Articole

Criza dinastică din România (1925 – 1930)

Membrii Regenţei – Patriarhul Miron Cristea, prinţul Nicolae şi Constantin Sărăţeanu (20 iulie 1927 – 8 iunie 1930)

foto preluat de pe ro.wikipedia.org

articole preluate de pe: enciclopediaromaniei.rohistoria.ro

 

Criza dinastică din România (1925 – 1930)


 

Principele Carol în uniformă militară - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Principele Carol în uniformă militară – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Criza dinastică a reprezentat problema succesiunii la tronul României determinată de renunţarea principelui Carol la prerogativele sale de moştenitor al Coroanei. După aventurile sale cu Zizi Lambrino, urmate de o scurtă perioadă de „fidelitate” faţă de soţia sa, principesa Elena, Carol a început să întreţină relaţii de notorietate publică cu Elena Lupescu, „o femeie de moravuri uşoare”, cu care a decis să rămână în străinătate. De la Veneţia, principele a trimis pe 12 decembrie 1925 o scrisoare tatălui său prin care îl anunţa că renunţă la calitatea de moştenitor al Coroanei.

După ce tentativele de a-l convinge pe Carol să renunţa la decizia sa eşuează, regele Ferdinand convoacă la Sinaia un Consiliu de Coroană pe 30 decembrie 1925. Aici, el a cerut participanţilor să ia „cunoştinţă de renunţarea principelui Carol, în urma căreia să se păşească fără întârziere la măsurile legale pentru recunoaşterea principelui Mihai ca principe moştenitor al României”. În ziua de 4 ianuarie 1926, Adunarea Naţională Constituantă a adoptat legile prin care se accepta renunţarea lui Carol, se modifica Statutul Casei Regale, principele Mihai era proclamat moştenitorul tronului şi se constituia o Regenţă care să exercite prerogativele suveranului, în cazul că acesta ar ajunge pe tron înainte de vârsta majoratului. Noua instituţie a intrat în vigoare după decesul regelui Ferdinand I pe 20 iulie 1927.

Regenţa devenit o sursă neîncetată de dispută pentru putere între partidele politice, iar instituţia reprezenta doar un decor, lipsită de orice autoritate. Naţional-ţărăniştii speculau nevoia poporului de fi condus de un adevărat şef de stat, însă acest lucru era făcut cu scopul de a-şi menţine puterea, fără nici un interes pentru persoana fostului principe. În cele din urmă, Carol a profitat de divergenţa existentă pe scena politică şi a sosit inopinat la Bucureşti în seara zilei de 6 iunie 1930. Cu mult tact şi abilitate şi-a atras de partea sa majoritatea liderilor politici, iar pe 8 iunie a depus jurământul în calitate de rege al României, punând astfel capăt crizei dinastice.

 

Prima renunţare la tron. Relaţia cu Zizi Lambrino. Anularea căsătoriei


 

Carol al-II-lea şi Zizi Lambrino - foto preluat de pe www.activenews.ro

Carol al-II-lea şi Zizi Lambrino – foto preluat de pe www.activenews.ro

Prima renunţare la tron a principelui Carol a survenit în plină campanie de război. De altfel, acesta îşi manifestase în dese rânduri scepticismul cu privire la viitorul instituţiei monarhice din România: „Ştiu bine că în 20 de ani România, ca toate celelalte ţări, va fi republicană, atunci de ce să fiu împiedicat să îmi trăiesc viaţa aşa cum vreau”! La 27 august 1918, principele moştenitor a părăsit, deghizat în uniformă de ofiţer rus, unitatea militară de la Târgu-Neamţ pe care o conducea onorific.

Pe 31 august, acesta s-a căsătorit la Odessa cu Ioana Lambrino, cunoscută sub numele de Zizi. Prin acest fapt, principele Carol încălcase două principii fundamentale: acela de a nu se căsători cu persoane care nu aparţin unei familii domnitoare şi acela de a nu dezerta dintr-o unitate militară.

Carol îl anunţă pe tatăl său despre căsătorie printr-o telegramă, precum şi despre faptul că renunţă la calitatea sa de moştenitor. După ce a primit telegrama, Ferdinand l-a trimis pe colonelul Ernest Baliff la Odessa cu misiunea de a-l convinge pe tânărul principe să se întoarcă în ţară şi cu o scrisoare din partea lui Alexandru Marghiloman, preşedintele Consiliului de miniştri, în care era ameninţat cu posibilele repercursiuni ale actelor sale. Deşi Carol a acceptat să se întoarcă în ţară, el nu s-a arătat dispus să renunţe la căsătorie.

În faţa acestor fapte, regele Ferdinand a decis să se consulte cu oamenii politici pentru a adopta o decizie în această privinţă. Poziţia lui Ionel Brătianu a fost că principele „nu era încă matur” şi trebuia să i se dea timp „pentru a se coace la minte”. În schimb, Alexandru Averescu a declarat regelui că tânărul principe nu avea „nici o calitate pentru domnie”. Generalul a relatat că la 29 octombrie 1916, când a primit ordinul să se retragă din faţa trupelor de ocupaţie, Carol a rămas să petreacă până la ora 2 noaptea, astfel că inamicul ajunsese la doar 20 de kilometri de locul unde afla principele moştenitor. De altfel, regina Maria era la rândul ei nemulţumită de atitudinea lui Carol din timpul războiului, într-o scrisoare din noiembrie 1916 reproşându-i că duce „o viaţă răsfăţată”, stând departe de zgomotul bătăliei.

Pentru a discuta problema părăsirii unităţii militare, regele a convocat un Consiliu al generalilor, la care au luat parte Constantin Hârjeu, Constantin Coandă, Arthur Văitoianu şi Eremia Grigorescu. Aceştia s-au pronunţat că „numai Majestatea sa poate decide asupra interpretărilor ce se pot face pentru încălcări de regulamente militare de către un membru al familiei regale”. După aceste consfătuiri, Ferdinand a hotărât să îl trimită pe Carol la mănăstirea Horaiţa din judeţul Neamţ, unde nu va putea să părăsească incinta lăcaşului de cult.

În acest timp, Casa Regală şi guvernul au făcut puternice presiuni pentru a o determina pe Zizi Lambrino să renunţe la mariaj în schimbul unei anumite sume de bani, însă aceasta a refuzat ţinând să devină „Zizi de Hohenzollern”. După îndelungi insistenţe, Carol a acceptat pe 29 octombrie să declare în scris că nu se opune anulării actului de căsătorie încheiat la Odessa, iar regele a hotărât amnistierea fiului său.

 

Continuarea relaţiei. A doua renunţare la tron


 

Zizi Lambrino împreună cu fiul ei Mircea Grigore Caol Lambrino (1920) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Zizi Lambrino împreună cu fiul ei Mircea Grigore Caol Lambrino (1920) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Carol şi Zizi continuau să comunice prin intermediul scrisorilor. Demersurile făcute de familia regală şi de oamenii politici pentru a-i despărţi pe cei doi nu au reuşit. Pe 8 ianuarie 1919, Tribunalul Ilfov a anulat căsătoria pentru nerespectarea unor cerinţe de ordin formal, dar Carol şi Zizi continuau să trăiască împreună, regele primind zilnic note informative cu privire la situaţia celor doi.

În următoarea perioadă, familia regală a încercat prin mai multe mijloace să îi ţină despărţiţi, însă Carol a refuzat constant să fie trimis la călătorii în străinătate pentru a fi îndepărtat de soţia sa. La presiunile lui Ionel Brătianu şi ale mamei sale, Carol s-a văzut nevoit să plece din nou pe front alături de regimentul său, deoarece trupele maghiare reluaseră focul împotriva trupelor române staţionate în munţii Apuseni. În acest context s-a produs a doua renunţare a lui Carol la prerogativele sale de moştenitor al Coroanei. Astfel, pe 1 august 1919, principele a redactat două scrisori, una pentru Zizi Lambrino, în care se recunoştea soţul ei şi părintele copilului pe care îl poartă în pântece, şi una pentru tatăl său, prin care îl anunţa de decizia luată. După încheierea ostilităţilor, lui Carol nu i s-a mai permis să revină la Bucureşti, din noiembrie fiindu-i stabilit un domiciliu obligatoriu la Bistriţa

Aici, asupra principelui s-au făcut numeroase presiuni să renunţe la intransigenţa sa cu privire la acest subiect şi, cunoscându-i-se înclinaţiile şi capriciile, s-au organizat partide de vânătoare, defilări trupe, petreceri, precum şi diferite aventuri sentimentale, toate menite a-l face să uite de Zizi Lambrino. Astfel, la Bistriţa a fost trimisă Marie Martini, o elevă de la azilul „Elena Doamna” cu care Carol avusese o relaţie înainte de căsătoria cu Zizi. Marie a născut şi un fiu cu numele de Silviu, care a fost recunoscut de principe. Colonelul Nicolae Condeescu s-a ocupat ca acest lucru să nu fie aflat de opinia publică, iar Marie să păstreze discreţia. În cele din urmă, Marie se va căsători cu Leonescu, un şef de gară, care a primit o importantă sumă de bani pentru a ţine secretă paternitatea micului Silviu. Manevrele puse la cale de Curtea Regală au reuşit. Într-o discuţie din 5 ianuarie 1920 cu Nicolae Iorga şi Alexandru Vaida-Voevod, Carol a promis o „revenire solemnă” asupra deciziei luate la 1 august 1919.

Pe 8 ianuarie 1920, Zizi Lambrino a dat naştere unui copil, botezat Mircea Grigore, după care a recurs la şantaj, dând publicităţii scrisoarea prin care Carol se recunoştea părintele copilului şi soţul ei. În cele din urmă, pe 20 februarie 1920, principele îi cere lui Ferdinand să considere „ca nulă şi neavenită scrisoarea pe care am trimis-o Majestăţii voastre la 1 august” şi „în conformitate cu spiritul Constituţiei şi al legilor noastre de familie, mă devotez serviciului ţării şi al Majestăţii voastre”.

 

Căsătoria cu Elena a Greciei


 

Principesa Elena și principele moștenitor Carol - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Principesa Elena și principele moștenitor Carol – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

A doua zi, Carol este trimis într-o „excursie de studii” prin lume, finanţată din bani publici, pentru a încerca să o uite pe fosta sa iubită. Totodată, după puternice presiuni, Zizi Lambrino este obligată să părăsească ţara împreună cu fiul său în schimbul unei substanţiale pensii viagere. După încheierea călătoriei pentru studii, Carol nu a venit imediat în ţară, ci a rămas în Elveţia. Aici, prin grija reginei Maria, se afla principesa Elena a Greciei care era în căutarea unui soţ. Căsătoria lui Carol cu Elena s-a oficializat pe 10 martie 1921, iar la 25 octombrie acelaşi an s-a născut principele Mihai.

Cu câteva zile înainte a fost „rezolvată” şi problema relaţiilor dintre Carol şi vechea sa amantă, Marie Martini. Printr-un document, Marie şi soţul ei se angajau să păstreze „pentru totdeauna o atitudine corectă şi plină de deferenţă faţă de toţi membrii familiei regale, că nu vom întreprinde nici o acţiune contrară acestui angajament, observând, în acelaşi timp, cea mai mare tăcere asupra serviciilor îndeplinite”.

 

Relaţia cu Elena Lupescu


 

Carol al II-lea și Elena Lupescu la Paris (1936) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Carol al II-lea și Elena Lupescu la Paris (1936) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Carol era revoltat de tutela pe care Ionel Brătianu o exercita asupra regelui Ferdinand şi era hotărât să acţioneze pentru creşterea rolului monarhiei în viaţa statului. El îşi exprimase în repetate rânduri opinia că trebuie să fie făcută „curăţenie la palat” pentru a se înlătura influenţa ocultă a lui Barbu Ştirbey şi a reginei Maria, mai ales pentru a înlătura dominaţia lui Ion I. C. Brătianu asupra tatălui său. De asemenea, Carol nu se împăca cu gândul de a ocupa doar funcţii onorifice, în calitatea sa de moştenitor al Coronei, ci a căutat să intervină activ în viaţa politică. Treptat, tânărul principe şi-a atras antipatii pe întreaga scenă politică, iar căsnicia cu principesa Elena nu evolua într-o direcţie pozitivă. În acest context, Carol a cunoscut-o pe Elena Lupescu, persoana care îi va marca decisiv cariera şi activitatea.

Asupra momentului întâlnirii dintre cei doi există încă informaţii contradictorii. În memoriile sale, Elena Lupescu mărturisea că s-au întâlnit prima dată când erau încă nişte copii, în timp ce Constantin Argetoianu relatează că cei doi s-au cunoscut la Sinaia în timpul războiului.

Elena era soţia unui căpitan de la Vânători de Munte pe nume Tempeanu, dar acesta a cerut divorţul în momentul când a aflat de legătura soţiei sale cu principele moştenitor. Aceasta era caracterizată atât de Argetoianu, cât şi de Miron Cristea, ca fiind „o femeie de moravuri uşoare”, în timp ce principele Nicolae o menţionează drept „o amantă de profesie”. În însemnările sale zilnice, Carol fixează data întâlnirii cu Elena Lupescu pe 14 februarie 1925.

Elena era fiica evreului Nahum Grünberg din Iaşi, care a trecut la ortodoxism pentru a-şi deschide o farmacie, luându-şi numele de Nicolae Lupescu. Pamfil Şeicaru o descria pe Elena astfel: „o femeie vulgară, indecentă, stăpânind toate vicleşugurile în alcov, ştiind să reîmprospăteze până la epuizare dorinţa partenerului, ştiind să-şi domine oboseala şi care în loc de un leşinat sentimentalism, să-i servească o pitorească trivialitate”. Cert este că nimeni nu dăduse importanţă acestei aventuri, familia regală considerându-l un episod vremelnic din viaţa principelui aşa cum mai fusese multe astfel de episoade.

Totuşi, relaţia dintre Carol şi Elena Lupescu a evoluat în asemenea măsură încât principele moştenitor nu mai ţinea cont că era căsătorit şi avea un copil. Mai mult, repetatele eşecuri în tentativa de face „ordine la curte” şi de a se impune ca factor de decizie în România i-au creat principelui o stare de spirit extrem de încordată. El devenise obsedat de ideea că „este nu numai sabotat în acţiunile sale, dar şi înduşmănit în funcţiunile pe care le îndeplinea”. Toţi aceşti factori au provocat o stare de tensiune la Palat, iar Ferdinand nu vedea cu ochi buni atitudinea fiului său, atrăgându-i deseori atenţia că trebuie să-şi corecteze comportamentul şi să nu cadă pradă firii sale impulsive.

