Tratatul de la București semnat pe 10 august 1913 a fost un tratat de pace semnat între Bulgaria pe de o parte și România, Serbia, Muntenegru și Grecia, pe de alta.
Fiind primul tratat din Istoria Moderna unde Marile Puteri nu au avut nici un cuvânt, iar înscrisurile păcii au devenit realitate.
Context istoric
În anii 1912-1913 au avut loc două războaie balcanice, care au modificat frontierele statelor balcanice în dauna Imperiului Otoman.
În Primul Război Balcanic ( 8 octombrie 1912 – 18 mai 1913) alianța creștină formată din Bulgaria, Serbia, Grecia și Muntenegru au învins armatele otomane și a cucerit majoritatea teritoriilor Imperiului Otoman din Balcani.
Trupele bulgare au ajuns aproape de capitala imperiului, Istanbul.
Conferința de pace s-a desfășurat la Londra, unde delegații Marilor Puteri au urmărit satisfacerea propriilor interese politice și economice în Balcani.
Nemulțumită de împărțirea teritoriilor cucerite de la turci, Bulgaria și-a atacat foștii aliați, ceea ce a declanșat Al Doilea Război Balcanic (1913).
Bulgaria a fost învinsă și a acceptat organizarea unei conferințe de pace la București.
Marile Puteri amenințau cu intervenția armată în cazul în care nu se ajungea repede la o înțelegere.
România, care a păstrat neutralitatea militară în primul conflict, a intrat în război ca factor de stabilitate în regiune, împotriva Bulgariei.
Primul ministru al României, Titu Maiorescu, a prezidat această conferință de pace, prin care oficial s-a încheiat Al Doilea Război Balcanic (1913).
Dat fiind faptul că Bulgaria fusese complet izolată în Al Doilea Război Balcanic (1913), fiind amenințată la frontierele nordice de Regatul României, la cele vestice de armatele aliate greco-sârbe iar la cele sudice de armata otomană, ea a fost obligată să accepte termenii tratatului de pace impus de statele învingătoare.
Toate înțelegerile importante privitoare la rectificarea liniilor controversate de frontieră au fost perfectate în întâlnirile comitetelor de specialitate, fiind încorporate în protocoale separate, ratificate oficial de adunarea finală a delegaților la tratative.
Tratatul de la București (1913) Modificări teritoriale – 1 Conferința de la Londra; 2 Tratatul de la București (1913) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Prevederile tratatului
România
În conformitate cu prevederile tratatului de pace, Bulgaria ceda României porțiunea cunoscută ca Dobrogea de Sud (Cadrilaterul), de la vest de Tutrakan (Turtucaia) până la malul vestic al Mării Negre, la sud de Kranevo (Ecrene).
Cadrilaterul avea o suprafață de aproximativ 6.960 km², o populație de circa 286.000 de locuitori și includea fortăreața Silistra și orașele Turtucaia (port la Dunăre) și Balcic (port la Marea Neagră).
În plus, Bulgaria se obliga să distrugă toate fortărețele existente și să nu construiască altele la Ruse ori la Șumen, sau în orice altă locație dintre aceste două puncte, sau pe o rază de 20 km în jurul Balcicului.
Tratatul de la București (10 august 1913) – Dobrogea de Sud (Cadrilaterul) revine României – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Serbia
Frontiera estică a Sebiei avea să fie trasată de la piscul Patarika, de pe vechea frontieră, de-a lungul cursului râurilor Vardar și Struma, până la frontiera bulgaro-elenă, cu excepția cursului superior al râului Strumica, care rămânea în partea bulgărească a frontierei.
Teritoriul pe care îl câștiga Serbia cuprindea Macedonia centrală, înclusiv Ohrid, Bitola, Kosovo, Štip și Kočani și partea răsăriteană a sangiacului Novi Pazar.
Prin acest aranjament, Serbia a câștigat aproximativ 39.470 km² Și în jur de 1.500.000 de locuitori.
Grecia
Frontiera dintre Grecia și Bulgaria a fost trasată de la vârful Belasița spre vărsarea râului Mesta (Nestos) în Marea Egee.
Această concesiune teritorială, la care Bulgaria s-a opus cu fermitate, aflată însă în conformitate cu directivele din notele prezentate la negocieri de Imperiul Rus și Austro-Ungaria, îi asigura Greciei o mărire a teritoriului cu 4.395.000 m².
Acest teritoriu câștigat de Grecia cuprindea Epirul, Macedonia sudică, Salonicul, Kavala și litoralul Mării Egee până la vărsarea râului Mesta (Nestos), lăsându-i Bulgariei o ieșire al Marea Egee de numai 113 km, de la vărsarea râului Nestos până la gura râului Marița și acesul la portul de importanță secundară Alexandroupolis (Dedeagaci).
Grecia și-a extins și frontiera nordică incluzând fortăreața Ianina. (În plus, Creta a fost atribuită în mod definitiv Greciei și a fost luată în stăpânire pe 14 decembrie același an).
Bulgaria
Bulgaria a căpătat în urma tratatului de pace o parte a Macedoniei, inslusiv orașul Strumica, Tracia de Vest și 70 de mile (113 km) de litoral la Marea Egee, în total 25.027 km² și o populație de 129.490 de locuitori.
Tratatul de la București (10 august 1913) – Caricatură a timpului: Regele Carol I arată cu pistolul la regii Petru I al Serbiei și Constantin I al Greciei în timp ce “fură” Dobrogea de Sud de la dezarmatul Țar al Bulgariei – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Aprecierea tratatului
Termenii foarte duri ai păcii împuse Bulgariei au contrastat cu ambițiile guvernului de la Sofia din momentul declanșării războiului: nu s-a reușit cucerirea Macedoniei, (care fusese pricipalul obiectiv al războiului, în special orașele Ohrid și Bitolia).
Rămânând doar cu o ieșire neînsemnată la Marea Egee și cu doar un port de mică importanță (Dedeagaci), țara a fost obligată să abandoneze proiectele pentru instaurarea hegemoniei bulgare în Balcani.
În ciuda faptului că s-a aflat în tabăra învingătorilor, cucerind importantul oraș Salonic, Grecia a fost puternic nemulțumită.
Grecia primise și portul Kavala și teritoriul la est de acesta în urma insistențelor regelui Constantin I și a șefilor armatei grecești, în ciuda sfaturilor date de primul ministru Eleftherios Venizelos.
Grecia a trebuit să facă față opoziției Italiei atunci când a ridicat pretenții asupra sudului Albaniei și asupra Insulelor Egeene (Vedeți și: Insulele Dodecaneze).
La sfârșitul războiului, Grecia mai avea pretenții asupra unor teritorii locuite în acel moment de aproximativ 3.000.000 de greci.
Tratatul de la Verdun (10 august 843) – Împăratul Ludovic I (dreapta) binecuvântând împărțirea Imperiului Franc în 843 în Franta de Vest, Franta de Mijloc și Franta de Est; din Grandes Chroniques de France, secolul al XV-lea
Sfântul, slăvitul arhidiacon și mucenic Laurențiu sau Lavrentie (Latin: Laurentius, „cel încununat cu lauri”) a fost unul din cei șapte diaconi a Bisericii Romei și împreună-pătimitor cu sfântul ierarh mucenic papa Sixt al II-lea al Romei, suferind mucenicia în timpul persecuțiilor ordonate de împăratul Valerian în anul 258.
Născut păgân s-a convertit, primind botezul creștin.
Prin rânduială divină a ajuns la Roma unde a trecut prin toate treptele bisericești, iar după moartea mucenicească a episcopului Ștefan i-a urmat în scaunul episcopal.
Lawrence before Valerianus, detail from a fresco by Bl. Fra Angelico, c. 1447–50, Pinacoteca Vaticana – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Sfântul Laurențiu din Roma, alternativ Sfântul Laurențiu sau Lavrentie (n. 31 decembrie 225 – d. 10 august 258, Roma) a fost un arhidiacon martir creștin. Numele său provine din limba latină și se traduce prin încoronat cu lauri, laureat.
Sf. Mc. Arhid. Lavrentie; Comemorarea distrugerii Ierusalimului
Sărbători naționale ale Zilei de 9 august
Ecuador – Ziua națională – Începutul independenței față de Spania (1808)
Republica Ecuador – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Republica Ecuador este o țară situată în partea de nord-vest a Americii de Sud, care se învecinează cu Columbia la nord, Peru la est și sud, respectiv cu Oceanul Pacific la vest. Ecuador și Chile sunt singurele țări din America de Sud care nu au graniță cu Brazilia.
Aparținând de Ecuador, la aproximativ 965 km spre vest, în Oceanul Pacific, este arhipelagul Insulelor Galápagos (cunoscut și sub numele de Archipelago de Colón).
Numită Ecuador după denumirea ecuatorului în limba spaniolă, țara este străbătută într-adevăr de ecuatorul Pământului, având o suprafață totală de 283.560 km2, dintre care 272.045 km2 reprezintă partea continentală. Capitala țării este orașul Quito.
- 10 august 955 – Împăratul Otto I al Sfântului Imperiu Roman i-a învins pe maghiari în Bătălia de la Lechfeld, oprindu-le înaintarea spre vest.
- 10 august 1675 – La Greenwich, Londra, s-a pus piatra de temelie a Observatorului Regal Greenwich, care astăzi este reperul pentru meridianul zero.>;
- 10 august 1792 – Insurecționiștii parizieni au pătruns în palatul Tuileries și l-au arestat pe regele Ludovic al XVI-lea și pe membrii familiei sale.
- 10 august 1793 – A fost deschis oficial la Paris, Muzeul Louvru;
- 10 august 1875 – A fost pusă piatra fundamentală a castelului Peleș din Sinaia;
- 10 august 1974 – A fost inaugurată Sala Polivalentă din București;
- 10 august 1990 – Sonda spațială, Magellan, lansată de NASA, a ajuns la Venus după cincisprezece luni de la lansare;
- 10 august 2018 – Protestul Diasporei
10 august 626 - Înfrângerea avarilor care participau la Primul Asediu al Constantinopolului (626).
Primul Asediu al Constantinopolului (iunie – iulie 626) Parte a războaielor romano-persane – (Asediul Constantinopolului de către avari într-o pictură murală de la Mănăstirea Moldoviţa) foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Asediul Constantinopolului din 626 realizat de avari, ajutaţi de un număr mare de aliaţi slavi şi perşi sasanizi, s-a încheiat cu o victorie strategică pentru bizantini.
