Articole

Bătălia de la Mărăști (11/24 iulie – 19 iulie/1 august 1917)

Bătălia de la Mărăști (11/24 iulie – 19 iulie/1 august 1917)

foto preluat de pe istorie-pe-scurt.ro
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; youtube.com

 

Bătălia de la Mărăști (11/24 iulie – 19 iulie/1 august 1917)

Bătălia de la Mărăști a fost una din principalele bătălii desfășurate pe teritoriul României în timpul Primului Război Mondial. S-a desfășurat între 11/24 iulie 1917 și 19 iulie/1 august 1917 și a fost o operațiune ofensivă a armatei române și armatei ruse cu scopul de a încercui și distruge Armata a 9-a Germană. Operațiunea a fost planificată a se desfășura în paralel cu operațiunea ofensivă de la Nămoloasa (20-25 iulie 1917) la care s-a renunțat între timp.

Bătălia de la Mărăşti  (11/24 iulie 1917 şi 19 iulie/1 august 1917) Parte a Primului Război Mondial - Obuzierul Krupp, calibrul 105 mm, model 1912 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Mărăşti (11/24 iulie 1917 şi 19 iulie/1 august 1917) Parte a Primului Război Mondial – Obuzierul Krupp, calibrul 105 mm, model 1912 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Victoriea Armatei Române în vara anului 1917 face parte din seria marilor bătălii de la: Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz – în urma cărora trupele româno-ruse reuşesc să oprească ofensiva germano-austro-ungară ce urmărea scoaterea României din război şi pătrunderea în partea ucraineană a Rusiei.

Ofensiva română de la Mărăşti a fost pregătită strategic în lunile mai – iunie, cînd au avut loc întîlniri la nivel înalt între oficialităţile române şi ruse. După eşecurile din 1916, se încerca preluarea iniţiativei pe Frontul de Est printr-o dublă ofensivă: rusă în Bucovina şi românească în sudul Moldovei, în direcţia Brăilei.

Detaliile acţiunii erau cuprinse în „Ordinul de operaţie nr. 1638”, semnat de comandantul trupelor române, Alexandru Averescu. Obiectivul Armatei II, căreia se adresa ordinul, era străpungerea frontului în zona Nămoloasa, prin executarea unei ofensive energice pe valea Putnei.

Alexandru Averescu (n. 9 martie 1859, satul Babele, astăzi în Ucraina - d. 3 octombrie 1938, București) a fost mareșal al României, general de armată și comandantul Armatei Române în timpul Primului Război Mondial, fiind deseori creditat pentru puținele succese militare ale României. A fost, de asemenea, prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918). Averescu a fost autorul a 12 opere despre chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului), membru de onoare al Academiei Române și decorat cu Ordinul Mihai Viteazul - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Alexandru Averescu (n. 9 martie 1859, satul Babele, astăzi în Ucraina – d. 3 octombrie 1938, București) a fost mareșal al României, general de armată și comandantul Armatei Române în timpul Primului Război Mondial, fiind deseori creditat pentru puținele succese militare ale României. A fost, de asemenea, prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918). Averescu a fost autorul a 12 opere despre chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului), membru de onoare al Academiei Române și decorat cu Ordinul Mihai Viteazul - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Pentru aceasta Averescu a decis desfăşurarea unui atac general în întreaga fîşie pe care era desfăşurată Armata II, lungă de 37 km, între dealul Arşiţa Mocanului şi Răcoasa. Lovitura principală, inclusiv sectorul de rupere, cu o lărgime de 13 km, a fost stabilită la flancul stîng al dispozitivului, împărţit în două sectoare.

Totalul forţelor Armatei II se ridica la circa 50 000 de oameni, împărţiţi în 56 de batalioane şi 14 escadroane. Dotarea tehnică cuprindea, între altele, 228 de tunuri, 448 de mitraliere şi 21 de avioane. Pe timpul desfăşurării ofensivei, armata a fost sprijinită de Divizia 1 cavalerie, Brigada 2 călăraşi, Brigada de grăniceri, Batalionul 17 pioneri.

Trupele germane şi austro-ungare totalizau 21 de batalioane de infanterie şi 36 de escadroane de cavalerie, înzestrate cu 252 de mitraliere, 142 de tunuri şi sprijinite de un puternic sistem de lucrări genistice. Concomitent cu acţiunea marilor unităţi române a trecut la ofensivă, la flancul stîng al Armatei II, Corpul 8 şi Divizia 3 trăgători Turkestan, din Armata IV rusă, care aveau misiunea de a cuceri vîrful Momîia şi satul Ireşti.

Bătălia de la Mărăşti  (11/24 iulie 1917 şi 19 iulie/1 august 1917) Parte a Primului Război Mondial - Desfăşurarea acţiunilor militare - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Mărăşti (11/24 iulie 1917 şi 19 iulie/1 august 1917) Parte a Primului Război Mondial – Desfăşurarea acţiunilor militare – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Prin ofensiva de la Mărăşti, frontul inamic a fost distrus pe o lăţime de 30 km şi o adîncime de 20 km, fiind eliberate 30 de localităţi. Pierderile proprii s-au ridicat la 1 466 de morţi (între care 37 ofiţeri), 3 052 de răniţi (73 de ofiţeri) şi 367 de dispăruţi, iar cele provocate inamicului au constat în cîteva mii de morţi, 2 793 de prizonieri (între care 23 de ofiţeri) şi un impresionant material de război (40 de tunuri, 30 de mortiere, 22 de mitraliere etc.).

Urmările victoriei de la Mărăşti au fost importante pe plan strategic, Armata IX germană, comandată de feldmareşalul August von Mackensen schimbînd direcţia de ofensivă, plănuită iniţial între Siret şi Prut, mai spre nord-vest, în zona Focşani-Mărăşeşti. Acest fapt a reprezentat un ajutor indirect pentru următoarele confruntări din zona de sud a Moldovei, la Mărăşeşti şi Oituz, deoarece gen. Mackensen nu a avut timp să-şi grupeze toate forţele armate pe noua direcţie de atac.

Victoria de la Mărăşti a fost o adevărată capodoperă de artă militară şi a probat calităţile de comandant ale lui Alexandru Averescu, care îşi nota în jurnalul său că „Poporul României moderne trebuie să-şi întipărească bine în suflet ziua de 11 iulie 1917, cînd în acea zi, pentru întîia dată, armata sa tînără, care-şi primise botezul de sînge numai cu 40 de ani înainte la Griviţa, înscrie în istoria sa prima victorie în adevăratul înţeles al cuvîntului, adică victorie ofensivă şi definitivă”.

 

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; youtube.com
cititi mai mult despre Bătălia de la Mărăști pe ro.wikipedia.org

La ordinea zilei – 11 iulie 2020

Situația din România – 11 iulie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică

foto preluat de pe www.facebook.com
articole preluate de pe www.agerpres.ro

 

Sărbătorile Zilei de 11 iulie

Ortodoxe – Sf. Mare Mc. Eufimia; Sf. Olga, cea întocmai cu Apostolii şi luminătoarea Rusiei

Greco-catolice – Sf. m. Eufemia

Romano-catolice – SS. Benedict, abate, patron al Europei; Olga, regină

 

Ziua mondială a populaţiei (ONU)

În fiecare an, în data de 11 iulie, este sărbătorită Ziua mondială a populaţiei. Marcată pentru prima oară în 1989, la recomandarea Consiliului Director al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Ziua mondială a populaţiei a fost aleasă ca urmare a atingerii cifrei de cinci miliarde a populaţiei globale, la 11 iulie 1987, potrivit site-ului Institutului Naţional de Statisticăhttps://insse.ro.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Situația din România – 11 iulie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică

Până astăzi, 11 iulie, pe teritoriul României, au fost confirmate 32.079 de cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19). Dintre persoanele confirmate pozitiv, 23.613 au fost externate.

Până astăzi, 1.871 persoane diagnosticate cu infecție cu COVID-19 au decedat.

În intervalul 10.07.2020 (10:00) – 11.07.2020 (10:00) au fost înregistrate 24 decese (16 bărbați și 8 femei).

23 dintre decese sunt ale unor pacienți care au prezentat comorbidități. Pentru 1 deces nu au fost raportate comorbidități.

De la ultima informare transmisă de Grupul de Comunicare Strategică, au fost înregistrate alte 698 noi cazuri de îmbolnăvire.

La ATI, în acest moment, sunt internați 239 de pacienți.

Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 838.953 de teste și au fost testate 493.858 de persoane.

În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, 5.104 de cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu COVID-19 (coronavirus). De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 122 de cetățeni români aflați în străinătate, au decedat.
Dintre cetățenii români confirmați cu noul coronavirus, 157 au fost declarați vindecați.

În continuare vă prezentăm situația privind infectarea cu virusul COVID – 19 (Coronavirus) la nivel european și global:

Până la data de 10 iulie 2020, au fost raportate 1 572 854 de cazuri în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andorra. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Regatul Unit, Spania, Italia, Franţa și Germania.

