Articole

†) Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești (1816 – 1882)

foto preluat de pe basilica.ro

10 ianuarie 2021

 

Sf. Cuv. Antipa de la Calapodești

Antipa de la Calapodești (n. 1816, Calapodești, Principatul Moldova – d. 10 ianuarie 1882, Mănăstirea Valaam, Imperiul Rus), numit și Antipa Athonitul sau Antipa Românul, a fost un călugăr creștin-ortodox originar din Moldova, care este venerat ca sfânt de Biserica Ortodoxă. A trăit în mănăstiri de la Muntele Athos, din Moldova și din Rusia, fiind un îndrumător duhovnicesc vestit. El a fost canonizat de mănăstirile din Muntele Athos în anul 1906, cultul său fiind extins și în celelalte biserici ortodoxe.

 

Biografie

S-a născut în anul 1816 într-o familie de țărani din satul Calapodești aflat pe atunci în Principatul Moldova, primind la botez numele de Alexandru Luchian. Tatăl său, Gheorghe Constantin Luchian, era diaconul bisericii din sat, iar mama sa, Ecaterina (născută Atanasiu), se va călugări mai târziu cu numele de Elisabeta. Rămas orfan de tată, a învățat meșteșugul legării de cărți și a lucrat pe post de calfă pentru a-și întreține familia.

La vârsta de aproape 20 de ani a părăsit viața laică și, după o încercare nereușită de a fi primit la Mănăstirea Neamț, a intrat în obștea schitului Brazi din Vrancea, unde a fost tuns în monahism cu numele de Alimpie de către starețul Dimitrie și a rămas timp de doi ani (1836-1837).

A plecat în anul 1837 la Muntele Athos și s-a stabilit la schitul românesc Lacu, unde se aflau pe atunci peste 80 de călugări români. Acolo a trăit timp de 15 ani după aspra rânduială athonită, fiind vestit pentru nevoințele sale ascetice și postul aspru pe care îl ținea. S-a mutat apoi la Mănăstirea Esfigmenu, care tocmai primise printre metocurile sale și schitul Florești din Moldova, din partea mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei.

Acolo a trăit patru ani, fiind făcut schimnic cu numele de Antipa și apoi hirotonit ierodiacon. Schimonahul Antipa s-a retras în pustie ca sihastru, petrecându-și timpul în rugăciune și dobândindu-și renumele că ar avea darul vindecării bolilor și al înaintevederii. A fost hirotonit preot ieroschimonah la Schitul Prodromu.

În anul 1860 starețul Nifon Popescu de la schitul Prodromu l-a trimis pe ieroschimonahul Antipa în Moldova pentru a strânge bani în vederea finalizării lucrărilor de zidire ale bisericii schitului. A locuit un timp la Schitul Bucium, un metoh atonit în apropiere de Iași, fiind căutat de o mulțime de credincioși care auziseră de viața sa îmbunătățită și veneau să-i ceară sfaturi și îndrumare duhovnicească.

Antipa a părăsit Moldova în 1863 și s-a îndreptat spre ținuturile rusești tot pentru a strânge ajutoare pentru schitul atonit. A făcut un popas la Lavra Pecerska din Kiev și a ajuns apoi la Moscova și Sankt Petersburg, trimițând ajutoare materiale și bănești către Prodromu.

Dornic de liniște și de singurătate, s-a retras în noiembrie 1865 la Mănăstirea Valaam, aflată pe un arhipelag de pe lacul Ladoga, la granița Rusiei cu Finlanda. Obștea de acolo trăia după normele atonite paisiene, impuse de ucenicii lui Paisie Velicicovschi care ajunseseră la această mănăstire.

S-a stabilit la Schitul Tuturor Sfinților, unde a trăit timp de 17 ani, „arătând fapte minunate de trăire duhovnicească, în post, în rugăciune și în desăvârșită sărăcie”, după cum scria ucenicul său, monahul Pimen. A practicat rugăciunea inimii și s-a spus că ar fi avut darul clarviziunii și al facerii de minuni (vindecări de boli), fiind un îndrumător duhovnicesc vestit în părțile de nord ale Rusiei.

Cea mai mare nevoință a lui era rugăciunea cea de foc a inimii, prin care neîncetat slăvea pe Dumnezeu, izgonea duhurile cele necurate și gusta din bucuriile cele negrăite ale Duhului Sfânt. La aceasta adăuga post îndelungat, privegheri de toată noaptea, lacrimi, metanii și alte neștiute osteneli duhovnicești. Săvârșea încă adesea dumnezeiasca Liturghie și se ruga mult pentru lume și pentru țara în care s-a născut”.

Ieroschimonahul Antipa de la Calapodești a murit la 10 ianuarie 1882, fiind înmormântat în gropnița mănăstirii Valaam.

Sf. Cuv. Antipa de la Calapodești (1816 - 1882) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Cuv. Antipa de la Calapodești - foto preluat de pe doxologia.ro

 

Venerarea ca sfânt

Călugărul Antipa a fost cinstit ca sfânt de către ucenicii săi și de o mulțime mare de credincioși, imediat după moartea sa. Ieromonahul Pimen, ucenicul său ce a devenit apoi arhimandrit și egumen al mănăstirii Pafnutie-Borovski, a scris în anul 1883 o biografie hagiografică în care i-a prezentat viața și nevoințele duhovnicești. Scrierea a fost publicată în limba rusă cu titlul Vrednica de pomenire viață a ieroschimonahului Antipa (în rusă Замечательная жизнь иеросхимонаха Антипы) în anii 1883 și 1893, la Sankt Petersburg, și a fost răspândită în Rusia și Finlanda, precum și la Muntele Athos.

A fost cinstit ca sfânt începând din anul 1906, când monahii ruși de la Mănăstirea Sfântul Pantelimon (Rusicon) din Muntele Athos l-au înscris sub numele de Cuviosul ieroschimonah Antipa Atonitul – fără un act oficial de canonizare – în Mineiul rusesc de pe luna ianuarie, la pagina 46, sub numele Cuviosul ieroschimonah Antipa Atonitul. El este prăznuit de atunci la data de 10 ianuarie.

Cultul său a fost extins și în celelalte biserici ortodoxe, dar este venerat mai ales în mănăstirile de la muntele Athos. Ieromonahul Makarios Simonopetritul l-a introdus în Sinaxarul athonit, publicat în 1988, la Salonic. Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în calendarul sfinților în cadrul ședințelor speciale ale Sf. Sinod dedicate canonizării sfinților români din 20-21 iunie 1992, iar Biserica Ortodoxă Rusă în ședința Sf. Sinod din 19 iulie 2000.

Părți din moaștele Sf. Antipa se găsesc la multe biserici din România și din străinătate: Mănăstirea Christiana din București, Biserica Rusă din București, Catedrala Arhiepiscopală din Constanța, Mănăstirea Balamuci, Mănăstirea Calapodești, Mănăstirea Ciuflea din Chișinău, Mănăstirea Suruceni (mâna dreaptă), Mănăstirea Sireți, Biserica Sfinților Serghie și Gherman de la Mănăstirea Valaam ș.a.

cititi mai mult despre Sf. Cuv. Antipa de la Calapodești si pe: ro.orthodoxwiki.orgbasilica.rodoxologia.rowww.rador.ro

 

Bătălia de la Vaslui – Podul Înalt (10 ianuarie 1475)

Ștefan cel Mare în Bătălia de la Vaslui – Podul Înalt (10 ianuarie 1475) – Pictură de Honorius Crețulescu

foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Bătălia de la Vaslui – Podul Înalt (10 ianuarie 1475)

Bătălia de la Vaslui, menționată uneori drept Bătălia de la Podul Înalt, a avut loc în data de 10 ianuarie 1475 lângă orașul Vaslui, între armatele aliate creștine moldo-maghiaro-polone sub comanda lui Ștefan cel Mare și oastea otomano-munteană sub conducerea lui Suleiman Pașa.

Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare (n. 1433, Borzești - d. 2 iulie 1504, Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504. A domnit 47 de ani, durată care nu a mai fost egalată în istoria Moldovei. În timpul său, a dus lupte împotriva mai multor vecini, cum ar fi Imperiul Otoman, Regatul Poloniei și Regatul Ungariei. Biserici și mănăstiri construite în timpul domniei sale sunt astăzi pe lista locurilor din patrimoniul mondial - in imagine, Ştefan cel Mare - de Constantin Lecca - foto: ro.wikipedia.org

Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare (n. 1433, Borzești – d. 2 iulie 1504, Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504. A domnit 47 de ani, durată care nu a mai fost egalată în istoria Moldovei. În timpul său, a dus lupte împotriva mai multor vecini, cum ar fi Imperiul Otoman, Regatul Poloniei și Regatul Ungariei. Biserici și mănăstiri construite în timpul domniei sale sunt astăzi pe lista locurilor din patrimoniul mondial - cititi mai mult pe unitischimbam.ro (Ştefan cel Mare, de Constantin Lecca) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

În pofida diferenței mari de forțe, turcii au suferit o înfrângere zdrobitoare, pierzând (după spusele unor cronicari) o mare parte a armatei. A fost considerată cea mai mare înfrângere a islamului în fața unei armate creștine, Ștefan cel Mare fiind numit eroul creștinătății.

 

Context

În decembrie 1473 a avut loc o campanie otomană în Țara Românească și sudul Moldovei. Radu cel Frumos, în fruntea unei armate de 17.000 de turci și 12.000 de munteni, l-a înlăturat pe Laiotă Basarab de pe tronul Țării Românești (23 decembrie), după care a pătruns în Moldova, jefuind și prădând până la Bârlad.

Radu cel Frumos a fost domn al Țării Românești de patru ori (1462-1473, 1473-1474, 1474, 1474-1475). Este fiul lui Vlad Dracul și vine la domnie cu ajutor turcesc dat de sultanul Mahomed al II-lea, împotriva fratelui său vitreg, Vlad Țepeș - foto: en.wikipedia.org

Radu cel Frumos a fost domn al Țării Românești de patru ori (1462-1473, 1473-1474, 1474, 1474-1475). Este fiul lui Vlad Dracul și vine la domnie cu ajutor turcesc dat de sultanul Mahomed al II-lea, împotriva fratelui său vitreg, Vlad Țepeș – foto: en.wikipedia.org

Cu sprijin de la Ștefan, Laiotă a pătruns în martie 1474 în Țara Românească unde, după înlăturarea lui Radu cel Frumos, a reluat scaunul domnesc. În octombrie 1474 Laiotă a trecut de partea otomană, ceea ce a dus la o campanie fără succes a lui Ștefan în Țara Românească.

Basarab Laiotă cel Bătrân a fost domn al Țării Românești între noiembrie - decembrie 1473, 1474, ianuarie 1475 - octombrie 1476, decembrie 1476 - noiembrie 1477) fiu al lui Dan al II-lea, așa cum el însuși afirmă într-o scrisoare adresată burgraf-ului Brașovului datată 11 iulie 1475 - in imagine: Laiotă Basarab. Portret târziu din Mănăstirea Hurezi - foto: ro.wikipedia.org

Basarab Laiotă cel Bătrân a fost domn al Țării Românești între noiembrie – decembrie 1473, 1474, ianuarie 1475 – octombrie 1476, decembrie 1476 – noiembrie 1477) fiu al lui Dan al II-lea, așa cum el însuși afirmă într-o scrisoare adresată burgraf-ului Brașovului datată 11 iulie 1475 – in imagine: Laiotă Basarab. Portret târziu din Mănăstirea Hurezi – foto: ro.wikipedia.org

În 29 septembrie 1474 Ștefan cel Mare, care în urma Bătăliei de la Baia era în relații reci cu regele Matia al Ungariei, s-a adresat papei Sixtus al IV-lea cu scopul ca acesta să organizeze o coaliție creștină antiotomană.

Matia Corvin (n. 23 februarie 1443, Cluj - d. 6 aprilie 1490, Viena), născut Matia de Hunedoara, cunoscut și ca Mateiaș în cronicile Moldovei sau Matei Corvin a fost unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei. A condus Regatul Ungariei între anii 1458-1490  foto: ro.wikipedia.org

Matia Corvin (n. 23 februarie 1443, Cluj – d. 6 aprilie 1490, Viena), născut Matia de Hunedoara, cunoscut și ca Mateiaș în cronicile Moldovei sau Matei Corvin a fost unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei. A condus Regatul Ungariei între anii 1458-1490
foto: ro.wikipedia.org

Papa Sixt al IV-lea, papă al Romei. În timpul pontificatului său, între 1475-1483, a fost edificată Capela Sixtină, care îi poartă numele. Lăcașul a fost consacrat pe 9 august 1483. A avut șase fii nelegitimi, dintre care unul cu propria soră.Papa Sixt al IV-lea numele său la nastere a fost Francesco della Rovere,domnia in hainele papale a avut loc pe data de 9 August 1471 si pana la moartea sa in anul 1484 foto: ro.wikipedia.org

Papa Sixt al IV-lea, papă al Romei. În timpul pontificatului său, între 1475-1483, a fost edificată Capela Sixtină, care îi poartă numele. Lăcașul a fost consacrat pe 9 august 1483. A avut șase fii nelegitimi, dintre care unul cu propria soră.Papa Sixt al IV-lea numele său la nastere a fost Francesco della Rovere,domnia in hainele papale a avut loc pe data de 9 August 1471 si pana la moartea sa in anul 1484
foto: ro.wikipedia.org

Aflând de planurile lui Mehmed al II-lea, Ștefan cel Mare trece din nou în Țara Românească, unde îl înscăunează pe Laiotă Basarab, Radu cel Frumos pierind în luptele care se dau cu acest prilej. Așteptându-se la o viitoare reacție din partea sultanului, Ștefan ia legătura cu principele polonez și cu Matia Corvin, regele Ungariei pentru ajutor armat.