Eşecul asediului a salvat Imperiul Bizantin de la colaps, şi, combinat cu alte victorii obţinute de Heraclius în anul precedent şi în anul următor (625, repsectiv 627), a permis bizaninilor să-şi recâştige teritoriile şi să pună capăt distructivelor războaie romano-persane prin aplicarea unui tratat favorabil la frontiere conform status quo din cca. 590.
10 august 654 - Papa Eugen I va fi ales papă al Romei, cu toate că predecesorul lui, Papa Martin I încă trăia.
Papa Eugen I (+ 2 iunie 657) a fost ales papă al Romei pe 10 august 654 cu toate că predecesorul lui, papa Martin I era încă în viață.
Înalte fețe bisericești au presupus că alegera lui ar putea duce la o reconciliere cu Împăratul Constans al II-lea – principalul responsabil pentru faptul că Papa Martin I fusese dat jos – și Patriarhul Petros al Bizanțului.
Privind conflictul legat de monoteletism se spera că Eugen ar lua o atitudine împăciuitoare.
Când totuși nu se ajungea la nici o înțelegere , și papa Eugen era la un pas de a fi dat jos de către împăratul Bizanțului, însă a murit înainte de a se isca scandalul.
Eugen I. face parte din papii canonizați. Ziua lui corespunde cu ziua decesului său (2 iunie).
Papa Martin I – foto: ro.wikipedia.org
Papa Martin I (d. 656, Chersones, Crimeea), a fost papă al Romei (649-653), martir, sfânt.
S-a născut la Todi, în Umbria.
A intrat în rândul clericilor romani, iar în anul 649 a fost ales papă.
În același an a întrunit un conciliu la Lateran, în care a fost condamnată erezia monotelită, care afirma că în persoana lui Isus Christos nu există decât voința divină dar nu ceea umană, ceea ce punea în dubiu natura umană a lui Isus.
Arestat în anul 653 din ordinul împăratului Constant (care susținea cauza ereticilor) și dus la Constantinopol, a avut multe de suferit, înscenându-i-se un proces de înaltă trădare.
Papa Martin I a fost condamnat la moarte dar ulterior pedeapsa a fost comutată și a fost exilat în Chersones (Crimeea), unde a decedat în 655.
Scrisorile papei Martin I reflectă tristețea abandonării și decepția față de clerul roman, care, între timp, sub presiunea împăratului Constant, a ales un succesor.
Sărbătorit în Biserica Catolică la 13 aprilie.
10 august 843 - În Tratatul de la Verdun, după moartea lui Ludovic cel Pios, Imperiul Franc va fi împărțit între fiii acestuia, Lothar, Ludovic și Carol.
The Carolingian Empire at its greatest extent, with the three main divisions of 843. Pink area indicates West Francia. Green area indicates Middle Francia. Yellow area indicates East Francia – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Prin Tratatul de la Verdun din 843 cei trei fii rămași în viață ai lui Ludovic cel Pios, nepoții lui Carol cel Mare, și-au împărțit teritoriile sale, Imperiul Carolingian, în trei regate.
Deși acest tratat este adesea considerat începutul sfârșitului și a dizolvării imperiului unitar al lui Carol cel Mare, de fapt reflectă aderența continuă la ideea francă de moștenire împărțită între urmași, nu revenită celui mai în vârstă dintre ei.
10 august 955 -Bătălia de la Lechfeld – Otto cel Mare, suveran peste marile ducate germane (mai puțin Saxonia) îi înfrânge definitiv pe unguri, care de la această dată nu mai intreprind nici un atac în Germania.
Bătălia de la Lechfeld (10 august 955) Parte din Invaziile maghiarilor în Europa (O reprezentare a bătăliei de la Lechfeld de Michael Echter) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Bătălia de la Lechfeld (în germană Schlacht auf dem Lechfeld, în ungară Augsburgi csata) a fost o bătălie care a avut loc pe 10 august 955, între armata împăratului Otto cel Mare, și o armată maghiară condusă de harka Bulcsú, Lehel și Súr.
Bătălia s-a încheiat cu victoria germanilor, punând astfel capăt incursiunilor maghiare în centrul Europei.
Lechfeld este o câmpie inundabilă, care se întinde de-a lungul râului Lech, la sud de Augsburg.
Dupǎ aceastǎ înfrângere maghiarii au rǎrit considerabil incursiunile în vestul Europei începând cucerirea Transilvaniei.
10 august 1270 - Yekouno Amlak a urcat pe tronul Etiopiei reinstaurand dinastia Solomonida.
10 august 1397 - S-a născut Albert al II-lea, Rege Roman (d. 1439)
Albert al II-lea- foto – ro.wikipedia.org
Albert al II-lea (n. 10 august 1397, Viena – d. 27 octombrie 1439 în apropiere de Esztergom) a fost fiul ducelui Albert al IV-lea de Habsburg (duce de Austria) și al Ioanei de Bavaria.
Albert a fost la rândul său duce de Austria din 1404 până în 1439, sub numele de Albert al V-lea de Habsburg.
În 1421, s-a căsătorit cu Elisabetha de Luxemburg (1409-1442), fiica împăratului Sigismund de Luxemburg.
A devenit rege al Boemiei și al Ungariei pe 9 noiembrie 1437, sub numele de Albert I, și apoi rege al romanilor (rex romanorum) din 1438 până la moartea sa, ca moștenitor de drept al acestui titlu.
Marea dveră a Răstignirii – foto preluat de pe istoriamilitara.org
În colţurile lucrării de 138 pe 130 de cm, executată în atelierele Mănăstirii Putna, sunt portretele votive ale lui Ştefan şi al Mariei Voichiţa.
Pe un fond roşu, spuzit de stele argintii, este proiectată dramatica scenă a Răstignirii.
Structurată riguros pe cele două axe ale crucii, care domină şi organizează spaţiul în jurul lor, compoziţia impresionează prin monumentalitatea sa, prin grandoarea solemnă a personajelor, prin afectivitatea lor dureroasă şi reţinută, exprimată cu o nobilă distincţie.
10 august 1519 - Cele cinci corăbii aflate sub comanda lui Fernando Magellan pornesc din Sevilla, în prima călătorie în jurul lumii. Subcomandantul basc Juan Sebastián Elcano va finaliza expediția după moartea lui Magellan în Filipine.
Călătoria Magellan–Elcano. Victoria, una din cele 5 corăbii inițiale, a înconjurat Pământul, revenind acasă peste 16 luni după moartea lui Magellan – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
La 22 martie 1518, Carol I i-a numit pe Magellan și pe Faleiro căpitani, pentru ca ei să plece în căutarea insulelor mirodeniilor și, în iulie, i-a ridicat la rangul de comandori ai Ordinului Santiago. Regele le acorda:
- monopolul asupra rutei descoperite, pe o perioadă de zece ani;
- numirea ca guvernatori ai ținuturilor și insulelor pe care le vor întâlni, cu 5 % din câștigurile nete care ar fi implicate;
- a douăzecea parte din câștigurile călătoriei;
- dreptul de a percepe o mie de ducați din călătoriile următoare, plătind doar o taxă de 5 % pe profit;
- concesiunea unei insule pentru fiecare, cu excepția celor mai bogate șase, de la care nu ar primi decât o cincisprezecime.
Expediția era finanțată în principal de către Coroană și avea cinci carace (vase caracterizate printr-o cocă rotunjită, și cu două castele în față și în spate) înarmate și echipate cu provizii pentru doi ani de călătorie.
Pregătirea călătoriei a ridicat mai multe probleme: banii insuficienți, intrigile regelui Portugaliei, care a încercat să-l facă să înceteze, neîncrederea castilienilor față de Magellan și față de alți portughezi implicați, precum și caracterul dificil al lui Faleiro.
În cele din urmă, datorită tenacității lui Magellan, expediția a văzut lumina zilei.
Prin intermediul episcopului Juan Rodriguez de Fonseca, s-a obținut implicarea negustorului flamand Cristobal de Haro, care a oferit o parte din fonduri și bunuri pentru troc.
Flota a ridicat ancora de la Sevilla la 10 august 1519, dar a trebuit să aștepte până la 20 septembrie pentru a ridica pânzele și a pleca din Sanlúcar de Barrameda, cu 237 de oameni împărțiți în cinci nave:
Trinidad, nava amiral, comandată de către Magellan; San Antonio, comandată de Juan de Cartagena; Concepcion, comandată de Gaspar de Quesada, Santiago, comandată de Juan Serrano și Victoria, comandată de Mendoza.
Echipajele erau formate din oameni de mai multe naționalități.
Paul Teyssier scria:
„… în afară de spanioli, erau printre ei portughezi, italieni, greci și chiar francezi. Astfel, se poate vorbi, într-un sens, de un personal paneuropean”
10 august 1520 - S-a născut Magdalena de Valois, regină a Scoției (d. 1537)
Magdalena de Valois - foto: ro.wikipedia.org
Magdalena de Valois (10 august 1520 – 7 iulie 1537) prințesă a Franței și regină a Scoției, fiind soția regelui Iacob al V-lea al Scoției.
10 august 1534 - A început înălțarea bisericii “Sf. Dumitru” din Suceava, ctitorie a domnitorului Petru Rareș.
Biserica „Sfântul Dumitru” din Suceava – foto: imagini.orasulsuceava.ro
Biserica Sfântul Dumitru a fost ctitorită de domnitorul Petru Rareș, fiind construită între anii 1534-1535 în plan triconc, asemănător cu cel de la Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău.
Pisania aflată deasupra ușii de intrare de pe zidul de sud al bisericii conține următorul text în limba slavonă:
“Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh a binevoit binecinstitorul și de Hristos iubitorul Io Petru Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Ștefan Voievod cel bătrân, să zidească biserica în mijlocul târgului Suceava, unde este hramul Sfântului slăvitului, marelui mucenic și purtător e biruință, Dimitrie, izvorâtorul de mir. Și a început a zidi în anul 7042 (=1534) august 10 și s-a isprăvit în anul 7043 (=1535) august 30 și s-a sfințit cu mâna Preasfințitului Mitropolit Teofan“.
10 august 1539 - Francisc I al Franței semnează Ordonanța de la Villers-Cotterêts, prin care limba franceză este introdusă în locul latinei în documentele oficiale.
