceaușescu a amintit și de Pactul Molotov-Ribbentrop, cerând anularea consecințelor acestuia (implicit, retrocedarea de către Uniunea Sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord, anexate în virtutea acestui pact).

 

Contextul internațional

Căderea Zidului Berlinului și înlocuirea în noiembrie 1989 a liderului bulgar Todor Jivkov sunt semne ale unui climat revoluționar în Europa de Est.

La 4 decembrie 1989, Ceaușescu a participat împreună cu o delegație la întrunirea din Moscova a conducătorilor țărilor participante la Tratatul de la Varșovia și a fost primit separat de Mihail Gorbaciov.

Liderul sovietic a ținut o informare cu privire la rezultatele întâlnirii pe care o avusese cu George H. W. Bush în Malta.

Spre deosebire de ceilalți conducători ai țărilor membre Pactului de la Varșovia, Ceaușescu nu a sprijinit interesele Uniunii Sovietice, ci a urmărit o politică externă proprie.

În timp ce liderul sovietic Mihail Gorbaciov vorbea despre reformă, activitatea lui Ceaușescu semăna cu megalomania și cultul personalității al liderilor comuniști est-asiatici precum nord-coreeanul Kim Ir-sen.

 

Desfășurarea evenimentelor


 

Înainte de 16 decembrie

O încercare timidă de a protesta împotriva regimului, combinată cu bucuria calificării naționalei române de fotbal la un campionat mondial (victoria din 15 noiembrie 1989, cu 3-1 în fața naționalei Danemarcei a făcut ca după 20 de ani România să participe din nou la un Mondial, cel din Italia), a fost dispersată de Securitate care și-a infiltrat lucrătorii operativi printre studenți.

La cea mai mare întreprindere din Timișoara, UMT, o parte a muncitorilor a încercat realizarea unui protest și popularizarea lui în oraș, dar Securitatea a reușit calmarea spiritelor.

În ziua de 11 decembrie 1989, la emisiunea politică „Panorama” de la postul TV Budapesta 1, s-au difuzat imagini video din Timișoara, avându-l în prim plan pe pastorul reformat László Tőkés, care cerea sprijin pentru a nu fi mutat din comunitatea religioasă pe care o conducea.

Până în ziua de 15 decembrie 1989, enoriașii și un număr mic de cetățeni ai orașului au vegheat în fața bisericii din Piața Maria.

În acea seară, lucrători ai Securității, în civil, au încercat arestarea participanților, izbucnind încăierări, care însă nu s-au generalizat sau extins.

 

14 decembrie

La Iaşi, organizaţia clandestină „Frontul Popular Român” încearcă să organizeze o adunare în Piaţa Unirii, pentru a protesta împotriva regimului lui Nicolae Ceauşescu şi a condiţiilor grele de viaţă.

Intervenţia autorităţilor şi a forţelor de ordine, care au blocat zona şi au arestat liderii, a făcut ca acţiunea să eşueze.

 

15 decembrie

La Timişoara, în Piaţa Maria, enoriaşi ai Bisericii Reformate protestează împotriva deciziei de evacuare din locuinţă şi parohie a pastorului László Tökés.

Spre miezul nopţii, manifestanţii care protestau au fost împrăştiaţi de organele de Securitate.

 

16 decembrie

La Timişoara, încă de dimineaţă, cateva sute de simpatizanti ai pastorului reformat maghiar Tokes Laszlo au aprins lumanari si s-au rugat in preajma bisericii reformate.

Oamenii au protestat astfel impotriva hotararii judecatoresti, in baza careia pastorul urma sa fie evacuat din Timisoara.

Curând li se alătură tot mai mulţi locuitori ai Timişoarei.

Demonstraţia capătă accente împotriva regimului totalitar.

Se scandează lozinci precum „Jos Ceauşescu!”, „Libertate!”, „Dreptate!”, „Democraţie!”; se cântă „Deşteaptă-te române”.

Mulţimea se întoarce într-un număr şi mai mare în Piaţa Maria, unde au loc ciocniri violente cu forţele de miliţie şi securitate şi numeroşi manifestanţi sunt arestaţi.

Protestatarii, în număr de câteva mii, se retrag în faţa Catedralei Mitropolitane din Piaţa Operei. Protestul s-a extins, scandându-se „Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!

Timişoreni în faţa casei lui László Tőkés în seara zilei de 16 decembrie 1989 - foto: timpul.md

Timişoreni în faţa casei lui László Tőkés în seara zilei de 16 decembrie 1989 – foto: timpul.md

Ei au cerut primarului un document scris de anulare a ordinului de evacuare din oraş a pastorului.

În jurul orei 15, s-a format o delegaţie care să meargă la primărie, să vadă ordinul scris.

În loc să rezolve cererea, autorităţile i-au ameninţat pe oameni că, dacă nu vor elibera Piaţa Mare în două ore, vor fi împrăştiaţi cu tunuri cu apă.

Chiar şi Laszlo Tokes i-a sfătuit pe oameni să plece acasă.

Timişorenii au început să scandeze lozinci, un tânăr a oprit un tramvai şi a strigat „Mă numesc Daniel Zăgănescu şi nu mi-e frică de Securitate. Jos Ceauşescu!

Circulaţia a fost întreruptă de cele câteva mii de persoane care se strânseseră în centrul oraşului.

Se striga „Libertate, dreptate”, se cânta „Deşteaptă-te, române” şi s-a jucat Hora Unirii.

Acesta a fost, spun martorii, momentul declanşării Revoluţiei Române.

Coloanele s-au îndreptat spre Comitetul Judeţean al PCR, bine păzit de trupele Ministerului de Interne.

Oficialităţile locale hotărâseră, în şedinţă, să mobilizeze toate forţele, pentru a-i îndepărta pe manifestanţi, şi chiar să ceară ajutor la Bucureşti.

Oamenii au fost întâmpinaţi cu jeturi de apă, cu gaze lacrimogene şi bastoane de cauciuc.

S-au făcut primele arestări, iar timişorenii s-au regrupat în faţa Catedralei, unde se simţeau mai protejaţi.

Forţele de ordine şterg imediat urmele atacului asupra Comitetului Judeţean şi apoi atacă manifestanţii, de mai multe ori, în diferite locuri din oraş.

Protestatarilor li se alătură studenţii şi sindicatele.

A fost momentul în care protestul a devenit unul social.

Oamenii au spart vitrinele magazinelor şi au dat foc cărţilor lui Ceauşescu, au distrus lozincile „Epocii de aur” de pe stradă.

Seara de 16 decembrie 1989 a fost seara Revoluţiei de la Timişoara.

Mulţimea a reuşit să pună stăpânire pe centrul oraşului.

Peste tot se auzeau strigăte şi îndemnuri.

16 decembrie 1989 a fost, pentru timişoreni, un fel de miracol, cel al trecerii de la o măruntă nemulţumire locală, a evacuării unui pastor, la frenezia colectivă a rezolvărilor radicale.

Până după miezul nopţii, au loc adevărate lupte de stradă.

Pastorul Laszlo Tokes a fost arestat şi bătut, dar combatanţii şi-au părăsit poziţiile spre dimineaţă.

Cu promisiunea, însă, că vor continua protestul şi a doua zi, pe 17 decembrie.

În acea noapte, timişorenii au primit un mesaj de împăcare de la autorităţi – caloriferele erau fierbinţi, iar la robinete curgea apă caldă.

In zilele care au venit, au avut loc ciocniri intre fortele de ordine si manifestanti si mai multe persoane au fost ucise.

Protestele de la Timisoara au dat startul revolutiei anticomuniste din Romania.

La Bucureşti, generalul Iulian Vlad, şeful DSS, îi convoacă pe toţi şefii de direcţii din subordine şi decide trimiterea unei grupe informativ-operative la Timişoara.

Din echipă fac parte generalul Emil Macri – şeful Direcţiei a II-a (Contrainformaţii Economice), col. Filip Teodorescu – adj. al Direcţiei a III-a (Contraspionaj), lt.-col Dan Nicolici – şeful CID (Centrul de Informaţii şi Documentare), lt. col. Glăvan Gheorghe – şef serviciu informativ în USLA etc.

 

17 decembrie 1989

În Timișoara, la ordinele lui Ceaușescu, se trage în manifestanți, din Piața Libertății până la Operă, în zona Podului Decebal, pe Calea Lipovei. Tab–urile blochează intrările în oraș, elicopterele efectuează zboruri de supraveghere.

Decembrie 1989 - foto-Constantin-Duma (preluat de pe: timpolis.ro)

Decembrie 1989 – foto-Constantin-Duma (preluat de pe: timpolis.ro)

În noaptea de 16 spre 17 decembrie a fost executat ordinul de evacuare din Timisoara al pastorului Tokes.

Pe parcursul intregii zile au avut loc ciocniri intre fortele de ordine si manifestanti.

Militarii au fost huiduiti si loviti cu pietre, protestatarii atacand sediul PCR.

La Bucuresti, Ceausescu a hotarat, in cadrul unei sedinte a CPEx, folosirea fortei armate la Timisoara.

Ion Coman, secretar CC al PCR, a fost numit comandant unic pentru Timisoara, membri din conducerea partidului, armatei si securitatii fiind trimisi in acest oras.

In urma unei teleconferinte organizata de Ceausescu cu activul de partid si de stat din toate judetele tarii, factorii de raspundere au ordonat fortelor de ordine sa traga in manifestantii de la Timisoara.

Au inceput lupte de strada soldate cu morti si raniti, peste 60 de oameni pierzandu-si viata. Timisoara a fost izolata, caile de acces in oras fiind blocate.

 

18 decembrie 1989

Ca urmare a protestelor izbucnite la Timisoara, Romania a inchis frontierele cu Iugoslavia, Ungaria, URSS si Bulgaria.

La Timisoara a fost instituita starea de necesitate, primarul Petre Mot anuntand acest lucru in cadrul unei sedinte cu activul de partid.

In oras a fost interzisa circulatia grupurilor de peste 2 persoane, trecatorii fiind legitimati iar cei suspecti retinuti.

In 17 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu a dat ordin să se tragă în protestatarii anticomunişti din Timişoara, fiind înregistraţi primii morţi căzuţi pentru libertate.

Ceauşescu a convocat şedinţa Comitetului Politic Executiv, unde înalţii demnitari au fost cu toţii de acord să tragă în demonstranţii de la Timişoara cu muniţie de război.

După atacarea sediului Partidului Comunist Român, Ministrul Apărării de atunci, generalul Vasile Milea, a anunţat Bucureştiul că judeţul Timiş este în stare de necesitate şi cere intervenţia în forţă a armatei.

Conform martorilor, în jurul orei 16 se trage primul foc de armă asupra manifestanţilor strânşi în Piaţa Libertăţii.

În acest timp, la Bucureşti, cuplul dictatorial Elena şi Nicolae Ceauşescu acuză autorităţile locale că n-au reuşit să reprime protestul încă din prima zi.

La Timişoara sosesc după-amiază 11 ofiţeri superiori din conducerea Miliţiei, Securităţii şi Armatei, toţi sub comanda lui Ion Coman, secretarul Comitetului Central al PCR.

Este declanşată operaţiunea Radu cel Frumos, ce cuprinde acţiuni specifice stării de război.

Fara sa tina seama de interdictii, un grup de aproximativ 30 de tineri s-a adunat in fata Catedralei unde a desfasurat un steag tricolor fara stema si au aprins lumanari.

S-a cantat “Desteapta-te, romane”.

Fortele de ordine au deschis focul in plin, cativa manifestanti reusind sa fuga, dar cei mai multi au fost ucisi sau raniti.

După ora 20, oraşul devine un adevărat infern.

De la Piaţa Libertăţii până la Operă, pe Calea lipovei şi Calea Girocului, se trage în plin.

Taburile blochează intrările în oraş şi toată noaptea se aud numai împuşcături. 59 de timişoreni au murit atunci, câteva sute au fost răniţi. 40 de cadavre au fost transportate şi incinerate în Bucureşti pentru a şterge urmele.

Represaliile nu au reuşit însă decât să îi îndârjească pe timişoreni, care au continuat să iasă în stradă şi zilele următoare.

Ziua de 17 decembrie a fost declarată zi de doliu printr-o decizie a Consiliului Local Timişoara.

Astfel toate instituţiile din oraş au arborat drapelul României în bernă sau alăturat unei panglici negre de doliu.

Din statisticile oficiale rezulta ca la Spitalul Judetean din Timisoara se aflau, la 18 decembrie, 58 de cadrave si 240 de raniti.

 

19 decembrie 1989

La Timisoara, aflata in plina revolutie, a sosit o delegatie la nivel inalt condusa de primul ministru Constantin Dascalescu si de ministrul Justitiei, Emil Bobu, cu scopul de a linisti spiritele in localitate.

Reprezentantii conducerii comuniste de la Bucuresti, prim-secretarul judetean Radu Balan si generalul Stefan Gusa, nu au reusit sa ii convinga pe timisoreni sa renunte la protest.

De la primele ore ale dimineţii, muncitorii de la Întreprinderea ELBA au intrat în grevă şi li s-au alăturat protestatarilor aflaţi de patru zile în stradă.

La scurt timp, toate celelalte întreprinderi timişorene intrau în grevă generală.

S-a tras din nou în mulţime.

Forţele de ordine au blocat porţile şi au încercuit principale întreprinderi din oraş.

Timişoara era împânzită de trupe de securitate, care au deschis focul asupra celor care s-au apropiat de porţile întreprinderilor.

S-au înregistrat morţi şi răniţi şi s-au făcut numeroase arestări. În Piaţa Operei s-au strâns peste 10 mii de oameni.

Au venit şi cei care îşi căutau la morgă şi în spitale copiii ori părinţii care nu mai apăruseră de două zile.

Între timp, la ordinul Elenei Ceauşescu, 40 de cadavre au fost transportate la Crematoriul „Cenuşa” din Bucureşti.

Operatiunea „Trandafirul” a fost finalizată în noaptea de 19 spre 20 decembrie când cele 40 de trupuri au fost incinerate, iar cenuşa a fost aruncată într-o gură de canal, în zona Popeşti-Leordeni.

Pe parcursul zilei au avut loc cateva ciocniri intre muncitori si fortele militare in diferite parti ale orasului, ciocniri in cursul carora s-au folosit armele de foc.

In aceeasi zi, la Timisoara protestatarii au înfiinţat Frontul Democratic Român, prima structură revoluţionară înainte de căderea lui Ceauşescu.

 

20 decembrie 1989

Revolutia romana de la Timisoara a luat proportii, manifestantii cerand demisia dictatorului Ceasusescu.

Centrul orasului a fost ocupat de coloane impresionante de muncitori.

Protestatari au ocupat Piata Operei (astăzi „Piata Victoriei”) şi au început să strige sloganuri anti-guvernamentale: „Noi suntem poporul!”, „Armata e cu noi!”, „Nu vă fie frică, Ceauşescu pică!”.

În balconul Operei a urcat, alaturi de liderii protestatarilor, si primarul orasului de pe Bega caruia i s-a inmanat lista cu revendicarile multimii: eliberarea arestatilor, redarea cadavrelor familiilor care le revendicau, demisia lui Nicolae Ceausescu, circulatia libera a ideilor.

În foaierul Operei din Timişoara a avut loc, la ora 13, constituirea Frontului Democratic Român (FDR) organizatie care trebuia sa organizeze rezistenta si care il avea ca presedinte pe Lorin Fortuna, ca vicepresedinte pe Ioan Chis si ca secretar pe Claudiu Iordache.

În clădirea Consiliului Judeţean, un Comitet Cetăţenesc redactează primele liste cu revendicări, printre care: destituirea lui Ceauşescu, dizolvarea guvernului, eliberarea arestaţilor, redarea către familii a trupurilor celor ucişi în zilele anterioare, informarea corectă asupra evenimentelor de la Timişoara, alegeri libere.

Revendicările sunt înaintate primului-ministru Constantin Dăscălescu şi lui Emil Bobu, sosiţi la Timişoara (ora 14.30) din ordinul Elenei Ceauşescu; Sub presiunea mulţimii, o parte a revendicărilor sunt acceptate (au fost eliberaţi majoritatea deţinuţilor arestaţi în zilele precedente).

Primul ministru, Constantin Dascalescu, a facut cateva promisiuni, dar a declarat ca revendicarile majore, ca demisia lui Ceausescu si a guvernului, vor trebui sa astepte intoarcerea din Iran a presedintelui.

Negocierile s-au incheiat fara rezultat, cu putin inainte de ora 19.00.

La scurt timp dupa aceea, primul ministru a plecat cu avionul la Bucuresti.

Pe baza listelor de revendicări, seara este elaborată Proclamaţia FDR, primul program al Revoluţiei Române.

După-amiaza şi seara manifestaţiile se extind şi în alte localităţi din judeţul Timiş: Lugoj, Jimbolia, Sânnicolaul Mare, Deta.

Timisoara, decembrie 1989 - foto: timisoaraexpress.ro

Timisoara, decembrie 1989 – foto: timisoaraexpress.ro

Reîntors in tara dupa vizita din Iran Nicolae Ceauşescu ţine o teleconferinţă cu prim-secretarii în care afirmă că situaţia din Timişoara se datorează intervenţiei străine (SUA, URSS şi Ungariei).

La ora 19:00 Nicolae Ceauşescu se adresează populaţiei, prin intermediul Televiziunii, şi condamnă manifestaţiile de la Timişoara.

Nicolae Ceausescu a emis, in seara zilei, un decret prezidential pentru constituirea starii de necesitate pe teritoriul judetului Timis, ca urmare a “gravei incalcari a ordinii publice prin acte teroriste, de vandalism si de distrugere a unor bunuri obstesti”, care intră în vigoare de la ora 23:00.

Victor Stănculescu este numit de Ion Coman comandant militar al Garnizoanei Timişoara.

Aproape de miezul nopţii, Nicolae Ceauşescu convoacă la sediul CC al PCR din Bucureşti pe reprezentanţii ambasadei URSS pentru a le cere retragerea agenţilor sovietici din Timişoara.

În aceeasi seara, dictatorul comunist a prezentat o declaratie, transmisa in direct la radio si televiziune, in care a spus ca evenimentele de la Timisoara sunt opera unor “huligani” si a unor “grupuri fasciste si antinationaliste”.

În noaptea de 20 spre 21 decembrie muncitori din Craiova, Calafat, Băileşti şi Caracal au fost îmbrăcaţi în uniforme de gărzi patriotice, înarmaţi cu bâte şi trimişi cu trenuri speciale spre Timişoara spre a înăbuşi revolta. Ajunşi acolo şi înţelegând despre ce este vorba, aceştia au fraternizat cu timişorenii.

 

21 decembrie 1989

La Bucuresti, în actuala “Piață a Revoluției“, presedintele Nicolae Ceausescu a convocat un mare miting in sprijinul pozitiei sale fata de evenimentele de la Timisoara.

Aflat in balconul C.C. al PCR, Nicolae Ceausescu a inceput sa le vorbeasca muncitorilor adunati in piata. Mitingul se transmitea in direct la radio si televiziune.

La un moment dat, in timpul discursului lui Ceausescu, din multime, pe lângă lozincile cunoscute, se fac auzite fluierături, huiduieli, si tipete, iar transmisiunea a fost intrerupta.

Începutul Revoluției la București.

A fost reluata pentru scurta vreme, timp in care romanii au putut vedea cum sotii Ceausescu incearca cu disperare sa tempereze multimea.

Mitingul devenise deja unul anticomunist, iar multimea stransa in piata a rupt cordoanele fortelor de ordine. Pe tot parcursul zilei, multi oameni, in general tineri, au manifestat impotriva regimului.

In Piata Romana si la Sala Dalles, fortele de ordine au operat arestari si au tras in manifestanti. Sute de persoane s-au regrupat la Universitate unde au ridicat baricade, care in cursul noptii au fost sparte cu tancurile, manifestantii fiind imprastiati ori arestati.

În noaptea de 20 spre 21 decembrie 1989 Comitetul Municipal PCR hotărăşte organizarea la Bucureşti, în Piaţa Republicii (Piaţa Palatului) din faţa sediului Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a unui mare ”miting popular” care să condamne ”acţiunile huliganice” de la Timişoara, se arată în lucrarea ”România. Date şi fapte. 1989-2009”, editată de Agenţia Naţională de Presă AGERPRES (2010).

În ziua de 21 decembrie 1989 autorităţile se confruntau cu o criză în creştere, pe măsură ce tulburările din Timişoara se extindeau.

În această zi tulburările au izbucnit şi în Capitală ”care, din acel moment, a devenit principalul punct al demonstraţiilor”, se arată în volumul ”Revoluţia română din decembrie 1989”, de Peter Siani-Davies (apărută în versiunea românească la Editura Humanitas, Bucureşti, 2006).

Mitingul uriaş din Piaţa Palatului, care urma să fie transmis în direct la radio şi televiziune, trebuia să demonstreze publicului din România sprijinul larg de care continua să se bucure regimul şi, în consecinţă, să legitimeze reprimarea demonstraţiilor de la Timişoara.

Dată fiind tensiunea în creştere, aceasta era o strategie foarte riscantă (…) Dar Ceauşescu nu a văzut-o astfel deoarece continua să creadă cu tărie că beneficia de sprijinul maselor de muncitori”,

arată Peter Siani-Davies, specialist în istorie modernă sud-est europeană, conferenţiar la University College din Londra.

La 21 decembrie 1989 la sediul Comitetului Central al PCR din Bucureşti s-a desfăşurat o şedinţă a Comitetului Politic Executiv în cadrul căreia s-a discutat situaţia de la Timişoara.

Nicolae Ceauşescu a propus cu acest prilej mărirea unor retribuţii şi ajutoare sociale.

În jurul orei 12.00 a început marele miting din Piaţa Palatului. Participanţilor le-au fost distribuite numeroase pancarte prin care erau condamnate manifestaţiile de la Timişoara şi se exprima solidaritatea cu conducerea de partid şi de stat. Desfăşurarea mitingului era transmisă în direct de televiziune şi radio.

La balconul Comitetului Central al PCR se aflau Nicolae Ceauşescu şi soţia sa, Elena, înconjuraţi de mulţi dintre conducătorii de partid. Cuvântarea lui Nicolae Ceauşescu a fost întreruptă de grupuri de protestatari, constituite spontan.

S-au auzit huiduieli, s-a creat panică, iar cea mai mare parte a manifestanţilor s-a dispersat din Piaţa Palatului.

Panica s-a generalizat, iar Nicolae Ceauşescu a părăsit microfonul şi a plecat din balconul de la care vorbea.

Transmisia mitingului la radio şi televiziune a fost întreruptă. (‘‘România. Date şi fapte. 1989-2009”, lucrare editată de Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Nicolae Ceauşescu, în timpul cuvântării la adunarea populaţiei din Capitală, în Piaţa Palatului Republicii, 21 decembrie 1989 - foto AP (preluat de pe: adevarul.ro)

Nicolae Ceauşescu, în timpul cuvântării la adunarea populaţiei din Capitală, în Piaţa Palatului Republicii, 21 decembrie 1989 – foto AP (preluat de pe: adevarul.ro)

Momentul este descris şi în cartea ”Revoluţia română din decembrie 1989”, de Peter Siani-Davies, astfel: ”(…) Ceauşescu s-a apropiat de microfon şi a început să vorbească. Era ora 12.31. Abia apucase să spună câteva fraze când a fost întrerupt de o mişcare a mulţimii şi de ţipete ascuţite. Imediat a fost oprită difuzarea în direct prin radio şi tv, nu înainte însă ca grimasa de uluire de pe faţa lui Ceauşescu să fie surprinsă de camera de luat vederi, rămânând întipărită în memoria telespectatorilor din întreaga ţară.

