16 noiembrie – Ziua internaţională a toleranţei (ONU)
Ziua Internațională a Toleranței este o sărbătoare anuală declarată de Organizația Națiunilor Unite în 1995 pentru ca oamenii să conștientizeze pericolele intoleranței. Se sărbătorește pe 16 noiembrie.
În 1995, când UNESCO a proclamat data de 16 noiembrie drept Ziua Internațională a Toleranței, au fost identificate nu mai puțin de 16 tratate, convenții, declarații și recomandări, toate legate de nevoia de toleranță. Fiecare dintre acestea este relevantă și astăzi și fiecare dintre ele trebuie respectată în totalitate.
Lumea în care trăim se confruntă cu războaie, terorism, crime împotriva umanității, epurare etnică, discriminarea minorităților și a imigranților și cu o multitudine de alte abuzuri împotriva ființelor umane. Globalizarea însăși, în timp ce unește popoarele lumii, poate să ducă și mai mare teamă și la interiorizare. Și o dată cu teribilele amenințări la adresa vieții și dezvoltării planetei crește și potențialul de tensiune ce duce la intoleranță.
Noi știm cum să contracarăm aceste amenințări. Știm că mijloacele cele mai bune de care dispunem sunt: diversitatea culturală, munca pentru o dezvoltare durabilă și educația pentru toleranță și pace. Știm că, cei mai buni gardieni ai noștri sunt societatea civilă bine dezvoltată, atentă la drepturile omului și presa liberă și responsabilă.
Dar mai știm și că principalii misionari ai schimbării sunt statele, care semnează și ratifică tratatele și convențiile internaționale. Politicile pe care acestea le elaborează sunt responsabilitatea lor, chiar dacă sarcina sprijinirii acestora cade pe umerii comunității internaționale.
Ziua de astăzi se constituie într-o ocazie de a aduce aminte șefilor de stat faptul că ei și-au luat niște angajamente și că au niște obligații. Nevoia imperativă de toleranță ne este tuturor foarte clară, dar dorința de a o respecta trebuie să fie mai puternică. În timp ce sărbătorim Ziua Internațională a Toleranței, să ne aducem aminte că de mâine trebuie să ne îndeplinim obligația de a fi toleranți.
Articolul 1. Semnificația toleranței
1.1. Toleranța este respectul, acceptarea și aprecierea bogăției și diversității culturilor lumii noastre, felurilor noastre de expresie și manierelor de exprimare a calității noastre de ființe umane. Ea este încurajată prin cunoașterea, deschiderea spiritului, comunicație și libertatea gândirii, conștiinței și credinței. Toleranța este armonia în diferențe. Ea nu e doar o obligație de ordin etic; ea este, de asemenea, și o necesitate politică și juridică. Toleranța este o virtute care face ca pacea să fie posibilă și care contribuie la înlocuirea culturii războiului cu o cultură a păcii.
1.2. Toleranța nu este nici concesie, nici condescendență ori indulgență. Toleranța este, mai ales, o atitudine activă generată de recunoașterea drepturilor universale ale persoanei umane și libertăților fundamentale ale altora. În nici într-un caz, toleranța nu poate fi invocată pentru a justifica violarea acestor valori fundamentale. Toleranța trebuie să fie practicată de către indivizi, grupuri și State.
1.3. Toleranța este responsabilitatea care susține drepturile omului, pluralismul (inclusiv, pluralismul cultural), democrația și Statul de drept. Ea implică respingerea dogmatismului și absolutismului și confirmă normele enunțate în instrumentele internaționale cu privire la drepturile omului.
1.4. În conformitate cu respectarea drepturilor omului, a practica toleranța nu înseamnă nici a tolera nedreptatea socială, nici a renunța la propriile convingeri, nici a face concesii în această privință. Ea semnifică acceptarea faptului că ființele umane, care se caracterizează natural prin diversitatea aspectului lor fizic, prin situația lor, felul de exprimare, comportamente și prin valorile lor, au dreptul de a trăi în pace și de a fi cele care sunt.
Toate statele sunt invitate să marcheze în fiecare an acestă zi. Mai multe activități se desfășoară în instituțiile de învățământ cât și în cadrul publicului larg. Un exemplu relevant, sunt proiectele educaționale și campanii naționale de sensibilizare și promovare a toleranței.
(…) Aşadar, ONU se angajează să consolideze toleranţa prin încurajarea înţelegerii reciproce între culturi şi popoare. Acest imperativ se află în centrul Cartei ONU, precum şi al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, şi este mai important ca niciodată în această perioadă, în care sunt manifestări ale extremismului şi pe fondul intensificării conflictelor, caracterizată printr-o desconsiderare fundamentală a vieţii umane.
Pentru promovarea toleranţei şi non-violenţei, în 1995, la aniversarea a 125 de ani de la naşterea lui Mahatma Gandhi, a fost înfiinţat Premiul UNESCO-Madanjeet Singh. Acesta recompensează activităţi semnificative în domeniile ştiinţific, artistic, cultural sau de comunicare, care vizează promovarea unui spirit de toleranţă şi non-violenţă şi se acordă o dată la doi ani, cu ocazia Zilei internaţionale a toleranţei.
În 2022, Premiul UNESCO-Madanjeet Singh a fost acordat jurnalistei Franca Ma-ih Sulem Yong din Camerun, fondatoarea şi preşedintele ONG-urilor #Afrogiveness şi Positive Youths Africa.
În 2024, ceremonia de premiere a celei de-a 14-a ediţii a premiului bienal UNESCO-Madanjeet Singh pentru promovarea toleranţei şi non-violenţei este programată a se desfăşura vineri, 15 noiembrie, la sediul UNESCO din Paris, potrivit www.unesco.org.
UNESCO – Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (16 noiembrie 1945)
Steagul UNESCO, inspirat de imaginea templului Parthenon din Atena, Grecia – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) este o agenție specializată a Organizației Națiunilor Unite (ONU) care vizează promovarea păcii și securității mondiale prin cooperarea internațională în educație, științe și cultură.
Are 193 de state membre și 11 membri asociați, precum și parteneri din sectorul neguvernamental, interguvernamental și privat.
Cu sediul în Paris, Franța, UNESCO are 53 de birouri regionale și 199 de comisii naționale care îi facilitează mandatul global.
UNESCO a fost fondată în 1945 ca succesor al Comitetului internațional pentru cooperare intelectuală al Societății Națiunilor.
Constituția sa stabilește obiectivele agenției, structura de guvernare și cadrul de funcționare.
Misiunea fondatoare a UNESCO, care a fost modelată de cel de-al doilea război mondial, este de a promova pacea, dezvoltarea durabilă și drepturile omului, facilitând colaborarea și dialogul între națiuni.
Acesta urmărește acest obiectiv prin cinci domenii majore ale programului: educație, științe naturale, științe sociale / umane, cultură și comunicare / informare.
UNESCO sponsorizează proiecte care îmbunătățesc alfabetizarea, asigură instruire tehnică și educație, avansează știința, protejează mass-media independente și libertatea presei, păstrează istoria regională și culturală și promovează diversitatea culturală.
Ca punct focal pentru cultura și știința mondială, activitățile UNESCO s-au extins de-a lungul anilor pentru a include asistența în traducerea și difuzarea literaturii mondiale, stabilirea acordurilor de cooperare internațională pentru a asigura siturile patrimoniului mondial de importanță culturală și naturală, apărarea drepturilor omului, diviziunea digitală la nivel mondial și crearea unor societăți de cunoaștere incluzive prin informație și comunicare.
UNESCO a lansat mai multe inițiative și mișcări globale, cum ar fi Educația pentru toți, pentru a-și avansa obiectivele principale.
UNESCO este guvernată de Conferința generală, compusă din state membre și membri asociați, care se întrunește bianual pentru a stabili programele agenției și bugetul.
De asemenea, alege membrii Comitetului executiv, care gestionează activitatea UNESCO, și numește la fiecare patru ani directorul general, care servește ca administrator șef al UNESCO.
UNESCO este membru al Grupului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, o coaliție de agenții și organizații ONU care vizează îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare durabilă.
Istorie
Prima Conferință Generală a UNESCO (19 noiembrie – 10 decembrie 1946). De la stânga: Jean Thomas (prezentat din lateral), Julian Huxley (fost director general, în picioare), Léon Blum (în dreapta microfonului) – foto preluat de pe en.unesco.org
UNESCO și mandatul său de cooperare internațională pot fi urmărite de o rezoluție a Ligii Națiunilor din 21 septembrie 1921, pentru a alege o Comisie care să studieze fezabilitatea.
Acest nou organism, Comitetul Internațional pentru Cooperare Intelectuală (ICIC) a fost creat în 1922 și număra printre membrii săi figuri precum Henri Bergson, Albert Einstein, Marie Curie și Robert A. Millikan (fiind astfel o mică comisie a Liga Națiunilor s-a axat în esență pe Europa de Vest).
Institutul Internațional pentru Cooperare Intelectuală (IIIC) a fost apoi creat la Paris la 9 august 1925, pentru a acționa ca agenție de executare a ICIC.
Cu toate acestea, debutul celui de-al doilea război mondial a întrerupt în mare măsură activitatea acestor organizații predecesoare.
În ceea ce privește inițiativele private, Biroul Internațional de Educație (IBE) a început să lucreze ca o organizație neguvernamentală în serviciul dezvoltării educaționale internaționale. din decembrie 1925 și s-a alăturat UNESCO în 1969, după ce a înființat o comisie mixtă în 1952.
După semnarea Cartei Atlanticului și a Declarației Națiunilor Unite, Conferința Miniștrilor Aliați ai Educației (CAME) a început întâlniri la Londra, care au continuat de la 16 noiembrie 1942 până la 5 decembrie 1945.
La 30 octombrie 1943, necesitatea unei organizația a fost exprimată în Declarația de la Moscova, agreată de China, Regatul Unit, Statele Unite și URSS.
Aceasta a fost urmată de propunerile Conferinței Dumbarton Oaks din 9 octombrie 1944.
La propunerea CAME și în conformitate cu recomandările Conferinței Națiunilor Unite pentru Organizația Internațională (UNCIO), care a avut loc la San Francisco în aprilie-iunie 1945, o organizație a Organizației Națiunilor Unite Conferința pentru înființarea unei organizații educaționale și culturale (ECO / CONF) a fost convocată la Londra 1-16 noiembrie 1945 cu 44 de guverne reprezentate.
Ideea UNESCO a fost dezvoltată în mare măsură de Rab Butler, ministrul educației pentru Regatul Unit, care a avut o mare influență în dezvoltarea sa.
La ECO / CONF, Constituția UNESCO a fost introdusă și semnată de 37 de țări și a fost înființată o Comisie pregătitoare.
Comisia pregătitoare a funcționat între 16 noiembrie 1945 și 4 noiembrie 1946 – data la care Constituția UNESCO a intrat în vigoare odată cu depunerea celei de-a douăzecea ratificări de către un stat membru.
Prima Conferință generală a avut loc în perioada 19 noiembrie – 10 decembrie 1946 și l-a ales pe dr. Julian Huxley în funcția de director general.
Constituția a fost modificată în noiembrie 1954, când Conferința generală a decis că membrii Comitetului executiv vor fi reprezentanți ai guvernelor statelor din care sunt cetățeni și nu vor acționa, ca până acum, în calitatea lor personală.
Această schimbare a guvernanței a deosebit UNESCO de predecesorul său, ICIC, în modul în care statele membre ar lucra împreună în domeniile de competență ale organizației.
Pe măsură ce statele membre au lucrat împreună de-a lungul timpului pentru a îndeplini mandatul UNESCO, factorii politici și istorici au modelat operațiunile organizației, în special în timpul Războiului Rece, procesul de decolonizare și dizolvarea URSS.
Dezvoltare
Printre realizările majore ale organizației se numără activitatea sa împotriva rasismului, de exemplu, prin declarații influente asupra rasei, începând cu o declarație a antropologilor (printre care Claude Lévi-Strauss) și a altor oameni de știință în 1950 și încheind cu Declarația din 1978 privind Rasa și prejudecăți rasiale.
În 1956, Republica Africa de Sud s-a retras din UNESCO spunând că unele dintre publicațiile organizației se ridică la „interferență” în „problemele rasiale” ale țării.
Africa de Sud s-a alăturat organizației în 1994 sub conducerea lui Nelson Mandela.
Activitățile timpurii ale UNESCO în domeniul educației au inclus proiectul-pilot privind educația fundamentală în Valea Marbial, Haiti, început în 1947.
Acest proiect a fost urmat de misiuni de experți în alte țări, inclusiv, de exemplu, o misiune în Afganistan în 1949.