 

A treia renunţare la tron. Proclamarea lui Mihai ca principe moştenitor


 

Prinţul Mihai în 1927 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Prinţul Mihai în 1927 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Pentru a-l mai despărţi măcar câtva timp de amanta sa, Ferdinand şi Maria au decis să-l trimită pe fiul lor la Londra, pentru a reprezenta Casa Regală din România la funeraliile reginei Alexandra a Marii Britanii. Iniţial, principele a refuzat, simulând un accident de cal şi apoi împuşcându-se în picior, dar n-a reuşit să schimbe decizia luată. După ce a asistat la funeralii, Carol a plecat la Paris, unde a întâlnit-o pe Elena Lupescu, iar de aici au plecat împreună la Veneţia.

Pe 12 decembrie 1925, tânărul principe a adresat tatălui său o scrisoare prin care îl anunţa pentru a treia oară că renunţă la prerogativele sale de moştenitor al Coroanei. Profund nemulţumit de atitudinea fiului său, Ferdinand a decis să-l trimită în Italia pe Constantin Hiott, ministrul Casei Regale, pentru a-l determina pe Carol să se răzgândească. Decizia principelui a fost irevocabilă, astfel că, pe 28 decembrie, Hiott se întoarce la Bucureşti cu o nouă scrisoare de renunţare a lui Carol către tatăl său, în care a adăugat: „Milano, 28 decembrie 1925”.

În aceste condiţii, Ferdinand convoacă la Sinaia un Consiliu de Coroană pe 30 decembrie 1925. Regele a luat cuvântul:

Dacă un asemenea act din partea lui ar fi fost fără precedent, aş mai păstra poate iluzii şi speranţe [...] Grija ce port acestei Coroane nu-mi îngăduie să mai las posibilitatea de reînnoire a unei asemenea crize, care e deja prea mult că s-a repetat.

În continuare, regele a cerut participanţilor să ia „cunoştinţă de renunţarea principelui Carol, în urma căreia să se păşească fără întârziere la măsurile legale pentru recunoaşterea principelui Mihai ca principe moştenitor al României”. Aşadar, nu era vorba de o dezbatere, în urma căreia să rezulte o hotărâre, ci ea fusese luată, iar cei convocaţi erau solicitaţi să contribuie la îndeplinirea deciziei regale. Cum Ferdinand a declarat categoric că principele Carol este „o creangă putredă în dinastie, pe care trebuie să o tai spre a salva Coroana”, toţi liderii politici prezenţi la Sinaia s-au supus voinţei suveranului.

Mihai era fiul lui Carol cu principesa Elena, dar la acea vreme el nu avea decât patru ani, astfel că trebuia să se adopte o măsură ce să prevadă posibilitatea preluării tronului de către micul principe, neputând să-şi exercite prerogativele de suveran atât timp cât era minor. Acest fapt nu era uşor, deoarece Constituţia nu prevedea modalităţi de procedare în astfel de situaţii. În aceste condiţii, puterea de decizie a rămas în mâinile lui Ionel Brătianu, preşedinte al Partidului Naţional Liberal şi al Consiliului de miniştri, cel care domina viaţa politică din România cu autoritate.

 

Actele de la 4 ianuarie 1926


 

Principele Nicolae al României (1903 - 1978) a fost cel de-al doilea fiu al Regelui Ferdinand I şi al Reginei Maria, fratele mai mic al Regelui Carol al II-lea şi unchi al Regelui Mihai I al României - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Principele Nicolae al României (1903 – 1978) a fost cel de-al doilea fiu al Regelui Ferdinand I şi al Reginei Maria, fratele mai mic al Regelui Carol al II-lea şi unchi al Regelui Mihai I al României – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Miron Cristea (1868 - 1939) a fost un teolog, publicist, filolog, politician român cu vederi antisemite, senator, regent (20 iulie 1927 - 8 iunie 1930) și, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1925 - 1939). În perioada 1 februarie 1938 – 6 martie 1939, a fost cel de-al 38-lea prim-ministru al României. La 7 iunie 1919 a fost ales membru de onoare al Academiei Române - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Miron Cristea (1868 – 1939) a fost un teolog, publicist, filolog, politician român cu vederi antisemite, senator, regent (20 iulie 1927 – 8 iunie 1930) și, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1925 – 1939). În perioada 1 februarie 1938 – 6 martie 1939, a fost cel de-al 38-lea prim-ministru al României. La 7 iunie 1919 a fost ales membru de onoare al Academiei Române – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Gheorghe Buzdugan (n. 10 februarie 1867, Focșani - d. 7 octombrie 1929, București) a fost un om politic și un jurist român, membru de onoare (din 1929) al Academiei Române. A fost membru al Regenței instituite în urma renunțării la tron a principelui Carol. Între 5 august 1924 și 5 iunie 1927 a fost președintele Curții de Casație, poziție din care a demisionat pentru a îndeplini funcția de regent - foto (1929) preluat de pe ro.wikipedia.org

Gheorghe Buzdugan (1867- 1929) a fost un om politic și un jurist român, membru de onoare (din 1929) al Academiei Române. A fost membru al Regenței instituite în urma renunțării la tron a principelui Carol. Între 5 august 1924 și 5 iunie 1927 a fost președintele Curții de Casație, poziție din care a demisionat pentru a îndeplini funcția de regent – foto (1929) preluat de pe ro.wikipedia.org

În ziua de 4 ianuarie 1926, Adunarea Naţională Constituantă a adoptat legile prin care se accepta renunţarea lui Carol, se modifica Statutul Casei Regale, principele Mihai era proclamat moştenitorul tronului şi se constituia o Regenţă care să exercite prerogativele suveranului, în cazul că acesta ar ajunge pe tron înainte de vârsta majoratului. Aceste acte legislative au fost pregătite de guvernul liberal condus de Ionel Brătianu şi, cu toate exagerările vădite ale opoziţiei, era evident că adoptarea acestui act era în avantajul fruntaşului liberal. Regenţa se compunea din trei persoane: principele Nicolae, care se afla sub tutela reginei Maria şi era intimidat de personalitatea lui Brătianu, patriarhul Miron Cristea şi Gheorghe Buzdugan, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ambii fiind devotaţi preşedintelui liberal.

 

Legea de renunţare a Principelui Carol la succesiunea tronului (4 ianuarie 1926)

Art. unic. — Adunările Naţionale constituante primesc renunţarea A.S. Principelui Carol la succesiunea Tronului şi la toate drepturile, titlurile şi prerogativele de care, în virtutea Constituţiei şi a Statutului Familiei Regale, se bucura până astăzi ca Principe Moştenitor al României, şi membru al Familiei Domnitoare.

Pe temeiul art. 77 din Constituţie, Reprezentaţiunea Naţională constată că succesiunea Tronului României revine astfel de drept A.S.R. Principelui Mihai coborâtorul direct şi legitim în ordinea de primogenitură bărbătească a Regelui Domnitor.

(„Monitorul Oficial“, nr. 4, din 5 ianuarie 1926)

 

Legea privitoare la instituirea Regenţei (4 ianuarie 1926)

Art. unic. — Adunările Naţionale Constituante întrunite conform art. 79 din Constituţie primesc Regenţa instituită de M.S. Regele Ferdinand I, pe temeiul art. 83 din Constituţie pentru a exercita puterile Regale şi tutela A.S.R. Moştenitorul Tronului în cazul când acesta ar fi chemat să domnească în timpul minorităţii sale.

Reprezentaţiunea Naţională primeşte numirea celor 3 persoane care compun această regenţă:A.S. Principele Nicolae, I.P.S.S. Dr. Miron Cristea, Patriarhul României şi d-l George Buzdugan, actualul Prim-Preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(„Monitorul oficial“, nr. 4, din 5 ianuarie 1926)

 

Ziarul „Adevărul” consemna: „Ceea ce a făcut domnul Ionel Brătianu, condus de preocupări personale şi egoism politic, constituie cea mai gravă lovitură adusă principiului monarhic”. Constantin Argetoianu remarca: „Criza dinastică a devenit peste noapte pivotul politicii româneşti. Oamenii politici şi partidele au fost supuşi unei noi clasificări şi socotiţi apţi sau inapţi pentru guvernare după cum puteau fi sau nu bănuiţi că ar favoriza o eventuală revenire a prinţului”. Totodată, Nicolae Iorga declara: „Acum nu mai erau doi stăpâni în România, ci unul singur: Ion Brătianu. Dinastia de Argeş biruise cu totul pe cea de Sigmaringen. Ion I. C. Brătianu rămânea stăpânul, singurul şi absolutul stăpân al unei ţări, care avea nesfârşită răbdare”.

La 11 februarie 1926, regele Ferdinand a hotărât ca fostul principe să primească numele de Carol Caraiman, eliberându-i-se un paşaport diplomatic. Carol s-a stabilit la Paris cu Elena Lupescu, unde primea regulat importante sume de bani şi alte mijloace materiale din partea Casei Regale. În vara anului 1926, regele Ferdinand urma să facă o vizită în Franţa, iar generalul Condeescu a fost trimis la Paris pentru a pregăti întâlnirea suveranului cu fiul său. Generalul i-a arătat lui Carol că regele ar fi dispus să-l ierte dacă se despărţea de Elena Lupescu şi îşi relua căsnicia cu principesa Elena. Discuţia nu a dat nici un rezultat, Carol punând condiţii întoarcerii, pe care tatăl său nu a dorit să le accepte. Totuşi, importanţi lideri politici au notat că în urma întâlnirii în sufletul regelui se produsese un reviriment ce tindea spre o conciliere cu fiul său.

 

Decesul regelui Ferdinand. Intrarea în funcţiune a Regenţei


 

Regele Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen al României (n. 12/24 august 1865, Sigmaringen - d. 20 iulie 1927, Castelul Peleș, Sinaia) a fost al doilea rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Ferdinand (nume la naștere Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen) a fost al doilea fiu al prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și al Infantei Antónia a Portugaliei, fiica regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei și al reginei Maria a II-a. Familia sa făcea parte din ramura catolică a familiei regale prusace de Hohenzollern - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Regele Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen al României (n. 12/24 august 1865, Sigmaringen – d. 20 iulie 1927, Castelul Peleș, Sinaia) a fost al doilea rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Ferdinand (nume la naștere Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen) a fost al doilea fiu al prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și al Infantei Antónia a Portugaliei, fiica regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei și al reginei Maria a II-a. Familia sa făcea parte din ramura catolică a familiei regale prusace de Hohenzollern – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Pe timpul tuturor acestor agitaţii dinastice şi crize politice nimeni nu a acordat o atenţie deosebită faptului că sănătatea regelui Ferdinand, şi aşa destul de precară, se înrăutăţea de la o zi la alta. După ce a fost tratat de mai mulţi doctori de renume, atât din ţară, cât şi din străinătate, s-a stabilit că suveranul României suferea de cancer de colon. Agonia lui Ferdinand s-a prelungit, acesta petrecându-şi ultimele clipe din viaţă la Sinaia. În dimineaţa zilei de 20 iulie 1927, a fost emis un comunicat oficial care anunţa moartea regelui Ferdinand I la orele 02:15. Comunicatul oficial despre decesul regelui Ferdinand I este însoţit de o cuvântare a prim-ministrului liberal către poporul român:

Primul rege al României Mari a murit. O boală cumplită a întrerupt prematur această domnie glorioasă care a îndeplinit visul de secole al poporului nostru. Românii nu vor putea uita niciodată că regele Ferdinand s-a sacrificat pentru binele ţării”.

În seara zilei de 20 iulie 1927 a avut loc şedinţa comună a Adunării Deputaţilor şi a Senatului, în cadrul căreia cei trei regenţi, principele Nicolae, patriarhul Miron Cristea şi Gheorghe Buzdugan, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au depus jurământul:

Jur credinţă Majestăţii Sale regelui Mihai I. Jur de a păzi Constituţiunea şi legile poporului român, de a menţine drepturile lui naţionale şi integritatea teritoriului.

Prin intrarea în funcţiune a Regenţei, începea o nouă etapă în istoria monarhică a României. Din acest moment era evident că această instituţie devenise un decor, întreaga putere aflându-se în mâinile lui Ion I. C. Brătianu, preşedintele Partidului Naţional Liberal. Principele Nicolae nu avea o vocaţie politică şi, după cum însuşi recunoscuse, a acceptat sarcina de regent ca o povară de care s-ar fi debarasat de bucurie. De asemenea, ceilalţi doi regenţi îi datorau această funcţie fruntaşului liberal.

Dacă în timpul vieţii regelui, partidele de opoziţie nu aveau întotdeauna curaj să îl acuze deschis pe Ferdinand că este înfeudat liberalilor, acum criticile la adresa Regenţei erau directe şi vehemente. Cel mai critic era Iuliu Maniu, preşedintele Partidului Naţional-Ţărănesc, conturându-se astfel două tabere politice cu vederi substanţial diferite privind instituţia Regenţei: PNL, care acţiona pentru menţinerea actelor de la 4 ianuarie, şi PNŢ, care recunoştea Regenţa ca pe un fapt împlinit, dar care o supunea unor critici virulente, ameninţând cu anularea acelor acte şi restaurarea pe tron a lui Carol. Aşadar, fostul principe devenea un obiect de manevră în lupta politică pentru putere dintre cele două tabere, fără nici un entuziasm privind persoana acestuia.

Carol şi-a manifestat pentru prima dată dorinţa de a reveni în ţară la 31 iulie în cotidianul parizian „Le matin”. El ţinea să precizeze că „pentru un motiv de demnitate” a fost silit „de împrejurări grave, de către persoane şi prin mijloace asupra cărora cred de cuviinţă să mă abţin de a da astăzi lămuriri”, să renunţe la prerogativele sale de moştenitor al Coroanei. Carol conchidea: „Această situaţie îmi dă dreptul să intervin personal [...] niciodată n-aş putea pregeta de a mă supune poporului meu şi de a răspunde chemării sale, când ea s-ar îndrepta către mine”.

Guvernul a interzis publicarea declaraţiei în presa românească şi a confiscat ziarele străine venite în România, în care era cuprinsă aceasta. Mai mult, la sugestia lui Brătianu, I. G. Duca a redactat un document care să precizeze exact modul în care organele Ministerului de Interne trebuiau să acţioneze în cazul în care Carol s-ar putea întoarce în ţară. Astfel, începea să se contureze un curent de opinie în favoarea fostului principe, susţinători ai acestuia, care erau denumiţi „carlişti”.