Saluta mulţimea, agitând mâna abia perceptibil, şi mulţi români îşi amintesc acel moment ca fiind punctul de cotitură în care au realizat fragilitatea puterii lui Ceauşescu şi posibilitatea răsturnării lui”. Sursa tulburărilor nu a fost niciodată stabilită cu precizie. S-a avansat ideea că zgomotul puternic ar fi fost cauza, dar tot nu se ştie dacă acest lucru a fost produs printr-un act deliberat.Dar, indiferent care ar fi fost originea sa, zgomotul a provocat panică în rândul mulţimii, care era deja tensionată şi răvăşită de zvonuri, iar în învălmăşeala care a urmat au fost rănite 15 persoane”, aminteşte Peter Siani-Davies în cartea sa.

După câteva momente, Nicolae Ceauşescu a reapărut în balconul Comitetului Central şi a reînceput cuvântarea, transmisiile de televiziune şi radio fiind reluate.

Nicolae Ceauşescu a promis luarea unor măsuri de îmbunătăţire a nivelului de trai şi protecţie socială.

Spre sfârşitul discursului, a fost din nou întrerupt de scandări neclare, astfel încât mitingul s-a terminat mai devreme decât fusese planificat.

Mulţimea s-a grăbit să plece, piaţa s-a golit, iar pe pavaj au rămas grămezi de pancarte.

Totodată au început primele desfăşurări de trupe.

Pentru prima dată în 24 de ani de când se afla la conducere, Ceauşescu fusese huiduit în timpul unui discurs, se menţionează în lucrarea ”România. Date şi fapte. 1989-2009”.

După spargerea mitingului, pe străzile din jur mii de oameni manifestează pentru democraţie şi împotriva dictaturii. Se aud lozincile: ”Democraţie!”, ”Libertate!”, ”Ieri în Timişoara, azi în toată ţara!”, ”Jos Ceauşescu!”.

La ora 14.00 în centrul oraşului apar primele blindate şi autoamfibii.

Revoluția Anticomunistă din România (București decembrie 1989) - foto: ro.wikipedia.org

Revoluția Anticomunistă din România (București decembrie 1989) – foto: ro.wikipedia.org

După sosirea întăririlor, forţele de ordine au făcut uz de gaze lacrimogene şi de bastoane pentru a dispersa manifestanţii, care au fugit pe străzile laterale.

Dispersarea demonstranţilor din spaţiul strâmt al Căii Victoriei a fost relativ simplă, dar s-a dovedit mult mai dificilă în Piaţa Universităţii.

Piaţă şi, în egală măsură, punct de intersecţie a două bulevarde, această zonă se întinde sub geamurile hotelului Intercontinental, clădire turn în care se cazau în mod tradiţional mulţi dintre vizitatorii străini ai României comuniste. Acesta avea să devină punctul central al revoluţiei din Bucureşti” (”Revoluţia română din decembrie 1989”, Editura Humanitas, Bucureşti, 2006).

Faţă în faţă cu protestatarii din Piaţa Universităţii erau scutieri, în spatele cărora erau dispuse mai multe vehicule de pompieri şi transportoare blindate cu soldaţi înarmaţi.

Spre seară, au sosit noi întăriri militare.

În cursul serii, demonstranţii, majoritatea tineri, se concentrează în faţa hotelului Intercontinental, unde ridică o baricadă în faţa dispozitivului de intervenţie.

Forţele de ordine primesc ordinul să ”cureţe zona”.

În cursul nopţii se trage asupra demonstranţilor de la Intercontinental şi din Piaţa Universităţii, căzând numeroşi morţi şi răniţi.

Mai mulţi tineri au fost ucişi în faţa Sălii Dalles.

Numeroşi manifestanţi, majoritatea tineri, sunt arestaţi şi încarceraţi la închisoarea Jilava, din apropierea Bucureştilor, unde sunt torturaţi cu cruzime.

După ce manifestanţii sunt alungaţi, unităţi de salubrizare spală asfaltul de sânge.

Bilanţul nopţii de 21/22 decembrie 1989 de la Bucureşti fost de 49 de demonstranţi morţi, 463 răniţi şi 698 arestaţi.

Tot în ziua de 21 decembrie 1989, la Timişoara au avut loc manifestaţii pentru a şasea zi consecutiv.

Muncitorii au părăsit lucrul şi s-au îndreptat spre Piaţa Operei, unde s-au adunat zeci de mii de oameni. S-a constituit Frontul Democratic Român din Timişoara, care a difuzat o ”Declaraţie-Program”.

La Braşov câteva zeci de mii de oameni s-au adunat în faţa Comitetului judeţean PCR, iar la Sibiu, unde prim-secretar al Comitetului Judeţean PCR era Nicu Ceauşescu, fiul lui Nicolae Ceauşescu, au ieşit în stradă câteva mii de manifestanţi.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

22 decembrie 1989

După o săptămână de demonstrații populare și reprimari sângeroase, Nicolae Ceaușescu este înlăturat de la conducerea României.

Revolutia Romană a dus la schimbarea regimului comunist.

După o noapte insangerata pe strazile Bucurestiului, muncitorii de pe marile platforme au ocupat inca de dimineata Piata Universitatii.

Cu putin inainte de ora 10.00, Nicolae Ceausescu a convocat, in sediul C.C. al PCR, ultima sedinta a CPEx.

El a anuntat ca, datorita situatiei extrem de grave, a preluat conducerea armatei si a hotarat sa instituie starea de necesitate in intreaga tara.

Despre generalul Vasile Milea, care a fost gasit impuscat cu putine minute in urma in sediul Comitetului Central, fostul dictator a afirmat ca a fost un tradator de tara.

Putin dupa ora 10.00, postul de radio a anuntat introducerea starii de necesitate in intreaga tara, printr-un decret semnat de Ceausescu.

Cetatenii – conform decretului – nu aveau voie sa se intruneasca in grupuri mai mari de 5 persoane.

În ciuda interdictiilor, situatia a inceput sa se precipite in toata Romania unde au izbucnit proteste anticomuniste.

În Capitala, manifestantii stransi in fata sediului C.C. al PCR au fortat usile si au patruns in cladire, determinandu-l pe Ceausescu sa fuga cu un elicopeter de pe acoperis.

La orele amiezii, la radio si televiziune s-a transmis vestea fugii dictatorului, ceea ce a provocat valuri de bucurie in intreaga tara.

Sute de romani au iesit pe strazile marilor orase pentru a saluta caderea regimului comunist.

Manifestul „A căzut tirania” tipărit la Timișoara în 22 decembrie 1989 - foto: ro.wikipedia.org

Manifestul „A căzut tirania” tipărit la Timișoara în 22 decembrie 1989 – foto: ro.wikipedia.org

In aceeasi zi a fost constituit Frontul Salvarii Nationale (FSN), din Consiliul de conducere al acestuia facand parte 39 de persoane.

Ion Iliescu a citit la posturile de radio si televiziune “Comunicatul catre tara al Consiliului FSN”, care avea ca principale obiective: instaurarea unui sistem democratic si pluralist de guvernamant; organizarea de alegeri libere in luna aprilie 1990; separarea puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca in stat.

Armata a trecut de partea demonstrantilor insa acest lucru nu a impiedicat varsarea de sange si in zilele urmatoare ale revolutiei.

Revoluția Anticomunistă din România (16 - 25 decembrie 1989) - foto: blog.f64.ro

Revoluția Anticomunistă din România (16 – 25 decembrie 1989) – foto: blog.f64.ro

În data de 22 decembrie 1989, la primele ore ale zilei, marile uzine bucureştene şi-au încetat activitatea, iar grupuri masive de muncitori de la ”Griviţa Roşie”, ”Vulcan”, ”23 August”, ”Pipera”, ”Republica”, Întreprinderea de Maşini Unelte şi Ansamble Bucureşti au părăsit locul de muncă şi s-au îndreptat spre centrul Capitalei.

Înaintarea lor a fost oprită de baraje formate din trupe de miliţie, securitate şi armată la câteva sute de metri de sediul Comitetului Central al PCR.

Zecile de mii de manifestanţi au produs o enormă presiune asupra dispozitivului militar care a rezistat, fără a riposta. (”România. Date şi fapte. 1989-2009”)

În jurul orei 10.00 are loc o şedinţă la care participă unii membri ai CPEx al PCR.

Nicolae Ceauşescu anunţă că generalul Milea, pe care-l califică drept trădător, s-a sinucis.

La ora 10.59 postul de radio anunţă că prin decret prezidenţial se instituie ”starea de necesitate” pe întreg teritoriul României. Anunţul a fost urmat de ştirea:

Informăm că ministrul forţelor armate a acţionat ca un trădător împotriva independenţei şi suveranităţii României şi, dându-şi seama că este descoperit, s-a sinucis”. Amintind despre ”tensionatul anunţ referitor la sinuciderea generalului Milea, în care se vorbea insistent despre comportamentul trădător al acestuia”,

Peter Siani-Davies menţionează faptul că, ulterior,

circumstanţele morţii lui Milea au fost mult timp subiect de dezbatere”. (”Revoluţia română din decembrie 1989′‘).

Vestea sinuciderii generalului Vasile Milea s-a răspândit imediat.

La aflarea veştii, mii de cetăţeni au pornit spre centrul oraşului.

După ora 11.00, în condiţiile fraternizării armatei cu demonstranţii, generalul Victor Atanasie Stănculescu ordonă ca aceasta să se retragă în cazărmi.

(‘‘Istoria României în date”, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).

Sutele de mii de manifestanţi scandează ”Armata e cu noi!” şi invadează Piaţa Palatului.

O parte din manifestanţi forţează intrările şi pătrund în Comitetul Central.

La ora 12.06, Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu, însoţiţi de Manea Mănescu, Emil Bobu, generalul Marin Neagoe şi două gărzi de corp au părăsit clădirea CC al PCR la bordul unui elicopter.

Elicopterul a ajuns mai întâi la reşedinţa prezidenţială de la Snagov, de unde, după o scurtă escală, a decolat din nou, de data asta doar cu cuplul Ceauşescu şi cu gărzile lor de corp, apoi a aterizat pe un câmp aproape de Titu.

De acolo, soţii Ceauşescu au ajuns cu o maşină în apropiere de municipiul Târgovişte, unde, în jurul orei 15.30, au fost arestaţi. Cei doi au fost ulterior transferaţi la Unitatea Militară 01417 din Târgovişte.

După fuga lui Ceauşescu din Bucureşti, mulţimii care ocupa Piaţa Palatului i s-au alăturat zeci de mii de cetăţeni, care au ieşit din case şi au invadat largile bulevarde ale oraşului.

Mulţimea a năvălit în clădirea Comitetului Central.

Protestatarii au urcat în balconul clădirii, de unde au început să se adreseze mulţimii din Piaţa Palatului, în timp ce manifestanţii scandau ”Libertate!”, ”România!”, ”Nu plecăm!”.

În acelaşi timp, oamenii au început să se adune în jurul sediului Televiziunii.

La radio se transmiteau în direct evenimentele.

Postul de televiziune îşi începe emisiunea având în platou un grup de manifestanţi în frunte cu actorul Ion Caramitru şi poetul Mircea Dinescu, cunoscut disident.

Acesta din urmă anunţă în direct populaţia că ”dictatorul a fugit”, strigând ”Victorie! Fraţi români, am învins!”. (”România. Date şi fapte. 1989-2009”)

Între orele 14.15 şi 16.00 unităţi ale armatei sunt trimise să asigure paza unor obiective importante din Capitală: Televiziunea Română, Casa Scânteii, sediul Comitetului Central, Banca Naţională, Radiodifuziunea Română, Palatul Telefoanelor, alte instituţii şi unităţi de interes strategic.

Blindatele arborează tricolorul, iar militarii poartă brasarde tricolore.

În seara zilei de 22 decembrie 1989 se constituie noul organism al puterii de stat – Frontul Salvării Naţionale (FSN), având drept scop ‘‘instaurarea democraţiei, libertăţii şi demnităţii poporului român”. La posturile de radio şi televiziune a fost transmis ”Comunicatul către ţară” al Consiliului FSN, în care se arăta:

Din acest moment se dizolvă toate structurile de putere ale clanului Ceauşescu. Guvernul se demite, Consiliul de Stat şi instituţiile sale îşi încetează activitatea. Întreaga putere în stat este preluată de Consiliul FSN”. (”Istoria României în date”, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).

A fost făcut cunoscut, totodată, un program vizând democratizarea vieţii politice şi sociale în România.

Programul cuprindea deziderate precum abandonarea rolului conducător al unui singur partid politic şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ; organizarea de alegeri libere în luna aprilie; separarea puterilor în stat; elaborarea unei noi Constituţii; promovarea liberei iniţiative în economie; sprijinirea micii producţii ţărăneşti; democratizarea învăţământului şi culturii; respectarea drepturilor şi libertăţilor minorităţilor naţionale; respectul deplin al drepturilor şi libertăţilor omului; integrarea în procesul de construire a unei Europe unite etc. (”România. Date şi fapte. 1989-2009”).

În Consiliul FSN au fost desemnaţi provizoriu ca membri Ana Blandiana, Doina Cornea, Dumitru Mazilu, Mircea Dinescu, Laszlo Tokes, Dan Deşliu, Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Dan Marţian, Cazimir Ionescu, Domokos Geza, Ion Iliescu şi alţii.

În după-amiaza zilei de 22 decembrie a apărut ”Libertatea”, primul ziar al Revoluţiei române, iar seara au apărut primul număr al ziarului ”Tineretul Liber”, precum şi, în ediţie specială, ziarul ”Scânteia Poporului”.

Televiziunea a transmis în direct evenimentele din Piaţa Palatului din 22 decembrie 1989.

Spre seară apar relatări despre focuri izolate de armă, care apoi se înmulţesc, odată cu lăsarea întunericului.

Se răspândesc zvonuri alarmiste, unele făcând referire la existenţa unor terorişti.

Cei aflaţi în balconul Comitetului Central lansează constant apeluri la calm.

După orele 18.00 şi în tot cursul nopţii de 22 spre 23 decembrie 1989 elemente diversioniste necunoscute deschid focul simultan în mai multe puncte din Bucureşti.

Se înregistrează victime în rândul armatei şi populaţiei civile. Sediul Televiziunii este atacat în forţă, şi pentru puţin timp emisia este întreruptă.

Se trage şi în Piaţa Palatului, fiind vizat sediul Comitetului Central.

În schimbul de focuri din Piaţa Palatului, trăgându-se din clădirea fostului Palat Regal (ce adăpostea Muzeul de Artă) spre clădirea CC al PCR şi asupra mulţimii din piaţă, este incendiată clădirea Bibliotecii Centrale Universitare.

Demonstraţii şi confruntări armate au avut loc în zilele de 21 şi 22 decembrie 1989 şi în celelalte oraşe mari ale ţării – Arad, Oradea, Cluj-Napoca, Sibiu, Braşov, Iaşi, Craiova.

La Timişoara, în 22 decembrie populaţia oraşului a fost pentru a şaptea zi în stradă.

Spre seară, grupuri de diversionişti au declanşat atacuri asupra locaţiilor strategice din oraş şi asupra unităţilor militare. Şi la Sibiu obiective strategice din oraş au fost atacate spre seară de grupuri de diversionişti.

Bilanţul victimelor din timpul evenimentelor din decembrie 1989 a fost de 1.104 morţi (dintre care 160 înainte de 22 decembrie) şi 3.321 răniţi (dintre care 1.107 până la 22 decembrie), potrivit volumului ”Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

23 decembrie 1989

Prima zi fara comunism a romanilor, dupa mai bine de 40 de ani.

În timpul noptii au fost atacate Televiziunea, cladirea Comitetului Central al PCR, Biblioteca Centrala Universitara, care a fost grav afectata de incendii, Ministerul Apararii Nationale.

Zeci de romani si-au pierdut viata in Bucuresti, la Aeroportul Otopeni, precum si in restul tarii.

Peste 1.000 de persoane s-au jertfit pentru libertatea tarii, Romania fiind singura tara din fostul bloc sovietic in care schimbarea regimului s-a facut cu varsare de sange.

Dupa 22 decembrie, evenimentele s-au succedat cu repeziciune.

Ion Iliescu a prezentat la radio si televiziune o declaratie a Consiliului Frontului Salvarii Nationale (FSN) in care a precizat ca pentru conducerea interimara a tarii prioritare au fost “actiunile coordonate de lupta impotriva teroristilor”.

Tot prin intermediul presei s-au lansat o serie de zvonuri, astfel incat incertitudinea domnea pe intreg teritoriul tarii.

Revoluția Anticomunistă din România (16 - 25 decembrie 1989) - foto: Andrei Pandele (preluat de pe: blog.f64.ro

Revoluția Anticomunistă din România (16 – 25 decembrie 1989) – foto: Andrei Pandele (preluat de pe: blog.f64.ro

Consiliul FSN l-a numit in functia de ministru al apararii pe generalul-colonel Nicolae Militaru, asupra caruia existau grave acuzatii de spionaj in favoarea URSS.

Granitele Romaniei au fost redeschise.

Întreaga lume a putut sa urmarească la televizor desfasurarea evenimentelor din România.

Revoluția Anticomunistă din România (16 - 25 decembrie 1989) - Tancurile Armatei în poziţie de apărare în faţa fostului Palat Regal din Bucureşti, 23 decembrie 1989 - foto: historia.ro

Revoluția Anticomunistă din România (16 – 25 decembrie 1989) – Tancurile Armatei în poziţie de apărare în faţa fostului Palat Regal din Bucureşti, 23 decembrie 1989 – foto: historia.ro

De asemenea, in aceeasi zi au fost eliberati din inchisori detinutii politici, printre care si cei cativa ziaristi din gruparea “Romaniei libere” (Petre Mihai Bacanu, Anton Uncu, Mihai Creanga) care, cu un an in urma, protestasera deschis impotriva regimului.

Caderea regimului comunist a facut posibila restabilirea democratiei si redobandirea tuturor libertatilor si drepturilor de catre romani.

 

24 decembrie 1989

La Bucureşti tancuri, TAB-uri, soldaţi patrulau pe străzi. În zonele centrale ale oraşului, Piata Universitatii, Piata Palatului, Piaţa Victoriei si Gara de Nord, încă se trăgea şi se duceau lupte oarbe între presupuşii „terorişti”, militari şi revoluţionari.

Revolutionarii au format patrule la Metrou si pe strazi, care controlau trecatorii, cei suspecti fiind retinuti.

La radio si televiziune, a fost transmis Comunicatul Consiliului Frontului Salvării Naţionale prin care se reafirma victoria Revolutiei si, totodata, erau prezentate masurile exceptionale adoptate de CFSN pentru restabilirea ordinii, încetarea completă şi imediată a focului pe tot teritoriul ţării.

Armata a fost declarată singura instituţie a statului care poate deţine arme de foc, persoanele care intraseră în posesia unor arme urmând să le predea până la 25 decembrie la ora 17:00.

Ion Iliescu semnează decretul de înfiinţare a „Tribunal Militar Excepţional”, care urma să-i judece pe Nicolae şi Elena Ceauşescu.

Revoluția Anticomunistă din România (14 – 25 decembrie 1989) - La Statia de metrou Piata Victoriei - foto preluat de pe www.rador.ro

Revoluția Anticomunistă din România (14 – 25 decembrie 1989) – La Statia de metrou Piata Victoriei - foto preluat de pe www.rador.ro

 

25 decembrie 1989

Dimineaţa, la radio şi televiziune au fost transmise colinde şi, în direct, pentru prima dată, slujba de Crăciun de la Catedrala Patriarhală.

Tot în această zi a avut loc procesul soţilor Ceauşescu în faţa Tribunalului Militar Extraordinar.

 

Procesul și execuția soților Ceaușescu

Generalul Vasile Ionel a fost însărcinat cu organizarea procesului soților Ceaușescu, în legătură cu care Silviu Brucan, Gelu Voican Voiculescu și Ion Iliescu i-au cerut să-i suprime pe Elena și Nicolae Ceaușescu.

Procesul soţilor Elena şi Nicolae Ceauşescu a început la ora 13:20 şi s-a terminat în jurul orei 14:40, în garnizoana 01417 din Târgovişte.

După cum s-a anunțat în cursul serii de luni, 25 decembrie 1989, la Televiziunea Română, capetele de acuzare erau:

1 – Genocid – peste 60.000 victime;

2 – Subminarea puterii de stat prin organizarea de acțiuni armate împotriva poporului și a puterii de stat. Infracțiunea de distrugere a bunurilor obștești, prin distrugerea și avarierea unor clădiri, explozii în orașe etc.

3 – Subminarea economiei naționale.

4 – Încercarea de a fugi din țară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depuse la bănci în străinătate.

În comunicatul citit pe postul national de televiziune s-a mai precizat ca Tribunalului Militar Exceptional a decis ca “pentru aceste crime grave impotriva poporului roman si Romaniei, inculpatii Nicolae Ceausescu si Elena Ceausescu sunt condamnati la moarte si confiscarea averii”.

De asemenea, romanii au fost informati ca “sentinta a ramas definitiva si a fost executata” si ca TVR va prezenta inregistrari din timpul procesului si din momentul punerii in aplicare a hotararii membrilor Tribunalului.

Procesul a avut loc la Garnizoana din Targoviste, judecator fiind Gica Popa, procuror -Dan Voinea, iar avocat al familiei Ceausescu – Nicolae Teodorescu, acesta din urma fiind insa un inchizitor, nu un aparator al clientilor sai.

Liderul comunist nu a recunoscut calitatea completului de judecata, declarand ca nu da socoteala decat in fata Marii Adunari Nationale.

Procesul nu a respectat procedurile legale, iar instituirea Tribunalului Militar Exceptional a fost facuta print-un act scris de mana si semnat cu o zi inainte de uciderea cuplului Ceausescu.

Cel care a emis actul a fost Ion Iliescu, care a semnat ca presedinte al Consiliului FSN.

Implicati in condamnarea la moarte a sotilor Ceausescu au fost si adjunctul ministrului Apararii, generalul Victor Stanculescu, precum si Gelu Voican Voiculescu, care a organizat si inhumarea cuplului.

Sentința de condamnare la moarte, data de Tribunalul Militar Exceptional, a fost pronunțată la ora 14:45 și, deși verdictul admitea recurs, a fost executată cinci minute mai târziu, la ora 14:50, în curtea garnizoanei, lângă clădirea corpului de gardă,  Nicolae si Elena Ceausescu fiind ucisi cu mai multe focuri de mitraliera.

Unul din avocați motivase că din moment ce inculpații nu recunosc tribunalul, nu mai există cale de atac a sentinței, așa că decizia trebuia să devină definitivă.

La scurt timp după execuţie, pe postul naţional de televiziune s-a citit comunicatul privind execuţia soţilor Ceauşescu. Ostilităţile „teroriştilor” încetează aproape în totalitate.

Numărul victimelor revoluţiei a fost de 1142 decedaţi şi 3138 răniţi (conform evidenţelor din anul 2005 întocmite de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor), dar s-a estimat de către procurorii militari care au anchetat cazul revoluţiei că numărul lor ar putea fi sensibil mai mare decât cifrele cunoscute oficial.

Deși au trecut mulți ani de la Revoluţia din Decembrie 1989 multe întrebări au rămas neelucidate pe deplin.

Evenimentele au început ca o revoltă spontană sau au fost provocate de forţe (interne/externe?) care urmăreau înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu de la putere?

A fost o revoluţie sau o lovitură de stat?

A fost un atac terorist provocat de agenturile străine?