Ordonanța de la Villers-Cotterêts (10 august 1539) – foto preluat de pe www.wikiwand.com
Ordonanța de la Villers-Cotterêts (în franceză Ordonnance de Villers-Cotterêts) este un document ratificat, la 10 august 1539, de regele Francisc I al Franței și care face parte dintr-o amplă reformă legislativă din perioada domniei acestuia.
Acesta impune utilizarea limbii franceze în toate documentele oficiale, în locul latinei.
10 august 1628 - Nava de război suedeză Vasa s-a scufundat în portul Stockholm după numai aproximativ 20 de minute de călătorie.
Nava a fost construită la ordinul regelui Gustav Adolf, ca parte a expansiunii militare pe care a inițiat-o într-un război cu Polonia-Lituania (1621-1629).
S-a vrut a fi una din cele mai puternice nave de război din lume însă Vasa era periculos de instabilă cu o greutate prea mare în structura superioară a carenei. S-a scufundat după ce a întâlnit un vânt mai puternic decât o adiere.
Prora babordului navei “Vasa” – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Duminică 10 august 1628, în portul Stockholm domnea o atmosferă festivă.
După multă așteptare și amânări, vasul de război, Vasa, cea mai puternică navă militară din Baltica și probabil din lume la acea dată, era în sfârșit echipată și gata să iasă pentru prima dată pe mare.
Mulțimea strânsă pe chei aștepta cu emoție momentul în care vântul va umfla pânzele măreței corăbii, iar în rada portului numeroase ambarcațiuni se pregăteau să însoțească vasul spre baza navală de vară a marinei suedeze.
Dar foarte repede, sub ochii mulțimii șocate festivitatea se va transforma în tragedie.
În doar câteva minute, impunătoarea navă va dispărea sub valuri, după ce navigase doar 1300 de metri.
La primele rafale de vând, corabia se va înclina periculos și va începe să ia apă prin deschizăturile tunurilor.
Căpitanul a ordonat ca tunurile să fie retrase și închise bocaporturile, iar pânzele strânse pentru a limita efectul vântului, dar prea târziu.
O a doua rafală a înclinat și mai mult nava. Marinarii de pe punțile inferioare s-au repezit către scări pentru a nu rămâne prinși în corpul navei, iar toți cei care au putut s-au aruncat în apă.
Unii au reușit să înoate până la mal, alții au fost salvați de ambarcațiunile mai mici, dar 30 de marinari au fost duși pe fundul mării odată cu nava.
10 august 1675 - La Greenwich, Londra, s-a pus piatra de temelie a Observatorului Regal Greenwich, care astăzi este reperul pentru meridianul zero.
Observatorul Greenwich (latinizat ca „Observatorium Anglicanum Hoc Grenovici prope Londinum”), așa cum este ilustrat în harta emisferei sudice a emisferei cerești a lui Johann Gabriel Doppelmayr, ca. 1730 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
În 1948, Observatorul a fost transferat în castelul Herstmonceux (Sussex).
Vechea clădire a observatorului, construită de Wren, s–a păstrat până în prezent, și este înconjurată de un parc în centrul Londrei.
Chiar dacă Observatorul Regal și-a mutat echipamentul în afara Londrei după al Doilea Război Mondial pentru zone mai puțin poluate, vechiul Observator Regal – fondat în 1675, și acum făcând parte din Muzeul Marinei – are o colecție impresionantă de telescoape și alte instrumente astronomice.
Vizitatorii pot să meargă pe primul meridian, care trece prin curtea observatorului.
10 august 1759 - A murit Regele Ferdinand al VI-lea al Spaniei; (n. 1713).
Ferdinand VI, (23 septembrie 1713 – 10 august 1759), a fost rege al Spaniei din 1746 până la moartea sa.
A fost al patrulea fiu al regelui Filip al V-lea al Spaniei, fondatorul Casei de Bourbon din Spania și a primei lui soții, Maria Louisa de Savoia.
10 august 1792 -Revoluția franceză – Poporul cucerește Palatul Tuileries.
La prânz, castelul a fost luat cu asalt.
Insurecționiștii parizieni au pătruns în palatul Tuileries și l-au arestat pe regele Ludovic al XVI-lea și pe membrii familiei sale.
Adunarea națională decide că regele este suspendat din funcțiile sale și că francezii vor alege o nouă Convenție Națională a cărei misiune este să fondeze o națiune nouă – „a doua revoluție“.
Jacques Bertaux – Insurectia palatului Tuileries de la 10 august 1792 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Pe 10 august, o mulţime de oameni a atacat Palatul Tuileries, unde locuiau Louis şi familia sa.
Invazia a continuat, însă pe 20 septembrie la Valmy, aceştia au fost învinşi de Dumouriez şi Kellerman, o bătălie în care artileria franceză s-a întrecut pe sine însăşi.
Deşi lupta a fost una bine organizată, le-a dat o mare încredere de sine francezilor.
Mai mult, prusienii, văzând că încleştarea devine mai lungă şi mai costisitoare decât au prevăzut, au decis că riscul de mărire a cheltuielilor şi de a se declanşa o luptă continuă era mult prea mare, şi au decis să se retragă din Franţa pentru a-şi proteja armata.
A doua zi, monarhia a fost abolită, şi a fost declarată Prima Republică.
10 august 1793 - A fost deschis oficial la Paris, Muzeul Louvre, unul dintre cele mai mari muzee ale lumii din zilele noastre.
Luvru și Arcul de Triumf Carrousel, inaugurat în 1808 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Funcția de muzeu a Luvrului începe odată cu expoziția celor mai frumoase tablouri ale colecției regale, ținută la Palatul Luxemburg între anii 1750 și 1785, și care a cunoscut un enorm succes.
Marchizul de Marigny, director general al Clădirilor Regale (în franceză Bâtiments du roi) și succesorul acestuia, contele de Angiviller, elaborează un proiect prin care Luvrul să devină un muzeu permanent.
Acest proiect devine lege la data de 6 mai 1791, iar la 10 august 1793 are loc inaugurarea oficială a noului muzeu.
Acesta a fost inițial un loc de pregătire a artiștilor vremii, publicul larg având acces numai în zilele de duminică până în anul 1855.
În timpul Primului Imperiu muzeul se va numi Muzeul Napoleon având ca prim director pe Dominique-Vivant Denon.
Muzeul este extins de către arhitecții Charles Percier și Pierre-François-Léonard Fontaine, aceștia construind aripa de pe strada Rivoli.
Aceștia vor construi în 1808 și un mic arc de triumf numit Arcul de Triumf Carrousel, care va fi decorat de către Dominique-Vivant Denon cu basoreliefuri și cu statuete ce slăvesc gloria armatelor victorioase.
Deasupra era plasată o statuie antică din bronz reprezentând cai, ce aparținuse bazilicii San Marco din Veneția, și care va fi înapoiată acesteia în 1815.
Sub domnia lui Napoleon al III-lea Luvrul a suferit mai multe modificări, în principal în cadrul proiectului Le Grand Dessein: galeria de nord ce leagă Luvrul de Palatul Tuileries a fost completată prin adăugarea de noi clădiri realizate de Hector-Martin Lefuel după planurile lui Louis Visconti; alte clădiri au fost adăugate la sud pentru a oferi simetrie complexului arhitectural care a devenit din ce în ce mai impunător.
În 1871, muzeul a fost incendiat în timpul Comunei din Paris iar arhitectul Lefuel a fost nevoit să reconstruiască o parte din clădiri.
Palatul Tuileries nu va fi reconstruit astfel încât, după mai mulți ani de deliberări, ruinele vor fi demolate în 1882.
Această demolare marchează începutul Luvrului modern, acum fiind aproape în totalitate consacrat culturii, cu excepția aripii Richelieu în care funcționa Ministerul de Finanțe.
Ministerul va fi mutat din aripa Richelieu printr-o decizie a președintelui francez François Mitterrand abia în 1981.
10 august 1802 - Moare Franz Ulrich T. Aepinus, fizician şi matematician german, cunoscut pentru cercetările sale în domeniul electricităţii şi magnetismului; (n. 13.12.1724).
10 august 1809 - Proclamarea independenței statului Ecuador. Sărbătoare națională.
Republica Ecuador – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Republica Ecuador este o țară situată în partea de nord-vest a Americii de Sud, care se învecinează cu Columbia la nord, Peru la est și sud, respectiv cu Oceanul Pacific la vest.
Ecuador și Chile sunt singurele țări din America de Sud care nu au graniță cu Brazilia.
Aparținând de Ecuador, la aproximativ 965 km spre vest, în Oceanul Pacific, este arhipelagul Insulelor Galápagos (cunoscut și sub numele de Archipelago de Colón).
Numită Ecuador după denumirea ecuatorului în limba spaniolă, țara este străbătută într-adevăr de ecuatorul Pământului, având o suprafață totală de 283.560 km2, dintre care 272.045 km2 reprezintă partea continentală.
10 august 1810 - S-a născut Camillo Benso conte Cavour, om de stat si diplomat italian din Piemont si Italia, unul dintre arhitectii unificarii tarii sale sub conducerea dinastiei Savoia; (d.06.06.1861).
10 august 1821 - Missouri devine al 24-lea stat al SUA.
10 august 1856 - Un uragan a făcut în Louisiana circa 400 de victime omenești.
10 august 1864 - Guvernul român a contractat cu casa britanică “Stern Brothers” primul împrumut extern al României (916.000 de lire sterline, din care statul a primit 679.244 de lire, cu o dobândă de 7%) garantat cu veniturile vămilor.
10 august 1865 - S-a născut Aleksandr Konstantinovici Glazunov, compozitor şi dirijor rus; (d. 21 martie 1936).
10 august 1874 - S-a născut politicianul american Herbert Hoover, al 31-lea preşedinte al SUA (1929-1933). (d. 1964)
Herbert Hoover in Biroul Oval (1930) – foto preluat de pe alfa-img.com
Herbert Hoover, pe numele său complet Herbert Clark Hoover, (n. 10 august 1874 – d. 20 octombrie 1964), cel de-al treizeci și unulea președinte al Statelor Unite ale Americii (1929 – 1933) a fost inginer minier, umanitarist și administrator plin de succes.
Hoover este unul dintre cei care a fost un exemplu al “Mişcării pentru eficienţă“, parte a “Erei progresului“, argumentând că soluțiile inginerești eficiente vor fi soluțiile tuturor problemelor economice și sociale.