În 1948, UNESCO a recomandat ca statele membre să facă învățământul primar gratuit obligatoriu și universal.
În 1990, Conferința mondială privind educația pentru toți, de la Jomtien, Thailanda, a lansat o mișcare globală pentru a oferi educație de bază tuturor copiilor, tinerilor și adulților.
Zece ani mai târziu, Forumul Mondial al Educației din 2000, care a avut loc la Dakar, Senegal, a condus guvernele membre să se angajeze să realizeze educația de bază pentru toți până în 2015.
Activitățile timpurii ale UNESCO în cultură au inclus Campania Nubia, lansată în 1960.
Scopul campaniei a fost de a muta Marele Templu din Abu Simbel pentru a-l împiedica să fie inundat de Nil după construirea barajului Aswan.
În timpul campaniei de 20 de ani, 22 de monumente și complexe arhitecturale au fost relocate.
Aceasta a fost prima și cea mai mare dintr-o serie de campanii, inclusiv Mohenjo-daro (Pakistan), Fes (Maroc), Kathmandu (Nepal), Borobudur (Indonezia) și Acropola (Grecia) la adoptarea, în 1972, a Convenției privind protecția patrimoniului mondial cultural și natural.
Comitetul Patrimoniului Mondial a fost înființat în 1976 și primele situri înscrise pe Lista Patrimoniului Mondial în 1978.
De atunci, instrumente juridice importante privind patrimoniul cultural și diversitatea au fost adoptate de statele membre UNESCO în 2003 (Convenția pentru protejarea patrimoniului cultural imaterial) și 2005 (Convenția privind protecția și promovarea diversității expresiilor culturale).
O reuniune interguvernamentală a UNESCO la Paris în decembrie 1951 a dus la crearea Consiliului European pentru Cercetare Nucleară, care a fost responsabil pentru înființarea Organizației Europene pentru Cercetare Nucleară (CERN) ulterior, în 1954.
Programarea zonei aride, 1948-1966, este un alt exemplu al unui prim proiect important al UNESCO în domeniul științelor naturii.
În 1968, UNESCO a organizat prima conferință interguvernamentală menită să reconcilieze mediul și dezvoltarea, o problemă care continuă să fie abordată în domeniul dezvoltării durabile.
Principalul rezultat al conferinței din 1968 a fost crearea Programului UNESCO pentru om și biosferă.
În domeniul comunicării, „fluxul liber de idei prin cuvânt și imagine” a fost în constituția UNESCO de la începuturile sale, în urma experienței celui de-al doilea război mondial, când controlul informațiilor a fost un factor în îndoctrinarea populațiilor pentru agresiune.
În anii imediat următori celui de-al doilea război mondial, eforturile s-au concentrat pe reconstrucție și pe identificarea nevoilor de mijloace de comunicare în masă în întreaga lume.
UNESCO a început să organizeze instruire și educație pentru jurnaliști în anii 1950.
Ca răspuns la solicitările pentru o „nouă ordine mondială de informare și comunicare” la sfârșitul anilor 1970, UNESCO a înființat Comisia internațională pentru studiul problemelor de comunicare , care a produs raportul MacBride din 1980 (numit după președintele Comisiei, Laureatul Premiului Nobel pentru Pace, Seán MacBride).
În același an, UNESCO a creat Programul internațional pentru dezvoltarea comunicării (IPDC), un forum multilateral conceput pentru a promova dezvoltarea mass-media în țările în curs de dezvoltare.
În 1991, Conferința Generală a UNESCO a aprobat Declarația de la Windhoek privind independența și pluralismul mass-media, care a determinat Adunarea Generală a ONU să declare data adoptării sale, 3 mai, ca Ziua Mondială a Libertății Presei.
Din 1997, UNESCO a acordat Premiul Mondial pentru Libertatea Presei UNESCO / Guillermo Cano la fiecare 3 mai.
Înaintea Summitului mondial privind societatea informațională din 2003 (Geneva) și 2005 (Tunis), UNESCO a introdus programul Informații pentru toți.
UNESCO a admis Palestina ca membru în 2011.
Legile adoptate în Statele Unite după ce Palestina a solicitat aderarea la UNESCO și la OMS în aprilie 1989 înseamnă că SUA nu poate contribui financiar la nicio organizație a ONU care acceptă Palestina ca membru cu drepturi depline.
Drept urmare, SUA și-au retras finanțarea, care a reprezentat aproximativ 22% din bugetul UNESCO.
De asemenea, Israelul a reacționat la admiterea Palestinei la UNESCO prin înghețarea plăților israeliene către UNESCO și impunerea de sancțiuni Autorității Palestiniene, afirmând că admiterea Palestinei ar fi în detrimentul „potențialelor discuții de pace”.
La doi ani după ce au încetat să își plătească cotizațiile față de UNESCO, SUA și Israel au pierdut drepturile de vot UNESCO în 2013 fără a pierde dreptul de a fi ales; astfel, SUA au fost aleși ca membru al Comitetului executiv pentru perioada 2016–19.
În 2019, Israel a părăsit UNESCO după 69 de ani de membru, iar ambasadorul Israelului la ONU Danny Danon scria:
„UNESCO este organismul care rescrie continuu istoria, inclusiv prin ștergerea legăturii evreiești cu Ierusalimul … este corupt și manipulat de dușmani … nu vom fi membri ai unei organizații care acționează deliberat împotriva noastră “.
Activități
UNESCO își implementează activitățile prin cele cinci domenii ale programului: educație, științe naturale, științe sociale și umane, cultură și comunicare și informare.
- Educație: UNESCO sprijină cercetarea în educația comparată; și oferă expertiză și încurajează parteneriate pentru a consolida conducerea educațională națională și capacitatea țărilor de a oferi educație de calitate pentru toți.
Aceasta include catedre UNESCO, o rețea internațională de 644 Catedre UNESCO, care implică peste 770 de instituții din 126 de țări.
- Organizația pentru conservarea mediului.
- Convenția împotriva discriminării în educație adoptată în 1960.
- Organizarea Conferinței Internaționale de Educație a Adulților (CONFINTEA) într-un interval de 12 ani.
- Publicarea raportului global de monitorizare Educație pentru toți.
- Publicarea celor patru piloni ai învățării document seminal.
- UNESCO ASPNet, o rețea internațională de 8.000 de școli din 170 de țări.
UNESCO nu acredită instituțiile de învățământ superior.
UNESCO emite, de asemenea, declarații publice pentru educarea publicului:
- Declarația de la Sevilla privind violența: o declarație adoptată de UNESCO în 1989 pentru a respinge noțiunea că oamenii sunt predispuși biologic la violența organizată.
Desemnarea de proiecte și locuri cu semnificație culturală și științifică, cum ar fi:
- Rețeaua Globală a Geoparcilor.
- Rezervele Biosferei, prin Programul despre Om și Biosferă (MAB), din 1971.
- Orașul literaturii; în 2007, primul oraș care a primit acest titlu a fost Edinburgh, locul primei biblioteci circulante din Scoția. În 2008, Iowa City, Iowa, a devenit orașul literaturii.
- Proiecte privind diversitatea lingvistică și limbile pe cale de dispariție.
- Capodopere ale patrimoniului oral și imaterial al umanității.
- Registrul internațional Memoria Lumii, din 1997.
- Gestionarea resurselor de apă, prin Programul hidrologic internațional (IHP), din 1965.
- Siturilor de patrimoniu mondial.
- Biblioteca Digitală Mondială.
Încurajarea „fluxului liber de idei prin imagini și cuvinte” de către:
- Promovarea libertății de exprimare, inclusiv a libertății presei și a legislației privind libertatea informației, prin Divizia Libertății de Expresie și Dezvoltarea Media, inclusiv Programul Internațional pentru Dezvoltarea Comunicării.
- Promovarea siguranței jurnaliștilor și combaterea impunității pentru cei care îi atacă, prin coordonarea Planului de acțiune al ONU privind siguranța jurnaliștilor și problema impunității.
- Promovarea accesului universal și conservării informațiilor și a soluțiilor deschise pentru dezvoltare durabilă prin Divizia Societăților Cunoașterii, inclusiv Programul Memoria Lumii și Programul Informații pentru Toți.
- Promovarea pluralismului, egalității de gen și a diversității culturale în mass-media.
- Promovarea universalității internetului și a principiilor sale, că Internetul ar trebui să fie (I) bazat pe drepturile omului, (ii) Deschis, (iii) Accesibil tuturor, și (iv) alimentat de participarea multi-părților interesate (rezumat ca acronimul ROAM).
- Generarea de cunoștințe prin publicații precum Tendințele mondiale în libertatea de exprimare și dezvoltarea mass-media, Seria UNESCO privind libertatea internetului, și Indicatorii de dezvoltare a mass-media, precum și alte studii bazate pe indicatori.
Promovarea evenimentelor, cum ar fi:
- Deceniul internațional pentru promovarea unei culturi de pace și non-violență pentru copiii lumii: 2001–2010, proclamat de ONU în 1998.
- Ziua Mondială a Libertății Presei, 3 mai în fiecare an, pentru a promova libertatea de exprimare și libertatea presei ca drept fundamental al omului și ca componente cruciale ale oricărei societăți sănătoase, democratice și libere.
- Criança Esperança din Brazilia, în parteneriat cu Rede Globo, pentru a strânge fonduri pentru proiecte bazate pe comunitate care promovează integrarea socială și prevenirea violenței.
- Ziua Internațională a Alfabetizării.
- Anul internațional pentru cultura păcii.
- Programul Educație pentru sănătate pentru schimbarea comportamentului în parteneriat cu Ministerul Educației din Kenya, care a fost sprijinit financiar de Guvernul Azerbaidjanului pentru a promova educația pentru sănătate în rândul tinerilor în vârstă de 10-19 ani care locuiesc în tabăra informală din Kibera, Nairobi. Proiectul a fost realizat în perioada septembrie 2014 – decembrie 2016.
Fondarea și finanțarea proiectelor, cum ar fi:
- Inițiativa Muzeelor de Migrație: promovarea înființării de muzee pentru dialogul cultural cu populațiile de migranți.
- UNESCO-CEPES, Centrul European pentru Învățământ Superior: înființat în 1972 la București, România, ca un birou descentralizat pentru a promova cooperarea internațională în învățământul superior în Europa, precum și în Canada, SUA și Israel. Învățământul superior în Europa este jurnalul său oficial.
- Director software gratuit: din 1998 UNESCO și Fundația pentru software gratuit au finanțat împreună acest proiect de catalogare a software-ului gratuit.
- FRESH Concentring Resources on Effective School Health.
- OANA, Organizația agențiilor de presă Asia-Pacific.
- Consiliul Internațional al Științei.
- Ambasadori de bunăvoință ai UNESCO
- ASOMPS, Simpozionul asiatic pe plante și condimente medicinale, o serie de conferințe științifice desfășurate în Asia.
- Botanica 2000, un program care sprijină taxonomia și diversitatea biologică și culturală a plantelor medicinale și ornamentale și protecția acestora împotriva poluării mediului
- Colecția UNESCO de lucrări reprezentative, traducând lucrări ale literaturii mondiale atât în, cât și din mai multe limbi, din 1948 până în 2005.
- GoUNESCO, o umbrelă de inițiative pentru a face patrimoniul distractiv susținută de UNESCO, Biroul New Delhi.
- Portalul de transparență UNESCO a fost conceput pentru a permite accesul publicului la informații referitoare la activitățile Organizației, cum ar fi bugetul său agregat pentru un bieniu, precum și la linkuri către documentele programatice și financiare relevante. Aceste două seturi distincte de informații sunt publicate în registrul IATI, respectiv pe baza standardului de activitate IATI și a standardului IATI Organization.
Au existat propuneri pentru stabilirea a două noi liste UNESCO.
- Prima listă propusă se va concentra asupra patrimoniului cultural mobil, cum ar fi artefacte, picturi și biofacte.
Lista poate include obiecte culturale, precum Jōmon Venus din Japonia, Mona Lisa a Franței, Cuțitul Gebel el-Arak din Egipt, Al nouălea val al Rusiei, Femeia așezată a Çatalhöyük din Turcia, David (Michelangelo) din Italia, Mathura Herakles din India, Manunggul Jar din Filipine, Coroana din Baekje din Coreea de Sud, Hay Wain din Regatul Unit și Bronzurile din Benin din Nigeria.
- A doua listă propusă se va concentra asupra speciilor vii ale lumii, precum dragonul komodo din Indonezia, panda Chinei, vulturul chel al țărilor din America de Nord, aye-aye-ul Madagascarului, leul asiatic al Indiei, kakapo din New Zeelandă și tapirul montan din Columbia, Ecuador și Peru.