ŢARA
CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAŢI*

Regatul Unit 287.621 (+642) 44.602 (+85) 1.378 -
Spania 253.056 (+543) 28.401 (+5) 150.376 -
Italia 242.363 (+214) 34.926 (+12) 194.273 (+295)
Franţa 170.094 (+621) 29.979 (+14) 78.513 (+733)
Germania 198.178 (+395) 9.054 (+6) 184.028 (+300)

Sursă: Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CEPCB) (https://www.ecdc.europa.eu/en)

SITUAȚIE GLOBALĂ LA 10 IULIE 2020

CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAȚI*

12.245.417 (+228.299) 554.721 (+5.445) 6.879.813 (+138.490)

* conform datelor publicate de către Johns Hopkins CSSE – https://systems.jhu.edu/
* datele din paranteze reprezintă numărul de cazuri noi, în intervalul 9 – 10 iulie 2020
* CEPCB precizează că actualizările la nivel național sunt publicate pe coordonate diferite de timp și procesate ulterior, ceea ce poate genera discrepanțe între datele zilnice publicate de state și cele publicate de CEPCB.
Grupul de Comunicare Strategică
cititi mai mult pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

 

Manifestaţii în Serbia: 71 de arestări, printre care un britanic şi un tunisian

Poliţia a arestat 71 de persoane, inclusiv un britanic şi un tunisian, după violenţele izbucnite vineri seară la o manifestaţie la Belgrad împotriva modului în care guvernul sârb a gestionat pandemia, a anunţat sâmbătă poliţia, citată de France Presse.

Paisprezece poliţişti au fost răniţi în ciocnirile de vineri seară, 130 de când protestele au început marţi, a precizat şeful poliţiei, fără a da cifre cu privire la numărul protestatarilor răniţi.

Majoritatea celor câteva mii de protestatari erau paşnici, dar grupuri, adesea formate din tineri cu feţele mascate, au aruncat cu petarde, au scandat sloganuri naţionaliste sau care proclamau tutela sârbă asupra Kosovo, înainte de a trece barierele de securitate şi de a urca treptele care duc la parlament, au declarat jurnalişti AFP.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Turcia a adoptat o lege controversată care limitează puterea barourilor

Proiectul de lege, sprijinit de preşedintele Recep Tayyip Erdogan şi de aliaţii săi naţionalişti de extremă-dreapta, a trecut cu 251 de voturi ‘pentru’ şi 163 ‘împotrivă’, într-o sesiune parlamentară în cursul nopţii de vineri spre sâmbătă, conform agenţiei oficiale de presă Anadolu.

Noua lege permite crearea de asociaţii de avocaţi suplimentare în provincii cu peste 5.000 de avocaţi înregistraţi, ceea ce ar putea avea ca efect apariţia unor organisme separate, apropiate de guvern. Un număr de 78 de barouri din 80 au semnat o declaraţie prin care se opun planului.

Proiectul de lege a declanşat proteste la nivel naţional ale avocaţilor. Mii de avocaţi au protestat la Istanbul, Ankara şi alte oraşe împotriva planului, spunând că urmăreşte să reducă la tăcere puţinele instituţiile care mai critică acţiunile guvernului în privinţa statului de drept şi drepturile omului. Marţi, organizaţia Human Rights Watch (HRW) a transmis că legea va submina independenţa sistemului judiciar.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Trump l-a graţiat pe prietenul său Roger Stone

Preşedintele american, Donald Trump, i-a comutat pedeapsa cu închisoarea prietenului său Roger Stone, condamnat în februarie la 40 de luni de închisoare în cadrul anchetei privind ingerinţa rusă în campanie prezidenţială din 2016, a făcut cunoscut vineri Casa Albă, scrie AFP. Pedeapsa cu închisoarea pe care trebuia să o efectueze Roger Stone, găsit vinovat în noiembrie că a minţit Congresul şi că a exercitat presiuni asupra martorilor, urma să înceapă săptămâna viitoare.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

A murit Jack Charlton, campion mondial cu selecţionata Angliei în 1966

Unul dintre cele mai populare personaje din istoria fotbalului englez, Jack Charlton a cucerit Cupa Mondială în 1966, pe stadionul Wembley, alături de fratele său Bobby, după o finală dramatică cu Germania (scor 4-2 după prelungiri). El a avut un număr record de apariţii (773) în tricoul lui Leed United, singura echipă la care a evoluat pe parcursul carierei sale fotbalistice (între 1952 şi 1973), iar după retragerea din activitate a devenit antrenor, cunoscând cel mai mare succes ca selecţioner al Republicii Irlanda, pe care a calificat-o în premieră la un turneu major, EURO 1988, conducând-o apoi până în sferturile de finală la Cupa Mondială din 1990.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Campioana mondială de patinaj viteză, Lara van Ruijven, a decedat la doar 27 de ani

Olandeza Lara van Ruijven, campioană mondială la patinaj viteză pe pistă scurtă (short-track), a încetat din viaţă la doar 27 de ani, a anunţat Federaţia olandeză de specialitate (KNSB), citată de agenţia Reuters. Sportiva suferea de o maladie auto-imună, care i-a provocat mai multe hemoragii interne, în special la creier. Medaliată cu bronz la ştafetă 3.000 m cu ocazia Jocurilor Olimpice ediţia 2018 de la PyeongChang, Lara van Ruijven a devenit anul trecut, la Sofia, prima olandeză care a cucerit un titlu mondial feminin în proba de 500 m.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Revista Presei din 11 iulie

 

articole preluate de pe www.agerpres.ro

cititi si

- Evenimentele Zilei de 11 iulie în Istorie

Masacrul de la Srebrenica (11 – 19 iulie 1995)

Cimitirul de la Memorialul Victimelor Genocidului din Srebrenica-Potočari

foto si articol preluate de pe ro.wikipedia.org

 

Masacrul de la Srebrenica (11 – 19 iulie 1995)

Masacrul de la Srebrenica, denumit și genocidul de la Srebrenica, se referă la uciderea în iulie 1995 a peste 8.000 de musulmani bosniaci, bărbați și băieți, din orașul Srebrenica din Bosnia și Herțegovina și din împrejurimi, de către unități ale Armatei Republicii Srpska (VRS) aflată sub comanda generalului Ratko Mladić în timpul războiului din Bosnia. O unitate preliminară din Serbia, denumită Scorpionii, oficial parte a Ministerului Sârb de Interne până în 1991, a participat la masacru.

Se bănuiește că au participat și alți voluntari din străinătate, printre care Garda Voluntară Greacă. Transferul forțat al unui număr între 25.000 și 30.000 de femei, copii și bătrâni bosniaci, care a însoțit masacrul, este considerat de Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie a fi o dovadă a intenției de genocid a membrilor staffului armatei Republicii Srpska, care l-au orchestrat.

Evstafiev-ratko-mladic-1993-w.jpg
Ratko Mladić*

În aprilie 1993, Națiunile Unite declaraseră enclava Srebrenica aflată sub asediu în valea Drinei din nord-estul Bosniei „zonă protejată” aflată sub protecția ONU. În iulie 1995 însă Forța de Protecție a Națiunilor Unite (UNPROFOR), reprezentată pe teren de un contingent de 400 de „căști albastre” olandeze nu au împiedicat capturarea orașului de către armata Republicii Srpska și nici masacrul ce a urmat.

Srebrenica 2005 burial.jpg
Înmormântarea în 2005 a 610 victime identificate ale masacrului

Masacrul de la Srebrenica a fost cea mai mare crimă în masă din Europa după al Doilea Război Mondial. În 2004, într-o decizie în unanimitate în cazul „Acuzarea v. Krstić”, Curtea de Apel a Tribunalului Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie, cu sediul la Haga, a decis că masacrarea locuitorilor de sex masculin ai orașului constituie o infracțiune de genocid. Theodor Meron, președintele completului de judecată, a afirmat:

Căutând să elimine o parte a musulmanilor bosniaci, forțele sârbe bosniace au comis genocid. Ei au căutat să elimine fizic pe cei 40.000 de musulmani bosniaci ce locuiau în Srebrenica, un grup emblematic pentru musulmanii bosniaci în general. Ei au confiscat toate bunurile personale și actele de identitate ale prizonierilor musulmani de sex masculin, militari și civili, tineri și bătrâni, și i-au ucis deliberat și metodic doar pe baza identității lor.”

În februarie 2007, Curtea Internațională de Justiție a confirmat decizia TPI de clasificare a atrocităților comise la Srebrenica drept genocid, afirmând:

Curtea concluzionează că actele comise la Srebrenica ce intră sub incidența articolului II (a) și (b) ale Convenției au fost comise cu intenția de a distruge parțial grupul musulmanilor din Bosnia și Herzegovina; și în concordanță cu aceasta, ele au fost acte de genocid, commise de membrii Armatei Republicii Srpska în Srebrenica și-n preajma sa începând cu circa 13 iulie 1995.”

Srebrenica2007.jpg
Înmormântarea în 2007 a 465 de victime identificate ale masacrului

CIJ a decis că nici Republica Federală Iugoslavia și nici Serbia independentă de după 2007 nu sunt vinovate de genocid, ci doar că Republica Sârbă (parte a RFI la acea vreme) „a încălcat obligația de a împiedica genocidul”, și că Serbia trebuie să coopereze deplin cu TPI în ce privește transferul persoanelor acuzate de genocid în custodia TPI. Ratko Mladić a fost acuzat de TPI și a fost suspectat că se ascunde în Serbia sau în Republica Srpska, fiind căutat timp de mai mulți ani, până când a fost arestat la 25 mai 2011, urmând a fi judecat la Haga pentru crime de război.