Poziția și perspectiva sa au fost zdruncinate de marea criză economică, care a început în timpul președinției sale.
10 august 1875 - A fost pusă piatra fundamentală a castelului Peleș din Sinaia (10/22 august).
Castelul Peleș – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Castelul Peleș din Sinaia, reședința de vară a regilor României, a fost construit la dorința regelui Carol I al României (1866-1914), după planurile arhitecților Johannes Schultz, Carol Benesch și Karel Liman, și a fost decorat de celebrii decoratori J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz și Bernhard Ludwig din Viena.
Castelul Peleș este unul dintre cele mai importante edificii de tip istoric din România, având caracter de unicat și este, prin valoarea sa istorică și artistică, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea.
Principele Carol I, ales domn al României în 1866, vizitează pentru prima dată Sinaia în luna august a acelui an, rămânând încântat de frumusețea respectivelor locuri.
Pe vremea aceea, Sinaia era un mic sat de munte, numit Podul Neagului.
Domnitorul hotărăște construirea unui castel într-un loc retras și pitoresc: Piatra Arsă.
Câțiva ani mai târziu, în 1872, el cumpără terenul (1000 de pogoane), iar lucrările încep în 1873, sub conducerea arhitecților Johannes Schultz, Carol Benesch și Karel Liman.
Mai întâi, lucrătorii au depus eforturi pentru a stăpâni elementele capricioase ale naturii, cum ar fi cursurile subterane de apă sau alunecările de teren.
Celor 300 de muncitori care au lucrat aici le-au trebuit doi ani pentru terminarea amenajărilor; în tot acest timp, domnitorul a supravegheat personal, în detaliu, lucrările.
În 1875 se pune piatra de temelie a castelului, sub care sunt îngropate câteva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede românești cu chipul lui Carol I.
În 1883 are loc inaugurarea oficială a Peleșului, pe care domnitorul l-a văzut ca pe un „sediu” al noii dinastii.
Iar așezarea sa pe Valea Prahovei nu era întâmplătoare.
Nu departe, la Predeal, era pe vremea aceea granița României cu Austro Ungaria.
Dar, ulterior, după unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat, castelul a ajuns să fie amplasat chiar în inima țării.
Peleșul a căpătat apoi o tot mai mare importanță, devenind reședința de vară a familiei regale române, care petrecea aici destul de multă vreme, de obicei din mai până în noiembrie.
Aici s-au ținut importante întruniri politice, cum au fost Consiliile de Coroană din 1914 (când s-a hotărât neutralitatea României din primul război mondial, care tocmai începuse) și 1925.
Castelul a găzduit multe personalități ale vremii, scriitori, muzicieni, dar și regi și regine.
Cea mai importantă vizită a fost aceea a bătrânului împărat al Austro-Ungariei, Franz Joseph, în 1896.
Acesta a făcut o mulțime de fotografii cu acel prilej, fiind impresionat de frumusețea și bogăția castelului.
În 1906 se aștepta o nouă vizită a împăratului, cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de domnie a regelui Carol I.
Cu acest prilej a fost amenajat la castel apartamentul imperial, însă vizita lui Franz Joseph nu a mai avut loc.
Un calcul sumar arată că între 1875 și 1914 s-au cheltuit la Peleș peste 16 milioane de lei-aur.
10 august 1875 - S-a născut Constantin Giurescu, istoric şi istoriograf român, editor de texte vechi (n.Chiojd, Buzău; d.15/28 octombrie 1918).
A nu fi confundat cu fiul sau, istoricul Constantin C.Giurescu, tatal academicianului Dinu C.Giurescu.
10 august 1878 - S-a născut Alfred Döblin, scriitor și medic german (d. 28 iunie 1957).
Alfred Döblin - foto – ro.wikipedia.org
Alfred Döblin (n. 10 august 1878, Stettin – d. 28 iunie 1957, Emmendingen, lîngă Freiburg) scriitor german, considerat a fi unul din principalii reprezentanți ai expresionismului în literatură.
Lucrarea ce i-a adus notorietate mondială este romanul “Berlin Alexanderplatz” (1929), este considerat prototipul romanului modern al marilor oraşe;
10 august 1884 - S–a născut Panait Istrati (Gherasim Istrate), scriitor român afirmat în Franţa: “Chira Chiralina”, “Cum am devenit scriitor”, “Ciulinii Bărăganului”, “Codin”, “Moş Anghel”, “Spovedania unui învins” (d. 16 aprilie 1935, Bucuresti).
Panait Istrati - foto – ro.wikipedia.org
Panait Istrati (n. 10 august 1884 Brăila – d. 16 aprilie 1935, București, cu numele la naștere Gherasim Istrati (scriitor român de limbă română și franceză.
10 august 1895 - A decedat Ernst Felix Imman Hoppe-Seyler, biochimist german; în 1862 a preparat o formă cristalină de hemoglobină.
În 1871 a descoperit invertaza, o enzimă care grăbeşte conversia zahărului în glucoză şi fructoză;(n. 26.12.1825).
10 august 1896 - A murit Otto Lilienthal, inginer german. (n. 1887)
Otto Lilienthal – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Karl Wilhelm Otto Lilienthal (n. 23 mai 1848 în Anklam, Germania – d. 10 august 1896, Berlin, după un accident cu unul dintre aparatele sale de zbor) a fost un pionier al aviației germane.
Conform cunoștințelor actuale, el a fost primul om care a reprodus cu succes zborul cu un aparat de zbor iar astfel a ajutat la introducerea principiului de zbor mai greu decât aerul.
Experimentele sale au dus la descrierile fizicii (portanța) al aripilori aparatelor de zbor, la planor, dezvoltat mai departe de frații Wright valabile pînă în prezent.
Producția aparatelor de zbor în fabrica lui Lilienthal, a fost prima producție în serie de avioane.
În 1877 a conceput primul planor cu aripi arcuite ca ale păsărilor.
În 1895 a realizat şi a zburat împreună cu fratele său Gustav, cu primul planor care se poate ridica mai sus decât înălţimea de la care şi-a luat avânt.
A murit un an mai târziu ca urmare a prăbuşirii planorului cu care zbura.
Felix Hoffmann (21 ianuarie 1868 – 8 februarie 1946) a fost un chimist german remarcat pentru resinteza diamorfinei (independent de C.R. Alder Wright, care a sintetizat-o cu 23 de ani mai devreme), care a fost popularizată sub numele comercial Bayer de „heroină”.
El este, de asemenea, creditat cu sintetizarea aspirinei, deși dacă a făcut acest lucru din proprie inițiativă sau sub instrucțiunile lui Arthur Eichengrün este contestat.
10 august 1902 - S-a născut Arne Wilhelm Kaurin Tiselius, chimist suedez, laureat al Premiului Nobel (d. 1971)
Arne Tiselius (n. 10 august 1902, Stockholm – d. 29 octombrie 1971, Uppsala) a fost un chimist suedez, laureat al Premiului Nobe în 1948. În 1930 a introdus electroforeza, o metodă de separare a proteinelor aflate în suspensie cu ajutorul curentului electric.
10 august 1902 - S-a născut Curt Siodmak, regizor de film american și scriitor
10 august 1902 - S-a născut Norma Shearer, actriță americană (d. 1983)
Norma Shearer (n. 10 august 1902 – d. 12 iunie 1983) a fost o actriță de film, câștigătoare a premiului Oscar.
10 august 1912 - S-a născut scriitorul brazilian Jorge Amado: „Dona Flor şi cei doi soţi ai ei”; (d. 6 august 2001).
10 august 1912 - Virginia Stephen s-a căsătorit cu scriitorul Leonard Sidney Woolf.
Engagement photograph, Virginia and Leonard Woolf, 23 July 1912 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Virginia Woolf (nume original Adeline Virginia Stephen, n. 25 ianuarie 1882, Londra – d. 28 martie 1941) a fost o scriitoare engleză, eseistă, feministă, editoare și scriitoare de povești, cunoscută drept una dintre figurile moderniste literare de frunte ale secolului al XX-lea.
În perioada interbelică, Virginia Woolf a fost o personalitate marcantă în societatea literară din Londra și membru al Grupului Bloomsbury.
Operele ei cele mai renumite includ Doamna Dalloway (1925), Spre far (1927), Orlando (1928) și eseul de dimensiunea unei cărți A Room of One’s Own (1929), cu faimosul său dicton: „O femeie trebuie să dispună de bani și de o cameră separată, dacă vrea să scrie ficțiune”.
Virginia Stephen s-a căsătorit cu scriitorul Leonard Woolf în 1912.
În ciuda statutului său material nesatisfăcător – Woolf numindu-l pe Leonard în timpul logodnei “evreul fără un bănuț” – cuplul a menținut o relație frumoasă.
Într-adevăr, în 1937, Woolf scria în jurnalul său: “Amorul după 25 de ani nu suportă despărțirea… înțelegi, e o plăcere enormă să fii dorită ca soție. Și căsătoria noastră e atât de unitară“.
Cei doi au colaborat de asemenea pe plan profesional, în 1917 fondând Hogarth Press, care ulterior a tipărit romanele Virginiei împreună cu operele lui T.S. Eliot, Laurens van der Post, și alții.
10 august 1913 - Are loc Pacea de la București, care consfințește sfârșitul războiului și înfrângerea Bulgariei. Grecia și Serbia își împart Macedonia, iar România anexează Cadrilaterul.
Tratatul de la București (1913) Președintele de Consiliu Titu Maiorescu în mijlocul participanților la negocieri – foto: ro.wikipedia.org
Dat fiind faptul că Bulgaria fusese complet izolată în al doilea război balcanic, fiind amenințată la frontierele nordice de Regatul României, la cele vestice de armatele aliate greco-sârbe iar la cele sudice de armata otomană, ea a fost obligată să accepte termenii tratatului de pace impus de statele învingătoare.
Toate înțelegerile importante privitoare la rectificarea liniilor controversate de frontieră au fost perfectate în întâlnirile comitetelor de specialitate, fiind încorporate în protocoale separate, ratificate oficial de adunarea finală a delegaților la tratative.
10 august 1913 - S-a născut Wolfgang Paul, fizician german, laureat al Premiului Nobel; (d. 07.12.1993).
