Articole

Evenimentele Zilei de 11 februarie în Istorie

Benito Mussolini, liderul fascist italian, şi Cardinalul Pietro Gasparri au semnat in Palatul Lateran Tratatul de la Roma de normalizare a relaţiilor dintre papalitate şi statul italian (11 februarie 1929)

foto preluat de pe wathappened2dayinhistory.files.wordpress.com
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.comro.wikipedia.org
articol în curs de editare

 

11 februarie este a 42-a zi a calendarului gregorian.

 

Sărbătorile Zilei de 11 februarie

(BOR) Sf. Sfinţit Mc. Vlasie, Episcopul Sevastiei; Sf. Teodora împărăteasa

Sfântul Sfințitul Mucenic Vlasie (gr. Vlasios – Βλάσιος, armneană Սուրբ Բարսեղ) a fost un medic și episcop de Savastia (astăzi Sivas, în Armenia) care a trăit la începutul secolului al IV-lea în timpul marilor persecuții împotriva creștinilor.

A pătimit mucenicia în anul 316, sub împăratul Liciniu.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Sf. Teodora împărăteasa (815 - 867) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Teodora împărăteasa (815 – 867) – foto preluat de pe doxologia.ro

Sfânta și drept-credincioasa Teodora a II-a a fost împărăteasă a Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin) între anii 842 și 855, fiind soția împăratului Teofil Iconoclastul și mama viitorului împărat Mihail al III-lea Methusos.

A susținut fervent cultul icoanelor și după moartea soțului ei a restabilit cultul icoanelor în Imperiul Roman de Răsărit.

După moarte a fost canonizată de către Biserica Ortodoxă, fiind prăznuită pe 11 februarie.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

(BRU) Sf. Blasiu, episcop, martir († secolul al IV-lea); Prima apariție a Preasfintei Fecioare Maria la Lourdes (1858)

Blasiu (în variantă latină Blasius, în variantă slavonă Vlasie) (d. cca. 316) a fost un episcop în Sebasteia (Armenia Mare), astăzi Sivas în Turcia. Este sărbătorit ca sfânt în Biserica Catolică și în Biserica Ortodoxă. în calendarul latin: 3 februarie; în calendarul bizantin: 11 februarie; în calendarul armean: prima zi de luni, marți, joi sau sâmbătă de după octava de Bobotează. Numele în limba română ar putea fi Sfântul Valah din Sebasteia întrucât în albaneză si croată numele înseamnă Valahul - in imagine,  Sfântul Blasius, pictură de Hans Memling (1491) - foto: ro.wikipedia.org

Sfântul Blasius, pictură de Hans Memling (1491) – foto: ro.wikipedia.org

Blasiu (în variantă latină Blasius, în variantă slavonă Vlasie) (d. cca. 316) a fost un episcop în Sebasteia (Armenia Mare), astăzi Sivas în Turcia. Este sărbătorit ca sfânt în Biserica Catolică și în Biserica Ortodoxă.

Numele în limba română ar putea fi Sfântul Valah din Sebasteia întrucât în albaneză si croată numele înseamnă Valahul.

Moaștele sale au fost aduse în anul 855 în Sfântul Imperiu Roman și așezate în mănăstirea care a dat ulterior numele orașului Sankt Blasien din Baden-Württemberg. Blasiu/Valahul este de asemenea patron al orașului Dubrovnik.

În localitatea L’Hôpital-Saint-Blaise din Munții Pirinei există o biserică monument istoric din secolul al XII-lea, înscrisă pe lista patrimoniului UNESCO. Vechiul han medieval pentru pelerini, adiacent mănăstirii, a fost demolat ca urmare a Revoluției Franceze.

Numele municipiului Blaj este atestat din anul 1313 sub forma villa Blasii, satul lui Blasiu, în maghiară Balázsfalva.

Sărbători: în calendarul latin: 3 februarie; în calendarul bizantin: 11 februarie; în calendarul armean: prima zi de luni, marți, joi sau sâmbătă de după octava de Bobotează.

 

(BRC) Sf. Fecioară Maria de la Lourdes

 

Ziua internațională a bolnavilor (proclamată la 13 mai 1992, din inițiativa Papei Ioan Paul al II-lea)

 

Ziua europeană a numărului unic de urgenţă 112 - Ziua europeană a numărului unic de urgenţă 112 este marcată în fiecare an la data de 11 februarie. Pentru dezvoltarea serviciului de urgenţă 112 în Europa a fost creată Asociaţia Europeană a Numărului de Urgenţă (EENA), o organizaţie neguvernamentală cu sediul la Bruxelles, a cărei misiune este aceea de a contribui la îmbunătăţirea siguranţei şi securităţii oamenilor. Fondatorul EENA este Olivier Paul – Morandini, care a fost şi preşedintele organizaţiei între 1999-2015.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua siguranţei pe internetZiua siguranţei pe internet (Safer Internet Day) este marcată în acest an (2020) la data de 11 februarie. ”Împreună pentru un internet mai bun” este tema sub care se desfăşoară evenimentele din acest an dedicate siguranţei în mediul online, potrivit https://www.saferinternet.org.uk.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

SUA – Ziua inventatorilor americani, instituită în memoria lui Thomas Alva Edison

 

Astazi in istorie pentru 11 februarie

 

Evenimentele Zilei de 11 februarie în Istorie:

- 11 februarie 1866 -Monstruoasa Coaliţie”, abdicarea forțată a lui Alexandru Ioan Cuza, Locotenenţa Domnească

 

11 februarie 660 I.Ch. - Este considerat de traditia japoneza drept an al nasterii Imperiului Japonez. 660 ani înainte de Isus Hristos – după înfrângerea regatul Yamato, printul Jimmu Tenno a urcat pe tronul Japoniei şi a fondat imperiului japonez.

Emperor Jimmu was the first Emperor of Japan - foto: en.wikipedia.org

Emperor Jimmu was the first Emperor of Japan – foto: en.wikipedia.org

Conform legendei, Jimmu Tenno este un descendent al zeiţei soarelui Amaterasu Omikami, divinitatea centrala a religiei shintoiste, cultul traditional al japonezilor.

Zeita este onorata la celebrul altar Karhishara din prefectura Nara.

Shinto este un cuvânt care derivă din cuvintele chineze Shen (spirit) si Tao (cale),care traduse in japoneza se pronunta Kami nu Michi si inseamna calea spiritelor.

Shintoismul recunoaste prezenţa spiritelor (kami) în elemente ale naturii precum lacuri, stanci, pesteri, paduri ,etc…

Traditia spiune ca toti imparatii din istoria Japoniei descind din Jimmu Tenno, iar actualul împărat Akihito (care a urcat pe tron în 1989), ar fi al 125-lea descendent direct al lui Jimmu Tenno.

În 1872, guvernul Meiji a proclamat 11 februarie drept zi a intemeierii Japoniei, zi care a fost comemorata ca sarbatoare Kigensetsu până în 1948. Suspendata după al doilea război mondial, celebrarea a fost restabilita în 1966.

 

11 februarie 55 - Moare in conditii misterioase la Roma, Tiberius Claudius Caesar Britannicus, moștenitor al tronului imperial (n.12 februarie 41).

A fost fiul imparatului roman Claudius și al Valeriei Messalina. Disparitia sa ii deschide calea lui Nero să devină împărat.

Tiberius Claudius Caesar Britannicus (12 February AD 41 — 11 February AD 55) was the son of the Roman emperor Claudius and his third wife Valeria Messalina - foto: en.wikipedia.org

Tiberius Claudius Caesar Britannicus (12 February AD 41 — 11 February AD 55) was the son of the Roman emperor Claudius and his third wife Valeria Messalina – foto: en.wikipedia.org

 

11 februarie 244 - Imparatul roman Gordian al III-lea este ucis de soldații rasculati în Zaitha (in Mesopotamia).

 

11 februarie 731 - A decedat Papa Grigore al II-lea. S-a născut la Roma in anul 669, iar , la data de 19 mai 715 a fost ales papă. După moarte el va fi declarat sfant.

 

11 februarie 824 - A murit Papa Pascal I.

Papa Pascal I (n. de Sfintele Paști la Roma - d. 824, Roma) a fost un papă al Romei, succesorul lui Ștefan al IV-lea. S-a aflat în fruntea Bisericii Catolice din 817 până în 824. Stareț al Mănăstirii „Sf. Ștefan” din Roma, a fost ales papă în data de 25 ianuarie 817, primind garanția împăratului Ludovic cel Pios că nu se va atinge de independența Statului Bisericesc și de alegerea liberă a papei -  foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Papa Pascal I- foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Papa Pascal I a stat in scaunul pontifical din 25 ianuarie 817 pana la 11 februarie 824. S-a născut în Roma si a fost în prealabil stareţ la manastirea Sf.Stefan din Roma.

A primit in dar de la Ludovic cel Pios, Corsica şi Sardinia. El l-a încoronat împărat pe Lothar în anul 823 la Roma şi a deschis un adapost pentru grecii persecutati si fortati sa-si paraseasca tara in timpul luptelor cu iconoclaştii.

Biserica Catolică îl sărbătorește pe Sf. Pascal pe data de 11 februarie.

 

11 februarie 1531: Biserica Angliei l-a recunoscut pe regele Henric al VIII – lea drept şef suprem. Astfel, a fost facut un pas hotarator spre separarea bisericii Angliei de cea a Romei, evenimentul stand la originea constituirii Bisericii Anglicane de sine statatoare.

Henric al VIII-lea (engleză Henry VIII) (n. 28 iunie 1491 – d. 28 ianuarie 1547) a fost rege al Angliei din 21 aprilie 1509 până la moartea sa - foto: ro.wikipedia.org

Henric al VIII-lea (engleză Henry VIII) (n. 28 iunie 1491 – d. 28 ianuarie 1547) a fost rege al Angliei din 21 aprilie 1509 până la moartea sa – foto: ro.wikipedia.org

Henric al VIII-lea (engleză Henry VIII) (n. 28 iunie 1491 – d. 28 ianuarie 1547) a fost rege al Angliei din 21 aprilie 1509 până la moartea sa.

 

11 februarie 1535  S-a născut Papa Grigore al XIV-lea; (m. 1591).

 

11 februarie 1626 - Împăratul Susenyos I al Etiopiei și Patriarhul Alfonso Mendes declara primatul Romei asupra Bisericii Etiopiene și romano-catolicismul religie de stat in aceasta tara.

Susenyos insusi isi anuntase convertirea la catolicism în cadrul unei ceremonii publice în 1622.

Cu toate ca un număr de etiopieni au îmbrățișat noua credință, a luat nastere o puternica opozitie si s-a incercat asasinarea sa. Au izbucnit o serie de rascoale.

Revoltele s-au declansat dupa ce in 1626 a fost proclamat primatul Romei și au fost condamnate practicile crestine locale care includeau sâmbăta ca zi de odihnă in locul duminicii și posturi frecvente.

Cu toate ca un număr de etiopieni au îmbrățișat noua credință, in 1632, rebeliunea împotriva religiei catolice s-a transformat intr-un război civil.

Susneyos a abdicat în favoarea fiului său Fasiladas la 14 iunie 1632 și a restabilit religia națională.

A murit la 17 septembrie in anul următor.

 

11 februarie 1650 - A încetat din viaţă filosoful francez René Descartes (“Discurs asupra metodei”, “Meditaţii metafizice”); (n. 31 martie 1596). Este autorul celebrei maxime: ”Gandesc , prin urmare, exist” (Je pense,donc je suis, lat. Cogito, ergo sum)”.

René Descartes (31 martie 1596 – 11 februarie 1650), cunoscut de asemenea cu numele latin Cartesius, a fost un filozof și matematician francez - foto: ro.wikipedia.org

René Descartes (31 martie 1596 – 11 februarie 1650), cunoscut de asemenea cu numele latin Cartesius, a fost un filozof și matematician francez – foto: ro.wikipedia.org

 

11 februarie 1752 - Benjamin Franklin deschide primul spital din Statele Unite, Pennsylvania Hospital.

Benjamin Franklin (n. 17 ianuarie 1706, Boston - d. 17 aprilie 1790) este una dintre cele mai cunoscute personalități din istoria Statelor Unite, unul din Founding Fathers, diplomat, om de știință, inventator, filozof, profesor și om politic - foto: ro.wikipedia.org

Benjamin Franklin – foto: ro.wikipedia.org

Benjamin Franklin (n. 17 ianuarie 1706, Boston – d. 17 aprilie 1790) este una dintre cele mai cunoscute personalități din istoria Statelor Unite, unul din Founding Fathers, diplomat, om de știință, inventator, filozof, profesor și om politic.