20114124.jpg
Înmormântarea în 2010 a 775 de victime identificate ale masacrului

Majoritatea celor uciși erau băieți adolescenți și bărbați adulți, dar printre victime s-au numărat și băieți sub 15 ani, bărbați peste 65 de ani și chiar câțiva nou-născuți. Lista preliminară a Persoanelor Dispăute sau Ucise la Srebrenica alcătuită de Comisia Federală Bosniacă pentru Persoane Dispărute conține 8,373 de nume, dintre care 500 sub 18 ani, și include câteva zeci de femei și fete. În mai 2010, prin analiza ADN a fragmentelor de cadavru recuperate din gropile comune, fuseseră identificate 6557 de victime ale genocidului și 4.524 de victime au fost îngropate la Centrul Memorial de la Potočari.

În 2005, într-un mesaj adresat la a zecea comemorare a genocidului, Secretarul General al ONU a arătat că, în vreme ce în primul rând vina pentru genocid cade pe umerii celor care au pus la cale și au executat masacrul, precum și a celor care i-au ajutat și i-au adăpostit, marile națiuni ale lumii nu au răspuns adecvat, iar ONU însăși a făcut grave greșeli, iar tragedia de la Srebrenica va urmări pentru totdeauna istoria ONU.

 

Conflictul din estul Bosniei

După declararea independenței față de Iugoslavia la 15 octombrie 1991, Bosnia și Herzegovina a fost oficial recunoscută ca stat de Comunitatea Europeană la 6 aprilie 1992, și de SUA a doua zi. A izbucnit apoi o luptă dură pentru controlul teritorial între cele trei grupuri etnice principale din țară: bosniacii, sârbii din Bosnia și croații din Bosnia. În partea estică a țării, aproape de granița cu Serbia, conflictul a fost dus între sârbi și bosniaci.

 

Campania de epurări etnice din 1992

Zona locuită predominant de bosniaci denumită Podrinje Central (regiunea din jurul Srebrenicei) era de importanță strategică pentru sârbi, deoarece fără ea nu exista integritate teritorială a noii entități politice proclamate de aceștia, Republika Srpska. Astfel, ei au trecut la epurarea etnică a bosniacilor din teritoriile în care ei erau majoritari în Bosnia de Est și Podrinje Central.

În localitatea Bratunac, bosniacii au fost fie uciși, fie obligați să fugă la Srebrenica, 1.156 din ei murind, conform datelor guvernului bosniac. Mii de bosniaci au fost uciși și la Foča, Zvornik, Cerska și Snagovo.

 

Soarta satelor musulmane bosniace

În 1992, satele bosniace din jurul Srebrenicei au fost supuse constant atacurilor forțelor sârbe. Institutul Bosniac din Regatul Unit a publicat o listă cu 296 de sate distruse de forțele sârbe în jurul Srebrenicei cu trei ani înainte de genocid și în primele trei luni ale războiului (aprilie – iunie 1992):

Cu peste trei ani înaine de genocidul din 1995 de la Srebrenica, naționaliștii sârbi bosniaci – cu suport logistic, moral și financiar din partea Serbiei și a Armatei Populare Iugoslave (JNA) – a distrus 296 de sate predominant bosniace (musulmane) din regiunea din jurul Srebrenicei, dislocând forțat 70.000 de bosniaci din casele lor și masacrând sistematic cel puțin 3.166 de bosniaci (decese documentate), inclusiv multe femei, copii și bătrâni.”

 

Lupta pentru Srebrenica

Forțele militare și paramilitare sârbe din zonă și din părțile învecinate din estul Bosniei și din Serbia au ocupat Srebrenica timp de câteva săptămâni la începutul lui 1992, ucigând și expulzând civili bosniaci. În mai 1992, forțele guvernului bosniac sub conducerea lui Naser Orić au recucerit orașul.

De-a lungul restului anului 1992, ofensivele forțelor guvernamentale bosniace din Srebrenica și-au extins zona aflată sub control, și până în ianuarie 1993 făcuseră joncțiunea cu zona Žepa de la sud și cu zona Cerska de la vest. În acest moment, enclava bosniacă Srebrenica a atins întinderea sa maximă, de 900 de kilometri pătrați, deși nu a reușit să fie legată cu zona controlată de guvernul bosniac aflată la vest și a rămas astfel, după cum se exprimă TPI, „o insulă vulnerabilă” într-un teritoriu controlat de sârbi.

În următoarele luni, militarii sârbi au capturat satele Konjević Polje și Cerska, tăind legăturile dintre Srebrenica și Žepa și reducând dimensiunea enclavei Srebrenica la 150 de kilometri pătrați. Locuitorii bosniaci ai zonelor exterioare s-au îndreptat spre orașul Srebrenica iar populația acestuia a crescut de la 50.000 la 60.000 de locuitori.

Generalul francez Philippe Morillon, comandant al Forței de Protecție a Națiunilor Unite (UNPROFOR), a vizitat Srebrenica în martie 1993. În acel moment orașul era supraaglomerat și în stare de asediu. Aproape că nu exista apă curentă, întrucât forțele sârbe distruseseră sursele de apă ale orașului; electricitatea era produsă de generatoare improvizate iar hrana, medicamentele și alte elemente esențiale erau extrem de rare. Înainte de a pleca, generalul Morillon le-a spus la o întrunire publică locuitorilor speriați ai Srebrenicei că orașul se află sub protecția ONU și că el nu-i va părăsi.

Între martie și aprilie 1993, mai multe mii de bosniaci au fost evacuați din Srebrenica sub auspiciile Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați. Guvernul bosniac din Sarajevo s-a opus evacuărilor, pe motiv că acestea contribuie la epurarea etnică a unui teritoriu locuit majoritar de bosniaci.

Autoritățile sârbe au continuat tentativele de a captura enclava. La 13 aprilie 1993, sârbii le-au spus reprezentanților Înaltului Comisariat pentru Refugiați că vor ataca orașul în două zile dacă bosniacii nu capitulează și nu acceptă să fie evacuați. Bosniacii au refuzat să predea orașul.

 

Zona de securitate” Srebrenica

Bosnia areas of control Sep 94.jpg
Zonele de control din Bosnia și Herțegovina din septembrie 1994; enclavele bosniace din est de lângă frontiera cu Serbia

Aprilie 1993: Consiliul de Securitate declară Srebrenica „zonă de securitate”

La 16 aprilie 1993, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat Rezoluția 819, care decidea că: „toate părțile implicate, precum și alte părți interesate, vor trata Srebrenica și împrejurimile sale ca „zonă de securitate”, care trebuie să fie liberă de orice atac armat sau act ostil”.

La 18 aprilie 1993, primul grup de trupe UNPROFOR au sosit la Srebrenica. La 8 mai 1993, s-a ajuns la un acord privind demilitarizarea Srebrenicei. Conform raporturilor ONU, „generalul [Sefer] Halilović și generalul [Ratko] Mladić au acceptat măsurile ce acoperă întreaga enclavă Srebrenica și enclava adiacentă Žepa.

Conform termenilor noului acord, forțele bosniace din enclave își vor preda armele, munițiile și minele către UNPROFOR, după care „armamentul greu și unitățile [sârbești] care constituiau o amenințare la adresa zonelor demilitarizate ce au fost stabilite în Žepa și Srebrenica vor fi retrase.” Spre deosebire de acordul anterior, cel din 8 mai afirma explicit că Srebrenica urma să fie considerată „zonă demilitarizată conform articolului 60 din Protocolul Adițional al Convențiilor de la Geneva din 12 august 1949, și în legătură cu Protecția victimelor conflictelor armate internaționale (Protocolul I).”

Între 1000 și 2000 de soldați din trei brigăzi ale Corpului VRS Drina au fost desfășurare în jurul enclavei, echipate cu tancuri, blindate, artilerie și mortiere. Divizia 28 Vânători de Munte a Armatei Republicii Bosnia și Herțegovina (ARBiH) rămasă în enclavă nu era nici bine organizată, nici bine pregătită: lipseau o structură clară de comandă și un sistem de comunicații, iar unii soldați erau neînarmați sau înarmați cel mult cu puști vechi de vânătoare. Foarte puțini aveau uniforme.

De la bun început, ambele părți din conflict au încălcat acordul „zonei de securitate”. Locotenent-colonelul Thomas Karremans⁠ (comandantul Dutchbat⁠) a depus mărturie în fața Tribunalului Internațional că personalul său a fost împiedicat de către forțele sârbești să revină în enclavă și că nu s-a permis nici pătrunderea echipamentului și muniției.

Bosniacii din Srebrenica s-au plâns de atacurile soldaților sârbi, în timp ce pentru sârbi părea că forțele guvernului bosniac din Srebrenica utilizau „zona de securitate” ca bază convenabilă din care să lanseze contraofensive împotriva Armatei Republicii Srpska (VRS) și că UNPROFOR nu acționează pentru a-i împiedica. Generalul Sefer Halilović a recunoscut că elicopterele ARBiH încălcaseră no-fly zone-ul și că el personal trimisese opt elicoptere cu muniții către Divizia 28.

 

Refuzul sârbilor de a demilitariza zona Srebrenica

O misiune a Consiliului de Securitate, condusă de Diego Arria⁠, a sosit la Srebrenica la 25 aprilie 1993 și, în raportul trimis către ONU, îi condamna pe sârbi pentru comiterea unui „proces lent de genocid”. Misiunea a afirmat apoi că „forțele sârbești trebuie să se retragă în unele puncte de pe care nu vor putea ataca, hărțui sau teroriza orașul. UNPROFOR trebuie să fie în postura de a determina acești parametri. Misiunea consideră, ca și UNPROFOR, că fâșia actuală de 4,5 km pe 0,5 km hotărâtă ca zonă de securitate trebuie lărgită mult.