Monumente UNESCO din România
Patrimoniul mondial UNESCO din România include în prezent în lista sa șase situri culturale (bisericile din Moldova, Mănăstirea Horezu, satele cu biserici fortificate din Transilvania, cetățile dacice din Munții Orăștiei, centrul istoric al Sighișoarei și bisericile de lemn din Maramureș) și două situri naturale (Delta Dunării și pădurile seculare și virgine de fag din Carpați și alte regiuni ale Europei).
În prezent, România desfășoară, în paralel, mandate de membru în Consiliul Consultativ Științific și Tehnic al Convenției UNESCO din 2001 privind protejarea patrimoniului cultural subacvatic și în Comitetul interguvernamental pentru promovarea reîntoarcerii bunurilor culturale în țările de origine sau restituirea lor în cazul dobândirii ilicite (ICPRCP).
De asemenea, România participă, în calitate de observator, la toate reuniunile organismelor subsidiare ale UNESCO.
România are și șapte elemente pe Lista Patrimoniului Imaterial (ritualul călușului, doina, ceramica de Horezu, colindatul de ceată bărbătească, Feciorescul de Ticuș, meșteșugul covoarelor tradiționale de perete și practicile culturale asociate zilei de 1 Martie).
Ziua de 16 noiembrie a fost declarată Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România prin Legea nr. 160/2013.
Cele 20 de state fondatoare ale UNESCO
- Arabia Saudită
- Africa de Sud
- Australia
- Brazilia
- Canada
- Cehia
- China (până în 1971 reprezentată de regimul republican din Taiwan, apoi de Republica Populară Chineză)
- Danemarca
- Egipt
- Franța
- Grecia
- Liban
- India
- Regatul Unit
- Mexic
- Norvegia
- Noua Zeelandă
- Republica Dominicană
- S.U.A. – a anunțat că va părăsi UNESCO la 31 decembrie 2018
- Turcia
cititi mai mult despre Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură si pe: www.unesco.org; en.wikipedia.org
Prima Conferință Generală a UNESCO (19 noiembrie – 10 decembrie 1946). De la stânga: Jean Thomas (prezentat din lateral), Julian Huxley (fost director general, în picioare), Léon Blum (în dreapta microfonului)
Matei Evanghelistul (n. secolul I d.Hr., Israel – d. 74 d.Hr., Etiopia) este în tradiția creștină autorul Evangheliei după Matei, una din scrierile Noului Testament.
SFÂNTA MARGARETA regină a Scoţiei (1046-1093) – foto: calendarcatolic.ro
Sărbători internaţionale ale zilei de 16 noiembrie
Ziua internaţională a toleranţei (ONU)
Ziua internaţională a toleranţei este marcată în fiecare an la 16 noiembrie, pentru a îndemna omenirea la înţelegere şi respect reciproc, dialog şi cooperare între culturi, civilizaţii şi popoare, pentru a descuraja atitudinile extremiste dominate de violenţă şi ură.
Această zi a fost proclamată la 16 noiembrie 1995, în cadrul Conferinţei generale a UNESCO de la Paris, când statele membre UNESCO au adoptat ”Declaraţia principiilor toleranţei”, enunţată în 1986, care defineşte termenul de toleranţă ca fiind respectul, acceptarea şi aprecierea diversităţii şi bogăţiei culturale, a manierelor de exprimare, a calităţii noastre de fiinţe umane.
Un an mai târziu, în 1996, Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluţia 51/95, a invitat ţările membre să sărbătorească în fiecare an această zi, prin acţiuni de promovare a toleranţei şi păcii, prin activităţi la care să participe atât instituţiile de învăţământ, cât şi publicul larg, potrivit www.un.org şi https://en.unesco.org/events/international-day-tolerance.
România – Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România
La 16 noiembrie este sărbătorită Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România.
La aceeaşi dată, în 1972, la Paris, cu prilejul celei de-a XVII-a sesiuni a Conferinţei generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (17 octombrie-21 noiembrie 1972), statele membre ale UNESCO au adoptat Convenţia privind Protecţia Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural, potrivit www.cultura.ro.
La 16 noiembrie, Armata României sărbătoreşte Ziua transporturilor militare.
În 1880, la această dată, odată cu înfiinţarea celui de-al doilea batalion de geniu, prin Înaltul Decret nr. 2550, s-a constituit şi câte o companie de căi ferate, primele subunităţi de acest fel din Armata României, potrivit volumului “Calendarul Tradiţiilor Militare” (2010).
În 1887, s-a înfiinţat primul Batalion de Căi Ferate, iar în 1898, s-a aprobat primul regulament asupra transporturilor militare pe calea ferată, potrivit rft.forter.ro.
- 16 noiembrie 1485 – Lupta de la Cătlăbuga; Ștefan cel Mare îi învinge pe otomani;
- 16 noiembrie 1907 – După ce cu doi ani în urmă nu au reușit să constituie un stat al SUA, cele cinci triburi civilizate s-au unit cu teritoriul Oklahoma și au format al 46-lea stat al Uniuniiș
- 16 noiembrie 1916 – Primul război mondial: “Bătalia pentru București“, cea mai mare operațiune militară a armatei române din anul 1916, condusă de generalul Constantin Prezan, prin care se încerca apărarea Capitalei;
- 16 noiembrie 1938 – Chimistul elvețian Albert Hofmann a sintetizat pentru prima oară drogul halucinogen LSD (molecula în imagine) la laboratoarele Sandoz din Basel, Elvețiaș
- 16 noiembrie 1945 – Constituirea UNESCO – Organizatia Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură. La data de 16 noiembrie 1945 reprezentanții a 44 de state participante la Conferința de la Londra au semnat Actul constitutiv al UNESCO; a intrat în vigoare pe 4 noiembrie 1946ș
- 16 noiembrie 1979 – S-a dat în folosință linia M1, prima linie a metroului din Bucureștiș
Tiberius Caesar Augustus, născut Tiberius Claudius Nero (16 noiembrie 42 î.Hr. – 16 martie 37) al doilea împărat roman și a domnit de la moartea lui Augustus în anul 14 până la moartea sa în 37
16 noiembrie 498 - A murit Papa Anastasie al II-lea. A fost Papa al Romei în perioada 24 Noembrie 496 pana la decesul sau. Spre deosebire de predecesorii săi, a încercat o reconciliere cu Biserica din Răsărit, deschizând chiar o ambasadă la Constantinopol.
16 noiembrie 534 - A fost publicata a doua revizuire şi ultima, a faimosului Cod de Legi, Codex Justinianus.
Iustinian I, zis „cel Mare”, (Flavius Petrus Sabbatius Justinianus), împărat bizantin în perioada 527 – 565.
S-a nascut in anul 482, într-o familie de țărani traco-romani, in provincia romana Iliria.
Iustinian a incercat să reconstruiască Imperiul Roman (creștinat însă), prin unirea celor două parti ale sale, cea de apus cu cea de răsărit.
A reușit în parte prin generalul său Belisarie, care a cucerit Peninsula Italică și nordul Africii.
Una dintre cele mai mari dintre realizările sale, a fost constituirea în anul 529 a unei comisii de eminenti juristi, condusa de marele avocat si expert in drept, Trebonian, care avea drept scop codificarea dreptului roman si adaptarea de noi legi, adaptate la realitatile timpului.
Codex Justinianus a ramas pentru totdeauna in istorie legat de numele marelui imparat.
16 noiembrie 1272 - În timpul celei de-a IX-a Cruciade, prințul Edward devine rege al Angliei după moartea lui Henric al III-lea al Angliei, dar nu se va întoarce în Anglia timp de aproape doi ani pentru a prelua tronul.
Eduard I al Angliei – Portret aflat la Westminster Abbey – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Eduard I al Angliei (n. 17 iunie 1239, Westminster(d), Regatul Angliei – d. 7 iulie 1307, Burgh by Sands(d), Cumberland, Anglia, Regatul Unit) a domnit între anii 1272 și 1307, suindu-se pe tronul Angliei pe 21 noiembrie 1272 după moartea tatălui său, regele Henric al III-lea.
Supranumit „Picioare lungi”, datorită staturii sale neobișnuit de înalte, Eduard I a fost cel mai ilustru monarh englez din Evul Mediu.
Nicolae Alexandru (1352 – 16 noiembrie 1364) a fost un domn al Țării Românești, anterior fiind asociat la domnie de tatăl său, Basarab I, dinainte de 1343.
Nicolae Alexandru a dus o politică de consolidare a statului şi a înfiinţat prima mitropolie a Munteniei (1359), primul mitropolit fiind Iachint de la Vicina.
Noua eparhie urma sa aibă în fruntea sa mitropoliți numiți de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului și să intre în randul mitropoliilor ortodoxe.
Înființarea Mitropoliei Ungrovlahiei este actul cel mai semnificativ al domniei lui Nicolae Alexandru , act prin care s-a stabilit clar apartenența confesională a Țării Românești la Ortodoxie.
16 noiembrie 1364 - Începutul domniei lui Vladislav Vlaicu în Țara Românească.
Vladislav I, portret mural – foto: ro.wikipedia.org
Vladislav I (n. 1325, d. 1377), domn al Țării Românești între 1364 și cca. 1377.
A fost fiul lui Nicolae Alexandru și al Klárei Dobokay (care provenea dintr-o familie de nobili maghiari) și frate al voievodului Radu I. Vladislav I este cunoscut și sub numele de Vlaicu Vodă.
Vlaicu s-a îngrijit de dezvoltarea economică a ţării şi a întreţinut relaţii strînse cu suveranii bulgari şi sarbi.
Vladislav I, cunoscut și sub numele de Vlaicu Vodă, a domnit pînă în 1377.
A acceptat suzeranitatea maghiară, fapt pentru care a primit ca feude tinuturile Amlasul, Severinul si Fagarasul.
Noul voievod va adăuga la titlurile moștenite și pe acelea de Ban de Severin (1368) și Duce de Fagaras (1369), deși s-a aflat, încă de la urcarea pe scaun sub amenințarea permanentă a coroanei angevine.
Astfel, în 1365, intr-o proclamație regală maghiara,Vlaicu era considerat uzurpator deoarece nu a prestat omagiul de vasalitate și și-a însușit un titlu ce nu-i aparținea.
16 noiembrie 1485 -Lupta de la Cătlăbuga; Ștefan cel Mare îi învinge pe otomani. Bătălia de la Cătlăbuga a avut loc pe 16 noiembrie 1485 între trupele lui Ștefan cel Mare și forțe ale Imperiului Otoman care apărau cetatea Chilia (azi în Ucraina).
Armata moldoveană a fost victorioasă, dar Ștefan nu a mai fost în stare să-și continue acțiunile în vederea recuperării Chiliei.
Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare (n. 1433, Borzești – d. 2 iulie 1504, Suceava) – foto: historia.ro
Ca răspuns la încercarea domnului Moldovei de a recupera cetățile maritime, Chilia și Cetatea Albă, sultanul Baiazid al II-lea (1481 – 1512) trimite o oaste otomano-tătară pentru pedepsirea acestuia.
Astfel, noul sangeacbey de Silistra, Bali bey Malkocioglu, pătrunde cu trupele în Moldova, pentru a o jefui, trecînd pe un pod ridicat peste Prut.
Grosul oștirii sale rămîne între Prut și Nistru, el trimițînd doar avangărzile să atace.
Ștefan, alături de cca. 3.000 cavaleri poloni greu înarmați, nu s-a confruntat direct cu oștirile otomane, ci le-a atras în locuri strâmte, ca să le poată lovi mai bine:
„Și astfel, fiind pretutindeni bătuți de Ștefan, turcii au fost nevoiți să iasă din țara lui”,
scrie cronicarul polon Bielski.
Portul Chilia (sec. XV) – foto – ro.wikipedia.org
Bătălia finală s-a dat în apropiere de Chilia, lângă lacul Cătlăbuga, victoria fiind evidențiată și într-o cronică lituaniană: „deodată oastea turcească și hoarda întreagă cu mare strigăt i-a lovit pe ai noștri [creștini] și trei ceasuri a fost mare bătălie, cînd polonii au început să intre în dezordine, să plece cu toții și i-au dus pe turci spre rezerva [moldovenilor]… Acolo toți turcii au fost înfrînți pe capete.” Au rămas pe cîmpul de luptă 8.000 de otomani și 3.000 de creștini.
În primăvara anului următor (1486) o numeroasă armată în frunte cu Baly-beg iarăși invadează Moldova, intenționînd s-o supună.
Pentru acesta însă trebuia, întîi de toate, să-l detroneze pe Ștefan.