 

11 februarie 1809 - Americanul Robert Fulton a brevetat invenţia sa privind vaporul cu aburi.

Robert Fulton (n. 14 noiembrie 1765, Little Britain, astăzi Fulton, Pennsylvania – d. 24 februarie 1815, New York) a fost un inginer și inventator american, creditat incorect pentru mult timp ca fiind constructorul primei nave acționate de forța aburilor, Clermont (1807), cu care a întreprins o călătorie de la New York la Albany pe râul / fluviul Hudson.În  schimb, în mod corect, Fulton poate fi creditat a fi fost autorul planurilor și constructorul efectiv ale primelor nave cu aburi complet operaționale, precum și a primului submarin funcțional, comandat de Napoleon Bonaparte, denumit Nautilius, care a fost testat în 1800. Deși lista inginerilor, constructorilor și întreprinzătorilor care au încercat să realizeze vase care să fie acționate mecanic este lungă, începând cu însuși realizatorul motorului cu aburi cu regulator centrifugal, James Watt, importanța lui Robert Fulton în istoria ingineriei și a navigației constă în realizarea primelor nave acționate mecanic, care erau complet funcționale, operaționale și fiabile. El a adus un aport important împreună cu John Ericsson, Francis Pettit Smith, David Bushnell și Josef Ressel la perfecționarea tehnicii navigației - in imagine, Gravură postumă înfățișându-l pe Robert Fulton (1873) - foto: ro.wikipedia.org

Gravură postumă înfățișându-l pe Robert Fulton (1873) – foto: ro.wikipedia.org

Robert Fulton (n. 14 noiembrie 1765, Little Britain, astăzi Fulton, Pennsylvania – d. 24 februarie 1815, New York) a fost un inginer și inventator american, creditat incorect pentru mult timp ca fiind constructorul primei nave acționate de forța aburilor, Clermont (1807), cu care a întreprins o călătorie de la New York la Albany pe râul / fluviul Hudson.

În schimb, în mod corect, Fulton poate fi creditat a fi fost autorul planurilor și constructorul efectiv ale primelor nave cu aburi complet operaționale, precum și a primului submarin funcțional, comandat de Napoleon Bonaparte, denumit Nautilius, care a fost testat în 1800.

Deși lista inginerilor, constructorilor și întreprinzătorilor care au încercat să realizeze vase care să fie acționate mecanic este lungă, începând cu însuși realizatorul motorului cu aburi cu regulator centrifugal, James Watt, importanța lui Robert Fulton în istoria ingineriei și a navigației constă în realizarea primelor nave acționate mecanic, care erau complet funcționale, operaționale și fiabile.

El a adus un aport important împreună cu John Ericsson, Francis Pettit Smith, David Bushnell și Josef Ressel la perfecționarea tehnicii navigației.

 

11 februarie 1847 - S-a născut inventatorul american Thomas Alva Edison.

În timpul administraţiei Carter această zi a fost proclamată “Ziua inventatorului american”.

Thomas Alva Edison (n.11 februarie 1847 Milan, OH, SUA – d.18 octombrie 1931, West Orange, NJ, SUA), important inventator și om de afaceri american al sfârșitului de secol XIX și început de secol XX - foto: ro.wikipedia.org

Thomas Alva Edison – foto: ro.wikipedia.org

Thomas Alva Edison (n. 11 februarie 1847, Milan, Ohio, SUA – d. 18 octombrie 1931, West Orange, New Jersey, SUA) a fost un important inventator și om de afaceri american al sfârșitului de secol XIX și început de secol XX.

A fost cunoscut și ca “Magicianul din Menlo Park“, fiind și cel mai prolific inventator al timpului prin aplicarea practică a descoperirilor științifice (1093 brevete).

A fost un autodidact, însă acest lucru nu l-a împiedicat să realizeze invenții în domeniul electricității (becul cu filament), al telefoniei, al sistemului de transmisie multiplă a telegramelor, al înregistrării mecanice a sunetului (fonograful) și al cinematografiei – kinetoscopul.

În lumea industriei introduce noțiunea de producție de serie.

Fonograf Edison - foto: ro.wikipedia.org

Fonograf Edison – foto: ro.wikipedia.org

Pentru meritele sale, Academia Americană de Arte și Știință îi acordă în anul 1895 “Premiul Rumford” pentru activitatea din domeniul electricității și în anul 1915 “Medalia Franklin” pentru contribuția sa pentru binele umanității.

Edison s-a născut în Milan, Ohio, Statele Unite ale Americii și și-a petrecut copilăria în Michigan. A fost parțial surd din adolescență, ceea ce nu l-a împiedicat să devină operator de telegraf în anii 1860.

Primele lui invenții au fost legate de telegraf. În adolescența sa, Edison a lucrat și în alte domenii, vânzând mâncare și bomboane călătorilor prin trenuri.

Primul său brevet de invenție a fost obținut pentru mașina electromagnetică de înregistrat voturi în 28 octombrie 1868.

 

11 februarie 1866 - Alexandru Ioan Cuza, domnitorul României, este silit să abdice, ca urmare a conjurației pregătite de coaliția dintre conservatori și liberal–radicali (“Monstruoasa Coaliție“)

Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; n. 20 martie 1820, Bârlad, Principatul Moldovei, astăzi în România – 15 mai 1873, Heidelberg, Germania), Domnitor al Moldovei (până în 1862), Domnitor al Ţării Româneşti (până în 1862), primul domnitor al Principatelor Unite şi al statului naţional România (1862-1866), in imagine, Alexandru Ioan Cuza, by Carol Popp de Szathmáry - foto: ro.wikipedia.org

 Alexandru Ioan Cuza, by Carol Popp de Szathmáry – foto: ro.wikipedia.org

Locotenența Domnească din 1866 s-a constituit la 11 februarie 1866, în urma abdicării forțate a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Cei trei membri ai Locotenenței au fost:

- Lascăr Catargiu, reprezentant al Moldovei și al conservatorilor;

- gen. Nicolae Golescu, reprezentant al Țării Românești și al liberalilor;

- col. Nicolae Haralambie, reprezentant al armatei.

În timpul Locotenenței Domnești a ființat și un guvern provizoriu, sub conducerea lui Ion Ghica, acesta deținând și portofoliul afacerilor externe.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

Locotenenţa Domnească din 1866 s-a constituit la 11 februarie 1866, în urma abdicării forţate a domnitorului Alexandru Ioan Cuza - foto: ro.wikipedia.org

Locotenenţa Domnească din 1866 s-a constituit la 11 februarie 1866, în urma abdicării forţate a domnitorului Alexandru Ioan Cuza – foto: ro.wikipedia.org

 

11 februarie 1868 - A încetat din viaţă fizicianul francez Leon Foucault, cel ce a demonstrat, graţie pendului care ii poarta numele, mişcarea de rotaţie a Pamantului; (n. 18 septembrie 1819).

Jean-Bernard-Léon Foucault (n. 18 septembrie 1819 - d. 11 februarie 1868) a fost un fizician și astronom francez. A rămas în istoria fizicii mai ales pentru experimentul său care a demonstrat rotația Pămîntului în jurul axei sale (pendulul lui Foucault, instalat în Pantheonul din Paris). Acest pendul a fost reinstalat în 1995 și în prezent poate fi vizitat. Alte contribuții ale sale în fizică: determinarea vitezei luminii, inventarea giroscopului, descoperirea „curenților Foucault” - foto: ro.wikipedia.org

Jean-Bernard-Léon Foucault – foto: ro.wikipedia.org

Jean-Bernard-Léon Foucault (n. 18 septembrie 1819 – d. 11 februarie 1868) a fost un fizician și astronom francez.

A rămas în istoria fizicii mai ales pentru experimentul său care a demonstrat rotația Pămîntului în jurul axei sale (pendulul lui Foucault, instalat în Pantheonul din Paris).

Acest pendul a fost reinstalat în 1995 și în prezent poate fi vizitat. Alte contribuții ale sale în fizică: determinarea vitezei luminii, inventarea giroscopului, descoperirea „curenților Foucault”.

Pendulul lui Foucault este un dispozitiv experimental bazat pe pendulul gravitațional, realizat de fizicianul francez Léon Foucault, care demonstrează că Pământul se învârte în jurul propriei axe, in imagine, Pendulul lui Foucault în Panthéon, Paris - foto: ro.wikipedia.org

Pendulul lui Foucault în Panthéon, Paris – foto: ro.wikipedia.org

Dispozitivul experimental constă dintr-un pendul gravitațional capabil să oscileze în orice plan vertical.

Prima demonstrație a avut loc în februarie 1851, în Camera Meridianului de la Observatorul din Paris.

Câteva săptămâni mai târziu, Leon Foucault a suspendat o sferă cu o masă de 28 kg, prevăzută cu un vârf ascuțit, de domul Panthéonului, la capătul unui fir lung de 67 m.

Pe podea este presărat un strat de nisip fin, pe care vârful pendului trasează o rozetă și revine în locul de unde a pornit după 32 de ore. La latitudinea de 30°, o rotație completă durează 48 de ore.

Foucault pendulum animated.gif

 

11 februarie 1873 – Regele Amadeo al Spaniei abdică.

Amadeo I (30 mai 1845 – 18 ianuarie 1890) a fost singurul rege al Spaniei din Casa de Savoia. A fost al doilea fiu al regelui Victor Emanuel al II-lea al Italiei și cunoscut pentru cea mai mare parte a vieții sale ca Duce de Aosta. A domnit pentru o scurtă perioadă a rege al Spaniei din 1870 până în 1873 - foto: ro.wikipedia.org

Amadeo I  - foto: ro.wikipedia.org

Amadeo I (n. 30 mai 1845 – d.18 ianuarie 1890) a fost singurul rege al Spaniei apartinand casei de Savoia.

El a fost al doilea fiu al regelui Italiei, Vittorio Emmanuelle al II-lea și a fost cunoscut ca Ducele de Aosta.

A domnit pentru scurt timp ca rege al Spaniei 1870-1873. Dupa abdicarea sa, republica proclamata in Spania a durat mai putin de un an, în noiembrie 1874 pe tronul Spaniei s-a urcat regele Alfonso al XII-lea.

 

11 februarie 1875 - S-a născut Alexandru Toma,scriitor, poet, jurnalist și traducător român de origine evreiască (d. 1954)

Alexandru Toma (nume la naștere Solomon Moscovici) (n. 11 februarie 1875, Urziceni – d. 15 august 1954, București) a fost un scriitor, poet, jurnalist și traducător român de origine evreiască. Alexandru Toma a fost membru în Partidul Comunist Român din 1933 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Alexandru Toma – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Alexandru Toma (nume la naștere Solomon Moscovici) (n. 11 februarie 1875, Urziceni – d. 15 august 1954, București) a fost un scriitor, poet, jurnalist și traducător român de origine evreiască.

Alexandru Toma a fost membru în Partidul Comunist Român din 1933.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

11 februarie 1880 - Grecia a recunoscut oficial independenţa României.

 

11 februarie 1920 - Se naste regele egiptean Farouk I.

Acesta i-a urmat la tron în 1936 tatălui său Fuad I.

Regele Farouk I al Egiptului (arabă فاروق الأول Fārūq al-Awwal; n. 11 februarie 1920 – d. 18 martie 1965), a fost al zecelea conducător al dinastiei Muhammad Ali și penultimul rege al Egiptului și al Sudanului - foto: ro.wikipedia.org

Regele Farouk I al Egiptului (arabă فاروق الأول Fārūq al-Awwal; n. 11 februarie 1920 – d. 18 martie 1965), a fost al zecelea conducător al dinastiei Muhammad Ali și penultimul rege al Egiptului și al Sudanului – foto: ro.wikipedia.org

Suspiciunile de corupţie şi înfrângerea egiptenilor în războiul arabo-israelian din 1948, a condus la o lovitură de stat militară in ziua de 23 iulie 1952.

Farouk a fost detronat de către un Consiliu revoluţionar condus de Gamal Abdel Nasser şi Mohammed Naguib.

I-a succedat la tron fiul său încă un copil, Fouad II. Monarhia a fost de facto abolita, iar republica a fost proclamată în anul următor.

Faruk si-a încheiat viaţa în exil în Italia, murind in ziua de 18 martie 1965.

 

11 februarie 1929 - La Bod în Depresiunea Brașovului se înregistrează cea mai scăzută temperatură din Romania, -38,5 °C .

 

11 februarie 1929 - Ia ființă statul Vatican prin acordurile italo-papale de la Lateran.

Papa exercită puterea legislativă și executivă, prin intermediul unui corp de cardinali.