 

Confruntările politice dintre carlişti şi partizanii Regenţei


 

Principele Carol şi Ionel Brătianu, la vânătoare (1922 - 1926) - foto preluat de pe enciclopediaromaniei.ro

Principele Carol şi Ionel Brătianu, la vânătoare (1922 – 1926) – foto preluat de pe enciclopediaromaniei.ro

Următoarea perioadă a fost marcată de ciocnirile politice dintre Brătianu şi carlişti. Un eşec în această confruntare a survenit în cazul Manoilescu. Acesta îl vizitase pe Carol la Paris, iar la revenirea în ţară a fost arestat. Brătianu pusese agenţi de informaţie în străinătate să urmărească toate mişcările din jurul principelui. El argumenta aceste măsuri, considerându-l inamic al statului pe acela care doreşte să ia Coroana de pe capul suveranului legitim. Procesul lui Mihail Manoilescu a avut loc pe 10 noiembrie, dar spre surprinderea tuturor, judecătorii au decis achitarea acestuia. Acest fapt a însemnat eşecul argumentelor primului ministru, dar şi un succes pentru Partidul Naţional Ţărănesc, care căpăta mai multă încredere în forţa proprie pentru această confruntare.

Vestea care a şocat întreaga opinie publică a survenit doar câteva zile mai târziu. Joi, 24 noiembrie 1927, la ora 06:45, Ion I. C. Brătianu, preşedintele Partidului Naţional Liberal şi prim-ministrul Românei, a încetat din viaţă din cauza unei infecţii a amigdalelor. Nimeni îşi putuse închipui acest deces subit al celui mai puternic om din stat. Nicolae Iorga aprecia că în acea zi se sfârşea „o dominaţie fără pereche ca autoritate în lunga serie a cabinetelor ministeriale din epoca intitulată constituţională”. În aceeaşi zi, Regenţa l-a numit prim-ministru pe Vintilă I. C. Brătianu, care în aceeaşi zi fusese ales şi noul preşedinte al liberalilor. Acesta s-a menţinut ferm pe linia apărării actului de la 4 ianuarie 1926, în timp ce PNŢ şi-a menţinut criticile virulente la adresa puterii.

Partidul Naţional Ţărănesc a pornit o amplă campanie de răsturnare a guvernului liberal, care a culminat cu adunarea populară de la Alba-Iulia din 6 mai 1928, cu acest prilej înregistrându-se şi prima tentativă a lui Carol de reveni în ţară. Acesta trebuia să sosească în timpul adunării, iar pe 10 mai să fie proclamat rege. Planul a eşuat deoarece autorităţile engleze nu au permis avioanelor care trebuiau să îl transporte pe principe să decoleze, pe motiv că pasagerii „nu aveau actele în regulă”. Astfel, „surpriza senzaţională” de care vorbeau fruntaşii naţional-ţărănişti nu s-a mai produs.

La rândul său, cabinetul liberal a punctat un important succes pe linia discreditării lui Carol, determinând-o pe principesa Elena ca în ziua de 7 iunie să adreseze preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti o petiţie prin care cerea desfacerea căsătorie sale cu Carol deoarece acesta a părăsit-o şi locuia în străinătate, „unde duce în mod public o viaţă absolut inconciliabilă cu demnitatea căsătoriei”. În şedinţa din 21 iulie 1928, Curtea de Apel a pronunţat sentinţa de divorţ întrucât Carol părăsise domiciliul conjugal, fapt ce constituia „o insultă gravă la adresa soţiei

În cele din urmă, nemaiputând face faţă presiunilor politice şi ale opiniei publice, Vintilă Brătianu şi-a depus mandatul pe 3 noiembrie 1928. Demisia s-a dorit a fi „o lecţie politică” şi marca sfârşitul dominaţiei liberale din politica românească. Regenţa l-a numit prim-ministru pe Iuliu Maniu în ziua de 10 noiembrie. Perioada guvernării lui Vintilă Brătianu a discreditat partidul în ochii maselor de cetăţeni, fapt ce a fost reflectat în alegerile parlamentare din noiembrie 1928, când PNL a obţinut un procent de numai 6,55 %, în timp ce PNŢ a obţinut cel mai mare succes electoral înregistrat vreodată de un partid politic din România în perioada interbelică, de 77,76%.

Iuliu Maniu (n. 8 ianuarie 1873, Bădăcin – d. 5 februarie 1953, Sighetu Marmației) a fost un om politic român, deputat român de Transilvania în Parlamentul de la Budapesta, de mai multe ori prim-ministru al României (noiembrie 1928-iunie 1930; iunie 1930-octombrie 1930; octombrie 1932-ianuarie 1933), președinte al Partidului Național-Țărănesc (1926-1933, 1937-1947), deținut politic după 1947, decedat în închisoarea Sighet. A fost membru de onoare (din 1919) al Academiei Române -  foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Iuliu Maniu (1873 – 1953) a fost un om politic român, deputat român de Transilvania în Parlamentul de la Budapesta, de mai multe ori prim-ministru al României (noiembrie 1928-iunie 1930; iunie 1930-octombrie 1930; octombrie 1932-ianuarie 1933), președinte al Partidului Național-Țărănesc (1926-1933, 1937-1947), deținut politic după 1947, decedat în închisoarea Sighet. A fost membru de onoare (din 1919) al Academiei Române. cititi mai mult pe unitischimbam.ro – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Lipsa de autoritate a Regenţei


 

Constantin Sărățeanu (n. 18 iunie 1862, Buzău – d. 23 mai 1935, București) a fost un magistrat și om politic român, care a îndeplinit funcțiile de ministru de interne (1918) și de membru al Regenței instituite în urma renunțării la tron a principelui Carol (1927 - 1930) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Constantin Sărățeanu (1862 - 1935) a fost un magistrat și om politic român, care a îndeplinit funcțiile de ministru de interne (1918) și de membru al Regenței instituite în urma renunțării la tron a principelui Carol (1927 – 1930) – foto (1929) preluat de pe ro.wikipedia.org

În perioada următoare, instituţia Regenţei a pierdut tot mai mult din imagine în faţa opiniei publice şi a liderilor politici. Principele Nicolae, cel care trebuia să fie coloana vertebrală a instituţiei, manifesta tot mai mult dezinteres politic. Automobilist pasionat şi petrecăreţ din fire, Nicolae provoca adesea scandaluri şi nu ezita să se afişeze în public cu amantele sale sau să ceară bani de la guvern pentru cumpărarea sau construcţia de locuinţe personale. El considera că din cauza fratelui său mai mare ajunsese în această situaţie, afirmând într-un schimb de scrisori cu acesta că „Regenţa este o porcărie fără autoritate şi cu trei capete, grea de dus şi proastă conducătoare”. Carol profita de starea de spirit a fratelui său şi încerca să îl atragă de partea sa: „ar fi nevoie mai mult ca oricând să fim unul lângă altul, căci pentru unul singur e greu, dar fiind doi, cu acelaşi suflet, cu acelaşi sânge s-ar putea face mult [...] Tu eşti înconjurat de duşmani apropiaţi şi mai îndepărtaţi”.

La 7 octombrie 1929, Gheorghe Buzdugan a încetat din viaţă, ceea a provocat destabilizarea formulei iniţiale a Regenţei. Întrunit două zile mai târziu, Parlamentul trebuia să aleagă un nou regent. La sugestia lui Iuliu Maniu, în această funcţie a fost ales Constantin Sărăţeanu, fost consilier la Curtea de Casaţie. Această alegere a nemulţumit profund partidele de opoziţie. I. G. Duca declara: „Tentativa domnului Maniu de a coborî Regenţa la nivelul combinaţiilor de partid şi de familie rămâne şi constituie o gravă atingere adusă unei instituţii care, prin natura ei, trebuie să fie un arbitru suprem în afară şi deasupra tuturor partidelor politice”. Maniu însuşi avea să explice acest gest în 1936: „Şi am ales pe marele bărbat de stat, Constantin Sărăţeanu, care mi-a făgăduit că dacă naţiunea română va voi pe rege, nu se va opune”.

Aşadar, prestigiul Regenţei suferea încă o gravă lovitură, atât personalitatea ştearsă, cât şi maniera în care a fost impus Sărăţeanu au contribuit la compromiterea definitivă a Regenţei, care a apărut în ochii opiniei publice ca o instituţie subordonată partidului aflat la putere. Tensiunea socială şi politică din ţară era pe cale de a atinge punctul culminant. Miron Cristea îi mărturisea lui Nicolae Iorga că „Regenţa nu merge pentru că nu are cap. Prinţul îşi fumează ţigările, Sărăţeanu cercetează cărţile, eu, un preot, nu pot decât să încerc a împăca”. La rândul lor, carliştii au devenit foarte activi, susţinând că situaţia grea din ţară se datora faptului „că-i lipseşte un stăpân, care să rămână un arbitru cu autoritate deasupra partidelor politice”, iar „mizeria şi nedreptatea nu vor înceta decât odată cu întoarcerea lui Carol salvatorul, singurul care va putea aduce naţiunea pe drumul cel bun”. Analizând situaţia din ţară, Carol începea să creadă tot mai mult că revenirea sa în ţară ar fi posibilă fără sprijinul direct al vreunui partid politic, profitând însă de divergenţele ce existau între ele.

 

Venirea în ţară. Atitudinea liderilor politici


 

Carol al II-lea şi fiul său Mihai (1936) - foto preluat de pe enciclopediaromaniei.ro

Carol al II-lea şi fiul său Mihai (1936) – foto preluat de pe enciclopediaromaniei.ro

Pe 27 mai 1930, la castelul Coesmes, aflat la 180 de km de Paris, Carol a convocat trei ataşaţi din Franţa cu care au pus la punct planul revenirii sale în ţară. Carol urma să părăsească Franţa cu un automobil spre München, unde trebuia să urce la bordul unui avion, care ateriza la Bucureşti pe platoul din preajma palatului regal de la Cotroceni. Conform celor stabilite, pe 3 iunie, Carol şi doi apropiaţi au plecat de la Paris la München, unde au ajuns două zile mai târziu. În dimineaţa zilei de 6 iunie, aceeaşi trei s-au îmbarcat într-un avion închiriat de unul dintre consfătuitorii de la castelul Coesmes. După mai multe peripeţii generate de o serie de defecţiuni apărute la avion, aceştia au ajuns deasupra spaţiului aerian al Capitalei abia spre seară.

Pilotul nu a riscat o aterizare în plină noapte pe platoul de la Cotroceni şi s-a îndreptat spre aerodromul Băneasa care avea instalaţie pentru iluminatul pistei. La ora 22:05, comandantul aerodromului, care tocmai se pregătea să plece, a înregistrat semnalul unui avion care dorea să aterizeze. Când a coborât, Carol avea faţa acoperită cu o eşarfă neagră. Când a aflat cine este misterioasa persoană, comandatul l-a însoţit personal pe principe la cazărmile 2 şi 9 vânători, pentru a-l pune în contact cu coloneii Paul Teodorescu şi Gabriel Marinescu. Aceştia „l-au luat sub protecţia lor” şi s-au îndreptat spre Palatul Cotroceni.

Aici a fost întâmpinat de principele Nicolae care l-a îmbrăţişat cu bucurie. Carol i-a telefonat lui Iuliu Maniu, care i s-a adresat cu „Bine aţi venit Alteţă”! Din discuţia avută, Maniu i-a propus principelui numirea în cadrul Regenţei, urmată de abrogarea legilor din 4 ianuarie 1926, dar a ridicat din nou problema renunţării la relaţia cu Elena Lupescu şi refacerii căsătoriei cu principesa Elena. Toate acestea au fost respinse de Carol, dar a înţeles că fruntaşul naţional-ţărănist nu se va opune restauraţiei dacă îşi va atrage de partea sa majoritatea liderilor politici.

În acest sens, pe parcursul zilei de 7 iunie, Carol a avut întâlniri cu diverşi lideri politici, toţi exprimându-se pentru anularea actului de la 4 ianuarie. Majoritatea fruntaşilor naţional-ţărănişti nici nu au mai ridicat problema relaţiei dintre Carol şi Elena Lupescu spre deosebire de şeful lor. Principele a reuşit să îşi atragă şi o parte din tinerii liberali conduşi de Gheorghe Brătianu. PNL a fost singurul care s-a opus, adoptând rapid o rezoluţie prin care condamna energic atitudinea principelui şi afirma că acest partid rămânea cu „nestrămutată hotărâre” la punctul de vedere fixat în legile din 4 ianuarie 1926. Duca aprecia: „Fapta de astă noapte este cea mai primejdioasă consolidării noastre naţionale şi situaţiunii ţării în toate privinţele”. Potrivit unor surse, acesta ar fi declarat că „preferă să i se taie mâna decât s-o întindă aventurierului”.

Deşi nu s-a opus anulării actelor ce au instituit Regenţa, Maniu a prezentat demisia guvernului pe 7 iunie, la ora 18, invocând considerente de ordin moral şi anume că nu putea contribui la detronarea regelui Mihai I, căruia îi jurase credinţă. Regenţa l-a numit în funcţie pe Gheorghe Mironescu, care a anunţat convocarea Reprezentanţei Naţionale în ziua de duminică, 8 iunie 1930, „pentru a decide asupra exercitării prerogativelor regale”.

 

Restauraţia. Depunerea jurământului


 

Carol depune jurământul în faţa Parlamentului pe 8 iunie 1930 - foto preluat de pe enciclopediaromaniei.ro

Carol depune jurământul în faţa Parlamentului pe 8 iunie 1930 – foto preluat de pe enciclopediaromaniei.ro

În ziua de 8 iunie cele două Corpuri legislative au votat numirea Alteţei Sale Regale Carol al II-lea ca rege al României. Fiul său Mihai a primit titlul onorific de Mare Voievod de Alba Iulia. Acest act a îmbrăcat forma unei adevărate lovituri de stat. Constituţia prevedea clar că regele domneşte până la moarte sau până la abdicare, iar regele Mihai era în viaţă şi nici nu abdicase. De asemenea, dacă un membru al Regenţei demisiona sau devenea indisponibil, trebuia ales un alt regent, aşa cum se procedase în octombrie 1929.