10 august 1915 - A murit Henry Gwin Jeffreys Moseley, fizician englez. În 1913 a dedus locurile ocupate de elementele chimice în tabelul periodic cu ajutorul spectrelor acestora.
A formulat legea numărului de electroni: numărul de electroni al unui element chimic corespunde cu numărul său atomic; (n. 23.11.1887).
10 august 1916 - A murit John J. Loud, avocat, inventator (n. 1844)
John J. Loud at Harvard, circa 1866 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
John Jacob Loud (n. 2 noiembrie 1844 – d. 10 august, 1916) a fost un inventator american cunoscut pentru primul design al pixului (sau stiloul cu bilă).
A studiat să devină avocat la Colegiu Harvard și a lucrat pe post de casier la Banca Națională Union din Weymouth, Massachusetts, a fost, de asemenea, activ în comunitatea sa ca membru al bisericii, administrator al mai multor organizații locale, și membru al societăților istorice locale.
Loud a inventat și a obținut un brevet pentru ceea ce este considerat a fi primul pix în 1888, dar invenția sa nu a fost comercializată și brevetul a expirat în cele din urmă.
Pixul modern a fost brevetat ulterior în 1938, la 22 ani după moartea lui Loud, de ungurul László József Bíró, naturalizat în Argentina ca Ladislao José Biro, iar ulterior mulți alți producători și-au protejat prin drepturi de proprietate intelectuală modificările și ameliorările aduse acestuia.
10 august 1919 - În cadrul adunării de la Timișoara a șvabilor din Banat, aceștia își dau acordul pentru unirea proclamată la Alba Iulia.
10 august 1920 -Tratatul de la Sèvres - S–a semnat, la Sèvres, Tratatul de pace dintre Antanta și Imperiul otoman.
Marele Imperiu Otoman dispare.
Prin semnarea Tratatului de la Sèvres pierde patru cincimi din teritoriul său.
Se recunoșteau inclusiv noile granițe ale României.
Tratatul nu a intrat în vigoare.
Mehmed Hâdî Pasha semnează Tratatul de la Sèvres (10 august 1920) Tratatul a cedat mari părți din teritoriul otoman Franței, Regatului Unit, Greciei și Italiei, precum și crearea unor zone mari de ocupație în cadrul Imperiului Otoman – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Tratatul de la Sèvres (10 august 1920) a fost un tratat de pace dintre Imperiul Otoman și Puterile Aliate semnat la sfârșitul Primului Război Mondial.
Tratatul de la Versailles cu Germania a fost semnat mai înainte de semnarea celui cu Turcia și a anulat toate concesiunile și drepturile germane acordate de otomani.
Franța, Regatul Unit și Italia au semnat de asemenea o „Înțelegere Tripartită” secretă la aceeași dată cu semnarea tratatului de pace. „Înțelegerea Trimpartită” confirma concesiunile petroliere și comerciale britanice din Turcia și transfera fostele intreprinderi germane din Imperiul Otoman unei coroporații a semnatarilor sus-numitei înțelegeri.
Teritoriul Imperiului Otoman la apogeu (în 1683)- foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Negocierile de pace au durat peste 15 luni, fiind începute la Conferința de Pace de la Paris, au continuat la Conferința de la Londra și au ajuns la forma finală a documentului la Conferința de la San Remo (aprilie 1920).
Încă din 1915 însă, Franța, Italia și Regatul Unit au purtat negocieri pentru împărțirea Imperiului Otoman.
Marile puteri nu au ajuns la o înțelegere, dar au permis fără voia lor apariția unei puternice mișcări naționale turce.
Tratatul de la Sèvres a fost anulat practic în cursul Războiului de Independență al Turciei, la sfârșitul căruia a fost semnat un nou tratat de pace – Tratatul de la Lausanne din 1923, mult mai favorabil Istambulului.
Împărțirea Anatoliei și Traciei în conformitate cu prevederile Tratatului de la Sèvres (10 august 1920) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Delegații au semnat tratatul în sala de expoziție a fabricii de porțelan din Sèvres, Franța.
Tratatul a fost semnat de patru reprezentanți ai Imperiului Otoman, care aveau împuterniciri depline din partea sultanului Mehmed al VI-lea: Rıza Tevfik, marele vizir Damat Ferid Pașa, ambasadorul Hadi Pașa și ministrul educației Reșid Halis.
Tratatul nu a fost trimis pentru ratificare Parlamentului otoman, care a fost dizolvat de trupele britanice pe 10 august 1920, în timpul ocupației Constantinopolului.
Tratatul nu a fost niciodată ratificat de otomani
Tratatul de la Sèvres (10 august 1920) – Delegaţi otomană (de la stânga la dreapta): Rıza Tevfik; marele vizir Damat Ferid Paşa; ambasadorul Hadi Paşa şi ministrul educaţiei, Reşid Halis – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
La semnarea tratatului de pace nu au participat Statele Unite ale Americii și Rusia.
Rusia a fost exclusă datorită semnării Tratatului de la Brest-Litovsk din 1918.
În cadrul Tratatului de la Sèvres, la insistențele marelui vizir Talat Pașa, Imperiul Otoman a reprimit teritoriile pe care le pierduse în fața Imperiului Rus în timpul războiului din 1877 – 1978, (Ardahan, Kars și Batumi.
Sir George Dixon Grahame a semnat pentru Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Alexandre Millerand pentru Franța și contele Lelio Bonin Longare pentru Italia.
Tratatul de la Sèvres (10 august 1920) – Imperiul Otoman după Tratatul de la Sèvres – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Grecia, una dintre puterile aliate, nu a acceptat granițele așa cum au fost trasate de tratat și nu a ratificat niciodată înțelegerea.
Din partea Republicii Democrate Armeene a semnat Avetis Aharonian, același care semnase și primul tratat al noului stat armean, Tratatul de la Batumi din 4 iunie 1918.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
10 august 1921 - S-a născut Ion Negoiţescu, critic şi istoric literar, membru marcant al Cercului literar de la Sibiu; (d. 6 februarie 1993, Munchen).
10 august 1929 - S-a născut actriţă română de teatru şi film,Tamara Buciucean.
Tamara Buciuceanu (alternativ Tamara Buciuceanu-Botez; n. 10 august 1929, Tighina) este una dintre cele mai apreciate actrițe române de teatru, film și televiziune din generația de aur.
Între 1948-1951 frecventează Institutul de Teatru „Vasile Alecsandri” din Iaşi, însă în anul IV de studii se transferă la Bucureşti, la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică la clasa profesorului Ion Bălţăţeanu (asistentă Sorana Coroamă). Absolvă în 1952.
Este una din reprezentantele generaţiei de aur a teatrului românesc. Este supranumită “Doamna comediei româneşti“, fiind una dintre figurile legendare ale teatrului de comedie.
10 august 1945 -Japonia cere pace și capituleză peste 4 zile, punând astfel capăt celui de–Al Doilea Război Mondial (1 septembrie 1939 – 2 septembrie 1945). cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Capitularea Japoniei (2 septembrie 1945) – Comndantul armatei a 18-a japoneze din Npua Guinee, predându-şi sabia comandantului diviziei a 6-a australiene – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
10 august 1947 - S-a născut Mechtild Rothe, politician german și MdEP
10 august 1947 - S-a născut Ian Anderson, muzician britanic (Jethro Tull)
Ian Scott Anderson, (n. 10 august 1947) este un cântăreț, textier și multi-instrumentalist britanic, cel mai cunoscut pentru activitatea cu trupa rock britanică Jethro Tull al cărei lider era și este în continuare.
10 august 1951 - S-a înregistrat cea mai ridicată temperatură din România: +44,5° C în județul Brăila la Ion Sion.
10 august 1953 - I.V. Kapitonov, secretar al organizației de partid din Moscova al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, îi raportează prim-secretarului Nikita Hrușciov despre o metodă foarte avansată a Trustului de construcții nr.28, care a ridicat în Parcul Izmailovo, pe bandă rulantă, opt clădiri de cinci etaje, cu 2200 m2 fiecare.
El îi scrie lui Hrușciov că la fiecare 13 zile altă asemenea clădire va fi dată în folosință.
Era noul stil din arhitectura sovietică, care va produce așa-numitele “hrușciovki”, ce rezolvau precar lipsa locuințelor.
10 august 1959 - S-a născut Rosanna Arquette, actriță americană.
Rosanna Lauren Arquette (n. 10 august 1959, New York) este o actriță americană.
Ea este cea mai în vârstă dintre cei copii din familie.
Bunicul ei a fost un actor comic, iar tatăl actor, a întemeiat grupa satirică Committee.
La vârsta de 15 Rosanna a început să cutreiere SUA cu autostopul, iar la 17 ani a jucat roluri mai mici în filme TV.
A început să aibă succes între anii 1980 – 1990, când poate fi văzută jucând frecvent roluri neconenționale, excentrice în filme numeroase.
10 august 1960 - S-a născut Antonio Banderas, actor spaniol
José Antonio Domínguez Banderas (n 10 august 1960), cunoscut mai mult ca Antonio Banderas, este un actor, regizor, producător, cântăreț și dansator și cântăreț spaniol, care a jucat în filme foarte cunoscute precum Assassins, Evita, Interviu cu un vampir, Philadelphia, Masca lui Zorro și seria Shrek.
10 august 1961 - Armata americana foloseste pentru prima data in timpul luptelor defoliantul numit Agentul Orange, distrugand suprafete intinse din jungla care servea de adapost gherilelor comuniste.
10 august 1974 - Portugalia recunoaște independența Guineei–Bissau.
10 august 1974 - A fost inaugurată Sala Polivalentă din București.
Sala Polivalentă din București este o sală multifuncțională din municipiul București, situată în Parcul Tineretului.
Este folosită ca bază locală pentru echipele masculine și feminine de baschet, volei și handbal din oraș. Capacitatea sălii este de 5.300 de locuri.
Inaugurată la 10 august 1974, sub titulatura Palatul Sporturilor și Culturii din București, clădirea funcționează actualmente sub denumirea Complexul Sportiv Național „Sala Polivalentă”.
10 august 1990 - Sonda spațială, Magellan, lansată de NASA, a ajuns la Venus după cincisprezece luni de la lansare.
Sonda Magellan, denumită și Sonda de Cartografiere a planetei Venus prin Unde Radar, a fost o sondă spațială robot având o greutate de 1.035 kilograme, lansată de NASA la 4 mai 1989, ca să cartografieze suprafața planetei Venus prin tehnica radar și să măsoare gravitația planetei.