Cum se explică numărul mare de victime ucise cu gloanţe ţintite direct în cap?

Dar faptul că răniţi superficial au murit în mod suspect la spital? România a fost supusă unui război electronic?

Generalul Milea s-a sinucis sau a fost asasinat?

Generalii Guşe şi Stănculescu sunt eroi sau criminali?

De ce parte a baricadei a acţionat misteriosul general Vlad, fostul şef al Securităţii?

De ce mulţi din cei care ştiau adevărul despre anumite evenimente au dispărut? etc

Revoluția Anticomunistă din România (16 - 25 decembrie 1989) - Revoluţionari într-un camion al armatei (Bucuresti, decembrie 1989) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Revoluția Anticomunistă din România (16 – 25 decembrie 1989) – Revoluţionari într-un camion al armatei (Bucuresti, decembrie 1989) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

26 decembrie 1989

Frontul Salvării Naţionale formează un guvern provizoriu. Guvernul anunţă modificările din Constituţie, garantează drepturile minorităţilor naţionale, autorizează libera angajare în câmpul muncii, introduce în ţară economia de piaţă liberă şi promite desfăşurarea liberă a alegerilor.

Fotografii de la Revoluția Anticomunistă din România (16 – 25 decembrie 1989)

 

Urmări


 

Reacția internațională

Opinia publică internațională, conducătorii statelor, au început să trimită mesaje de sprijin al revoluției române.

Au trimis mesaje de sprijin: SUA (președintele George H. W. Bush), URSS (președintele Mihail Gorbaciov), Ungaria (Partidul Socialist Ungar), nou-constituitul guvern al Germaniei de Est (în acel moment cele două Germanii nu se uniseră încă), Bulgaria (Petar Mladenov, secretar-general al Partidului Comunist Bulgar), Cehoslovacia (Ladislav Adamec, lider al Partidului Comunist Cehoslovac, și Václav Havel, scriitorul dizident, conducător al revoluției și viitor președinte al Republicii), China (ministrul Afacerilor Externe), Franța (președintele François Mitterrand), Germania de Vest (ministrul de externe Hans Dietrich Genscher), OTAN/NATO (secretarul general Manfred Wörner), Regatul Unit (primul-ministru Margaret Thatcher), Spania, Austria, Țările de Jos, Italia, Portugalia, Japonia (Partidul Comunist al Japoniei) și RSS Moldovenească.

Sprijinul moral a fost urmat de sprijin material.

Mari cantități de alimente, medicamente, îmbrăcăminte, echipament medical, printre altele, au fost trimise în România.

În lume, presa a dedicat pagini și uneori chiar ediții întregi revoluției române și conducătorilor acesteia.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

Preluarea puterii de către CFSN

Dumitru Mazilu, Ion Iliescu și Petre Roman (de la stânga la dreapta), liderii de facto ai CFSN (23 decembrie 1989) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Dumitru Mazilu, Ion Iliescu și Petre Roman (de la stânga la dreapta), liderii de facto ai CFSN (23 decembrie 1989) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Fost membru al conducerii Partidului Comunist și aliat al lui Ceaușescu, înainte de a cădea în dizgrațiile dictatorului la începutul anilor 1980, Ion Iliescu s-a impus ca președinte al Frontului Salvării Naționale.

Frontul Salvării Naționale, format în principal din membri ai eșalonului secund al Partidului Comunist, și-a exercitat imediat controlul asupra instituțiilor statului, inclusiv mediile informative, ca televiziunea și radioul naționale.

FSN a folosit controlul asupra presei în scopul de a lansa atacuri în stil propagandist la adresa oponenților politici, în special partidele democratice tradiționale, care urmau să fie refondate după 50 de ani de activitate subterană (Partidul Național Liberal și Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat).

Cu ocazia primelor alegeri post-comuniste din 20 mai 1990, Silviu Brucan – membru FSN, a susținut că Revoluția din 1989 nu a fost anti-comunistă, fiind doar împotriva lui Ceaușescu.

În 1990, Ion Iliescu a reușit să devină primul președinte ales democratic al României de după Al Doilea Război Mondial.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

Conflictul interetnic de la Târgu Mureș

În perioada 17-19 martie 1990, au avut loc ciocniri sângeroase la Târgu-Mureș între populația de etnie română și cea maghiară.

Aceste evenimente tragice au fost folosite ca pretext pentru reconstituirea unor servicii secrete independente (SRI) sub conducerea lui Virgil Măgureanu.

Majoritatea foștilor angajați ai Securității au fost preluați de acest serviciu.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Mineriadele

Revoluția i-a conferit României o mare solidaritate din partea lumii exterioare.

Inițial, o mare parte din această solidaritate a fost inevitabil redirijată spre guvernul Frontului Salvării Naționale.

Mare parte din acea solidaritate a fost spulberată în timpul mineriadei din iunie 1990 când minerii și poliția au răspuns la apelurile președintelui Iliescu, invadând Bucureștiul și brutalizând studenții și intelectualii care protestau împotriva deturnării revoluției române de către foști membri ai conducerii comuniste sub auspiciile Frontului Salvării Naționale.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Integrarea europeană

Ion Iliescu a rămas o figură centrală a politicii românești, fiind reales pentru al treilea mandat de președinte în 2000, după ce în perioada 1996-2000 președinte al României a fost Emil Constantinescu.

Supraviețuirea politică a fostului om de încredere al lui Ceaușescu a demonstrat ambiguitatea revoluției române, cea mai violentă din anul 1989, dar și o revoluție care, potrivit unora, nu a produs destulă schimbare.

Adrian Năstase a fost învins de Traian Băsescu în alegerile prezidențiale din 2004.

În 2005, a fost inaugurat Monumentul Renașterii Naționale, care comemorează victimele Revoluției.

Din martie 2004, România este membră a NATO, iar din 1 ianuarie 2007 a Uniunii Europene.

 

Victime


 

Pe durata revoluției, potrivit datelor oficiale, numărul decedaților și mutilaților prin împușcare, înainte de 22 decembrie 1989, este de aproximativ 7 ori mai mic decât cel al victimelor înregistrate după această dată.

Conform evidențelor din anul 2005, întocmite de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor (SSPR), instituție aflată în subordinea Guvernului României, numărul total al celor decedați prin împușcare pe durata revoluției a fost de 1142, al răniților de 3138, iar al celor reținuți se ridica la 760.

Au fost înregistrați nu mai puțin de 748 de copii urmași de eroi-martiri.

Cifrele menționate fac referire doar la victimele care au fost declarate, înregistrate și verificate conform Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria revoluției române din decembrie 1989.

Conform datelor din rechizitoriile întocmite de parchetele militare, în rândurile militarilor s-au înregistrat 260 de decedați și 545 de răniți, iar de la Direcția Securității Statului au murit în urma incidentelor din revoluție 65 de angajați și au fost declarați 73 de răniți.

Pro TV a afirmat că 860 oameni au fost omorâți după 22 decembrie 1989.

Altă sursă dă cifra de 306 oameni omorâți între 17 și 22 decembrie 1989.

Conform acestei surse, 112 persoane au decedat în luna decembrie 1989, dar nu se cunoaște data (ziua) decesului, iar 44 de persoane au decedat la spital după Revelion în urma rănilor primite în luna decembrie 1989.

Instituțiile militare implicate în evenimentele din decembrie 1989 au evitat să ofere mult timp date despre cadrele împușcate sau rănite.

După data de 22 decembrie au fost reținuți peste 1000 de civili și circa 1500 de militari, milițieni sau securiști, motivându-se că aceștia ar fi desfășurat acțiuni împotriva revoluției.

Numai de la Direcția a V-a (UM 0666), unitate din cadrul Departamentului Securității Statului care avea ca principale misiuni paza și apărarea conducerii superioare de partid și de stat, dar și a unor obiective considerate de importanță națională, au fost reținute ca suspecte 341 de cadre.

Toți reținuții suspectați de terorism au fost eliberați fără a li se aduce nicio acuzație.

Pentru mușamalizarea unor fapte, sau pur și simplu din nepăsare, multe victime nu au fost înregistrate.

Nu toate persoanele împușcate au fost înmormântate oficial la cimitire ale eroilor, iar unii martori, dar și răniții și reținuții au preferat, din diverse motive, să nu facă declarații.

S-a estimat de către procurorii militari care au anchetat în cauza revoluției că numărul morților și răniților ar putea fi sensibil mai mare decât cifrele cunoscute oficial.

Pe durata confruntărilor din decembrie 1989 au existat victime din ambele tabere (manifestanți și forțe de ordine).

Cele mai multe victime au fost înregistrate la București.

Pe 22 decembrie la ora 23:00, Jean-Louis Calderon, jurnalist francez de la postul de televiziune Canal 5, a fost călcat de șenilele unui tanc în Piața Palatului, la București.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

Incendierea Bibliotecii Centrale Universitare

Biblioteca Centrală Universitară din București a fost incendiată în circumstanțe incerte, peste 500.000 de cărți, împreună cu aproximativ 3.700 de manuscrise, au fost distruse.

 

Studierea Revoluției


 

Cercetarea crimelor comise în timpul revoluției

Adevărul despre Revoluția din decembrie 1989 a fost bine ascuns de guvernanți, care au invocat secretul de stat pentru ca documentele emise în acele zile să nu fie dezvăluite.[69]

Nici o persoană nu a fost oficial acuzată până în momentul de față de comiterea unor acte de terorism în cadrul revoluției din 1989.

Conflictele interetnice din martie 1990 de la Târgu Mureș vor abate un timp atenția opiniei publice de la problemele revoluției. Este de remarcat că mulți dintre politicienii care s-au afirmat în urma acestui conflict, prin eforturile lor de apărare a patriei în fața primejdiei ungurești, s-au arătat ulterior și susținători ai amnistierii vinovaților din decembrie 1989.”[70]
Dosarele care au fost întocmite, câteodată într-un mod sumar, fără respectarea tuturor formalităților, nu au fost prelucrate în mod corespunzător și la termenele legale. Procurorul militar general-maior Dan Voinea – adjunctul în 2008 al șefului Parchetelor Militare, care s-a ocupat cel mai mult cu cazul Revoluția din 1989 și mineriadele de mai târziu – a criticat tergiversarea rezolvării acestor cazuri, dar a fost criticat el însuși de Procurorul General al României, Laura Codruța Kovesi, care a cerut destituirea lui din funcție.

Persoane identificate de anchetatori ca acționând împotriva populației au fost angajați ai fostelor forțe de represiune din Miliție, Armată, Securitate, gărzi patriotice și uneori informatori, aproape în exclusivitate cetățeni români.[72],[73]

Mai târziu – în cadrul a ceea ce a fost numit de cercetătorul american Richard Andrew Hall, ca „revizionism securist” – favorizați ai fostului regim au încercat să răspândească diferite teorii conspiraționiste.

De exemplu, fostul gardian al lui Ceaușescu, locotenentul-colonel de Securitate Dumitru Burlan, îi acuză pe generalii care erau implicați în lovitura de stat condusă de generalul Victor Stănculescu că ei încercau să creeze scenarii fictive cu teroriști, cu scopul de a induce teama și de a aduce armata de partea conspiratorilor.

În schimb, persoanele care au comis atacuri împotriva sediilor milițiilor din câteva județe, în special în județele Harghita și Covasna locuite în majoritate de secui, au fost arestate și judecate, iar milițienii linșați – care erau cadre urâte de populație din cauza contribuției lor la represiunea comunistă – au fost avansați în grad post-mortem, li s-a acordat titlu de revoluționar, iar familiilor lor au fost plătite despăgubiri financiare.

Anchetarea celor care au făcut parte din aparatul represiv al statului comunist și au ucis revoluționari, a fost și ea tergiversată.

În majoritatea cazurilor s-a dispus neînceperea urmăririi penale, ori inculpații au fost achitați, ori au primit amnistie, sau au fost grațiați de președintele României.

Mulți ofițeri și alți demnitari de partid care în decembrie 1989 au contribuit la înăbușirea în sânge a revoltelor populare au fost cooptați în noile structuri ale puterii de stat, sau și-au făcut carieră în lumea afacerilor.

În iunie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis în judecată pe Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Miron Cozma și alții pentru infracțiuni contra umanității săvârșite in timpul mineriadei din iunie 1990.

În decembrie 2018, procurorii de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Iosif Rus și Emil Dumitrescu, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor contra umanității.

Primii trei au fost trimiși în judecată în aprilie 2019.

Din motiv de deces, acțiunea penală a fost împiedicată împotriva acestora: Vasile Milea, Nicolae Militaru, Victor Atanasie Stănculescu, Emil Dumitrescu, Nicolae Eftimescu, Silviu Brucan și Ion Hortopan.

În octombrie 2019, se anunță că dosarul lui Petre Roman va fi trimis judecătorului.

 

Institutul Revoluției

Din 2004 s-a înființat Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989, organism al statului român care are menirea să studieze istoria revoluției.

Conform unei declarații a lui Lorin Fortuna, membru în conducerea acestui institut, „discuțiile despre faptul că a fost revoluție sau lovitură de stat pot avea și o conotație juridică (…) În decembrie 1989 a fost o revoluție, așa este prevăzut și în Constituție, iar cine neagă acest adevăr este pasibil de pedeapsă.”.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

Asociații și inițiative legate de Revoluție

- Asociația 21 decembrie 1989.

- Asociația Memorialul revoluției 16-22 decembrie 1989, Timișoara, înființată pe 26 aprilie 1990, cu scopul statutar de a cinsti memoria victimelor.

- Asociația 17 Decembrie din Timișoara.

- Asociația Răniții revoluției din 22 decembrie 1989, Sibiu.

- Organizația Revoluționară 1989 Arad.

- Asociația răniților și urmașilor celor decedați în decembrie 1989 – Arad.

- Portalul Revoluției, lansat la 27 august 2005 de „Consiliul Municipal Provizoriu de Reprezentare Cetățenească Brașov”.

- Comitetul de Reprezentare a Victimelor Comunismului.

 

18 aprilie 2019 - Dosarul ‘Revoluţiei’/Iliescu a contribuit la instaurarea unei psihoze teroriste; militarii au tras 12 milioane de cartuşe

foto preluat de pe www.agerpres.ro

Procurorii militari care au întocmit rechizitoriul în dosarul “Revoluţiei” susţin că, începând cu 22 decembrie 1989, la nivelul întregii ţări, a fost declanşată o amplă şi complexă acţiune de inducere în eroare – dezinformare şi diversiune – care a dus la instaurarea unei psihoze a terorismului, aceasta fiind principala cauză a numeroaselor pierderi de vieţi omeneşti.

Fostul preşedinte Ion Iliescu este acuzat de procurori că a contribuit în mod direct şi nemijlocit la generarea şi amplificarea acestei psihoze terorist-securiste.

Anchetatorii mai spun că instaurarea psihozei teroriste a dus la peste 1.000 de decese ca urmare a tragerilor haotice cu armament, forţele armate folosind 12.600.000 de cartuşe.

Probatoriul administrat a demonstrat că, începând cu orele 18,30 ale zilei de 22 decembrie 1989, a fost declanşată la nivelul întregii ţări o amplă şi complexă acţiune de inducere în eroare (dezinformare şi diversiune), unică în istoria naţională. Consecinţa acestei situaţii a fost instaurarea la nivelul întregii populaţii a României a unei psihoze a terorismului. Inducerea în eroare a reprezentat principala cauză a numeroaselor pierderi de vieţi omeneşti, vătămări fizice sau psihice, privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional şi distrugerea unor bunuri de patrimoniu“, se arată în rechizitoriul trimis în instanţă.

În opinia procurorilor militari, întreaga populaţie a României a fost supusă în timpul Revoluţiei, în mod deliberat şi profesionist, la o amplă inducere în eroare.

Este elocvent a se reţine că, în timpul Revoluţiei, au fost folosite cu succes toate tehnicile de dezinformare. Demonizarea i-a privit pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, anturajul imediat al acestora, dar şi acele forţe dispuse (chipurile) a-i apăra pe aceştia (cadrele DSS, în principal). Divizarea s-a făcut pe deplin resimţită prin crearea, începând cu 22.12.1989, a două tabere aparent oponente. Pe de o parte, se situau poporul, Armata şi CFSN, iar pe de altă parte, elementele securist-teroriste loiale fostului preşedinte.

Psihoza teroristă instaurată a influenţat cvasi-unanimitatea opiniei publice, aceasta fiind indusă în sfera iraţionalului, consecinţele acestei stări fiind deosebit de grave. Prin modul de propagare al dezinformării – TVR, Radio şi presa scrisă, ţinta psihozei teroriste au constituit-o civilii, dar şi militarii, pe întregul teritoriu al României.

În această situaţie, efectele dezinformării s-au regăsit în numeroase cazuri de foc fratricid, consecinţele fiind survenirea de decese, răniri şi distrugeri de bunuri materiale. Se mai poate observa că scopul inducerii în eroare din cursul lunii decembrie 1989 a fost pe deplin realizat având în vedere că masele populare au fost într-adevăr neutralizate în timp ce puterea totală în stat a fost acaparată de o minoritate politico-militară (grupul Iliescu). (…) Toate deciziile importante, luate începând cu 22 decembrie 1989, nu au implicat manifestarea de voinţă a maselor revoluţionare, fiind luate exclusiv de grupul de decizie politico-militară din CFSN“, susţin procurorii.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

18 aprilie 2019 – Dosarul Revoluţiei/Grupul condus de Iliescu a acţionat abil şi eficient şi a înţeles importanţa televiziunii şi a radioului public

Grupul din jurul lui Ion Iliescu a acţionat abil şi eficient în preluarea puterii politice şi militare în decembrie 1989, componenţii acestei grupări înţelegând foarte bine importanţa televiziunii şi a radioului public în acele momente, se arată în rechizitoriul întocmit de procurorii militari în dosarul “Revoluţiei”.

Parchetul General a dat publicităţii joi un extras din rechizitoriul întocmit în dosarul Revoluţiei, în care au fost trimişi recent în judecată fostul preşedinte Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, fost vice-prim ministru, şi gen. (rtr.) Iosif Rus, fost şef al Aviaţiei Militare.

Conform rechizitoriului, pe fondul degenerării relaţiilor dintre România şi URSS, după momentul “Praga 1968“, dar şi ca urmare a stării de nemulţumire profundă şi generală din societate, s-a coagulat şi a evoluat o grupare dizidentă care a avut drept scop înlăturarea fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu, dar care urmărea menţinerea României în sfera de influenţă a URSS.

Această grupare complotistă a fost formată atât din civili (latura politică), cât şi din militari (latura militară), cu toţii marginalizaţi într-un fel sau altul prin deciziile fostului preşedinte. Componenţii grupului au aparţinut principalelor două filoane militare (MApN şi Direcţia Securităţii Statului), de la nivel mediu până la vârf, dar şi structurilor civile ale statului român. Desigur, nu doar membrii acestui grup au manifestat atitudini ostile regimului Ceauşescu, însă prin funcţiile deţinute (implicit, influenţele exercitate), dar mai ales prin raportare la evoluţia istorică (începând cu 22 decembrie 1989), se poate afirma, fără echivoc, faptul că doar acest grup s-a dovedit eficient în demersul său“, spun procurorii.

Conform rechizitoriului, toate personajele din gruparea lui Iliescu s-au regăsit şi au conlucrat în locaţiile cheie ale zilei de 22 decembrie 1989 şi intervalul următor de timp – TVR, fostul CC al PCR, MApN.

Momentul începerii acţiunii a fost dat pe 22 decembrie 1989, la orele 14,25, în direct la TVR, când cpt. de rang I Emil (Cico) Dumitrescu a transmis următorul mesaj: “Dragi colegi ai promoţiei 1958, vă vorbeşte cel care a fost pentru voi Cico, cel care a venit în marina română împreună cu voi (…) Rog pe tovarăşul Ion Iliescu, cu care am fost coleg, să vină la televiziune. Trebuie, tovarăşi, să ne organizăm”.

Şi s-au organizat. Toţi componenţii grupului Iliescu au preluat puterea totală în stat. Ion Iliescu a fost preşedintele României pentru o perioadă de 10 ani. Generalii (…) şi Nicolae Militaru au deţinut în mod succesiv funcţia de ministru al Apărării. Virgil Măgureanu a fost iniţial consilier al preşedintelui Ion Iliescu, iar apoi primul director al principalului serviciu de informaţii al României – SRI. Emil (Cico) Dumitrescu a fost numit în funcţia de secretar de stat în Ministerul de Interne şi apoi de consilier de stat la Administraţia Prezidenţială. La scurt timp după preluarea puterii de către CFSN, condus de Ion Iliescu, a fost reactivat un număr important de generali şi ofiţeri superiori, cu toţii filosovietici“, se menţionează în rechizitoriu.

În urma apariţiilor televizate, grupul condus de Ion Iliescu a luat decizia deplasării la sediul MApN, după ce lui Iliescu i s-a garantat protecţia Armatei.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

18 aprilie 2019 – Dosarul ‘Revoluţiei’/ În represiunea armată nu au fost implicaţi străini; 1.425 de persoane reţinute pentru terorism au fost eliberate

În acţiunea armată împotriva revoluţionarilor, comandată de Nicolae Ceauşescu în perioada 16 – 22 decembrie 1989, nu au fost implicate persoane din afara ţării, represiunea fiind exercitată de toate structurile militare ale României, şi anume Ministerul de Interne – Direcţia Securităţii Statului şi Ministerul Apărării Naţionale, se arată în rechizitoriul întocmit de procurorii militari în dosarul “Revoluţiei”.

Potrivit rechizitoriului, din probele strânse de procurori rezultă că, în intervalul 16 – 22 decembrie 1989 – orele 12,00, numărul total al decedaţilor a fost de 153 de persoane, au fost înregistraţi 831 de răniţi, fiind reţinuţi/lipsiţi de libertate 890 de revoluţionari.

Represiunea armată exercitată în intervalul 16 – 22 decembrie 1989 împotriva maselor de revoluţionari a fost exercitată de toate structurile militare ale României (MI-DSS, MApN). Coordonarea represiunii a fost făcută de preşedintele Nicolae Ceauşescu (comandant suprem al forţelor armate), prin intermediul vârfurilor de comandă din cadrul MI-DSS şi MApN. Au fost implicaţi direct şi toţi şefii de direcţii militare aparţinând MI-DSS şi MApN. Pe cale de consecinţă, responsabili pentru represiunea revoluţionarilor în intervalul 16-22 decembrie 1989 sunt fostul preşedinte Nicolae Ceauşescu şi vârfurile de comandă ale MApN şi ale MI-DSS“, se arată în rechizitoriu.

Procurorii spun că, în represiunea exercitată de militari până pe data de 22 decembrie 1989, nu au fost implicate persoane din afara ţării, iar străinii reţinuţi după această dată, suspecţi de săvârşirea unor acte de terorism, au fost eliberaţi deoarece suspiciunile nu s-au adeverit.

În perioada de după evenimentele revoluţionare, în spaţiul public s-a speculat că pentru represiunea exercitată până la data de 22 decembrie 1989 au fost folosite şi persoane din afara ţării (în special din zona arabă, date fiind relaţiile foarte bune dintre Nicolae Ceauşescu şi liderii arabi). Cu toate acestea, analiza întregului material probator nu a relevat indicii edificatoare pentru implicarea unor astfel de elemente, în exercitarea represiunii. Aşa cum se va devoala într-un alt capitol, ulterior datei de 22 decembrie, au fost reţinuţi străini suspecţi de săvârşirea unor acte de terorism, însă, fără excepţie, suspiciunile nu s-au adeverit, iar aceste persoane au fost eliberate“, precizează anchetatorii.