Carol venise în România prin încălcarea unui angajament scris, confirmat de Parlament şi de regele Ferdinand. Fără îndoială, elementele subiective au jucat un rol important la reuşita restauraţiei, dar factorul determinant al succesului l-a constituit necesitatea resimţită de societatea românească de a avea un regim monarhic stabil. Din acest punct de vedere, Parlamentul a preferat un rege tânăr şi viguros unei Regenţe lipsite de prestigiu şi autoritate. Principele Carol a ştiut să profite de contradicţiile dintre partidele politice şi din sânul lor, manipulându-le, pentru a deveni printr-o temerară acţiune personală, regele Carol al II-lea.

După depunerea jurământului, a rostit un discurs în care a ţinut să menţioneze că nu venea cu gânduri de răzbunare şi că a şters din inimă „şi cea din urmă umbră de mâhnire”. Totodată, a precizat că el nu a renunţat de bună voie la drepturile şi obligaţiile care îi reveneau ca moştenitor al tronului, ci a fost silit să plece în pribegie de „de aceea care au încercat prin acţiunea lor nechibzuită să rupă legătura indisolubilă dintre mine şi tot ce simte româneşte”. Carol şi-a declarat hotărârea de a strânge „într-un mănunchi pe toţi cei care au voinţa şi puterea de a colabora pentru propăşirea patriei” şi a lansat un apel către toţi românii „fără deosebire de opinie politică” să se strângă în jurul tronului.

 

Legea prin care Principele Carol este proclamat rege (8 iunie 1930)

Articol unic — Corpurile legiuitoare întrunite într-o singură Adunare şi constituite ca Reprezentaţiunea Naţională declară anulată:

Legea promulgată prin înaltul decret regal nr. 13, publicată în „Monitorul oficial“, nr. 4 din 5 ianuarie 1926, prin care s-a primit renunţarea principelui Carol la succesiunea Tronului şi la toate drepturile, titlurile şi prerogativele de care, în virtutea Constituţiei şi a Statutelor Regale, se bucura, ca principe moştenitor şi membru al Familiei domnitoare.

Declară, de asemenea, anulată legea promulgată prin înaltul decret regal nr. 14 din 4 ianuarie 1926, prin care Reprezentaţiunea Naţională primeşte Regenţa numită de Majestatea sa, regele Ferdinand I.

În consecinţă, pe temeiul art. 77 şi 79 din Constituţie, Reprezentaţiunea Naţională constată că succesiunea Tronului României se cuvine de drept Alteţei sale regale principelui Carol, coborâtor direct şi legitim în ordine de primogenitură bărbătească a regelui Ferdinand I.

(„Monitorul oficial“, partea I-a, nr. 124 bis din 8 iunie 1930)

 

cititi si:

- Carol al II-lea al României (1893 – 1953)

- Iuliu Maniu (1873 – 1953)

La Ordinea Zilei – 12 Decembrie 2020

12 decembrie – Ziua internaţională a neutralităţii (ONU)

foto preluat de pe www.agerpres.ro

 

Sărbătorile Zilei de 12 Decembrie

Ortodoxe – †) Sf. Ier. Spiridon, episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni (Dezlegare la pește)

Greco-catolice – Sf. ep. Spiridon al Trimitundei Taumaturgul

Romano-catolice – Ss. Fc. Maria de la Guadalupe; Epimah şi Alexandru, m.

 

Ziua internaţională a neutralităţii (ONU)

Ziua internaţională a neutralităţii este sărbătorită la 12 decembrie, zi marcată anual de către Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) începând cu anul 2017. Adunarea Generală a ONU a declarat, în unanimitate, 12 decembrie ca fiind Ziua internaţională a neutralităţii la data de 2 februarie 2017, prin adoptarea Rezoluţiei 71/275, introduse de Turkmenistan, potrivit https://undocs.org/.

Ziua de 12 decembrie este a doua zi naţională a statului Turkmenistan, cunoscută în ţara din Asia Centrală şi ca ”Ziua neutralităţii”. Turkmenistanul şi-a declarat starea permanentă de neutralitate, fapt recunoscut de Adunarea Generală a ONU la 12 decembrie 1995 prin Rezoluţia 50/80 şi reafirmat la 3 iunie 2015, prin Rezoluţia 69/285.

Conform www.un.org, neutralitatea – definită ca statutul juridic care rezultă din abţinerea unui stat de la orice participare la un război între alte state şi menţinerea unei atitudini de imparţialitate faţă de beligeranţi – este extrem de importantă pentru ca ONU să câştige şi să menţină încrederea şi cooperarea tuturor pentru a funcţiona independent şi eficient, în special în situaţii încărcate politic.
cititi mai m ult pe www.agerpres.ro

 

Ziua internaţională pentru acoperirea universală cu servicii de sănătate (ONU)

În fiecare an, la 12 decembrie este marcată Ziua internaţională pentru acoperirea universală cu servicii de sănătate. La 12 decembrie 2017, prin Rezoluţia 72/138, ONU a proclamat ziua de 12 decembrie ca Ziua internaţională pentru acoperirea universală cu servicii de sănătate, se arată pe site-ul Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), http://www.un.org.

Adunarea Generală a ONU a aprobat la 12 decembrie 2012 o Rezoluţie prin care îndeamnă ţările să accelereze progresul spre acoperirea universală cu servicii de sănătate – în ideea că toată lumea, pretutindeni, ar trebui să aibă acces la servicii de îngrijire medicală de calitate şi accesibile – ca o prioritate esenţială pentru dezvoltarea internaţională.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a transmis sâmbătă, 12 decembrie a.c., un mesaj cu ocazia aniversării a cinci ani de la încheierea Acordului de la Paris privind schimbările climatice

Efectele schimbărilor climatice nu țin cont de granițe statale, ne privesc direct și este responsabilitatea noastră să le limităm

Se împlinesc, astăzi, cinci ani de la încheierea Acordului de la Paris privind schimbările climatice, a cărui principală țintă asumată este de a limita încălzirea globală la sub 2°C și de a face eforturi pentru a o menține la 1,5°C până la sfârșitul acestui secol. Pentru atingerea acestor obiective, se impune însă intensificarea eforturilor acum, și nu mai târziu. De aceea, România, precum și celelalte state membre ale Organizației Națiunilor Unite și ale Uniunii Europene își propun acțiuni suplimentare. Mă voi implica direct, în calitatea mea de Președinte al României, în a încuraja și susține astfel de acțiuni.
cititi mai mult pe www.presidency.ro

Secretarul general al ONU le solicită statelor să declare ”stare de urgenţă climatică”

Joe Biden: Statele Unite vor reveni în Acordul de la Paris privind modificările climatice în prima zi a mandatului meu de preşedinte / Reacția lui Macron: „Welcome back, welcome home!”

Greta Thunberg critică ”promisiunile goale”, la cinci ani după semnarea Acordului pentru climă de la Paris

 

Întâlnire PNL, USR PLUS şi UDMR; încep negocierile pentru formarea unei coaliţii de guvernare

Comunicat de presă comun al PNL, USR PLUS, UDMR

Echipele de negociere ale PNL, USR PLUS și UDMR au avut astăzi prima rundă de discuții pentru constituirea noii majorități parlamentare.

A fost convenită structurarea negocierii pe trei paliere, cel politic, cel legat de programul de guvernare și cel privitor la funcționarea majorității parlamentare.

La negocierile politice fiecare formațiune și-a prezentat punctul de vedere referitor la organizarea și funcționarea coaliției.

În ceea ce privește programul de guvernare, a fost stabilită structura acestuia și modul în care se armonizează programele celor trei formațiuni politice, fiind făcute progrese pe o serie de capitole.

Totodată, s-au convenit coordonatele activității comune la nivel parlamentar care stau la baza funcționării majorității.

Liderii celor trei formațiuni și-au afirmat voința de a oferi împreună o formulă de guvernare stabilă României, care să asigure cele mai bune soluții pentru ieșirea din criză și pentru realizarea reformelor de care are nevoie România.

Formațiunile politice vor relua mâine discuțiile, iar informații referitoare la derularea acestora vor fi transmise și în zilele următoare prin comunicate oficiale și comune.

Ludovic Orban, președintele PNL
Dan Barna, copreședinte USR PLUS
Dacian Cioloș, copreședinte USR PLUS
Kelemen Hunor, președinte UDMR

 

A murit jurnalistul şi caricaturistul Octavian Andronic

Octavian Andronic (n. 2 mai 1946, Sânnicolau Mare, România – d. 11 decembrie 2020, București, România) a fost un jurnalist și caricaturist român.
cititi mai mult pe: www.agerpres.ro; ro.wikipedia.org

 

Situația din România -  12 decembrie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică

Până astăzi, 12 decembrie, pe teritoriul României, au fost confirmate 551.900 de cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19).
451.477 de pacienți au fost declarați vindecați.

În urma testelor efectuate la nivel național, față de ultima raportare, au fost înregistrate 6.333 cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV – 2 (COVID – 19), acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv.

Distinct de cazurile nou confirmate, în urma retestării pacienților care erau deja pozitivi, 976 de persoane au fost reconfirmate pozitiv.

Până astăzi, 13.264 persoane diagnosticate cu infecție cu SARS – CoV – 2 au decedat.

În intervalul 11.12.2020 (10:00) – 12.12.2020 (10:00) au fost raportate 148 decese (86 bărbați și 62 femei), ale unor pacienți infectați cu noul coronavirus.

În unitățile sanitare de profil, numărul total de persoane internate cu COVID-19 este de 11.886. Dintre acestea, 1.288 sunt internate la ATI.

Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 4.413.212 teste. Dintre acestea, 26.389 au fost efectuate în ultimele 24 de ore, 17.098 în baza definiției de caz și a protocolului medical și 9.291 la cerere.

Situația din România -  12 decembrie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 - Grupul de Comunicare Strategică - foto preluat de pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

Situația din România – 12 decembrie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică - foto preluat de pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

 

În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, 6.951 de cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu SARS – CoV – 2 (coronavirus). De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 127 de cetățeni români aflați în străinătate, au decedat.
Dintre cetățenii români confirmați cu infecție cu noul coronavirus, 797 au fost declarați vindecați.

 

În continuare vă prezentăm situația privind infectarea cu virusul SARS – CoV – 2 la nivel european și global:

Până la data de 11 decembrie 2020, au fost raportate 14.651.551 de cazuri în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andorra. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Franţa, Spania, Regatul Unit, Italia, și Germania.

ŢARA CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI VINDECAŢI*

Franţa 2.337.966(+13.750) 56.940 (+292) 181.581 (+1.233)
Regatul Unit 1.787.783(+20.964) 63.082 (+516) 3.799 (+12)
Italia 1.787.147(+16.998) 62.626 (+887) 1.052.163 (+24.169)
Spania 1.720.056(+7.955) 47.344 (+325) 150.376 -
Germania 1.272.078(+29.875) 20.970 (+598) 966.238 (+16.325)
Sursă: Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CEPCB) (https://www.ecdc.europa.eu/en)

 

SITUAȚIE GLOBALĂ LA 11 DECEMBRIE 2020

CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI VINDECAȚI*

69.282.662 (+663.552) 1.582.381 (+12.226) 45.350.221 (+457.098)

* conform datelor publicate de către Johns Hopkins CSSE – https://systems.jhu.edu/
* datele din paranteze reprezintă numărul de cazuri noi, în intervalul 10 – 11 decembrie 2020
* CEPCB precizează că actualizările la nivel național sunt publicate pe coordonate diferite de timp și procesate ulterior, ceea ce poate genera discrepanțe între datele zilnice publicate de state și cele publicate de CEPCB.

Grupul de Comunicare Strategică
cititi mai mult pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

 

Coronavirus: SUA au dat undă verde pentru vaccinul Pfizer/BioNTech; primele vaccinări în mai puţin de 24 de ore

Statele Unite ale Americii au dat undă verde pentru administrarea vaccinului Pfizer/BioNTech împotriva COVID-19, deschizând calea pentru o campanie masivă de vaccinare în toată ţara, prima administrare fiind efectuată, după cum a promis preşedintele în exerciţiu Donald Trump, în mai puţin de 24 de ore, relatează AFP .
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

O nouă zi de manifestaţii în Franţa împotriva legii privind securitatea

Mii de persoane au defilat sâmbătă pentru a treia săptămână la rând pe străzile din Paris şi din alte oraşe din Franţa pentru a denunţa un proiect de lege privind securitatea, pe care îl consideră un atac la adresa libertăţilor, relatează AFP.

Adoptat de deputaţi, proiectul de lege privind securitatea globală stârneşte de mai multe săptămâni critici puternice din partea stângii, a unor jurnalişti şi a unor ONG-uri de apărare a libertăţilor. Este vizat în special articolul 24, care penalizează difuzarea rău-intenţionată de imagini cu forţele de ordine.

Proiectul de lege este acuzat de detractorii săi că încalcă libertăţile presei, de expresie şi de manifestare şi că introduce “instrumente de supraveghere în masă”. Aceste critici s-au intensificat după apariţia unor imagini cu bătaia aplicată de poliţişti unui producător de muzică de culoare, la 21 noiembrie.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

Foto: (c) Charles Platiau/REUTERS

 

Cel puţin şapte persoane au fost reținute în Rusia la un protest împotriva arestării unui guvernator în estul țării

Cel puţin şapte persoane au fost reţinute sâmbătă de poliţie în cadrul unor proteste împotriva arestării unui guvernator din regiunea Habarovsk din estul Rusiei, a informat iniţiativa cetăţenească Owd-Info, conform DPA. A fost al 23-lea protest consecutiv împotriva arestării, în iulie, a fostului guvernator Serghei Furgal, sub suspiciune de implicare în organizarea unui asasinat în urmă cu 15 ani. Furgal a negat acuzaţiile care i se aduc. Manifestanţii care îl susţin afirmă că acuzaţiile sunt motivate politic, pentru că Furgal nu este pe placul Kremlinului, şi cer un proces corect.
cititi mai mult pe www.g4media.ro

 

Austria trebuie să legalizeze sinuciderea asistată, consideră Curtea Constituţională

Austria violează legea fundamentală transformând sinuciderea asistată într-o faptă penală, a considerat vineri Curtea Constituţională, citată de France Presse, ordonând guvernului să legifereze pentru a ridica interdicţia până la sfârşitul anului viitor. “Decizia de a se sinucide în deplină conştiinţă trebuie respectată de legiuitor“, a declarat în faţa jurnaliştilor preşedintele Curţii Christoph Grabenwarter, precizând că abrogarea va intra în vigoare la 31 decembrie 2021. Cu toate acestea, pentru a evita abuzurile, este necesar că ea să fie “luată în mod liber, fără nicio influenţă“, a adăugat judecătorul.
cititi mai m ult pe www.agerpres.ro

 

Iranul l-a executat pe jurnalistul disident Ruhollah Zam (media de stat)

Jurnalistul disident iranian Ruhollah Zam, care a fost condamnat pentru instigare la violenţă în timpul protestelor antiguvernamentale din 2017, a fost executat sâmbătă, a anunţat televiziunea de stat iraniană, citată de Reuters. Curtea Supremă a Iranului a confirmat marţi condamnarea la moarte a lui Zam, care a fost capturat în 2019 după ani de exil. Feed-ul său de ştiri Amadnews era urmărit de mai mult de un milion de persoane.