A fost prima misiune interplanetară lansată de pe o navetă spațială. Magellan a fost cea de a patra misiune NASA trimisă spre Venus și termina o pauză de unsprezece ani în explorarea interplanetară a SUA. Durata misiunii: 10 august 1990-12 octombrie 1994 (4 ani, 2 luni, 2 zile)
10 august 2001 - In timpul Razboiului Civil din Angola, fortele UNITA provoaca deraierea unui tren care circula intre localitatile Zenza si Dondo cu o mina antitanc, dupa care mitraliaza pasagerii.
În urma acestui atac criminal au fost 252 de morti din cei 500 de pasageri care se aflau in tren.
10 august 2003 - A încetat din viaţă părintele Constatin Galeriu (n. 1918)
Constantin Galeriu – foto preluat de pe basilica.ro
Constantin Galeriu (* 21 noiembrie 1918, Răcătău-Răzeși, Bacău – † 10 august 2003, București) a fost unul dintre cei mai importanți duhovnici ai Ortodoxiei române, preot și profesor de teologie, preşedinte de onoare al Ligii Culturale a Românilor de Pretutindeni, membru în Comisia Naţională UNESCO, preşedinte de onoare al Ligii Culturale a Românilor de Pretutindeni;
10 august 2003 - Cosmonautul rus Iuri Malenchenko aflat pe Stația Spațială Internațională, în spațiu, se căsătorește cu Ekaterina Dmitrieva aflată în Texas.
10 august 2012 - A murit Ioan Dicezare, pilot român (n. 1916)
Slt. av. Ioan Dicezare, decorat cu Ordinul Mihai Viteazul (Mariupol, 30 august 1943) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Ioan Dicezare (n. 12 august 1916, București, d. 10 august 2012, București) a fost un as al aviației de vânătoare române în timpul celui de al Doilea Război Mondial.
A participat la campaniile militare de la Stalingrad, Dnipropetrovsk și Mariupol, unde a luptat alături de aviația germană împotriva aviației militare a URSS; până la 23 august 1944 a participat la apărarea regiunii petrolifere Ploiești, împotriva acțiunilor aviației de bombardament americane și, după 23 august 1944 a luptat împotriva Germaniei până la sfârșitul războiului.
Familia lui Dicezare este de origine italiană, numele de familie original fiind Di Cesare, însă întotdeauna a fost ortografiat Dicezare.
10 august 2018 -Protestul Diasporei – Pe 10 august toti românii vin la Bucuresti! #diasporaacasa – Intervenție în forță a jandarmilor la un miting antiguvernamental în Piața Victoriei din București, după ce unii protestatari au forțat gardurile și au aruncat cu pietre, sticle și alte obiecte către jandarmi.
Aceștia au intervenit cu spray-uri, gaze lacrimogene și tunuri de apă. Mai multe persoane au avut nevoie de îngrijiri medicale.
Parchetul Militar s-a autosesizat și a deschis dosar penal privind intervenția jandarmilor la protestele din Piața Victoriei
Românii din ţară şi din străinătate s-au mobilizat pentru a participa la mitingul de astăzi din Piaţa Victoriei din Capitală.
Ei cer demisia Executivului, nemulţumiţi de modul de guvernare al social-democraţilor şi de decizile luate de aceştia privind legile justiţiei şi Codurile penale, de demiterea procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), Laura Codruţa Kovesi, de gafele premierului Viorica Dăncilă şi de faptul că liderul PSD Liviu Dragnea se află la conducerea Camerei Deputaţilor în pofida faptului că a fost condamnat la închisoare.
Peste 450 de oameni au avut nevoie de îngrijiri medicale în urma ciocnirilor violente din timpul protestelor de ieri.
Primele incidente au început în jurul orei 16.00. Instigatorii au incendiat diverse zone, au aruncat cu borduri şi cu sticle spre jandarmi.
La rândul lor, aceştia au răspuns cu forţă și acum vor fi anchetați de Parchetul Militar. Astăzi sunt anunțate noi proteste.
În jur de 24.000 de persoane au protestat în Piaţa Victoriei din Capitală, împotriva Guvernului, faţă de tergiversarea dosarului “10 august 2018″ şi de unele măsuri luate de politicieni în domeniul legislaţiei penale.
După ora oficială de încheiere a protestului, 22,15, numărul protestatarilor a scăzut constant, astfel că au mai rămas doar câteva sute de oameni în faţa Palatului Victoria.
Au fost diferite anunţuri pentru manifestaţii în Capitală: Piaţa Victoriei, unde s-au adunat majoritatea protestatarilor, dar şi la sediul Ministerului Afacerilor Interne, de unde 150 de oameni, nemulţumiţi de faptul că aceia pe care îi consideră vinovaţi pentru protestul de anul trecut nu au fost pedepsiţi, au pornit în marş spre Guvern.
Sfântul, slăvitul arhidiacon și mucenic Laurențiu sau Lavrentie (Latin: Laurentius, „cel încununat cu lauri”) a fost unul din cei șapte diaconi a Bisericii Romei și împreună-pătimitor cu sfântul ierarh mucenic papa Sixt al II-lea al Romei, suferind mucenicia în timpul persecuțiilor ordonate de împăratul Valerian în anul 258.
Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe 10 august.
***
Se cunosc puține lucruri despre viața Sfântului Laurențiu.
Actele sale au fost pierdute în vremea lui Augustin.
Legenda spune că era de loc din Nordul Spaniei, care fusese instruit de către Sfântul Sixtus în timp ce era arhidiacon la Roma.
Când Sixtius a devenit Papă în 257, Laurențiu a fost hirotonit ca diacon și a fost însărcinat cu administrarea milosteniilor pentru săraci.
Mucenicia
La începutul lunii august din anul 258, împăratul Valerian a emis un edict prin care îi condamna la moarte imediată fără proces pe toți episcopii, preoții și diaconii (“episcope et presbyteriet diacones incontinenti animadvertantur” ).
Această poruncă a fost dusă imediat la îndeplinire în întreaga Romă.
În 6 august, Papa Sixtus a fost arestat în catacombe și executat alături de ceilalți doi diaconi ai săi, Felicissimus și Agapitus.
Se spune că Laurențiu ar fi zis în timp ce erau duși să fie torturați:
“Unde te duci, Sfânt Părinte, fără fiul tău? Unde, O episcope, fără arhidiaconul tău? Înainte nu te-ai apropiat niciodată de altarul sacrificiului fără slujitorii tăi și acum te duci fără mine?”
Se spune că Sfântul Sixtus i-a proorocit că îi va urma în curând.
Autoritățile imperiale s-au întors curând la Sfântul Laurențiu și i-au cerut acces la tezaurul bisericii.
În cursul următoarelor trei zile după moartea Papei și a arhidiaconilor săi, Sfântul Laurențiu s-a grăbit să împartă cât mai mulți posibil din banii bisericești săracilor.
În a treia zi, în fața unui mic tribunal, el s-a prezentat prefectului, iar când i s-a ordonat să predea tezaurul, el i-a condus într-o cameră.
Lawrence before Valerianus, detail from a fresco by Bl. Fra Angelico, c. 1447–50, Pinacoteca Vaticana – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Acolo, le-a arătat săracii, ologii și schilodiții, spunând:
“Iată odoarele Bisericii! Biserica este bogată cu adevărat, mult mai bogată decât împăratul vostru.”
În 10 august, Sfântul Laurențiu a fost ridicat la sfântă mucenicie, fiind ars pe un grătar pentru credința sa.
Legenda spune că avea o voință așa de puternică încât, în loc să le furnizeze informații romanilor când era pe moarte, el a strigat:
“Sunt făcut pe partea aceasta! Întoarceți-mă pe partea cealaltă și mâncați!”
În iconografie, el este adesea prezentat ținând grătarul.
Martiriul sfântului Laurenţiu, pictură de Tiţian – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Imnografie
Troparul Sfântului Mucenic Laurențiu Arhidiaconul
Glasulul al 4-lea
Mucenicul Tău, Doamne, Laurențiu, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Condacul Sfântului Mucenic Laurențiu Arhidiaconul
Glasul al 2-lea
Căutând cele de sus…
Cu Foc Dumnezeiesc aprinzându-ţi inima ta, focul patimilor până la sfârşit în cenuşă l-ai întors, întărirea pătimitorilor, de Dumnezeu purtătorule, Mucenice Laurențiu. Şi în chinuri fiind, ai strigat cu credinţă: nimeni nu mă va despărţi pe mine de dragostea lui Hristos.
Viața Sfântului Mucenic Laurențiu Arhidiaconul
Sf. Mc. Laurenţiu arhidiaconul (225 – 258) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Laurențiu chemând numele lui Iisus Hristos și punându-și mâinile pe ochii celor orbi în semnul Sfintei Cruci, îi făcea să vadă.
După războiul romanilor cu perșii, Deciu împăratul s-a întors în Roma cu biruință și cu dănțuire. Atunci preasfințitul Sixt, papa Romei, cu clerul său, a fost prins de Valerian, eparhul Romei, și închis în temnița poporului. Sixt era din Atena, de neam grecesc, și a fost mai întâi filosof, apoi ucenic al lui Hristos; și mergând la Roma, a fost de bună trebuință Bisericii lui Hristos; pe de o parte, pentru înțelepciunea sa, iar pe de alta, pentru viața sa cea îmbunătățită. Apoi, după o vreme oarecare, a fost ridicat la treptele rânduielilor bisericești; căci, fiind ucis pentru Hristos preasfințitul Ștefan, papa Romei, Sfântul Sixt a fost ridicat la scaun în locul lui, ca la o moarte sigură, pentru că în acele vremi nu era vreun papă, pe care să-l fi ocolit paharul pătimirii.
Deci Sfântul Sixt, șezând în temnița din Roma cu clericii și cu ceilalți creștini, au fost munciți pentru Hristos doi boieri persani, anume Avdon și Senis, pe care Deciu îi adusese cu el legați ca pe niște robi. Iar după uciderea acelora, împăratul Deciu și eparhul Valerian au poruncit ca pe Sixt papa să-l aducă noaptea înaintea lor, în capiștea care se numea Teliude. Și când trimișii au venit ca să-l ia din temniță, Sfântul Sixt a zis către cei legați împreună cu el: „Fraților și ostașii mei, nu vă temeți de muncile cele vremelnice. Știți ce fel de chinuri au răbdat sfinții mai înainte de noi, ca să câștige cununile vieții veșnice. Insuși Hristos Dumnezeul nostru a pătimit pentru mântuirea noastră, ca să ne lase nouă pildă; deci să nu vă temeți a pătimi pentru Hristos, ca să împărățiți împreună cu Dânsul”.