Luptele din Albania au durat până în toamnă, iar atunci când nimeni nu se mai aștepta la o campanie militară, având în vedere apropierea iernii, Suleiman Pașa primește poruncă de a trece în Țara Românească pentru a-l înlătura pe Laiotă, iar apoi de a porni neîntârziat împotriva ghiaurului Ștefan și apoi să treacă prin foc și sabie Vilaietul Bogdania, precum era numită de turci pe atunci Moldova.

Laiotă, pentru a-și păstra tronul, se supune turcilor. Ștefan, în înțelegere cu transilvănenii, îl alungă pe trădător și îl înscăunează pe Basarab cel Tânăr, numit și Țepeluș. Acesta însă este alungat de Suleiman Pașa, care-l reînscăunează pe Laiotă.

Armata otomană, care aduna 100.000 de turci și tătari, alături de 17.000 de munteni din Țara Românească (după Cronica moldo-polonă, alte surse indicând un total de 60.000 – 120.000 de oameni), soldați bine pregătiți și înarmați, setoși de sânge și de averi, continuă înaintarea până la hotarele Moldovei. După cum spunea Nicolae Iorga,

„în zările albe ale miezului iernii înaintau mulțimile negre, zecile de mii de dușmani, ieniceri, spahii și gloată, ca lupii flămânzi”

. O armată impresionantă, o oaste uriașă pentru a supune Moldova și pe domnul său.

Ștefan cel Mare trimite soli la Cazimir – Principele Poloniei și lui Matia Corvinul, regele Ungariei, cu care era în relații proaste, ca urmare a Bătăliei de la Baia, cerându-le să-i vină în ajutor și să intervină pe lîngă alți principi creștini pentru a i se alătura. Aflat în pragul iernii, din tabăra sa de la Vaslui, domnitorul Moldovei trimite o scrisoare Papei, în care arată că a dus tratative cu venețienii și îi cerea ca să-i îndemne pe alți principi ca să se pregătească împotriva Otomanului și puterii înspăimântătoare a acestuia, Moldova fiind gata întru totul, cu tot sufletul și cu toată puterea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, să luptăm pentru creștinătate, cu toate forțele noastre.

Totuși nimeni nu a trimis ajutor, nici în bani și nici în oameni, cu excepția a aproximativ 5.000 de secui, 1.800 de unguri (de la Matia Corvinul) și 2.000 poloni (trimiși de Cazimir sub conducerea lui Buciațchii). În Cronica Lituaniană se scrie și de prezența alături de Ștefan a 10.000 de lituanieni, dar este posibil ca cronicarul să-i fi asimilat pe aliații lui Ștefan ca lituanieni, deoarece alți cronicari nu amintesc de ei.

 

Desfășurarea bătăliei

foto: ro.wikipedia.org

foto: ro.wikipedia.org

Oastea Moldovei și puținele ajutoare care au sosit au ridicat taberele la Vaslui, alături de domn fiind comasați cca. 40.000 de luptători moldoveni, la care s-au adăugat cei 8.800 de oameni veniți în ajutor și beneficiind de cca. 20 de tunuri. Raportul de trupe era mult în favoarea otomanilor, astfel că Ștefan a adoptat o tactică de hărțuire și înfometare iar planurile de luptă a domnitorului foloseau toate avantajele terenului. El a dat poruncă să fie părăsite toate așezările omenești care puteau nimeri în calea dușmanilor, să fie tăinuite proviziile.

Ștefan a repezit în calea dușmanului călărime care să supravegheze deplasarea oștii otomane, să o hărțuiască și să nu îngăduie cetelor prădalnice să se desprindă de grosul oștirii ca să meargă după hrană și să jefuiască. Locul ales pentru bătălie se afla în preajma târgului Vaslui, pe valea Bârladului, la vărsarea râului Racova, într-o zonă mlăștinoasă prinsă între păduri, care îngreuna desfășurarea forțelor dușmane și manevrările de armată.

Există discuții în continuare în privința plasării acestui loc, considerat de cei mai mulți ca plasat în zona actualei comune Băcăoani în sudul orașului Vaslui, loc care a căpătat numele de Podul Înalt după conformația locului, iar celebra bătălie a rămas în istorie ca Bătălia de la Podul Înalt. O altă ipoteză plasează locul bătăliei pe raza actualei localități Ștefan cel Mare, în nordul actualului oraș Vaslui, bazându-se pe interpretarea unor documente.

Harta desfăşurării bătăliei de la Podul Înalt - foto: ro.wikipedia.org

Harta desfăşurării bătăliei de la Podul Înalt – foto: ro.wikipedia.org

În dimineața zilei de 10 ianuarie 1475, oastea otomană înainta pe valea Bârladului pe o ceață care nu îngăduia să se vadă la mai mult de câțiva pași. Era moină și zăpada începuse să se topească, încât toată lunca Bârladului era plină de băltoace. Faptul că mii de oameni și cai treceau prin același loc, transforma valea într-o mocirlă prin care se înainta foarte greu. Vremea și terenul au constituit avantaje pentru Ștefan, de care domnitorul a știut să se folosească.

Deoarece otomanii nu puteau să-și dea seama ce oaste au în față, Ștefan a așezat de-a curmezișul văii câteva mii de oameni. Aceștia trebuiau să-i oprească pe otomani și să înceapă lupta. Dușmanul era foarte numeros și putea să aducă mereu oameni odihniți în luptă. Ștefan calculase ca în momentul în care oamenii lui aveau să dea semne de oboseală, de pe malul drept al Bârladului, din marginea pădurii, mai mulți oșteni trebuiau să dea semnalul de luptă sunând din trâmbițe și surle.

Lucrurile s-au întâmplat așa cum a prevăzut domnul și, când au auzit otomanii trâmbițele și surlele, ei au crezut că vor fi atacați din partea aceea, asfel ca marea parte s-au îndreptat în acea direcție, găsind aici doar câțiva oșteni. În schimb pe malul stâng al Bârladului se afla grosul oștii lui Ștefan.

Când turcii au întors spatele, atacând spre marginea pădurii, au fost izbiți năpraznic de armata moldovenească. Până să se dezmeticească otomanii, până să înțeleagă cine-i atacă și din ce parte, mulți dintre ei au fost uciși, iar cei care au scăpat s-au pus pe fugă, cu toată încercarea disperată a lui Suleiman Pașa de a-i opri. Până la Dunăre au fost urmăriți de moldoveni, hărțuiți și uciși o mare parte din ei.

Cronicarul polonez Ian Dlugosz, contemporan cu evenimentele:
„Căci toate șirurile dinainte în care în frunte erau și secui au fost zdrobite de turci, și amenința un mare pericol pînă cînd [Ștefan] personal se aruncă în mijlocul turcilor exaltați de bucuria victoriei, și cu puterea minunată a lui Dumnezeu a nimicit toate grupările turcești avînd abia 40.000 de luptători, între care cea mai mare parte erau țărani.”

Același cronicar polon a scris că:

„foarte puțini turci și-au găsit mântuirea prin fugă, căci chiar și aceia care au fugit și au ajuns la Dunăre au fost uciși acolo de moldoveni, care aveau cai mai iuți, sau au fost înecați de valuri. Aproape toți prizonierii turci, afară de cei mai de frunte, au fost trași în țeapă. Cadavrele celor uciși le-a ars, iar câteva grămezi cu oasele lor se văd până astăzi și sînt mărturie veșnică a unei victorii atât de însemnate. Toată oastea lui – Ștefan cel Mare – s-a îmbogățit foarte tare din prada luată de la turci, aur, argint, purpură, cai și alte obiecte prețioase.”

Lupta de la Vaslui, Podul Înalt, a fost o victorie strălucită, care a dus faima domnului în Europa. Papa Sixt al IV-lea, numindu-l principele creștinătății, i-a scris lui Ștefan:

„faptele tale săvârșite până acum cu înțelepciune și vitejie contra turcilor necredincioși, dușmanii noștri, au adus atâta celebritate numeleui tău, încât ești în gura tuturor și ești de către toți foarte mult lăudat.”

Același cronicar polon amintit mai sus, îl numește pe Ștefan un bărbat demn de admirat, la fel ca eroii pe care îi admiră lumea. După părerea acestuia, lui Ștefan ar trebui să i se dea stăpânirea lumii, el să fie conducătorul oștii pe care principii europeni ar trimite-o împotriva otomanilor, deoarece, în timp ce ceilalți principi trândăvesc și își petrec timpul în petreceri sau în lupte mărunte între ei, Ștefan este singurul care a obținut o victorie atât de strălucită împotriva unui dușman care părea de neînvins.

Cronicarul anonim scrie că au fost luate de la turci 40 de steaguri, în timp ce unele surse italiene și austriece indică pierderea de către turci a 45.000 de oameni, a 100 de steaguri, întreaga artilerie și capturarea a 4 comandanți. Cronicarul turc Sa’s ed-Din chiar scrie că armata turcă a pierdut majoritatea oamenilor. Cronicarul Jan Stricovschii indică o cifră totală de 100.000 de morți. Căpeteniile de seamă prinse au fost lăsate în viață, dar au fost trimise ostatici la diferiți principi europeni. Singurul eliberat a fost fiul unei căpetenii, Isac (Sac) pașa.

În „Letopisețul de cînd s-a început, cu voia lui Dumnezeu, Țara Moldovei” (Letopisețul anonim al Moldovei), scris în slavonă în timpul domniilor lui Ștefan cel Mare și a fiului acestuia Bogdan al III-lea, citim despre marea victorie de la Vaslui:

„În anul 6983 [1475] ianuarie 10, marți, a fost război la Vaslui cu puterile turcești și a biruit atunci Ștefan voievod, cu mila lui Dumnezeu și cu ajutorul lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu, care s-a născut din Preacurata Fecioară spre mântuirea noastră. Și le-a dat Dumnezeu pe acele limbi necredincioase în ascuțișul sabiei și au căzut atunci mulțime mare, fără număr și au fost prinși vii mulți, fără număr, care de asemenea au fost tăiați, ci numai pe unul l-au lăsat viu, pe fiul lui Sac pașa.

Și steagurile lor și cu schiptrele cele mari au fost luate, mai mult de 40 de schiptre. Și s-a întors Ștefan voievod cu toți oștenii lui ca un purtător de biruințe în cetatea sa de scaun a Sucevei și i-au ieșit în întâmpinare mitropoliții și preoții, purtând Sfânta Evanghelie în mâini și slujind și lăudând pe Dumnezeu pentru cele ce au fost ca dar de la cel Preaînalt și binecuvântând pe țar: „Să trăiască țarul”.

Și a fost atunci veselie între oameni și la toate domniile dimprejur și la toți creștinii drept-credincioși, căci a biruit domnul limbile păgâne cu mâna robului său, Io Ștefan voievod. Și însuși Ștefan voievod a făcut atunci mare ospăț mitropoliților și vitejilor săi și tuturor boierilor săi, de la mare până la mic. Și a dăruit atunci multe daruri întregii lui oștiri și lăudând pe Dumnezeu pentru cele ce au fost.”

În textul original slavon scrie “Da jive(t) țari”, ceea ce a fost tradus Să trăiască țarul!, cum și este de altfel redat în unele traduceri, în altele apare – împăratul, sau domnul!.

Ștefan a trimis regelui Ungariei și Principelui Poloniei mai multe steaguri din cele capturate de la turci, la fel și Papei de la Roma, ca semn al biruinței de la Vaslui, împreună cu o scrisoare:

„Către coroana ungurească și către toate țările, în care va ajunge această scrisoare, sănătate. Noi, Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, mă închin cu prietenie vouă tuturor cărora le scriu, și vă doresc tot binele, și vă spun domniilor voastre că necredinciosul împărat al turcilor a fost de multă vreme și este încă pierzătorul întregii creștinătăți și, în fiece zi se gândește cum ar putea să supună și să nimicească toată creștinătatea.