Radiodifuziunea de stat Seda va Sima a anunţat sâmbătă că Zam, “director al reţelei contrarevoluţionare Amadnews, a fost spânzurat în această dimineaţă”. Franţa şi grupuri pentru drepturile omului au condamnat decizia Curţii Supreme.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

Organizaţia Reporteri fără Frontiere, ”şocată” după execuţia opozantului iranian Ruhollah Zam

 

Statele Unite execută încă un condamnat în 2020

Autorităţile federale americane au procedat vineri la cea de-a doua şi ultima execuţie din 2020, cea a lui Alfred Bourgeois, un afro-american condamnat pentru uciderea fiicei sale de 2 ani, relatează sâmbătă France Presse. Acest fost şofer de camion în vârstă de 55 de ani a primit o injecţie letală în penitenciarul Terre-Haute din Indiana, unde un alt condamnat federal, Brandon Bernard, a fost executat cu o zi înainte.

După un test de paternitate, el a fost de acord să-şi ia fetiţa în camion pentru o parte din vara anului 2002, dar a supus-o la multe abuzuri. În cele din urmă, el i-a spart craniul de parbriz. Întrucât crima a avut loc la o bază militară unde efectua o livrare, el a fost judecat de un tribunal federal şi condamnat în 2004 la pedeapsa capitală.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

 

 

Revista Presei din 12 decembrie

 

cititi si:

- Evenimentele Zilei de 12 decembrie în Istorie

- Ilie Lazăr (1895 – 1976)

- Sf. Ier. Spiridon, episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni (270 – 348)

Ilie Lazăr (1895 – 1976)

foto preluat de pe www.memorialsighet.ro
articole preluate de pe ro.wikipedia.org si www.memorialsighet.ro

12 decembrie 2020

 

Ilie Lazăr (1895 – 1976)

Ilie Lazăr (n. 12 decembrie 1895, Giulești, județul Maramureș – d. 6 noiembrie 1976, Cluj) a fost un jurist și om politic român, fruntaș al Partidului Național Țărănesc în perioada interbelică și garda de corp a lui Iuliu Maniu. Părinții săi au fost descendenții unor vechi familii românești din mica nobilime. Tatăl său era descendent al familiei Lazăr de Purcăreț, iar mama sa a fost descendentă a familiei Ivașcu din Apșa de Jos. Bunicul său, Vasile Lazăr, preot și licențiat în drept, a fost protopop al Sighetului, iar acesta descindea din șapte generații de preoți.

A studiat Academia de drept, obținând titlul de doctor în drept. A urmat mai apoi Conservatorul din Viena.

A luptat în Primul Război Mondial pentru eliberarea Cernăuțiului, apoi cu trupele de moldoveni a participat la eliberarea orașului Sighet. În timpul Austro-Ungariei a fost membru al Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania. În 1928 a câștigat fotoliul de deputat din partea PNȚ.

Ilie Lazăr s-a implicat de tânăr în mişcarea naţională a românilor transilvăneni, ajungând ca la 23 de ani să fie cel mai tânăr dintre delegaţii din Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, care au votat si adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.

A participat la Primul război mondial, după dezertarea din armata austro-ungară, a asigurat, în toamna anului 1918, ordinea în Cernăuţi, până la intrarea armatei române. În ianuarie 1919, a participat alături de armata română la luptele pentru eliberarea oraşului Sighet, fiind un bun cunoscător al zonei şi având experienţa frontului.

S-a stabilit în Bucureşti, în 1923, dar bucurându-se de simpatia şi sprijinul ţăranilor maramureşeni, a fost ales de trei ori deputat de Maramureş: în 1928, 1932 şi în 1937. S-a pronunţat deschis împotriva regimurilor autoritare conduse de Regele Carol al II-lea şi Mareşalul Ion Antonescu, iar pentru atitudinea sa intransigentă a fost internat cu domiciliu forţat la Mănăstirea Turnu şi în lagărul de la Târgu Jiu.

O nouă etapă în viaţa lui Ilie Lazăr a început odată cu instaurarea regimului comunist.

În 1946, cu o zi înaintea alegerilor din 19 noiembrie, a fost arestat de către autoritățile comuniste sub acuzația de trădare, fiind închis timp de 7 luni închisoare corecţională. Soția sa, Maria Lazăr, a câștigat fotoliul de deputat în locul său, dovedind astfel popularitatea de care se bucura Ilie Lazăr.

Rearestat la mijlocul lunii iulie 1947, în urma acțiunii de la Tămădău, punctul de plecare al unui proces intentat împotriva unor personalități marcante ale PNȚ. Reținut la Ministerul de Interne a refuzat orice cooperare cu cei care-l anchetau. Condamnat la 12 ani temniţă grea, 5 ani degradare civică, confiscarea averii și 50.000 de lei cheltuieli de judecată., A fost nevoit să suporte, timp de 17 ani, chinurile, neajunsurile şi umilinţele din închisorile şi coloniile de muncă.

Înscenarea de la Tămădău sau Afacerea Tămădău (14 iulie 1947). Unui număr important de fruntași ai Partidului Național Țărănesc le-a fost oferită ocazia de a se deplasa în străinătate. La aerodromul din Tămădău însă, autoritățile comuniste i-au arestat pe acestiai și i-au pus sub acuzare pentru „încercare de fugă într-o țară străină”. Întreaga afacere a fost o provocare organizată de Partidul Comunist pentru a justifica desființarea PNȚ, lucru care s-a și întâmplat ulterior, în noiembrie 1947. Printre fruntașii țărăniști arestați la Tămădău s-au numărat Ion Mihalache, Ilie Lazăr, Nicolae Carandino și alții - foto preluat de pe historia.ro

Înscenarea de la Tămădău sau Afacerea Tămădău (14 iulie 1947). Unui număr important de fruntași ai Partidului Național Țărănesc le-a fost oferită ocazia de a se deplasa în străinătate. La aerodromul din Tămădău însă, autoritățile comuniste i-au arestat pe acestiai și i-au pus sub acuzare pentru „încercare de fugă într-o țară străină”. Întreaga afacere a fost o provocare organizată de Partidul Comunist pentru a justifica desființarea PNȚ, lucru care s-a și întâmplat ulterior, în noiembrie 1947. Printre fruntașii țărăniști arestați la Tămădău s-au numărat Ion Mihalache, Ilie Lazăr, Nicolae Carandino și alții – cititi mai mult pe unitischimbam.ro – foto preluat de pe historia.ro

 

Încarcerat la Galaţi, Sighet, Ministerul de Interne, Râmnicu Sărat, Culmea şi Periprava a fost eliberat la începutul lunii mai 1964. S-a stabilit la Cluj, unde a intrat în vizorul poliţiei politice, familia Lazăr fiind încadrată cu o întreagă reţea de informatori. Rămas văduv din toamna anului 1973, beneficiind de grija părintească a fiicei sale, Ilie Lazăr era bucuros de a-şi vedea nepotul crescând, iar acest lucru a însemnat o oarecare mângâiere, în profida necazurilor pricinuite de grijile materiale cu care era nevoită să se confrunte întreaga familie.

Duşman neînduplecat al comunismului, în anii `70, pe băncile din faţa statuii lui Matei Corvin din Cluj, continua să critice abuzurile şi nedreptăţile regimului. Cu toate suferinţele îndurate, Ilie Lazăr a rămas până la moartea sa, în noiembrie 1976, fidel crezului său politic.

Momentul sosirii lui Ilie Lazăr în lagărul de la Periprava a fost relatat mult mai târziu fiicei sale de Nicolae Itul, aflat în colonie din 1959:

Într-o zi, a apărut un om înalt şi slab cu un geamantan frumos, de piele, în mână. Atunci, puţin ironic, unul dintre cei mai tineri l-a întrebat: «Dar dumneavoastră ce căutaţi la închisoare cu geamantanul acesta frumos?». «Păi, zice geamantanul acesta frumos eu nu l-am deschis atâta amar de vreme, eu cu ăsta trebuia să ajung în America, via Constantinopol». Era geamantanul în care mama a aranjat frumos şi cuviincios lenjerie şi toate lucrurile de care avea nevoie şi care a stat cu tata 12 ani într-o magazie la închisoare.

Atunci tinerii i-au spus «Haidaţi să vedem ce aveţi acolo? Dar cine sunteţi?» Tata s-a prezentat, a spus sunt Ilie Lazăr, am fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc, cum şi în ce împrejurări a fost arestat, mulţi dintre ei ştiau despre acest lucru. Au desfăcut geamantanul, un miros îngrozitor în geamantan, totul era putred. Şi atunci unul dintre deţinuţi, care era macedonean, spunea că la ei, în satele lor, când se însoară un flăcău, ceilalţi flăcăi îi fac lui cămaşa. Într-o noapte îi fac cămaşă. Şi s-au apucat toţi cei care aveau haine, pentru că tata era în zdrenţe şi au deşirat sau desfăcut puloverele, cămăşile, ciorapii, de undeva au făcut rost de nişte sârme şi în noaptea aceea l-au îmbrăcat pe tatăl meu din cap până în picioare”.

Din Andrea Dobeş, Ilie Lazăr. Consecvenţa unui ideal politic, Fundaţia Academia Civică, 2015, p. 269

 

 

 

 

Evenimentele Zilei de 12 decembrie în Istorie

Lărgirea Uniunii Europene

foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com, ro.wikipedia.org, youtube.com

 

12 decembrie este a 346-a zi a calendarului gregorian și a 347-a zi în anii bisecți.

 

Sărbătorile Zilei de 12 decembrie

(BOR) †) Sf. Ier. Spiridon, episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni

Sfântul Spiridon, făcătorul de minuni, s-a născut pe la anul 270, în Askia, Cipru, și a prins zilele împăratului Constantin cel Mare, trăind până pe la jumătatea secolului al IV-lea. Numele său vine de la cuvântul σπυρις, care în limba greacă înseamnă „coșuleț”. A fost episcop al Trimitundei, în această calitate numărându-se printre sfinții părinți de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

(BRU) Sf. Spiridon Taumaturgul, episcop († 348)

(BRC) Sf. Fecioară Maria de la Guadalupe; Sf. Conrad, episcop; Sf. Vincelin, episcop

 

Ziua internaţională a neutralităţii

La 12 decembrie este sărbătorită Ziua internaţională a neutralităţii, care, începând cu anul 2017, este marcată anual de către Organizaţia Naţiunilor Unite. Politica de neutralitate presupune respingerea oricărei alianţe cu unul dintre statele combatante. Rostul zilei marcate de ONU la 12 decembrie este de a sublinia importanţa principiilor suveranităţii şi egalităţii în drepturi ale statelor membre, dreptul lor la integritate teritorială, autodeterminare şi de a respinge încercările de amestec în afacerile interne. Totodată, ziua amintită promovează rezolvarea paşnică, pe cale diplomatică a disputelor internaţionale, în aşa fel încât pacea şi securitatea mondiale să nu fie compromise.

Conceptul de politică de neutralitate este strâns legat de cel al diplomaţiei preventive, una din atribuţiile cheie ale ONU. După cum îi spune şi numele, rolul diplomaţiei preventive este de a opri sau limita conflictul internaţional în orice stadiu s-ar afla acesta. Adunarea Generală a ONU a declarat, în unanimitate, 12 decembrie ca fiind Ziua internaţională a neutralităţii la data de 2 februarie 2017, prin adoptarea Rezoluţiei 71/275, introdusă de Turkmenistan, potrivit https://undocs.org/A/RES/71/275.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Astăzi în istorie pentru 12 decembrie

 

Evenimentele Zilei de 12 decembrie în Istorie:

- 12 decembrie 2002 – Uniunea Europeană a invitat zece țări candidate la aderare, să i se alăture începând cu data de 1 mai 2004

 

12 decembrie 627 - Victoria bizantina in Batalia de la Ninive. Armata comandata de imparatul Heraclius, zdrobeste fortele Imperiului Sassanid condus de imparatul Khosrau al II-lea. A fost batalia decisiva in razboiul care a opus cele doua imperii intre anii 602 si 628,iar victoria bizantina a fost semnul declinului imperiului sassanid. Imperiul Bizantin si-a restabilit vechile frontiere,insa cresterea prestigiului sau nu a durat decat cateva decenii, pana la aparitia primelor califate arabe, care au pus din nou in primejdie existenta sa.

 

12 decembrie 1098 - Prima Cruciadă: Asediul de la Ma’arrat al-Numan: Cruciații străpung pereții orașului și masacrează circa 20.000 de locuitori. După ce a apărut lipsa alimentelor, se relatează că ar fi recurs la consumarea de carne din cadavre umane.

Asediul de la Ma'arra, parte din Prima Cruciadă (12 decembrie 1098) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Asediul de la Ma’arra, parte din Prima Cruciadă (12 decembrie 1098) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Asediul de la Maarat, sau Ma’arra, a avut loc la sfârşitul anului 1098 în oraşul Ma’arrat al-Numan, în ceea ce este în prezent Siria, în timpul Primei Cruciade. Este infam pentru un pretins canibalism generalizat, afişat de către Cruciaţi. După ce Cruciaţii, conduşi de Raymond de Saint Gilles şi Bohemond de Taranto, au asediat cu succes Antiohia, au început un raid în zona de sat înconjurătoare, în timpul lunilor de iarnă. Cruciaţii au fost inefectivi în evaluarea şi protejarea liniile lor de aprovizionare, ceea ce a dus la foamete extinsă şi lipsa de echipament adecvat în cadrul armatelor cruciate. Albert de Aachen a remarcat că “creştinii nu a dat înapoi de la a mânca nu numai turci sau sarazini ucişi, dar chiar şi câini târânzi…” (“Nam Christiani non solum Turcos vel Sarracenos occisos, verum etiam canes arreptos (…)”)

 

12 decembrie 1112 - A decedat Tancred de Taranto, cunoscut și sub numele de Tancred de Galileea (n. 1075) , conducǎtor normand a primei Cruciade devenit principe de Galilea ( 1099 1101,1009-1112) și regent în Principatul de Antiohia. Tancred a fost căsătorit cu una dintre fiicele regelui Filip I al Frantei, Cecilia, însă nu a avut niciun urmaș. O biografie a sa,Gesta Tancredi , a fost scrisă în latina de către Raoul de Caen , un normand care a participat la Prima cruciadă și a servit sub Tancred și Bohemund.