Papa Pius al XI-lea semnează cu Mussolini Tratatul de pace de la Lateran prin care statul italian acordă Vaticanului proprietatea exclusivă și jurisdicția suverană asupra unui cartier din N-V Romei, în schimbul recunoașterii de către papă a guvernului fascist.

Papa Pius al XI este recunoscut ca suveran al Vaticanului si un Concordat stabileşte catolicismul ca “religie unica a statului italian.”

Educaţia catolică a devenit obligatorie în învăţământul primar şi secundar iar divorţul civil este interzis.

La rândul său, Papa recunoaşte suveranitatea Casei Regale de Savoia, în Italia, cu capitala la Roma.

Benito Mussolini, liderul fascist italian, şi Cardinalul Pietro Gasparri au semnat in Palatul Lateran Tratatul de la Roma de normalizare a relaţiilor dintre papalitate şi statul italian (11 februarie 1929)- foto preluat de pe wathappened2dayinhistory.files.wordpress.com

Benito Mussolini, liderul fascist italian, şi Cardinalul Pietro Gasparri au semnat in Palatul Lateran Tratatul de la Roma de normalizare a relaţiilor dintre papalitate şi statul italian (11 februarie 1929)- foto preluat de pe wathappened2dayinhistory.files.wordpress.com

(…) În 1870 întinderea Statului Papal a rămas într-o situație incertă, după rezistența armată a forțelor papale sub comanda generalului Hermann Kanzler și Anexarea Romei de către Regatul Italiei.

Papii au fost lăsați între 1870 și 1929 „prizonieri în Vatican”, într-o situație asemănătoare celei a ultimului împărat chinez, nederanjați în palatul lor, dar fără un statut oficial recunoscut de statul italian.

Alte state au menținut recunoașterea internațională a Sfântului Scaun ca o entitate suverană și, în practică, Italia nu a încercat să intervină.

Situația a fost rezolvată în 11 februarie 1929, sub premierul Mussolini, prin cele trei tratate de la Lateran, care au stabilit statul independent Vatican și au oferit Bisericii Romei un statut special în Italia.

Catedrala propriu zisă a episcopului Romei este Bazilica Sfântul Ioan din Lateran.

Aceasta are statut extrateritorial al Vaticanului.

În 1984 un concordat nou între Sfântul Scaun și Italia a modificat câteva prevederi ale tratatului anterior, inclusiv poziția catolicismului ca religie de stat în Italia.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

11 februarie 1933 - A încetat din viaţă episcopul şi istoricul sas din România, Friedrich Teutsch, membru de onoare al Academiei Române; (n. 16 septembrie 1852).

 

11 februarie 1934 - S-a născut dictatorul panamez Manuel Antonio Noriega (d. 2017)

Manuel Antonio Noriega Moreno (n. 11 februarie 1934, Ciudad de Panamá, Panama – d. 29 mai 2017, Ciudad de Panamá, Panama) a fost un politician și militar panamez. A instaurat o Juntă militară în Panama din 1983 până în 1989, când a fost înlăturat de la putere de trupele Statelor Unite în timpul invaziei în Panama (În această fotografie din 8 noiembrie 1989, liderul militar panamez, generalul Manuel Noriega, vorbește cu reporterii în orașul Panama) - foto preluat de pe www.npr.org

În această fotografie din 8 noiembrie 1989, liderul militar panamez, generalul Manuel Noriega, vorbește cu reporterii în orașul Panama – foto preluat de pe www.npr.org

Manuel Antonio Noriega Moreno ( n. 11 februarie 1934, Ciudad de Panamá, Panama – d. 29 mai 2017, Ciudad de Panamá, Panama) a fost un politician și militar panamez.

A instaurat o Juntă militară în Panama din 1983 până în 1989, când a fost înlăturat de la putere de trupele Statelor Unite în timpul invaziei în Panama.

Din 1950 până cu puțin timp înainte de invazia SUA, Noriega a lucrat îndeaproape cu Agenția Centrală de Informații (CIA) din SUA, fiind una dintre cele mai apreciate surse de informații ale CIA, precum și unul dintre principalele canale de export ilicit de arme, de echipament militar și de fonduri destinate sprijinirii de către SUA a forțelor contra-insurgență în America Centrală și de Sud.

Noriega a fost, de asemenea, un important traficant de cocaină, lucru de care serviciile secrete americane erau conștiente de ani de zile, dar i-au permis pentru că le era util în acțiunile lor militare secrete din America Latină.

În 1988, Noriega a fost pus sub acuzare de către Statele Unite pentru trafic de droguri în Miami, Florida.

În timpul invaziei SUA din Panama, din 1989 a fost înlăturat de la putere, capturat, reținut ca prizonier de război și dus în Statele Unite.

Noriega a avut opt capete de acuzare de trafic de droguri, șantaj și spălare de bani, în aprilie 1992.

Pe 16 septembrie 1992, el a fost condamnat la 40 de ani de închisoare (care mai târziu a fost redusă la 30 de ani).

Pedeapsa cu închisoarea în SUA s-a încheiat în septembrie 2007; în urma cererii de extrădare din partea atât a Panama cât și a Franței, având condamnări în contumacie, pentru omor în 1995 și spălare de bani în 1999, Franței i-a fost aprobată extrădarea lui Noriega în aprilie 2010.

A ajuns la Paris, pe 27 aprilie 2010, și după reluarea procesului, care este o regulă în Franța după orice sentință în contumacie, a fost găsit vinovat și condamnat la șapte ani de închisoare în iulie 2010.

O eliberare condiționată i-a fost acordată pe data de 23 septembrie 2011, pentru a fi extrădat și a ispăși 20 de ani de închisoare în Panama.

S-a întors în Panama pe 11 decembrie 2011.

A decedat la 29 mai 2017.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

11 februarie 1941 - Relațiile diplomatice dintre România și Belgia au fost întrerupte oficial, la cererea Germaniei. Legația română de la Bruxelles a fost transformată în Consulat general.

 

11 februarie 1942 - Întâlnirea mareşalului Ion Antonescu cu Hitler la Cartierul general al acestuia din Prusia orientală.

foto preluat de pe www.graiulsalajului.ro

foto preluat de pe www.graiulsalajului.ro

Conducătorului român i s-au dat asigurari că Germania nu va permite Ungariei şi Bulgariei să atace România şi i s-a cerut sporirea contribuţiei de război.

 

11 februarie 1945 - Sfarsitul Conferintei de la Ialta (4 – 11 februarie 1945).

„Cei trei mari” la Conferința de la Yalta (4 – 11 februarie 1945), Winston Churchill, Franklin D. Roosevelt și Joseph Stalin. În spatele lor stau, din stânga, feldmareșalul Sir Alan Brooke, amiralul de flotă Ernest King, amiralul de flotă William D. Leahy, generalul de armată George Marshall, generalul-maior Laurence S. Kuter, generalul Aleksei Antonov, viceamiralul Stepan Kucherov și Amiralul Flotei Nikolay Kuznetsov - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

„Cei trei mari” la Conferința de la Yalta (4 – 11 februarie 1945), Winston Churchill, Franklin D. Roosevelt și Joseph Stalin. În spatele lor stau, din stânga, feldmareșalul Sir Alan Brooke, amiralul de flotă Ernest King, amiralul de flotă William D. Leahy, generalul de armată George Marshall, generalul-maior Laurence S. Kuter, generalul Aleksei Antonov, viceamiralul Stepan Kucherov și Amiralul Flotei Nikolay Kuznetsov – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Conferința de la Ialta (4 – 11 februarie 1945), numită și Conferința din Crimeea a fost întâlnirea din 4-11 februarie 1945 dintre liderii SUA, Marea Britanie și Uniunea Sovietică, în timpul celui de-al doilea război mondial. Au participat presedintele Statelor Unite, Franklin Roosevelt, prim-ministru al Regatului Unit Winston Churchill şi Iosif Stalin, liderul URSS.

Acordurile de la Yalta au stabilit noua configuratie politica a lumii pentru urmatorii 45 de ani. Intalnirea a venit după Conferinţa de la Teheran, care a avut loc paisprezece luni mai devreme. Conferinţa de la Yalta s-a concentrat pe condiţiile de capitulare a Germaniei , atât in plan militar cât şi politic, precum şi pe organizarea Europei după război. A fost decisa capitularea necondiţionată a Germaniei, impartirea teritoriului său in 4 zone de ocupaţie,a patra zona urmand sa fie ocupata de Franţa, ţara care nu a fost insa invitata la Yalta si Constituirea unui comitet interaliat de supraveghere. Cei trei au decis ca in toate teritoriile urmau să se desfășoare alegeri libere, iar ordinea să fie redată Europei, după cum se arăta într-o declarație oficială.

Faimosul petic de hârtie privind împărţirea sferelor de influenţă scris de Churchill la Ialta şi aprobat de Stalin, descoperit într-o bibliotecă din Germania în anii 1990. România: Rusia - 90%, ceilalţi - 10%; Grecia: Marea Britanie (de acord cu SUA) - 90%, Rusia - 10%; Iugoslavia - 50-50%; Ungaria - 50-50%; Bulgaria: Rusia - 75%, ceilalţi - 25% - foto: ro.wikipedia.org

Faimosul petic de hârtie privind împărţirea sferelor de influenţă scris de Churchill la Ialta şi aprobat de Stalin, descoperit într-o bibliotecă din Germania în anii 1990. România: Rusia – 90%, ceilalţi – 10%; Grecia: Marea Britanie (de acord cu SUA) – 90%, Rusia – 10%; Iugoslavia – 50-50%; Ungaria – 50-50%; Bulgaria: Rusia – 75%, ceilalţi – 25% – foto: ro.wikipedia.org

Principalele puncte discutate:

1. S-a stabilit drept principală prioritate predarea necondiționată a Germaniei naziste. După război, Germania urma a fi împărțită în patru zone de ocupație. Urma să aibă loc și o divizare a Berlinului în patru sectoare.

2. Stalin a fost de acord ca Franța să preia cea de-a patra zonă de ocupație în Germania și Austria. Franței i se acorda și un loc în Consiliul Aliat de Control.

3. Germania urma să fie supusă unei operațiuni de demilitarizare și denazificare.

4. Crearea unui consiliu aliat de reconstrucție, cu sediul la Moscova.

5. A fost discutat statutul Poloniei, chestiune complicată de faptul că în acel moment Polonia era ocupată de armata sovietică. S-a stabilit reorganizarea guvernului provizoriu polonez care fusese instalat de Armata Roșie prin includerea a diverse grupări politice, prin organizarea de alegeri democratice. Prin aceasta a fost înlăturat, practic, guvernul polonez legitim exilat din 1939 în Occident.

6. Granița estică a Poloniei urma să fie de-la lungul Liniei Curzon, Polonia urmând să fie compensată teritorial în vest cu teritorii importante din Germania de est.

7. Roosevelt a obținut de la Stalin acordul de a participa la Națiunile Unite, după ce s-a convenit ca fiecare din cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate să aibă drept de veto.

8. Stalin a fost de acord să participe la războiul împotriva Japoniei în 90 de zile de la înfrângerea Germaniei. Uniunea Sovietică urma să primească, după înfrângerea Japoniei, partea sudică a insulelor Sahalin și Kurile.

9.Cetățenii Uniunii Sovietice și ai Iugoslaviei urmau să fie repatriați, indiferent dacă ei doreau aceasta sau nu. Milioane de ruși din Europa au fost forțați să se reîntoarcă în URSS, multi dintre ei fiind aruncati in lagarele de concentrare din Gulag.

 

11 februarie 1945: Discursul primului ministru Nicolae Rădescu de la cinematograful “Aro”, în care precizează poziţia sa şi a guvernului faţă de acţiunile PCR de preluare prin forţă a prefecturilor şi primăriilor din ţară.

Nicolae Rădescu (n. 30 martie 1874, Călimănești – d. 16 mai 1953, New York), militar de carieră (general de corp de armată adjutant) și om politic, ultimul prim-ministru al unui guvern român liber înainte de instaurarea regimului comunist în România  foto: ro.wikipedia.org

Nicolae Rădescu - foto: ro.wikipedia.org

Nicolae Rădescu (n. 30 martie 1874, Călimănești – d. 16 mai 1953, New York) a fost un militar de carieră (general de corp de armată adjutant) și om politic, ultimul prim-ministru al unui guvern român liber înainte de instaurarea regimului comunist în România. În timpul mandatului său de președinte al Consiliului de Miniștri (6 decembrie 1944–28 februarie 1945) a fost confruntat cu agitațiile cauzate de comuniștii români, care erau într-un proces de acaparare a puterii politice, fiind sprijiniți de armata roșie. În urma crizei politice declanșate de PCR în februarie 1945 și a ultimatumului dat de Andrei Vâșinki, regele Mihai a fost nevoit să accepte demisia lui Rădescu, numindu-l în cele din urmă pe Petru Groza prim-ministru. Nicolae Rădescu a scăpat de închisoare numai datorită faptului că s-a refugiat în legația Marii Britanii din București, reușind la 15 iunie 1946 să părăsească țara clandestin. În străinătate a condus Comitetul Național Român, o organizație menită să reprezinte interesele poporului român în lumea liberă. A murit în străinătate, fiind reînhumat în țară cu onoruri, în anul 2000.