De aceea facem cunoscut domniilor voastre că pe la Boboteaza trecută, mai sus numitul turc (adică sultanul Mahomed) a trimis în țara noastră și împotriva noastră o mare oștire în număr de 120.000 de oameni, al cărei căpitan de frunte era Soliman Pașa. Auzind și văzând noi acestea, am luat sabia în mână, am mers împotriva dușmanilor creștinătății, i-am biruit și i-am călcat în picioare și pe toți i-am trecut sub ascuțișul sabiei noastre.”

Ștefan cel Mare nu ezită să ceară ajutor și să-i pună în gardă pe ceilalți principi europeni:

„auzind despre aceasta, păgânul împărat al turcilor își puse în gând să-și răzbune și să vie, în luna lui mai, cu capul său și cu toată puterea sa împotriva noastră și să supună țara noastră, care e poarta creștinătății. Dar dacă această poartă, care e țara noastră, va fi pierdută, atunci toată creștinătatea va fi în mare primejdie.

De aceea ne rugăm de domniile voastre să ne trimiteți pe căpitanii voștri într-ajutor împotriva dușmanilor creștinătății, până mai este vreme, fiindcă Turcul are acum mulți potrivnici, din toate părțile, care stau împotriva lui cu sabia în mână. Iar noi, din partea noastră, făgăduim pe credința noastră și cu jurământul domniei noastre că vom sta în picioare și ne vom lupta până la moarte pentru legea creștinească, noi cu capul nostru. Așa trebuie să faceți și voi, pe mare și pe uscat, după ce cu ajutorul lui Dumnezeu…noi i-am tăiat mâna cea dreaptă.”

Nobilii lituanieini au receptat mesajul lui Ștefan, cerând Principelui Poloniei să trimită ajutor (Lituania și Polonia formau atunci un singur regat), arătând că este mai bine să se lupte pentru apărarea vetrelor moldovenilor, decât pentru ale lor, dar regele polonez nu a luat nici o măsură de a-l sprijini. Matia Corvin, regele Ungariei, și-a asumat meritele, scriind principilor europeni că victoria de la Vaslui a fost obținută de Ștefan, „căpitanul său“.

De asemenea, ca suzeran al Moldovei, a cerut acestora bani pentru a continua războiul. Asfel, papa Sixtus al IV-lea a trimis subsidii regelui Matia, iar domnitorului moldovean i-a trimis vorbe frumoase, deși solii lui Ștefan i-au explicat că acesta nu este supusul regelui Ungariei, ci stăpân deplin al țării și al poporului său.

Vasalitatea lui Ștefan cel Mare față de regele Ungariei a fost de fapt acceptată de acesta într-adevăr în anul 1475, sub presiunea invaziei otomane, dar tratatul de fapt, ascuns sub termenii feudo-vasalici specifici, reprezenta în fapt un tratat de alianță, diferit de cel de vasalitate care exista până la conflictele moldo-ungare din perioada 1461-1467, încheiate cu înfrângerea lui Matia Corvin în Bătălia de la Baia.

La venirea primăverii, nici un principe european nu era pregătit să trimită ajutoare lui Ștefan. Campania de răspuns a lui Mehmed al II-lea pentru pierderea suferită la Vaslui a tatonat terenul prin ocuparea Caffei, cetatea negustorilor genovezi, și a altor cetăți din Crimeea, apoi atacarea Cetății Albe și a Chiliei. A urmat atacarea Mangopului, de unde provenea doamna lui Ștefan, Maria de Mangop, culminând la 27 iulie 1476 cu marea înfruntare de la Valea Albă, Războieni, una din cele mai mari bătălii ale epocii, cu un raport de 12.000 de moldoveni la peste 200.000 de turci, pierdută de moldoveni, dar fără ca Ștefan să fie supus.

 

cititi si:

- Ştefan cel Mare (1433 – 1504)

Bătălia de la Doljeşti (12 aprilie 1457) și Bătălia de la Orbic (14 aprilie 1457)

Bătălia de la Baia (14 – 15 decembrie 1467)

Bătălia de la Lipnic (20 august 1470)

Bătălia de la Soci (7 martie 1471)

Bătălia de la Șcheia (6 martie 1486)

Bătălia de la Codrii Cosminului (26 octombrie 1497)

Sfântul Ierarh Grigorie, episcopul Nyssei (sec. al IV-lea)

foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; ro.orthodoxwiki.orgbasilica.ro

 

Sf. Ier. Grigorie, episcopul Nyssei

Grigore de Nyssa (n. ca. 330/335 – d. după 394) a fost un teolog creștin din secolul al IV-lea, fratele lui Vasile cel Mare, prieten cu Grigore de Nazianz. Cei trei formează în cadrul părinților greci ai Bisericii grupul părinților capadocieni. Grigore de Nyssa este cunoscut prin faptul că în rezolvarea diferitelor probleme de filozofie și teologie a căutat să găsească răspunsuri în armonie cu credința, răspunsuri care în același timp răspundeau cerințelor rațiunii umane.

Sfântul Grigorie al Nissei nu a fost nici un mare administrator al Bisericii și un legislator al vieții monastice ca fratele său, Sfântul Vasile cel Mare († 1 ianuarie), nici un predicator prestigios și un poet ca Sfântul Grigorie de Nazianz († 25 ianuarie). El a luat-o totuși înaintea tuturor Părinților și scriitorilor bisericești din secolul al IV-lea ca fiind cel mai erudit teolog speculativ al timpului, ca mistic și chiar „Părinte al misticii”.

Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 10 ianuarie.

 

Biografie

Sfântul Grigorie al Nissei s-a născut la Cezareea (Capadocia), în anul 335, din părinți creștini. Tatăl său, pe nume Vasile, era originar din provincia Pont, iar mama, Emilia, din Cezarea Capadociei. Din cei 10 copii născuți de Emilia, 5 au îmbrăcat haina monahală, dintre care 3 au ajuns episcopi: Vasile cel Mare, Petru de Sevasta, Grigorie de Nyssa. Bunica Macrina i-a crescut pe copii în duh creştin, împreună cu mama lor, Emilia, şi sora lor, Macrina cea Tânără. 6 persoane din această familie sunt cinstite ca sfinți în Biserica Ortodoxă.

O familie de sfinți

- Sfântul Grigorie de Nyssa;

- Sfânta Macrina cea Bătrână (bunica);

- Sfânta Emilia (mama);

- Sfântul Vasile cel Mare (frate);

- Sfântul Petru de Sevasta (frate);

- Sfânta Macrina cea Tânără (sora).

Sfântul Grigorie al Nissei a făcut parte dintr-o familie numeroasă, dar, spre deosebire de ceilalți nouă frați, el s-a dovedit a fi înclinat spre o viață lumească, voioasă, zgomotoasă: prefera vânătoarea, festivitățile, grupurile vesele în locul studiului și exercițiilor de pietate. Fiind sfătuit de fratele său, sfântul Vasile cel Mare, și de sora sa, sfânta Macrina, a renunțat la modul greșit în care și-a trăit viața.

Sf. Grigorie a studiat în Cezareea Capadociei. A fost căsătorit cu Theosebeia şi se pare că ar fi avut un băiat.

După un anumit timp, în care a predat retorica în școli particulare, a părăsit totul și s-a dus alături de fratele său, care împreună cu prietenul lor Grigore de Nazianz se retraseră în singurătate, pentru a se dedica netulburați studiului operelor lui Origene și ale lui Metodiu din Olimp.

A scris primul tratat despre desăvârșirea creștinească: “De virginitate” (Despre feciorie). După împărțirea Capadociei în două provincii, decisă de împăratul Valens, sfântul Vasile l-a desemnat pe fratele său Grigore pentru sediul episcopal din Nyssa.

 

Grigorie, episcop al Nissei

În anul 371, la vârsta de 35 de ani, Grigorie este ales episcop al Nissei, un târgușor din pustia Cappadociei ce depindea de scaunul mitropolitan al Cezareei, unde era arhiepiscop fratele său, Vasile. Nepriceput în politica și administrația bisericească – ca orice mistic autentic – sfântul devine repede victima mașinațiunilor ereticilor arieni din părțile locului.

Aceștia, profitând de naivitatea și nevinovăția lui, îi încurcă gestiunea financiară a episcopiei, apoi îi înscenează un proces de deturnare de fonduri și obțin depunerea lui din scaunul episcopal în anul 376. Dar doi ani mai târziu, în 378, la moartea împăratului arian Valens, dreptatea este restabilită și Sfântul Grigorie se reîntoarce la Nissa, unde poporul îi face o primire triumfală.

 

„Stâlp al Ortodoxiei”

Totuși, acești ani zbuciumați și mai apoi moartea Sfântului Vasile († 379) au avut darul să-i schimbe viziunea asupra lumii și să facă din el un luptător fervent pentru ideile reformatoare ale fratelui său, al cărui moștenitor spiritual și continuator s-a făcut.

Sf. Grigorie al Nissei s-a opus ereziei ariene și a susținut doctrina identității de substanță a Sf. Treimi la Sinodul al II-lea Ecumenic de la Constantinopol din anul 381.  Astfel, participanții la acest sfânt sinod l-au recomandat ca „stâlp al Ortodoxiei”, iar împăratul Teodosie cel Mare (379-395) l-a impus ca normă de credință adevărată pentru toată lumea creștină.

În anul 394 este prezent la un alt sinod ținut la Constantinopol. Sunt celebre predicile sale în care tălmăcește Sfânta Scriptură și discursurile funebre pentru personalitățile mai de vază din timpul său. Se crede că a murit în anul 395.

 

Învățătura despre îndumnezeire și epectază

Dacă monahismul răsăritean își datorează organizarea Sfântului Vasile, orientarea duhovnicească i-o datorează Sfântului Grigorie, prin scrierile despre îndumnezeire (gr. theosis) și despre epectază (gr. epektasis = întindere, urcuș) – învățături esențiale ale misticii și asceticii ortodoxe, potrivit cărora sufletul, atras fiind de Dumnezeu, este într-o continuă și fără oprire mișcare ascendentă pe scara virtuților către treptele superioare ale plenitudinii harului și până la îndumnezeire.

Acest urcuș (gr. anábasis) este elanul către Dumnezeu pe care erosul dumnezeiesc îl imprimă ca un element dinamic în ființa omului. El presupune o continuă eliberare de patimi (gr. katharsis), o creștere spirituală spre „măsura vârstei deplinătății lui Hristos” (Ef. 4, 13). Simbolul epectazei este Moise, care

nu se oprește deloc din urcușul său, nici nu-și fixează limite la mișcarea sa către înălțimi, ci, odată ce a pus piciorul pe scară, el nu încetează de a urca pe treptele acesteia și continuă mereu să se ridice, deoarece orice treaptă pe care o urcă dă întotdeauna, înaintând, spre una superioară” (Grigorie al Nissei – Viața lui Moise. Tratat de desăvârșire în virtute, Theorie II, 227).

 

Chip și asemănare

În ce constă măreția omului? se întreabă Grigore de Nyssa. Nu în asemănarea lui cu lumea creată, ci în faptul că este făcut după chipul naturii care l-a creat, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Dacă chipul este o însușire “naturală”, asemănarea este rodul libertății și al efortului voinței. Așadar, asemănarea este orientarea și mișcarea de bază a chipului spre perfecțiunea lui Dumnezeu.

Pentru sfântul Grigore, Moise este exemplul cel mai elocvent al voinței de asemănare cu creatorul deoarece nu se oprește deloc în urcușul său, nici nu-și fixează limite în ascensiunea sa către înălțime, ci, o dată ce a pus piciorul pe scară, el nu încetează de a urca treptele acesteia și continuă mereu să urce, deoarece orice treaptă pe care o urcă dă întotdeauna spre o alta. Asemănarea se realizează progresiv prin intermediul stăpânirii și sublimării simțurilor, cunoașterii lui Dumnezeu, ascezei creștine și rugăciunii.

 

Moaștele Sf. Grigorie al Nissei

În România, Biserica „Domnița Bălașa” din București (paraclis patriarhal) păstrează fragmente din moaștele Sf. Grigorie al Nissei. Ele au fost aduse aici în secolul al XIX-lea de către Emanoil Hagi-Moscu, împreună cu Constantin Sturdza și Grigore Brâncoveanu.