 

12 decembrie 1408 - A fost fondat de către Sigismund de Luxemburg , ordinul monahal cavaleresc al Dragonului.

Sigismund de Luxemburg (în maghiară Luxemburgi Zsigmond, în cehă Zikmund Lucemburský) (n. 14 februarie 1368, Nürnberg - d. 9 decembrie 1437, Znaim, Moravia, azi Republica Cehă), principe elector de Brandenburg din 1378 până în 1388 și din 1411 până în 1415, rege al Ungariei și Croației din 1387, rege al Boemiei din 1419, rege al Germaniei din 1411 și împărat romano-german din 1433 până la moartea sa în 1437 - foto (Sigismund, la aproximativ 50 de ani, portret atribuit lui Pisanello): ro.wikipedia.org

Sigismund de Luxemburg - foto (Sigismund, la aproximativ 50 de ani, portret atribuit lui Pisanello): ro.wikipedia.org

Sigismund de Luxemburg (n. 14 februarie 1368 – d.9 decembrie 1437) a fost: principe elector de Brandenburg, rege al Ungariei si Croatiei din 1387 , rege al Boemiei din 1419, rege al Germaniei din 1411, impărat romano-german din 1433 până la moartea sa în 1437. A fost ultimul împărat din Casa de Luxemburg și unul dintre cei mai longevivi regi ai Ungariei , domnind peste 50 de ani.

 

12 decembrie 1574 - A murit sultanul otoman Selim al II-lea (n.28 mai 1524), care s-a aflat pe tronul imperiului otoman între anii 1566-1574. A fost cel de-al unsprezecelea sultan otoman , fiul lui Suleyman I si al sultanei Hürrem, care nu era de origine turca, fiind originara din sudul Ucrainei.

 

12 decembrie 1586 - A murit principele transilvanean Stefan Báthory (născut pe 27 septembrie 1533), rege al Poloniei si Lituaniei între 1575-1586. István Báthory este cel mai renumit descendent al familiei Bathory. Acestei familii de nobili îi aparține și nepoata lui, Erszebet, precum și Sigismund Báthory.

 

12 decembrie 1787 - Pennsylvania a devenit cel de-al doilea stat american care a ratificat Constituția SUA, la cinci zile dupa statul Delaware.

Harta Statelor Unite cu statul Pennsylvania indicat - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Harta Statelor Unite cu statul Pennsylvania indicat – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Pennsylvania a fost cunoscut pentru ca s-a nascut LOREN GRAY si ca Statul Quaker încă din 1776; înainte de aceasta a fost cunoscut sub numele de Quaker Province, ca semn de recunoaştere a primei constituţii a locului, scrisă de cunoscutul Quaker William Penn, al cărui nume se regăseşte în numele statului, (First Frame of Government Constituţia statului Pennsylvania care a fost prima din constituţiile statelor SUA care garanta libertatea de conştiinţă. Penn cunoştea ostilitatea căreia trebuiau să îi facă faţă  Quakers şi a creat o constituţie foarte modernă pentru acele timpuri pentru a contracara injustiţiile şi nelegiuirile la care erau supuşi aceştia.

 

12 decembrie 1791 - S-a nascut arhiducesa Marie Louise a Austriei, a doua soție a lui Napoleon; (d. 1847).

Maria Louise a Austriei (12 decembrie 1791 – 17 decembrie 1847), născută Arhiducesa Maria Louise a Austriei, devenită după căsătorie Împărăteasă a Franței (franceză impératrice Marie Louise des Français), iar din 1817 a devenit Ducesă de Parma, Piacenza și Guastalla - foto (Marie-Louise, Împărăteasă a Franței, de Gérard François Pascal Simon): ro.wikipedia.org

Marie-Louise, Împărăteasă a Franței, de Gérard François Pascal Simon – foto preluat de pe: ro.wikipedia.org

Maria Louise a Austriei (12 decembrie 1791 – 17 decembrie 1847), născută Arhiducesa Maria Louise a Austriei, devenită după căsătorie Împărăteasă a Franței (franceză impératrice Marie Louise des Français), iar din 1817 a devenit Ducesă de Parma, Piacenza și Guastalla. Devenită după căsătorie Împărăteasă a Franței ), iar din 1817Ducesă de Parma, Piacenza și Guastalla, a fost mama regelui Romei, Napoleon al II-lea. În 1821, la patru luni după moartea lui Napoleon, Maria Louise a făcut o casatorie morganatica cu iubitul ei, Contele Adam Albert von Neipperg (1775-1829).

Cuplul a avut patru copii, primii doi fiind născuți înainte de căsătoria lor, în timpul mariajului cu Napoleon: La 17 februarie 1834 Marie Louise s-a căsătorit cu șambelanul său, Charles-René, Conte de Bombelles (1785-1856). Marie Louise a fost un conducător al Parmei abil și inteligent; a introdus diferite reforme și a muncit din greu pentru beneficiul supușilor ei. A murit în 1847 la Parma.

 

12 decembrie 1792 - S-a nascut Alexandru Ipsilanti, conducătorul miscarii eteriste de la 1821; (d.01.08.1828).

Alexandru Ipsilanti (n. 12 decembrie 1792, Constantinopol - d. 31 ianuarie 1828, Viena), conducătorul organizației Philiki Etaireia din 1820. Era fiul domnului Constantin Ipsilanti al Munteniei - foto: ro.wikipedia.org

Alexandru Ipsilanti  – foto: ro.wikipedia.org

Alexandru Ipsilanti (n. 12 decembrie 1792, Constantinopol – d. 31 ianuarie 1828, Viena), conducătorul organizației Philiki Etaireia din 1820. Era fiul domnului Constantin Ipsilanti al Munteniei.

 

12 decembrie 1795 -  A murit András Adányi, scriitor, poet și călugăr iezuit maghiar; (n. 1715).

 

12 decembrie 1806 -  Țarul Alexandru I al Rusiei adreseaza un manifest plin de promisiuni divanurilor principatelor românești.

Alexandru I Pavlovici Romanov, (n. 23 decembrie 1777 – d. 1 decembrie 1825), țarul Rusiei între 23 martie 1801 – 1 decembrie 1825, regele Poloniei între 1815 – 1825, precum și Mare Duce al Finlandei - foto: ro.wikipedia.org

Alexandru I Pavlovici Romanov – foto: ro.wikipedia.org

Alexandru I Pavlovici Romanov, (n. 23 decembrie 1777 – d. 1 decembrie 1825), țarul Rusiei între 23 martie 1801 – 1 decembrie 1825, regele Poloniei între 1815 – 1825, precum și Mare Duce al Finlandei. La 12 decembrie 1806, ţarul Alexandru I adresa un manifest plin de promisiuni divanurilor principatelor românești. El asigura divanurile că la va păzi „de toate relele care ameninţă pământul lor” şi că le va apăra „sloboda lucrare a credinţei, desfăşurarea tuturor privilegiilor şi obiceiurilor lor.” Manifestul împăratului rus venea în momentul în care Principatul Moldovei era deja ocupat iar luptele se duceau pe teritoriul Valahiei, operațiuni militare din cadrul războiului ruso-turc de la 1806-1812. Acest război a fost purtat în întregime pe teritoriul principatelor românești. cititi mai mult pe: unitischimbam.ro

 

12 decembrie 1821 - S-a născut scriitorul francez Gustave Flaubert: “Doamna Bovary”, “Educaţia sentimentală”; (d. 1880).

Gustave Flaubert (12 December 1821 – 8 May 1880) was an influential French novelist who was perhaps the leading exponent of literary realism in his country  foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Gustave Flaubert (12 December 1821 – 8 May 1880) was an influential French novelist who was perhaps the leading exponent of literary realism in his country
foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

 

12 decembrie 1843 - A murit Regele William I al Olandei; (n. 24.08.1772).

Willem I Frederic (n. 24 august 1772 - d. 12 decembrie 1843) principe de Orania, primul rege al Țărilor de Jos și primul Mare Duce de Luxemburg - foto - ro.wikipedia.org

Willem I Frederic (n. 24 august 1772 – d. 12 decembrie 1843) principe de Orania, primul rege al Țărilor de Jos și primul Mare Duce de Luxemburg – foto – ro.wikipedia.org

 

12 decembrie 1864 - Episcopia ortodoxă de la Sibiu, Transilvania, a fost ridicată la rang de mitropolie, avînd în subordine episcopiile de Arad şi de Caransebeş. Andrei Şaguna a fost numit mitropolit.

Andrei Șaguna (n. 20 decembrie 1808, Mișcolț, Ungaria - d. 28 iunie 1873, Sibiu) a fost un mitropolit ortodox al Transilvaniei, militant pentru drepturile ortodocșilor și ale românilor din Transilvania, fondator al Gimnaziului Românesc din Brașov (1851), membru de onoare al Academiei Române. Pentru faptele sale sfinte Biserica Ortodoxă Română l-a proslăvit ca sfânt (canonizat) la 21 iulie 2011. Prăznuirea lui se face la 30 noiembrie. cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Andrei Șaguna - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Sfântul Ierarh Andrei Șaguna (n. 20 ianuarie 1808, Mișcolț, Ungaria — d. 28 iunie 1873, Sibiu) a fost un mitropolit al Transilvaniei între anii 1864-1873, rămas în istorie ca vajnic apărător al drepturilor ortodocșilor și românilor din Ardeal. Pentru faptele sale sfinte Biserica Ortodoxă Română l-a proslăvit ca sfânt (canonizat) la 21 iulie 2011. Prăznuirea lui se face la 30 noiembrie.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

12 decembrie 1868 -  Se înfiinţează Agenţia diplomatică română de la Viena, avînd misiunea de a reprezenta interesele României în Austria.

 

12 decembrie 1875 -  S-a nascut Victor Păcală, folclorist, autorul primei monografii ştiinţifice etnofolclorice româneşti dedicate unei localităţi rurale: “Monografia comunei Răşinari”– Sibiu, 1915″, lucrare premiată de Academia Română;(d.1955).

 

12 decembrie 1893 -  S-a nascut Edward G. Robinson, actor american de origine română.

Edward G. Robinson (pseudonimul lui Emanuel Goldenberg, n. 12 decembrie 1893, București - d. 25 ianuarie 1973, Hollywood, California), actor american de origine român evreu - foto (Edward G. Robinson în 1931): ro.wikipedia.org

Edward G. Robinson (pseudonimul lui Emanuel Goldenberg, n. 12 decembrie 1893, București – d. 25 ianuarie 1973, Hollywood, California), actor american de origine român evreu – foto (Edward G. Robinson în 1931): ro.wikipedia.org

A realizat numeroase filme sub bagheta unor regizori ca John Ford, John Huston, Frank Capra; (d.26.01.1973). După o carieră cinematografică întinsă pe mai mult de cinci decenii (1916-1972), Institutul American de Film l-a clasat pe Robinson printre cei mai mari actori ai secolului al XX-lea

 

12 decembrie 1895 - S-a născut Ilie Lazăr, jurist și politician român (d. 1976)

Ilie Lazăr (n. 12 decembrie 1895, Giulești, județul Maramureș - d. 6 noiembrie 1976, Cluj) a fost un jurist și om politic român, fruntaș al Partidului Național Țărănesc în perioada interbelică și garda de corp a lui Iuliu Maniu - foto preluat de pe www.memorialsighet.ro

Ilie Lazăr – foto preluat de pe www.memorialsighet.ro

Ilie Lazăr (n. 12 decembrie 1895, Giulești, județul Maramureș – d. 6 noiembrie 1976, Cluj) a fost un jurist și om politic român, fruntaș al Partidului Național Țărănesc în perioada interbelică și garda de corp a lui Iuliu Maniu.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

12 decembrie 1896 - Inventatorul italian Guglielmo Marconi a făcut, la Londra, prima demonstraţie publică a radioului.

Guglielmo Marconi (n. 25 aprilie 1874 la Bologna - d. 20 iulie 1937 la Roma) inginer și fizician italian, inventatorul telegrafiei fără fir și a antenei de emisie legate la pământ, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1909 împreună cu Karl Ferdinand Braun, pentru contribuțiile lor în dezvoltarea telegrafiei fără fir) - foto - en.wikipedia.org

Guglielmo Marconi (n. 25 aprilie 1874 la Bologna – d. 20 iulie 1937 la Roma) inginer și fizician italian, inventatorul telegrafiei fără fir și a antenei de emisie legate la pământ, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1909 împreună cu Karl Ferdinand Braun, pentru contribuțiile lor în dezvoltarea telegrafiei fără fir) – foto – en.wikipedia.org

 

12 decembrie 1897 - Belo Horizonte, primul oraș planificat din Brazilia, a fost inaugurat, dându-i-se numele de Cidade de Minas.

 

12 decembrie 1901 - Guglielmo Marconi a recepționat primul semnal radio transatlantic, transmis din Anglia în Newfoundland.

 

12 decembrie 1903 - S-a născut Yasujirō Ozu, regizor japonez (d. 1963)

 

12 decembrie 1909 - A decedat Karl Krumbacher, istoric si filolog german, membru de onoare strain al Academiei Române; este considerat întemeietorul studiilor de istorie bizantina, fiind titularului primei catedre de filologie bizantina din lume; (n.23.09.1856).

 

12 decembrie 1911 - Regele George al V-lea și regina Mary de Teck sunt încoronați împărat și împărăteasă a Indiei.