În Bătălia de la Șcheia (1486) moldovenii conduși de Ștefan și de această dată i-au biruit pe turci, omorîndu-l pe Hronoda (Hroiot), pretendentul la tron.
16 noiembrie 1532 – Francisco Pizarro și oamenii săi îl captureazî pe împăratul incaș Atahualpa în Bătălia de la Cajamarca.
16 noiembrie 1632 - A murit Gustav al II-lea Adolf (n. 19 decembrie 15940), regele Suediei.
Provenea din familia Wasa fiind rege al Suediei între anii 1611 – 1632.
A fost un rege cu importanță deosebită pentru istoria Suediei în general și în mod deosebit datorita participarii la Razboiul de treizeci de ani, care a contribuit prin acțiunile lui politice și militare la hegemonia suedeză în nordul Europei, în secolul XVIII-lea.
16 noiembrie 1643 - Se încheie Tratatul de alianţă dintre Tranlisvania, Suedia şi Franţa, încheiat la Alba Iulia, Transilvania. Conform Tratatului, Transilvania primeşte subsidii pentru întreţinerea armatei în vederea luptei împotriva Imperiului habsburgic.
16 noiembrie 1717 - S-a născut Jean le Rond d’Alembert, matematician şi enciclopedist francez; (d. 29.10.1783).
Jean le Rond D’Alembert sau Jean Le Rond d’Alembert (n. 16 noiembrie 1717, Paris, d. 29 octombrie 1783, Paris), matematician, fizician, filozof și enciclopedist francez.
16 noiembrie 1766 - S-a născut Rodolphe Kreutzer, violonist şi compozitor francez, căruia Beethoven i-a dedicat ”Sonata pentru pian şi vioară, Opus 47″, cunoscută ca “Sonata Kreutzer”; (m. 6 ianuarie 1831).
16 noiembrie 1793 – Revoluția franceză: 90 de preoți romano-catolici dizidenți sunt executați prin înec la Nantes.
16 noiembrie 1797 - A murit regele Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei (n. 1744).
16 noiembrie 1797 - Moștenitorul prusac, Frederic Wilhelm, devine rege al Prusiei sub numele de Frederic Wilhelm al III-lea.
16 noiembrie 1816 - S-a născut patriotul si revolutionarul român Andrei Mureşanu.
Andrei Mureșanu – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Andrei Mureșanu, scris și Mureșianu, (n. 16 noiembrie 1816, Bistrița – d. 12 octombrie 1863, Brașov), poet, traducător şi esist român și unul dintre fruntaşii Revoluţiei române de la 1848, autorul poeziei “Un răsunet” cunoscută sub numele “Deşteaptă-te române”, care a devenit imnul naţional al României după 1989.
S-a născut în Bistriţa, iar studiile generale le-a urmat la scoala săsească, iar cele liceale la instituţia de învăţământ a călugărilor piarişti din localitate.
A plecat la Blaj, unde din 1832, a început să studieze filosofia şi teologia, printre profesorii săi fiind Timotei Cipariu şi Simion Bărnuţiu.
S-a stabilit apoi în Braşov şi a început să lucreze ca institutor la şcoala română condusă de George Bariţiu şi apoi ca profesor de gimnaziu.
În această perioadă a început să colaboreze cu diverse publicaţii.
A participat la Revoluţia de la 1848 din Ardeal, după care s-a mutat în Muntenia şi a devenit translator la buletinul oficial al guvernului, scriind însă şi numeroase ode şi imnuri pentru reprezentanţii imperiali din Viena.
În 1862 şi-a publicat volumul de poezii, carte premiata de către Astra.
După pensionare, s-a retras în Braşov, decedând în 24 octombrie 1863.
16 noiembrie 1849 - Un tribunal rus l-a condamnat pe marele scriitor rus Fiodor Dostoievski la moarte, pentru activităţi anti-guvernamentale; execuţia lui a fost anulată în ultimul moment, pedeapsa fiind comutată în exil în Siberia.
Fiodor Dostoievski (Portret de Vasili Perov, 1872) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Feodor Mihailovici Dostoievski (n. 30 octombrie 1821 (S.N. 11 noiembrie) – d. 28 ianuarie 1881 (S.N. 9 februarie), St. Petersburg, Rusia), unul din cei mai importanți scriitori ruși, operele sale având un efect profund și de durată asupra literaturii, filozofiei, psihologiei și teologiei secolului al XX-lea.
Dostoievski a fost arestat și închis în 1849 pentru activități antistatale împotriva țarului Nicolae I.
Pe 16 noiembrie, a fost condamnat la moarte pentru legăturile cu un grup de intelectuali, tineri fourieriști, condusi de Mihail Petrașevski, în intrunirile cărora se purtau discuții subversive.
Împreună cu ceilalti condamnați, a fost transportat în piața unde aveau loc execuțiile și trecut prin toată procedura de anunțare a condamnării la moarte prin împușcare.
După patru ani de katorga, urmați de alți cinci de serviciu militar obligatoriu, revine la Petersburg și își reia activitatea literară.
Katorga a fost un sistem de detenție grea în coloniile penitenciare ale Imperiului Rus. Prizonierii erau trimiși în lagăre din zonele îndepărtate, nepopulate ale Siberiei, fiind forțați să presteze munci grele.
Sitemul katorga a început să funcționeze din secolul al XVII-lea și a fost preluat de bolșevici, fiind transformat în ceea ce avea să fie numit în epoca sovietică Gulag.
Cea mai obișnuită ocupație în katorgi era mineritul și exploatarea lemnului.
Unul dintre proiectele realizate cu munca prizonierilor din katorga a fost drumul de căruțe Amur (Амурская колесная дорога), considerat un succes al organizării muncii penale.
16 noiembrie 1855 - Exploratorul britanic David Livingstone e primul european care ajunge la cascada Victoria (Mosi-oa-Tunya).
Cascada Victoria – foto: ro.wikipedia.org
Cascada Victoria se găsește pe cursul fluviului african Zambezi, la granița dintre Zimbabwe și Zambia, între orașele Victoria Falls și Livingstone, fiind declarată în 1989 de UNESCO monument al naturii.
Este una dintre cele mai înalte cascade din lume (cea mai înalta fiind Cascada Angel – Venezuela).
Primul european care ajunge la cascadă, la 16 noiembrie 1855, a fost scoțianul David Livingstone, misionar și cercetător al Africii, numind-o „Victoria” în cinstea reginei Victoria a Angliei.
După convingerea sa fluviul Zambezi era „calea Domnului” pentru creștinarea necredincioșilor din Africa de Sud.
David Livingstone (n. 19 martie 1813 – d. 1 mai 1873) a fost un medic scoțian, misionar protestant și explorator al Africii Centrale și de Est, a devenit celebru datorită eforturilor deosebite din timpul vieții și a luptei sale împotriva sclaviei.
16 noiembrie 1868 – În Romania,este investit guvernul prezidat de Dimitrie Ghica,care isi desfasoara activitatea intre 16 noiembrie 1868 – 2 februarie 1870.Guvernul era unul de coaliţie între conservatori şi liberal-democraţi.
16 noiembrie 1878 - S-a constituit la Sibiu, Reuniunea Română de Muzică sub conducerea cărturarului Zaharia Boiu.
16 noiembrie 1881 - La Bucureşti a fost înfiinţată Facultatea de Teologie Ortodoxă.
16 noiembrie 1885 - George Eastman, fondator al companiei Kodak, a inventat în SUA pelicula de nitroceluloză, pentru imprimarea de imagini.
George Eastman (12 iulie 1854 – 14 martie 1932) s-a născut în orăşelul Waterville, statul New York, din confederaţia Statele Unite ale Americii.
Este inventatorul suportului fotosensibil flexibil, pelicula de nitroceluloză, în anul 1884.
Aceasta a făcut posibilă construcţia de aparate de fotografiat mai mici, uşoare, portabile.
Fraţii Lumière folosesc această descoperire pentru invenţia lor, cinematograful, pelicula fiind elementul indinspensabil.
16 noiembrie 1903 - S-a născut Dumitru Staniloae, profesor de teologie, membru al Academiei Române, considerat unul dintre cei mai de seama gânditori crestini din lume. (d. 1993)
A fost închis de regimul comunist în perioada 1958–1963 (“Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos”, “Teologia dogmatică ortodoxă”)
În anul 2003, UNESCO a înscris în calendarul aniversarilor culturale si numele teologului român Dumitru Staniloaie, marcând 100 de ani de la nasterea celui numit „teologul dragostei crestine”.
16 noiembrie 1907 - După ce cu doi ani în urmă nu au reușit să constituie un stat al SUA, cele cinci triburi civilizate s-au unit cu teritoriul Oklahoma și au format al 46-lea stat al Uniunii.
Cele cinci triburi civilizate au fost cinci națiuni amerindiene: cherokee, chickasaw, choctaw, creek și seminole. Portretele au fost elaborate/pictate între 1775 şi 1850. – foto: ro.wikipedia.org
Cele cinci triburi civilizate au fost cinci națiuni amerindiene: cherokee, chickasaw, choctaw, creek și seminole.
Aceste triburi au fost considerate civilizate de coloniștii anglo-europeni, în cursul perioadei coloniale federale, deoarece ele au adoptat multe dintre obiceiurile coloniștilor.
Triburile au avut, în general, relații bune cu vecinii lor.
George Washington și Henry Knox au propus transformarea culturală pentru americanii nativi.
Cherokee și Choctaw au avut succes la integrarea în aspectele culturii europene-americane pe care le-au găsit utile.
Cele cinci triburi civilizate au trăit în sud-estul Statelor Unite, înainte de relocarea lor, de către guvern, în alte părți ale țării, în special în viitoarea Oklahoma.
16 noiembrie 1916 - Începe Bătălia de la Neajlov-Argeş (16/29 noiembrie – 20 noiembrie/3 decembrie 1916).
Operaţiune de amploare desfăşurată în timpul Primului Război Mondial, cu scopul apărării capitalei, în faţa ofensivei trupelor Puterilor Centrale, ultima încercare a armatei române comandată de generalul Prezan de a apăra Bucureştii.
Cele mai violente lupte din timpul marii operaţiuni militare s-au dat la Călugăreni, 16-17 noiembrie.
După un succes iniţial, armata română, copleşită numeric şi tehnic, este nevoită să se retragă, lăsînd Bucureştii în mîna armatelor inamice.
Constantin Prezan (1861 – 1943) unul dintre mareșalii României, erou al Primului Război Mondial – foto: ro.wikipedia.org
Datorită lungimii frontului (120 km) pe care s-au angajat ostilităţile, precum şi al contingentelor implicate este considerată cea mai complexă operaţiune militară iniţiată de forţele române în timpul Primului Război Mondial.
Teatrul de luptă este împărţit în trei sectoare principale: Sectorul Argeşului Superior, având ca axă de desfăşurare a acţiunilor Valea Argeşului, şoseaua Goleşti-Titu,
Sectorul Argeşului şi al Neajlovului Mijlociu, cu şoseaua Alexandria-Bucureşti ca axă de înaintare, Sectorul Neajlovului şi Argeşului Inferior cu centrul la Călugăreni. Planul elaborat de comandamentul român urmărea o ultimă încercare de stopare a ofensivei inamice şi salvarea capitalei.
Miza era enormă, pierderea Bucureştiului având implicaţii strategice; acestea vizau, în primul rând, evacuarea totală a Munteniei, cu impact devastator asupra moralului trupelor române.
În acest scop, generalului Constantin Prezan, comandantul operaţiunii, i se pun la dispoziţie toate trupele aflate în rezervă şi retragere din diferite zone de acţiune.
foto: jurnalul.ro
În încercarea de a consolida efectivele pe care românii le opuneau forţelor Puterilor Centrale, conducerea politică română face apeluri repetate pentru deplasarea contingentelor ruseşti care acţionează în Moldova, în sprijinul celor române care apărau Bucureştiul.
Demersurile rămân fără rezultate consistente.
Dificultăţile generate de insuficienţa efectivelor face ca lansarea atacului principal împotriva trupelor inamice venite dinspre Dunăre, programat a se desfăşura la 29 noiembrie 1916, să fie amânat.
Cu toate acestea, în cele trei sectoare ostilităţile se deschid, luând aspectul luptelor izolate, dar intense.
Practic, zilele de 29 şi 30 noiembrie sunt folosite de ambele părţi pentru a se poziţiona pe aliniamentele de luptă.
La 1 decembrie 1916 românii obţin o serie de succese în toate sectoarele de operaţiuni, trupele inamice fiind respinse cu pierderi grele.
Un incident nefericit va influenţa mersul întregului curs al evenimentelor.
Unul dintre automobilele armatei române este capturat de forţele germane.