Procurorii mai spun că, în decembrie 1989, în contextul răspândirii unei psihoze a terorismului, au fost reţinute 1.425 de persoane sub suspiciunea că erau securist-teroriste, dintre care 25 au fost cetăţeni străini.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

DOCUMENTAR RECORDER. 30 de ani de democrație

de Mihai Voinea si Cristian Delcea

21 decembrie 2019

La finalul Revoluției din decembrie 1989, Ion Caramitru a încheiat transmisia TVR spunând aceste cuvinte: „Să ne bucurăm, vin zile fericite!”. După 30 de ani, ne-am dorit să facem un film despre cum au fost, de fapt, zilele care au urmat.

Despre toate reușitele, dezamăgirile și speranțele care ne-au ajutat să mergem înainte. Despre momentele în care am fost temători și despre cele în care am fost un popor curajos. Despre cum s-a transformat România în toți acești ani.

Am citit cărți de memorii și articole din presa vremii, ne-am petrecut zeci de ore scotocind prin arhive video (de la televiziunile românești până la agențiile de presă internaționale) și am încercat să vorbim cu toți politicienii care au condus România în această perioadă.

A rezultat un documentar de trei ore, dar noi sperăm că el va fi văzut și de generația Tik Tok, despre care se spune că se plictisește după 15 secunde. Ne-am încăpățânat să credem că nu e așa și că putem cuprinde istoria recentă a României într-o poveste care trece dincolo de vârstă, nivel de educație și convingeri politice.

Filmul acesta nu are pretenția de a prezenta adevăruri absolute. El urmărește transformarea României așa cum au văzut-o doi jurnaliști care s-au născut la jumătatea anilor ’80 și au deschis ochii într-o țară liberă.

articol preluat de pe recorder.ro

 

 

 

 

 

Calendar Ortodox 18 decembrie 2024

articol preluat de pe www.calendar-ortodox.ro

(articol in curs de editare)

 

Calendar Ortodox 18 decembrie 2024

†) Sf. Cuv. Daniil Sihastrul;

Sf. Mc. Sebastian şi Zoe;

Sf. Ier. Modest, arhiepiscopul Ierusalimului

 

Sinaxar 18 Decembrie


 

În această lună, în ziua a optsprezecea pomenirea Sfântului Mucenic Sebastian şi Zoe soţia lui şi a celor împreună cu el: Tranchilin, Nicostrat, Claudie, Castor, Tiburtie, Castul, Marcelin şi Marcu.

Sfântul Mucenic Sebastian - foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

Sfântul Mucenic Sebastian – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

Dintre aceşti sfinţi mucenici, Sebastian a făcut parte din senatul roman pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian.

Era de loc din oraşul Milan şi a adus pe mulţi la dreapta credinţă.

Marcelin şi Marcu, fraţi buni şi oameni cu vază şi în privinţa neamului şi în privinţa bogăţiei, au stat închişi” în temniţă vreme îndelungată; au fost supuşi la multe feluri de chinuri şi era să li se taie capetele.

Dar Tranchilin, tatăl lor, elin fiind, şi mama lor Maria, erau cât pe-aci să-i împiedice prin plânsetele lor să sufere pentru Hristos. Şi poate că s-ar fi întâmplat aceasta, dacă fericitul întru pomenire Sebastian n-ar fi păşit atunci cu îndrăzneală, el, cel dintâi (că, mai înainte Sebastian căuta să se ţină ascuns, pentru ca să aducă pe tăinuite pe mulţi la credinţă) şi n-ar fi întărit în credinţă nu numai pe Marcelin şi Marcu, ci trăgând la credinţă şi pe tatăl lor, pe Tranchilin prefectul, pe care l-a învăţat credinţa creştină şi a crezut.

Îndată dar prefectul a chemat la dânsul pe preafericitul Sebastian şi pe preotul Policarp; le-a cerut să-i facă parte de mântuire şi să-l vindece de boala de care suferea. Tranchilin a scăpat de boală, a crezut în Hristos din tot sufletul, a zdrobit idolii din casa lui şi s-a botezat.

Fericitul Galu episcopul a hirotonit pe cei doi fraţi, pe Marcelin şi Marcu, diaconi, iar pe tatăl lor preot.

Pe Sebastian l-a făcut apărător al Bisercii. Pornindu-se prigoana împotriva creştinilor împreună cu aceştia au fost prinşi şi Nicostrat, Claudie, Castor, Tiburtie, Castul şi Zoe.

Au fost chinuiţi în felurite chipuri şi şi-au sfârşit viaţa.

Sfântul Sebastian a fost chemat de Diocleţian la el; a fost cercetat şi pentru că a mărturisit cu îndrăzneală dreapta credinţă s-a tras în el cu săgeţi ca într-o ţintă, i-a fost bătut trupul cu ciomege şi tăiat în bucăţi; şi aşa şi-a dat lui Dumnezeu duhul.

 

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Patermutie, Coprie şi Alexandru, pustnici in Egipt.

Patermutie a fost la început păgân şi capul unei bande de hoţi, dar după ce s-a căit de păcatele sale a fost botezat şi s-a retras în deşert.

Pustnicul şi-a dedicat toată viaţa îngrijirii bolnavilor şi îngropării morţilor.

Pentru faptele bune şi nevoinţele sale, Patermutie a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni.

Preotul Coprie a fost martor al faptelor părintelui Patermutie şi a păstrat însemnări despre viaţa şi minunile acestuia.

Sf. Coprie a povestit această Viaţă preotului Rufin, care la rândul său a povestit-o lui Paladie, Episcopul din Hellenopolis, care a inclus naraţiunea în cartea sa Istoria Lausiacă.

Odată, Sf. Coprie se contrazicea puternic cu un eretic maniheu şi văzând că nu era chip să-l convingă de eretismul său, a propus să se aprindă un foc mare şi să intre amândoi în el ca să arate Dumnezeu credinţa fiecăruia.

Ereticul nu a avut curaj să intre dar Sf. Coprie intrând în mijlocul flăcărilor a rămas nevătămat.

Oamenii l-au slăvit pe Sf. Coprie pentru credinţa lui şi l-au aruncat şi pe eretic în foc.

Acesta a sărit ars şi pârjolit de flăcări încercând să fugă.

Oamenii l-au prins din nou şi l-au mai împins o dată în foc, până când Sf. Coprie a liniştit mulţimea şi l-a lăsat pe eretic să plece.

 

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Eviot.

Sfântul Mucenic Eviot a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian. Era din locul numit Opsichiu, unde se şi născuse.

Prin viaţa lui virtuoasă şi prin minunile ce săvârşea în fiecare zi, aducea pe mulţi la Domnul.

De aceea a suferit nenumărate necazuri de la elini: lipsirea de averi, lanţuri, biciuiri şi tot felul de chinuri pe care le-a răbdat fără cârtire, dar a rămas nevătămat.

Aceasta a adus pe mulţi la credinţa în Hristos, şi sfântul i-a botezat în biserica de acolo, sfinţită de Sfinţii Apostoli Pavel şi Sila.

Pentru aceasta Leontie, ighemonul Cizicului, a trimis de l-a adus la el.

Şi a fost din nou supus la chinuri, dar a rămas teafăr. Apoi a fost aruncat în temniţă. Săvârşind mari minuni, a făcut pe mulţi elini creştini.

Aceasta l-a înfuriat cumplit pe tiran, aşa că a poruncit celor ce se luptă cu sabia, gladiatorilor, să-l junghie.

Dar întuneric a căzut pe ochii lor şi s-au junghiat unii pe alţii.

Rămas nevătămat, mucenicul a fost dus la închisoare.

Pe când era închis s-a auzit că împăratul Constantin cel Mare, a pornit război contra tiranului şi că vine din părţile Apusului spre Răsărit.

Tiranul, de teamă, a poruncit să fie sloboziţi toţi din legături. O dată cu aceia a fost slobozit şi fericitul acesta Eviot şi s-a dus acasă.

A mai trăit cinci ani şi şi-a dat cu pace lui Dumnezeu duhul.

 

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Flor, episcopul Aminsului.

Cuviosul Părintele nostru Flor a trăit în Constantinopol pe vremea împăraţilor Justin cel Nou, Tiberie şi Mauriciu.

Pe tatăl său îl chema tot Flor, iar pe mama lui Eufimia.

Era iscusit în toată ştiinţa şi în cea elinească şi în aceea a Sfintelor şi dumnezeieştilor Scripturi.

Mai întâi a fost scriitor împărătesc, apoi a fost ridicat la dregătoria de patrician.

S-a însurat şi a avut copii. Murindu-i femeia şi copiii de ciumă, a dus viaţă călugărească la una din moşiile lui din Anaplu.

Pentru virtutea lui cea mare a fost făcut episcop al Aminsului. În eparhie a povăţuit bine turma încredinţată lui, a făcut multe minuni şi s-a mutat la Domnul.

 

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Foca şi Ermil, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Zaheu diaconul şi Alfie citeţul, care au pătimit în Cezareea.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei şi făcătoarei de minuni Sofia.

Tot în această zi, pomenirea sfinţirii cinstitei biserici a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu din Halcopratia.

 

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului părintelui nostru Mihail Sincelul, mărturisitorul.

Cuviosul Părintele nostru Mihail Sincelul era din cetatea Ierusalimului, fiul unor părinţi binecredincioşi.

După ce a învăţat bine înţelepciunea elinilor şi a noastră a creştinilor, a îmbrăţişat viaţa singuratică. La moartea tatălui său, mama lui şi cu fiicele ei au intrat într-o mănăstire şi s-au călugărit; iar el s-a dus la mănăstirea Sfântului Sava şi s-a tuns călugăr.

În mănăstire, Sfântul Mihail a vieţuit bine şi a plăcut lui Dumnezeu şi s-a supus la tot felul de nevoinţe pustniceşti.

Pentru aceasta a fost învrednicit cu harul preoţiei. Apoi a intrat într-o peşteră liniştită. Aici veneau des la el Teodor şi Teofan mărturisitorii şi filozofii.

Episcopul Ierusalimului l-a făcut pe fericitul Mihail sincel, iar pe dumnezeieştii fraţi buni, Teodor şi Teofan, preoţi.

După trecere de câtva vreme, s-a iscat în bătrâna Romă o erezie.

Întâistătătorul sfintei cetăţi a Ierusalimului a primit scrisori de la romani ca să trimită nişte oameni pricepuţi, care să fie în stare să pună capăt pricinii iscate acolo.

Şi întâistătătorul Ierusalimului a trimis la Roma pentru un lucru de nevoie ca acesta pe Mihail şi pe fraţii Teodor şi Teofan.

Le-a mai poruncit ca în trecere să dea nişte scrisori sinodale împăratului Leon Armeanul, luptătorul împotriva sfintelor icoane, şi lui Teodot, patriarhul de atunci al Constantinopolului.

Aceşti trei cuvioşi au dat ascultare celui ce i-a trimis, au dat scrisorile şi au spus şi ei multe cuvinte de învăţătură, celor ce grăiau împotriva sfintelor icoane.

La porunca tiranului împărat au fost bătuţi cumplit şi aruncaţi în închisoare.

Dar pentru că sfinţii nu s-au plecat învăţăturilor lor greşite, tiranul i-a bătut din nou.

Pe Teodor şi Teofan i-a osândit cu surghiunul, iar pe fericitul Mihail şi pe fratele său Iov i-a închis în pretoriu.

De acolo Sfântul Mihail a fost trimis împreună cu ucenicul lui într-o mănăstire din Plusiada, după ce a fost legat cu lanţuri grele de gât, de Mihail Cepeleagul.

Din pricina multor chinuiri şi a vârstei înaintate, s-a îmbolnăvit de curgere de ochi şi s-a îngheboşat; dar fericitul Mihail a rămas neclintit, ca un diamant.

Când s-au suit pe tronul împărătesc împăraţii Teodora şi Mihail şi au dat voie ca să cinstească oricine cu îndrăznire icoanele sfinţilor, au fost chemaţi toţi cei surghiuniţi şi au fost învredniciţi cu mari dregătorii.

Împărăteasa l-a rugat atunci şi pe acest mare mărturisitor să primească scaunul patriarhal al Constantinopolului.

El n-a vrut şi a fost făcut patriarh Sfântul Metodie.

Sfântul a fost cinstit iarăşi cu vrednicie de sincel şi a primit întru a sa stăpânire şi odihnă cea mai mare mănăstire din ţară.

După ce a trăit şi restul vieţii în chip cuvios şi bineplăcut lui Dumnezeu, în vârstă de 85 de ani, s-a mutat în pace la Dumnezeu, în ziua a optsprezecea a lunii decembrie.

 

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Modest, arhiepiscopul Ierusalimului.

Sf. Ier. Modest, arhiepiscopul Ierusalimului - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Ier. Modest, arhiepiscopul Ierusalimului – foto preluat de pe doxologia.ro

Cel întru sfinţi Părintele nostru Modest, patriarhul Ierusalimului, s-a născut din părinţi ortodocşi, în oraşul Sebastia.

Tatăl său se numea Eusebiu, iar mama lui Teodula era stearpă.

La rugăciunea celor doi soţi, Dumnezeu le-a dat un fiu, pe acest mare părinte, după 40 de ani de împreună-vieţuire.

După naşterea acestui mare părinte, tatăl său a fost pârât lui Maximian că este creştin.

A fost legat şi închis în temniţă.

Când a auzit Teodula s-a dus şi ea la închisoare cu copilul.

Acolo, rugându-se amândoi Domnului, şi-au dat în pace, în mâinile îngerilor, duhurile lor, şi au fost mucenici prin voinţă.

Paznicii închisorii i-au găsit morţi, iar pe copil viu între ei.

L-au luat şi l-au dus lui Maximian.

Copilul era de cinci luni. Văzând Maximian că e frumos şi plăcut, l-a dat unui senator să-l crească bine, ca să ajungă vrednic să slujească lui Zeus.

Pe când era crescut de acela, fericitul Modest a aflat cine i-au fost părinţii şi că au murit pentru Hristos.

La vârsta de 13 ani a dat peste un dascăl creştin.

Acesta l-a învăţat dreapta credinţă şi s-a lipit fericitul cu tot sufletul de ea.

Avea însă o durere, că trăieşte cu elinii.

Odată împăratul Maximian a poruncit ca toată lumea să aducă jertfa idolilor.

Atunci fericitul s-a dus la mormântul părinţilor lui şi s-a rugat lor din toată inima să-l scape din mâna elinilor ca să fie învrednicit şi de dumnezeiescul Botez.

Şi l-a găsit un argintar din Atena care l-a luat cu el şi l-a dus la Atena.

Pe cale a făcut sfântul felurite minuni.

Ajunşi la Atena, l-a dus la arhiereu ca să-l înveţe tainele credinţei şi să-l boteze.

Pe când se săvârşea Botezul, argintarul a văzut că s-a pogorât un stâlp de foc din cer şi s-a sprijinit pe capul celui ce se boteza.

După botez a vindecat de o boală aducătoare de moarte pe fratele argintarului, numai cu rugăciunile şi cu atingerea mâinii.

A vindecat şi pe un om îndrăcit.

Mai târziu au murit argintarul şi soţia lui.

Argintarul îl înscrisese şi pe el în testament ca moştenitor, împreună cu fiii lui.

Sfântul însă a dăruit partea sa de moştenire fiilor argintarului, iar el s-a dus în locuri pustii de tot şi trăia acolo în schimnicie.

Fiii argintarului, văzându-l cinstit de toţi, de invidie n-au mai putut răbda.

Şi când au plecat pentru neguţătorie, l-au înduplecat pe fericit să meargă cu ei.

În Egipt l-au vândut rob unui necredincios, de la care a avut multe de suferit, vreme de şapte ani.

Cu rugăciunile stăruitoare către Dumnezeu, l-a izbăvit pe stăpânul lui de rătăcirea păgânească şi l-a înduplecat să se boteze.

L-a vindecat şi de o boală grea.

După moartea stăpânului lui s-a dus să se închine Mormântului celui de viaţă purtător al Domnului.

Apoi s-a dus la Muntele Sinai; şi acolo slujind lui Dumnezeu a săvârşit multe minuni.

La moartea arhiereului Ierusalimului, fericitul Modest, cu descoperire dumnezeiască, a fost hirotonit arhiereu al Ierusalimului în al cincizeci şi nouălea an al vieţii lui.

A făcut multe minuni şi ca arhiereu.

Pe fiii argintarului care veniseră la Ierusalim pentru neguţătorie şi care îl vânduseră în Egipt şi nu ştiau ca el e arhiereul cetăţii, nu numai că nu s-a răzbunat pentru cele făcute, dar i-a şi primit cu dragoste; i-a găzduit cu bunăvoinţă şi le-a făcut bine cu dărnicie.

Şi astfel acest mare părinte vieţuind cu cuvioşie, ca arhiereu 38 de ani, iar de totul ani 97, s-a mutat în veşnicele locaşuri.

 

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Cuviosului Părintele nostru Daniil Sihastrul († 1496).

Acest cuvios părinte s-a născut din părinţi dreptmăritori creştini într-un sat nu departe de Rădăuţi.

Din copilărie cuprins de o deosebită râvnă către cele duhovniceşti a părăsit casa părintească şi a trăit o vreme în obştea cuvioşilor părinţi de la biserica Sfântul Nicolae din Rădăuţi, nevoindu-se la sporirea credinţei şi a faptelor bune, iubind foarte mult rugăciunea şi privegherile de toată noaptea.

Îmbogăţindu-se în cunoştinţele teologice din citirea cărţilor de slujbă şi din sfinţii părinţi, arătând ascultare şi smerenie în toate cele încredinţate de stareţul acestei sfinte obşti călugăreşti de la Catedrala din Rădăuţi, a primit chipul îngeresc al vieţii călugăreşti, cu numele de David.

Râvna spre şi mai multe nevoinţe duhovniceşti l-a mânat la mănăstirea Sfântului Lavrenţie, aproape de satul Laura de astăzi.

În acest loc de sihăstrie, ziua lucra împreună cu toţi ostenitorii sfintei mănăstiri, iar noaptea, în chilia sa, petrecea în necontenită rugăciune şi priveghere.

Cunoscându-i râvna şi simţindu-i dorinţa neîncetată după Dumnezeu, la sfatul părintelui său duhovnicesc, stareţul acestei Lavre i-a dat schima cea mare, primind numele de Daniil.

Nu după multă vreme de la primirea stării de schimnic, cu binecuvântarea stareţului său, se retrage în locurile tainice ale codrului, lângă pârâul cu numele Viteu, localitatea Putna, unde cu ajutorul ciobanilor şi al altor iubitori de viaţă duhovnicească şi-a săpat într-o stâncă o chilie pe care o vedem şi astăzi, nu departe de Mănăstirea Putna.

Cunoscut ca mare nevoitor şi stăruitor în rugăciune, Cuviosul Daniil este cercetat de foarte mulţi credincioşi spre a-i cere sfat şi îndrumare de învăţătură şi trăire creştinească şi a se ruga lui Dumnezeu pentru vindecare de bolile sufleteşti şi trupeşti.

Un alt loc unde a sihăstrit Cuviosul Daniil este şi stânca Şoimului, lângă Voroneţ, unde, de asemenea, era căutat de credincioşi pentru folosul lor duhovnicesc.

Între nenumăraţii săi fii duhovniceşti care-l cercetau adesea, pomenim pe dreptcredinciosul voievod Ştefan cel Mare, aşa cum arată cronicile şi multe alte însemnări din paginile de istorie a neamului şi Bisericii noastre strămoşeşti.

Cuvintele încrustate pe piatra de mormânt a cuviosului Daniil, pusă de Dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare:

Acesta este mormântul părintelui nostru David, schimnicul Daniil“, arată legătura duhovnicească a fiului cu părintele său duhovnicesc.

De aici şi rânduiala statornicită de Biserica noastră ca aceşti doi mari bărbaţi preaiubitori de Dumnezeu să fie cinstiţi deopotrivă ca unii care au fost uniţi în rugăciune, în credinţa curată şi în iubire de Biserică şi neam.

După îngroparea sa, în biserica mănăstirii Voroneţ, unde a povăţuit multă vreme pe ostenitorii acelei obşti, Sfântul Cuvios Daniil a fost şi este cinstit ca părinte duhovnicesc, pomenit fiind împreună cu Sfântul şi Marele Mucenic Gheorghe, ca ocrotitori ai acelei Sfinte Mănăstiri.

La mormântul său străjuieşte un sfeşnic cu lumânare aprinsă, iar credincioşii vin continuu spre a primi binecuvântare şi ajutor duhovnicesc, dobândind vindecări de bolile sufleteşti şi trupeşti, aşa cum se arată în diferite scrieri până în vremea noastră.

Chipul Cuviosului Părinte Daniil Sihastrul este zugrăvit alături de cel al Mitropolitului Grigore Roşca, alt fiu duhovnicesc al său, pe peretele exterior al Bisericii Voroneţ, deasupra uşii de intrare, pe latura de sud a acesteia.

Pe pergamentul pe care Cuviosul Daniil îl ţine în mână stă scris:

“Veniţi fraţilor, de mă ascultaţi, învăţa-vă-voi frica Domnului…“.

Aceasta frică de Dumnezeu, care este începutul înţelepciunii, să ne călăuzească în toate zilele vieţii noastre cu rugăciunile Sfântului Cuviosului Părintele nostru Daniil Sihastrul. Amin.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul († 1496)

foto preluat de pe ziarullumina.ro

articol preluat de pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro

 

Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul


 

Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul de la Voroneț a viețuit în secolul al XV-lea în partea de nord a Moldovei, nevoindu-se în viața călugărească cea mai mare parte a vieții sale.

Conform tradiției, el a fost unul dintre ucenicii Cuviosului Leontie de la Rădăuți, iar mai târziu a ajuns sfătuitor al Binecredinciosului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt al Moldovei.

Biserica Ortodoxă îl prăznuiește în ziua de 18 decembrie.

Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul († 1496) - foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul († 1496) – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

Cuviosul Daniil Sihastrul s-a născut pe la începutul secolului al XV-lea, probabil din părinți săraci (1), într-un sat din apropierea orașului Rădăuți, primind la botez numele de Dumitru.

Fiind trimis să învețe carte la mănăstirea Bogdana din Rădăuți, dovedește chemare pentru viața călugărească, intrând în monahism la această mănăstire la vârsta de șaisprezece ani; primește la călugărie numele de David.

Ulterior, doritor de nevoințe mai aspre, pleacă la schitul Laura de pe valea Putnei, ctitoria Sf. Leontie de la Rădăuți.

Conform tradiției, aici l-a avut drept călăuzitor duhovnicesc chiar pe cuviosul Leontie.

Aici îmbunătățitul monah David primește schima cea mare și numele de Daniil.

De la schitul Laura, cuviosul Daniil se retrage în munte, pe o stâncă de pe malul pârâului Vițeu.

În stâncă își cioplește un paraclis și o chilie dedesubtul acesteia, unde își continuă nevoințele.

Faima lui se răspândește cu timpul din ce în ce mai mult, la el venind mulți doritori de viață și călăuzire duhovnicească.

Renumele său îl face cunoscut chiar până la curtea domnească de la Suceava, unde stăpânea binecredinciosul voievod Ștefan cel Mare.

Potrivit tradiției, domnitorul venea de multe ori să ceară sfătuire de la cuviosul Daniil.

Se spune că sfântul Daniil este cel care l-a îndemnat pe domn să întemeieze Mănăstirea Putna (sfințită în anul 1470), arătându-i și locul cel mai bun pentru ctitoria sa.