 

11 februarie 1948: A murit Serghei Mihailovici Eisenstein, regizor rus (“Crucişătorul Potemkin”, “Ivan cel Groaznic”); (n. 23 ianuarie 1898). A fost un cineast rus care a revoluționat cinematograful la începutul secolului al XX-lea.

Serghei Mihailovici Eisenstein (n. 23 ianuarie 1898 — d. 11 februarie 1948) a fost un cineast rus care a revoluționat cinematografia de la începutul secolului al XX-lea prin teoria sa a montajului, pe care a concretizat-o în filme, dintre care Crucișătorul Potemkin este cel mai cunoscut - in imagine: Eisenstein in St. Petersburg, 1910s - foto: ro.wikipedia.org

Eisenstein in St. Petersburg, 1910s – foto: ro.wikipedia.org

Serghei Mihailovici Eisenstein (n. 23 ianuarie 1898 — d. 11 februarie 1948) a fost un cineast rus care a revoluționat cinematografia de la începutul secolului al XX-lea prin teoria sa a montajului, pe care a concretizat-o în filme, dintre care Crucișătorul Potemkin este cel mai cunoscut.

 

11 februarie 1969: S-a nascut Jennifer Aniston, actriță americană.

Jennifer Joanna Aniston (n. 11 februarie 1969) este o actriță, regizoare, producătoare de film și femeie de afaceri americană. Ea a cucerit faima internațională pentru rolul lui Rachel Green în sitcom-ul Friends (Prietenii tăi) (1994–2004), rol pentru care ea a câștigat un premiu Emmy, un Glob de Aur și un premiu Screen Actors Guild Award. În 2012, Aniston a primit o stea pe Hollywood Walk of Fame. Adițional, revista Men's Health a ales-o pe Aniston drept ”cea mai sexy femeie din toate timpurile”  - in imagine,Jennifer Aniston în 2012 -  foto: ro.wikipedia.org

Jennifer Aniston în 2012 – foto: ro.wikipedia.org

Jennifer Joanna Aniston (n. 11 februarie 1969) este o actriță, regizoare, producătoare de film și femeie de afaceri americană. Ea a cucerit faima internațională pentru rolul lui Rachel Green în sitcom-ul Friends (Prietenii tăi) (1994–2004), rol pentru care ea a câștigat un premiu Emmy, un Glob de Aur și un premiu Screen Actors Guild Award. În 2012, Aniston a primit o stea pe Hollywood Walk of Fame. Adițional, revista Men’s Health a ales-o pe Aniston drept ”cea mai sexy femeie din toate timpurile”.

 

11 februarie 1970: Japonia a lansat primul sau satelit, Ohsumi, devenind cel de-al patrulea stat din lume care a lansat un satelit pe orbita Pământului.

 

11 februarie 1971: 87 de țări, inclusiv Statele Unite, Marea Britanie și Uniunea Sovietică, au semnat Tratatul international privitor la interzicerea amplasării armelor nucleare şi a altor arme cu distrugere în masă pe fundul mărilor şi oceanelor şi în subsolul acestora.

 

11 februarie 1975: Partidul Conservator britanic a ales-o ca preşedintă pe Margaret Thatcher, aceasta devenind prima femeie britanică lider de partid politic.

Margaret Hilda Thatcher, Baroneasă Thatcher, (n. 13 octombrie 1925 - d. 8 aprilie 2013) a fost un om politic britanic, prim-ministru al Regatului Unit între 1979 și 1990. Baroneasa Thatcher a fost singura femeie aleasă în funcția de prim-ministru sau lider al unui partid politic major în Regatul Unit, precum și primul premier britanic ales de trei ori consecutiv (1979, 1983 și 1987), record politic pe care l-a egalat numai Tony Blair în 2005. A devenit membru al Parlamentului britanic în 1959. Este una dintre cele mai importante personalități politice britanice, mandatul său fiind cel mai lung mandat continuu din istoria politică britanică. Ea este de asemenea una dintre cele mai controversate figuri politice, fiind prima femeie prim-ministru din întreaga istorie a Europei - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Margaret Hilda Thatcher, Baroneasă Thatcher – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Margaret Hilda Thatcher, Baroneasă Thatcher, LG, OM, PC, FRS (n. 13 octombrie 1925 – d. 8 aprilie 2013)[4] a fost un om politic britanic, prim-ministru al Regatului Unit între 1979 și 1990. Baroneasa Thatcher a fost singura femeie aleasă în funcția de prim-ministru sau lider al unui partid politic major în Regatul Unit, precum și primul premier britanic ales de trei ori consecutiv (1979, 1983 și 1987), record politic pe care l-a egalat numai Tony Blair în 2005. A devenit membru al Parlamentului britanic în 1959. Este una dintre cele mai importante personalități politice britanice, mandatul său fiind cel mai lung mandat continuu din istoria politică britanică. Ea este de asemenea una dintre cele mai controversate figuri politice, fiind prima femeie prim-ministru din întreaga istorie a Europei.

 

11 februarie 1979: In urma victoriei revolutiei islamice, s-a constituit Republica Islamică Iran, condusă de Ayatollahul Khomeiny. 11 februarie a devenit Ziua naţională a Iranului.

Ayatolahul Ruhollah Musavi Khomeini (n. 24 septembrie, 1902 – d. 3 iunie, 1989) a fost un lider politic și religios iranian. A condus Revoluția Iraniană din 1979, în urma căreia a devenit lider suprem al Iranului, țară pe care a condus-o până la moartea sa - foto: ro.wikipedia.org

Ayatolahul Ruhollah Musavi Khomeini (n. 24 septembrie, 1902 – d. 3 iunie, 1989) a fost un lider politic și religios iranian. A condus Revoluția Iraniană din 1979, în urma căreia a devenit lider suprem al Iranului, țară pe care a condus-o până la moartea sa – foto: ro.wikipedia.org

Multe din ideile politice și religioase ale lui Khomeini fuseseră considerate progresive și reformiste de către intelectualii de stânga și de activiști înainte de declanșarea Revoluției. Totuși, după ce a preluat puterea a avut ciocniri cu intelectualii iranieni moderniști și seculari. Acest conflict a ajuns la apogeu în timpul scrierii Constituției islamice, când multe ziare au fost interzise de guvern. Khomeini le-a declarat furios intelectualilor: Da, noi suntem reacționari, iar voi sunteți intelectuali luminați: voi intelectualii nu doriți ca noi să dăm cu 1400 de ani înapoi. Voi vreți libertate, libertate față de orice, libertate pentru partide, voi doriți toate libertățile, voi intelectualii: libertate care ne va corupe tineretul, libertate care va deschide drum liber opresorilor, libertate care ne va trage nația la fund.

 

11 februarie 1990: Nelson Mandela cunoscut activist anti-apartheid din Africa de Sud, a fost eliberat după 27 de ani de detenție.

Nelson Rolihlahla Mandela (n. 18 iulie 1918 – d. 5 decembrie 2013) a fost un om politic sud-african, care a deținut funcția de președinte al Africii de Sud în intervalul 1994-1999. Adversar al apartheidului, a fost primul președinte al Africii de Sud ales prin vot universal, într-un scrutin larg reprezentativ și cu participare multirasială. Guvernarea lui Mandela s-a axat pe dezmembrarea moștenirii apartheidului, prin combaterea rasismului instituționalizat, a sărăciei și a inegalității și promovarea reconcilierii rasiale. Un susținător al pan-africanismului și al socialismului democratic, el a fost președinte al partidului Congresul Național African din 1991 până în 1997. Pe plan internațional, Mandela a fost secretar general al organizației interguvernamentale Mișcarea de Nealiniere, între 1998 și 1999 - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Nelson Rolihlahla Mandela – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Nelson Rolihlahla Mandela (n. 18 iulie 1918 – d. 5 decembrie 2013) a fost un om politic sud-african, care a deținut funcția de președinte al Africii de Sud în intervalul 1994-1999. Adversar al apartheidului, a fost primul președinte al Africii de Sud ales prin vot universal, într-un scrutin larg reprezentativ și cu participare multirasială. Guvernarea lui Mandela s-a axat pe dezmembrarea moștenirii apartheidului, prin combaterea rasismului instituționalizat, a sărăciei și a inegalității și promovarea reconcilierii rasiale. Un susținător al pan-africanismului și al socialismului democratic, el a fost președinte al partidului Congresul Național African din 1991 până în 1997. Pe plan internațional, Mandela a fost secretar general al organizației interguvernamentale Mișcarea de Nealiniere, între 1998 și 1999.

 

11 februarie 1991: Începe vizita preşedintelui RSS Moldovenesti, Mircea Snegur în România, desfăşurată în perioada 11 februarie -16 februarie 1991.

Mircea Ion Snegur (n. 17 ianuarie 1940, satul Trifănești, județul Soroca, azi raionul Florești) este un om politic moldovean, care a fost primul președinte al Republicii Moldova (1990–1997) - foto: ro.wikipedia.org

Mircea Ion Snegur – foto: ro.wikipedia.org

Mircea Ion Snegur (n. 17 ianuarie 1940, satul Trifănești, județul Soroca, azi raionul Florești) este un om politic moldovean, care a fost primul președinte al Republicii Moldova (1990–1997).

 

11 februarie 1991: S-a infiinţat la Haga, Organizatia Naţiunilor şi Popoarelor Nereprezentate (UNPO) , cu scopul de a ajuta popoarele şi naţiunile nereprezentate la ONU, să-şi facă auzita vocea în cadrul organizaţiilor internaţionale.

 

11 februarie 2000: A murit regizorul francez Roger Vadim.

Roger Vadim (26 January 1928 – 11 February 2000) was a French screenwriter, film director/and producer, as well as an author and occasional actor - foto: en.wikipedia.org

Roger Vadim (26 January 1928 – 11 February 2000) was a French screenwriter, film director/and producer, as well as an author and occasional actor – foto: en.wikipedia.org

Roger Vadim, al cărui nume real era Roger Vadim Plemiannikov, a murit la varsta de 72 de cancer.
A regizat peste 20 de filme si a promovat actrite de talent precum Brigitte Bardot, Catherine Deneuve si Jane Fonda.
Intre filmele sale memorabile se numara “Si Dumnezeu a creat femeia” si “Legaturi primejdioase”.

 

11 februarie 2011: In urma gravelor revolte populare care au cuprins Egiptul, presedintele Hosni Mubarak preda puterea unui Consiliului Militar Suprem.

Muhammad Hosni Sayyd Mubarak (n. 4 mai 1928) a fost cel de-al IV-lea președinte al Egiptului, din 14 octombrie 1981 după ce președintele Anwar Sadat fusese asasinat la data de 6 octombrie, 1981. A demisionat in ziua de 11 februarie 2011, în urma unor îndelungi proteste.Acesta a stat 30 ani în fruntea guvernului egiptean și a fost șef al partidului PND - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Muhammad Hosni Sayyd Mubarak - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Muhammad Hosni Sayyd Mubarak (n. 4 mai 1928) a fost cel de-al IV-lea președinte al Egiptului, din 14 octombrie 1981 după ce președintele Anwar Sadat fusese asasinat la data de 6 octombrie, 1981. A demisionat in ziua de 11 februarie 2011, în urma unor îndelungi proteste.Acesta a stat 30 ani în fruntea guvernului egiptean și a fost șef al partidului PND.