Aici se găsea întreaga corespondenţă dintre efectivele române angajate în luptă, precum şi toate ordinele de operaţiuni pe care acestea urmau să le îndeplinească.
Evenimentul influenţează strategia de acţiune a germanilor care-şi dau acum seama de adevăratele intenţii ale românilor, în special, în ceea ce priveşte mişcările de învăluire şi direcţia principală de atac.
Astfel, comandamentul german optează pentru varianta înaintării prin mijlocul dispozitivului român, încercând, prin intermediul superiorităţii numerice, să izoleze cele două grupări de forţe principale pentru a le anihila.
Armata a IX-a Germană intrând în Bucureşti pe 6 decembrie 1916 – foto – ro.wikipedia.org
Ziua de 2 decembrie 1916 aduce pentru români o serie de progrese în unele sectoare dar care nu sunt exploatate. Acestea sunt facilitate în mare măsură de manevrele de repoziţionare ale forţelor inamice în vederea executării noului plan.
Deznodământul se produce în dimineaţa zilei următoare, în toate sectoarele trupele române fiind atacate în mod concentric.
Până în dimineaţa zilei de 4 decembrie întreaga linie a Argeşului era în mâna inamicului, înregistrându-se astfel, înfrângerea armatei române şi înlăturarea oricărui obstacol pentru ocuparea Bucureştiului.
Impactul înfrângerii a fost unul devastator pentru forţele române, atât prin efectul demoralizator, cât şi prin pierderile semnificative suferite.
În acelaşi timp, conducerea politică, în frunte cu regele Ferdinand I, este forţat să se refugieze în nordul Moldovei.
16 noiembrie 1919 - S-a născut Mihai Rădulescu, muzician, victima a regimului comunist (d. 1959)
Mihai Rădulescu – foto preluat de pe www.memorialsighet.ro
Mihai Rădulescu (16 noiembrie 1919, Italia – 31 octombrie 1959, închisoarea spital Văcărești) muzician.
Arestat în septembrie 1959, împreună cu alte zeci de persoane și implicat în ceea ce s-a numit in lotul ”Noica-Pillat”
A murit la Văcărești, în timpul anchetei, cu câteva zile înainte de a împlini 40 de ani.
Procesul Noica-Pillat a fost unul dintre cele mai celebre procese împotriva intelectualilor din anii 50, fiind soldat cu verdicte draconice.
A fost un proces fabricat, cu intenţia de a reduce la tăcere elita culturii care încă nu fusese distrusă şi de a înspăimânta pe eventualii curajoşi care nu voiau să se supună dogmelor realismului socialist şi izolării faţă de Occident.
José Saramago (n. 16 noiembrie 1922, Azinhaga, Portugalia – d. 18 iunie 2010, Lanzarote, Insulele Canare, Spania), scriitor portughez. În 1998 a primit Premiul Nobel pentru Literatură.
16 noiembrie 1933 - Statele Unite si URSS au stabilit relatii diplomatice.
16 noiembrie 1938 - Chimistul elvețian Albert Hofmann a sintetizat pentru prima oară drogul halucinogen LSD la laboratoarele Sandoz din Basel, Elveția.
Acidul lisergic dietilamid-25 ( din germană Lysergsäure-diethylamid LSD, de asemenea numit LSD-25) este un drog psihedelic semisintetic, ce aparține familiei de triptamine.
Probabil cel mai cunoscut și răspândit psihedelic, LSD-ul a fost folosit în principal ca un drog recreațional, un enteogen și o unealtă în ajutorul diverselor practici precum meditația, psihonautică, proiecte artistice și psihoterapie psihedelica.
Este sintetizat din acidul lisergic, derivat din cornul de secară, o ciupercă a grânelor, ce de obicei se regăsește pe secară.
Albert Hofmann (n. 11 ianuarie 1906 – d. 29 aprilie 2008) a fost om de ştiinţă elveţian, celebru pentru sintetizarea LSD (acidul lisergic dietilamid) – foto: ro.wikipedia.org
Chimistul elvețian Albert Hofmann sintetizează pentru prima oară această substanță în anul 1938 în cercetările lui privind „cornul secarei” cu scopul extragerii unei substanțe care să stimuleze circulația sanguină.
LSD cunoscut și sub denumirea comercială „Delysid” folosită de concernul farmaceutic Sandoz, era un preparat pentru tratamentul bolilor psihice și pentru scopuri de cercetare.
Efectul său halucinogen îl descoperă Hofmann prin întîmplare la data de 16 aprilie 1943 după ce probabil substanța s-a absorbit prin pielea cercetătorului.
El repetă acest proces la data de 19 Aprilie 1943 prin administrarea de 250 micrograme LSD corespunzînd azi (ca. 50 µg) LSD stabilind efectul halucinogen puternic.
Această dată este sărbătorită de fanii drogului ca „Ziua bicicletei”, deoarece Hofmann în ziua amintită fiind sub acțiunea drogului merge acasă cu bicicleta.
16 noiembrie 1944 - S-a născut Radu Nunweiller, fotbalist si antrenor român.
16 noiembrie 1945 - Constituirea UNESCO – Organizatia Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură. In timpul Conferintei de la Londra, a fost creata Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO), institutie specializata a ONU, cu sediul la Paris.
La data de 16 noiembrie 1945 reprezentanții a 44 de state participante la Conferința de la Londra au semnat Actul constitutiv al UNESCO; a intrat în vigoare pe 4 noiembrie 1946. România a aderat la 27.07.1956.
UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, conform denumirii originale din engleză, United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization) a fost fondată la 16 noiembrie 1945.
Își are sediul în Paris, Franța, dar are și 73 de suboficii active în diverse țări ale lumii.
Constituția adoptată în Conferința de la Londra din noiembrie 1945 și aplicată începând cu 4 noiembrie 1946, a fost adoptată de cele 20 de state fondatoare (Regatul Unit, Noua Zeelandă, Arabia Saudită, Africa de Sud, Australia, India, Mexic, Franța, Republica Dominicană, Turcia, Egipt, Norvegia, Canada, China, Danemarca, Statele Unite ale Americii, Cehoslovacia, Brazilia, Liban și Grecia).
Steagul UNESCO, inspirat de imaginea templului Parthenon din Atena, Grecia – foto: ro.wikipedia.org
UNESCO are 195 de state membre și 9 state asociate. România este membră UNESCO din 27 iulie 1956. Scopul organizației este de a contribui la pacea și securitatea lumii prin colaborarea între națiuni în educație, știință, cultură, și comunicații pentru a se reuși stabilirea unui respect față de justiție universal, pentru corectitudinea justiției și pentru drepturile și fundamentele omului liber, indiferent de rasă, sex, limbă sau religie, după Carta Națiunilor Unite.
Una dintre misiunile UNESCO este cea de a menține o listă de locuri din patrimoniul mondial. Aceste locuri sunt importante din punct de vedere natural sau istoric, a căror conservare și salvare sunt importante pentru comunitatea mondială.
16 noiembrie 1948 - S-a născut Ion Cristoiu, ziarist si scriitor (n. comuna Gagesti, jud.Vrancea).
16 noiembrie 1957 - Începe la Moscova, consfătuirea reprezentanţilor partidelor comuniste din 64 de ţări. Se adoptă o declaraţie care condamnă “revizionismul” în general, iar în mod special “revizionismul” iugoslav.
16 noiembrie 1960 - Actorul american Clark Gable, supranumit “The King”, a incetat din viata la 59 de ani. (n. 01.02.1901).
William Clark Gable (n. 1 februarie 1901 – d. 16 noiembrie 1960), unul din marii actori americani de film, cunoscut si ca The King of Hollywood (Regele Hollywood-ului) sau simplu The King (Regele).
A fost laureat al Premiului Oscar în anul 1934 . A rămas în istoria cinematografului mondial prin interpretarea rolului Rhett Butler din celebrul film “Pe aripile vântului”;
16 noiembrie 1965 - Sovieticii lansează de la baza Baikonur din Kazakhstan, sonda spațială Venera III.
16 noiembrie 1967 - S-a născut George Cristian Maior, fost politician român care in prezent ocupa functia de director SRI.
16 noiembrie 1974 - Conferinta Alimentara Mondiala adopta Declaratia universala pentru eliminarea definitiva a foametei si malnutritiei, însusita si de Adunarea Generala a ONU din 17.12.1974.
16 noiembrie 1979 - Primul-ministru al Marii Britanii Margaret Thatcher, a dezvaluit ca Sir Anthony Blunt, un fost ofiţer din serviciile de securitate şi consilier personal de arta al Reginei, a fost ”al patrulea spion ” din grupul spionilor sovietici de la Cambridge”, alaturi de Guy Burgess, Donald Maclean şi “Kim” Philby.
Anthony Blunt a fost consilier de arta de a Reginei, până s-a pensionat in 1972.
Doamna Thatcher a arătat ca Blunt a mărturisit înca din 1964 activitatile sale de spionaj, insa în urma unui acord secret cu autoritatile statului, i-a fost acordata imunitate.
16 noiembrie 1979 - Se inaugurează primul tronson de metrou din București, parte a magistralei I, care avea șase stații și funcționa între Semănătoarea și Timpuri Noi.
16 noiembrie 1979: S-a dat în folosință, experimental, primul tronson al magistralei 1 a metroului din București între stațiile Timpuri Noi și Semănătoarea – foto: ro.wikipedia.org
Lungimea liniei era de 8,63 kilomteri si avea 6 statii, intinzandu-se de-a lungul raului Dambovita.
Ideea realizarii unei retele de metrou in Bucuresti data din anii ’30 si ii apartinea inginerului Dimitrie Leonida, insa abia in 1975 aceasta a fost pusa in practica, prin stabilirea proiectantului si a constructorului (“Intreprinderea Metroul Bucuresti”).
La numai doi ani de la darea in folosinta a primului tronson, a fost inaugurat si al doilea de 10 kilometri lungime si cu 6 statii intre “Timpuri Noi” si “Republica”.
Reteaua a fost realizata in totalitate pe baza studiilor specialistilor romani si cu echipamente autohtone.
In prezent, transportul cu metroul este organizat pe patru linii principale (magistrale) cu o lungime operationala de peste 62 de kilometri si cu 45 de statii.
Pentru asigurarea transportului zilnic sunt puse in circulatie 50 de trenuri, numarul calatorilor intr-o zi lucratoare fiind de circa 350.000-400.000.
16 noiembrie 1988 - A fost adoptată Declaraţia de suveranitate a Republicii Estonia, prin care se recunoştea supremaţia legilor estoniene asupra celor unionale.
16 noiembrie 1988 - Benazir Bhutto este aleasă în funcţia de prim ministru al Pakistanului, pe care a deţinut-o în legislaturile 1988-1990 şi 1993-1996, fiind prima conducătoare politică a unei ţări musulmane.
Benazir Bhutto (n. 21 iunie 1953, Karachi, provincia Sindh, Pakistan — d. 27 decembrie 2007, Rawalpindi, provincia Punjab) a fost din 1988 până în 1990 și din 1993 până în 1996 prim-ministru al Pakistanului.
După ce s-a reîntors din exil în octombrie 2007, a devenit liderul opoziției politice.
Pe 27 decembrie 2007 a devenit victima unui atentat sinucigaș cu bombă în cursul unei manifestații electorale. A fost prima femeie care a deținut funcția de premier într-un stat musulman.
16 noiembrie 1990 - Prin fuziunea Partidului Democrat al Muncii cu Partidul Socialist, a aparut in Romania Partidul Socialist al Muncii condus de Ilie Verdet.
16 noiembrie 1994 - Delegatia Permanenta a PDSR a hotarit ca Partidul Solidaritatii Sociale condus de Miron Mitrea sa fie asimilat de partidul de guvernamant.
Liderul lui a devenit membru PDSR, ulterior fiind numit in functia de vicepresedinte.
16 noiembrie 1994 - Helmut Kohl este învestit în funcţia de cancelar al Germaniei reunificate.
16 noiembrie 1997 - Fostul secretar general al ONU, Boutros Boutros- Ghali, a fost ales primul preşedinte al organizaţiei ţărilor francofone.
16 noiembrie 1998 - Primarul ales al Bucurestiului, Viorel Lis, a depus juramantul, dupa ce a fost validat definitiv si irevocabil in functia de primar general de catre Tribunalul Bucuresti.
16 noiembrie 1998 - Înființarea Ziarului Financiar
16 noiembrie 2000 - Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite a adoptat o rezolutie initiata de Romania referitoare la colaborarea dintre ONU si OCEMN (Organizatia pentru Cooperare Economica in regiunea Marii Negre).
16 noiembrie 2000 - Bill Clinton devine primul preşedinte american care vizitează Vietnamul.