Tot tradiția spune că, iubitor de liniște și singurătate, dar și ca să nu fie silit să primească tronul mitropolitan al Moldovei după mutarea la Domnul a mitropolitului Teoctist I (1452-1477), sfântul Daniil își părăsește chilia de lângă noua mănăstire Putna.

Se retrage într-un loc singuratic de pe malul pârâului Voroneț, săpându-și o nouă chilie în piatră.

Viețuind aici în nevoințe aspre și rugăciune, a primit de la Dumnezeu darul vindecărilor, al alungării demonilor, precum și cel al sfătuirii duhovnicești și alinării celor în suferință.

Astfel, și aici sfântul a fost înconjurat de ucenicii care îi căutau sfaturile și îndrumarea duhovnicească.

Ca părinte duhovnicesc al multor ucenici, se consideră că sfântul Daniil a stat la baza unei înnoiri isihaste a monahismului din Moldova.

Între ucenicii acestuia s-a aflat și viitorul mitropolit al Moldovei, Grigorie Roșca.

În anul 1488, în apropierea locului unde se nevoia cuviosul Daniil, binecredinciosul voievod Ștefan cel Mare poruncește întemeierea unei noi mănăstiri, viitoarea Mănăstire Voroneț, care va fi ridicată în numai câteva luni.

Conform tradiției, cuviosul Daniil a devenit apoi primul egumen al noii mănăstirii, povățuind obștea înfloritoare a acesteia vreme de vreo zece ani.

Istoricii bisericești contemporani consideră că sursele nu confirmă această tradiție, sfântul neavând probabil titlul oficial de egumen, fiind însă numit de către contemporani și autori din perioada imediat următoare acestuia stareț cu referire la calitatea sa de părinte și călăuzitor duhovnicesc al ucenicilor săi monahi.

Nu se cunoaște data la care sfântul Daniil a trecut la Domnul.

El a fost înmormântat în pronaosul mănăstirii Voroneț, în partea de sud.

 

Cinstirea și proslăvirea ca sfânt


 

Cuviosul Daniil Sihastrul a fost cinstit încă din viață ca un monah cu viață sfântă și înduhovnicită, iar mai târziu ucenicii săi îl vor cinsti îndeosebi ca sfânt.

Astfel, prima reprezentare cunoscută a cuviosului Daniil ca sfânt datează din secolul al XVI-lea, din vremea voievodului Petru Rareș și a mitropolitului Grigorie Roșca.

În anii 1534-1535, când este pictată biserica mănăstirii Voroneț, cuviosul Daniil este zugrăvit în pridvorul mănăstirii, fiind numit „Sfântul Daniil”.

Numele cuviosului Daniil pomenit și cinstit ca sfânt se găsește într-un mare număr de surse datând din secolele XVI-XVIII-lea (2).

Ca o dovadă în plus a cinstirii de care s-a bucurat de-a lungul timpului sfântul, de numele cuviosului Daniil se leagă și o mulțime de povestiri și legende populare.

Canonizarea sa explicită s-a făcut însă mult mai târziu.

Astfel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat oficial canonizarea sfântului Daniil Sihastrul, alături de cea a mai multor sfinți români, pe 20-21 iunie 1992, rânduindu-i ca dată de prăznuire ziua de 18 decembrie.

În zilele noastre, chilia sfântului de lângă Mănăstirea Putna este un loc de pelerinaj binecunoscut, semn al evlaviei credincioșilor față de cuviosul Daniil.

Totodată, mai multe biserici și mănăstiri sau schituri, precum și mai multe așezăminte culturale și sociale ale Bisericii Ortodoxe poartă numele și/sau hramul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul. (3)

 

Moaște


 

Moaștele cuviosului Daniil Sihastrul se află în mormântul lui de la Mănăstirea Voroneț.

O părticică din moaștele sale (un fragment de claviculă) se păstrează spre cinstire la Mănăstirea Putna, unde a fost adusă în secolul al XVIII-lea (4).

 

Imnografie


 

Troparul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul

Glasul al 8-lea:

Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; căci luând Crucea, ai urmat lui Hristos; și luptând, ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii se bucură, Preacuvioase Părinte Daniile, duhul tău.

Condacul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul

Glasul al 3-lea:

Viață îngerească ai petrecut pe pământ, chip și pildă făcându-te ucenicilor tăi. Prin rugăciuni, posturi îndelungate și privegheri, te-ai învrednicit a sălășlui în pământul celor blânzi, Sfinte Daniil de Dumnezeu cinstitorule, podoaba sihaștrilor și lauda călugărilor.

 

Iconografie


 

Sfântul Daniil Sihastrul este pictat după modelul primelor imagini disponibile, datând din secolul al XVI-lea, respectiv după reprezentarea din pridvorul mănăstirii Voroneț și după o altă reprezentare dintr-un Tetraevangheliar dăruit mănăstirii Voroneț de către mitropolitul Grigorie Roșca, ucenic al sfântului.

Astfel, în pridvorul de la Voroneț, cuviosul Daniil este zugrăvit sub chipul sfinților cuvioși, slab, cu o barbă albă, ascuțită și nu foarte lungă și plete albite; poartă într-o mână un toiag, iar în cealaltă un sul de pergament pe care scrie, în slavonă:

Veniți, fraților, de mă ascultați. Învăța-vă-voi frica Domnului; cine este omul…”.

Iar în imaginea din Tetraevangheliar este zugrăvit în chip asemănător, purtând însă în locul pergamentului o cruce.

Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul († 1496) frescă de la Mănăstirea Voroneț - foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul († 1496) frescă de la Mănăstirea Voroneț – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

 

Note

1 – Unele surse consideră că acesta provenea dintr-o familie boierească.

2 – A se vedea un inventar detaliat al acestora în Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Sfinți daco-romani și români, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1994, pp. 72-76 (fragment disponibil online aici).

3http://sfdaniilsihastrul.blogspot.com/2010/06/scurta-preyentare-manastirii-sf-daniil.html

4 - Părerea conform căreia fragmentul de moaște de la Putna ar fi un deget, sau chiar degetul cu care ar fi indicat lui Ștefan cel Mare locul unde să construiască mănăstirea Putna, este contrazisă de responsabilii mănăstirii Putna. Părerea ar putea avea ca punct de plecare asemănarea fragmentului de claviculă cu un deget.

 

Viața Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul


 

articol preluat de pe doxologia.ro

Sf. Cuv. Daniil Sihastrul (†1496) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Cuv. Daniil Sihastrul (†1496) – foto preluat de pe doxologia.ro

Cuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul a fost unul din cei mai mari sfinți pe care i-a odrăslit pământul Moldovei, mare dascăl al pustiei și povățuitor al călugărilor.

Acest sfânt al neamului nostru s-a născut într-o familie de oameni săraci de pe moșia mănăstirii Sfântul Nicolae din Rădăuți, la începutul secolului al XV-lea, primind din botez numele de Dumitru. Fiind ales de Dumnezeu din sânul maicii sale pentru viața cea îngerească a pustnicilor, s-a dovedit din pruncie purtător de Hristos. Că niciodată nu lipsea de la biserică, nici nu se juca asemenea cu ceilalți copii, nici nu căuta odihnă și mâncare; ci mereu se ruga, și întru toate ascultă de părinți.

Când avea vârsta de zece ani, fiind dat să învețe carte în mănăstirea Sfântul Nicolae din Rădăuți, copilul Dumitru, deși tânăr cu vârsta, s-a dovedit bătrân cu înțelegerea. Căci în puțină vreme a deprins Ceaslovul și Psaltirea pe de rost, precum și nevoința cea duhovnicească, adică rugăciunea cea de taină a inimii, postul, smerenia și păzirea minții de gânduri rele. Pentru aceasta cuvioșii călugări foarte mult îl iubeau și se foloseau de blândețea și priceperea lui, căci era întotdeauna umbrit de darul Duhului Sfânt.

După cinci ani de ucenicie, tânărul ostaș al lui Hristos s-a făcut călugăr în această mânăstire, primind numele marelui prooroc și împărat David. Și era întru toate ascultător cuvioșilor părinți, având ca dascăl și părinte duhovnicesc pe mult nevoitorul și purtătorul de Dumnezeu Sfântul Ierarh Leontie de Rădăuți.

Acest tânăr monah David era foarte râvnitor în nevoința vieții călugărești. Cel mai mult iubea liniștea, postul și rugăciunea. Zilnic nu gusta nimic până la asfințitul soarelui, iar uneori postea desăvârșit câte trei și chiar cinci zile și se hrănea numai cu legume și ierburi. În ascultare era tăcut, blând și tuturor supus, iar la biserică zăbovea ziua și noaptea ca o candelă mereu nestinsă. Încă și la chilie dormea puțin pe un mic scăunel, mereu veghind și cugetând la cele dumnezeiești. Iar dintre cărți cel mai mult iubea Psaltirea, pe care o știa pe de rost și o repeta zilnic.

Așa nevoindu-se câțiva ani de zile, Cuviosul David s-a făcut vas al Sfântului Duh, învrednicindu-se de darul preoției și al facerii de minuni. Mulți bolnavi, auzind de minunile ce se făceau prin rugăciunile lui, alergau la smeritul ieromonah David și se vindecau de suferințele lor. Alții veneau să-i ceară sfat, că era foarte înțelept în cuvânt și înainte-văzător, iar alții veneau să-și mărturisească păcatele, căci ajunsese cuviosul vestit duhovnic în părțile de nord ale Moldovei.

Văzând ieromonahul David că este înconjurat de lume și nu mai are liniște de rugăciune, temându-se de duhul slavei deșarte, a luat binecuvântare de la episcopul de Rădăuți și s-a retras la mănăstirea Sfântul Lavrentie (Laurențiu). Dar și acolo îl căutau credincioșii, precum și cei bolnavi de duhuri necurate. Cuviosul David însă ziua făcea ascultare și stătea între oameni, iar noaptea priveghea, se ruga și împletea coșuri de nuiele pentru obște. Așa își omora cuviosul ispitele tinereții și cugetul slavei deșarte.

Odată l-a trimis egumenul cu oarecare ascultare în orașul Șiret. Acolo, înconjurându-l credincioșii, a zăbovit cuviosul o zi, neputând a se întoarce la timp în mănăstire. Atunci egumenul i-a dat canon să nu mai iasă o vreme din lavră. Deci, smerindu-se ieromonahul David, și-a împlinit cu bucurie canonul, dând slavă lui Dumnezeu pentru toate.

Trecând câțiva ani și Cuviosul David sporind mult în nevoința duhovnicească, se simțea chemat de Duhul Sfânt la viața pustnicească. Sufletul său era rănit de dragostea lui Hristos și dorea să-L slăvească neîncetat cu îngerii și cu sihaștrii din codrii Carpaților.

Deci, primind binecuvântare de la egumenul mănăstirii Sfântul Lavrentie, a îmbrăcat mai întâi marele și îngerescul chip al schivniciei, schimbându-și numele din David în Daniil. Apoi, tăinuindu-se de lume, cu puțin înainte de anul 1450, s-a retras singur în adâncul codrilor pe valea pârâului Secu din județul Neamț, unde mai târziu a luat ființă mânăstirea Sihăstria. Aici s-a nevoit paisprezece ani în aspre osteneli călugărești. Dar, văzându-se înconjurat de lume, s-a retras în nordul Moldovei, aproape de sihăstria Putna.

Călăuzit de Dumnezeu, Cuviosul Daniil și-a făcut aici mai întâi o colibă de lemn pe valea pârâului Vițeul. Apoi, aflând o stâncă mare în apropiere, și-a săpat cu dalta o mică chilioară în peretele stâncii, cât să poată încăpea. Alături și-a săpat o altă încăpere, drept paraclis de rugăciune, cum se vede până astăzi. În această stâncă s-a nevoit Cuviosul Daniil în plăcere de Dumnezeu mai mult de douăzeci de ani.

Nevoința Preacuviosului Părintelui nostru Daniil Sihastru în chilia de la Putna era aceasta: Ziua și noaptea priveghea în neîncetată rugăciune și cugetare la cele dumnezeiești, postind până la asfințitul soarelui și dormind foarte puțin pe un mic scaun de lemn. Din chilie nu ieșea deloc toată săptămâna. Mâncarea lui era formată din pesmeți de pâine, rădăcini și ierburi, iar lucrul mâinilor sale era împletirea coșurilor de nuiele. Duminica săvârșea Sfânta Liturghie și se împărtășea cu Trupul și Sângele lui Hristos, apoi primea pe cei ce veneau la el pentru vindecare de boli și pentru cuvânt de folos. În posturi se înfrână câte trei și uneori cinci zile și avea darul rugăciunii și al lacrimilor.

Pentru sfințenia vieții sale, pentru postul îndelungat și pentru privegherile cele de toată noaptea cu rugăciuni și cu lacrimi, Cuviosul Daniil Sihastrul a fost multă vreme ispitit de diavoli, căutând să-l alunge din pustie sau să-l arunce în păcatul cel cumplit al slavei deșarte. Dar el, cerând ajutorul lui Hristos și cu puterea Sfintei Cruci, biruia toate cursele diavolului. Pentru aceea, în puțină vreme s-a învrednicit de la Dumnezeu de darul lacrimilor, al mai înainte-vederii și al vindecării de boli. Căci izgonea duhurile necurate din oameni numai cu cuvântul și vindecă tot felul de bolnavi. Apoi cunoștea cugetele cele ascunse și spunea multora tainele cele viitoare, căci era plin de darul Duhului Sfânt.

Pentru niște daruri ca acestea, numele Cuviosului se făcuse cunoscut în toată țara Moldovei, iar poporul, de la mic până la mare, l-a numărat din tinerețe în ceata sfinților. Cei mai mulți îl numeau Sfântul Daniil, Sihastrul cel Bătrân, căci era părinte și povățuitor al tuturor sihaștrilor din nordul Moldovei. Alții, îndeosebi călugării, îl numeau Sfântul Daniil Schimonahul. Iar după mutarea sa din trup, era numit în popor Sfântul Daniil cel Nou, ca să-l deosebească de alți cuvioși cu același nume.

În anul 1451, întâmplându-se grabnică moarte domnului țării, Bogdan Voievod, fiul său, Ștefan, cu greu a scăpat de primejdie. Dar, auzind de nevoința și minunile Sfântului Daniil Sihastrul și fiind în grea strâmtoare, a fost călăuzit de Duhul Sfânt la chilia lui. Aici, poposind câteva zile, și-a mărturisit cugetele înaintea Cuviosului și a primit de la el dezlegare de păcate și multe cuvinte de mângâiere. Apoi, liniștindu-i sufletul, marele sihastru l-a binecuvântat și s-a rugat pentru dânsul, apoi i-a proorocit că în curînd va fi domn al Moldovei și l-a liberat cu pace.

În primăvara anului 1457, Ștefan cel Mare, ajungând pe scaunul Moldovei, s-a încredințat de împlinirea proorociei Sfântului Daniil Sihastrul și de darul lui Dumnezeu care era întru dânsul. Din anul acela, Cuviosul i-a fost marelui domn cel dintâi sfetnic, duhovnic și rugător către Dumnezeu. Adeseori voievodul poposea la chilia lui și își mărturisea păcatele, apoi cerea cuvânt de folos și nimic nu făcea fără rugăciunea și binecuvântarea lui. Iar Cuviosul îl îmbărbăta și îl îndemna să apere țara și creștinătatea de mâinile păgînilor, încredințându-l că de va zidi după fiecare luptă câte o biserică spre lauda lui Hristos, în toate războaiele va birui.

Astfel, ascultându-l, Ștefan cel Mare a apărat cu multă vitejie Biserica lui Hristos și țara Moldovei după căderea Bizanțului, aproape o jumătate de secol, câștigând patruzeci și șapte de războaie și înălțând patruzeci și opt de biserici. În felul acesta, Sfântul Daniil Sihastrul s-a dovedit un mare apărător al Ortodoxiei românești și ctitor duhovnicesc al mănăstirilor înălțate la îndemnul său.

Odată, poposind domnul Moldovei în chilia Cuviosului, a fost îndemnat de marele sihastru să zidească în apropiere de chilia sa o mănăstire de călugări, întru pomenirea Adormirii Maicii Domnului, către care avea mare evlavie. Deci, ascultându-l Ștefan Voievod și împreună alegând locul, cu binecuvântarea lui s-a început în anul 1466 zidirea Mănăstirii Putna. Iar în anul 1470, când s-a sfințit acest dumnezeiesc locaș, însuși Sfântul Daniil a luat parte, fiind cinstit de toți ca un al doilea ctitor.

Se mai spunea despre dânsul că, voind Ștefan Vodă să-i încredințeze mănăstirea, de multe ori l-a rugat să fie egumen și părinte duhovnicesc al Putnei. Dar Cuviosul, socotindu-se nevrednic de o cinste ca aceasta și iubind mai mult liniștea, a rămas mai departe la mica lui chilie din peșteră.

Pentru sfințenia vieții sale, Cuviosul Daniil Sihastrul s-a dovedit din tinerețe purtător de Hristos și mare dascăl al liniștii și rugăciunii lui Iisus. În timpul vieții sale nu era în Moldova alt sihastru și duhovnic mai vestit, nici alt lucrător și dascăl al rugăciunii mai iscusit decât el. De aceea, toți egumenii și duhovnicii din nordul Moldovei, ca și dregătorii din sfatul țării îl aveau de părinte duhovnicesc.

Urmând exemplul vieții sale, numeroși călugări iubitori de liniște din chinovii se retrăgeau în pustie cu binecuvântarea Cuviosului Daniil și deveneau sihaștri și lucrători sporiți ai rugăciunii lui Iisus. Astfel, acest mare ascet al Moldovei, avea prin mănăstiri și sate numeroși fii duhovnicești, iar prin munți și prin codri avea peste o sută de ucenici sihaștri, care se nevoiau în plăcere de Dumnezeu, după sfatul său.

Într-adevăr, Sfântul Daniil Sihastrul a creat în Moldova de nord o mare mișcare isihastă, aproape fără egal, înnoind astfel pentru multă vreme viața duhovnicească în mănăstiri și schituri și ridicând o întreagă generație de sihaștri și rugători ai neamului.

După anul 1470, văzând Cuviosul că la Putna nu mai are liniște din cauza mănăstirii și a mulțimii credincioșilor ce veneau aici, a părăsit chilia în care se nevoise peste douăzeci de ani și s-a retras în taină în pădurile seculare din jurul Mănăstirii Voroneț. Aici se nevoiau ca la cincizeci de călugări sub povățuirea ieroschimonahului Misail, vrednic ucenic al Sfântului Daniil. Deci, aflând un loc retras în preajma mănăstirii, și-a făcut o mică chilie sub stâncă numită Șoimul și aici se ostenea Cuviosul în desăvârșita liniște și plăcere de Dumnezeu.

Însă n-a trecut multă vreme și îndată numele lui s-a făcut cunoscut în toate satele din partea locului, încât veneau la el tot felul de bolnavi, paralizați, oameni stăpâniți de duhuri necurate și se vindecau. Credincioșii, neputând ajunge la chilia lui, așteptau jos în mănăstire. Iar Cuviosul cobora noaptea, se rugă pentru ei, le spunea pricina suferinței, îi sfătuia, îi binecuvânta și îi trimitea sănătoși la casele lor.

În vara anului 1476, Ștefan cel Mare, pierzând lupta de la Războieni în fața turcilor, s-a dus la chilia Sfântului Daniil Sihastrul, bunul său părinte duhovnicesc de la Voroneț. Deci „bătând Ștefan Vodă în ușa sihastrului să-i descuie, a răspuns sihastrul să aștepte Ștefan Vodă afară până va termina ruga. Și după ce și-a terminat sihastrul ruga, l-au chemat în chilie pe Ștefan Vodă. Și s-a spovedit Ștefan Vodă la dânsul. Și a întrebat Ștefan Vodă pe sihastru ce să facă, că nu poate să se mai bată cu turcii. Închina-vă țara la turci sau nu? Iar sihastrul a zis să nu o închine, că războiul este al lui; numai că, după ce va izbăvi, să facă o mănăstire acolo, în numele Sfântului Gheorghe”.

Deci, crezând domnul Moldovei în proorocia Sfântului Daniil că va birui pe turci și luând de la el rugăciune și binecuvântare, îndată a adunat oaste și a izgonit pe turci din țară. Așa ajută Cuviosul cu rugăciuni fierbinți către Dumnezeu să se izbăvească Moldova și țările creștine de robia păgânilor.

Răposând mitropolitul Teoctist, în toamna anului 1477, Ștefan cel Mare s-a sfătuit cu clerul și episcopii țării să aleagă păstor și părinte al Moldovei pe Sfântul Daniil Sihastrul de la Voroneț. Dar Cuviosul auzind de aceasta, s-a rugat cu lacrimi lui Dumnezeu și voievodului să nu-l înstrăineze până la moarte de fericită lui liniște. Deci, cucerindu-se toți de smerenia și sfințenia lui, și-au cerut iertare și l-au lăsat în pustie să slăvească neîncetat pe Dumnezeu.

Timp de douăzeci de ani cât a sihăstrit la Voroneț, Cuviosul Daniil a creat aici o nouă vatră isihastă, tot atât de importantă ca cea de la Putna. Căci în puțină vreme s-au adunat în jurul său zeci de sihaștri, unii mai nevoitori decât alții, care se osteneau fie în codrii Voronețului, fie în munții Rarăului, fie de-a lungul Carpaților Răsăriteni. Cei mai mulți practicau rugăciunea lui Iisus, postul și tăcerea. Alții citeau zilnic psaltirea, alții făceau mii de metanii și împleteau coșuri, iar alții, fiind buni caligrafi, scriau cărți de slujbă pentru biserici și mănăstiri. Cei mai aleși ucenici ai Cuviosului Daniil Sihastrul au fost: mitropolitul Grigore Roșca, monahul caligraf Ioan, precum și egumenii Misail și Efrem, toți din Mănăstirea Voroneț; apoi cuviosul Pahomie Sihastrul și egumenul Nil din Mănăstirea Slatina; egumenul Paisie, Paladie Sihastrul și Anastasie Sihastrul de la Mănăstirea Neamț, Isaia Pustnicul de la Mănăstirea Moldovița, egumenul Gherontie de la Humor și mulți alții.

Aducându-și aminte Ștefan cel Mare de făgăduința dată lui Dumnezeu și Sfântului Daniil Sihastrul, în vara anului 1488 a zidit din temelie, la Mănăstirea Voroneț, o frumoasă biserică din piatră închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, în locul vechii biserici de lemn. La 14 septembrie, în același an, biserica a fost sfințită de mitropolitul Gheorghe, în prezența fericiților ei ctitori, Ștefan Voievod și Cuviosul Daniil Sihastrul și a zeci de mii de credincioși, călugări, clerici și dregători de țară. În acestă zi, cu sfat de obște, Sfântul Daniil, deși bătrân, a fost numit egumen al Mănăstirii Voroneț.

Timp de aproape zece ani Sfântul Daniil a povățuit obștea Mănăstirii Voroneț, ca un mare părinte duhovnicesc al călugărilor, al sihaștrilor și al întregii Moldove. Căci deși petrecea mai mult la chilia sa de sub stâncă Șoimului, fiind foarte iubitor de liniște, adeseori cobora în obște, mărturisea soborul, tămăduia pe cei bolnavi ce se adunau de prin sate și îi sfătuia pe toți. Apoi iarăși se retrăgea la chilia sa.