Instrucțiuni specifice de la Sediul Central al ONU din New York au arătat că UNPROFOR nu trebuie să fie prea riguroasă în căutarea armelor bosniacilor și că, ulterior sârbii trebuie să predea măcar armamentul greu înainte ca bosniacii să predea armele lor. Sârbii nu au retras niciodată armamentul greu.

 

Începutul lui 1995: situația din „zona de securitate” Srebrenica se deteriorează

Până la începutul lui 1995, din ce în ce mai puține convoaie de aprovizionare mai ajungeau în enclavă. Situația din Srebrenica și din alte enclave se deteriorase în violențe și ilegalități, prostituția practicată de fetele musulmane, furturile și activitatea pe piața neagră au proliferat. Resursele și așa limitate ale populației civile s-au împuținat și mai mult și chiar și forțele ONU au început să rămână fără hrană, medicamente, muniții și combustibil, fiind obligate să înceapă să patruleze prin enclavă pe jos. Soldații Dutchbat care ieșeau din zonă în permisie nu mai erau lăsați să revină și numărul lor a scăzut de la 600 la 400. În martie și aprilie, soldații olandezi au observat o acumulare de forțe sârbești lângă două posturi de observare, „OP Romeo” și „OP Quebec”.

În martie 1995, în ciuda presiunilor comunității internaționale de a pune capăt războiului și în ciuda eforturilor de a negocia un acord de pace Radovan Karadžić, președintele Republicii Srpska (RS), a emis o directivă către VRS privind strategia pe termen lung a forțelor din enclavă. Această „Directivă 7”, specifica că VRS trebuie să:

Ducă la bun sfârșit separarea fizică a Srebrenicei de Žepa cât mai curând posibil, împiedicând chiar și comunicațiile între indivizii din cele două enclave. Prin operațiuni de luptă planificate și bine calculate, să creeze o situație insuportabilă de totală nesiguranță, fără vreo speranță de supraviețuire pentru locuitorii din Srebrenica.”

Evstafiev-Radovan Karadzic 3MAR94.jpg
Radovan Karadžić* in Moscow on 3 March 1994

Până la jumătatea lui 1995, situația umanitară a civililor bosniaci și a personalului militar din enclavă era catastrofală. În mai, în urma ordinelor primite, Orić și stafful său au părăsit enclava cu elicopterul către Tuzla, lăsând la comanda Diviziei a 28-a ofițeri de rang inferior. La sfârșitul lui iunie și începutul lui iulie, Divizia 28 a emis o serie de rapoarte, între care și cereri urgente de redeschidere a unui coridor umanitar⁠. Când aceasta nu s-a întâmplat, civilii bosniaci au început să moară de foame. Vineri, 7 iulie, primarul Srebrenicei a raportat că 8 locuitori muriseră de foame.

 

4 iunie și 6–11 iulie 1995: preluarea Srebrenicei de către sârbi

La 4 iunie 1995, comandantul francez al forțelor ONU din fosta Iugoslavie, generalul Bernard Janvier⁠(, s-a întâlnit în secret cu Ratko Mladić pentru a obține eliberarea ostaticilor, dintre care mulți erau francezi. Mladić i-a cerut lui Janvier încetarea atacurilor aeriene.

Ofensiva sârbă împotriva Srebrenicei a început din plin la 6 iulie 1995. În zilele care au urmat, cele cinci posturi de observație ale UNPROFOR din sudul enclavei au căzut unul câte unul în fața înaintării sârbilor bosniaci. Unii soldați olandezi s-au retras în enclavă după ce posturile lor au fost atacate, dar echipajele celorlalte posturi au fost reținute de către sârbi.

Simultan, forțele bosniace au fost lovite de un tir masiv și au fost împinse înapoi către oraș. Odată de perimetrul sudic a început să fie penetrat, circa 4.000 de localnici bosniaci ce trăiau într-un complex suedez de găzduire a refugiaților s-a deplasat spre nord în interiorul orașului Srebrenica. Soldații olandezi au raportat că înaintarea sârbilor „epura” casele din zona sudică a enclavei.

Pantserrupsvoertuig YPR-765.jpg
Un YPR-765 olandez

La 8 iulie, asupra unui vehicul blindat olandez YPR-765⁠ au tras sârbii și acesta s-a retras. Un grup de bosniaci a cerut ca blindatul să rămână să-i apere. Cum acesta a continuat retragerea, un bosniac a aruncat asupra lui o grenadă de mână, a cărei explozie l-a ucis pe soldatul olandez Raviv van Renssen.

Spre seara zilei de 9 iulie 1995, încurajată de succesele anterioare și de puțina rezistență opusă de bosniacii demilitarizați, precum și de lipsa de reacție a comunității internaționale, președintele Republicii Srpska, Radovan Karadžić, a emis un nou ordin prin care autoriza cei 1.500 de soldați din Corpul VRS Drina să captureze orașul Srebrenica.

În dimineața de 10 iulie 1995, situația din Srebrenica era tensionată. Localnicii ieșiseră în stradă. Trupele UNPROFOR olandeze au tras focuri de avertisment în aer în fața sârbilor bosniaci și mortierele lor au tras rachete de semnalizare, niciuna însă netrăgând asupra unităților sârbești. Locotenent-colonelul Karremans a trimis numeroase cereri urgente de susținere aeriană din partea NATO pentru apărarea orașului, dar nu a primit ajutor decât pe la orele 2:30 pm în după-amiaza de 11 iulie 1995, când 2 avioane F-16 olandeze ghidate de KCT⁠(en)/SAS⁠ au bombardat tancurile VRS ce înaintau către oraș.

Avioanele NATO au încercat și să bombardeze pozițiile de artilerie ale VRS de pe dealurile din jurul orașului, dar a trebuit să renunțe la operațiune din cauza lipsei de vizibilitate. Planurile NATO de a continua atacurile aeriene au fost abandonate după amenințările VRS că va ucide soldații olandezi și ostaticii francezi (piloți reținuți de VRS), și că va bombarda complexul ONU de la Potočari din afara orașului, precum și zonele înconjurătoare unde se refugiaseră între 20.000 și 30.000 de civili.

Mai târziu în după-amiaza de 11 iulie, generalul Mladić, însoțit de generalul Živanović (comandant al Corpului Drina), generalul Krstić (comandant-adjunct și șeful statului major al Corpului Drina), precum și alți ofițeri VRS, au ieșit la o plimbare triumfătoare pe străzile părăsite ale orașului Srebrenica. Momentul a fost filmat de ziaristul sârb Zoran Petrović.

Soldații olandezi ce operau sub auspiciile ONU au fost criticați pentru că nu i-au protejat pe refugiații bosniaci din „zona de securitate”. Locotenent-coloneul Thom Karremans⁠ a fost filmat ciocnind paharul cu generalul Mladić în timpul negocierilor eșuate privind soarta populației civile grupate la Potočari.

 

articol preluat de pe ro.wikipedia.org

cititi mai mult despre Masacrul de la Srebrenica si pe: www.historia.roen.wikipedia.org

 

* Ratko Mladić (română Ratko Mladici), (n. 12 martie 1943, Bozinovici, Bosnia și Herțegovina), a fost comandantul șef al armatei Republicii Srpska în timpul războiului din Bosnia între 1992 – 1995. Este acuzat de către Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie de genocid, complicitate la genocid, crime contra umanității și violarea legilor războiului.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

* Radovan Karadžić (sârbă Радован Караџић, pron. Karagici) (n. 19 iunie 1945, Petnjica, Muntenegru, Iugoslavia) este un politician, poet și medic psihiatru sârb din Bosnia. A condus sârbii din Bosnia în perioada războilului din Bosnia și este acuzat de crime de război și de genocid în două cazuri: pentru că ar fi organizat asediul orașului Sarajevo și pentru că ar fi organizat masacrul de la Srebrenica, în care au fost uciși cca. 8000 de musulmani.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Evenimentele Zilei de 11 iulie în Istorie

Bătălia de la Mărăşti (11/24 iulie 1917 şi 19 iulie/1 august 1917) - Obuzierul Krupp, calibrul 105 mm, model 1912

foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com

 

11 iulie este a 192-a zi a calendarului gregorian și a 193-a zi în anii bisecți.