Odată cu Sfântul Sixt au dus și doi diaconi, anume Felichisim și Agapit, și i-au pus înaintea lui Deciu și a lui Valerian. împăratul a zis către Sixt: „Știi pentru ce ești prins și adus înaintea noastră?” Sixt a răspuns: „Știu prea bine”. Impăratul a zis: „Dacă știi, fă precum fac și ceilalți ca să fii viu tu, iar clerul tău să se înmulțească”. Papa a zis: „Cu adevărat de aceasta mă îngrijesc, ca să se înmulțească clerul meu”. Zis-a împăratul: „Deci jertfește zeilor și fii mai mare peste toți slujitorii idolești”. Iar fericitul Sixt a răspuns: „Eu întotdeauna aduc jertfă curată și fără prihană lui Dumnezeu Tatăl cel Atotputernic; Fiului Lui, Domnul nostru Iisus Hristos, și Sfântului Duh”. Zis-a împăratul: „Îți cruțăm bătrânețile, dar cruță-te și tu pe tine însuți și te îngrijește de clerul tău, ca să-l izbăvești de la moarte”. Răspuns-a sfântul: „Până acum m-am cruțat și mă cruț și îngrijesc de clerul meu, ca să pot să-i răpesc și să-i izbăvesc pe toți împreună cu mine din adâncul morții veșnice”.
Zis-a împăratul către ostași: „Duceți-l în capiștea lui Marte, ca să-i jertfească aceluia, iar de nu va voi, să-l închideți în temnița care se numește a lui Mamertin”. Deci dus fiind papa la capiștea lui Marte împreună cu amândoi diaconii și silit fiind spre jertfă, a zis către acei ostași: „O, ticăloșilor și vrednicilor de plâns, pentru ce vă închinați idolilor celor muți și surzi, care nici lor, nici altora, nu pot să le ajute? Ascultați-mă pe mine, fiilor, și vă pocăiți, izbăvindu-vă sufletele voastre de veșnicele munci!” Dar ei, împlinind porunca împăratului, au dus pe papa și pe amândoi diaconii în temnița lui Mamertin. Și văzând Sfântul Laurențiu arhidiaconul pe Sfântul Sixt fiind dus în legături, a strigat către el: „Părinte, unde te duci fără fiul tău? O, sfinte arhiereu, unde te grăbești fără arhidiaconul tău? Tu niciodată nu ai adus jertfă fără mine! Ce a găsit mila ta părintească neplăcut la mine? Oare sunt lepădat? Nu m-ai încercat oare pe mine ca să-ți fiu slujitor plăcut? Dacă am fost părtaș cu tine întru lucrarea dumnezeieștilor Taine ale lui Hristos, pentru ce să nu fiu părtaș cu tine și în vărsarea sângelui pentru Hristos? Ia-mă cu tine, părinte! Ia, învățătorule, și pe ucenicul tău, și mă dă jertfă lui Dumnezeu înaintea ta, precum Avraam a jertfit pe fiul său, Isaac, și marele Apostol Petru, pe întâiul arhidiacon Ștefan, și, văzându-mă pe mine săvâr-șindu-mă prin mucenicie, te vei sârgui și tu însuți pe urmă spre cunună!”
Iar preasfințitul Sixt i-a răspuns: „O, fiule, nu te las, ci te păzesc spre mai mari chinuri pe tine; pentru că cele mai mari nevoințe te așteaptă pe tine pentru credința în Hristos. Eu ca un bătrân ies la lupta cea mai ușoară, iar ție ți se cuvine să arăți biruință și dănțuire mai slăvită împotriva chinuitorului. Deci nu plânge; să știi că, după trei zile de la sfârșitul meu, vei merge după preotul tău și nu-ți este de trebuință să fiu și eu de față, ca și cum aș fi spre ajutor. Ilie a lăsat pe Elisei și nu i-a luat puterea facerii de minuni. Mergi deci până la vremea aceea și avuțiile bisericești să le împarți săracilor și celor ce au trebuință după socoteala ta”. Deci ducându-se Sfântul Laurențiu și luând podoabele și vistieriile bisericești, căuta prin cetate pe clericii ascunși și pe creștinii săraci; și, pe câți îi afla, le dădea spre trebuință cele de nevoie.
Și mergând la muntele Helion, a aflat o văduvă, care petrecea întru văduvie de 32 de ani. Acea văduvă, pe nume Chiriachi, ascundea la sine mulți creștini, împreună cu preoții și clericii lor. Sfântul Laurențiu a adus noaptea acolo argint destul, haine și toate cele de trebuință și a început să spele picioarele slujitorilor lui Dumnezeu și a celorlalți creștini. Iar văduva Chiriachi, închinându-se la picioarele lui, i-a zis: „Rogu-te, robule al lui Hristos, puneți mâinile tale pe capul meu, deoarece pătimesc o durere cumplită”. Iar sfântul, punând pe mâinile ei fota cu care ștergea picioarele, iar^mâinile sale punân-du-le pe capul ei în semnul Sfintei Cruci, a zis: „în numele Domnului nostru Iisus Hristos, fii sănătoasă”. Și îndată acea văduvă s-a tămăduit de durerea sa.
În aceeași noapte, Sfântul Laurențiu ducându-se la ulița care se numea Canaria, a aflat mulți creștini adunați în casa unui oarecare creștin Narcis. Și intrând înăuntru la ei, le-a spălat picioarele și le-a dat destul spre trebuință din averile bisericești. Acolo era un oarecare orb Crischentie, care, plângând, a zis către sfânt: „Pune mâna ta pe ochii mei, ca să-ți văd fața”. Iar Sfântul Laurențiu a zis: „Domnul nostru Iisus Hristos, Cel care a deschis ochii celui orb din naștere, Acela să te lumineze și pe tine”. Și a făcut semnul Sfintei Cruci pe ochii orbului și îndată acela a văzut și a privit fața lui Laurențiu, bucurându-se.
Ieșind sfântul de acolo, s-a înștiințat că în peșterile lui Nepotian s-au adunat o mulțime de creștini și s-au ascuns; deci a mers acolo, ducându-le cele de hrană și altele de trebuință. Acolo a aflat 70 de suflete, bărbați și femei, între care și pe Sfântul Iustin preotul. Deci spălându-le picioarele și dându-le cel mai de pe urmă argint, s-a dus.
Și a auzit că sfințitul Sixt a fost dus cu cei doi diaconi la judecată în capiștea Teliudei și a mers acolo, vrând să vadă ce o să fie. Deci papa a fost pus înaintea lui Deciu și a lui Valerian, și Deciu a zis către el: „Te sfătuim cele folositoare pentru bătrânețile tale, ascultă-ne și adu jertfe zeilor”. Sfântul a răspuns: „Sfătuiți-vă pe voi singuri cele de folos și nu huliți pe Dumnezeul ceresc. Pocăiți-vă pentru vărsarea sângelui sfinților, ca să nu pieriți cumplit!”
Auzind Deciu aceste cuvinte, s-a mâniat și a zis către Valerian: „Dacă acesta nu se va pierde din mijlocul celor ce viețuiesc pe pământ, nimeni nu va avea nici frică, nici ascultare de stăpâni”. Și a zis Valerian: „Să se pedepsească cu moarte!” Atunci diaconii au strigat către asupritori: „O, ticăloșilor, dacă ați fi ascultat sfaturile părintelui nostru, ați fi scăpat de muncile cele veșnice ce vă așteaptă pe voi”. Zis-a Valerian: „Până când aceștia trăiesc, îngrozindu-ne pe noi cu munci? Să fie duși în capiștea lui Marte ca să jertfească, iar de nu vor voi, apoi în același loc să li se taie capetele”.
Deci acea capiște a lui Marte era în afară de zidurile cetății, dinaintea porților care se numeau “ale lui Apie”, unde fiind duși sfinții, preasfințitul papă a zis către acea capiște: „Să te sfărâme pe tine Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu!”; iar creștinii zicând “Amin”, îndată s-a făcut cutremur mare și a căzut o parte din acea spurcată capiște, sfărâmându-se și idolul din ea. Atunci Sfântul Laurențiu a strigat către preasfințitul Sixt, zicând: „Nu mă lăsa pe mine, părinte, că acum am împărțit vistieria ce mi-ai încredințat-o”. Iar ostașii auzind de vistierie, au prins pe Sfântul Laurențiu și l-au ținut legat. Iar pe papa cu cei doi diaconi i-au tăiat înaintea acelei capiști de sub munte și trupurile lor le-au lăsat neîngropate. Și după ce s-a făcut noapte, au mers preoții, diaconii și ceilalți creștini și, luând acele cinstite trupuri, l-au pus pe cel al papei în peștera de la mormântul lui Calixt, iar pe ale diaconilor le-au îngropat în mormântul lui Pretextat. Astfel s-au sfârșit pentru Hristos prin mucenicie preasfințitul papă Sixt și cu dânsul cei doi diaconi, Felichisim și Agapit, în ziua de 6 august.
După uciderea preasfințitului papă Sixt, ostașii au adus la împăratul pe Sfântul Laurențiu, și i-au spus, zicând: „Am prins pe arhidiaconul lui Sixt, care a luat vistieria după al său papă și a ascuns-o”. Iar împăratul, auzind de vistierie, s-a bucurat și, punând pe Laurențiu înaintea sa, a zis către dânsul: „Unde sunt bogățiile bisericești pe care le-ai ascuns?” Dar Sfântul Laurențiu nu i-a răspuns nici un cuvânt. Atunci împăratul Deciu l-a dat lui Valerian eparhul, zicându-i: „Cercetează-l pentru avuțiile bisericești și silește-l la închinarea zeilor; iar de nu va voi să spună unde sunt avuțiile și să se închine zeilor, să-l pierzi cu munci”. Iar Valerian, luând pe Laurențiu, l-a dat unui mai-mare peste ostași, anume Ipolit, care era păzitorul celor legați, zicându-i să aibă grijă de el. Iar Ipolit a închis pe Laurențiu în temniță, împreună cu ceilalți legați.