În timpul egumeniei sale, Mănăstirea Voroneț a trăit cea mai înfloritoare perioadă duhovnicească din istoria sa, fiind socotită multă vreme lavra isihasmului din Moldova. Toți monahii din obște, care număra peste șaizeci de nevoitori, practicau rugăciunea lui Iisus. Unii erau vestiți păstori și duhovnici pentru credincioși, alții erau dascăli învățați în școala mănăstirii și neobosiți caligrafi, iar cei mai mulți erau călugări de rugăciune, care slăveau pe Dumnezeu neîncetat și se rugau pentru toată lumea. La Voroneț au învățat carte și au deprins nevoința duhovnicească numeroși preoți de parohie, egumeni, episcopi, monahi, sihaștri și dregători de țară. Iar în codrii seculari din munții Voronețului, ai Rarăului și Stânișoarei, se nevoiau pentru dragostea lui Hristos alți peste cincizeci de sihaștri, ucenici ai Sfântului Daniil. Pe toți aceștia îi supraveghea și îi povățuia pe calea cea bună a împărăției cerurilor, marele egumen și povățuitor de suflete „Cuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul cel Bătrân”.

Ajungând vas ales al Duhului Sfânt, plin de tot felul de bunătăți și trecând de vârstă de nouăzeci de ani, Sfântul Daniil, marele sihastru al Moldovei, dascălul pustiei și făcătorul de minuni, și-a dat sufletul în brațele lui Hristos la sfârșitul secolului al XV-lea (1496). Mulțimea ucenicilor lui, împreună cu mitropolitul și domnul țării l-au plâns îndeajuns și l-au îngropat în pronaosul bisericii Voroneț, cum se vede până astăzi, punând deasupra o piatră cu inscripția: „Acesta este mormântul părintelui nostru David, schimonahul Daniil”. Apoi, împărțind credincioșilor multe milostenii și sărutând sfintele lui moaște, s-a întors fiecare la ale sale.

După săvârșirea sa, văzând ucenicii și credincioșii că se fac oarecare minuni și vindecări de boli la moaștele Cuviosului, l-au trecut în ceata sfinților, numindu-l „Sfântul Stareț Daniil”, „Sfântul Daniil Sihastrul”, sau mai ales „Prea Cuviosul de Dumnezeu rugătorul Părintele nostru Daniil cel Nou”.

Obștea Mănăstirii Voroneț, împreună cu mitropolitul Grigore Roșca, ucenicul său, au dat acestei lavre, după hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, al doilea hram în cinstea Sfântului Daniil cel Nou, pomenindu-l în rândul fericiților ctitori. Totodată i-au rânduit zi de prăznuire peste an, anume după pomenirea Sfântului Daniil Stâlpnicul. Astfel, în Moldova, pomenirea cuviosului Daniil Sihastru s-a făcut, secole de-a rândul, la 23 aprilie, hramul Mănăstirii Voroneț, și la 18 decembrie, după Sfântul Daniil Stâlpnicul, 11 decembrie.

Ca sfânt cu aureolă a fost pictat, pentru prima dată în 1547 de același mitropolit, pe peretele de sud al bisericii Mănăstirii Voroneț, în stânga ușii de intrare în pridvor, cum se vede până astăzi, ținând în mâna sa un sul desfăcut pe care scrie: Veniți, fraților, de mă ascultați. Vă voi învăța frica Domnului. Cine este omul …

Râvna credincioșilor a îndemnat pe călugării de la Mănăstirea Voroneț, la începutul secolului al XVII-lea, să scoată din mormânt moaștele făcătoare de minuni ale Sfântului Daniil Sihastrul și să le așeze în biserică, în sicriu frumos împodobit, pentru închinare. Pe acestea însuși mitropolitul Dosoftei le-a sărutat, cum singur spune în Viețile Sfinților, scrise și tipărite de el la Iași în anii 1682-1686. Vestea minunilor lui ajunsese până la Kiev, în Polonia, în Transilvania și la Sfântul Munte, de unde veneau credincioși să i se închine și toți îl numeau „Sfântul Daniil cel Nou, făcătorul de minuni”.

În anul 1749, egumenul Mănăstirii Voroneț, anume Ghedeon, a dat Mănăstirii Putna degetul arătător al Sfântului Daniil ferecat în argint, unde se păstrează până astăzi. Moaștele poartă inscripția: „Aceste relicve le-am ferecat eu, Ghedeon, egumen de la Voroneț, cu toată cheltuiala mea, în anul 1749, decembrie 4”. În anul 1775, Moldova de nord ajungând sub ocupația Austriei, moaștele Sfântului Daniil Sihastrul au fost așezate din nou în mormântul său, unde se păstrează până astăzi. În anul mântuirii 1992, la 21-22 iunie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat, în mod solemn, mai mulți sfinți din România, printre care și pe Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul, rânduindu-i zi de prăznuire peste an la 18 decembrie.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi pe toți, ca un singur bun și iubitor de oameni. Amin.

 

cititi mai mult despre Sf. Cuv. Daniil Sihastrul si pe: doxologia.ro; ro.wikipedia.org

cititi și:

- Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți (Secolele XIV-XV)

- Sfântul Voievod Ştefan cel Mare (1433 – 1504)

Evenimentele Zilei de 18 decembrie în Istorie

„Bătălia de la Trebbia” (18 decembrie 218 î.Hr.) - Matthäus Merian cel Bătrân (1625)

foto preluat de pe en.wikipedia.org

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.comș ro.wikipedia.org

(articol in curs de editare)

 

18 decembrie este a 352-a zi a calendarului gregorian și a 353-a zi în anii bisecți.

Mai sunt 13 zile până la sfârșitul anului.

 

Sărbători Religioase ale Zilei de 18 decembrie


 

Biserica Ortodoxă Română

†) Sf. Cuv. Daniil Sihastrul; Sf. Mc. Sebastian şi Zoe; Sf. Ier. Modest, arhiepiscopul Ierusalimului

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Daniil Sihastrul (n. începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea orașului Rădăuți – d. 1496, Voroneț) a fost un pustnic ortodox român, duhovnic renumit, sfetnic al domnitorului Ștefan cel Mare(1457-1504) și egumen al Mănăstirii Voroneț.

El a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în ședința din 20-21 iunie 1992 a Sfântului Sinod, cu numele de “Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul” și ziua de prăznuire a fost stabilită la 18 decembrie.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică

Sf. Sebastian și însoțitorii săi, martiri († 288)

Sfântul Sebastian (n. Milano - d. ca. 288, Roma), sfânt creștin pomenit de Biserica Ortodoxă și de cea Greco-Catolică în ziua de 18 decembrie, iar de Biserica Romano-Catolică și de Bisericile Evanghelice-Lutherane pe 17 ianuarie - foto - Sfântul Sebastian, pictură de Giovanni Antonio Bazzi (1525): ro.wikipedia.org

Sfântul Sebastian, pictură de Giovanni Antonio Bazzi (1525) – foto: ro.wikipedia.org

Sfântul Sebastian (n. Milano – d. ca. 288, Roma), sfânt creștin pomenit de Biserica Ortodoxă și de cea Greco-Catolică în ziua de 18 decembrie, iar de Biserica Romano-Catolică și de Bisericile Evanghelice-Lutherane pe 17 ianuarie – foto -

 

Biserica Romano-Catolică

Ss. Malahia, profet; Graţian, ep. R.

 

Sărbători internaționale ale zilei de 18 decembrie


 

Ziua internaţională a migranţilor (ONU)

Ziua internaţională a migranţilor este marcată de ONU în fiecare an, la 18 decembrie, cu scopul de a înlătura prejudecăţile opiniei publice cu privire la migranţi şi de a muta accentul pe contribuţia acestora la diverse domenii, atât în ţările lor de origine cât şi în ţările de destinaţie, conform site-ului https://www.un.org/.

Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a instituit Ziua internaţională a migranţilor prin Rezoluţia 55/93 din 4 decembrie 2000.

De asemenea, prin Rezoluţia 45/158, la 18 decembrie 1990, a fost adoptată Convenţia internaţională pentru protecţia drepturilor tuturor muncitorilor emigranţi şi a membrilor familiilor acestora, care oferă un cadru complet de protecţie a drepturilor omului pentru lucrătorii emigranţi.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua mondială a limbii arabe (ONU)

Ziua mondială a limbii arabe este celebrată anual la 18 decembrie, începând din 2012.

În această zi, în 1973, Adunarea Generală a ONU a adoptat limba arabă ca limbă oficială a Organizaţiei, a şasea din lista limbilor oficiale, alături de engleză, franceză, spaniolă, rusă şi chineză.

Limba arabă reprezintă un pilon al diversităţii culturale a umanităţii. Este una din cele mai răspândite limbi din lume, vorbită zilnic de peste 290 de milioane de persoane, conform https://en.unesco.org/.

În diversitatea formelor ei, clasică sau dialectală, de la exprimarea orală până la scrierea poetică, limba arabă a dat naştere unei estetici fascinante, în domenii precum arhitectura, filosofia, poezia şi cântecul.

Este o cale de intrare către o diversitate de identităţi şi credinţe, iar istoria sa dezvăluie bogăţia legăturilor cu alte limbi.

Araba a jucat un rol de catalizator în cunoaştere, promovând diseminarea ştiinţelor şi filosofiilor greceşti şi romane în Renaşterea europeană, şi a facilitat un dialog al culturilor de-a lungul drumurilor mătăsii, de pe coasta Indiei până în Cornul Africii – notează site-ul UNESCO.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Sărbători naţionale ale zilei de 18 decembrie


 

Ziua minorităţilor naţionale din România

În fiecare an, la data de 18 decembrie este sărbătorită Ziua minorităţilor naţionale din România.

La 18 decembrie 1992 a fost adoptată, prin Rezoluţie a Adunării Generale a ONU, “Declaraţia cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, etnice, religioase şi lingvistice“, se arată pe site-ul Departamentului pentru Relaţii Interetnice.

Declaraţia cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, etnice, religioase şi lingvistice oferă o garanţie a drepturilor minorităţilor în general, astfel încât mai multe state i-au recunoscut importanţa prin declararea zilei de 18 decembrie ca Zi a minorităţilor naţionale.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Qatar – Ziua Națională a Qatarului (1878)

Localizarea și întinderea Qatarului (verde închis) în Peninsula Arabică. - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Localizarea și întinderea Qatarului (verde închis) în Peninsula Arabică - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Qatar  este un emirat (țară condusă de un emir) situat în Asia de Vest, care ocupă mica peninsulă Qatar de pe coasta de nord-est a peninsulei Arabice.

Singura sa frontieră terestră este cu Arabia Saudită, monarhia vecină și parteneră în Consiliului de Cooperare al Golfului, CCG, la sud, restul teritoriului său fiind înconjurat de Golful Persic și golful Bahrain din Golful Persic, care separă Qatarul de Bahrainul din apropiere.

La începutul anului 2017, populația totală a Qatarului era de 2,6 milioane, dintre care numai 313.000 cetățeni qatarezi și 2,3 milioane de muncitori si specialiști străini.

Islamul este religia oficială a Qatarului.

În ceea ce privește veniturile, este al treilea din lume, ca mărime, (Lista țărilor în funcție de PIB-ul PPC pe cap de locuitor) și al șaselea pe după metoda Atlas.

De ONU, Qatar este clasificat ca o țară cu un indice de dezvoltare umană foarte ridicat, având al treilea cel mai mare IDU din lumea arabă după Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită și, conform Băncii Mondiale, este a treia pe lista țărilor, după rezervele dovedite de gaze naturale și rezerve de petrol.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

Niger – Ziua Națională. Aniversarea proclamării republicii (1958)

 

Evenimentele Zilei de 18 decembrie în Istorie:

- 18 decembrie 1271 – Conducătorul mongol Kublai Han (în imagine) s-a proclamat împărat al Chinei, punând bazele dinastiei Yuanș

- 18 decembrie 1865 – Sclavia a fost abolită odată cu intrarea în vigoare a celui de-al 13-lea amendament din Constituția SUA.;

- 18 decembrie 1892 – Baletul Spărgătorul de nuci de Piotr Ilici Ceaikovski după o povestire de E.T.A. Hoffmann a avut premiera la teatrul Mariinski din Sankt Petersburgș

- 18 decembrie 1979 – Adunarea Generala a ONU adoptă Convenția ce apară femeia împotriva discriminarii în domeniul politic, economic, social și cultural. România va ratifica Convenția la 7 ianuarie 1982.;

- 18 decembrie 1987 — Larry Wall a lansat prima versiune a limbajului de programare Perlș

- 18 decembrie 1989 – Ca urmare a protestelor izbucnite la Timișoara, România a închis frontierele cu Iugoslavia, Ungaria, URSS și Bulgaria


 

18 decembrie 218 i.I.Hr. - Al doilea razboi punic – În Bătălia de la Trebia, fortele cartagineze conduse de Hannibal infrang armata Republicii Romane.

Generalul cartaginez a fost unul dintre cei mai străluciți comandanți militari din istorie și unul dintre cei mai mari dușmani ai Romei.

Al doilea război punic a fost conflictul dintre Roma și Cartagina ce a durat între anii 218 i.e.n. și 202 i.e.n., purtat timp de șaisprezece ani în Europa și în Africa - foto (Teritoriile deținute de Roma și Cartagina în 218, înainte de începutul războiului):  ro.wikipedia.org

Al doilea război punic (Teritoriile deținute de Roma și Cartagina în 218, înainte de începutul războiului) – foto: ro.wikipedia.org

Al doilea război punic a fost conflictul dintre Roma și Cartagina ce a durat între anii 218 i.e.n. și 202 i.e.n., purtat timp de șaisprezece ani în Europa și în Africa.

Bătălia de la Trebia (sau Trebbia), a fost una din marile bătălii ale celui de-al doilea război punic, bătălie desfășurată între forțele cartagineze conduse de Hannibal și armata Republicii Romane condusă de consulul Titus Sempronius Longus, în anul 218 î.Hr - foto:  ro.wikipedia.org

Bătălia de la Trebia - foto: ro.wikipedia.org

Bătălia de la Trebia (sau Trebbia), a fost una din marile bătălii ale celui de-al doilea război punic, bătălie desfășurată între forțele cartagineze conduse de Hannibal și armata Republicii Romane condusă de consulul Titus Sempronius Longus, în anul 218 î.Hr.

Hannibal avea o infanterie grea de 20000 de oameni asezati intr-o linie subțire, cu gali în mijloc și libieni și spanioli pe flancuri, cu 10000 de cavalerie împărțite egal între cele două aripi, și, bineînțeles, Mago și ai lui 2000 de bărbați ascunși în spatele romanilor. Armata romană era standard, cu 16.000 de legionari în centru, 10.000 de aliați infanterie pe fiecare flanc și, în final, 2000 cavalerie pe fiecare flanc. Longus ordonat armatei sale de a înainta în mod tradițional roman, încet și, în bună ordine. Primul contact între sulițașii celor două armate. Trupele romane erau mai puține , probabil obosite, și de o calitate mai slabă decât cele punice, și au fost învinse rapid. Cavaleria romană a suferit într-un mod similar, și, în curând, cavaleria și sulițașii puni au atacat flancurile din armata romană. Numai în centru romanii o duceau mai bine. Chiar dacă atacul lui Mago a terminat pe aliații romanilor, nu a învins legiunile, care au spart centru lui Hannibal. Fără rezerve, Hannibal ar fi avut probleme, dar până acum era clar că romanii au pierdut, și 10000 de legionari nu au încercat să intre din nou în luptă, ci au fugit înapoi la Placentia.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org
18 decembrie 1133 - A murit episcopul Hildebert de Tours (n.1056), cleric reformator francez si poet.

 

18 decembrie 1271 - Conducătorul mongol Kublai Han s-a proclamat împărat al Chinei, punând bazele dinastiei Yuan.

Kublai, sau Kubilai Han, mare han mongol care a domnit între anii (1215-1294) - foto:  ro.wikipedia.org

Kublai, sau Kubilai Han - foto: ro.wikipedia.org

Kublai, sau Kubilai Han, mare han mongol care a domnit între anii (1215-1294) A fost unul din nepoții întemeietorului Imperiului mongol, Genhis Han.

A fost împăratul Chinei intre 5 mai 1260 – 18 februarie 1294 si este considerat a fi fost unul dintre cei mai importanți conducători mongoli.

În anul 1253 , Kubilai s-a convertit la religia budistă.

A luat măsuri în sprijinul ei și al mănăstirilor din Tibet, budismul ajungand in timpul domniei sale, religie de stat.

 

18 decembrie 1352 - Inocențiu al VI-lea este ales Papă.

 

18 decembrie 1622 - Fortele portugheze inving in batalia de la Mbumbi o armata a regatului Kongo,in actuala Angola.

 

18 decembrie 1644 - Odată cu împlinirea vârstei de 18 ani regina Cristina a Suediei preia puterea deși încoronarea este amânată din cauza războiului cu Danemarca.

Cristina (suedeză Kristina Augusta; 18 decembrie 1626 – 19 aprilie 1689), mai târziu cunoscută drept Cristina Alexandra și uneori Contesa Dohna, regină a Suediei din 1632 până în 1654 - foto:  ro.wikipedia.org

Cristina - foto: ro.wikipedia.org

Cristina (suedeză Kristina Augusta; 18 decembrie 1626 – 19 aprilie 1689), mai târziu cunoscută drept Cristina Alexandra și uneori Contesa Dohna, regină a Suediei din 1632 până în 1654.

A fost singurul copil legitim supraviețuitor al regelui Gustavus Adolphus al Suediei și a soției lui Maria Eleonora de Brandenburg.

La vârsta de șase ani i-a succedat tatălui ei la tronul Suediei după moartea acestuia în bătălia de la Lützen (1632) în timpul Războiului de Treizeci de Ani.

 

18 decembrie 1737 - A murit Antonio Stradivari, celebru lutier italian,ale carui viori sunt considerate pana in ziua de azi cele mai bune din lume: (n. 1644).

Antonio Stradivarius (n. 1644, Cremona - d. 18 decembrie 1737, Cremona), cunoscut lutier, un creator italian de instrumente muzicale cu coarde, în special viori, rămase celebre până astăzi - foto:  ro.wikipedia.org

Antonio Stradivarius - foto: ro.wikipedia.org

Antonio Stradivarius (n. 1644, Cremona – d. 18 decembrie 1737, Cremona), cunoscut lutier, un creator italian de instrumente muzicale cu coarde, în special viori, rămase celebre până astăzi.

Antonio Stradivari a făurit aproximativ 1.100 instrumente din care circa 600 au rămase cunoscute astăzi.

A construit în atelierul său din Cremona viori, viole, violoncele, chitare dar și o harpă, actualmente aflată în proprietatea Academiei de muzică din Neapole, Italia.

Intrumentele sale sunt, pe lângă sunetul deosebit și rareori egalat, o investiție financiară foarte bună.

În ultimii 30 de ani prețul instrumentelor semnate Stradivari a crescut de peste 200 de ori, ajungându-se astăzi a fi estimate la 5-6 milioane de Euro per instrument (ceea ce ar însemna circa de 500 de ori greutatea lor în aur), și sunt în continuă creștere

 

18 decembrie 1777 - In Statele Unite este sărbătorita pentru prima data Ziua Recunostintei , marcându-se victoria recentă a revolutionarilor americani contra trupelor britanice în Bătălia de la Saratoga, din luna octombrie.

 

18 decembrie 1787 - New Jersey devine al treilea stat care a ratificat Constituţia SUA .

 

18 decembrie 1803 - A murit Johann Gottfried Herder, filosof, critic literar şi estetician german, unul dintre întemeietorii curentului literar “Sturm und Drang”, alături de F.M. Klinger, Schiller, Goethe etc.; (n.25.08.1744).

Johann Gottfried von Herder (25 august 1744, Mohrungen – 18 decembrie 1803, Weimar), filosof, teolog și poet german - foto - ro.wikipedia.org

Johann Gottfried von Herder - foto – ro.wikipedia.org

Johann Gottfried von Herder (25 august 1744, Mohrungen – 18 decembrie 1803, Weimar), filosof, teolog și poet german. Curentul literar “Sturm und Drang”, („furtună și imbold”, tradus de obicei în critica literară româna ca „furtună și avânt”) a fost o mișcare literară de protest din literatura germana din a doua jumătate a secolului al XVIII- lea, denumită astfel după o dramă de Friedrich Maximilian Klinger si a marcat revenirea romantismului asupra a ceea ce era văzut ca o tradiție literară rationalista.

 

18 decembrie 1835 - Impăratul Rusiei aprobă decizia Senatului de a întemeia pe lîngă cele 6 judeţe existente în Basarabia ţaristă (Hotin, Iaşi, Orhei, Bender, Leova şi Akkerman) încă două: Orhei şi Soroca (din părţi ale judeţelor Hotin, Iaşi şi Orhei, celui din urmă schimbîndu-i-se denumirea în Chişinău).

Administraţiei speciale a oraşului Ismail (Izmailskoe Gradonacealstvo) i-au fost subordonate cîteva sate situate între lacurile Chitai şi Sasic.

Tîrgurile Orhei şi Soroca, devenind centre judeţene, sunt declarate oraşe.

Administraţia judeţului Leova este trecută în tîrgul Frumoasa, căruia i se schimbă denumirea în Cahul, la fel şi judeţului modificîndu-i-se denumirea în Cahul.

 

18 decembrie 1846 - A murit Veniamin Costache, cărturar, traducător şi poet român, mitropolit al Moldovei (n. 20.12.1768).

Veniamin Costache (n. 20 decembrie 1768, Roșiești, județul Vaslui - d. 18 decembrie 1846, mănăstirea Slatina, județul Suceava), cărturar și traducător român, mitropolit în Moldova - foto:  ro.wikipedia.org

Veniamin Costache - foto: ro.wikipedia.org

Veniamin Costache (n. 20 decembrie 1768, Roșiești, județul Vaslui – d. 18 decembrie 1846, mănăstirea Slatina, județul Suceava), cărturar și traducător român, mitropolit în Moldova.

 

18 decembrie 1863 - S-a născut arhiducele austriac Franz Ferdinand.

Arhiducele Franz Ferdinand al Austriei (n. 18 decembrie 1863, Graz – d. 28 iunie 1914, Sarajevo), Arhiduce de Austria, din 1896 - foto:  ro.wikipedia.org

Arhiducele Franz Ferdinand al Austriei - foto: ro.wikipedia.org

Arhiducele Franz Ferdinand al Austriei (n. 18 decembrie 1863, Graz – d. 28 iunie 1914, Sarajevo), Arhiduce de Austria, din 1896. În 1896 a devenit primul succesor la tronul imperiului Austro-Ungar.

A fost asasinat la Sarajevo, in Bosnia in ziua de 28 iunie 1914 ,ora 11 am, de către Gavrilo Princip, un student sârb bosniac de 19 ani. Atentatul de la Sarajevo a constituit motivul începerii Primului război mondial, în august 1914.

 

18 decembrie 1865 - A decedat compozitorul brazilian Francisco Manuel da Silva; (n.1795).

 

18 decembrie 1865 - Scalvia a fost abolită o dată cu intrarea în vigoare a celui de-al 13-lea amendament din Constituția SUA, in care se preciza ca pe teritoriul statului nu mai pot sa existe sclavi. Abolirea sclaviei în Statele Unite ale Americii (19 iunie 1862); Proclamația de emancipare (22 septembrie 1862; 1 ianuarie 1863)

Harriet Tubman (stânga), sclavă care a evadat din Sud. După evadare, ea a ajutat mulţi alţi sclavi să fugă în Nord. Aici, împreună cu şase sclavi pe care i-a salvat - foto: ro.wikipedia.org

Harriet Tubman (stânga), sclavă care a evadat din Sud. După evadare, ea a ajutat mulţi alţi sclavi să fugă în Nord. Aici, împreună cu şase sclavi pe care i-a salvat - foto: ro.wikipedia.org

Inca dinainte de Razboiul Civil, mai multi lideri politici americani, in frunte cu Abraham Lincoln, au militat pentru eliberarea negrilor, idee care a provocat mania sudistilor.