 

Scrieri

Scrieri dogmatice

- Contra lui Eunomie

- Răspunsuri la a doua carte a lui Eunomie

- Despre Duhul Sfânt

- Despre Sfânta Treime, și despre dumnezeirea Duhului Sfânt

- Despre „Nu trei Dumnezei”

- Despre credință

Scrieri ascetice și morale

- Despre feciorie

- Despre moartea prematură a copiilor

- Despre pelerinaje

Scrieri filosofice

- Despre facerea omului

- Despre suflet și înviere

- Viața lui Moise

Scrieri apologetice

- Catehismul cel mare

Scrieri oratorice

- Cuvântare funebră despre Meletie

- Despre botezul lui Hristos

Scrisori

- Către Eusebiu

- Cetății Sebastia

- Către Ablabius

- Către Cynegius

- O mărturie

- Către Stagirius

- Unui prieten

- Unui învățăcel în cele clasice

- O invitație

- Către Libanius

- A doua scrisoare către Libanius

- Despre scrierea contra Eunomius

- Bisericii din Nicomidia

- Episcopului din Melitene

- Către avocatul Adelphius

- Către Amfilohie

- Către Eustathia, Ambrosia și Basilissa

- Către Flavian

- Către Olimpiada: Comentariu la Cântarea cântărilor

 

cititi mai mult despre Sf. Ier. Grigorie, episcopul Nyssei si pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.roen.wikipedia.org

Evenimentele Zilei de 10 ianuarie în Istorie

Overall view looking down on the first meeting of the UN Organization’s General Assembly in the Methodist Church’s Central Hall with Clement Attlee speaking from the podium. (January 10, 1946)

foto preluat de pe gettyimages.com
articole preluate de pe cersipamantromanesc.wordpress.comro.wikipedia.orgwww.bunicutavirtuala.com; youtube.com

 

10 ianuarie este a zecea zi a calendarului gregorian.

 

Sărbătorile Zilei de 10 ianuarie

(BOR) Sf. Ier. Grigorie, episcopul Nyssei; †) Sf. Cuv. Antipa de la Calapodești; Sf. Ier. Dometian, episcopul Melitinei.

Sfântul Grigorie, Episcopul Nissei și Cuviosul Dometian, Episcopul Melitenei. Pomenirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la 10 ianuarie - Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) - Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) - foto: doxologia.ro

Sf. Grigorie, Episcopul Nissei și Cuv. Dometian, Episcopul Melitenei - Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Grigorie al Nissei s-a născut la Cezareea (Capadocia), în anul 335, din părinți creștini. Tatăl său, pe nume Vasile, era originar din provincia Pont, iar mama, Emilia, din Cezarea Capadociei.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

(BRU) Sf. Grigore de Nisa, episcop († 394); Sf. Marcian, cuvios († 450); Sf. Domețian, episcop, cuvios († secolul al VI-lea)

(BRC) Sf. Agaton, papă; Sf. Zoe, martiră

 

Astăzi în istorie pentru 10 ianuarie

 

Evenimentele Zilei de 10 ianuarie în Istorie:

- 10 ianuarie 1475 – Bătălia de la Vaslui/Podul Înalt;

- 10 ianuarie 1920 – A fost inaugurată oficial Liga Naţiunilor;

- 10 ianuarie 1946 – Prima Adunare Generală a ONU

 

Anul 49 î.Hr. - Iuliu Cezar traversează Rubiconul, ocupă Roma si il alungă pe Pompeius, declansand razboiul civil.  Primul Triumvirat  format in anul  de Crassus, Pompeius si Cezar, s-a destramat in anul 60 î.Hr., dupa moartea lui Crassus si dupa ce in 52 î.Hr., Senatul Romei  acceptă desemnarea lui Pompei în calitate de  “Consul sine collega” , cu misiunea de a restaura ordinea.

La 7 ianuarie 49 î.Hr., printr-un “senatus consultum ultim”, Cezar este demis din funcții, iar Pompei este însărcinat cu apărarea republicii. Trei zile mai târziu, Cezar a traversat  Rubiconul, raul care reprezenta granița dintre provincia Galia Cisalpina la nord și Italia, la sud, o acțiune interzisa din punct de vedere legal oricărui general al  armatei romane si ocupa Roma dupa ce  Pompeius a fugit  in Grecia declansandu-se astfel razboiul civil.

 

10 ianuarie 236 – A fost ales Papa Fabian ( n. 200 – d.20 ianuarie 250).

Sf. Fabian (n. ? - d. 250, Roma) a fost Papă al Romei în perioada 10 ianuarie 236 - 20 ianuarie 250, martir și sfânt - foto: ro.wikipedia.org

Sf. Fabian (n. ? – d. 250, Roma) a fost Papă al Romei în perioada 10 ianuarie 236 – 20 ianuarie 250, martir și sfânt – foto: ro.wikipedia.org

Este renumit pentru natura miraculoasă a alegerii sale. Se pune ca un porumbel  a coborât pe capul lui, faptul fiind interpretat ca o  alegere  a Duhului Sfant pentru el, ca urmatorul Papa.

 

10 ianuarie 1072 - Conduși de Robert Guiscard, normanzii din Italia cuceresc orasul Palermo de la musulmani, după un atac combinat pe mare și pe uscat; Robert se autointitulează conte de Sicilia.

Robert Guiscard (n. cca. 1015 – d. 17 iulie 1085) a fost un aventurier normand, remarcat în contextul cuceririi de către normanzi a sudului Italiei. Robert s-a născut în familia Hauteville din Normandia și a ajuns duce de Apulia și Calabria între 1057 până la moarte - foto: ro.wikipedia.org

Robert Guiscard – foto: ro.wikipedia.org

Robert Guiscard (n. cca. 1015 – d. 17 iulie 1085), a fost un aventurier normand,care s-a  remarcat în contextul cuceririi de către normanzi a sudului Italiei. S-a născut în familia Hauteville din Normandia și a ajuns duce de Apulia și Calabria în 1057, titlu pe care l-a detinut  până la moarte. Porecla sa, care apare în latina contemporană “Viscardus”, iar în franceza veche “Viscart’, este adeseori redată cu sensurile de “cel Descurcăreț”, “cel Viclean”, “cel Hotărât”, “Vulpea” sau “Nevăstuica”.

 

10 ianuarie 1475 -  A avut loc marea Bătălie de la Podul Înalt, de  langa  Vaslui, in care armata moldoveană și secuiască condusă de domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, a ]nvins oastea otomană condusă de Suleiman Paşa.

Ștefan cel Mare în Bătălia de la Vaslui/Podul Înalt (10 ianuarie 1475) Pictură de Honorius Crețulescu - foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Ștefan cel Mare în Bătălia de la Vaslui/Podul Înalt (10 ianuarie 1475) - Pictură de Honorius Crețulescu – foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Bătălia de la Vaslui, menționată uneori drept Bătălia de la Podul Înalt, a avut loc în data de 10 ianuarie 1475 lângă orașul Vaslui, între armatele aliate creștine moldo-maghiaro-polone sub comanda lui Ștefan cel Mare și oastea otomano-munteană sub conducerea lui Suleiman Pașa.

În pofida diferenței mari de forțe, turcii au suferit o înfrângere zdrobitoare, pierzând (după spusele unor cronicari) o mare parte a armatei. A fost considerată cea mai mare înfrângere a islamului în fața unei armate creștine, Ștefan cel Mare fiind numit eroul creștinătății.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

10 ianuarie 1493 -  S-a născut la Sibiu, Nicolaus Olahus, umanist şi istoric de origine română, arhiepiscop de Esztergom şi guvernator al Ungariei; (d.15.01.1568).

Nicolaus Olahus (n. 10 ianuarie 1493, Sibiu – d. 15 ianuarie 1568, Pojon) a fost un umanist, istoriograf și om politic de origine română care a activat în Regatul Ungariei, ocupând demnitatea de arhiepiscop de Esztergom (în latină Strigonium), regent al Ungariei și apoi guvernator al țării. Tatăl său, Ștefan, era originar din Orăștie. Mama sa, Barbara Huszár, era descendentă din familia lui Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei - foto: ro.wikipedia.org

Nicolaus Olahus – foto: ro.wikipedia.org

Nicolaus Olahus (n. 10 ianuarie 1493, Sibiu – d. 15 ianuarie 1568, Pojon) a fost un umanist, istoriograf și om politic de origine română care a activat în Regatul Ungariei, ocupând demnitatea de arhiepiscop de Esztergom (în latină Strigonium), regent al Ungariei și apoi guvernator al țării. Tatăl său, Ștefan, era originar din Orăștie. Mama sa, Barbara Huszár, era descendentă din familia lui Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei

În 1562, Nicolaus Olahus a fost creat cardinal al Bisericii Catolice de către papa Pius al IV-lea. De numele lui se leagă Academia Iezuită din Nagyszombat (1554), considerată de unii ca fiind prima universitate din Regatul Ungariei. În calitate de umanist și cărturar, Olahus a întreținut o vastă corespondență cu capetele luminate ale epocii, câștigând simpatia și recunoașterea lui Erasmus din Rotterdam.

Lucrările sale cele mai importante, “Hungaria și Attila”, redactate  se pare în perioada șederii sale în Olanda, oferă prețioase informații cu privire la topografia și istoria Ungariei și în special a Transilvaniei.

 

10 ianuarie 1545 - S-a tipărit, la Târgoviște, “Molitvelnicul” lui Dimitrie Liubavici și se reia activitatea tipografică în Transilvania.

Molitvelnicul lui Dimitrie Liubavici (10 ianuarie 1545, Targoviste) foto preluat de pe www.crestinortodox.ro

Molitvelnicul lui Dimitrie Liubavici (10 ianuarie 1545, Targoviste) foto preluat de pe www.crestinortodox.ro

Pe 10 ianuarie 1545, se tipareste, la Targoviste, „Molitvelnicul” lui Dimitrie Liubavici. Dupa numai 38 de ani de la inventarea tiparului de catre germanul Johannes Gensfleisch, cunoscut si sub numele de Gutenberg († 1468), calugarul Macarie tiparea primele carti de cult in Tara Romaneasca. Lui Macarie i-au urmat Dimitrie Liubavici si Filip Moldoveanul.

Molitfelnicul” cuprinde toate rugaciunile (molitfele) cerute de nevoile vietii spirituale ale crestinului, incepand cu nasterea lui si pana la moarte. Astfel, gasim in aceasta carte: Sfintele Taine (Botezul, Mirungerea, Marturisirea, Impartasania, Maslul, Cununia, Preotia); ierurgiile (Sfestania, Inmormantarea etc.) precum si multiple rugaciuni necesare crestinilor: dezlegari de pacate, de blesteme, de invrajbiri, la inceperea temeliei casei, pentru sfintirea fantanii la inceputul semanatului, pentru epidemii, pentru ploaie, pentru cei care calatoresc, rugaciuni din timpul postului, rugaciuni de dimineata, peste zi si seara, pentru parinti, pentru copii etc.
articol preluat de pe www.crestinortodox.ro

 

10 ianuarie 1661 - Nicolae Milescu a tradus, din grecește, “Carte cu multe întrebări foarte de folos pentru multe trebi ale credinței noastre“.

„Carte cu multe întrebări foarte de folos pentru multe trebi ale credinței noastre tălmăcită de Nicolae Spăt de pre limba grecească pre limba noastră proastă rumunească, întru trecutul anilor de la Hristos 1661, în luna lui ghen, 10 dni." - foto preluat de pe tiparituriromanesti.wordpress.com

„Carte cu multe întrebări foarte de folos pentru multe trebi ale credinței noastre” – foto preluat de pe tiparituriromanesti.wordpress.com

„Carte cu multe întrebări foarte de folos pentru multe trebi ale credinței” noastre tălmăcită de Nicolae Spăt de pre limba grecească pre limba noastră proastă rumunească, întru trecutul anilor de la Hristos 1661, în luna lui ghen, 10 dni.

Întrebări pentru dumnezeire: Ce iaste Dumnezeu?

Răspuns: Dumnezeu iaste duh fără de trup, nevăzut și necunoscut; și iarăși, Dumnezeu iaste fire necunoscută, ochiu neadormit, gând neîncetat; și iarăși, Dumnezeu iaste pricina, adecă făcătoare a toată lumea văzută și nevăzută.
cititi mai mult pe tiparituriromanesti.wordpress.com

 

10 ianuarie 1717 - Încercarea eșuată a unui detașament austriac de a-l lua prizonier pe domnul Moldovei, Mihai Racoviță.

Mihai Ion Racoviță (cca. 1660 – iulie 1744) a fost domn în Moldova de trei ori: septembrie 1703 - 23 februarie 1705, 31 iulie 1707 - 28 octombrie 1709 și 5 ianuarie 1716 - octombrie 1726 și de două ori în Țara Românească: 17 octombrie 1730 - 24 octombrie 1731[1] și septembrie 1741 - iulie 1744 - foto preluat de pe familypedia.wikia.org

Mihai Racoviță – foto preluat de pe familypedia.wikia.org

Mihai Racoviță (cca. 1660 – iulie 1744), boier din țară din sânge Cantacuzinesc, a fost domn în Moldova de trei ori: septembrie 1703–23 februarie 1705; 31 iulie 1707–28 octombrie 1709 și 5 ianuarie 1716–octombrie 1726 și de două ori în Țara Românească: 17 octombrie 1730–24 octombrie 1731 și septembrie 1741–iulie 1744. A fost numit în a doua domnie din cauza războiului austro–turc (1716–1718), turcii fiind convinși că el era dușmanul nemților.