 

Sărbătorile Zilei de 11 iulie

(BOR) Sfânta Mare Muceniță Eufimia; Sfânta Olga, cea întocmai cu Apostolii și luminătoarea Rusiei; Sfântul Cuvios Leon din Mandra; Sfântul Mucenic Nectarie Aghioritul

Sfânta, slăvita, Marea Muceniță Eufimia din Calcedon, numită „prealăudată” în Biserica Ortodoxă, a mucenicit pentru credința ei în Calcedon, la anul 304. Prăznuirea muceniciei ei se face pe 16 septembrie, iar pe 11 iulie se prăznuiește minunea săvârșită de ea la Sinodul de la Calcedon (451) - foto: ro.orthodoxwiki.org

Eufimia din Calcedon – foto: ro.orthodoxwiki.org

Sfânta, slăvita, Marea Muceniță Eufimia din Calcedon, numită „prealăudată” în Biserica Ortodoxă, a mucenicit pentru credința ei în Calcedon, la anul 304. Prăznuirea muceniciei ei se face pe 16 septembrie, iar pe 11 iulie se prăznuiește minunea săvârșită de ea la Sinodul de la Calcedon (451)

 

(BRU) Sf. Eufemia, martiră (intervenția sa minunată la Sinodul din Calcedon, în 451)

 

(BRC) Sf. Benedict, abate, patron al Europei

Sfântul Benedict (ital. San Benedetto di Norcia, n. 480, în Nursia - d. 543, la Monte Cassino) este întemeietorul ordinului creștin al călugărilor benedictini, sfânt patron al Europei și al tinerilor studioși. Este venerat de toate bisericile creștine care recunosc cultul sfinților - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Sfântul Benedict – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Sfântul Benedict (n. 480, în Nursia – d. 543, la Monte Cassino) este întemeietorul ordinului creștin al călugărilor benedictini, sfânt patron al Europei și al tinerilor studioși. Este venerat de toate bisericile creștine care recunosc cultul sfinților. Este considerat de către catolici și de către ortodocși drept patriarh al călugărilor din Occident, din cauza regulei care a avut un impact major asupra monahismului occidental și chiar asupra civilizației europene medievale. Deseori este reprezentat în îmbrăcăminte de benedictin, cu o crosă de abate, precum și cu o carte.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

(calendarul evanghelic, anglican) Sf. Benedict, patronul Europei; Renée a Franței

Portret al Prințesei Renée de Jean Clouet
Portret al Prințesei Renée de Jean Clouet

Renée a Franței (25 octombrie 1510 – 12 iunie 1574) a fost fiica cea mică a regelui Ludovic al XII-lea al Franței și a celei de-a doua soții, Anne de Bretania. Sora ei mai mare a fost regina Claude a Franței. Prin căsătoria cu Ercole al II-lea d’Este, nepotul Papei Alexandru al VI-lea, Renée a devenit Ducesă de Ferrara. În ultimii ani ai vieții a fost un important susținător al reformei protestante și aliată a lui Jean Calvin.

 

(calendarul anglican) Sf. Benedict, patronul Europei

 

Zile onomastice: Benedikt, Olga, Oliver

Sfânta și dreapta prințesă Olga din Kiev (890 - † 969) a fost bunica prințului Vladimir din Kiev. Ea a fost prima între conducătorii poporului rus care s-a convertit la creștinismul ortodox, la Constantinopol în anul 957; sub influența ei nepotul Vladimir s-a convertit și el la creștinism și a adus Ortodoxia în Rusia. Prăznuirea ei în Biserica Ortodoxă se face la 11 iulie - foto: ro.orthodoxwiki.org

Olga din Kiev (890 – † 969) – foto: ro.orthodoxwiki.org

Sfânta și dreapta prințesă Olga din Kiev (890 – † 969) a fost bunica prințului Vladimir din Kiev. Ea a fost prima între conducătorii poporului rus care s-a convertit la creștinismul ortodox, la Constantinopol în anul 957; sub influența ei nepotul Vladimir s-a convertit și el la creștinism și a adus Ortodoxia în Rusia. Prăznuirea ei în Biserica Ortodoxă se face la 11 iulie

 

Mongolia – Ziua Victoriei Revoluției Populare (1921)

Mongolia (în mongolă: Монгол Улс) este o ţară din Asia Centrală, republică parlamentară, care se învecinează la nord cu Rusia, la sud şi est cu Republica Populară Chineză, iar graniţa de vest se află la o mică distanţă de Kazahstan - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Mongolia – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Mongolia (în mongolă: Монгол Улс) este o ţară din Asia Centrală, republică parlamentară, care se învecinează la nord cu Rusia, la sud şi est cu Republica Populară Chineză, iar graniţa de vest se află la o mică distanţă de Kazahstan. În secolul 13, Mongolia a fost centrul unui Imperiu Mongol, cel mai mare imperiu cu suprafaţă continuu-terestră din istoria lumii.

După mai mult de un secol, Imperiul Mongol şi-a sfârşit existenţa, iar Mongolia a redevenit un teritoriu fracturat de lupte interne, ceea ce a permis, în 1636, cucerirea Mongoliei Interioare de către dinastia Qing, şi, în 1691, supunerea celei Exterioare (propriu-zise). Ambele regiuni şi-au declarat independenţa în anul 1911, dar numai Mongolia Exterioară şi-o poate menţine, datorită sprijinului rusesc.

După Revoluţia Rusă din Octombrie 1917, trupe chinezeşti au reocupat Mongolia Exterioară în 1919, dar s-au văzut prinse la mijloc în Războiul civil rus – conflictul dintre “Albi” şi Armata Roşie, extins şi în teritoriul extra-mongol – şi s-au retras în anul 1921. În 1924, a fost proclamată Republica Populară Mongolă. Mongolia s-a aliniat politicii sovietice.

Acei oameni politici care au cerut o cale mai puţin dependentă, precum Bodoo sau Dandzan, au fost înlăturaţi şi executaţi sumar. În anul 1928, Horloogiin Cioibalsan a preluat puterea. Sub conducera sa, colectivizarea forţată, epurările, ca şi distrugerea mănăstirilor lamaiste din 1937 au provocat moartea a 10 000 de persoane. Ca urmare a prăbuşirii Uniunii Sovietice, Mongolia a adoptat o formă de guvernare democratică.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

Ziua mondială a populaţiei (ONU)

Populația Pământului (populația globului pământesc sau populația mondială) reprezintă numărul total de oameni care trăiesc pe Pământ într-un anumit moment. În iulie 2015 populația globului pământesc era de 7.3 miliarde de oameni. Se preconizează ca populația globală va ajunge la 9 miliarde în 2040, și 10 miliarde în perioada 2060–2065 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Populația Pământului (populația globului pământesc sau populația mondială) reprezintă numărul total de oameni care trăiesc pe Pământ într-un anumit moment. În iulie 2015 populația globului pământesc era de 7.3 miliarde de oameni. Se preconizează ca populația globală va ajunge la 9 miliarde în 2040, și 10 miliarde în perioada 2060–2065 - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Ziua mondială a populaţiei este sărbătorită în fiecare an la 11 iulie. Ea a fost marcată pentru prima dată în 1989, la recomandarea Consiliului Director al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), cu scopul declarat al factorilor de decizie de a-şi concentra atenţia asupra urgenţei şi importanţei problemelor omenirii.

Această dată a fost aleasă ca urmare a atingerii cifrei de cinci miliarde a populaţiei globale, în această zi a anului 1987. În 1990, prin Rezoluţia 45/216, Adunarea Generală ONU a decis continuarea marcării Zilei mondiale a populaţiei pentru a sublinia problemele populaţiei, inclusiv relaţiile acesteia cu mediul şi cu dezvoltarea, notează site-ul ONU, www.un.org.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Astăzi în istorie pentru 11 iulie

 

Evenimentele Zilei de 11 iulie în Istorie:

- 11 iulie 1690 – Bătălia de la Boyne;

- 11 iulie 1708 – Bătălia de la Oudenaarde;

- 11 iulie 1917 – Bătălia de la Mărăști (11 iulie – 19 iulie);

- 11 iulie 1987 – Populația Terrei a ajuns la 5.000.000.000 de locuitori;

- 11 iulie 1995 – Masacrul de la Srebrenita

 

11 iulie 472 - După ce a fost asediat în Roma de către generalii sai, împăratul Imperiului roman de Apus, Anthemius, este facut prizonier în Bazilica veche Sf. Petru şi ucis.

Tremissis Anthemius-RIC 2842.jpg
Tremissis of Emperor Anthemius. His title is Our Lord, Anthemius, Pious, Fortunate, Augustus

Procopius Anthemius (n. cca 420, Constantinopol, Imperiul Roman – d. 11 iulie 472, Roma) a fost un împărat al Imperiului Roman de Apus din 467 până la moartea sa.

 

11 iulie 969 - A murit printesa Olga a Kievului.

Sfânta și dreapta prințesă Olga din Kiev (890 - † 969) a fost bunica prințului Vladimir din Kiev. Ea a fost prima între conducătorii poporului rus care s-a convertit la creștinismul ortodox, la Constantinopol în anul 957; sub influența ei nepotul Vladimir s-a convertit și el la creștinism și a adus Ortodoxia în Rusia. Prăznuirea ei în Biserica Ortodoxă se face la 11 iulie - foto: ro.orthodoxwiki.org

Olga din Kiev (890 – † 969) – foto: ro.orthodoxwiki.org

Olga din Kiev (890 – † 969) a fost bunica prințului Vladimir din Kiev. Ea a fost prima între conducătorii poporului rus care s-a convertit la creștinismul ortodox, la Constantinopol în anul 957; sub influența ei nepotul Vladimir s-a convertit și el la creștinism și a adus Ortodoxia în Rusia. Prăznuirea ei în Biserica Ortodoxă se face la 11 iulie. Este considerată, împreună cu nepotul ei, Sfântul Vladimir de Kiev, crestinatoare a rusilor.