“Monstruoasa Coaliţie”, abdicarea forţată a lui Alexandru Ioan Cuza, Locotenenţa Domnească (11 februarie – 10 mai 1866)

Locotenenţa Domnească (1866)

foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; istoria.mdro.wikipedia.org

 

“Monstruoasa Coaliţie”

Locotenența Domnească din 1866 s-a constituit la 11 februarie 1866, în urma abdicării forțate a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Cei trei membri ai Locotenenței au fost: Lascăr Catargiu, reprezentant al Moldovei și al conservatorilor; gen. Nicolae Golescu, reprezentant al Țării Românești și al liberalilor; col. Nicolae Haralambie, reprezentant al armatei

Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; n. 20 martie 1820, Bârlad, Principatul Moldovei, astăzi în România – 15 mai 1873, Heidelberg, Germania), Domnitor al Moldovei (până în 1862), Domnitor al Ţării Româneşti (până în 1862), primul domnitor al Principatelor Unite şi al statului naţional România (1862-1866), in imagine, Alexandru Ioan Cuza, by Carol Popp de Szathmáry - foto: ro.wikipedia.org

Alexandru Ioan Cuza (1), by Carol Popp de Szathmáry – foto: ro.wikipedia.org

La 11 februarie 1866 (23 februarie 1866 stil nou) Alexandru Ioan Cuza este silit să abdice ca urmare a conjuraţiei pregătite de “monstruoasa coaliţie” (conservatori şi liberali radicali). Se formează o locotenenţă domnească, compusă din Lascăr Catargiu (reprezentant al Moldovei şi al conservatorilor), generalul Nicolae Golescu (reprezentant al Munteniei şi al liberarilor) şi colonelul Nicolae Haralambie (reprezentant al armatei), precum şi un guvern provizoriu, condus de Ion Ghica (prim-ministru şi ministru de externe)..

Lascăr Catargiu sau Lascăr Catargi (n. 1 noiembrie 1823, Iași - d. 30 martie 1899, București), om politic român, prim ministru al României pentru patru mandate  foto: ro.wikipedia.org

Lascăr Catargiu (2) – foto: ro.wikipedia.org

O parte din elita politică a noului stat România, creat în baza a două principate româneşti: Moldova şi Valahia (Muntenia), considera că reformele în stil occidental ale lui Cuza veneau prea repede. Unii dintre marii proprietari de terenuri se temeau de desproprietăriri în folosul ţăranilor. Se contura tot mai mult ideea precum că adevărata suveranitate, faţă de Imperiul Otoman, România o poate obţine doar sub un principe străin. În baza acestui ultim deziderat se va crea viitoarea coaliţie din reprezentanţii a unor tabere diametral opuse, lucru care va mira toată lumea. Coaliţia dintre conservatorii cei mai de dreapta şi liberalii cei mai de stînga, cu complicitatea comandanţilor unor unităţi militare, va fi numită ulterior şi monstruoasa coaliţie.

Nicolae Constantin Golescu (n. 1810, Câmpulung Muscel - d. 10 decembrie 1877, București) prim-ministru al României în două mandate, în 1860 și 1868 - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Nicolae Constantin Golescu (3) – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

În noapte de 22 pe 23 februarie 1866 (stil nou), la orele 5, au pătruns în palat un grup de ofiţeri cu pistolul în mînă silindu-l pe principele Cuză să semneze abdicarea. Ulterior,  domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost obligat să se îmbrace în haine civile şi a fost scos din palat, printre două rînduri de soldaţi care primiseră ordin strict să stea întorşi cu spatele pentru a nu-l vedea pe fostul domn. Atît de mari erau temerile complotiştilor în privinţa unei eventuale reacţii violente a soldaţilor, cu toţii fii de ţărani împroprietăriţi de Cuza…

Nicolae Haralambie (n. 27 august 1835, București – d. 3 aprilie 1908, București) a fost un politician și general român. A fost unul dintre cei trei membri ai Locotenenței Domnești care a condus statul în 1866 (de la abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza și până la înscăunarea lui Carol I) - foto: ro.wikipedia.org

Nicolae Haralambie (4) – foto: ro.wikipedia.org

A doua zi, fostului domnitor i s-a permis să plece spre Austria de unde el niciodată n-a revenit şi unde niciodată făcînd vreo plîngere, repetînd mereu că şi el dorise venirea unui principe străin. Alexandru Ioan Cuza a murit în exil la vîrsta de 53 ani, relativ tînăr, în 1873.

Ion Ghica (n. 12 august 1816, București - d. 22 aprilie 1897, Ghergani, județul Dâmbovița), personalitate marcantă a celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea. Economist, matematician, scriitor, pedagog, diplomat și om politic, Ion Ghica a fost prim-ministru de cinci ori: de trei ori al guvernului României (în 1866, în 1866-1867 și în 1870-1871) și de două ori între 1859 și 1860, la Iași și la București, în perioada în care țările române se uniseră într-un stat, însă păstrau încă două guverne separate.  A fost din 1874 membru titular al Societății Academice Române și președinte al ei din 1876 până în 1879, când instituția a fost redenumită în Academia Română. A fost președinte al Academiei Române de mai multe ori (1879 - 1882, 1884 - 1887, 1890 - 1893 și 1894 - 1895). Cartea Scrisori către V. Alecsandri este capodopera sa de scriitor - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Ion Ghica (5)  - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

 

Această abdicare silită putea avea consecințe grave pentru România, pentru că:

– după înlăturarea lui Cuza, satele au fost înspăimântate că reforma agrară nu va mai avea loc.

– la 3 aprilie 1866 la Iași a avut loc o demonstrație (orchestrată de Rusia) a Mișcării Separatiste care a cerut anularea unirii Moldovei cu Țara Românească și a promovat un candidat obscur la tronul Moldovei: Nunuță Roznovanu,

– Poarta Otomană a mobilizat armata la Dunăre pentru a interveni în România, unirea fiind recunoscută doar pe timpul domniei lui Cuza.

 

Locotenența Domnească

În timpul Locotenenței Domnești a ființat și un guvern provizoriu, sub conducerea lui Ion Ghica, acesta deținând și portofoliul afacerilor externe.

Principala preocupare a Locotenenței Domnești a fost găsirea cât mai grabnică a unui principe străin dispus să preia tronul României. De asemenea, a avut de respins mișcări separatiste, precum cea de la Iași din 3 aprilie 1866, organizată de elemente boierești și sprijinită de forțe externe care doreau anularea Unirii din 1859.

Chiar în prima zi a ființării acestei Locotenențe (11 februarie), Camera și Senatul se reunesc sub președinția mitropolitului primat Nifon și aleg ca domnitor al Principatelor Române Unite pe „Alteța sa regală Filip Eugeniu Ferdinand Maria Clement Balduin Leopold George, comite de Flandra și Duce de Saxonia, sub numele de Filip I”. După refuzul acestuia, pe data de 19 martie Ion C. Brătianu se deplasează, cu acordul guvernului, la Düsseldorf pentru a încerca să obțină acceptul principelui Carol Ludovic de Hohenzollern de a deveni domnul României, ceea ce și reușește.

Ion C. Brătianu (n. 2 iunie 1821, Pitești; d. 16 mai 1891, satul Florica, județul Argeș) om politic român, membru de onoare (din 1888) al Academiei Române, fost prim-ministru al României în perioada 24 iulie 1876 – iulie 1881 - foto - cersipamantromanesc.wordpress.com

Ion C. Brătianu (6) – foto – cersipamantromanesc.wordpress.com

Pe 30 martie 1866 Locotenența Domnească dă o proclamație către popor prin care recomandă alegerea, în plebiscitul ce va urma, a principelui Carol ca domnitor al României. În urma consultării voinței populare (2 – 8 aprilie) rezultatul a fost de 685.869 voturi pentru, 12.837 abțineri și 224 voturi contra.

În perioada 9 – 17 aprilie 1866 s-au desfășurat alegerile pentru Adunarea Electivă, devenită acum Adunare Constituantă. Lucrările acesteia au fost deschise la 28 aprilie, cu un mesaj din partea Locotenenței:

„Națiunea v-a delegat puterile sale și v-a fixat reprezentațiunea ei legală, ea așteaptă dar, ca și guvernul, cu nerăbdare, dar cu cea mai neclintită credință, să dați aspirărilor, voinței, actelor ei, consacrațiunea D-voastră ca să puneți astfel un capăt bănuielilor, neliniștii, ca să curmați îndată toate durerile ce ne bântuie de ani lungi, toate pericolele de care necontenit furăm amenințați.”

În urma dezbaterilor, 109 deputați s-au pronunțat pentru alegerea principelui Carol, în vreme ce 6 s-au abținut. S-a adoptat o declarație în concordanță cu rezultatele voturilor. Tot în aceeași zi, Locotenența Domnească înaintează Adunării Constituante proiectul noii Constituții, urmând ca la 3 mai să facă același lucru și cu Legea electorală.

Principele Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 20 aprilie 1839, Sigmaringen - d. 10 octombrie 1914, Sinaia) a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române și apoi România după abdicarea forțată de o lovitură de stat a lui Alexandru Ioan Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Principele Carol I al României - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Locotenența Domnească a luat sfârșit la 10 mai 1866, o dată cu depunera jurământului (citit în limba română de Nicolae Haralambie) de către domnitorul Carol I.

 

(1) Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; n. 20 martie 1820, Bârlad, Principatul Moldovei, astăzi în România – 15 mai 1873, Heidelberg, Germania), Domnitor al Moldovei (până în 1862), Domnitor al Ţării Româneşti (până în 1862), primul domnitor al Principatelor Unite şi al statului naţional România (1862-1866);

(2) Lascăr Catargiu sau Lascăr Catargi (n. 1 noiembrie 1823, Iași – d. 30 martie 1899, București), om politic român, prim ministru al României pentru patru mandate;

(3) Nicolae Constantin Golescu (n. 1810, Câmpulung Muscel – d. 10 decembrie 1877, București) prim-ministru al României în două mandate, în 1860 și 1868

(4) Nicolae Haralambie (n. 27 august 1835, București – d. 3 aprilie 1908, București) a fost un politician și general român. A fost unul dintre cei trei membri ai Locotenenței Domnești care a condus statul în 1866 (de la abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza și până la înscăunarea lui Carol I);

(5) Ion Ghica (n. 12 august 1816, București – d. 22 aprilie 1897, Ghergani, județul Dâmbovița), personalitate marcantă a celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea. Economist, matematician, scriitor, pedagog, diplomat și om politic, Ion Ghica a fost prim-ministru de cinci ori: de trei ori al guvernului României (în 1866, în 1866-1867 și în 1870-1871) și de două ori între 1859 și 1860, la Iași și la București, în perioada în care țările române se uniseră într-un stat, însă păstrau încă două guverne separate. A fost din 1874 membru titular al Societății Academice Române și președinte al ei din 1876 până în 1879, când instituția a fost redenumită în Academia Română. A fost președinte al Academiei Române de mai multe ori (1879 – 1882, 1884 – 1887, 1890 – 1893 și 1894 – 1895). Cartea Scrisori către V. Alecsandri este capodopera sa de scriitor;

(6) Ion C. Brătianu (n. 2 iunie 1821, Pitești; d. 16 mai 1891, satul Florica, județul Argeș) om politic român, membru de onoare (din 1888) al Academiei Române, fost prim-ministru al României în perioada 24 iulie 1876 – iulie 1881;

(7) Principele Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 20 aprilie 1839, Sigmaringen – d. 10 octombrie 1914, Sinaia) a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române și apoi România după abdicarea forțată de o lovitură de stat a lui Alexandru Ioan Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții

Calendar Ortodox 11 februarie 2024

articole preluate de pe: www.calendar-ortodox.ro; ro.orthodoxwiki.org

 

Calendar Ortodox 11 februarie 2024
Sf. Sfinţit Mc. Vlasie, Episcopul Sevastiei;
Sf. Teodora împărăteasa;
Duminica a 16-a după Rusalii (Pilda talanților)

 

Duminica a XVI-a după Rusalii – Pilda talanților

Textul evanghelic (Matei 25:14-30):

Zis-a Domnul pilda aceasta:

Un om oarecare, plecând departe, și-a chemat slugile și le-a dat pe mână avuția sa.

Unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia după puterea lui, și a plecat.

Îndată mergând, cel ce luase cinci talanți a lucrat cu ei și a câștigat alți cinci talanți.

De asemenea și cel cu doi a câștigat alți doi.

Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ și a ascuns argintul stăpânului său.

După multă vreme a venit și stăpânul acelor slugi și a făcut socoteala cu ele.

Și, apropiindu-se cel care luase cinci talanți, a adus alți cinci talanți, zicând: Doamne, cinci talanți mi-ai dat, iată alți cinci talanți am câștigat cu ei.

Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună și credincioasă! Peste puține ai fost credincios, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.

Apropiindu-se și cel cu doi talanți, a zis: Doamne, doi talanți mi-ai dat, iată alți doi talanți am câștigat cu ei.

Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună și credincioasă! Peste puține ai fost credincios, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.

Apropiindu-se apoi și cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am știut că ești om aspru, care seceri unde n-ai semănat și aduni de unde n-ai împrăștiat.

De aceea, temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată, ai ce este al tău.

Și răspunzând, stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană și leneșă, știai că secer unde n-am semănat și adun de unde n-am împrăștiat?