Un detașament austriac, cu susținerea unei părți din nobilimea moldovenească, a întreprins o tentativă de lovitură de stat, cu intenția de a lua în captivitate pe Mihai Racoviță. Domnul a chemat în ajutor tătarii, care l-au ajutat să reziste acestui atac (dar plecând înapoi, au devastat țara) i-a înfrânt, l-a decapitat pe căpitanul Ferentz și i-a ucis pe moldovenii trădători.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

10 ianuarie 1769 - S-a născut Michel Ney, general și mareșal francez (d. 1815)

Michel Ney (n. 10 ianuarie 1769 - d. 7 decembrie 1815), duce de Elchingen, prinţ de Moscova, a fost un general, mareşal şi pair al Franţei, care s-a remarcat în mod deosebit timpul războaielor napoleoniene - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Michel Ney – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Michel Ney (n. 10 ianuarie 1769 — d. 7 decembrie 1815), duce de Elchingen, prinț de Moscova, a fost un general, mareșal și pair al Franței, care s-a remarcat în mod deosebit timpul războaielor napoleoniene. Soldat deosebit de curajos, Ney a participat la majoritatea campaniilor napoleoniene, a luptat cu bravură la Bătălia de la Waterloo, sfârșind prin a fi condamnat și executat de represiunea regalistă franceză.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

10 ianuarie 1778 - A decedat marele botanist suedez  Carl Linne (n.23 mai 1707).

Carl Linné, născut Carolus Linnaeus, cunoscut după înnobilare drept Sunet Carl von Linné (n. 23 mai 1707 – d. 10 ianuarie 1778), a fost un botanist, medic și zoolog suedez.[R 1] Este considerat părintele taxonomiei și tatăl ecologiei moderne. Abrevierea numelui său în cărți științifice este L.. In imagine: Carl von Linné - portret de Alexander Roslin, 1775 - Expus la Academia Regală Suedeză de Științe - foto: en.wikipedia.org

 Carl von Linné
- portret de Alexander Roslin, 1775 -
Expus la Academia Regală Suedeză de Științe – foto: en.wikipedia.org

Este considerat părintele taxonomiei. In cartea sa „Systema naturae” apare în 1735. În această lucrare Linné clasifică omul  în ordinul primatelor. El îl denumește Homo sapiens și îl așază alături de antropomorfe, fără a gândi la originea lor comună (Linné era fixist). În ordinul primate Linné introduce două specii.

Una dintre specii este omul (denumit, conform nomenclaturii binare, Homo sapiens), iar a doua este reprezentată de antropomorfe, numite Homo silvestris. Oamenii erau  clasificați apoi în patru rase. Fiecare rasă are trăsături diferite și temperamente diferite. Aceste patru rase stabilite de Linné sunt: Homo europeus, Homo americanus, Homo asiaticus și Homo africanus.

 

10 ianuarie 1799 -  S-a născut Petrache Poenaru, revoluționar pașoptist, unul dintre organizatorii învățământului național (d. 1875)

Petrache Poenaru (n. 10 ianuarie 1799, Benești, județul Vâlcea - d. 2 octombrie 1875, București) a fost un pedagog, inventator, inginer și matematician român, membru al Academiei Române - in imagine: Petrache Poenaru - portret de Constantin Lecca - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Petrache Poenaru – portret de Constantin Lecca – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Petrache Poenaru (n. 10 ianuarie 1799, Benești, județul Vâlcea – d. 2 octombrie 1875, București) a fost un pedagog, inventator, inginer și matematician român, membru al Academiei Române. Petrache Poenaru, plecă la rugămințile lui Tudor Vladimirescu să studieze la Viena, iar apoi la Paris, unde studiază filologia și politehnica, devenind absolvent al Școlii Politehnice din Paris.

În timpul studiilor brevetează primul toc rezervor din lume, mai întâi la Viena, apoi la Paris (brevet 3208, din 25 mai 1827), cu titlul Condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală (plume portable sans fin, qui s’alimente elle-même avec de l’encre).
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

10 ianuarie 1809/1810 - Napoleon Bonaparte a divorțat de prima lui soție Joséphine.

The Divorce of the Empress Josephine in 1809 by Henri Frédéric Schopin - foto preluat de pe en.wikipedia.org

The Divorce of the Empress Josephine in 1809 by Henri Frédéric Schopin – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Femeia pe care Napoleon a iubit-o cel mai mult, după propria mărturisire, este prima lui soție, Josefina. Josefina fusese în trecut căsătorită cu Alexandre Beauharnais, dar acesta a murit în timpul Revoluției Franceze. Josefina era acum văduvă. Napoleon s-a îndrăgostit de ea și la scurt timp s-au căsătorit.

La început Josefina era infidelă soțului, printre cei mai cunoscuți amanți ai ei numărându-se și ofițerul Hippolite Charles. Napoleon a început și el sa aibă numeroase aventuri. În timpul campaniei din Polonia a cunoscut-o pe tânăra Maria Walewska, de care s-a îndrăgostit.

Maria i-a dăruit un copil, faimosul Alexandru Walevski de mai târziu. Din cauză că Josefina era sterilă în anul 1809, Napoleon a fost nevoit să se despartă de ea. S-a recăsătorit cu Maria-Luiza, arhiducesă de Austria. Au avut un singur copil, Napoleon Charles Joseph Francois, care a murit fără să domnească vreodată.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

10 ianuarie 1839 -  Gheorghe Asachi publică la Iasi, în tipografia publicatiei Albina Româneasca, lucrarea “Atlas românesc geografic”, format din 8 hărți, primul de acest gen în literatura de specialitate. Cuprinzând opt hărți, lucrarea, realizată în tipografia Albinei Românești din Iași, a fost practic prima publicație de acest gen din literatura de specialitate de pe teritoriul românesc. Harta fizică și politică a Europei, Emisferele pămîntului șisistema soarelui cu a sale planete după cele mai noi hărți, Harta generală a Asiei, Harta generală a Americii, Hartagenerală a Africii, Harta generală a Australiei, Globul pămîntesc, Hărțile Moldovei și ale Țării Românești sunt cele opt hărți care au fost întocmite de Gheorghe Asachi cu ajutorul fiilor săi Dumitru și Alexandru.

 

10 ianuarie 1862 - A decedat inventatorul  american Samuel Colt, constructor al revolverului care îi poartă numele (n.1814).

 

10 ianuarie 1863 -  La Londra s-a dat în folosință linia de cale ferată metropolitană între stațiile Paddington și Farringdon Street, prima linie a metroului londonez.

The Metropolitan Railway opened using GWR broad gauge locomotives - foto preluat de pe en.wikipedia.org

The Metropolitan Railway opened using GWR broad gauge locomotives – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Istoria metroului londonez începe cu Metropolitan Railway, prima cale ferată subterană pentru transport de pasageri din lume. Metropolitan Railway a început să funcționeze la 10 ianuarie 1863 între stațiile Paddington și Farringdon. Linia s-a extins treptat, ajungând ca în 1880 să transporte peste 40 de milioane de călători anual. Metropolitan Railway a evoluat în ceea ce azi este cunoscută drept Metropolitan line.

Imediat după inaugurarea Metropolitan Railway s-a trecut la construcția altor linii, care azi formează District Line și Hammersmith & City Line. În 1884 s-a încheiat și construcția “cercului” care ocolește zona centrală a Londrei, astăzi Circle Line.

London Underground - Passengers wait to board a tube train in 1906 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

London Underground – Passengers wait to board a tube train in 1906 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Tunelele acestei linii au fost construite prin săparea de șanțuri la suprafață și acoperirea acestora; ca urmare se află la mică adâncime. Datorită avansului tehnic, în anii 1880 s-a putut trece la săparea tunelelor de adâncime mare, așa numitele “tuburi”. Prima asemenea linie, City & South London railway, s-a deschis în 1890. Astăzi, aceasta este parte din Northern Line. Au mai urmat și alte linii în anii următori.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

10 ianuarie 1863 - S-a născut Gheorghe Kernbach, poet, publicist (d. 1909)

Gheorghe Kernbach (Gheorghe din Moldova, n. 10 ianuarie 1863, Botoșani – d. 20 septembrie 1909) a fost un poet, publicist român. A absolvit Facultatea de Drept a Universității București în 1884 și a studiat Statistica la Roma. A fost magistrat, redactor-șef la Liberalul (Iași) și prefect al județelor Botoșani și Iași.

A debutat literar în Revista nouă a lui B.P. Hasdeu. A fost redactor la ziarul Albina din Botoșani, iar în 1884 a scos, împreună cu alți prieteni, revista Emanciparea. A colaborat la Contemporanul, Lumea ilustrată, Viața românească, etc. A fost căsătorit cu Ana Conta-Kernbach, sora poetului Vasile Conta. Din scrierile sale: Poezii, Expoziția jubiliară, Scântei. A semnat împreună cu G. Ibrăileanu, G. Topîrceanu și C. Stere, cu pseudonimul colectiv P. Nicanor & Co.
cititi mai mult pe luceafarul.net

 

10 ianuarie 1864 - S-a născut Marele Duce Petru Nicolaevici al Rusiei (d. 1931)

Marele Duce Petru Nicolaevici al Rusiei (10 ianuarie 1864 – 17 ianuarie 1931) a fost membru al familiei imperiale ruse - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Marele Duce Petru Nicolaevici al Rusiei – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Marele Duce Petru Nicolaevici al Rusiei (10 ianuarie 1864 – 17 ianuarie 1931) a fost membru al familiei imperiale ruse. Marele Duce Petru Nicolaevici a fost al doilea fiu al Marelui Duce Nicolai Nicolaevici al Rusiei și a Ducesei Alexandra de Oldenburg. S-a născut la Sankt Petersburg. Confor tradiției urmate de Marii Duci (titlul era aplicat tuturor fiilor și nepoților împăratului Rusiei), Marele Duce Petru a servit în armata rusă ca locotenet general.

La 26 iulie 1889, s-a căsătorit cu Prințesa Milica de Muntenegru (1866 – 1951), fiica regelui Nicolae I de Muntenegru (1841 – 1921). Marele Duce și Ducesa au avut patru copii:

- Prințesa Marina Petrovna (1892 – 1981)

- Prințul Roman Petrovici (1896 – 1978)

- Prințesa Nadejda Petrovna (1898 – 1988)

- Prințesa Sofia Petrovna (3 martie 1898 – 3 martie 1898)

În urma Revoluției ruse din 1917, cuplul a părăsit Rusia pentru sudul Franței. Aici, Marele Duce Petru Nicolaievici a murit la Cap d’Antibes la 17 iunie 1931. Soția sa a murit la Alexandria, Egipt în septembrie 1951.

 

10 ianuarie 1869 - S-a născut Valeriu Braniste, publicist și om politic român, membru de onoare al Academiei Române (d. 1928).

Valeriu Braniște (n. 10 ianuarie 1869, Cincu, comitatul Făgăraș - d. 1 ianuarie 1928, Lugoj) a fost un publicist și om politic român, membru de onoare al Academiei Române - foto: ro.wikipedia.org

Valeriu Braniște – foto: ro.wikipedia.org

Valeriu Braniște (n. 10 ianuarie 1869, Cincu Mare – d. 1 ianuarie 1928, Lugoj, România) a fost un publicist și om politic român, membru de onoare al Academiei Române. A urmat Facultatea de litere și filozofie la Budapesta și Viena (1887–1891). A fost licențiat în limba și literatura maghiară și limba germană. A susținut doctoratul în Filosofie la Budapesta în 1891, cu o teză despre Andrei Mureșanu, în limba maghiară.

În prealabil, în iunie 1891 a obținut absolutorium (licența) cu teza în limba și literatură maghiară: Traducătorii maghiari ai lui Schiller. În primii ani a fost profesor la Gimnaziul Superior Ortodox Român din Brașov, apoi, redactor la publicații ale vremii: Tribuna din Sibiu, Dreptatea din Timișoara, Drapelul din Lugoj, Patria din Bucovina.

Într-o serie de articole a sfidat codul penal maghiar, pentru a susține cauza națională a românilor. Din aceste motive a fost târât prin numeroase procese de presă, a fost deținut în închisorile de la Seghedin (1893; 1918) și Vaț până în iunie 1896. A plecat în Bucovina, unde a realizat o intensă activitate în interesul luptei românilor pentru drepturi naționale.

A înființat la Cernăuți gazeta Patria, dar tactica sa s-a schimbat: nu a mai apărut în gazetă nici ca director, nici ca editor sau redactor, pentru a nu atrage suspiciunile autorităților. În realitate, el a fost cel care a condus-o, a redactat-o propriu-zis, dar sub pseudonim. A fost membru marcant al Partidului Național Radical Român (1897). Între 1918–1920 a făcut parte din Consiliul Dirigent al Transilvaniei, cu sediul la Sibiu.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

10 ianuarie 1880 -  În România, gruparea liberală în frunte cu Gheorghe Vernescu (Liberalii sinceri), de orientare politică conservatoare, au părăsit rândurile Partidul Liberal şi au înființat Partidul Liberalilor Sinceri.