În 954, Prinţesa Olga a Kievului s-a botezat, iar aceasta a deschis calea pentru ceea ce a fost numit “cel mai mare eveniment din viaţa bisericii ucrainene şi ruse”, botezul cneazului Vladimir şi Botezul ruşilor din anul 988. Atunci a luat naştere Biserica Ortodoxă Rusă. Nepotul cneaghinei Olga, Vladimir (980-1015), s-a convertit la creştinism şi s-a căsătorit cu principesa Ana, sora împăratului bizantin. Ortodoxia a devenit religia oficială a statului rus până în anul 1917. (Influenţa Bisericii se făcea însă simţită atunci mai mult în oraşe; până în secolele XIV-XV, majoritatea zonelor rurale au rămas păgâne).

 

11 iulie 1183 - A murit Otto I de Wittelsbach, Duce de Bavaria (n. 1117)

Otton I Wittelsbach.jpg

Otto (numit cel cu Capul Roșu) (n. 1117, Kelheim – d. 11 iulie 1183), membru al familiei de Wittelsbach, a fost duce de Bavaria de la 1180 până la moarte, devenind primul membru al casei de Wittelsbach care s-a aflat la conducerea Bavariei.

 

11 iulie 1274 - S-a nascut regele scotian Robert Bruce ; (d. 1329). Robert Bruce, si-a condus conationalii sai la iesirea Scotiei de sub dominaţia engleză, dupa victoria în Bătălia de la Bannockburn în 1314.

 

11 iulie 1346 - Carol al IV-lea de Luxemburg este ales împărat al Sfântului Imperiu Roman.

Împăratul Carol al IV-lea, din dinastia de Luxemburg, (n. 14 mai 1316, Praga - d. 29 noiembrie 1378), a fost Rege al Germaniei din 1346, rege al Boemiei din 1347 și Împărat al Sfântului Imperiu Roman din 1355. Este considerat a fi una din cele mai importante figuri ale evului mediu târziu - foto: ro.wikipedia.org

Carol al IV-lea – foto: ro.wikipedia.org

Împăratul Carol al IV-lea, din dinastia de Luxemburg, (n. 14 mai 1316, Praga – d. 29 noiembrie 1378), a fost Rege al Germaniei din 1346, rege al Boemiei din 1347 și Împărat al Sfântului Imperiu Roman din 1355. Este considerat a fi una din cele mai importante figuri ale evului mediu târziu. În anul 1348 a întemeiat Universitatea din Praga, prima universitate din Europa Centrală. Universitatea se numește și astăzi “Universitatea Carolină“, în amintirea sa.

 

11 iulie 1406 - Navigatorul chinez Zheng He pleaca in prima dintre cele sapte expeditii pe mare intre 1405 si 1433. El a explorat coastele Asiei de sud- est, insulele Java, Sumatra, Ceylon, Marea Rosie pana in Egipt, coastele Mozambicului .Se crede chiar ca a descoperit coastele Americii.

 

11 iulie 1533 - Papa Clement al VII-lea l-a excomunicat pe regele Henric al VIII-lea al Angliei. Clement a refuzat cererea regelui Angliei Henric al VIII-lea să-l divorțeze de Katharina de Aragón, astfel că regele englez s-a dezis de Vatican, ceea ce a dus până la urmă la crearea Bisericii Anglicane (“Church of England”) independenta de Roma și astfel la o nouă sciziune bisericească. Clement a decedat pe 25 septembrie 1534 dupa ce a consumat ciuperci otrăvitoare, si a fost înmormântat la Santa Maria sopra Minerva.

 

11 iulie 1628 - S-a nascut Tokugawa Mitsukuni , dictator militar japonez (d. 1701)

 

11 iulie 1690 - Bătălia de la Boyne (1/11 iulie 1690), parte a Războiului Marii Alianțe.

Bătălia de la Boyne (1/11 iulie 1690), parte a Războiului Marii Alianțe - Painting of the battle by Jan Wyck c. 1693 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Boyne (1/11 iulie 1690), parte a Războiului Marii Alianțe – Painting of the battle by Jan Wyck c. 1693 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Boyne (engleză Battle of the Boyne, irlandeză Cath na Bóinne) a avut loc în 11 iulie 1690 (după calendarul gregorian) între cei doi rivali la tronul Angliei, Scoției și Irlandei: catolicul Iacob al II-lea și protestantul William al III-lea sau William de Orania care îl detronase pe Iacob în timpul Revoluției Glorioase, din 1688. Bătălia a constituit o tentativă infructuoasă a lui Iacob de a-și recâștiga tronul. Datorită importanței sale simbolice, este una din cele mai cunoscute bătălii din istoria insulelor britanice. Este comemorată și în zilele noastre de către membri protestanți ai Orange Institution.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

 

11 iulie 1708 - Bătălia de la Oudenaarde, parte a Războiului Succesiunii Spaniole (1701–1714) Armata franceză a Ducelui de Vendôme a fost învinsă de armata imperială condusă de Prințul Eugen de Savoia și de către armata britanică condusă de Ducele de Marlborough.

Bătălia de la Oudenaarde (11 iulie 1708), parte a Războiului Succesiunii Spaniole (1701–1714) - Ducele de Marlborough în Bătălia de la Oudenaarde de John Wootton - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Oudenaarde (11 iulie 1708), parte a Războiului Succesiunii Spaniole (1701–1714) – Ducele de Marlborough în Bătălia de la Oudenaarde, pictura de John Wootton – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Oudenaarde, parte a Războiului Succesiunii Spaniole (1701–1714) a avut loc în apropierea orașului flamand cu același nume, în Belgia în 11 iulie 1708. Armata franceză a Ducelui de Vendôme a fost învinsă de armata imperială condusă de Prințul Eugen de Savoia și de către armata britanică condusă de Ducele de Marlborough.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

11 iulie 1714 - Dimitrie Cantemir a fost ales membru de onoare al Academiei din Berlin, fiind primul roman membru al unei academii straine.

Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 – d. 21 august 1723) a fost domnul Moldovei în două rânduri (martie-aprilie 1693 şi 1710 - 1711) şi un mare cărturar al umanismului românesc - Portret în prima ediţie a operei Descriptio Moldaviae (1716) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Dimitrie Cantemir – Portret în prima ediţie a operei Descriptio Moldaviae (1716) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 – d. 21 august 1723) a fost domnul Moldovei în două rânduri (martie – aprilie 1693 și 1710 – 1711) și un mare cărturar al umanismului românesc. Printre ocupațiile sale diverse s-au numărat cele de enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor. (…) În anul 1714, Dimitrie Cantemir devine membru în Societas Scientiarrum Brandenburgica, ulterior cunoscută sub numele de Academia din Berlin.

La 11 iulie 1714, Academia îl acceptă în rândurile sale și îi acordă diploma de membru, semnată de vicepreședintele Johann Carol Schott, în absența președintelui Academiei, Leibniz. (Ștefan Lemny, op. cit. p.185). După primirea în Academie, D. Cantemir a scris Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei) și Istoria moldo-valahă (în latină, Historia moldo-vlachica). Ca membru al Academiei din Berlin a corespondat cu Leibniz, încercând să stabilească principiile fondării unei Academii Ruse.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

11 iulie 1723 - S-a nascut Caroline Louise de Hesse-Darmstadt, marchiză de Baden (d. 1783)

 

11 iulie 1723 - S-a nascut Jean-François Marmontel, poet francez (d. 1799)

 

11 iulie 1732 - S-a nascut Jérôme Lalande, matematician francez și astronom (d. 1807)

 

11 iulie 1738 - S-a nascut Prințul Albert de Saxonia, Duce de Teschen (d. 1822)

 

11 iulie 1751 - S-a nascut Caroline Matilda de Wales, regină a Danemarcei și Norvegiei (d. 1775)

 

11 iulie 1767 - S-a nascut John Quincy Adams, politician american, al 6-lea președinte al SUA (d. 1848)

John Quincy Adams.jpg

John Quincy Adams (n. 11 iulie 1767, Braintree, Massachusetts, SUA – d. 23 februarie 1848, Washington,D.C.) a fost un avocat, diplomat, politician și cel de-al șaselea președinte al Statelor Unite ale Americii (între 4 martie 1825 și 3 martie 1829).

 

11 iulie 1776 - Căptitanul James Cook începe cea de-a treia călătorie. În principal scopul călătoriei a fost o încercare de a descoperi Pasajul de Nord-Vest.

Traseele celor trei călătorii ale lui Cook. Prima călătorie este marcată cu roşu, a doua cu verde iar a treia cu albastru. Ruta echipajului lui Cook de după moartea acestuia este marcată cu linia albastră întreruptă - foto: - ro.wikipedia.org

Traseele celor trei călătorii ale lui Cook. Prima călătorie este marcată cu roşu, a doua cu verde iar a treia cu albastru. Ruta echipajului lui Cook de după moartea acestuia este marcată cu linia albastră întreruptă – foto: – ro.wikipedia.org

 

11 iulie 1780 - A apărut, în limba latină, prima gramatică a limbii române, “Elemente linguae daco-romanae sive valachicae”, de Samuil Micu şi Gheorghe Şincai.

 

11 iulie 1789 - În timpul Revoluției Franceze, ministrul de finanțe al regelui Ludovic al XVI-lea, Jacques Necker, este demis, ceea ce duce la Căderea Bastiliei.

Necker, Jacques - Duplessis.jpg
Portret al lui Jacques Necker, de Joseph Duplessis, (Castelul Versailles)

Jacques Necker (n. 30 septembrie 1732, Geneva – d. 9 aprilie 1804, Coppet) a fost un bancher elvețian și ministru de finanțe al Franței sub Ludovic al XVI-lea.