12 decembrie 1911: Regele George al V-lea și regina Mary de Teck sunt încoronați împărat și împărăteasă a Indiei - foto: ro.wikipedia.org

12 decembrie 1911: Regele George al V-lea și regina Mary de Teck sunt încoronați împărat și împărăteasă a Indiei – foto: ro.wikipedia.org

 

12 decembrie 1911 - S-a născut Infanta Maria Cristina a Spaniei, contesă de Marone (d. 1996)

 

12 decembrie 1913 - Celebra pictura “Mona Lisa” semnata de Leonardo Da Vinci a fost recuperata in Florenta, la doi ani dupa ce a fost furata din Muzeul Luvru din Paris.

Gioconda sau Mona Lisa, pictură celebră a lui Leonardo da Vinci, realizată în anii 1503-1506, reprezentând o femeie cu expresie gânditoare și un surâs abia schițat. Mona este prescurtarea cuvântului Madonna (Doamna)  foto - wikiart.org

Gioconda sau Mona Lisa, pictură celebră a lui Leonardo da Vinci, realizată în anii 1503-1506, reprezentând o femeie cu expresie gânditoare și un surâs abia schițat. Mona este prescurtarea cuvântului Madonna (Doamna)
foto – wikiart.org

Celebra pictura a fost descoperita in camera de hotel a unui ospatar italian, Vincenzo Peruggia. Acesta a fost complice la celebrul furt pus la cale de un grup de italieni care a dorit sa readuca in Italia tabloul. Perugia a fost condamnat la 14 luni de inchisoare.

 

12 decembrie 1915 - S-a născut Frank Sinatra (Francis Albert), actor şi cântăreţ american, laureat al premiului Academiei Americane de Film pentru cel mai bun actor într-un rol secundar, în 1954, pentru rolul jucat în filmul “From Here to Eternity”.

Francis Albert „Frank” Sinatra (n. 12 decembrie 1915 – d. 14 mai 1998), cântăreț, crooner și actor american, laureat al premiului Academiei Americane de Film pentru cel mai bun actor într-un rol secundar, în 1954, pentru rolul jucat în filmul From Here to Eternity  foto: cersipamantromanesc.com

Francis Albert „Frank” Sinatra (n. 12 decembrie 1915 – d. 14 mai 1998), cântăreț, crooner și actor american, laureat al premiului Academiei Americane de Film pentru cel mai bun actor într-un rol secundar, în 1954, pentru rolul jucat în filmul From Here to Eternity
foto: cersipamantromanesc.com

Între anii 1951-1957 a fost căsătorit cu Ava Gardner. Printre cele mai cunoscute melodii ale sale sunt: “Strangers in the Night”, “My Way”, “I’ve Got You Under My Skin”;(d. 1998).

 

12 decembrie 1916 – Consiliul de Miniștri a aprobat transferul Tezaurului României în Rusia.

Tezaurul de la Pietroasele, (Cloșca cu puii de aur) restituit în 1956, este doar o mică parte din întregul tezaur al României. (Ilustrația realizată de Henric Trenk pentru coperta primului volum Le Trésor de Pétrossa publicat de Alexandru Odobescu în anul 1889) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Tezaurul de la Pietroasele, (Cloșca cu puii de aur) restituit în 1956, este doar o mică parte din întregul tezaur al României. (Ilustrația realizată de Henric Trenk pentru coperta primului volum Le Trésor de Pétrossa publicat de Alexandru Odobescu în anul 1889) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Tezaurul României este tezaurul care a fost trimis în Rusia în timpul primului război mondial și care nu a mai fost niciodată returnat în întregime. El includea tezaurul Băncii Naționale a României, valori aparținând unor diverse bănci românești private, societăți comerciale, persoane particulare, colecții de artă, bijuterii, arhive, etc. Toate acestea au fost transportate din România spre Rusia țaristă în timpul primului război mondial, cu scopul de a fi adăpostite de armatele Puterilor Centrale, care ocupaseră o parte însemnată a României și amenințau să ocupe întreg teritoriul național.

După Marea Revoluție din Octombrie și preluarea puterii de către comuniști, sub conducerea lui Lenin, proaspăt instalata putere sovietică a sechestrat tezaurul și a refuzat restituirea acestuia. Aceasta a fost parțial restituit, în trei tranșe separate, în anii 1935, 1956 și 2008, ca un semn de bunăvoință al sovieticilor și ulterior al rușilor. Dar cea mai mare parte din tezaur a rămas nerestituit, fapt pentru care el rămâne un subiect sensibil în relațiile diplomatice dintre România și Rusia.

La 12 decembrie 1916, Consiliul de Miniștri a aprobat transferul tezaurului în Rusia, după ce ministrul Rusiei la Iași, generalul A. Mossoloff comunicase, la 11 decembrie că este autorizat să semneze protocolul relativ la încărcarea într-un tren special al tezaurului BNR, adăugând că guvernul imperial rus garanta integritatea lui atât pe timpul transportului, cât și pe durata șederii lui la Moscova. Protocolul care prevedea predarea Tezaurului în aur către delegații guvernului imperial rus a fost semnat la Iași, la 14/27 decembrie 1916. Tezaurul care urma să ia drumul Moscovei includea trei categorii principale de valori:

- acte, documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, odoarele mănăstirești din Moldova și Muntenia, arhive, depozite, colecții ale multor instituții publice și particulare;

- efecte publice și alte valori (cum ar fi acțiuni, obligațiuni, titluri de credit, gajurile Muntelui de Pietate etc.);

- o cantitate de 93,4 tone de aur (91 de tone de monede istorice de aur, care aparțineau persoanelor private, companiilor și băncilor particulare din România și 2,4 tone de lingouri de aur, care aparținea Băncii Naționale a României); valoarea acestui stoc metalic, niciodată restituit, este de aproximativ 13 miliarde de lei, adică 3,2 miliarde de euro (estimare din aprilie 2011).
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

12 decembrie 1918 - Ion I. Brătianu a creat un nou guvern , care a decis ca problemele specifice ale Basarabiei să fie soluţionate de Directorate.

 

12 decembrie 1924 - În Republica Austria intră în folosință noua moneda nationala șilingul, care înlocuieste vechea coroană din timpul imperiului.

 

12 decembrie 1927 - S-a înființat Asociația Presei Sportive din România.

 

12 decembrie 1929 - S-a născut John Osborne, dramaturg, producător britanic de film; piesa sa “Priveşte înapoi cu mânie” –1957– a marcat momentul apariţiei generaţiei “tinerii furioşi” ; (d.24.12.1994).

John James Osborne (n. 12 decembrie 1929, d. 24 decembrie 1994), dramaturg, scenarist și actor englez - foto: shropshiregold.co.uk

John James Osborne (n. 12 decembrie 1929, d. 24 decembrie 1994), dramaturg, scenarist și actor englez – foto: shropshiregold.co.uk

Piesa lui de succes din 1956 Look Back in Anger („Privește înapoi cu mânie”) a fost un moment de răscruce pentru teatrul englez.

 

12 decembrie 1936 - La Timișoara, s-a născut Iolanda Balaș Sőtér (în maghiară Balázs Jolán), campioană olimpică română de etnie româno-maghiară

Iolanda Balaș Sőtér (în maghiară Balázs Jolán) (n. 12 decembrie 1936, Timișoara), campioană olimpică română de etnie româno-maghiară (tatăl român și mama maghiară), care a dominat proba de săritura în înălțime timp de un deceniu. Din 1988 până în 2005 a fost președinta Federației Române de Atletism - foto: pressalert.ro

Iolanda Balaș Sőtér (în maghiară Balázs Jolán) (n. 12 decembrie 1936, Timișoara), campioană olimpică română de etnie româno-maghiară (tatăl român și mama maghiară), care a dominat proba de săritura în înălțime timp de un deceniu. Din 1988 până în 2005 a fost președinta Federației Române de Atletism – foto: pressalert.ro

Iolanda Balaș Sőtér s-a născut la Timișoara din părinți româno-maghiari. Înaltă de 1,85 m, antrenată de fostul săritor János Sőtér, care devine mai târziu soțul său, va rămâne în istoria atletismului pentru dominația probei de săritură în înălțime femei timp de un deceniu. În 1953 s-a transferat de la clubul timișorean „Electrica” la CCA (CSA Steaua). Între 1957 și 1967, Iolanda Balaș a învins în 150 de întreceri consecutive, depășind recordul său mondial de 14 ori, purtîndu-l de la 1,75 m la 1,91 m.

Iolanda Balaș Sőtér (în maghiară Balázs Jolán) (n. 12 decembrie 1936, Timișoara) campioană olimpică română de etnie româno-maghiară (tatăl român și mama maghiară), care a dominat proba de săritura în înălțime timp de un deceniu. Din 1988 până în 2005 a fost președinta Federației Române de Atletism - foto - cersipamantromanesc.wordpress.com

Iolanda Balaș Sőtér – foto – cersipamantromanesc.wordpress.com

Pe lângă recorduri mondiale și olimpice, în palmaresul său mai intră și două medalii de aur la campionatele europene de atletism de la Stockholm în 1958 și Belgrad în 1962, precum și o medalie de argint la Berna în 1954. După retragerea din competiții, Iolanda Balaș a rămas activă în atletism ca arbitru. Din 1988 pînă în 2005 a fost președintele Federației Române de Atletism (FRA). În anul 2010 Iolanda Balaș a primit din partea Majestății Sale Regele Mihai I al României , în cadrul ceremoniei desfășurate la Palatul Elisabeta din București, decorația regală “Nihil Sine Deo”, pentru merite deosebite aduse sportului românesc, pentru modul în care a condus Federația Română de Atletism și pentru promovarea excelenței în sportul românesc, precum și a tinerilor sportivi.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

12 decembrie 1939 - S-a născut Tudor Octavian, scriitor, publicist, critic de artă, membru al Uniunii Scriitorilor din România ;(„Oameni normali”, „Pictori români uitaţi”).

Tudor Octavian (n. 12 decembrie 1939), publicist și jurnalist român - foto: jurnalul.ro

Tudor Octavian (n. 12 decembrie 1939), publicist și jurnalist român – foto: jurnalul.ro

 

12 decembrie 1941 - La insistențele guvernelor german și italian, România declară război Statelor Unite. Între cele două țări nu au loc imediat operații militare directe, momentul marcând ruperea relațiilor diplomatice.

 

12 decembrie 1944 - Bunurile Teatrului Național din București au fost cedate ocupantilor ruși, în contul despăgubirilor de război reglementate de Convenția de Armistițiu semnată la Moscova, la 12 septembrie 1944.

 

12 decembrie 1953 - S-a născut Dan C. Mihăilescu, istoric şi critic literar, traducător, cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu”.

Dan C. Mihăilescu (n. 12 decembrie 1953, București) este critic literar, istoric literar și eseist român contemporan - foto: studentiq.ro

Dan C. Mihăilescu (n. 12 decembrie 1953, București) este critic literar, istoric literar și eseist român contemporan – foto: studentiq.ro

 

12 decembrie 1963 - Kenya își proclamă independența față de Marea Britanie.

 

12 decembrie 1978 - S-a născut la Iasi prezentatoarea romanca de televiziune Monica Barladeanu, interpretă în filmul „Moartea domnului Lăzărescu” (2005) regizat de Cristi Puiu.

Monica Elena Bîrlădeanu (n. 12 decembrie, 1978, în Iași), cunoscută și sub numele americanizat Monica Dean, actriță si prezentatoare de televiziune - foto: viva.ro

Monica Elena Bîrlădeanu (n. 12 decembrie, 1978, în Iași), cunoscută și sub numele americanizat Monica Dean, actriță si prezentatoare de televiziune – foto: viva.ro

 

12 decembrie 1983 - A încetat din viaţă marele actor roman de teatru si film Amza Pellea.

Amza Pellea (n. 7 aprilie 1931 în Băilești, Dolj - d. 12 decembrie 1983, București), actor român de teatru și film

Amza Pellea (n. 7 aprilie 1931 în Băilești, Dolj – d. 12 decembrie 1983, București), actor român de teatru și film

A fost interpretul popularului personaj „Nea Mărin”, dar şi al lui Decebal şi Mihai Viteazul in filmele lui Sergiu Nicolaescu. A câştigat în 1977 premiul de interpretare masculină, cel mai bun actor, la Festivalul Internaţional de Film de la Moscova, pentru rolul din filmul Osânda, unde a jucat alături de Gheorghe Dinică şi Ernest Maftei, într-o ecranizare de Sergiu Nicolaescu după “Velerim şi Veler Doamne” de Victor Ion Popa. A fost căsătorit timp de 25 de ani cu Domnica Mihaela din familia Policrat din Craiova. Este tatăl actriţei Oana Pellea. (n. 7 aprilie 1931).

 

12 decembrie 1987 - Radu Filipescu a fost arestat, anchetat, maltratat pentru difuzarea de manifeste prin care solicită organizarea unui referendum.

Radu Filipescu (n. 26 decembrie 1955, Târgu Mureș) este un fost disident anticomunist din România - Radu Filipescu mai 1986 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Radu Filipescu mai 1986 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Radu Filipescu (n. 26 decembrie 1955, Târgu Mureș) este un fost disident anticomunist din România. Radu Filipescu a fost în perioada 1983-1989, epoca Ceaușescu, disident, opozant față de regimul dictatorial communist participând și organizând numeroase acțiuni de protest. În perioada 1983-1986 a fost deținut politic, fiind închis în închisoare pentru “propagandă împotriva orânduirii socialiste”, conf. art. 166 al. 2 Cod penal. Radu Filipescu este, din partea mamei, nepotul lui Victor Groza , frate a lui Petru Groza, lider comunist.

(…) În anul 1987, după ce a încercat o acțiune de organizare a unui Referendum privindu-l pe Nicolae Ceaușescu , perfect legală, Radu Filipescu a fost din nou arestat, pe 12 decembrie. A fost anchetat violent dar, ca urmare a unei discuții la telefon a doctorului Filipescu cu Mihnea Berindei, neîntrerupte la timp de Securitate, a urmat o reacție de susținere foarte rapidă și puternică din partea organizațiilor pentru apărarea drepturilor omului, a posturilor de radio Europa Liberă, RFI, BBC, Deutche Welle. Astfel, Radu Filipescu a fost eliberat a 2-a oară, pe 22 decembrie 1987.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

12 decembrie 1991 - Federaţia Rusă se proclama independenta fata de URSS.

 

12 decembrie 1991 - Curtea Supremă de Justiție a Romaniei, Secția militară, i–a declarat nevinovați pe foștii membri ai Comitetului Politic Executiv al PCR.

 

12 decembrie 1992 - A luat fiinţă formaţia de muzică folk-pop “Pasărea Colibri”, avându-i ca membri pe: Mircea Baniciu, Mircea Vintilă, Florian Pittiş, Vladi Cnejevici.