Se cuvenea, deci, ca tu să dai banii Mei schimbătorilor de bani, și eu, venind, aș fi luat ce este al meu cu dobândă.

Luați, deci, de la el talantul și dați-l celui care are zece talanți.

Căci tot celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce n-are și ce are i se va lua.

Iar pe sluga netrebnică aruncați-o în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.

Acestea zicând, a strigat: Cel ce are urechi de auzit, să audă!

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Sinaxar 11 Februarie

În această lună, ziua a unsprezecea, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei.

Sfântul sfinţit mucenic Vlasie a trăit pe vremea împăratului Liciniu.

Era episcopul Sevastiei şi locuia într-una din peşterile muntelui.

Fiarele sălbatice se îmblânziseră prin binecuvântarea sfântului, încât se apropiau cu toate de mâinile lui.

Pentru că se pricepea şi la meşteşugul doctoricesc, făcea multe tămăduiri, primind de la Dumnezeu darul de a face minuni.

Fiind însă prins, a fost adus la ighemonul Agricolau şi mărturisind înaintea lui numele lui Hristos, a fost chinuit cumplit si apoi a fost închis în temniţă.

Şi cum şapte femei mergeau pe urmele lui, li s-au tăiat capetele, fiindcă şi ele au mărturisit că Hristos este Dumnezeu adevărat.

Pe sfântul Vlasie l-au aruncat apoi în adâncul unui lac ce se afla acolo, de unde, prin dumnezeieştii îngeri, a fost scos la uscat nevătămat.

Pentru aceasta i s-a tăiat capul, împreună cu doi prunci ce erau în temniţă cu el.

Se zice că el a fost acela ce fusese pus epitrop de marele mucenic Eustratiu, în timpul pătimirii sale muceniceşti.

Acest lucru s-a găsit zugrăvit pe o veche ţesătură, unde sfântul Vlasie este înfăţişat stând în mijlocul a cinci mucenici, lângă sfântul Eustratiu şi primind din mâinile lui cartea rânduielii lui ca epitrop.

Pomenirea lui se face în bisericuţa ridicată în cinstea muceniciei sale, care se găseşte aproape de biserica sfântului Filip, în Meltiada.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor doi prunci care au pătimit împreună cu sfântul Vlasie şi a celor şapte femei, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, aflarea moaştelor sfântului prooroc Zaharia, tatăl sfântului Ioan Botezătorul

 

Tot în această zi, pomenirea împărătesei Teodora, sprijinitoarea Ortodoxiei.

Teodora a fost soţia împăratului Teofil, sfărâmătorul de icoane, dar ea nu a fost ca bărbatul ei eretică, ci ortodoxă.

Teofil izgonise pe sfântul Metodiu, patriarhul Constantinopolului şi în locul lui pusese pe un oarecare Ioan Lecanomatul, şi arsese sfintele icoane.

Dar Teodora cu toate că pe faţă nu cuteza să se închine sfintelor icoane, le avea totuşi ascunse în cămara aşternutului ei, şi în toate nopţile făcea rugăciuni către Dumnezeu ca să facă milă şi să se îndure de ortodocşi.

Ea a născut un fiu Mihail, pe care l-a învăţat credinţa ortodoxă.

După moartea bărbatului ei, a chemat din exil pe sfântul Metodiu şi a adunat sfântul sinod, care a anatemizat pe sfărâmătorii de icoane, pe Ioan l-a scos din scaun şi a readus în Biserică sfintele icoane.

După aceea a răposat lăsând împărăţia fiului ei Mihail.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Sf. Grigorie al II-lea al Romei

Papa Grigore al II-lea (n. 669 d.Hr., Roma, Imperiul Roman de Răsărit – d. 11 februarie 731 d.Hr., Roma, Imperiul Roman de Răsărit) a fost un papă al Romei - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Papa Grigore al II-lea (n. 669 d.Hr., Roma, Imperiul Roman de Răsărit – d. 11 februarie 731 d.Hr., Roma, Imperiul Roman de Răsărit) a fost un papă al Romei – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

articol preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Cel întru sfinți părintele nostru Grigorie al II-lea al Romei a fost papă al Romei între anii 715 și 731 (precedat de Constantin, urmat de Grigorie al III-lea)

S-a împotrivit împăratului răsăritean iconoclast Leon al III-lea Isaurul (714-741), care îi ceruse să îl sprijine în distrugerea sfintelor icoane.

Prăznuirea sa se face pe 11 februarie.

Grigorie s-a născut la Roma.

Data nașterii sale este necunoscută (probabil în jurul anului 670).

Părinții săi se numeau Marcellus și Honesta.

Încă din copilărie, Grigorie s-a simțit atras de viața bisericească.

A urmat “schola cantorum”, școala de cântăreți bisericești a Bisericii Romei.

A fost hirotonit subdiacon și sachelar (trezorieri) al Bisericii Romei de Papa Sergiu I (687-701).

Ca diacon, Grigorie l-a însoțit la Constantinopol pe Papa Constantin, la întâlnirea acestuia cu împăratul Iustinian al II-lea (705-711).

La moartea Papei Constantin, Grigorie a fost ales ca urmaș al său pe 19 mai 715.

După ce a devenit papă, Grigorie a instituit un program de reconstrucție a zidurilor care împrejmuiau Roma, pentru a face față atacurilor lombarzilor și eventualelor raiduri ale sarazinilor care puneau stăpânire pe Marea Mediterană.

L-a încurajat pe Charles Martel în eforturile sale de apărare a Galliei împotriva musulmanilor.

A sprijinit propovăduirea Evangheliei la popoarele germanice, trimițându-i în misiuni de evanghelizare pe Sf. Bonifaciu și Corbinian. În anul 722, l-a hirotonit episcop pe Sf. Bonifaciu.

A început totodată restaurarea mai multor mănăstiri italiene, îndeosebi a celei de la Monte Cassino.

Papa Grigorie a luat o poziție fermă împotriva edictelor iconoclaste ale împăratului Leon al III-lea.

L-a sprijinit pe Patriarhul Gherman al Constantinopolului (715-730), care se opunea împăratului Leon, și s-a împotrivit patriarhului Anastasie, când acesta a fost așezat în locul patriarhului Gherman, care fusese îndepărtat de împărat.

A trimis scrisori către clerul din întregul Apus, proclamând învățătura ortodoxă despre cinstirea icoanelor și avertizând poporul împotriva învățăturilor iconoclaste sprijinite de împărat.

Papa Grigorie al II-lea a trecut la Domnul în luna februarie a anului 731.

Data exactă nu se cunoaște cu precizie.

În martirologii este menționat fie pe 11 februarie (data păstrată pentru prăznuirea sa), fie pe 13 februarie, fie pe 28 februarie.

A fost înmormântat în Basilica Sf. Petru din Roma.

 

Tot în această zi, sfântul noul mucenic Gheorghe robul, care a suferit mucenicia prin foc în cetatea Sofia, la anul 1515.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Vlasie al Sevastiei (†316)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.orgdoxologia.ro

 

Vlasie al Sevastiei

Sfântul Sfințitul Mucenic Vlasie (gr. Vlasios – Βλάσιος, armneană Սուրբ Բարսեղ) a fost un medic și episcop de Savastia (astăzi Sivas, în Armenia) care a trăit la începutul secolului al IV-lea în timpul marilor persecuții împotriva creștinilor.

A pătimit mucenicia în anul 316, sub împăratul Liciniu.

Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 11 februarie.

Sfântul sfinţit mucenic Vlasie a trăit pe vremea împăratului Liciniu. Era episcopul Sevastiei şi locuia într-una din peşterile muntelui.

Fiarele sălbatice se îmblânziseră prin binecuvântarea sfântului, încât se apropiau cu toate de mâinile lui.

Pentru că se pricepea şi la meşteşugul doctoricesc, făcea multe tămăduiri, primind de la Dumnezeu darul de a face minuni.

Fiind însă prins, a fost adus la ighemonul Agricolau şi mărturisind înaintea lui numele lui Hristos, a fost chinuit cumplit si apoi a fost închis în temniţă.

Şi cum şapte femei mergeau pe urmele lui, li s-au tăiat capetele, fiindcă şi ele au mărturisit că Hristos este Dumnezeu adevărat.

Pe sfântul Vlasie l-au aruncat apoi în adâncul unui lac ce se afla acolo, de unde, prin dumnezeieştii îngeri, a fost scos la uscat nevătămat.

Pentru aceasta i s-a tăiat capul, împreună cu doi prunci ce erau în temniţă cu el.

Se zice că el a fost acela ce fusese pus epitrop de marele mucenic Eustratiu, în timpul pătimirii sale muceniceşti.

Acest lucru s-a găsit zugrăvit pe o veche ţesătură, unde sfântul Vlasie este înfăţişat stând în mijlocul a cinci mucenici, lângă sfântul Eustratiu şi primind din mâinile lui cartea rânduielii lui ca epitrop.

Pomenirea lui se face în bisericuţa ridicată în cinstea muceniciei sale, care se găseşte aproape de biserica sfântului Filip, în Meltiada.

 

Tropar Glasul 4

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Vlasie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Acatistul Sfântului Ierarh Vlasie, Episcopul Sevastiei

cititi mai mult despre Sf. Sfinţit Mc. Vlasie, Episcopul Sevastiei si pe: basilica.rodoxologia.ro; pravila.ro

 

Viața Sfântului Ierarh Vlasie, Episcopul Sevastiei

articol preluat de pe doxologia.ro

Sf. Sfinţit Mc. Vlasie, Episcopul Sevastiei (†316) - foto preluat de pe ziarullumina.ro

Sf. Sfinţit Mc. Vlasie, Episcopul Sevastiei (†316) – foto preluat de pe ziarullumina.ro

 

Sfântul Ierarh Vlasie, având o peșteră pentru nevoința sa, ducea o viață liniștită și pustnicească, înălța neîncetate rugăciuni către Dumnezeu, iar fiarele cele sălbatice veneau și se binecuvântau de la dânsul.

În vremurile cele mai dinainte în care se cinstea de păgâni slujirea idolească și mulți oameni se închinau zidirii și lucrului mâinilor lor, atunci a odrăslit și credința multor sfinți, între care și dreapta credință a Sfântului sfințitului Mucenic Vlasie. Acest sfânt a petrecut toți anii vieții sale cu blândă și dreaptă viață, cu dumnezeiască plăcere, fără de prihană, depărtându-se de tot lucrul rău. Cetățenii din Sevastia Capadociei, văzând cinstita lui viață, unii din oamenii cei binecredincioși s-au sârguit să-l pună episcop și păștea bine turma lui Hristos, în acele vremuri în care erau dese prigoniri asupra Bisericii lui Hristos și mulți, intrând în nevoințele pătimirii, se încununau cu cunună mucenicească.

Atunci și Sfântul și marele mucenic Evstratie, cel dintâi între cei cinci tovarăși ai săi, viețuind în împărăția lui Dioclețian, s-a nevoit până la sânge pentru cinstirea lui Hristos. Șezând el în temniță, l-a cercetat noaptea acest Sfânt Vlasie, dând aur mult străjerilor temniței și a fericit pe mucenicul lui Hristos care pătimea cu bărbăție. Apoi a luat de la dânsul diata cea încredințată lui, pe care Sfântul Evstratie a scris-o mai înainte de sfârșitul său, rânduind cele pentru trupul său și pentru averi, așa cum se scrie în pătimirea lui.

Sfântul Vlasie se ascundea de mânia tiranilor, precum făceau pe atunci mulți sfinți, nelăsându-se torturat fără voia lui Dumnezeu. În cetate erau puțini creștini iar cei mai mulți fugeau în pustie, în munți și în peșteri de frica chinurilor, pe care unii, neputând să le rabde, câtăva vreme s-au închinat idolilor.

Sfântul Vlasie, pe vremea împărăției lui Dioclețian, cât și a lui Liciniu, pătimind atât, se ascundea și el de cumplita prigonire într-un munte pustiu ce se numea Argheos, având acolo o peșteră pentru nevoința sa. Acolo, având viață liniștită și pustnicească, înălța neîncetate rugăciuni către Dumnezeu, iar fiarele cele sălbatice veneau și se binecuvântau de la dânsul. Dar, de se întâmpla să vină la sfânt unele fiare în acel ceas în care se îndeletnicea cu rugăciunea către Dumnezeu, ca și cum ele ar fi fost înțelegătoare, netăindu-i gândirea cea dumnezeiască, stăteau înaintea peșterii, așteptând ieșirea aceluia după sfârșitul rugăciunilor; și nu se duceau până ce sfântul nu punea mâinile peste ele, binecuvântându-le. Iar de se îmbolnăvea vreuna din ele, venind la sfânt, erau tămăduită prin punerea mâinilor sale cele sfinte.