 

11 iulie 1797 - A murit Ienăchiță Văcărescu, poet, istoric român (n. 1740)

Anton Chladek - Ienachita Vacarescu.jpg
Anton Chladek (1794 – 1882) – Portrait of Ienăchiţă Văcărescu, oil on canvas

Ienăchiță Văcărescu (n. 1740 – d. 12 iulie 1797) a fost un poet, filolog și istoric român din Țara Românească, aparținător al unei vechi familii boierești, familia Văcărescu, precursor al folosirii limbii române culte, pe care a folosit-o atât în scrierile sale filologice și istorice, cât și în poeziile pe care le-a scris. A fost erudit și poliglot, știa: slava veche, greaca veche și modernă, turca, araba, persana, franceza, germana și italiana. A fost mare dregător domnesc și a îndeplinit misiuni diplomatice peste hotare.

Ca om politic și istoric a manifestat tendințe filoturce. Lucrarea sa, Istorie a prea puternicilor împărați otomani, este tipărită abia în 1863 de Alexandru Papiu Ilarian. Este al doilea român după Dimitrie Cantemir care scrie o istorie a Imperiului Otoman. Este autorul celei dintâi gramatici românești tipărite (1787), care, pe lângă diversele categorii gramaticale, cuprinde și un capitol de prozodie, ilustrat cu exemple originale. Poezia sa, redusă ca dimensiuni și predominant erotică, e scrisă în maniera neoanacreontică a epocii, dar folosește și evidente sugestii folclorice.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

11 iulie 1801 - Astronomul francez Jean-Louis Pons descoperă prima sa cometă. În următorii 27 de ani el a descoperit alte 36 de comete, mai mult decât oricare altă persoană din istorie.

Pons 1.jpg

Jean-Louis Pons (n. 24 decembrie 1761, Peyre, Hautes-Alpes – d. 14 octombrie 1831, Florența) a fost un astronom francez. Jean-Louis Pons s-a născut la Peyre (Hautes-Alpes). A intrat la Observatorul din Marsilia, în 1789, în calitate de portar, apoi a obținut postul de astronom adjunct, în 1813. În 1819, Pons a devenit director al noului observator astronomic de la Marlia, (în italiană Specola di Lucca), de lângă Lucca, în Italia, pe care l-a părăsit în 1825, pentru a se alătura observatorului muzeului din Florența.

Între 1801 și 1827, el a descoperit 37 de comete, mai multe decât oricine altul în istoria astronomiei. A descoperit patru comete periodice, dintre care doar două îi poartă încă numele și astăzi. Una dintre ele (observată la 26 noiembrie 1818) se numește Cometa lui Encke (2P/Encke), de la numele astronomului german Johann Franz Encke care i-a calculat orbita și i-a determinat perioada deosebit de scurtă (3,3 ani).

Pons este și codescoperitorul cometei denumite în trecut „Pons-Coggia-Winnecke-Forbes” și acum cunoscută ca 27P/Crommelin (denumită după Andrew Crommelin[2], care i-a calculat orbita). Cele două comete care îi poartă numele și astăzi sunt 7P/Pons-Winnecke și 12P/Pons-Brooks. În 1987 astronomul slovac Ľubor Kresák a descoperit că 26P/Grigg-Skjellerup este cometa observată, la 17 martie 1808, de Jean-Louis Pons. În 1935 Uniunea Astronomică Internațională a dat numele de Pons unui crater lunar.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org;  en.wikipedia.org

 

11 iulie 1826 - S-a nascut Franz Grashof, inginer german (d. 1893)

 

11 iulie 1834 - S-a nascut James McNeill Whistler, pictor american (d. 1903)

James Abbott McNeill Whistler (n. 11 iulie 1834, Lowell, Massachusetts, SUA – d. 17 iulie 1903, Chelsea, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei) a fost un pictor american, naturalizat ulterior în Marea Britanie, cu un stil propriu oscilând între realism, simbolism şi impresionism, format la şcolile pariziene de pictură - Arrangement in Gray: Portrait of the Painter (self portrait, c. 1872), Detroit Institute of Arts - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

James Abbott McNeill Whistler – Arrangement in Gray: Portrait of the Painter
(self portrait, c. 1872), Detroit Institute of Arts – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

James Abbott McNeill Whistler (n. 11 iulie 1834, Lowell, Massachusetts, SUA – d. 17 iulie 1903, Chelsea, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei) a fost un pictor american, naturalizat ulterior în Marea Britanie, cu un stil propriu oscilând între realism, simbolism şi impresionism, format la şcolile pariziene de pictură. Stilul aparent simplu al artistului, uneori numit tonalism, aduce inovaţii îndrăzneţe în pictură.

În vremurile în care realismul, mai apoi impresionismul îşi bazau procesul de creaţie pe observarea directă a naturii, Whistler alege alte modalităţi artistice, mult mai rafinate. Pictura sa relevă orizonturi noi, exotice. Peisajele sale creează impresia că provin dintr-o altă lume, iar portretele lui sondează adâncimile singurătăţii intime.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

11 iulie 1846 - S-a nascut Léon Bloy, scriitor francez (d. 1917)

Léon Bloy 1887.jpg
Léon Bloy 1887

Léon-Marie Bloy (n. 11 iulie 1846 – d. 3 noiembrie 1917) a fost un scriitor francez. Scrierile sale se caracterizează prin orientare religioasă, catolică.

 

11 iulie 1866 - S-a nascut Prințesa Irene de Hesse (d. 1953)

 

11 iulie 1879 - Sir Joseph Wilson Swan (britanic, născut in 1828, şi decedat la 27 mai 1914), a inventat principiul lampii electrice cu incandescenţă. Primele sale încercări dateaza din 1860. Imaginea prezinta unul dintre prototipuri realizate de SWAN în care filamentul a fost obţinută prin carbonizarea unui fir de bumbac.

Fără a depune un brevet, Swan prezinta rezultatele inventiei sale in ianuarie 1879 i la Expoziţia Universală de energie electrică în Newcastle, cu zece luni înaintea lui Edison. A fondat compania Swan de producere a lampilor electrice , care mai târziu a devenit Compania THORN. În 1883, după dispute juridice dificile privind prioritatea invenţiilor lor, Swan si Edison au fondat EDISON SWAN UNITED ELECTRIC LIGHT Co.

 

11 iulie 1916 - S-a nascut Alexandr Mihailovici Prohorov, fizician rus, laureat al Premiului Nobel în 1964, membru de onoare al Academiei Române (d. 2002).

Aleksandr Prokhorov.jpg

Alexandr Prohorov (n. 11 iulie 1916; d. 8 ianuarie 2002) a fost un fizician rus, membru de onoare al Academiei Române, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1964, pentru munca de pionierat depusă în domeniul laserilor și maserilor. Membru PCUS din 1950. Doctor Honoris Causa al Universităților din București și Cluj-Napoca. Alexandr Prohorov s-a născut la Atherton, în Australia, după ce părinții săi fugiseră de persecuțiile țariste. Familia lui Prohorov a revenit în Rusia în 1923.

 

11 iulie 1917 - A început Bătălia de la Mărăști (11/24 iulie – 19 iulie/1 august), în care Armata Română condusă de generalul Alexandru Averescu, a obținut o stralucită victorie asupra trupelor germano-austro-ungare.

Bătălia de la Mărăști (11/24 iulie - 19 iulie/1 august 1917) - foto - istorie-pe-scurt.ro

Bătălia de la Mărăști (11/24 iulie – 19 iulie/1 august 1917) – foto – istorie-pe-scurt.ro

Bătălia de la Mărăști a fost una din principalele bătălii desfășurate pe teritoriul României în timpul Primului Război Mondial. S-a desfășurat între 11/24 iulie 1917 și 19 iulie/1 august 1917 și a fost o operațiune ofensivă a armatei române și armatei ruse cu scopul de a încercui și distruge Armata a 9-a Germană. Operațiunea a fost planificată a se desfășura în paralel cu operațiunea ofensivă de la Nămoloasa la care s-a renunțat între timp.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

11 iulie 1920 - S-a nascut la Vladivostok (Rusia), renumitul actor american de film Yul Brynner (d. 1985).

Yul Brynner (rusă Юлий Борисович Бринер, Iuli Borisovici Briner) (n. 11 iulie 1920, Vladivostok, Rusia – d.10 octombrie, 1985, New York, SUA) a fost un actor american de origine rusă. A câștigat un premiu Oscar în 1956 pentru rolul din filmul Regele și eu. A interpretat roluri memorabile in multe filme intre care amintim “Cei 7 magnifici”, “Frații Karamazov” , “Taras Bulba”.

 

11 iulie 1921 - Armata Rosie bolsevica invadeaza Mongolia si instaureaza Republca Populara Mongola.

 

11 iulie 1921 - A luat sfarsit Războiul Irlandez de Independență, odata cu semnarea unui armistițiu între Armata Republicană Irlandeză și Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei, prin care s-a deschis calea negocierilor pentru formarea Statului Liber Irlandez.

 

11 iulie 1927 - S-a născut fizicianul american Theodore Maiman care a produs primul laser în laboratoarele de cercetare Hughes din Malibu, California (d. 5 mai 2007).

 

11 iulie 1934 - S-a născut creatorul italian de moda Giorgio Armani.