George D. Vernescu (n. 1 iulie 1829, Bucureşti - d. 3 iulie 1900, Bucureşti) a fost un jurist şi om politic român. De-a lungul timpului a ocupat funcţii precum cele de ministru de finanţe şi de interne al României - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

George D. Vernescu (n. 1 iulie 1829, Bucureşti – d. 3 iulie 1900, Bucureşti) a fost un jurist şi om politic român. De-a lungul timpului a ocupat funcţii precum cele de ministru de finanţe şi de interne al României – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Cooptat, ca ministru de Interne, în primul dintre cabinetele conduse de I.C. Brătianu, Gheorghe Vernescu avea să intre, în scurtă vreme, în contradicție cu primul ministru, ieșind din guvern la începutul anului 1877. În anul următor a întemeiat ziarul Binele public, care a reprezentat interesele sale politice, pentru ca, la 10/22 ianuarie 1880 să formeze Partidul Liberalilor Sinceri.

Gruparea liberală în frunte cu Gheorghe Vernescu, de orientare politică moderată, în care se mai aflau V. Boerescu, N. Ionescu (liderul fracționiștilor ieșeni), D. Gianni, a părăsit Partidul Liberal, constituindu-se ca grupare politică de sine stătătoare. Noul partid s-a manifestat ca o formațiune politică de opoziție față de guvernul liberal în general și față de I.C. Brătianu, în special.

Cu timpul, Partidul Liberalilor Sinceri s-a apropiat din ce în ce mai mult de zona conservatoare (grație și relațiilor apropiate dintre Gheorghe Vernescu și Lascăr Catargiu), sfârșind prin a se contopi cu Partidul Conservator. Noua formațiune politică rezultată (în primăvara lui 1884) avea să poarte numele, mai mult decât bizar, de Partidul Liberal Conservator.

 

10 ianuarie 1883 - S-a născut (29 decembrie/10 ianuarie), prozatorul si dramaturgul rus Alxei Tolstoi (d. 23 februarie 1945).

Aleksei Nikolaevici Tolstoi (n. 29 decembrie 1883, Pugaciov - d. 23 februarie 1945, Moscova) a fost un scriitor rus care a abordat multe genuri, dar care s-a specializat în literatură SF și romane istorice - foto: ro.wikipedia.org

Aleksei Nikolaevici Tolstoi - foto: ro.wikipedia.org

A abordat numeroase genuri, dar  s-a specializat în romane istorice si literatura SF. S-a născut în familia unuia dintre membrii sărăciți ai familiei conților Tolstoi. Tatăl lui, contele Nicolai Aleksandrovici Tolstoi, era un husar pensionat și proprietar de pământuri; mama sa, Aleksandra Leonievna Bostrom (născută Turghenieva, cunoscută și cu numele Aleksandra Tolstoi) era scriitoare de literatură pentru copii.

A părăsit Rusia în 1917, în timpul revoluției bolșevice, și a emigrat în Europa Occidentală. În 1923 a revenit în țară și a acceptat regimul sovietic, devenind unul dintre cei mai populari scriitori și susținător de nădejde al partidului comunist. A scris povestiri în care îl elogia pe Stalin.

Este considerat ca fiind autorul unora dintre primele și cele mai bune povestiri științifico-fantastice în limba rusa. Romanele Aelita (1923) despre o călătorie spre Marte și Hiperboloidul inginerului Garin    (1927) s-au bucurat de popularitate imensă. Mai multe filme făcute în URSS  se bazează pe romane scrise de Alexei Tolstoi.

 

10 ianuarie 1893 - A avut loc căsătoria dintre Principele Ferdinand și Principesa Maria.

Oficierea căsătoriei dintre Principele Ferdinand şi Principesa Maria, la castelul Sigmaringen în Germania (29 decembrie 1892/10 ianuarie 1893) - foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Oficierea căsătoriei dintre Principele Ferdinand şi Principesa Maria, la castelul Sigmaringen în Germania (29 decembrie 1892/10 ianuarie 1893) – foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Principele moștenitor al tronului Regatului României, Ferdinand de Hohenzollern- Sigmaringen, s-a căsătorit cu Principesa Maria, fiica Ducelui Alfred de Edinburgh-Coburg și a Marii Ducese Maria a Rusiei, la castelul Sigmaringen în Germania (29 decembrie 1892/10 ianuarie 1893). Ferdinand și Maria s-au cunoscut la castelul Wilhemshohe, unde fusese în prizonierat împăratul Napoleon al lll-lea dupa capitularea de la Sedan.

Oficierea căsătoriei dintre Principele Ferdinand şi Principesa Maria, la castelul Sigmaringen în Germania (29 decembrie 1892/10 ianuarie 1893) - foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Principele Ferdinand şi Principesa Maria - foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Ferdinand, ca ofițer prusac, participa aici la un banchetul dat de kaiser la încheierea manevrelor militare. Adolescenta Maria, invitată din Anglia, a stat alături de prințul Ferdinand. Logodna celor doi a avut loc la Postdam, organizată cu fast de Kaiserul Wilhem. Au avut loc trei ceremonii: o căsătorie civilă, una protestantă pentru Maria, alta catolică pentru Ferdinand.Mireasa avea 17 ani, mirele 27 de ani. Luna de miere au petrecut-o într-un castel din munții Bavariei, într-un peisaj romantic acoperit de zăpadă.

Principele Ferdinand şi Principesa Maria - foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Principele Ferdinand şi Principesa Maria – foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

 

10 ianuarie 1896 - S-a născut Alexandru Busuioceanu, eseist, poet și traducător român (d. 1961)

Alexandru Busuioceanu (n. 1896 – d. 1961, Madrid) a fost un critic de artă, critic literar, diplomat, eseist, istoric, pedagog, poet, scriitor și traducător român, care a trăit în Spania începând cu anul 1942, apoi de-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial și până la moartea sa. A fost bursier al Școlii române din Roma între anii 1923-1925 - foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Alexandru Busuioceanu – foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Alexandru Busuioceanu (n. 1896 – d. 1961, Madrid) a fost un critic de artă, critic literar, diplomat, eseist, istoric, pedagog, poet, scriitor și traducător român, care a trăit în Spania începând cu anul 1942, apoi de-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial și până la moartea sa. A fost bursier al Școlii române din Roma între anii 1923-1925. Opera lui este vastă și cuprinde domenii ale cunoașterii umane foarte diferite.

Începuturile sale literare sunt în poezie, la care a adăugat treptat eseuri, studii literare, studii critice de literatură și arte plastice, prezentări de programe muzicale pentru concertele filarmonicii, cronici literare și de arte plastice, prezentări de artiști plastici și scriitori români, respectiv, mai târziu, de artiști plastici și scriitori spanioli.

Ca traducător, a tradus în română și spaniolă din mari poeți ai literaturii universale. A dus o activitate neobosită de cercetare și promovare culturală a valorilor românești în Spania. A înființat o Catedră de limbă și literatură română la Universitatea Madrid, al cărui titular a fost până la moarte, a înființat Institutul Român de Cultură din Madrid, a obținut introducerea obligatorie a studierii limbii și literaturii române în șapte universități spaniole și publicarea traducerilor din mari scriitori români, așa cum ar fi Liviu Rebreanu, de pildă.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

10 ianuarie 1898 - S-a născut Serghei Eisenstein, celebru regizor de film din Rusia, autorul filmului “Cuirasatul Potiomkin”, considerat unul din cele mai bune filme din istoria cinematografiei  universale (n.Riga, 10/22 ianuarie).

Serghei Mihailovici Eisenstein (n. 23 ianuarie 1898 — d. 11 februarie 1948) a fost un cineast rus care a revoluționat cinematografia de la începutul secolului al XX-lea prin teoria sa a montajului, pe care a concretizat-o în filme, dintre care Crucișătorul Potemkin este cel mai cunoscut - in imagine: Eisenstein in St. Petersburg, 1910s - foto: ro.wikipedia.org

Eisenstein in St. Petersburg, 1910s – foto: ro.wikipedia.org

Serghei Mihailovici Eisenstein (n. 23 ianuarie 1898 — d. 11 februarie 1948) a fost un cineast rus care a revoluționat cinematografia de la începutul secolului al XX-lea prin teoria sa a montajului, pe care a concretizat-o în filme, dintre care Crucișătorul Potemkin este cel mai cunoscut.

 

10 ianuarie 1906 -  S-a  născut la Tulcea, marele matematician român, Grigore Moisil, profesor universitar unul dintre promotorii introducerii tehnicii de calcul în tara noastra, membru al Academiei Române.

Grigore Constantin Moisil (n. 10 ianuarie 1906, Tulcea - d. 21 mai 1973, Ottawa, Canada) a fost un matematician român, considerat părintele informaticii românești cu invenția de circuite electronice tristabile - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Grigore Constantin Moisil – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Grigore Constantin Moisil (n. 10 ianuarie 1906, Tulcea, România – d. 21 mai 1973, Ottawa, Canada) a fost un matematician român, considerat părintele informaticii românești în urma inventării circuitelor electronice tristabile, și datorită contribuțiilor sale în pregătirea profesională a primilor informaticieni din România.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

10 ianuarie 1913 - S-a născut Ion Moldoveanu, poet român (d. 1939)

Ion Moldoveanu (n. 10 ianuarie 1913, Lechința, Bistrița-Năsăud – d. 17 mai 1939, Săvădisla, Cluj) a fost un poet român - foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Ion Moldoveanu – foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Ion Moldoveanu (n. 10 ianuarie 1913, Lechința, Bistrița-Năsăud – d. 17 mai 1939, Săvădisla, Cluj) a fost un poet român. A absolvit Școala Normală de învățători din Cluj. A debutat în revista Hyperion cu poeziile Cărăruie, cărăruie și Lacrimi (1925). După absolvire a fost învățător în Așchileu Mare, Vișinelu, Sălcuța și Luna de Sus.

A colaborat frecvent, cu note, recenzii, articole și poeme la Hyperion, Freamătul școalei, Vatra, Eu și Europa, Lanuri, Gând românesc, Symposion, Națiunea română. Ă-au apărut poezii în Antologia învățătorilor în literatură, întocmită de B. Jordan (1938) și în antologia Poeți tineri ardeleni de E. Giurgiuca (1940). A fost autor al unui singur volum de versuri, Sbor peste ape (1939)

 

10 ianuarie 1918 - Delegația sașilor la Consiliului Dirigent din Sibiu. În data de 28 decembrie 1918/10 ianuarie 1919, o delegație săsească a transmis Consiliului Dirigent din Sibiu adeziunea sașilor la actul unirii Transilvaniei cu România

 

 10 ianuarie 1920 – A luat naştere  oficial Liga Natiunilor, odată cu intrarea în vigoare a Convenţiei Ligii Naţiunilor, dupa ratificarea acesteia in 1919 de 42 de state. România este membru fondator.

foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

În 10 ianuarie 1920, lua ființă la Paris Liga Națiunilor, prima organizație cu vocație de universalitate, numărând 44 de state fondatoare, între care și România, care avea drept scop să promoveze dezarmarea și să prevină declanșarea unor noi războaie. Liga avea mai multe structuri, printre care Adunarea Generală, Consiliul și Secretariatul Permanent.

De asemenea, a coordonat mai multe organisme internaționale, printre care Comisia pentru Dezarmare sau Organizația Internațională a Muncii. Societatea a ținut prima întâlnire a consiliului la Paris, pe 16 ianuarie 1920, la șase zile după intrarea în vigoare a Tratatului de la Versailles.

În noiembrie, sediul central al Societății s-a mutat la Geneva, localitate în care s-a desfășurat, la 15 noiembrie 1920, prima Adunare Generală, cu reprezentanți din 41 de state. Liga Naţiunilor încetează să funcţioneze odată cu declanşarea celui de-al doilea război mondial, oficial, hotărîrea de autodizolvare fiind adoptată după intrarea în vigoare a Cartei Naţiunilor Unite, la 18.04.1946.

 

10 ianuarie 1920 - S-a născut Alexandru Cerna-Rădulescu, poet, eseist și traducător român. (d. 1990)

Alexandru Cerna-Rădulescu (n. 10 ianuarie 1920, Stănești, județul Vâlcea – d. 21 august 1990, București) a fost un poet, eseist și traducător român. A făcut studii universitare de drept, litere și filosofie, întrerupte din cauza războiului. A lucrat în presă, începând concomitent în Cuget clar și Azi (1930). A fost secretar de redacție și redactor al paginii culturale a ziarului Ordinea, secretar de redacție la Viața (director Liviu Rebreanu), șef de presă al Teatrului Cărăbuș.

A fost cofondator al revistei Albatros, alături de Sergiu Filerot, Geo Dumitrescu, Virgil Ierunca ș.a. (suspectată de filo-comunism de regimul antonescian și suprimată după 6–7 numere). A fondat și condus revistele România viitoare (desființată de cenzura militară), Arta liberă, Tribuna Transilvaniei, și Tribuna românească. A fost trimis pe front.