În acele zile, ighemonul Agricola a poruncit vânătorilor săi să vâneze o mulțime de fiare mâncătoare de tot felul. Aceasta o făcea spre mai cumplita moarte a ucenicilor lui Hristos, pe care în multe feluri se sârguia să-i piardă, pe unii ucigându-i cu sabia, pe alții arzându-i în foc și în apă înecându-i, iar pe alții dându-i fiarelor.

Ducându-se vânătorii la vânat și înconjurând munții și pustiile, au mers și la muntele ce se numea Argheos, în care se tăinuia Sfântul episcop Vlasie. Apropiindu-se de peșteră și văzând înaintea ei mulțime de fiare jucându-se, au zis între ei: „Să mergem să vedem ce este acolo”. Și mergând, au găsit pe Sfântul Vlasie nevoindu-se în peșteră ca într-o cămară și făcând rugăciuni către Dumnezeu. Nezicându-i nimic, îndată s-au întors și au spus ighemonului Agricola cele ce au văzut, iar ighemonul a poruncit să meargă cu mulți ostași să prindă pe creștinii care se vor afla ascunși acolo și să-i aducă la el.

Mergând ostașii trimiși în muntele acela și ajungând la peșteră, găsiră pe Sfântul Vlasie îndeletnicindu-se singur în rugăciune și în doxologia lui Dumnezeu. Apoi i-au zis: „Ieși de aici și mergi cu noi în cetate, că te cheamă ighemonul”. Sfântul, bucurându-se, le-a zis: „Bine, fiii mei, să mergem împreună, căci și-a adus aminte de mine Domnul, fiindcă S-a arătat mie de trei ori în noaptea aceasta, zicându-mi: Scoală-te și adu-Mi jertfă, după obiceiul preoției tale. Deci acum, fiii mei, bine ați venit, Domnul meu Iisus Hristos să fie cu voi!”.

Mergând ei în cale, elinii se întorceau la Dumnezeu pentru blândețile și învățătura sfântului și pentru facerile sale de minuni. Căci, prin sfintele sale rugăciuni, se dădea de la Domnul tămăduiri bolnavilor, nu numai oamenilor, dar și dobitoacelor; și citi neputincioși se aduceau înaintea Sfântului Vlasie, pe aceia, punându-și mâinile sale și făcând rugăciuni, îi tămăduia și le dădea drumul sănătoși.

O femeie avea un fiu căruia, mâncând pește, i-a rămas un os în gât și acela nu mai putea să grăiască nicidecum și acum era aproape de moarte. Luându-l maică-sa, l-a dus la picioarele sfântului și, plângând, striga: „Miluiește pe fiul meu, robule al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, că îmi este singur născut”. Apoi a spus sfântului ce s-a întâmplat fiului ei. Arhiereul lui Dumnezeu Vlasie, punându-și mâna în gâtul copilașului s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: „Cel ce ajuți tuturor celor ce Te cheamă cu adevărat, o! Mântuitorule, ascultă rugăciunea mea și ia osul cel înfipt în gâtul copilului acestuia, cu nevăzută puterea Ta. Și de acum, chiar între oameni și dobitoace de s-ar întâmpla ceva de acest fel și va pomeni cineva numele meu, zicând: Dumnezeule, pentru rugăciunile robului tău Vlasie, ajută-mi, aceluia, Tu, Doamne, grăbește spre ajutor și dă-i tămăduire întru slavă și cinstea sfântului Tău nume”. Acestea grăindu-le, îndată a făcut sănătos pe copil și l-a dat maicii sale, care lăuda pe Dumnezeu, și s-a preamărit numele Sfântului Vlasie, nu numai în Sevastia ci și în Nicopole.

Încă fiind el pe drum și apropiindu-se de Sevastia, s-a întâmplat un lucru ca acesta: o văduvă oarecare, săracă, nu avea mai mult decât un purceluș și, alergând un lup, l-a apucat pe el și plângea femeia foarte mult. Văzând pe sfânt mergând, a alergat la dânsul și cu lacrimi se jeluia contra lupului. Sfântul, zâmbind, a zis către dânsa: „Nu te mâhni, o! femeie, nici nu plânge, că ți se va da ție purcelul tău viu și nevătămat”. Acestea zicându-le, mergea în calea sa și iată lupul a alergat spre săraca văduvă, ducându-i purcelul în gură și i-a dat drumul viu înaintea sa, întreg și nevătămat. Apoi lupul a fugit în pustie, iar văduva și-a luat purcelul bucurându-se și lăudând pe Dumnezeu.

Intrând Sfântul Vlasie în cetatea Sevastiei și Agricola și ighemonul înștiințându-se îndată despre el, a poruncit să-l arunce în temniță. A doua zi, șezând la judecată, a adus înaintea sa pe arhiereul lui Dumnezeu, pe care, văzându-l, a început mai întâi cu cuvinte amăgitoare a grăi către dânsul: „Bucură-te, Vlasie, prieten al zeilor noștri și al nostru iubit”. Sfântul i-a răspuns: „Bucură-te și tu, puternice ighemoane, dar să nu numești dumnezei pe diavolii care se vor da focului veșnic împreună cu cinstitorii lor”. Mâniindu-se ighemonul, a poruncit să fie bătut cu bețe groase multă vreme și sfântul a zis ighemonului: „O, nebune și înșelătorule de suflete omenești! Oare socoteși că mă vei întoarce prin chinurile tale de la dumnezeiasca mărturisire? Nu vei putea, că am pe Iisus Hristos, Cel ce mă întărește, de acum fă ce voiești”.

Ighemonul, văzând credința cea neschimbată a sfântului, a poruncit ca iarăși să-l ducă în temniță. Atunci, văduva cea săracă, auzind de viteaza pătimire pentru Hristos a Sfântului Vlasie și fiind nemișcată în sfânta credință, a înjunghiat purcelul pe care l-a scos întreg din gura lupului, a fiert capul și picioarele, le-a pus în blid, după aceea, luând semințe și roduri pământești câte putea să aibă în sărăcia ei și punându-le în coșniță, apoi aprinzând lumânare, le-a dus sfântului în temniță și căzând la picioarele lui, se rugă să primească bucatele acelea și să mănânce. Sfântul, lăudând pe Dumnezeu, a gustat din mâncarea cea adusă și, binecuvântând-o, i-a poruncit, zicând: „O! femeie în acest chip să săvârșești pomenirea mea, în toți anii, că nu va lipsi în casa ta nimic din cele trebuitoare. Și altcineva de se va asemăna ție și de va săvârși pomenirea mea, acela se va umple de darurile lui Dumnezeu și binecuvântat va fi în toate zilele vieții sale”.

Acea fericită văduvă, luând poruncă de la sfânt, s-a dus la casa ei slăvind pe Dumnezeu, și s-a împlinit cu dânsa Scriptura care zice: „În toată lumea se va spune ce a făcut ea, întru pomenirea ei”. Tiranul, șezând a doua oară la judecată, a adus pe sfânt și i-a zis lui: „Vlasie, jertfești zeilor ca să fii viu, sau voiești să pieri rău?”. Răspuns-a sfântul: „Zeii care n-au făcut cerul și pământul să piară, iar moartea cu care tu mă îngrozești, aceea îmi mijlocește mie viața veșnică”. Ighemonul, văzându-l nemișcat în credință, a poruncit să fie spânzurat pe un lemn, și strujit tare cu unelte de fier. Fiind strujit mult, mucenicul a zis către ighemon: „O! păgânule și necuratule! oare cu bătăile vrei să mă înfricoșezi pe mine, cel ce am în ajutor pe Iisus Hristos? Nu mă tem de chinurile tale cele văzute, căci privesc la bunătățile ce vor să fie și care sunt făgăduite celor ce iubesc pe Dumnezeu”. După această a poruncit tiranul ca să-l dea jos de pe lemn și să-l ducă iarăși în temniță.

Fiind dus Sfântul Vlasie la închisoare, îl urmau niște drept credincioase și temătoare de Dumnezeu femei, șapte la număr, care, adunând de pe pământ sângele ce pică din trupul lui, se ungeau cu dânsul. Văzând aceasta, slujitorii ce duceau pe sfânt, le-au prins și le-au dus la ighemon, zicându-i: „Și acestea sunt creștine”.

Ighemonul a zis către dânsele: „Plecați-vă și aduceți zeilor jertfă, ca să primiți de la mine mare cinste!”. Cinstitele și sfintele femei i-au zis: „De voiești, o! ighemoane! ca să ne închinăm cu jertfe zeilor tăi, mai întâi se cade nouă să ne curățim, deci să mergem la iezerul cel de aproape și să ne spălăm într-însul, după obicei, fețele noastre și tot trupul. Apoi să poruncești să ne aducă pe zeii tăi acolo și îndată după spălare să ne închinăm lor, pe malul iezerului”.

Ighemonul, umplându-se de bucurie, a poruncit să aducă pe zeii săi, pe care băgându-i în saci, i-au pecetluit cu plumb și i-au dat sfintelor femei, punând lingă dânsele ostași, ca să le ducă pe ele la iezer, cu zeii, și de acolo să le aducă la dânsul cu cinste. Ele, luând pe spatele lor sacii cu idolii pecetluiți, i-au dus la iezer și, sosind la mal, unde știau că apa este mai adâncă, au rugat pe ostași să se depărteze de dânsele, pentru rușinea goliciunii trupești, și să aștepte puțin până ce se vor spăla. Depărtându-se ostașii, au aruncat fiecare în adâncul apei pe idolul pe care îl ducea și s-au afundat necurații zei ca plumbul.

Văzând aceasta, ostașii le-au prins și, ducându-le la ighemon, i-au spus despre înecarea zeilor. Ighemonul și-a schimbat fața de mânie și a răcnit ca un leu la ostași, zicând către dânșii: „O! răi slujitori, pentru ce n-ați ținut pe zei, ca să nu-i arunce în adâncul iezerului?”. Apoi ostașii, răspunzând, au zis: „O! luminate, ți-au grăit cu înșelăciune femeile acestea și au înecat pe zeii tăi, iar noi, neștiind înșelăciunea lor, nu i-am ținut”. Deci au zis și sfintele femei către ighemon: „Dumnezeul cel adevărat nu pătimește de înșelăciunea omenească, iar zeii tăi, fiind pietre nesimțitoare și lemne, aur și argint, cu înșelăciune luați de noi și înecați, nu s-au izbăvit pe ei din mâinile noastre, nici au scăpat de înecare, apoi cum pot pe alții să izbăvească de primejdii, să-i mântuiască?”.

Mâniindu-se ighemonul, a poruncit să ardă un cuptor, să topească plumb și să aducă piepteni de fier și șapte scânduri de aramă, făcute în chip de haine, arse în foc. Toate acestea erau puse de-o parte, iar de alta, au pus de față haine noi, luminate și felurite podoabe femeiești. Apoi a zis către sfintele femei: „Alegeți-vă una din două: sau să vă închinați zeilor și să le aduceți jertfe și veți păzi sufletele voastre, umblând în aceste haine luminoase și de mult preț, sau, de nu veți voi să faceți aceasta, apoi veți primi chinurile acestea pregătite asupra voastră”.

O sfântă femeie din acelea, având doi copii, a apucat o haină luminoasă și a aruncat-o în cuptor și a ars. Iar copiii au zis către maica lor: „Maica noastră, să nu ne lași pe pământul acesta să pierim ci, precum ne-ai hrănit cu dulcele tău lapte, așa și cu împărăția cerească să ne hrănești pe noi”. După aceasta, ighemonul a poruncit să le spânzure și să strujească cu piepteni de fier trupurile lor, iar ostașii au văzut curgând din rănile lor lapte, în loc de sânge, căci erau și trupurile lor albe ca zăpada. Îngerii Domnului, pogorându-se din cer, le întăreau și le mângâiau în chinurile lor, zicându-le: „Nu vă temeți, ci vă nevoiți ca niște buni lucrători, care, făcând secerișul și isprăvind lucrul, se binecuvântează de stăpân. Apoi, luând plată, se duc bucurându-se la casa lor. Tot astfel, nevoiți-vă și voi, ca de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos să luați viața veșnică și neîncetată”.

Ighemonul a poruncit apoi să înceteze torturile și să le arunce în cuptorul cel înfocat; dar, când le-au aruncat, focul s-a stins îndată și au ieșit nevătămate din cuptor. Atunci a zis către dânsele ighemonul: „Lepădați de la voi farmecele voastre, apropiați-vă de zei și jertfiți-le lor”. Sfintele femei i-au răspuns într-un glas: „O! fiule al diavolului, nu vom lăsa pe Domnul nostru Iisus Hristos, nici ne vom închina pietrei și lemnului, idolilor celor asemenea ție, surzi și nesimțitori; de acum fă ceea ce voiești, că noi suntem chemate în împărăția cerurilor”.