Giorgio Armani (n. 11 iulie 1934, Piacenza, Emilia-Romagna) este un designer vestimentar italian - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Giorgio Armani – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Giorgio Armani (n. 11 iulie 1934, Picenza, Emilia-Romagna) este un designer vestimentar italian. Compania lui s-a format în 1974, iar în 2001 a fost aclamat ca cel mai de succes designer italian. Este medic, dar a făcut pasiune pentru arta fotografică, apoi a lucrat la departamentul de reviste „Le Rinascente”, la camera de rochii. Din 1961 până în 1970, a lucrat ca designer la casa de modă Nino Cerruti, devenind mâna dreaptă a casei de modă.

În 1974, partenerul său Sergio Galiotti l-a îndrumat către o linie de modă pentru femei și barbați. În afară de modă, el mai are ca hobby sportul. Este președintele echipei de baschet Milan, este fanul echipei Inter Milan și creează echipamente pentru echipa națională de fotbal a Angliei. Mai este responsabil și cu echipamentul echipei Chelsea FC, din august 2007.
cititi mai mult pe: www.agerpres.ro; en.wikipedia.org; www.armani.com

 

11 iulie 1937 - A murit George Gershwin, compozitor, pianist şi dirijor american (n. 1898).

George Gershwin 1937.jpg
George Gershwin, 28 March 1937

George Gershwin, cu numele real Jacob Gershowitz, (n. 26 septembrie 1898, New York – d. 11 iulie 1937, Los Angeles) a fost unul din cei mai populari compozitori americani din prima jumătate a secolului al XX-lea. Reușind să reunească elementele de jazz simfonic cu muzica ușoară, Gershwin a compus atât pentru teatrele muzicale de pe Broadway cât și pentru sălile de concert clasic. S-a bucurat de mult succes prin compunerea unor melodii (songs), interpretate de cei mai cunoscuți instrumentiști și cântăreți americani ca Louis Armstrong, Ella Fitzgerald, Frank Sinatra, Herbie Hanock și mulți alții. Este autorul unor compozitii celebre printre care se numara: “Rhapsody in blue”,“An American in Paris”, “I’ve Got A Crush On You”.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

11 iulie 1940 - România s-a retras din Liga Naţiunilor (Societatea Naţiunilor).

 

11 iulie 1951 - Germania a devinit Membru UNESCO.

 

11 iulie 1955 - S-a născut interpreta romanca de muzica populara Maria Dragomiroiu.

Maria Dragomiroiu (n. 11 iulie 1955, Marcea, Vâlcea) este o interpretă de muzică populară din România. Având o voce deosebită, cu un amplu registru vocal, și fiind posesoarea unei tehnici excelente, de solistă de muzică clasică, Maria Dragomiroiu a fost comparată, mai ales la începutul carierei, doar cu Maria Tănase, doamna cântecului popular românesc.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

11 iulie 1959 - S-a născut Richie Sambora, chitarist şi compozitor american.

Chitaristul şi compozitorul Richie Sambora (nume la naştere Richard Stephen Sambora) s-a născut la 11 iulie 1959 la Woodbridge, New Jersey (SUA). Tânărul Richie a primit prima sa chitară pe când avea 12 ani. Exersând, şi-a dezvoltat tehnica de solo, influenţat de Eddie Van Halen, liderul trupei Van Halen, punând accent pe viteză, precizie şi folosind pedala de chitară “talk-box”, conform www.eventim.co.uk.
cititi mai mult pe: www.agerpres.ro

 

11 iulie 1971 - Statul Chiie a naționalizat minele de cupru.

 

11 iulie 1974 - A murit Pär Lagerkvist, scriitor suedez, laureat al Premiului Nobel (n. 1891).

Lagerkvist.jpg
Pär Lagerkvist (1891-1974), Swedish author, portrait c. 1950

Pär Lagerkvist ( n. 23 mai, 1891, Växjö, Småland – d.11 iulie, 1974, Stockholm) a fost un scriitor suedez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1951. Dacă în tinerețe a fost adept al curentelor de avangardă, îndeosebi al cubismului, ulterior evoluează spre o artă realistă. Scrierile sale sunt simbolice și alegorice, fiind critice la adresa dictaturii sau inspirate din ororile celui de-al Doilea Război Mondial, sau de tematică filozofico-religioasă și străbătute de fiorul anxietății cosmice.
Motivația Juriului Nobel
pentru vigoarea artistică și adânca originalitate cu care a căutat în creația sa răspunsul la veșnicele întrebări ale omenirii

 

11 iulie 1979 - Prima stație spațială a Americii, Skylab, este distrusă la reintrarea în atmosfera Pământului deasupra Oceanului Indian.

Skylab a fost prima stație spațială americană, construită de NASA și lansată la 14 mai 1973 de la Centrul Spațial John F. Kennedy din Florida, SUA. La încheierea misiunii, a fost scoasă de pe orbită și s-a prăbușit în mod controlat pe 11 iulie 1979, resturile ajungând pe Terra în apropiere de Perth, Australia. În acest răstimp a parcurs o distanță totală de aproximativ 1.400.000.000 km.

 

11 iulie 1985 - Lui Nicolae Ceauşescu i s-au conferit titlurile de membru titular şi preşedinte de onoare al Academiei RSR.

 

11 iulie 1987 - Populatia Terrei a ajuns la 5.000.000.000 de locuitori.

 

11 iulie 1989 - A murit actorul si regizorul britanic Sir Laurence Olivier; (n. 1907).

Laurence Olivier (n. 22 mai 1907, Dorking, Surrey, Anglia – d. 11 iulie 1989, Steyning, West Sussex, Anglia) a fost un actor și regizor englez de film. A fost unul dintre cei mai mari actori britanici si a fost nominalizat de 13 ori la premiul Oscar.

 

11 iulie 1991 - Eclipsă totală de Soare în Hawaii și Mexico.

 

11 iulie 1995 - Masacrul de la Srebrenica. Trupe sârbo-bosniace conduse de generalul sarb Ratko Mladić au invadat localitatea Srebrenica, care se afla sub protecţia trupelor ONU. Masacrea bosniecilor musulmani care a urmat a constituit un pretext convingător pentru intervenţiile militare NATO în Bosnia. Au fost ucisi  peste 8000 de musulmani bosniaci, inclusiv femei si copii.

Cimitirul de la Memorialul Victimelor Genocidului din Srebrenica-Potočari - foto: ro.wikipedia.org

Cimitirul de la Memorialul Victimelor Genocidului din Srebrenica-Potočari – foto: ro.wikipedia.org

Masacrul de la Srebrenica, denumit și genocidul de la Srebrenica, se referă la uciderea în iulie 1995 a peste 8.000 de musulmani bosniaci, bărbați și băieți, din orașul Srebrenica din Bosnia și Herțegovina și din împrejurimi, de către unități ale Armatei Republicii Srpska (VRS) aflată sub comanda generalului Ratko Mladić în timpul războiului din Bosnia.

O unitate preliminară din Serbia, denumită Scorpionii, oficial parte a Ministerului Sârb de Interne până în 1991, a participat la masacru. Se bănuiește că au participat și alți voluntari din străinătate, printre care Garda Voluntară Greacă. Transferul forțat al unui număr între 25.000 și 30.000 de femei, copii și bătrâni bosniaci, care a însoțit masacrul, este considerat de Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie a fi o dovadă a intenției de genocid a membrilor staffului armatei Republicii Srpska, care l-au orchestrat.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

11 iulie 1995 - A murit Mihai Botez, matematician și disident român (n. 1940). Mihai Horia Botez (n. 1940 – d. 11 iulie 1995) a fost un matematician, diplomat și disident anti-comunist român, ajuns după Revoluția din 1989 ambasador al României la ONU și în Statele Unite ale Americii. Absolvent al Facultății de Matematică din București, unde a fost student al lui Octav Onicescu, Mihai Botez a lucrat mai întâi ca matematician cercetător, profesor asociat la catedra de cibernetică economică, statistici și cercetare din ASE (1967) și apoi ca lector la Facultatea de Matematică, catedra de Statistică și Calculul Probabilităților și profesor (1970).

 

11 iulie 1999 - Sârbii din Kosovo îşi suspendă colaborarea cu Forţa de menţinere a păcii condusă de NATO (KFOR).

 

11 iulie 2010 - Spania castiga pentru prima data in istorie Cupa Mondiala la fotbal, invingand cu 1-o in finala la Johanesburg, echipa Olandei.

 

11 iulie 2012 - Astronomii anunță descoperirea S/2012 P 1, a cincea lună a lui Pluto.

Pluto P5 Discovery Image.jpg
S/2012 (134340) 1 situat între Nix și Hydra

Styx sau S/2012 (134340) 1 (cunoscut și ca P5 sau S/2012 P 1) este al cincilea și cel mai mic satelit natural al planetei pitice Pluto. A fost descoperit de Mark Showalter pe baza analizei a nouă imagini realizate de telescopul Hubble între 26 iunie 2012 și 9 iulie 2012. Diametrul estimat al acestuia variază între 10 și 25 km. Orbita satelitului S/2012 (134340) 1 se află între cea a lui Nix și Hydra. Perioada orbitală este estimată la 20,2 +/- 0,1 zile, ceea ce înseamnă că este la 5,4% depărtare de o rezonanță de 1:3 cu perioada orbitală Charon-Pluton.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

11 iulie 2020 - La Ordinea Zilei

 

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.comro.wikipedia.org; youtube.com