Disputele intre sustinatorii celor doua tabere au fost extrem de aprinse de-a lungul anilor.

Lincoln nu a cedat insa, astfel incat, prin reprezentantii Partidului Republican, a pus in dezbaterea Congresului un amendament in care se prevedea abolirea sclaviei.

În aprilie 1964, Senatul si-a dat votul favorabil, insa nu acelasi lucru s-a intamplat si in Camera Reprezentantilor.

Abia in ianuarie 1865, amendamentul a trecut in Congres, iar pana la sfarsitul anului mai multe state americane au ratificat actul.

Pe 2 decembrie, Alabama a fost cel de-al 27-lea stat care a recunoscut actul normativ facand posibila formarea majoritatii pentru adoptarea oficiala a acestuia si desfiintarea sclaviei dupa mai bine de doua secole.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

18 decembrie 1865 - Se încheie la Bucureşti in România, Convenţia româno-sîrbă privind reglementarea serviciului telegrafic.

 

18 decembrie 1870 - În România, începe să guverneze intre 18 decembrie 1870 – 11 martie 1871, cabinetul liberal prezidat de Ion Ghica.

 

18 decembrie 1874 - S-a nascut Radu D. Rosetti, poet şi epigramist român, fiul publicistului Dimitrie R. Rosetti; (d.1964).

 

18 decembrie 1878 - S-a născut Iosif Vissarionovici Stalin ( Djugasvili), revoluționar bolșevic și conducător politic sovietic, unul dintre cei mai mari criminali din istoria omenirii.

Iosif Vissarionovici Stalin (născut: Ioseb Besarionis Dze Jugashvili,18 decembrie 1878 – d. 5 martie 1953) din tată georgian și mamă osetină, a fost un om politic sovietic, fost revoluționar bolșevic devenit după Revoluția din Octombrie conducător politic sovietic. Stalin a devenit Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în 1922, în urma morții lui Vladimir Ilici Lenin, câștigând în anii deceniului al treilea lupta pentru putere cu Lev Troțki și consolidându-și pe deplin autoritatea odată cu Marea Epurare, o perioadă de represiune cruntă al cărei apogeu a fost atins în 1937. Stalin a rămas la putere pe tot parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, și după încheierea acestuia, până la moartea sa. Din 1946 a deținut și funcția de prim-ministru al Uniunii Sovietice. Ideologia marxist-leninistă ca interpretare a lui Stalin este adeseori numită și stalinism - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Iosif Vissarionovici Stalin – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Iosif Vissarionovici Stalin (născut: Ioseb Besarionis Dze Jugashvili,18 decembrie 1878 – d. 5 martie 1953) din tată georgian și mamă osetină, a fost un om politic sovietic, fost revoluționar bolșevic devenit după Revoluția din Octombrie conducător politic sovietic.

Deși sursele se contrazic în privința anului și zilei de naștere ale lui, Iosif Dzhugashvili se găsește în registrele bisericii Uspensky din Gori, Georgia drept născut pe 18 decembrie (stil vechi: 6 decembrie) 1878.

Această data de naștere este documentată de certificatul său de absolvire a școlii, de cuprinzătorul său dosar de la poliția Rusiei țariste, o consemnare de arest din 18 aprilie 1902 în care și-a declarat vârsta de 23 de ani și toate documentele prerevoluționare rămase în existență.

Spre sfârșitul lui 1921, Stalin însuși și-a menționat data nașterii ca fiind 18 decembrie 1878, într-un curriculum vitae scris cu mâna proprie.

Totuși, după ce a venit la putere în 1922, dictatorul a schimbat sa de nastere in 21 decembrie 1879 (stil vechi 9 decembrie 1879).

Aceasta dată a devenit zi de sărbătoare în toată Uniunea Sovietică. Stalin a devenit Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în 1922.

Stalin a devenit Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în 1922, în urma morții lui Vladimir Ilici Lenin, câștigând în anii deceniului al treilea lupta pentru putere cu Lev Troțki și consolidându-și pe deplin autoritatea odată cu Marea Epurare, o perioadă de represiune cruntă al cărei apogeu a fost atins în 1937.

Stalin a rămas la putere pe tot parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, și după încheierea acestuia, până la moartea sa.

Din 1946 a deținut și funcția de prim-ministru al Uniunii Sovietice. Ideologia marxist-leninistă ca interpretare a lui Stalin este adeseori numită și stalinism.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

18 decembrie 1879 - S-a născut Paul Klee, pictor,desenator şi teoretician al artei de origine elveţiană;(d. 29.06.1940).

Paul Klee (n. 18 decembrie 1879, Münchenbuchsee lângă Berna, Elveția - d. 29 iunie 1940, Muralto, Elveția), pictor, desenator și teoretician al artei elvețian, de naționalitate germană - foto (Paul Klee, 1911):  ro.wikipedia.org

Paul Klee, 1911 – foto: ro.wikipedia.org

Paul Klee (n. 18 decembrie 1879, Münchenbuchsee lângă Berna, Elveția – d. 29 iunie 1940, Muralto, Elveția), pictor, desenator și teoretician al artei elvețian, de naționalitate germană/

 

18 decembrie 1892 - Baletul Spărgătorul de nuci, de Piotr Ilici Ceaikovski, după o povestire de E.T.A. Hoffmann a avut premiera la teatrul “Mariinsky Theatre” din Sankt Petersburg, Rusia.

(Left to right) Lydia Rubtsova as Marianna, Stanislava Belinskaya as Clara and Vassily Stukolkin as Fritz, in the original production of The Nutcracker (Imperial Mariinsky Theatre, Saint Petersburg, 1892) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

(Left to right) Lydia Rubtsova as Marianna, Stanislava Belinskaya as Clara and Vassily Stukolkin as Fritz, in the original production of The Nutcracker (Imperial Mariinsky Theatre, Saint Petersburg, 1892) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Spărgătorul de nuci este un balet de Piotr Ilici Ceaikovski (opus 71). Libretul: Marius Petipa, după versiunea lui Alexandre Dumas a basmului lui E. T. A. Hoffmann „Spărgătorul de nuci și regele șoarecilor”.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

18 decembrie 1899 - A murit Bonifaciu Florescu, critic literar, poet şi traducător român, fiul natural al lui Nicolae Bălcescu.

Bonifaciu Florescu (n. 14 mai 1848, Budapesta - d. 18 decembrie 1899, București), publicist, traducător și critic literar - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Bonifaciu Florescu - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Bonifaciu Florescu (n. 14 mai 1848, Budapesta – d. 18 decembrie 1899, București), a fost un publicist, traducător și critic literar.

Era fiul nelegitim al lui N. Bălcescu și al Alexandrinei (Luxița) Florescu, fiica marelui logofăt Iordache Florescu.

Asupra legăturii fiicei lor, Floreștii au ascuns adevărul, în timp ce Bălceștii au recunoscut paternitatea copilului.

A absolvit liceul „Louis le Grand” din Paris (bacalaureatul in 1868) si a fost licentiat al Facultatii de Litere a Academiei din Rennes (1872).

Reusit prin concurs pentru postul de profesor la catedra de istorie universala critica, a Facultatii de Litere a Universitatii din Iasi (1873), e destituit de Titu Maiorescu dupa un an si transferat la Liceul „Sf. Sava” din Bucuresti,ca prof. de istorie.

Preda aici, la „Mihai Viteazul”, la Liceul Militar si la Seminarul „Sf. Nifon”, limba franceza.

Antijunimist, detractor al lui T. Maiorescu si Eminescu”, e atacat de acesta din urma in poezia” Epistola deschisa homunculului Bonifaciu” (1876).

Membru al Partidului Liberal, a fost prieten cu Pantazi Ghica și colaborator la gazetele acestuia, s-a numărat între cei care au făcut o opoziție categorică Junimii și lui Titu Maiorescu.

A colaborat cu aproape toate foile antijunimiste („Românul”, „Tranzacțiuni literare și științifice”, „Revista contimporană”, „Stindardul”) și, împreună cu Al. Macedonski, inițiază editarea „Literatorului”.

A fondat „Portofoliul român” și „Duminica” (alături de I.C. Săvescu). A condus publicatia „Țara literară”, a întemeiat „Revista albastră” și „Biblioteca omului de gust”.

De asemenea a colaborat la „Revista orientală”, „România literară”, „Nuvelistul”, „Revista literară”, „Vestea”, „Peleșul”, „Analele literare” etc. În 1894 a scos săptămânalul „Dacia viitoare”.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

18 decembrie 1911 - Prima expoziţie a grupării “Blaue Reiter”(Kandinsky, Jawlensky, Marc, Kubin, Gabriele Munter) se deschide la Galeria Thamnhauser din Munchen, cuprinzând o retrospectivă Douanier Rousseau, lucrări de Delaunay, Kandinsky, Macke, Marc, Munter, Arnold Schonberg.

Blaue Reiter - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Blaue Reiter – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

 

18 decembrie 1913 - S-a nascut Willy Brandt, om politic german, cancelar federal (1969–1974), laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1971);(d.08.10.1992).

Willy Brandt, născut Herbert Ernst Karl Frahm, (n. 18 decembrie 1913, Lübeck – d. 8 octombrie 1992, Unkel), om politic german. A fost cancelar al Germaniei în perioada 21 octombrie 1969 - 7 mai 1974, din partea SPD - foto:  ro.wikipedia.org

Willy Brandt – foto: ro.wikipedia.org

Willy Brandt, născut Herbert Ernst Karl Frahm, (n. 18 decembrie 1913, Lübeck – d. 8 octombrie 1992, Unkel), om politic german.

A fost cancelar al Germaniei în perioada 21 octombrie 1969 – 7 mai 1974, din partea SPD.

La 7 decembrie 1970, în timpul unei vizite oficiale în Polonia, și-a surprins asistența în momentul în care în loc să rămână în picioare, a căzut în genunchi în fața fostului Ghetto din Varșovia.

În anii 1970 a pus în practică noua Ostpolitik, ca politică de destindere față de RDG și blocul comunist. În anul 1971 a fost laureat cu Premiul Nobel pentru Pace.

 

18 decembrie 1915 - S-a născut Vintilă Horia (Horia Caftangioglu), scriitor din exil, autor al romanului “Dieu est né en exil”, pentru care a primit premiul Goncourt în 1960 („Mai sus de miazănoapte”); (d.04.04.1992).

 

19 decembrie 1916 - Primul război mondial - Se sfârșește Bătălia de la Verdun, dintre trupele germane și cele franceze.

Bătălia de la Verdun (21 februarie 1916 - 18 decembrie 1916), din timpul Primului Război Mondial, a mai fost numită și „Abatorul” deoarece numărul de morți, răniți și dispăruți se ridică la 700 000 de persoane - foto:  ro.wikipedia.org

Bătălia de la Verdun (21 februarie 1916 – 18 decembrie 1916) – foto: ro.wikipedia.org

Bătălia de la Verdun, a mai fost numită și „Abatorul” deoarece numărul de morți, răniți și dispăruți se ridică la 700 000 de persoane.

Dacă la Marna în 1914 a fost o bătălie în stil clasic, care s-a clarificat în câteva zile, la Verdun a fost prima bătălie care a avut toate caracteristicile războiului de tip nou.

Bătălia de la Verdun a fost cunoscută după remarca « Ils ne passeront pas » (Ei NU vor trece) atribuită lui Robert Nivelle.

Pentru francezi, Bătălia de la Verdun a fost, după cea de la Marna, al doilea moment culminant al Primului Război Mondial.

 

18 decembrie 1917 - La Tiraspol s-a desfășurat Primul Congres al Moldovenilor din stînga Nistrului.

foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

La 17-18 decembrie 1917 la Tiraspol se desfășoară Primul Congres al Moldovenilor din stînga Nistrului, o consecință directă a Congresului Ostașilor Moldoveni din 20-27 octombrie 1917 de la Chișinău, la care a fost proclamată autonomia fostei Basarabii țariste.

La Congesul de la Tiraspol au participat delegați reprezentanți a circa 20 de localități din județele Tiraspol și Balta, 47 ostași din garnizoana locală și alte orașe din regiune și o delegație oficială a Sfatului Țării din care făceau parte și Pantelimon Halippa, Anton Crihan, Gheorghe Mare și Vasile Gafencu.

De asemenea prezent la reuniune, în calitate de ziarist, a fost și Onisifor Ghibu, pe atunci redactor al gazetei Ardealul. Congresul Moldovenilor din stînga Nistrului a pus în discuție mai multe probleme de larg interes pentru populație, la fiecare capitol fiind adoptată cîte o rezoluție.

foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Privind chestiunea școlară (Voprosul despre școli) se stipula introducerea generalizată a limbii moldovenești și a alfabetului latin; În chestiunea bisericească (Voprosul despre biserici) s-a decis ca slujbele din satele moldovenești să se facă în limba moldovenească;

În chestiunea militară (Voprosul militar) s-a hotărît înființarea de polcuri moldovenești comandate de ofițeri moldoveni; în chestiunea spitalelor și judecătorilor s-a stabilit ca în toate activitățile să fie utilizată limba norodului moldovenesc, iar actele și legile să fie traduse în limba moldovenească.

Dezbaterea principală s-a axat în jurul deciziei privind viitorul moldovenilor din stînga Nistrului și anume rămînerea în componența Ucrainei sau unirea cu Moldova.

Decizia a fost amînată, convenindu-se la convocarea unei Adunări Naționale la care să participe toți împuterniciții satelor moldovenești din stînga Nistrului din guberniile Hersonului și Podoliei. Congresul din 17-18 decembrie de la Tiraspol a discutatat ideea unirii regiunilor românești din stînga Nistrului cu Basarabia.

 

18 decembrie 1918 - În România, la Bucureşti, se crează Partidul Ţărănesc sub conducerea învăţătorului Ion Mihalache (din Topoveni, jud.Argeş).

În următorii ani, Partidul Ţărănesc fuzionează la 3/16 februarie 1919 cu Partidul Muncitor din Moldova; la 18 iulie 1921 cu Partidul Ţărănesc din Basarabia; la 22 septembrie 1922 cu Partidul Socialist-Ţărănesc, la 3 octombrie 1921 se constituie Partidul Ţărănesc din Transilvania, iar la 11 iunie 1922, Partidul Ţărănesc din Bucovina.

Partidul Ţărănesc editează publicaţiile “Ţara nouă” (1919-1921), “Aurora” (1921-192).

 

18 decembrie 1923 - Muzeul Militar Național, creat în aprilie 1914 ca secție militară a Muzeului Național al României, a fost transformat în instituție de sine stătătoare.

 

18 decembrie 1925 - S-a născut Vasile Veselovski, compozitor roman de muzică uşoară; (d. 04.01.1998).

 

18 decembrie 1926 - Turcia adoptă calendarul gregorian.

 

18 decembrie 1940 - În România se desfiinţează breslele de lucrători, funcţionari şi meseriaşi, înfiinţate în timpul dictaturii regale.

 

18 decembrie 1943 - S-a născut Keith Richards, chitarist al trupei “The Rolling Stones”.

 

18 decembrie 1944 - Al doilea război mondial: Armata a IV–a româna intră pe teritoriul Cehoslovaciei pentru a participa la operaţiunile militare desfăşurate împotriva armatei germane.

 

 18 decembrie1944 - A părut primul număr din cotidianul „Le monde”, sub direcţia lui Hubert Beuve–Mery.

 

18 decembrie 1946 - S-a născut Steven Spielberg, regizor american de film. Nascut in Cincinnati, statul american Ohio, Spielberg a fost cel mai tanar regizor de la studiourile Universal.

A debutat in televiziune si foarte repede a reusit sa se impuna ca cel mai prolific regizor de film din cinematografia americana.

La putina vreme dupa debut, a castigat trei Oscaruri cu productia “Fălci”.

Au urmat apoi “Întalnire de gradul trei” (“Close Encounters of the Third Kind”), care a luat alte doua Oscaruri, si “ET”, cu 4 premii ale Academiei de Film.

Renumele si l-a intarit cu “The Color Purple” (“Culoare purpurie”) din 1985, film care a avut 11 nominalizari la Oscar si 100 milioane de dolari incasari.

Si lista poate continua cu “Peter Pan”, “Jurassic Park”, “Lista lui Schindler”, “Salvati soldatul Ryan”.

Majoritatea filmelor regizate ori produse de Spielberg au avut nu doar succes la critici, ci si la public dovada fiind banii obtinuti din vanzarea producatiilor.

In 2004, i-a fost acordat un premiu de excelenta din partea Academiei Americane de Film, precum si Legiunea de Onoare din partea autoritatilor franceze pentru activitatea sa artistică.

De asemenea, Steven Spielberg a fost inclus in Science Fiction Hall of Fame.

 

18 decembrie 1956 - Japonia se alătură Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Harta prezintă membrii Națiunilor Unite (194 de state) - foto: ro.wikipedia.org

Membrii Națiunilor Unite (194 de state) – foto: ro.wikipedia.org

 

 18 decembrie 1963 - S-a născut Brad Pitt, actor american, denumit “sfărâmătorul de inimi de la Hollywood” (“Legendele Toamnei”, “Interviu cu un vampir”).

 

18 decembrie 1966 - Richard L. Walker descopera satelitul Epimetheus al planetei Saturn.

Epimeteu este un satelit natural al lui Saturn. De asemenea este cunoscut și ca Saturn XI. A fost denumit după titanul Epimeteu, fratele lui Prometeu. Există de asemenea și un asteroid numit 1810 Epimeteu - foto (Epimeteu fotografiat de sonda Cassini la 3 decembrie 2007):  ro.wikipedia.org

Epimeteu fotografiat de sonda Cassini la 3 decembrie 2007 – foto: ro.wikipedia.org

Epimeteu este un satelit natural al lui Saturn. De asemenea este cunoscut și ca Saturn XI.

A fost denumit după titanul Epimeteu, fratele lui Prometeu. Există de asemenea și un asteroid numit 1810 Epimeteu.

 

18 decembrie 1970 - Premiera, la București, a spectacolului cu piesa Acești nebuni fățarnici, de Teodor Mazilu.

 

18 decembrie 1973 - Adunarea Generala a ONU adoptă limba arabă ca limbă oficială a sa.

Data de 18 decembrie devine Ziua limbii arabe.

Ziua ONU a limbii arabe - foto:  ro.wikipedia.org

Ziua ONU a limbii arabe – foto: ro.wikipedia.org

Inițiativa de a dedica o zi a anului fiecăreia dintre cele șase limbi oficiale ale ONU – chineza, engleza, franceza, spaniola și rusa – aparține Departamentul pentru informații publice al Secretariatului ONU, care a pus-o în practică începând cu anul 2010

 

18 decembrie 1979 - Adunarea Generala a ONU a adoptat Convenţia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (politic, economic, social și cultural).

A intrat în vigoare sub forma unui tratat internaţional 18 septembrie 1981 după ce a fost ratificat de statul cu numărul 20.

Cu prilejul celei de-a zecea aniversări, a Convenţiei în 1989, cel puţin o sută de naţiuni au fost de acord cu prevederile acestui document internaţional.

Un număr de 99 de state sunt semnatare ale Convenţiei şi 189 de state sunt părţi la acest document internaţional. România a semnat Convenţia la 4 septembrie 1980 şi a ratificat-o la 7 iunie 1982.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

18 decembrie 1980 - S-a născut solista americană de muzică pop Christina Aguilera (a participat la Festivalul Internaţional “Cerbul de Aur”, ediţia 1998).

 

18 decembrie 1987 - Larry Wall a lansat prima versiune a limbajului de programare Perl.

Perl este un limbaj de programare dinamic, procedural, creat de Lary Wall în 1987.

Perl împrumută caracteristicile limbajelor C, shell, AWK, sed, Lisp și ale multor alte limbaje într-o măsură mai mică.

O caracteristică importantă care deosebește Perl de alte limbaje este faptul că beneficiază de un repository numit CPAN ce conține module open-source bine documentate.

Utilizarea CPAN pentru re-folosirea codului deja scris este încurajată.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org;

 

18 decembrie 1989 - Ca urmare a protestelor izbucnite la Timisoara, Romania a inchis frontierele cu Iugoslavia, Ungaria, URSS si Bulgaria.

Timişoreni în faţa casei lui László Tőkés în seara zilei de 16 decembrie 1989 - foto: timpul.md

Timişoreni în faţa casei lui László Tőkés în seara zilei de 16 decembrie 1989 – foto: timpul.md

La Timisoara a fost instituita starea de necesitate, primarul Petre Mot anuntand acest lucru in cadrul unei sedinte cu activul de partid.

În oras a fost interzisa circulatia grupurilor de peste 2 persoane, trecatorii fiind legitimati iar cei suspecti retinuti.

În 17 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu a dat ordin să se tragă în protestatarii anticomunişti din Timişoara, fiind înregistraţi primii morţi căzuţi pentru libertate.

Ceauşescu a convocat şedinţa Comitetului Politic Executiv, unde înalţii demnitari au fost cu toţii de acord să tragă în demonstranţii de la Timişoara cu muniţie de război.

După atacarea sediului Partidului Comunist Român, Ministrul Apărării de atunci, generalul Vasile Milea, a anunţat Bucureştiul că judeţul Timiş este în stare de necesitate şi cere intervenţia în forţă a armatei.

Decembrie 1989 - foto-Constantin-Duma (preluat de pe: timpolis.ro)

Decembrie 1989 - foto-Constantin-Duma (preluat de pe: timpolis.ro)

Conform martorilor, în jurul orei 16 se trage primul foc de armă asupra manifestanţilor strânşi în Piaţa Libertăţii.

În acest timp, la Bucureşti, cuplul dictatorial Elena şi Nicolae Ceauşescu acuză autorităţile locale că n-au reuşit să reprime protestul încă din prima zi.

La Timişoara sosesc după-amiază 11 ofiţeri superiori din conducerea Miliţiei, Securităţii şi Armatei, toţi sub comanda lui Ion Coman, secretarul Comitetului Central al PCR.

Este declanşată operaţiunea Radu cel Frumos, ce cuprinde acţiuni specifice stării de război.

Fara sa tina seama de interdictii, un grup de aproximativ 30 de tineri s-a adunat in fata Catedralei unde a desfasurat un steag tricolor fara stema si au aprins lumanari.

S-a cantat “Desteapta-te, romane”.

Tab în flacări în fața catedralei din Timișoara, în decembrie 1989 - foto: sorinbogdan.ro

Tab în flacări în fața catedralei din Timișoara, în decembrie 1989 – foto: sorinbogdan.ro

Fortele de ordine au deschis focul in plin, cativa manifestanti reusind sa fuga, dar cei mai multi au fost ucisi sau raniti.

După ora 20, oraşul devine un adevărat infern. De la Piaţa Libertăţii până la Operă, pe Calea lipovei şi Calea Girocului, se trage în plin.

Taburile blochează intrările în oraş şi toată noaptea se aud numai împuşcături. 59 de timişoreni au murit atunci, câteva sute au fost răniţi.

40 de cadavre au fost transportate şi incinerate în Bucureşti pentru a şterge urmele. Represaliile nu au reuşit însă decât să îi îndârjească pe timişoreni, care au continuat să iasă în stradă şi zilele următoare.

Ziua de 17 decembrie a fost declarată zi de doliu printr-o decizie a Consiliului Local Timişoara.