După război a fost secretar de redacție al revistelor Biserica Ortodoxă Română și Ortodoxia, colaborator apropiat al patriarhului Justinian Marina, consilier de presă patriarhal. A fost reținut în noiembrie 1949, acuzat că ar fi dușman al regimului comunist și eliberat la intervenția patriarhului. Ulterior a fost secretar general de redacție al revistei România literară, a făcut parte din colegiul redacțional al revistelor culturale Argeș și Oltul din Slatina, a publicat articole, cronici teatrale și poezii.

A debutat literar cu placheta de versuri Încrustări p-un strop de rouă (1934), urmată de Sunt țăran, Spionaj și trădare înumbra crucii, Legături politice și religioase româno-ruse, Arbori din țara promisă, Înainte de proverbe, Ultima invazie, etc. A tradus comediile lui Ariosto și poemele lui Baudelaire.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

10 ianuarie 1929 - A încetat din viață Petru Th. Missir, jurist, critic literar, publicist român. (n. 1856)

Petru Th. Missir (n. 8 octombrie 1856, Roman - d. 10 ianuarie 1929, Bucureşti) a fost un jurist, critic literar, publicist român, descendent al unei cunoscute şi ramificate familii armeneşti, membru de onoare al Academiei Române - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Petru Th. Missir – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Petru Th. Missir (n. 8 octombrie 1856, Roman – d. 10 ianuarie 1929, Bucureşti) a fost un jurist, critic literar, publicist român, descendent al unei cunoscute şi ramificate familii armeneşti, membru de onoare al Academiei Române.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

10 ianuarie 1932 - S-a născut Eugen Agrigoroaiei, prozator și folclorist român (d. 1992)

Eugen Agrigoroaiei (n. 10 ianuarie 1932, Bălți, Basarabia – d. 26 februarie 1992, Iași), a fost un prozator și folclorist român - foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Eugen Agrigoroaiei – foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Eugen Agrigoroaiei (n. 10 ianuarie 1932, Bălți, Basarabia – d. 26 februarie 1992, Iași), a fost un prozator, poet, publicist, folclorist, muzeograf și etnolog român. A absolvit Facultatea de Filologie-Istorie din Iași (1957), fiind diplomat universitar în limba și literatura română. A fost profesor, bibliograf, muzeograf, lector la Direcția presei din Iași.

A debutat în Iașul nou (1954). A colaborat la Iașul literar, Cronica, Alma Mater, etc. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Iași (1954). Pornind de la etosul popular, a scris basmul în versuri Ultimul Făt Frumos (1969) și Fabule și întâmplări (1972). Principala sa contribuție ca folclorist, a fost volumul Țara uitatelor constelații. Folclorarhaic românesc (1981). A dramatizat basmul Moștenirea fermecată. I-au rămas încă nepublicate studii de literatură populară și etnografie, versuri, traduceri.

 

10 ianuarie 1936 - S-a născut Robert Wilson, fizician american, laureat al Premiului Nobel.

 

10 ianuarie 1937 - S-a născut Maria Ioniță, Poetă, prozatoare română.

Maria Ioniță (n.10 ianuarie 1937, Cojocna, Cluj) este o poetă, prozatoare, autoare de literatură pentru copii, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A urmat Facultatea de Filologie-Istorie Cluj. Debutul absolut a avut loc în Făclia. Dintre volumele sale: Flori din Apuseni (folclor poetic din zona Someșului Mic), Podul de piatră s-a dărîmat, Cartea Vâlvelor (culegere de folclor), Legende din Țaramoților, Calea Domniței, Drumul Urieșilor, Zânele din Cetatea Ghiurbercului, Versuri, De unde se adapă curcubeul, Drumul Apei, Spinii de pe Dealul de Lut, Curg norii pe sus, Strada Fericirii, etc.

 

10 ianuarie 1938 - În România, a avut loc unirea grupărilor liberale conduse de Dinu şi Gheorghe Brătianu.

În 1930, nemulțumit de politica PNL, care se opunea întoarcerii în țară a viitorului rege Carol al II-lea, Gheorghe I. Brătianu, care era unul din susținătorii lui Carol, a creat gruparea liberală dizidentă PNL Gheorghe Brătianu (Georgist). A fost exclus din PNL împreună cu o serie de personalități marcante ale culturii și politicii românești interbelice, precum Ștefan Ciobanu, Constantin C. Giurescu, P.P. Panaitescu, Simion Mehedinți, Arthur Văitoianu, Mihai Antonescu, etc. În plină dictatură carlistă, s-a realizat fuziunea celor două grupări ale PNL, ceea ce a însemnat și diminuarea poziției grupării lui Tătărescu și întărirea forțelor care luptau împotriva tendințelor autoritare ale regelui.

 

10 ianuarie 1943 – A avut loc întâlnirea Hitler – Antonescu la Rastenburg. Au avut loc două întâlniri în cadrul aceleiași zile.

 

10 ianuarie 1945 - S-a născut renumitul  cântăreț  britanic Rod Stewart.

Roderick David “Rod” Stewart CBE (n. 10 ianuarie 1945) este un cântăreț și compozitor britanic de origine scoțiană și engleză și unul dintre cei mai buni artiști din toate timpurile, după ce a vândut peste 100 de milioane de discuri în întreaga lume.

Născut și crescut în Londra, Stewart locuiește în California și Epping. Dintre toate albumele, el a avut 62 de hituri. 31 dintre ele, au ajuns în top 10, dintre care șase au fost pe locul unu in Marea Britanie. El a avut 16 single-uri în top zece SUA , iar patru dintre acestea au ajuns pe locul întai in Billboard Hot 100.
cititi mai9 mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org; www.rodstewart.com

 

10 ianuarie 1946 - A avut loc prima Adunare Generală a ONU, la Central Hall Westminster, Londra. Au participat toţi reprezentanţii celor 51 de naţiuni, membre cu drepturi depline ale ONU.

Leading diplomats and statesmen to the United Nations Organization’s General Assembly attended a banquet as guests of King George VI in London on 9 January 1946, on the eve of the convening of the Assembly’s first session. UN Photo - foto: un.org

Leading diplomats and statesmen to the United Nations Organization’s General Assembly attended a banquet as guests of King George VI in London on 9 January 1946, on the eve of the convening of the Assembly’s first session. UN Photo – foto: un.org

A view of the delegations gathered for the first session of the UN General Assembly when it opened on 10 January 1946 at Central Hall in London, United Kingdom. UN Photo/Marcel Bolomey - foto: un.org

A view of the delegations gathered for the first session of the UN General Assembly when it opened on 10 January 1946 at Central Hall in London, United Kingdom. UN Photo/Marcel Bolomey – foto: un.org

 

10 ianuarie 1949 -  În Japonia a fost stabilită legal ziua de muncă de 8 ore.

 

10 ianuarie 1949 -   CBC a lansat discurile de vinilin de către CBC (45 rpm) și Columbia (33,3 rpm).

 

10 ianuarie 1949 - S-a născut campionul american de box la categoria grea George Foreman. Fost campion mondial, care în anul 1974, a fost detronat de celebrul Muhammad Ali.

George Foreman (n. 10 ianuarie 1949, Marshall, Texas) este un fost boxer profesionist american la categoria grea, fost campion mondial, care în anul 1974 a fost detronat de celebrul Muhammad Ali. George Foreman a câștigat medalia de aur la box, categoria grea, la Olimpiada din 1968, de la Mexico City - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

George Foreman – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

A fost distins cu  medalia de aur la box, categoria grea, la Olimpiada de la Mexico City in 1968.

 

10 ianuarie 1951 - A murit  Sinclair Lewis, primul american laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (1930) (“Main Street”, “Babbitt”, “Arrowsmith”, “Elmer Gantry”, “Kingsblood Royal”) (n.07.02.1885)

Harry Sinclair Lewis (n. 7 februarie , 1885, în Sauk Centre, Minnesota – d. 10 ianuarie, 1951, Roma, Italia) a fost prozator american. A fost primul american care a luat Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1930 - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Harry Sinclair Lewis – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Harry Sinclair Lewis (n. 7 februarie , 1885, în Sauk Centre, Minnesota – d. 10 ianuarie, 1951, Roma, Italia) a fost prozator american. A fost primul american care a luat Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1930. Opera sa, cronică satirică a vieții provinciale americane, se înscrie, prin precizia și obiectivitatea cvasidocumentară a descrierii mediilor și măiestria portretizării, reductibile la tipul individului mediocru, apăsat de grotescul și banalitatea vieții cotidiene, în descendența realismului dickensian.

Motivația Juriului Nobel “Pentru forța și plasticitatea artei lui descriptive, precum și pentru darul de a crea cu ascuțime și umor personaje reprezentând tipologii noi.”

 

10 ianuarie 1951 – S-a născut Dan Damaschin, poet român.

Dan Damaschin (n. 10 ianuarie 1951) este un poet și eseist român contemporan - foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Dan Damaschin – foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Dan Damaschin (n. 10 ianuarie 1951) este un poet și eseist român contemporan. Este absolvent al Facultății de Filologie a Universității din Cluj-Napoca (1974). În perioada studiilor a fost redactor al revista Echinox, a fost apoi librar la Centrul de Librării Cluj, apoi redactor la Editura Dacia A debutat în revista Familia (1968); debutul editorial a fost volumul Intermundi (1975), urmat de Reculegeri și alte poeme, Trandafirul și clepsidra, A cincea esență.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

10 ianuarie 1955 - A încetat din viață Elena Alistar Romanescu, medic și om politic român. (n.1873)

Elena Alistar (n. 1 iunie 1873, Vaisal, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. 1955, Pucioasa, România) a fost un medic și om politic român, care a făcut parte din Sfatul Țării din Basarabia - foto preluat de pe locals.md

Elena Alistar – foto preluat de pe locals.md

Elena Alistar (n. 1 iunie 1873, Vaisal, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. 10 ianuarie 1955, Pucioasa, Dâmbovița, România) a fost un medic, profesoară, politiciană, luptătoare pentru cauza românismului în Basarabia; membră în Sfatul Țării; prima femeie din întreg teritoriul locuit de români, care a ajuns să facă politică la un asemenea nivel.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

10 ianuarie 1956 - Modificări în organizarea administrativ-teritorială – Prin Decretul nr. 12/10 ianuarie 1956 privind modificarea Legii nr. 5/7 septembrie 1950 pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române, s-au desființat regiunile Arad și Bârlad

 

10 ianuarie 1956 – S-a născut Zoia Alecu, cântăreață română.

Zoia Alecu (uneori scris și Zoe Alecu, n. 10 ianuarie 1956, București) este o cântăreață, cantautoare, compozitoare și textieră română de muzică folk și rock. S-a lansat în anul 1973 ca artistă solo, fiind una dintre primele cantautoare din muzica folk autohtonă. Începând cu 1986 se alătură grupului Sfinx, continuându-și apoi activitatea alături de Sfinx Experience. Din anul 2006 a revenit pe scenă ca artistă solo, lansând până în prezent patru albume de autor.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

10 ianuarie 1960 - S-a născut Ioana Pârvulescu, critic literar român.

Ioana Pârvulescu (n. 10 ianuarie 1960,[2] Oraşul Stalin, Republica Populară Română) este o eseistă, publicistă, critic literar român şi profesor la Universitatea din Bucureşti (Ioana Pârvulescu în 2017) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ioana Pârvulescu în 2017 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ioana Pârvulescu (n. 10 ianuarie 1960, Orașul Stalin, Republica Populară Română) este o eseistă, publicistă, critic literar român și profesor la Universitatea din București. A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București, secția română-franceză, în 1983. Din 1993, este redactor la săptămânalul România literară, responsabil cu secțiunea de critică literară.

La Editura Humanitas, a coordonat colecția Cartea de pe noptieră și a realizat antologiile din Cartea-borcan. Din scrierile sale: Lenevind într-un ochi, Alfabetul doamnelor, În intimitatea secolului 19, În țara Miticilor. De șapte ori Caragiale, Cartea întrebărilor, Cum continuă povestea, Inocenții. În 2013 a obținut Premiul Uniunii Europene pentru literatură.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

10 ianuarie 1966 - A avut loc premiera filmului “Duminica la ora 6“, în regia lui Lucian Pintilie, care a câștigat Premiul special al juriului la Festivalul de la Mar del Plata.

Lucian Pintilie (n. 9 noiembrie 1933, Tarutino, județul interbelic Cetatea Albă, Regatul României, azi în Ucraina) regizor de teatru și film român - foto: s1.zetaboards.com

Lucian Pintilie - foto: s1.zetaboards.com

Lucian Pintilie (n. 9 noiembrie 1933, Tarutino, județul interbelic Cetatea Albă, Regatul României, azi în Ucraina) regizor de teatru și film român.

 

10 ianuarie 1966 - Semnarea, în Tașkent, a “Declarației privind reglementarea conflictului indo-pakistanez“.