16 noiembrie 2000 - S-a stins din viata la 57 de ani criticul literar Laurentiu Ulici, fost presedinte al Uniunii Scriitorilor din Romania intre anii 1995-2000; ( n.6.05.1943).
16 noiembrie 2001 - Celebrul alpinist roman Constantin Lacatusu a pornit, alaturi de americanul Michael Hodges, într–o expeditie în Antarctica, vizând escaladarea vârfului Mount Vinson (5 140m); expeditia, încheiata cu succes la 10.12.2001, facea parte din proiectul numit „Top 7” ce avea ca scop escaladarea celor mai înalte vârfuri de pe cele sapte continente.
Constantin Lăcătușu- foto: facebook.com
Constantin Lăcătușu (n. 21 februarie 1961, Piatra Neamț), alpinist, geolog și cameraman român, primul din România care a cucerit vârful Everest (8.848 m), la 17 mai 1995.
16 noiembrie 2001 - Are loc premiera primului film din seria de mare succes Harry Potter – ”Harry Potter şi piatra filozofală”.
16 noiembrie 2004 - Consilierul prezidenţial american pentru securitate, Condoleezza Rice, a fost numită oficial în funcţia de secretar de Stat, în locul lui Colin Powell.
Condoleezza Rice (născută la 14 noiembrie 1954 la Birmingham în Alabama), secretar de stat (ministru de externe SUA) al Statelor Unite ale Americii între ianuarie 2005 – ianuarie 2009.
16 noiembrie 2004 - Emite pentru prima oara Radio3Net, actualul post Radio Pittiş, (post al Societăţii Române de Radiodifuziune, continuator la postului Radio România Tineret).
Este primul post public de radio din țară și din Europa care emite exclusiv pe Internet.
Situl Web al postului Radio 3Net Florian Pitis găzduiește o colecție impresionantă de albume folk și rock, de povești ale teatrului radiofonic și de înregistrări video de la festivalurile muzicale din țară, precum Festivalul de Muzica Folk „Folk You”, Festivalul de muzică tânără „Prometheus” și Festivalul „Delta Fest”.
Florian Pittiș- foto: mariaisopescu.ro
Florian Pittiș (n. 4 octombrie 1943, București – d. 5 august 2007, București), unul dintre cei mai îndrăgiți actori de teatru, dar și regizor, traducător, interpret de muzică folk ori realizator de emisiuni radio.
A scris texte pentru cântecele Andei Călugăreanu, pentru Mircea Vintilă, Sorin Chifiriuc și alții.
A fost de asemenea, francmason (având gradul 33 și ultim), purtător de cuvânt al Marii Loje Naționale din România.
16 noiembrie 2006 - A murit Milton Friedman, economist american, laureat Nobel (n. 1912)
Milton Friedman (n. 31 iulie 1912 Brooklyn, New York – d. 16 noiembrie 2006, San Francisco), economist evreu-american, profesor de economie la Universitatea Chicago.
În 1976 a primit Premiul Nobel pentru Economie.
El este considerat reprezentantul principal al școlii din Chicago, al economiei de dreapta, de piață liberă.
16 noiembrie 2014 -Al doilea tur al alegerilor prezidențiale din România. Klaus Iohannis a obținut 54,43% din voturi la turul doi al alegerilor prezidențiale, iar Victor Ponta a fost votat de 45,56% dintre alegătorii care s-au prezentat la urne.
A SpaceX Falcon 9 rocket and Crew Dragon spacecraft lift off for the Crew-1 mission to the International Space Station. (Image credit: Joel Kowsky/NASA) – foto preluat de pe www.space.com
Şi el în ceasul acela a lăsat toate şi a urmat Domnului, făcând găzduire Domnului în casa sa mare, precum spune el însuşi în Evanghelia sa.
Iar de atunci şi în urmă a fost împreună înnumărat cu ceilalţi apostoli.
După ce a primit puterea Sfântului Duh, în ziua Cincizecimii, şi s-a înţelepţit cu cele dumnezeieşti, atunci a scris Evanghelia sa pe limba evreiască; după opt ani de la înălţarea lui Hristos, a trimis Evanghelia la evreii cei nou luminaţi.
Şi după ce a învăţat pe parţi şi pe mideni şi le-a aşezat lor biserici, şi multe minuni a făcut, în urmă şi-a luat sfârşitul prin foc prin cei necredincioşi.
Iar când era încă în viaţă, acest dumnezeiesc apostol, ceilalţi împreună ucenici şi apostoli înconjurau fiecare locul şi cetatea, ce-i cădea la sorţi, propovăduind Evanghelia lui Hristos.
Iar acesta la parţi aflându-se, s-a suit singur într-un munte şi a zăbovit acolo, având o singură haină şi fără de acoperământ.
După ce a trecut câtva vreme, i s-a arătat lui Dumnezeu ca un prunc,
Cel ce a zidit din pământ pe om, şi, întinzându-Şi dreapta Sa, a dat apostolului un toiag şi i-a zis:
“Ia aceasta şi, pogorându-te din munte şi mergând la cetatea Mirmina, sădeşte toiagul acesta înaintea uşii bisericii de acolo, unde făcând rădăcini şi înălţându-se din mâna Mea cea dreaptă, se va face copac mult-roditor; şi din vârful crengilor sale se va pogorî mursa de miere, iar din rădăcina sa va ieşi izvor de apă, cu care spălându-se oamenii cetăţii, cei cu mintea de fiară, şi din mursa copacului împărtăşindu-se, li se vor îndulci simţirile şi vor înceta a mai face fărădelegi.”
Atunci Matei, primind cu cucernicie toiagul cel dat de Domnul, s-a pogorât din munte şi s-a dus la Mirmina.
Iar femeia împăratului parţilor, Fulvana cu numele, având demon viclean, a întâmpinat pe apostol împreună fiind ea cu fiul şi cu fiica-sa, care şi aceştia erau ţinuţi de duhuri necurate.
Şi toţi, cu glasuri aspre şi cu săltări sălbatice, strigau în preajma apostolului, zicând:
“Cine te-a silit ca să vii aicea şi la locurile noastre? Sau cine este Cel ce ţi-a dat ţie toiagul acesta spre pierzarea noastră?”
Atunci apostolul lui Hristos cu glas liniştit a certat duhurile cele necurate, iar pe cei ce pătimeau şi se aflau în zbuciumări i-a vindecat şi i-a făcut pe ei să urmeze lui cu bună rânduială şi cu minte.
Iar episcopul cetăţii aceleia, Platon cu numele, aflând de venirea sfântului, a ieşit afară împreună cu clerul şi l-a întâmpinat, şi amândoi împreună au intrat în cetate înaintea tuturor.
Atunci apostolul, înfigând toiagul în pământ, a slăvit pe Dumnezeu, Cel ce i s-a arătat lui ca un prunc şi i-a poruncit să facă aceasta.
Şi, o, minune!, îndată toiagul cel uscat a prins rădăcină şi a făcut crengi şi roadă a dat, care pica mursa de miere, precum a zis Domnul.
Lângă rădăcina copacului s-a făcut o fântână, ce izvora apă prea curată şi prea dulce, încât toţi cei ce treceau pe acolo s-au spăimântat de această minune.
Şi fiindcă vestea aceasta s-a împrăştiat în toate părţile cetăţii, alergau împreună mulţimile ca să vadă minunea.
Cei care gustau din dulceaţa copacului şi se spălau cu apa din izvor lepădau îndată toată nebunia şi cruzimea cea sălbatică din sufletul lor, pe care o aveau cu înşelăciune din pricina închinării la idoli.
Dar multe pătimind de la împărat, apostolul Domnului prin foc şi-a primit sfârşitul.
În urmă însă, a făcut pe împăratul să se întoarcă la credinţa lui Hristos prin minunea ce au făcut moaştele lui.
Împăratul, botezându-se, a luat numele Matei şi a zdrobit idolii, a înduplecat pe supuşii săi şi au crezut toţi în Hristos.
Apoi şi episcop făcându-se, a lăsat după moarte episcopia fiului său, după aşezământul ce prin vedenie i-a făcut lui dumnezeiescul apostol.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Serghie de Malopinega
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Eucher din Lyon
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Ierarh Toma cel Nou, Patriarhul Constantinopolului († 669)
Cel întru sfinți Părintele nostru Toma al II-lea a fost Patriarh al Constantinopolului pe la mijlocul secolului al VII-lea (667–669, precedat de Petru, urmat de Ioan al V-lea).
În timpul vremurilor tulburi ale disputelor hristologice, el a fost și a rămas ortodox în credință și învățătură.
El este pomenit de Biserica Ortodoxă în 16 noiembrie.
Se cunosc puține lucruri despre viața sa.
Toma a fost în slujba patriarhiei slujind ca scrib, refendarius, cancelar al patriarhiei și director al unui adăpost pentru bătrâni (gerokomeion) și a adăpostului pentru săraci (ptochotropheion) din Nafplio.
Toma a fost ales patriarh din rândul diaconilor după șase luni și jumătate de la moartea predecesorului său, Patriarhul Petru.
Hirotonirea sa a avut loc în Sâmbăta Mare din anul 665.
Perioada păstoririi sale este nesigură deoarece izvoarele vorbesc de perioade diferite.
Perioada diferă între doi ani și șapte luni, conform cu Nichifor, până la trei ani la Teofan, și chiar la patru ani și șapte luni în lista lui Leoglavius.
Patriarhul Toma a adormit în Domnul în anul 669.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Sfântul, slăvitul și mult lăudatul Apostol și Evanghelist Matei este considerat, în mod tradițional, autorul Evangheliei după Matei.
Simbolul apostolului este un înger.
El este prăznuit de Biserică în 16 noiembrie dar și în 30 iunie împreună cu Cei Doisprezece Apostoli.
Numele inițial al lui Matei a fost Levi.
El era fiul lui Alfeu și a fost de meserie vameș, adică perceptor/încasator de taxe în Capernaum.
Odată, venind dinspre malul lacului, Iisus a trecut pe lângă punctul de vamă unde stătea Matei și i-a spus “Vino după Mine“.
Matei s-a ridicat și l-a urmat pe Mântuitorul, devenind ucenicul său (Matei 9:9).
El și-a schimbat numele ca să îi reflecte noua chemare. “Matei” înseamnă “Dar de la Domnul“.
În ziua în care l-a chemat Mântuitorul, el a dat o “masă mare” (Luca 5:29) de rămas bun, la care el i-a invitat pe Iisus și pe ucenicii săi și, probabil, pe mulți din vechii săi asociați.
Ultima menționare a lui se găsește în Noul Testament în Fapte 1:13.
După Învierea Domnului, Matei a mers și a propovăduit printre evrei.
Evanghelia sa a fost, cel mai probabil, scrisă inițial în aramaică și apoi tradusă în grecește.
În cele din urmă, Matei a mers în Etiopia pentru a propovădui Evanghelia.
Acolo, el a fost martirizat de Fulvian, guvernatorul regiunii, fiind aruncat în foc.
După ce Matei și-a dat de bunăvoie sufletul în mâna Domnului, trupul său a fost pus într-un sicriu și aruncat în mare.
Dar a fost adus de apă în fața bisericii pe care o zidise.
Fulvian, persecutorul lui Matei, s-a pocăit imediat, a renunțat la poziția sa puternică și a devenit preot prin hirotonirea de către Episcopul Platon (sau Plato).
După ce Platon a murit, apostolul i-a apărut preotului (care își luase numele de Matei) și i-a cerut să urce pe scaunul episcopal.
Imnografie
Troparul Sfântului Apostol şi Evanghelist Matei
Glasul al 3-lea (Tropar tradus din limba engleză)
Cu sârg ai urmat lui Hristos, Stăpânului care, în a Sa bunătate, lumii S-a arătat pe pământ. De la vamă chemându-te, apostol ales te-a arătat, vestitor al Evangheliei în lumea întreagă. Pentru care cinstim slăvită pomenirea ta, dumnezeiește grăitorule Matei. Roagă-L pe milostivul Dumnezeu să dăruiască iertare de păcate sufletelor noastre.
Glasul al 3-lea:
Apostole Sfinte și Evangheliste Matei, roagă pe milostivul Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.
(Audio) Troparul Sfântului Apostol și Evanghelist Matei (în limba greacă)
Jugul vămii lepădând, la jugul dreptății te-ai alipit și te-ai arătat neguțător întru toate ales, bogăție adunând înțelepciunea cea dintru înălțime. Pentru aceasta ai propovăduit Cuvântul adevărului și ai ridicat sufletele celor trândavi, arătând în scris ceasul judecății.
Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei (†74 d.Hr.) – foto preluat de pe doxologia.ro
Fiul lui Dumnezeu, Unul fără de păcat, Care a venit pe pământ cu asemănare omenească să mântuiască pe oamenii cei păcătoși, trecând prin Capernaum, a văzut un om șezând la vamă care se chema Matei și a zis către dânsul: Vino după Mine! Vameșul, auzind aceasta nu numai cu urechile trupești ci și cu cele sufletești, îndată s-a sculat de la vamă și, lăsând toate, a urmat pe Hristos; apoi Domnul a intrat în casa lui, iar Matei i-a făcut ospăț. Acolo s-au adunat la Matei vecinii lui, prietenii lui și mulți cunoscuți, vameși și păcătoși și au șezut împreună cu Hristos și cu ucenicii Lui. Deci s-a întâmplat să fie acolo farisei și păcătoși; aceștia șezând împreună cu păcătoșii au zis către ucenicii Lui: Pentru ce dascălul vostru mănâncă și bea cu păcătoșii și cu vameșii?
Iar Domnul, auzind cuvintele lor, a zis către dânșii: Nu trebuie doctor celor sănătoși, ci bolnavilor, că n-am venit să chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși. Din acea vreme Sfântul Matei s-a făcut ucenic și următor al lui Hristos și s-a învrednicit a fi cinstit între cei doisprezece apostoli.
Acest sfânt era fiul lui Alfeu și frate cu Iacob, iar de către ceilalți evangheliști se numea Levi al lui Alfeu. Pentru aceea, vrând să acopere viața lui de vameș pentru cinstea apostoliei, l-au numit cu nume puțin cunoscut, adică Levi a lui Alfeu. Iar Sfântul Matei în Evanghelia sa, scriind însuși despre sine, din multă smerenie, arată pe față tuturor numele său, numindu-se Matei și povestind înaintea tuturor viața sa de mai înainte, nerușinîndu-se a-și mărturisi păcatele sale.
Iar după primirea Sfântului Duh, Sfântul Matei, mai înainte decât toți ceilalți evangheliști, a scris Evanghelia în limba evreiască, pentru evreii care crezuseră, și a scris-o după opt ani de la Înălțarea Domnului, propovăduind această Evanghelie prin multe țări. Căci a străbătut Pârtia și Midia, binevestind pe Hristos. Apoi a înconjurat toată Etiopia, unde îi căzuse soarta, țară pe care a luminat-o cu lumina înțelegerii Sfintei Evanghelii. Iar mai la sfârșit, fiind povățuit de Sfântul Duh, a venit în ținutul mâncătorilor de oameni, la o seminție neagră la chip și cu nărav de fiară și a intrat într-o cetate ce se chema Mirmenia, unde, întorcând către Domnul câteva suflete, le-a pus episcop pe Platon, următorul său, și a zidit o biserică mică. Iar el s-a suit pe un munte, care era în apropiere și a petrecut pe acest munte în post, rugându-se lui Dumnezeu cu sârguință pentru întoarcerea acelui neam necredincios.
Atunci i s-a arătat Domnul în chip de tânăr preafrumos, având în mâna Sa un toiag. Apoi, dând pace apostolului, a întins dreapta Sa, dându-i acel toiag și poruncindu-i să se coboare din munte și să înfigă toiagul înaintea ușii bisericii celei zidite, „căci degrab – i-a zis Domnul –, se va înrădăcina și va crește copac înalt cu puterea Mea și va aduce multă roadă, întrecând cu mărimea și cu dulceața toate celelalte roade. Iar din rădăcina lui va curge izvor de apă curată și, dacă mâncătorii de oameni se vor spăla, vor deveni albi, și cei ce vor gusta din roada lui, vor lepăda năravurile cele de fiară și vor fi oameni blânzi și buni”.
Sfântul Matei, luând toiagul din mâna Domnului, a coborât din munte, mergând în cetate să facă ceea ce i s-a poruncit. Iar ighemonul acelei cetăți, anume Flavian, avea o femeie și un fiu care erau chinuiți de diavoli. Aceștia, întimpinând în cale pe apostol, au strigat în urma lui cu glasuri sălbatice, înfricoșându-l și zicând: „Cine te-a trimis pe tine aici cu acel toiag pentru pierderea noastră?”. Iar el, certând duhurile cele necurate, le-a izgonit. Apoi, cei ce s-au tămăduit s-au închinat apostolului și au mers după dânsul cu bucurie.
Înștiințându-se episcopul Platon de venirea lui, l-a întâmpinat cu clerul. Apoi, intrând în cetate și apropiindu-se de biserică, a făcut precum îi era poruncit: a înfipt toiagul cel dat lui de la Domnul și îndată înaintea tuturor s-a făcut toiagul copac mare, dând ramuri cu o mulțime de frunze și s-au arătat roade într-însul foarte frumoase, mari și dulci și izvor de apă a curs din rădăcina lui.
Atunci s-au minunat toți cei ce priveau la această minune, pentru că toată cetatea se strânsese la o minune ca aceasta, și mâncau poame dulci din acest pom și beau apă curată. Iar Sfântul Apostol Matei, stând la un loc înalt, propovăduia cuvântul lui Dumnezeu în limba poporului ce se adunase acolo. Deci, îndată, toți au crezut în Domnul, iar apostolul i-a botezat în acel izvor făcător de minuni. Mai întâi a botezat pe femeia ighemonului pe care o izbăvise de duhul cel viclean, împreună cu fiul său; pe urmă pe tot poporul care a crezut în Hristos. Iar toți mâncătorii de oameni, care se botezau după cuvântul Domnului, ieșeau din apă luminați la față, apoi câștigau albire și frumusețe nu numai trupească, ci și sufletească, lepădând negreala de arap și îmbrăcându-se întru Hristos, omul cel nou.
Înștiințându-se de aceasta ighemonul, mai întâi s-a bucurat de tămăduirea soției și a fiului său. După aceea, îndemnându-l diavolul, s-a mâniat asupra Apostolului, pentru că tot poporul părăsind zeii alerga la dânsul, și a cugetat să-l omoare. Dar în acea noapte Mântuitorul S-a arătat Apostolului, poruncindu-i a îndrăzni către El și făgăduindu-i că va fi împreună cu dânsul în mâhnirea care-i va veni. Deci, făcându-se ziuă, pe când apostolul cânta în biserică laude lui Dumnezeu împreună cu cei credincioși, ighemonul a trimis patru ostași să-l prindă, însă aceia când au ajuns la biserica Domnului îndată i-a cuprins un întuneric încât abia au putut să se întoarcă înapoi.
Atunci, fiind întrebați de ce n-au adus pe Matei, au răspuns: „Am auzit glasul lui vorbind, dar n-am putut să-l prindem”. Deci, mâniindu-se ighemonul, a trimis ostași mai mulți cu arme, poruncindu-le să aducă pe Apostol cu sila, și de se va împotrivi cineva, nelăsând să-l ia pe acela, să-l taie cu sabia. Dar și acest plan a rămas fără rezultat. Căci, pe când se apropiau de biserică, a strălucit o lumină cerească asupra Apostolului, spre care ostașii neputând a căuta, s-au umplut de frică și, aruncând armele, au fugit; apoi întorcându-se au spus ighemonului cele ce se făcuse.
Auzind ighemonul, s-a mâniat foarte tare și s-a dus cu toată mulțimea slugilor sale, vrând că singur să prindă pe Apostol. Însă, când s-a apropiat de dânsul, îndată a orbit și căuta un sprijinitor. Apoi a început a ruga pe Apostol să-i ierte păcatul și să-i lumineze ochii, iar Apostolul, făcând semnul Sfintei Cruci peste ochii lui, i-a dăruit vederea. Dar ighemonul, văzând cu ochii cei trupești, însă nu și cu cei sufletești – căci l-a orbit răutatea lui -, n-a crezut că ar fi puterea lui Dumnezeu, ci o vrăjitorie. Apoi, luând pe Apostol de mână, îl ducea în curtea sa ca și cum ar fi vrut să-l cinstească, iar în inima sa cugeta cele viclene, vrând să ardă în foc pe Apostolul Domnului, ca pe un vrăjitor.
Apostolul, văzând tainele inimii lui și, înțelegând gândurile cele viclene, l-a mustrat, zicând: „Prigonitorule și vicleanule, de ce nu săvârșești lucrul pe care l-ai cugetat asupra mea? Fă ceea ce au pus diavolii în inima ta, căci, precum vezi, sunt gata să rabd toate pentru Dumnezeul meu”. Atunci ighemonul a poruncit ostașilor să-l ia pe Sfântul Matei și, punându-l pe pământ, să-l întindă cu fața în sus și să-i pironească mâinile și picioarele pe pământ. Făcându-se aceasta, după porunca chinuitorului, slugile au adunat mulțime de vițe și vreascuri; apoi au adus smoală și pucioasă și toate acestea punându-le deasupra Sfântului Matei, le-au aprins. Aprinzându-se focul cu văpaie mare, toți credeau că Apostolul lui Hristos va fi ars. Dar, o, minune! Îndată s-a prefăcut focul acela în răcoreală și văpaia în rouă, iar Sfântul Matei a rămas viu, slăvind pe Dumnezeu.
Văzând aceasta, tot poporul s-a înspăimântat de o asemenea minune și a lăudat pe Dumnezeul Apostolului. Iar judecătorul s-a mâniat mai mult, în loc să cunoască puterea lui Dumnezeu, Care a păzit viu și nevătămat de foc pe propovăduitorul lui Hristos, și grăia asupra dreptului fărădelegi, numindu-l vrăjitor și zicând că vrăjile au stins focul și l-au păzit viu. După aceea a poruncit să adune lemne mai multe, vițe și vreascuri și, punându-le deasupra lui, să le aprindă, iar deasupra să toarne multă smoală. Apoi a adus și pe zeii săi cei de aur în număr de doisprezece și, punându-i în jurul focului, îi chemă în ajutor pentru că Sfântul Matei, cu puterea lor, să nu se poată izbăvi de văpaie și să ardă în foc.
Sfântul Apostol, fiind în văpaie, s-a rugat către Domnul puterilor ca să arate puterea Sa nebiruită, să vădească neputința zeilor păgânești și să rușineze pe cei ce nădăjduiesc spre dânșii. Și îndată s-a pornit văpaia focului înfricoșat asupra idolilor de aur și s-au topit ca ceară, ba încă au ars și mulți din cei necredincioși, care stăteau împrejur. Iar din topirea idolilor a ieșit un șarpe ca de foc, care mergea după ighemon, vrând să-l vatăme, încât nu-i era lui cu putință a fugi și a scăpa de frica aceluia, până ce a făcut smerită rugăminte către Apostol ca să-l izbăvească din acea nevoie. Sfântul Apostol Matei a certat focul și îndată s-a stins văpaia și a pierit asemănarea șarpelui cea de foc. De acum, ighemonul voia să scoată din foc pe sfântul, însă el, făcând rugăciunea cea mai de pe urmă, și-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu.
Atunci judecătorul a poruncit să se aducă un pat de aur și să pună pe dânsul cinstitul trup al Apostolului, care fusese scos din foc nevătămat. Apoi, învelindu-l cu veșminte de mare preț, l-a luat pe umeri împreună cu boierii săi și l-a dus în curțile sale. Dar el nu avea credință desăvârșită. De aceea a poruncit să facă un sicriu din fier și, punând într-însul trupul Sfântului Apostol Matei, să-l închidă pretutindeni cu plumb și să-l arunce în mare, zicând către boierii săi: „Dacă Cel ce l-a păzit pe Matei întreg în foc, îl va păzi pe el și de înec, apoi cu adevărat Acela este Dumnezeu și Aceluia ne vom închina, lăsând pe toți zeii noștri, care n-au putut să se izbăvească de arderea focului”.
Fiind aruncat în mare sicriul cel de fier cu cinstitele moaște, noaptea s-a arătat Sfântul Matei episcopului Platon, zicându-i: „Duminică să mergi la malul mării care este spre partea răsăritului de la curțile domnești și să iei de acolo moaștele mele, care vor fi scoase la uscat”. Sculându-se episcopul, a mers la mare cu o mulțime de popor, la locul arătat și au aflat racla cea de fier cu moaștele Sfântului Apostol Matei, precum i-a vestit lui în vedenie.
Înștiințându-se despre aceasta ighemonul și boierii săi, au crezut cu adevărat în Domnul nostru Iisus Hristos, mărturisindu-L cu glas mare a fi Unul adevăratul Dumnezeu, Care a păzit pe sluga Sa, Matei. Apoi ighemonul, cazând înaintea raclei Sfântului Apostol, își cerea iertare de la el pentru greșeala să și cu osârdie dorea să se boteze. Episcopul Platon, văzând credința voievodului și rugămintea lui cea cu dinadinsul și învățându-l mult, i-a poruncit să intre în apa Botezului. Iar când episcopul a pus mâna pe capul lui, voind să-i dea nume, îndată a venit un glas de sus, zicând: „Nu Flavian să-l numești, ci Matei”.