Atunci ighemonul a poruncit să le tăie capetele cu sabia și, fiind duse sfintele femei la locul sfârșirii lor, au rugat pe ostași, zicând: „Așteptați puțin până ce ne vom ruga lui Dumnezeu”. Și, plecându-și genunchii lor la pământ, au zis: „Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Cel mare și proslăvit! Slavă Ție, Hristoase, Cel ce împărățești în veci, că ne-ai chemat la calea bunătății Tale, căci cine este mai mare ca Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ne-ai făcut a ne depărta de întuneric și a veni la adevărata și dulcea Ta lumină. Ne rugăm Ție, Doamne, să ne numeri cu sfânta și întâia muceniță a Ta, Tecla, primind pentru noi rugăciunea prea sfințitului părintelui și păstorului nostru Vlasie, care ne-a povățuit pe noi la calea cea adevărată”.

Astfel rugându-se și de la pământ sculându-se, și-au ridicat mâinile și ochii spre cer înălțându-și, cu inimă și cu suflet curat, au zis către Dumnezeu: „Slavă Ție, Dumnezeul nostru, că ne-ai învrednicit pe noi a sta în locul acesta, ca oile la înjunghiere, pentru numele Tău cel sfânt, căci voim ca îndată să ne jertfim Ție. Primește și sufletele noastre în jertfelnicul Tău cel ceresc”. Iar cei doi copii, apropiindu-se de maica lor, au zis către dânsa: „Maică, cununile voastre sunt gata în cer la Domnul, iar pe noi lasă-ne viteazului și răbdătorului de chinuri, prea sfințitul episcop Vlasie”. Apoi apropiindu-se speculatorul, a tăiat cinstitele capete ale celor șapte femei și așa s-au sfârșit.

După aceasta, ighemonul a scos pe Sfântul Vlasie din temniță și i-a zis: „Vei aduce acum jertfă zeilor, sau nu?”. Răspuns-a sfântul: „Ticălosule și orbule, nu vezi adevărata lumină. Căci, care om, cunoscând pe Dumnezeul cel viu, va aduce jertfe sau se va închina idolilor celor neînsuflețiți? Iar tu, întunecatule și necuratule să știi că ai lăsat pe Dumnezeul cel viu și te închini pietrei celei nesimțitoare, dar eu nu mă tem de îngrozirile tale. Precum voiești, chinuiește-mă; iată pentru Hristos al meu îmi dau ție trupul meu, iar Dumnezeu are putere peste trupul meu”. Zis-a ighemonul către sfânt: „De te voi arunca în iezer, îți va ajuta ție Hristos al tău, Căruia I te închini?”. Grăit-a sfântul: „Orbule și neînțelegătorule, tu pe cele neînțelegătoare cinstindu-le, ți se pare că ești mântuit, dar eu, cinstind pe Hristos, nu voi arăta ție în apă puterea Sa”. Atunci ighemonul a poruncit să-l ducă și să-l arunce în adâncul iezerului.

Sfântul, alergând înainte, a însemnat apa cu semnul Crucii și a mers pe apă ca pe uscat. Apoi, ducându-se în mijlocul iezerului, a șezut pe apă ca pe pământ, iar către ostașii și slujitorii tiranului care stăteau pe mal, a zis: „De aveți zei, arătați puterea lor și mergeți și voi pe apă”. Și îndată 68 de bărbați, chemând pe zeii lor pe nume, s-au aruncat în iezer, vrând să umble pe apă și au pierit. Îngerul Domnului, pogorându-se din cer la sfânt, i-a zis: „Arhiereule cel plin de darul lui Dumnezeu, primește cununa cea gătită ție de la Dumnezeu”. Deci a venit sfântul la mal, având fața ca lumina și, mergând la ighemon, l-a ocărit. Atunci ighemonul a dat asupra lui judecată de moarte, zicând: „Vlasie, cel ce nu s-a supus mie, a defăimat pe împărat, iar pe zei a ocărât și 68 de oameni cu farmecele i-a pierdut în apă, să se taie cu sabia, împreună cu cei doi copii”.

Scoțând pe sfânt din curte cu copiii și ducându-i la locul tăierii, s-a rugat pentru sine și pentru toată lumea, și mai ales, pentru aceia care vor veni după dânsul, să săvârșească pomenirea lui, ca să nu se apropie de ei nici o boală, iar casele lor să se umple de toate bunătățile, apoi rugăciunile lor să fie auzite pentru toate nevoile. Atunci s-a pogorât de sus, la dânsul, un nor luminos, care l-a umbrit și glasul lui Hristos se auzea, grăind din cer către dânsul: „Toate cererile tale le voi împlini, iubitul meu nevoitor”.

Apoi speculatorul i-a tăiat cinstitul cap și după dânsul a tăiat și pe cei doi copii în același loc, afară de zidurile cetății, în Sevastia, în 11 zile ale lunii februarie. O femeie binecuvântată, anume Elisa, a luat sfintele trupuri mucenicești și le-a îngropat în acel loc cu cinste și se dădeau de la mormânt tămăduiri bolnavilor.

Înștiințându-se văduva aceea de mucenicescul sfârșit al Sfântului Vlasie, arhiereul lui Hristos, și având un purceluș, a cinstit pomenirea sfântului, adunând la sine pe cunoscuți, pentru că Dumnezeu a binecuvântat casa ei cu îndestularea celor de trebuință. Urmându-i ei și alți oameni dreptcredincioși, au început asemenea a săvîrși pomenirea Sfântului Vlasie, în toți anii, aducând la biserică lumânări și tămâie. Apoi făcea ospețe celor de o credință și, dând milostenii la săraci și scăpătați, de atunci s-a început acel drept- credincios obicei, care se ține încă și acum de unii, adică a săvîrși pomenirea Sfântului sfințit mucenic Vlasie, după chipul acelei văduve. Aceasta se făcea în cinstea mucenicului și în slava Domnului nostru Iisus Hristos, Cel împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh slăvit și închinat în veci. Amin.

Teodora a II-a (815 – 867)

foto preluat de pe botosani24.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.orgdoxologia.ro

 

Teodora a II-a

Sfânta și drept-credincioasa Teodora a II-a a fost împărăteasă a Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin) între anii 842 și 855, fiind soția împăratului Teofil Iconoclastul și mama viitorului împărat Mihail al III-lea Methusos.

A susținut fervent cultul icoanelor și după moartea soțului ei a restabilit cultul icoanelor în Imperiul Roman de Răsărit. După moarte a fost canonizată de către Biserica Ortodoxă, fiind prăznuită pe 11 februarie.

Reprezentare din secolul al XIX-lea a împăratului Theophilos la spectacolul de mireasă al mamei sale vitrege, Euphrosyne, alegând-o pe Teodora să-i devină soție - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Reprezentare din secolul al XIX-lea a împăratului Theophilos la spectacolul de mireasă al mamei sale vitrege, Euphrosyne, alegând-o pe Teodora să-i devină soție – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Se cunosc puține din viața ei dinainte de a deveni împărăteasă. Teodora era originară din Paflagonia, dintr-o familie armeană aristocratică.

A fost căsătorită cu împăratul Teofil Iconoclastul (în urma unei ”înfățișări a mireselor” la care era prezentă și Casiana Imnografa), căruia i-a dăruit șapte copii, cinci fete și doi băieți.

Când soțul ei a murit, ea a devenit regentă în timpul minoratului fiului său Mihail al III-lea.

Pe plan religios, Teodora a fost o iconodulă convinsă, persecutându-i pe inconoclaști și pe paulicieni.

Teodora era soția împăratului Teofil, „sfărâmătorul de icoane”, dar ea nu era, ca bărbatul ei, eretică, ci ortodoxă. Teofil îl izgonise pe Sf. Metodie, patriarhul Constantinopolului și în locul lui îl numise pe un oarecare Ioan Lecanomatul, și arsese sfintele icoane.

Dar Teodora, cu toate că pe față nu cuteza să se închine sfintelor icoane, le avea totuși ascunse în camera ei de taină, și în toate nopțile făcea rugăciuni către Dumnezeu ca să-I fie milă și să se îndure de ortodocși.

Ea a născut un fiu, Mihail, pe care l-a învățat credința ortodoxă.

După moartea soțului ei, l-a rechemat din exil pe Sf. Metodie și a adunat sfântul sinod, care a anatemizat pe sfărâmătorii de icoane, pe Ioan l-a scos din scaun și a readus în Biserică sfintele icoane.

Când fratele ei, Bardas, a devenit Caesar, Teodora a intrat în conflict cu el, dar și cu Mihail al III-lea, care a trimis-o la mănăstire împreună cu fiica sa, Tecla, în anul 855. A fost asasinată din ordinul împăratului Vasile I Macedoneanul.

 

Restabilirea cultului icoanelor

În perioada anterioară accederii Teodorei la tronul imperial, viața religioasă din Imperiul Roman de Răsărit (bizantin) era în continuare zguduită de criza provocată de iconoclasm.

Așa cum se cunoaște, prin edictul imperial dat în anul 730, împăratul Leon al III-lea Isaurul interzisese folosirea icoanelor lui Hristos, ale Maicii Domnului și ale tuturor sfinților și poruncise distrugerea acestora.

În anul 787, dreptcredincioasa împărăteasă Irina convocase Sinodul al VII-lea ecumenic, cel care a restabilit cultul icoanelor.

Sinodul s-a întrunit la Niceea, în Asia Mică (motiv pentru care mai este cunoscut și sub numele de Sinodul al doilea de la Niceea), între 24 septembrie și 13 octombrie 787.

La acest sinod ecumenic au participat 350 de episcopi ortodocși, lucrările fiind prezidate de sfântul Tarasie, patriarh al Constantinopolului la acea vreme.

La acești 350 de Sfinți Părinți s-au mai alăturat până la sfârșitul sinodului alți 17 ierarhi, care au abjurat erezia iconoclastă.

Din păcate, după nu mult timp, mai exact în anul 813, împăratul Leon al V-lea a inițiat o a doua perioadă iconoclastă, de-a lungul căreia legislația iconoclastă pare să fi fost aplicată mai puțin riguros, întrucât au avut loc mai puține martirizări și distrugeri de icoane.

Lui Leon i-au urmat Mihail al II-lea, apoi Teofil, fiul acestuia. Teofil a murit, lăsând-o ca regentă a fiului său minor Mihail al III-lea pe împărăteasa Teodora a II-a, care era iconodulă.

Ca și Irina Împărăteasa în urmă cu 50 de ani, Teodora i-a mobilizat pe iconoduli, a convocat un sinod în anul 843 și a proclamat reinstaurarea cultului icoanelor.

De atunci, în prima duminică a Postului Mare se sărbătorește Duminica Ortodoxiei.

Sf. Teodora împărăteasa (815 - 867) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Teodora împărăteasa (815 – 867) – foto preluat de pe doxologia.ro

 

Tropar glas 5

Ca cea vrednică de darurile lui Dumnezeu, și chip preasfânt de înțelepciune și credință luminat-ai prin a ta evlavie Biserica. Și ai arătat tuturor că sfinții au cinstit sfintele icoane, prealăudată Teodora, podoaba ortodocșilor.

 

Viața Sfintei Teodora, împărăteasa

Sfânta Teodora împărăteasa a adus dreapta credință și a fost soția împăratului Teofil, luptătorul contra sfintelor icoane, dar nu urma bărbatului său în eres, pentru că, ținând în taină sfintele icoane, se închina lor cu dreaptă credință.

În această zi, facem pomenirea Sfintei Teodora împărăteasa, care a adus dreapta credință și a fost soția împăratului Teofil, luptătorul contra sfintelor icoane, dar nu urma bărbatului său în eres, pentru că, ținând în taină sfintele icoane, se închina lor cu dreaptă credință.

După moartea bărbatului său, a adunat un sobor de sfinți preoți și a adus sfintele icoane în biserică.

Apoi s-a sârguit ca sufletul bărbatului său cel mort să se izbăvească de chinuri cu rugăciunile multor sfinți părinți, precum se scrie despre aceea pe larg în Sinaxar, la întâia Duminică a sfântului și marelui post.

Sfânta Teodora, făcând multe lucruri bune și placând lui Dumnezeu, a lăsat pământeasca împărăție fiului său Mihail, iar ea a trecut la cereasca veșnicie.

 

cititi mai mult despre Sf. Teodora împărăteasa si pe: doxologia.robasilica.ro; pravila.roro.wikipedia.org; en.wikipedia.org