Astfel toate instituţiile din oraş au arborat drapelul României în bernă sau alăturat unei panglici negre de doliu.

Din statisticile oficiale rezulta ca la Spitalul Judetean din Timisoara se aflau, la 18 decembrie, 58 de cadrave si 240 de raniti.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

18 decembrie 1990 - S-a semnat, la Strasbourg, actul prin care România a aderat la Convenția Culturală Europeană.

 

18 decembrie 1991 - Federatia Rusa a recunoscut independenta Republicii Moldova, Boris Eltin declarand ca Rusia este gata sa stabileasca relatii diplomatice cu aceasta tara.

 

18 decembrie 1991 - S-a înfiinţat Partidul Umanist din România (PUR), avându-l ca preşedinte – fondator pe Dan Voiculescu. Ulterior acest partid si-a transformat denumirea in Partidul Conservator.

 

18 decembrie 1991 - La Strasbourg, Romania a semnat actul de aderare la Conventia Culturala Europeana.

 

18 decembrie 1992 - Guvernul Romaniei a recunoscut republicile Ceha si Slovaca in calitate de subiecte distincte de drept international, cu efect juridic, incepand de la 1 ianuarie 1993.

 

18 decembrie 1993 - A murit actorul român de teatru şi film Gheorghe Cozorici; (n. 16 iulie 1933).

 

18 decembrie 1995 - A murit Konrad Zuse, inginer german, inventatorul primului calculator – Z3; (n.22.06.1910).

 

18 decembrie 1999 - A incetat din viata Robert Bresson, regizor şi scenarist francez („Un condamnat la moarte a evadat”, „Procesul Ioanei D’Arc”); (n.25.09.1907).

 

18 decembrie 200 - A decedat Gilbert Bécaud, cântăreţ şi compozitor francez, unul dintre cei mai îndrăgiţi interpreţi francezi, supranumit „Domnul 100 000 de volţi”; (n.24.10.1927).

 

18 decembrie 2002 - A murit actorul american James Coburn; (n. 31.08.1928).

 

18 decembrie 2005 - România câştigă titlul de vicecampioană mondială la handbal feminin la Campionatul Mondial de Handbal din Rusia, fiind învinsă în actul final de ţara gazdă, scor 28 – 23.

 

18 decembrie 2005 – Războiul civil din Ciad începe atunci când grupurile rebele, susținute de Sudanul vecin, lansează un atac în Adré.

 

18 decembrie 2006 – Prima dintr-o serie de inundații lovește Malaysia. Numărul deceselor cauzate de aceste inundații este de cel puțin 118, cu peste 400.000 de persoane strămutate.

 

18 decembrie 2006 – În Emiratele Arabe Unite se desfășoară primele alegeri.

 

18 decembrie 2015 – „Kellingley Colliery”, ultima mină de cărbune în subteran din Marea Britanie, se închide.

 

18 decembrie 2017 – Trenul de pasageri Amtrak Cascades 501 deraiază lângă DuPont, Washington, un oraș din Statele Unite, lângă Olympia, Washington, ucigând șase persoane și rănind alte 70.

 

18 decembrie 2019 – Camera Reprezentanților a Statelor Unite ale Americii a decis adoptarea articolelor prin care președintele Donald Trump este acuzat pentru abuz de putere și obstrucție a Congresului. Trump devine al treilea președinte american care face obiectul unei proceduri de destituire, după Andrew Johnson în 1868 și Bill Clinton în 1998.

 

18 decembrie 2020 - La Ordinea Zilei

 

18 decembrie 2022 – Echipa Naționala de football a Argentinei a câștiga, în fața echipei Franței, Finala Campionatului Mondial de Fotbal 2022.

Finala Campionatului Mondial de Fotbal 2022 a fost un meci de fotbal care a stabilit câștigătoarea ediției Cupei Mondiale FIFA din 2022.

Aceasta a fost a 22-a finală a Cupei Mondiale FIFA.

Meciul a avuta loc pe Lusail Stadium din Lusail, Qatar, pe 18 decembrie 2022, Ziua Națională a Qatarului, și a adus față în față echipele Argentinei și Franței, campioana ediției precedente.

Cu un record de 1,5 miliarde de telespectatori, finala a devenit unul dintre cele mai urmărite evenimente sportive din istorie.

Finala a avut loc în fața a 88.966 de spectatori și a fost arbitrată de Szymon Marciniak.

Argentina a deschis scorul printr-un penalti al lui Lionel Messi în minutul 23, înainte ca Ángel Di María să mărească avantajul în minutul 36, printr-un șut în colțul porții după un contraatac argentinian.

Franța nu a reușit să înregistreze un șut pe poartă pentru marea majoritate a meciului, până când o dublă în doar 97 de secunde a lui Kylian Mbappé să egaleze scorul, 2–2 în minutul 81.

În timpul prelungirilor, Messi a marcat din nou pentru a oferi Argentinei un avantaj de 3–2.

Cu toate acestea, Mbappé a marcat un al doilea penalty pentru a egala 3–3 cu doar câteva minute rămase, devenind al doilea om care a marcat un hat-trick într-o finală a Cupei Mondiale după Geoff Hurst în 1966.

Argentina a câștigat apoi loviturile de departajare care au urmat cu 4–2 pentru a obține a treia ei Cupă Mondială și prima din 1986.

Argentina a devenit a doua echipă după Spania în 2010 care a câștigat Cupa Mondială, după ce a pierdut primul meci.

Franța a devenit prima echipă care a marcat trei goluri într-o finală a Cupei Mondiale și a pierdut.

Messi a fost numit omul meciului și a câștigat Balonul de Aur ca cel mai bun jucător al turneului.

Meciul a fost clasat de experți și fani deopotrivă drept una dintre cele mai mari finale ale Cupei Mondiale și unul dintre cele mai frumoase meciuri din istoria sportului.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

La Ordinea Zilei – 18 Decembrie 2020

România a cucerit medaliile de aur pe echipe şi la individual compus, vineri, la Campionatele Europene feminine de gimnastică artistică pentru junioare de la Mersin, Turcia (18 decembrie 2020)

foto preluat de pe www.facebook.com/frgimnastica

 

Sărbătorile Zilei de 18 Decembrie

Ortodoxe – †) Sf. Cuv. Daniil Sihastrul; Sf. Mc. Sebastian şi Zoe; Sf. Ier. Modest, arhiepiscopul Ierusalimului

Greco-catolice – Sf. m. Sebastian şi cei împreună cu el

Romano-catolice – Ss. Malahia, profet; Graţian, ep.

 

Ziua internaţională a migranţilor (ONU)

Ziua internaţională a migranţilor este marcată de ONU în fiecare an, la 18 decembrie, cu scopul de a înlătura prejudecăţile opiniei publice cu privire la migranţi şi de a muta accentul pe contribuţia acestora la diverse domenii, atât în ţările lor de origine cât şi în ţările de destinaţie, conform site-ului https://www.un.org/.

Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a instituit Ziua internaţională a migranţilor prin Rezoluţia 55/93 din 4 decembrie 2000. De asemenea, prin Rezoluţia 45/158, la 18 decembrie 1990, a fost adoptată Convenţia internaţională pentru protecţia drepturilor tuturor muncitorilor emigranţi şi a membrilor familiilor acestora, care oferă un cadru complet de protecţie a drepturilor omului pentru lucrătorii emigranţi.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua mondială a limbii arabe (ONU)

Ziua mondială a limbii arabe este celebrată anual la 18 decembrie, începând din 2012. În această zi, în 1973, Adunarea Generală a ONU a adoptat limba arabă ca limbă oficială a Organizaţiei, a şasea din lista limbilor oficiale, alături de engleză, franceză, spaniolă, rusă şi chineză.

Limba arabă reprezintă un pilon al diversităţii culturale a umanităţii. Este una din cele mai răspândite limbi din lume, vorbită zilnic de peste 290 de milioane de persoane, conform https://en.unesco.org/. În diversitatea formelor ei, clasică sau dialectală, de la exprimarea orală până la scrierea poetică, limba arabă a dat naştere unei estetici fascinante, în domenii precum arhitectura, filosofia, poezia şi cântecul.

Este o cale de intrare către o diversitate de identităţi şi credinţe, iar istoria sa dezvăluie bogăţia legăturilor cu alte limbi. Araba a jucat un rol de catalizator în cunoaştere, promovând diseminarea ştiinţelor şi filosofiilor greceşti şi romane în Renaşterea europeană, şi a facilitat un dialog al culturilor de-a lungul drumurilor mătăsii, de pe coasta Indiei până în Cornul Africii – notează site-ul UNESCO.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua minorităţilor naţionale din România

În fiecare an, la data de 18 decembrie este sărbătorită Ziua minorităţilor naţionale din România. La 18 decembrie 1992 a fost adoptată, prin Rezoluţie a Adunării Generale a ONU, “Declaraţia cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, etnice, religioase şi lingvistice“, se arată pe site-ul Departamentului pentru Relaţii Interetnice.

Declaraţia cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, etnice, religioase şi lingvistice oferă o garanţie a drepturilor minorităţilor în general, astfel încât mai multe state i-au recunoscut importanţa prin declararea zilei de 18 decembrie ca Zi a minorităţilor naţionale.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Klaus Iohannis: Vom intra imediat după Crăciun în campania de vaccinare cu o primă tranșă de 10.000 de doze

În prima etapă, va fi vaccinat personalul medical, apoi personalul esențial, iar în martie – aprilie populația generală. Vaccinarea este voluntară, dar o recomand tuturor, fiindcă este singura cale de a scăpa de pandemie. Vom avea diferite tipuri de vaccin, toate foarte bune, sigure și eficiente, autorizate la cele mai înalte standarde europene. Dacă ne mobilizăm și ne vaccinăm, până în vară putem scăpa probabil de această pandemie.

Până atunci însă trebuie să avem mare grijă și să respectăm restricțiile! Măsurile în vigoare s-au dovedit corecte și rămân obligatorii și de Crăciun, și de Anul Nou. Este interesul fiecărui român să le respecte pentru ca el, copilul sau părintele lui să nu ajungă în spital. De aceea, în timpul sărbătorilor, dacă vreți să vă fie bine, stați acasă cu familia!
sursa www.facebook.com/klausiohannis

 

Liderii PNL şi ai USR PLUS au ajuns la un acord în vederea formării Guvernului

Partidul Naţional Liberal: Preşedintele PNL, Ludovic Orban, a anunţat că PNL, USR PLUS şi UDMR au convenit asupra structurii Guvernului şi a funcţiilor de conducere din Parlament

Ludovic Orban: ”Am ajuns la o înţelegere în ceea ce priveşte constituirea Guvernului, structura Guvernului şi de asemenea poziţiile care vor fi ocupate de cele trei formaţiuni politice pentru cele mai importante funcţii în stat. Florin Cîţu este candidatul la funcţia de premier, susţinut de PNL, USR PLUS şi UDMR. În ceea ce priveşte cele două poziţii de preşedinte de la Parlament, preşedintele Senatului va aparţine unui candidat din partea USR-PLUS, preşedintele Camerei va aparţine unui candidat din partea PNL. Vor fi doi vicepremieri. De asemenea Guvernul va avea 18 ministere, dintre ele 9 vor fi conduse de PNL, 6 conduse de reprezentanţi USR-PLUS şi 3 vor fi conduse de reprezentanţi ai UDMR.

PNL va gestiona Ministerul Apărării, Ministerul de Externe, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul de Interne, Ministerul Educaţiei, Ministerul Energiei, rezultat din împărţirea Ministerului Economiei în două structuri distincte, în care Ministerul Energiei va fi condus de un reprezentant PNL, Ministerul Agriculturii, Culturii, Muncii şi Protecţiei Sociale.

În cadrul discuţiilor pe care le-am convenit, dincolo de portofolii, important este spiritul de echipă, solidaritatea şi coeziunea în punerea în practică a programului de guvernare, care a progresat. ”

Declarații susținute de Președintele Partidului Național Liberal, Ludovic Orban, la finalul negocierilor coaliției pentru formarea guvernului, de la Vila Lac 1

 

Nicușor Dan: Continuăm să stingem focuri

Am răspuns Comisiei Europene pe două proceduri de infringement împotriva României cu privire la calitatea aerului din București – una legată de problema prafului (PM10), alta legată de poluarea cu oxizi de azot (NO2). În esență, am solicitat un răgaz pentru a fi judecați pe baza rezultatelor acestui mandat, am arătat voința noii administrații municipale de a aborda tranșant problema poluării aerului și am informat despre măsuri concrete, deja luate sau pe care le vom lua, pentru a reduce poluarea.

Dintre deciziile deja luate și care vor duce la îmbunătățirea calității aerului în București, am menționat contractele semnate pentru reabilitarea rețelei de termoficare, alocările din Planul Național de Redresare și Reziliență pentru rețeaua de termoficare și anveloparea termică a clădirilor, alocările din fondul european de modernizare pentru modernizarea a 3 CET-uri, extinderea rețelei de monitorizare a calității aerului, aflată în achiziție publică și colaborarea sporită a Primăriei Capitalei cu Garda de Mediu (prin detașare de polițiști locali și folosirea laboratorului mobil) pentru a sancționa mai sever încălcările legislației de mediu.

Cu privire la măsurile viitoare, am informat Comisia Europeană despre elaborarea unui nou Plan Integrat de Calitate a Aerului în București, un prim set de măsuri pentru spațiile verzi (finalizarea Registrului Spațiilor Verzi pentru a opri distrugerea lor, stoparea toaletărilor și intervențiile profesioniste asupra arborilor), precum și despre proiectele destinate reducerii și electrificării traficului rutier (metroul de suprafață, parcările de tip park&ride de la intrările în oraș, modernizarea a 48 de kilometri de linie de tramvai, semaforizarea inteligentă a traficului, optimizarea rutelor transportului în comun).

Vom discuta luni, în ședința Consiliului General, ca taxa de ocupare a domeniului public pentru terase și restaurante să fie zero în perioada ianuarie – iunie 2021. Este o măsură în sprijinul industriei HoReCA, serios afectată de epidemie, și locurilor de muncă din domeniu. E important să susținem micile afaceri din Capitală.
sursa: www.facebook.com/NicusorDan.ro

 

Gimnastică artistică: România, medaliată cu aur pe echipe şi la individual compus la Europenele de junioare

România a cucerit medaliile de aur pe echipe şi la individual compus, vineri, la Campionatele Europene feminine de gimnastică artistică pentru junioare de la Mersin (Turcia).
xititi mai mult pe: www.agerpres.ro

 

Situația din România – 18 decembrie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică

Până astăzi, 18 decembrie, pe teritoriul României, au fost confirmate 582.786 de cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19).
484.948 de pacienți au fost declarați vindecați.

În urma testelor efectuate la nivel național, față de ultima raportare, au fost înregistrate 5.340 cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV – 2 (COVID – 19), acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv.

Distinct de cazurile nou confirmate, în urma retestării pacienților care erau deja pozitivi, 1.006 persoane au fost reconfirmate pozitiv.

Până astăzi, 14.157 de persoane diagnosticate cu infecție cu SARS – CoV – 2 au decedat.

În intervalul 17.12.2020 (10:00) – 18.12.2020 (10:00) au fost raportate 188 decese (121 bărbați și 67 femei), ale unor pacienți infectați cu noul coronavirus.

În unitățile sanitare de profil, numărul total de persoane internate cu COVID-19 este de 11.710. Dintre acestea, 1.270 sunt internate la ATI.

Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 4.561.726 de teste. Dintre acestea, 27.482 au fost efectuate în ultimele 24 de ore, 18.226 în baza definiției de caz și a protocolului medical și 9.256 la cerere.

Situația din România -  18 decembrie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 - Grupul de Comunicare Strategică - foto preluat de pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

Situația din România – 18 decembrie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică – foto preluat de pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

 

În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, 7.036 de cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu SARS – CoV – 2 (coronavirus). De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 128 de cetățeni români aflați în străinătate, au decedat.
Dintre cetățenii români confirmați cu infecție cu noul coronavirus, 798 au fost declarați vindecați.

 

În continuare vă prezentăm situația privind infectarea cu virusul SARS – CoV – 2 la nivel european și global:

Până la data de 17 decembrie 2020, au fost raportate 15.130.100 de cazuri în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andorra. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Franţa, Regatul Unit, Italia, Spania și Germania.
Începând din 15 decembrie, CEPCB a întrerupt publicarea datelor privind numărul cazurilor confirmate și numărul cetățenilor decedați, atât în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andorra, cât și la nivel global. Aceste raportări vor fi actualizate săptămânal.
Datele publicate de către Johns Hopkins CSSE, care vizează numărul cetățenilor vindecați, continuă să fie actualizate zilnic.

ŢARA
CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAŢI*

Franţa 2.376.852(+11.533) 57.911 (+150) 187.199 (+1.195)
Regatul Unit 1.849.403(+18.447) 64.170 (+144) 4.123 (+17)
Italia 1.843.712(+17.937) 64.520 (+484) 1.203.814 (+27.913)
Spania 1.730.575 – 47.624 – 150.376 -
Germania 1.337.078(+16.362) 21.975 (+188) 1.078.944 (+22.467)
Sursă: Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CEPCB) (https://www.ecdc.europa.eu/en)

 

SITUAȚIE GLOBALĂ LA 17 DECEMBRIE 2020

CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAȚI*

71.554.018 (+50.404) 1.612.833 (+838) 42.351.038 (+373.325)

* conform datelor publicate de către Johns Hopkins CSSE – https://systems.jhu.edu/
** datele din paranteze reprezintă numărul de cazuri noi, în intervalul 13 – 14 decembrie 2020, cu excepția celor de la categoriile cetățenilor vindecați, care reprezintă numărul de cazuri raportate în intervalul 16-17 decembrie 2020.
*** CEPCB precizează că actualizările la nivel național sunt publicate pe coordonate diferite de timp și procesate ulterior, ceea ce poate genera discrepanțe între datele zilnice publicate de state și cele publicate de CEPCB.

Grupul de Comunicare Strategică
cititi mai mult pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

 

Primele livrări de vaccinuri anti-COVID-19, în primul trimestru al lui 2021 către ţările defavorizate (OMS)

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi Alianţa pentru vaccinuri (Gavi), care au pus bazele unui mecanism de distribuire a vaccinurilor anti-COVID-19 către ţările defavorizate, intenţionează să trimită primele doze în primul trimestru al anului 2021, au anunţat vineri cele două organizaţii, relatează AFP.

Mecanismul COVAX (COVID-19 Vaccine Global Access; Acces Mondial la Vaccinul împotriva COVID-19) “a obţinut acces la aproape două miliarde” de doze, a declarat directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, în cadrul unei conferinţe de presă. Iniţiativa condusă de Gavi şi OMS a declarat că îşi propune să livreze anul viitor 1,3 miliarde de doze de vaccinuri aprobate către 92 economii cu venituri mici şi mijlocii, relatează Reuters.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Un ministru belgian a dezvăluit lista secretă cu preţurile vaccinurilor împotriva COVID-19 plătite de UE

Ministrul belgian al bugetului, Eva De Bleeker, a dezvăluit diferitele preţuri secrete ale vaccinurilor împotriva COVID-19 pe care Comisia Europeană le-a negociat cu companiile farmaceutice în numele statelor membre, postând pe Twitter o listă confidenţială pe care apoi a şters-o, recunoscând că a fost prea transparentă, relatează vineri agenţia EFE.

Conform acelei liste, cu preţuri în diferite monede, aşa cum au fost ele înscrise în contracte, preţul unei doze din viitorul vaccin AstraZeneca-Oxford este de 1,78 de euro, cel al Johnson&Johnson 6,9 euro, Sanofi-GSK 7,56 euro, CureVac 10 euro, Pfizer-BioNTech 12 euro şi Moderna 14,6 euro.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Nigeria: 344 de elevi eliberaţi de răpitorii lor în nord-vestul ţării

În total, 344 de elevi au fost eliberaţi de răpitorii lor în nord-vestul Nigeriei, a indicat joi un responsabil local al statului Katsina, citat de AFP.

Avem 344 de elevi, sunt pe punctul de a fi examinaţi la Zamfara. Mulţumim lui Allah pentru eliberarea lor“, a declarat Ibrahim Katsina, un consilier al guvernatorului local. Mai devreme, un consilier al preşedintelui nigerian Muhammadu Buhari anunţase eliberarea unor elevi, fără a preciza numărul lor.

Sunt sute de minori, elevi de şcoală şi de liceu, care au fost răpiţi vineri seară de indivizi înarmaţi, numiţi “bandiţi” în această regiune a Nigeriei. Ei au fost răpiţi de la liceul de stat pentru băieţi din Kankara, statul Katsina, acţiune revendicată ulterior de gruparea jihadistă Boko Haram, de obicei activă în nord-estul ţării, la câteva sute de kilometri mai la est.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Sonda spaţială Hayabusa2 a adus pe Pământ 5 grame de sol prelevate de pe un asteroid, depăşind obiectivul iniţial

Capsula adusă pe Pământ de sonda spaţială Hayabusa2 conţinea peste 5,4 grame de eşantioane de sol prelevate de pe un asteroid îndepărtat, depăşind obiectivul iniţial de 100 de miligrame, a anunţat vineri agenţia spaţială japoneză JAXA, relatează Kyodo. Oamenii de ştiinţă speră că analiza acestor materiale îi va ajuta să descifreze originile vieţii şi ale formării Universului în urmă cu 4,6 miliarde de ani.

Jumătate din cantitatea prelevată va fi împărţită între JAXA, NASA şi organizaţii internaţionale, iar cealaltă jumătate va fi conservată pentru studii viitoare, ce vor fi realizate odată cu progresele înregistrate de tehnologia analitică.

După ce a livrat pe Terra încărcătura ei preţioasă, sonda Hayabusa2 (“Şoim pelerin” în limba japoneză, n.r.) a pornit într-o nouă misiune pe o orbită a Soarelui, pentru a înregistra date ştiinţifice despre praful din spaţiul interstelar şi pentru a observa mai multe exoplanete.
xititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

O rachetă rusească a trimis pe orbită o nouă tranşă de sateliţi OneWeb pentru internet de mare viteză

O rachetă Soyuz a fost lansată în spaţiu, vineri, de la cosmodromul Vostochny din Extremul Orient rus, transportând peste 30 de sateliţi aparţinând companiei britanice de internet de mare viteză OneWeb, relatează DPA. Această lansare va extinde numărul sateliţilor OneWeb de pe orbită la 110, în cadrul unei flote ce va cuprinde 648 de sateliţi, potrivit operatorului OneWeb, citat de Reuters. Compania OneWeb are de înfruntat competiţia în acest domeniu – constelaţia de sateliţi Starlink a companiei lui Elon Musk, SpaceX, şi flota de sateliţi Kuiper a companiei Amazon.

Demarat în 2014 de antreprenorul american Greg Wyler, proiectul OneWeb şi-a fixat obiectivul de a reduce “fractura digitală” existentă pe plan mondial. Administratorii acestui proiect au promis că vor crea “internet pentru toţi” prin reţeaua de circa 650 de sateliţi, însă demersul s-a blocat într-o luptă constantă pentru strângerea fondurilor necesare, notează Reuters. OneWeb a anunţat luna trecută că a fost salvată de la faliment cu 1 miliard de dolari în investiţii de capital din partea unui consorţiu format din guvernul britanic şi Bharti Enterprises din India, noii proprietari ai companiei din Marea Britanie, notează Reuters.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ştirile zilei – 18 decembrie 2020

Revista Presei din 18 decembrie

 

cititi si:

- Evenimentele Zilei de 18 decembrie în Istorie

- Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul (†1496)