Astfel, luând voievodul din botez numele Apostolului, s-a sârguit a fi următor al faptelor lui apostolești. Căci degrabă, încredințând altuia domnia sa, s-a lepădat de lumea aceasta deșartă și se sârguia întru rugăciuni în biserica lui Dumnezeu. Apoi a fost învrednicit rânduielii preoțești de către Sfântul Platon episcopul. Iar după trei ani, murind episcopul, Sfântul Matei s-a arătat în vedenie preotului Matei, celui ce-și lăsase domnia, și l-a sfătuit să primească scaunul episcopal, după fericitul Platon.
Luând episcopia Matei cel nou, bine s-a ostenit în bună vestire a lui Hristos și pe mulți întorcându-i de la închinarea la idoli, i-a adus către Dumnezeu. Apoi, viețuind ani îndelungați cu plăcere de Dumnezeu, s-a mutat către El, stând înaintea scaunului Lui, împreună cu Sfântul Apostol și Evanghelist Matei și se roagă pentru noi, ca să fim moștenitori împărăției Sale în veci. Amin.
A SpaceX Falcon 9 rocket and Crew Dragon spacecraft lift off for the Crew-1 mission to the International Space Station. (Image credit: Joel Kowsky/NASA)
Greco-catolice – Sf. ap. şi ev. Matei. Începe Postului Crăciunului. Post
Romano-catolice – Ss. Margareta a Scoţiei, regină; Gertruda, fc.
Ziua internaţională a toleranţei (ONU)
Ziua internaţională a toleranţei este marcată în fiecare an la 16 noiembrie, pentru a îndemna omenirea la înţelegere şi respect reciproc, dialog şi cooperare între culturi, civilizaţii şi popoare, pentru a descuraja atitudinile extremiste dominate de violenţă şi ură.
Această zi a fost proclamată la 16 noiembrie 1995, în cadrul Conferinţei generale a UNESCO de la Paris, când statele membre UNESCO au adoptat ”Declaraţia principiilor toleranţei”, enunţată în 1986, care defineşte termenul de toleranţă ca fiind respectul, acceptarea şi aprecierea diversităţii şi bogăţiei culturale, a manierelor de exprimare, a calităţii noastre de fiinţe umane. Un an mai târziu, în 1996, Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluţia 51/95, a invitat ţările membre să sărbătorească în fiecare an această zi, prin acţiuni de promovare a toleranţei şi păcii, prin activităţi la care să participe atât instituţiile de învăţământ, cât şi publicul larg, potrivit www.un.org şi https://en.unesco.org/events/international-day-tolerance.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România
La 16 noiembrie este sărbătorită Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România. La aceeaşi dată, în 1972, la Paris, cu prilejul celei de-a XVII-a sesiuni a Conferinţei generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (17 octombrie-21 noiembrie 1972), statele membre ale UNESCO au adoptat Convenţia privind Protecţia Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural, potrivit www.cultura.ro.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Ziua transporturilor militare
La 16 noiembrie, Armata României sărbătoreşte Ziua transporturilor militare. În 1880, la această dată, odată cu înfiinţarea celui de-al doilea batalion de geniu, prin Înaltul Decret nr. 2550, s-a constituit şi câte o companie de căi ferate, primele subunităţi de acest fel din Armata României, potrivit volumului “Calendarul Tradiţiilor Militare” (2010). În 1887, s-a înfiinţat primul Batalion de Căi Ferate, iar în 1898, s-a aprobat primul regulament asupra transporturilor militare pe calea ferată, potrivit rft.forter.ro.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Politiciana pro-europeană Maia Sandu a câștigat turul al doilea al alegerilor prezidențiale din Republica Moldova
Alegerile prezidențiale din Republica Moldova din 2020 s-au desfășurat în două tururi de scrutin: la 1 noiembrie 2020 și la 15 noiembrie 2020. Au fost câștigate de candidata pro-europeană Maia Sandu.
În urma primului tur, niciun candidat nu a obținut majoritatea voturilor, astfel, conform Codului Electoral, persoanele poziționate pe primele două poziții – fosta prim-ministră Maia Sandu (36,16%) și președintele în exercițiu Igor Dodon (32,61%) – au participat la cel de-al doilea tur. Cei doi contracandidați mai concuraseră pentru fotoliul de președinte în 2016, la fel calificându-se ambii în turul doi.
În turul al doilea au votat 52,6% din alegătorii cu drept de vot, anume 1.642.000 de persoane. În străinătate au votat circa 255.000 de moldoveni.
Maia Sandu (n. 24 mai 1972, Risipeni, RSS Moldovenească, URSS) este o economistă și politiciană pro-europeană din Republica Moldova, care este președintele ales al Republicii Moldova, după ce a câștigat alegerile prezidențiale din 2020. A exercitat funcțiile de prim-ministru al Republicii Moldova în iunie-noiembrie 2019 (Guvernul Maia Sandu) și de ministru al educației în 2012-2015. A fost membră a parlamentului între 2014-2015 și în 2019. Este prima femeie care a câștigat alegerile prezidențiale din Republica Moldova.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a transmis Președintelui ales al Republicii Moldova, doamna Maia Sandu, în cadrul unei discuții telefonice din această dimineață, felicitări din partea României și a sa personal pentru victoria covârșitoare obținută în turul al doilea al alegerilor prezidențiale din data de 15 noiembrie 2020.
cititi mai mult pe www.presidency.ro
Vremea se răceşte accentuat în toată ţara, din 20 noiembrie
Vremea va fi uşor mai caldă în majoritatea regiunilor, pe parcursul acestei săptămâni, însă începând de vineri, 20 noiembrie, valorile termice vor scădea semnificativ, iar ploile vor apărea după 21 noiembrie, arată prognoza valabilă pentru intervalul 16 – 29 noiembrie, publicată, luni, de Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM).
În Muntenia, în primele două zile ale intervalului, media valorilor maxime se va situa în jurul valorii de 12 grade, apoi se va răci accentuat până la o medie regională de numai 6 – 7 grade, iar aceste valori diurne se vor menţine fără variaţii semnificative până la finalul lunii noiembrie. Temperaturile minime vor fi ridicate pentru această perioadă a anului în prima săptămână, dar mai ales în zilele de 18 şi 19 noiembrie, când se va înregistra o medie a acestora de 4 – 6 grade.
În intervalul 21 – 25 noiembrie vor fi temperaturi minime în jur de un grad, iar spre finalul lunii media acestora va deveni negativă, la o valoare de -2 grade. În zilele de 17 şi 18 noiembrie, aria ploilor va cuprinde cea mai mare parte a regiunii şi sunt posibile precipitaţii şi în restul intervalului, cu o probabilitate în creştere după ziua de 21 noiembrie.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Situația din România - 16 noiembrie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică
Până astăzi, 16 noiembrie, pe teritoriul României, au fost confirmate 365.212 cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19).
246.633 de pacienți au fost declarați vindecați.
În urma testelor efectuate la nivel național, față de ultima raportare, au fost înregistrate 4.931 cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV – 2 (COVID – 19), acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv.
Distinct de cazurile nou confirmate, în urma retestării pacienților care erau deja pozitivi, 445 de persoane au fost reconfirmate pozitiv.
Până astăzi, 9.075 persoane diagnosticate cu infecție cu SARS – CoV – 2 au decedat.
În intervalul 15.11.2020 (10:00) – 16.11.2020 (10:00) au fost raportate 149 de decese (86 bărbați și 63 femei), ale unor pacienți infectați cu noul coronavirus.
În unitățile sanitare de profil, numărul total de persoane internate cu COVID-19 este de 13.467. Dintre acestea, 1.187 sunt internate la ATI.
Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 3.702.328 de teste. Dintre acestea, 11.266 au fost efectuate în ultimele 24 de ore, 7.499 în baza definiției de caz și a protocolului medical și 3.767 la cerere.
Situația din România – 16 noiembrie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică – foto preluat de pe www.facebook.com/ministeruldeinterne
În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, 6.862 de cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu SARS – CoV – 2 (coronavirus). De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 126 de cetățeni români aflați în străinătate, au decedat.
Dintre cetățenii români confirmați cu infecție cu noul coronavirus, 797 au fost declarați vindecați.
În continuare vă prezentăm situația privind infectarea cu virusul SARS – CoV – 2 la nivel european și global:
Până la data de 15 noiembrie 2020, au fost raportate 10.560.273 de cazuri în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andorra. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Franţa, Spania, Regatul Unit, Italia, și Germania.
ŢARA CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI VINDECAŢI*
Franţa 1.954.599(+32.095) 44.246 (+354) 139.760 -
Spania 1.458.591 – 40.769 – 150.376 -
Regatul Unit 1.344.356(+26.860) 51.766 (+462) 3.121 (+13)
Italia 1.144.552(+37.249) 44.683 (+544) 420.810 (+9.376)
Germania 790.503(+16.947) 12.485 (+107) 505.714 (+9.018)
Sursă: Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CEPCB) (https://www.ecdc.europa.eu/en)
* conform datelor publicate de către Johns Hopkins CSSE – https://systems.jhu.edu/
* datele din paranteze reprezintă numărul de cazuri noi, în intervalul 14 – 15 noiembrie 2020
* CEPCB precizează că actualizările la nivel național sunt publicate pe coordonate diferite de timp și procesate ulterior, ceea ce poate genera discrepanțe între datele zilnice publicate de state și cele publicate de CEPCB.
Ungaria şi Polonia au blocat prin veto bugetul multianual al UE, ca urmare a condiţionalităţii privind statul de drept
Ungaria şi Polonia au blocat luni prin veto o decizie esenţială privind adoptarea bugetului multianual al UE, nefiind de acord cu condiţionarea accesării fondurilor europene de respectarea statului de drept, au declarat diplomaţi europeni pentru agenţia DPA.
Purtătorul de cuvânt al Consiliului UE, Sebastian Fischer, a anunţat pe Twitter că, la reuniunea la nivel de ambasadori desfăşurată luni, statele membre au confirmat prin majoritate calificată regimul de condiţionalitate care leagă fondurile europene de statul de drept, dar în privinţa deciziei privind resursele proprii nu s-a obţinut unanimitatea necesară din cauza opoziţiei a două state membre.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
O rachetă a SpaceX, cu patru astronauţi la bord, a decolat cu succes spre Staţia Spaţială Internaţională
O rachetă a SpaceX a decolat duminică de la centrul spaţial Kennedy din Florida cu patru astronauţi la bord, spre Staţia Spaţială Internaţională (ISS). Decolarea a fost transmisă în direct pe site-ul agenţiei spaţiale americane NASA.
La bordul navei se află astronauţii NASA Michael Hopkins, Victor Glover şi Shannon Walker, împreună cu Soichi Noguchi de la agenţia spaţială japoneză JAXA, care îşi încep misiunea de şase luni spre şi de pe ISS. Ei urmează să ajungă la staţia spaţială în aproximativ 11 ore de la lansare.
Este al doilea zbor cu echipaj uman asigurat de SpaceX, o companie privată fondată de antreprenorul Elon Musk, după lansarea istorică a astronauţilor Bob Behnken şi Doug Hurley în luna mai la bordul unei nave spaţiale Crew Dragon, aminteşte DPA.
cititi mai mult pe: www.agerpres.ro; www.space.com
Capsula cu patru astronauţi în interior s-a separat cu succes de racheta Falcon 9 şi va ajunge marţi pe ISS
Capsula Dragon cu patru astronauţi în interior s-a separat cu succes de racheta Falcon 9 a companiei SpaceX la scurt timp după lansarea acesteia duminică seara de la centrul spaţial Kennedy din Florida şi se află pe orbită, urmând să ajungă marţi la în jurul orei 04:00 GMT pe ”laboratorul spaţial” care orbitează la aproximativ 400 de kilometri deasupra Pământului şi anul acesta sărbătoreşte 20 de ani, informează EFE.
La sosirea la Staţia Spaţială Internaţională şi după o călătorie în care capsula, care s-a detaşat de rachetă, va atinge o viteză de 27.000 de kilometri pe oră, cei patru astronauţi – Michael Hopkins, Victor Glover şi Shannon Walker de la NASA şi Soichi Noguchi de la agenţia spaţială japoneză JAXA, – vor fi primiţi de Kate Rubins, de la NASA, şi de ruşii Serghei Râjikov şi Serghei Kud-Svercikov şi vor rămâne acolo şase luni.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