Pasărea Colibri, grup folk din România, format în 1992 la Râmnicu Vâlcea. Trupa s-a destrămat în anul 2002, urmând să revină pe scenă în anul 2009 - foto: agerpres.ro

Pasărea Colibri, grup folk din România, format în 1992 la Râmnicu Vâlcea. Trupa s-a destrămat în anul 2002, urmând să revină pe scenă în anul 2009 – foto: agerpres.ro

POP ROCK ROMÂNESC: Pasărea Colibri

 

12 decembrie 1999 - În urma unor puternice furtuni ce au avut loc în Europa de Vest, totalul pagubelor fiind evaluat la peste 5 miliarde euro, petrolierul Erika a naufragiat în largul coastelor Bretania; mai multe sute de kilometri de plajă de pe coasta Atlanticului au fost invadate de “mareea neagră” provenită de pe petrolier.

 

12 decembrie 2000 - Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii a decis cu 5 voturi pentru și 4 împotrivă oprirea renumărării voturilor în statul Florida, ceea ce a dus la victoria lui George W. Bush în alegerile din 2000.

 

12 decembrie 2002 - Uniunea Europeană a invitat zece țări candidate la aderare – Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania, Cipru și Malta – să i se alăture începând cu data de 1 mai 2004. Numărul membrilor UE crește astfel de la 15 la 25. Pentru România și Bulgaria a fost fixat ca termen al aderării anul 2007.

12 decembrie 2002: Uniunea Europeană a invitat zece țări candidate la aderare – Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania, Cipru și Malta – să i se alăture începând cu data de 1 mai 2004 - foto: ro.wikipedia.org

12 decembrie 2002: Uniunea Europeană a invitat zece țări candidate la aderare – Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania, Cipru și Malta – să i se alăture începând cu data de 1 mai 2004 – foto: ro.wikipedia.org

Conform art. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană: „Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minoritǎților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați.” Orice stat care respectă condițiile prevăzute la art.2 din Tratatul Uniunii Europene și care se angajează să le promoveze poate solicită să devină membru UE. Statul depune o cerere de aderare Consiliului, Comisia desfășoară o consultare, Parlamentul decide aderarea prin aprobarea majoritară și Consiliul prin unanimitate.

În decembrie 1997 se lansează un proces global de extindere prin aplicarea unor strategii de pre-aderare care să includă negocieri de aderare, examenul analitic al legislației UE și procedura de urmat. Extinderea Comunității Europene a început în 1973 prin aderarea Regatului Unit, Irlandei și Danemarcei. Norvegia nu a aderat datorită rezultatului negativ obținut în urmă referendumului consultativ și astfel nu s-a putut ratifică tratatul. Între timp, regimurile dictatoriale în Spania, Portugalia și Grecia au luat sfârșit.

S-a creat posibilitatea lărgirii CEE având în vedere relațiile strânse cu aceste trei țări. În 1981 aderă Grecia, iar în 1986 aderă Spania și Portugalia. În 1995 au aderat Austria, Finlanda și Suedia după tratatul de aderare din 1994. Norvegia respinge din nou referendumul. În urma prăbușirii regimurilor comuniste în Europa estică și dispariției URSS din 1989-1991, apare ocazia unei unificări reale și complete a continentului european. În 2004 se desfășoară cea mai mare extindere a UE: Cipru, Malta, Ungaria, Polonia, Cehia, Estonia, Letonia , Lituania, Slovacia și Slovenia.

În 2007 aderă Bulgaria și România(și-a câștigat statutul de stat asociat în 1995 după ce a depus candidatura la aderare, iar în 1997, după primirea acceptului din partea Consiliului European, România a primit finanțare pentru îndeplinirea criteriilor de la Copenhaga, negocierile pentru aderare începând la Helsinki în 2000 fiind prevăzute reforme instituționale, economice și sociale, iar în 2005, s-a desfășurat ceremonia de semnare a tratatului de aderare care a intrat în vigoare în 2007).

În 2013, numărul statelor membre a crescut la 28 după aderarea Croației. În prezent se desfășoară negocieri cu Macedonia, Serbia, Ucraina și Turcia. Islanda și-a depus candidatura pentru a deveni stat membru UE în iulie 2009, dar ulterior a renunțat. Extinderea UE a fost rezultatul deciziei de a împărți cu alte state beneficiile obținute de Europa Vestică prin crearea unei zone stabile unde războiul a devenit imposibil. UE are responsabilitatea de a consilia și sprijini țările vecine să se dezvolte economic și democratic pentru menținerea stabilității și securității.

 

12 decembrie 2002 - În Bucuresti a fost înfiinţat Muzeul Hărţilor şi Cărţilor Vechi.

 

12 decembrie 2004 - A avut loc cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidentiale din Romania, in urma carora candidatul Aliantei “Dreptate si Adevar” – Traian Basescu, a obtinut victoria in fata adversarului sau – Adrain Nastase, reprezentant al PSD.

 

12 decembrie 2011 - A decedat cântăreața româncă Malina Olinescu. Provenea dintr-o famile de artiști, mama sa Doina Spataru , este o cântăreață consacrată și rudă cu solistul Dan Spataru, iar tatăl, Boris Olinescu, un actor apreciat în anii 1960;(n. 29 ianuarie 1974)

 

12 decembrie 2012 - Coreea de Nord a lansat cu succes primul ei satelit, Kwangmyŏngsŏng-3-2.

 

12 decembrie 2020 - La Ordinea Zilei

†) Sf. Ier. Spiridon, episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni (270 – 348)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articol preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

12 decembrie 2020

 

Spiridon al Trimitundei

Sfântul Spiridon, făcătorul de minuni, s-a născut pe la anul 270, în Askia, Cipru, și a prins zilele împăratului Constantin cel Mare, trăind până pe la jumătatea secolului al IV-lea. Numele său vine de la cuvântul σπυρις, care în limba greacă înseamnă „coșuleț”. A fost episcop al Trimitundei, în această calitate numărându-se printre sfinții părinți de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea.
Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 12 decembrie.

 

Viața

În tinerețe, Sf. Spiridon a fost păstor de oi. A avut o soție, care i-a murit însă de timpuriu. Acest trist eveniment l-a făcut să îmbrace schima monahală, devenind ulterior și păstor de suflete, ca episcop al Trimitundei, fără a abandona, însă, nici oile necuvântătoare, pe care a continuat să le ducă la păscut.

 

Persecuții și mărturii ale credinței ortodoxe

În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor ordonate de împăratul Maximian în anul 295 d.Hr., sfântul Spiridon a fost arestat și exilat. În anul 325, a participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, unde a uimit pe mulți cu simplitatea cu care a explicat credința ortodoxă. Fără prea multă carte, sfântul a reușit să convertească un mare filozof al vremii de la arianism la Ortodoxie, uimind pe toți cei prezenți la Sinodul de la Niceea. El a explicat unitatea și diversitatea Sfintei Treimi ținând în mână o cărămidă și spunând simplu că este formată din trei elemente esențiale, și anume foc, pământ și apă. În timp ce vorbea, s-a aprins focul în partea de sus a cărămizii și a început să curgă apa din partea de jos. Tot acolo, la Niceea, l-a cunoscut pe Sf. Ierarh Nicolae; între cei doi ierarhi s-a format o prietenie trainică.

Sf. Ier. Spiridon, episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni (270 - 348) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Ier. Spiridon, episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni (270 – 348) – foto preluat de pe doxologia.ro

 

Din minunile Sfântului Spiridon

Viețile Sfinților abundă în istorisiri despre minunile sale, el făcând parte dintre Sfinții taumaturgi:

- În vreme de secetă a adus pe pământ ploaie; și iarăși, prin rugăciunea lui, a oprit ploaia cea peste măsură.

- A pus capăt foametei puse la cale de vânzătorii de grâu, dărâmându-le hambarele în care țineau grâul.

- A prefăcut șarpele în aur și, după ce a scăpat pe sărac de nevoie, a prefăcut iarăși aurul în șarpe.

- A oprit curgerile râurilor.

- A dat la iveală gândurile păcătoase ale unei desfrânate, care îndrăznise să se apropie de el și a făcut-o să-și mărturisească păcatul.

- A astupat, prin puterea Sfântului Duh, gura celor ce se semețeau cu știința lor, la Sinodul de la Niceea.

- O femeie i-a cerut o sumă de bani ce o încredințase spre păstrare fiicei lui; sfântul a întrebat pe fiica lui, moartă mai demult, unde a pus banii; și aflând de la ea unde erau ascunși, i-a dat stăpânei lor.

- L-a vindecat pe împăratul Constanțiu de boala de care suferea.

- A dat din nou viață copilului unei femei.

- A mustrat pe cel ce voia să-i ia din pricina lăcomiei o capră fără să o plătească și a făcut să fugă capra în ocol de la cel ce o trăgea cu sila; iar după ce a numărat și prețul ei, capra a stat cu cele cumpărate.

- A vindecat muțenia unui diacon, căruia îi poruncise să spună o mică rugăciune pe vremea unei arșițe, iar el, pentru mărire deșartă, lungise rugăciunea și din pricina asta amuțise îndată.

Aparent ilogice și de necrezut, aceste minuni (doar câteva sunt citate mai sus) trebuie interpretate într-o cheie mai subtilă, dată de apropierea care s-a făcut între numele său și cuvântul latinesc spiritus. Majoritatea acestor minuni (exceptând-o pe cea de la Niceea) vorbesc de la sine despre puterea discernământului, despre dreapta socoteală și despre cumpătare. În privința minunii de la Niceea, când, luând în mână celebra lui cărămidă, a scos în evidență cele trei elemente care o compun (pământul, apa și focul), această minune era destinată înțelegerii consubstanțialității celor Trei Persoane Treimice – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

 

Plecarea la Domnul și Sfintele Moaște

Sf. Spiridon și-a trăit mare parte din viață în Cipru, unde s-a și săvârșit în anul 348 d.Hr. fiind îngropat în Biserica Sfinților Apostoli din Trimitunda.

Când sarazinii au cotropit insula, ciprioții au deschis mormântul sfântului pentru a muta sfintele moaște la Constantinopol. Atunci au descoperit că trupul sfântului era întreg iar din mormânt venea un miros de busuioc, semn al sfinției vieții sale. Când a căzut Constantinopolul în 1453, sfintele moaște au fost mutate în Serbia, după care un Părinte din Insula Corfu, Georgios Kalohairetis, l-a adus în insula din Grecia, unde este și acum înmormântat.

Până în ziua de azi, sfintele moaște întregi ale Sf. Spiridon din altarul din Corfu continuă să lucreze cu puterea lui Dumnezeu, Care este minunat întru sfinții Lui. El este cunoscut ca „sfântul călător” deoarece papucii de mătase de pe tălpile sale se uzează în fiecare an și sunt înlocuiți la praznicul său. Sf. Spiridon este cinstit de biserică în ziua de 12 decembrie. Minunea pe care a făcut-o în Corfu împotriva invaziei turce din 1716 este comemorată în 11 august.

În prezent, sfintele moaște ale Sfântului Ierarh Spiridon se află într-o biserică din insula Corfu aflată de 100 de metri de Mitropolie, unde se găsesc moaștele Sfintei Împărătese Teodora a II-a (prăznuită la 11 februarie):

Spre deosebire de celelalte sfinte moaște, cele ale Sfântului Spiridon dispar frecvent din raclă, venind la cei care îi cer ajutorul cu credință și cu lacrimi, și face nenumărate minuni. De aceea, multe spitale îi poartă numele și au în incinta lor o Biserică cu hramul Sfântului Spiridon. Sfântul Spiridon vine cu sfântul său trup la cei bolnavi, care îi cer ajutorul și îi vindecă.

Ca dovezi ale plecării Sfântului Spiridon din raclă se relatează următoarele:

- clericii și credincioșii văd că, pentru o perioadă scurtă de timp, lipsește trupul său din raclă;

- când Sfântul revine în raclă, trupul său este cald și prăfuit;

- în fiecare an îi sunt schimbate încălțările, care sunt uzate și impregnate cu praf și iarbă; este și motivul principal pentru care Sfântul Spiridon este ales patron al cizmarilor;

- în timpul procesiunilor religioase, Sfântul Spiridon este purtat în raclă stând în picioare;

- în Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon, de peste 1600 de ani, credincioșii cântă (icosul al 6-lea):

Bucură-te, că ești și cu oamenii cu trupul petrecător;

Bucură-te, al cărui trup săvârșește astăzi minuni;

Bucură-te, că încălțămintele tale slujesc drept dovadă.

Când insula Corfu a aparținut venețienilor (catolici), aceștia l-au cinstit pe Sfântul Spiridon cu evlavie, pentru ajutorul dobândit de la el.

Într-o zi i-au schimbat hainele arhierești cu un veșmânt cusut cu fire de aur. Sfântului Spiridon nu i-au plăcut însă straiele aurite, pe care a doua zi venețienii le-au găsit lângă sfânta raclă, iar Sfântul Spiridon era din nou îmbrăcat în straiele sale arhierești smerite.

La Ierusalim există o Biserică cu hramul Sfântului Ierarh Spiridon. Într-o zi, când preotul a intrat în Biserică, l-a văzut pe Sfântul Spiridon uitându-se pe fereastră. După ce Sfântul Spiridon a plecat, a rămas impregnat pe geamul ferestrei chipul său. Această minune se poate vedea și astăzi.

Sfântului Spiridon i se fac slujbe și ceremonii, cu scoaterea sfintelor sale moaște, în următoarele zile:

- în sâmbăta lui Lazăr, zi în care i-a scăpat de foamete pe locuitorii din Corfu, prin aducerea de vapoare cu grâu;

- în duminica Floriilor, pentru vindecarea celor bolnavi;

- în ziua de 11 august, când i-a alungat pe turcii care voiau să cucerească orașul;

- în prima duminică din luna noiembrie, când îi vindecă pe suferinzii de boli grele.

(Întâmplările sunt povestite de Părintele Cleopa Paraschiv de la Mănăstirea Rarău după pelerinajul său în Grecia, în volumul: Pelerin în Sfântul Munte Athos. Sfânta Mănăstire Vatopedi, Editura Panaghia).

 

cititi mai mult pe ro.orthodoxwiki.org

cititi mult despre Sf. Ier. Spiridon, Episcopul Trimitundei si pe doxologia.ro