 

10 ianuarie 1968 - S-a născut Irina Andone, poetă și eseistă română. (d. 1998)

Irina Andone (n. 10 ianuarie 1968, Iași – d. 2 octombrie 1998, Iași) a fost o poetă și eseistă română - foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Irina Andone – foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Irina Andone (n. 10 ianuarie 1968, Iași – d. 2 octombrie 1998, Iași) a fost o poetă și eseistă română. A absolvit, ca șefă de promoție, Facultatea de Litere a Universității „Al.I. Cuza” în 1990. A continuat studiile în Marea Britanie, la Universitatea Edinburgh. A depus o bogată activitate didactică la Universitatea „Al.I. Cuza”, la Academia de Arte „George Enescu” Iași, a fost cercetător științific la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” Iași.

A debutat în anul 1984, ca poetă, la Cronica. A colaborat cu studii și articole, recenzii și cronici teatrale la Cronica, Dialog, Timpul, România literară ș.a. Editorial, a debutat cu volumul Mângâios (1996), pentru care a primit Premiul pentru debut al Asociației Scriitorilor din Iași. A tradus în engleză poeme aparținând lui Mihai Eminescu, Matilda Cugler-Poni. A mai publicat: Farmec dureros. Poetica eminesciană a contrariilor.

 

10 ianuarie 1971 - A murit  Coco Chanel, celebră creatoare franceză de modă; în 1916, a lansat o linie a eleganţei feminine si a fost pe parcursul intregii sale activitati initiatoarea a numeroase inovatii in moda.

Gabrielle Bonheur „Coco” Chanel (n. 19 august 1883 - d. 10 ianuarie 1971) este considerată una dintre cele mai mari creatoare de modă ale secolului al XX-lea - foto: ro.wikipedia.org

Gabrielle Bonheur „Coco” Chanel – foto: ro.wikipedia.org

Gabrielle Bonheur „Coco” Chanel (n. 19 august 1883 – d. 10 ianuarie 1971) este considerată una dintre cele mai mari creatoare de modă ale secolului al XX-lea, alături de nume precum Paul Poiret, Christian Dior, Christian Lacroix, Guy Laroche, Nina Ricci sau Givenchy. Publicația Time a considerat-o una dintre cele mai influente femei ale secolului al XX-lea.

 

10 ianuarie 1973 - S-a constituit în România Biroul Național Interpol.

Face parte din Centrul de Cooperare Polițienească Internațională al Inspectoratului General al Poliției Române. România a fost, în 1923, unul dintre cele 22 de state membre fondatoare ale Comisiei Internaționale de Poliție Criminală. După o perioadă de inactivitate în cadrul organizației, România a revenit în 1973 membru cu drepturi depline, cu ocazia celei de-a 50-a Sesiuni a Adunării Generale, de la Viena, fiind primul stat din regiunea noastră care a revenit în Interpol, după cel de-al II-lea Război Mondial. Printre scopurile OIPC–INTERPOL se numără asigurarea și dezvoltarea asistenței reciproce cât mai largi a tuturor autorităților de poliție criminală, în cadrul legilor existente în diferite țări și în spiritul Declarației Universale a Drepturilor Omului.

 

10 ianuarie 1976 - A încetat din viață Aurel Beleș, inginer constructor român, membru al Academiei Române. (n. 1891)

Aurel A. Beleș (n. 8/20 aprilie 1891, București - d. 10 ianuarie 1976) a fost un inginer constructor român, membru al Academiei Române (m.c. 1955 / m.t. 1963) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Aurel A. Beleș – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Aurel A. Beleș (n. 8/20 aprilie 1891, București – d. 10 ianuarie 1976) a fost un inginer constructor român, profesor universitar, membru titular al Academiei Române.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

10 ianuarie 1977 - A încetat din viață Constantin Manolache, entomolog român. (n. 1906)

Constantin Manolache (n. 10 octombrie 1906, Bârlad – d. 10 ianuarie 1977, București) a fost un entomolog român, autor a peste 250 de lucrări și articole în domeniul sistematicii entomologice, biologiei, ecologiei și combaterii insectelor dăunătoare. A fost membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 2 mai 1938.

 

10 ianuarie 1979 - S-a născut Anna Lesko, , cântăreață din România.

Anna Lesko (n. 10 ianuarie 1979 în Chișinău), este o cântăreață, pictoriță, de origine etnică ucraineană din Republica Moldova, stabilită în România. La vârsta de șaptesprezece ani ea a efectuat o vizită în România, unde a hotărât ulterior să se stabilească. A debutat cu piesa Cu tine eu la Festivalul de la Mamaia (2000). În 2002 a apărut primul său material discografic de studio, Flăcări, care conține și primul șlagăr al solistei, Ard în flăcări.

La scurt timp a fost lansat un al doilea album, Inseparabili, recompensat cu un disc de aur pentru vânzările înregistrate. În paralel cu activitatea de muziciană, a făcut o pasiune pentru pictură, fiind consiliată în această artă de personalități notabile, precum Sabin Bălașa și Mircea Novac. De asemenea, concomitent cu proiectele sale artistice, Lesko s-a implicat și în campania umanitară 1001 România sau a fost distribuită într-o serie de spoturi televizate pentru diferite produse.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

10 ianuarie 1980 - A încetat din viață Petru Caraman,  savant, folclorist și filolog; membru post-mortem al Academiei Române (n. 1898)

Petru Caraman (n. 14 decembrie 1898, Vârlezi, Galaţi - d. 10 ianuarie 1980, Iaşi) a fost un savant român, folclorist şi filolog, exclus de la catedră de regimul comunist. În anul 1991 a devenit membru post mortem al Academiei Române - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Petru Caraman – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Petru Caraman (n. 14 decembrie 1898, Vârlezi, Galaţi – d. 10 ianuarie 1980, Iaşi) a fost un savant român, folclorist şi filolog, exclus de la catedră de regimul comunist. În anul 1991 a devenit membru post mortem al Academiei Române.

 

10 ianuarie 1984 - SUA si Vaticanul au restabilit relațiile  diplomatice, intrerupte timp de de 117 ani.

 

10 ianuarie 1989 - A murit popularul actor român Cristea Avram; (n. 1931).

Cristea Avram (n. 28 august 1931, București, România – d. 10 ianuarie 1989, Roma, Italia) a fost un actor român - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Cristea Avram – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Cristea Avram (n. 28 august 1931, București, România – d. 10 ianuarie 1989, Roma, Italia) a fost un actor român.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

10 ianuarie 1992 - A încetat din viață Tudor George, poet și traducător român. (n. 1926)

Tudor George (n. Tudor Georgescu, 3 februarie 1926, Ulmeni, Ilfov – d. 10 ianuarie 1992,  București) a fost un poet și traducător român, bun jucător de rugby, antrenor la Locomotiva Grivița Roșie.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

10 ianuarie 1993 - A încetat din viață Miltiade Filipescu, geolog şi paleontolog român, membru titular al Academiei Române. (n. 1901)

Miltiade Filipescu (n. 14/27 februarie 1901, Burdusaci, Bacău - d. 10 ianuarie 1993, Bucureşti) a fost un geolog şi paleontolog român, membru titular al Academiei Române - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Miltiade Filipescu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Miltiade Filipescu (n. 14/27 februarie 1901, Burdusaci, Bacău – d. 10 ianuarie 1993, Bucureşti) a fost un geolog şi paleontolog român, membru titular al Academiei Române. A fost membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din România începând cu 21 decembrie 1935. A fost distins cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.

 

10 ianuarie 1994 - Parteneriatul pentru Pace

Parteneriatul pentru Pace (Partnership for Peace; PfP) este un program NATO care are menirea să creeze încredere reciprocă între NATO și alte state din Europa și ale fostei Uniuni Sovietice. În prezent 22 de state fac parte din acest parteneriat. A fost pentru prima oară pomenit de către Societatea Bulgară Novae, ulterior propus ca o inițiativă americană la întrunirea miniștrilor apărării NATO în Travemünde, Germania, pe 20–21 octombrie 1993, și lansat oficial la reuniunea Consiliului Nord-Atlantic la nivelul șefilor de stat și de guvern din țările membre ale NATO de la Brussels, din 10–11 ianuarie, printr-o declarație care a lansat Parteneriatul pentru Pace, pe baza semnării unor acorduri individuale. România a fost prima țară care a semnat documentul-cadru, la 26 ianuarie 1994

 

10 ianuarie 1995 - Prin rezoluția nr. 48/126, Adunarea Generala a Națiunilor Unite a proclamat anul 1995 drept Anul internațional al toleranței.

 

10 ianuarie 1997 - Miron Cozma, liderului minerilor din Valea Jiului, a fost arestat. El a fost acuzat de organizarea mineriadei din septembrie 1991 şi trimis în judecată pentru subminarea puterii de stat, infracţiuni la legea siguranţei pe calea ferata şi pentru port ilegal de armă.

10 ianuarie 1997: Miron Cozma, liderului minerilor din Valea Jiului, a fost arestat - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

10 ianuarie 1997: Miron Cozma, liderului minerilor din Valea Jiului, a fost arestat – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

În 10 ianuarie 1997 Miron Cozma a fost arestat pentru mineriada din septembrie 1991, fiind acuzat de subminarea puterii de stat, nerespectarea regimului armelor și munițiilor și de săvârșirea de infracțiuni contra siguranței circulației pe căile ferate. Lui Cozma i-a fost imputată coordonarea descinderii unor grupuri masive de mineri la București, în perioada 23–28 septembrie 1991.

 

10 ianuarie 2005 - Coreea de Nord a declarat că posedă arme nucleare.

 

10 ianuarie 2005 - A intrat in vigoare, în Italia, legea ce interzice fumatul în public.

 

10 ianuarie 2007 - A murit Carlo Ponti,  producător cinematografic, soțul faimoasei actrite itamiene Sofia Loren; (n.1912).

Carlo Ponti (n. 11 decembrie 1912, Magenta - d. 10 ianuarie 2007, Geneva), producător de film italian - foto: biography.com

Carlo Ponti – foto: biography.com

Carlo Ponti (n. 11 decembrie 1912, Magenta – d. 10 ianuarie 2007, Geneva) a fost producător de film italian. A fost căsătorit cu actrița Sophia Loren din 1966. (1954: La Strada (Coproducător Dino De Laurentiis); 1956: Război și Pace (Coproducător Dino De Laurentiis); 1960: La Ciociara; 1963: Ieri, oggi e domani; 1964: Matrimonio all’italiana (cu Marcello Mastroianni); 1966: Doctorul Jivago (cu Omar Sharif); 1990: Oscar)

 

10 ianuarie 2016 - A murit David Bowie, cântăreț, compozitor, producător și inginer audio englez (n. 1947)

 

10 ianuarie 2017 - A murit Roman Herzog, jurist și politician german, președinte al Germaniei (n. 1934)

 

10 ianuarie 2019 - La Ateneul Român a avut loc ceremonia oficială de lansare a președinției române a Consiliului Uniunii Europene, prin vizita președintelui Consiliului European, Donald Tusk, președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, și a Colegiului comisarilor. Discursul în limba română ținut de Donald Tusk a impresionat mai multă lume.

 

10 ianuarie 2020 - A murit Qaboos bin Said Al Said, Sultanul Omanului (1970-2020), (n. 1940)

 

10 ianuarie 2021 - A murit Constantin Rezachevici, istoric român (n. 1943)

Sfântul Ierarh Dometian, episcopul Melitinei (†601)

foto si articol preluate de pe doxologia.ro

10 ianuarie 2021

 

Sf. Ier. Dometian, episcopul Melitinei

Acest cuvios părinte a trăit pe timpul împăratului Justin cel mic. Părinții lui, care se numeau Teodor și Evdochia, erau oameni drept-credincioși și înstăriți. Desăvârșindu-se în știința înțelepciunii celei omenești cât și în aceea a Sfintei Scripturi, și însurându-se, după scurtă vreme soția lui a murit.

Deci, dedându-se cu totul înțelepciunii celei dumnezeiești, a ajuns arhiereu al sfintei Biserici din Meletina, când era de treizeci de ani. Și, împreunând înțelepciunea vieții din lume cu viața sihăstrească, a ajuns pricină de mântuire nu numai păstoriților săi, ci și întregului neam al său. Căci împăratul l-a trimis de multe ori în solie la perși, atunci când Hosroe, împăratul perșilor, fusese alungat de Varam și ajunsese birnic al grecilor.

Dometian, ajungând prieten al împaratului Mauriciu și al împărătesei lui și dobândind de la ei sume mari de bani, le cheltuia în zidiri de sfinte biserici și de aziluri pentru săraci. Mergând iarăși la Constantinopol, s-a mutat către Domnul. Pentru că fusese cinstit după cuviință de toată obștea împărătească și bisericească, a fost așezat într-un sicriu și apoi, petrecut cu făclii și cu cântări, a fost adus în patria sa Melitina.

A făcut multe minuni și cât a trăit și după plecarea sa de pe pământ.