Între aceia era un elin, anume Luchilie, ținut legat de mult. Acela își pierduse vederea de mult plâns, rămânând orb. Deci Sfântul Laurențiu i-a zis: „Crede în Fiul lui Dumnezeu, în Domnul nostru Iisus Hristos și te botează, iar Acela te va lumina”. Orbul a zis: „Eu doresc de mult să mă botez în numele lui Hristos”. Laurențiu a zis: „Dar crezi din toată inima?” Orbul a răspuns cu plângere: „Cred în Domnul Iisus Hristos, mă lepăd de idolii cei deșerți și scuip asupra lor”. Iar Ipolit, ascultând cu răbdare cuvintele lor, voia să vadă dacă se vor deschide ochii orbului și cum se va face aceea. Deci Sfântul Laurențiu, învățând pe Luchilie, apoi binecuvântând apa, l-a botezat și îndată i s-au deschis ochii și a strigat, zicând: „Bine este cuvântat Domnul Iisus Hristos, Dumnezeul cel veșnic, Care m-a luminat!”
De această minune înștiințându-se și alți orbi, se duceau în temniță la Sfântul Laurențiu; iar el chemând numele lui Iisus Hristos și punându-și mâinile pe ochii lor în semnul Sfintei Cruci, îi făcea să vadă. Și văzând Ipolit toate acestea, se minuna. Apoi a zis către Laurențiu: „Arată-mi mie vistieriile cele bisericești”. Laurențiu a zis către dânsul: „O, Ipolite, dacă vei crede în Dumnezeu, Tatăl cel atotputernic, și în Fiul Lui, Domnul nostru Iisus Hristos, ți se vor arăta avuțiile și ți se va da viața cea veșnică”. Ipolit a zis: „Dacă se va împlini cu adevărat cuvântul grăit de tine, atunci voi face ceea ce poruncești”. Sfântul a zis: „Ipolite, ascultă-mă pe mine și fă degrab ceea ce zic: leapădă pe idolii cei muți și surzi și primește Sfântul Botez”.
Și s-a învoit Ipolit și l-a scos pe Laurențiu din legături și l-a dus la casa sa. Apoi Laurențiu, învățând pe Ipolit și povățuindu-l la sfânta credință, l-a botezat. Iar după botez, Ipolit a zis: „Am văzut sufletele cele nevinovate în mare bucurie!” Acelea erau avuțiile despre care Laurențiu îi spusese că i se vor descoperi; pentru că în ceasul botezului i-a arătat Domnul prin minunată vedenie cereștile bucurii. Apoi a zis iarăși către Sfântul Laurențiu: „Te jur cu Domnul nostru Iisus Hristos, să botezi toată casa mea!” Și a botezat sfântul pe cei ce se aflau în casa lui, cu totul 19 suflete. In vremea aceea a venit poruncă la Ipolit, ca să ducă pe Laurențiu la Valerian. Și a spus Ipolit lui Laurențiu despre aceea. Iar sfântul i-a zis: „Să mergem că și ție și mie ni s-a gătit cununa mucenicească”.
Și mergând ei înaintea feței lui Valerian, a zis Valerian către Sfântul Laurențiu: „Lasă-ți împotrivirea și ne arată avuțiile, care se zice că sunt la tine”. Sfântul a zis: „Dă-mi vreme două sau trei zile și ți le voi arăta”. Apoi Valerian a zis către Ipolit: „Ți-l încredințez ție pentru trei zile”. Deci Valerian a eliberat pe Laurențiu și a spus despre aceasta împăratului, că Laurențiu, după trei zile, are să arate avuțiile. Iar Laurențiu, plecând din fața lui Valerian, în trei zile a adunat în casa lui Ipolit mulțime de săraci, de văduve, de sărmani, de orbi, de șchiopi și de neputincioși. Iar a treia zi i-a dus pe toți înaintea lui Deciu și a lui Valerian – ei fiind atunci în palatul lui Salustie – și a strigat cu mare glas către dânșii, zicând: „Iată, aveți vistieriile cele veșnice puse în aceste vase pe care le vedeți și cine își va pune averile sale în aceste vase, le va lua cu dobândă în cereasca împărăție”.
Atunci împăratul Deciu și eparhul Valerian, văzându-se rușinați, s-au umplut de mânie și acum nu-l mai schingiuiau atât de mult pentru avuții, cât au început a-l sili la închinarea de idoli. Și a zis Valerian către dânsul: „Pentru ce te chinuiești mult? Jertfește zeilor și leapădă-ți meșteșugurile de farmece, spre care nădăjduiești!” Iar sfântul a răspuns, zicând: „Pentru ce vă învață diavolul să siliți pe creștini să se închine dracilor? Judecați singuri dacă este drept a pleca grumazul la idolul zidit de mâini omenești și la diavolul care petrece într-însul, mai mult decât la Dumnezeul cel ceresc, la Ziditorul a toată făptura văzută și nevăzută”. Iar împăratul, mâniindu-se, a poruncit să dezbrace pe Laurențiu, să-l întindă la pământ și să-l bată cu scorpioane (Scorpionul era o unealtă de chinuire – un laț de fier subțire cu dințișori ascuțiți). Și fiind bătut mucenicul cumplit și înroșindu-se pământul cu sângele lui, împăratul Deciu îi zicea: „Nu huli pe zei, nu huli!” Iar mucenicul răspundea: „Eu mulțumesc Dumnezeului meu că m-a învrednicit părții robilor Săi, sfinților mucenici; iar tu, ticălosule, te chinuiești cu nebunia și cu iuțimea ta”.
Apoi Deciu a poruncit celor ce-l chinuiau să înceteze a-l bate, să-l ridice de la pământ și să aducă înaintea lui un pat de fier, scânduri, vergi de plumb și alte unelte de muncire, și i-a zis: „Cu toate acestea va fi muncit trupul tău, de nu vei aduce jertfe zeilor”. Iar mucenicul a răspuns: „Ticălosule, eu toate acestea le-am dorit de mult ca pe niște ospețe; pentru că acestea vouă vi se par că sunt chinuri, iar nouă slavă”. Muncitorul a zis: „Dacă aceste munciri pentru tine sunt ospăț și slavă, atunci spune-ne unde se ascund și ceilalți creștini, ca să vină aici să se ospăteze împreună cu tine”. Sfântul a răspuns: „Ochii voștri cei necurați nu sunt vrednici să-i vadă pe aceia, ale căror nume sunt scrise în cer”.
După aceasta, împăratul a poruncit ca pe Sfântul Laurențiu să-l ducă legat în palatele lui Tiberie, unde voia și el însuși să meargă. Și ajungând acolo și șezând în capiștea lui Die, a pus de față pe mucenic și a zis către dânsul: „Spune-ne nouă pe toți necurații creștini, ca să curățim cetatea de dânșii, iar tu închină-te zeilor și nu nădăjdui spre vistieriile pe care le tăinuiești”. Sfântul a răspuns: „Pe robii lui Hristos nu ți-i voi spune, iar spre vistierii nădăjduiesc cu adevărat și sunt încredințat despre ele”. Impăratul a zis: „Socotești oare că prin aur și prin argint te vei răscumpăra din munci?” Mucenicul a răspuns: „Eu sunt rob al lui Hristos și nădăjduiesc spre Dânsul; deci sunt încredințat de vistieriile cele cerești, pe care Hristos Dumnezeul meu le-a pregătit pentru mine și pentru toți robii Săi”.
Atunci împăratul, mâniindu-se, a poruncit să bată pe sfânt cu bețe și să-i ardă coastele cu scânduri de fier înroșite. Iar sfântul se ruga lui Dumnezeu într-acele munci, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeule cel din Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, robul Tău, pe cel clevetit, dar care nu s-a lăsat de Tine, pe cel întrebat și care Ți-a mărturisit preasfântul Tău nume”. Apoi muncitorul a poruncit ca să-l bată cu vergi de plumb pe mucenic, iar sfântul a strigat, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, primește duhul meu!” Atunci a venit de sus un glas, zicând către dânsul: „Incă mai ai mult să pătimești!” Și a fost auzit glasul acela de toți, iar Deciu, mâniindu-se fără de măsură, a strigat cu glas mare, zicând: „Bărbați romani și adunarea poporului, ați auzit glasul diavolilor care mângâie pe vrăjitorul și pe furul acesta de cele sfinte, care nici pe zeii noștri nu-i cinstește, nici pe mine, împăratul, nu mă ascultă și nici de munci nu se teme”.
După aceea a poruncit ca iarăși să-l întindă la muncire și să-l bată cu scorpioane ascuțite; iar sfântul râdea în acea muncă, batjocorind pe chinuitor. Apoi a zis: „Bine ești cuvântat, Doamne Dumnezeule, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos; mulțumesc Ție că ne arăți mila Ta nouă, nevrednicilor; ci dă-mi și darul Tău, ca să cunoască cei ce stau împrejur și privesc la mine, că Tu mângâi pe robii Tăi”. Astfel rugându-se sfântul, unul din ostașii care erau de față, anume Roman, a crezut în Hristos și a strigat, zicând: „Sfinte Laurențiu, văd un tânăr prealuminos stând lângă tine, ștergându-ți rănile și tot trupul tău cu fota; deci te jur cu Hristos Domnul, Care ți-a trimis pe îngerul Său, să nu mă lași pe mine”.
Și a zis Deciu către Valerian: „Suntem biruiți de vrăjitorul acesta”. Apoi, poruncind să dezlege pe mucenic de la muncire, l-a încredințat lui Ipolit spre pază. Iar Roman ostașul, aducând Sfântului Laurențiu un vas cu apă, a căzut la picioarele lui, plângând cu lacrimi și rugându-l să-l boteze. Deci, fiind botezat, îndată ceilalți ostași l-au apucat și l-au dus la împărat. Iar el, mai înainte până a începe a-l întreba, striga: „Sunt creștin”. Atunci împăratul îndată a poruncit să-i taie capul lui. Deci, scoțându-l pe el din cetate, la porțile Salariei, i-au tăiat capul în 9 zile ale lunii lui august; iar trupul lui luându-l noaptea Iustin preotul, cel pomenit mai sus, l-a îngropat cu cinste.
Întru aceeași noapte, împăratul Deciu și Valerian eparhul, stând în băile olimpiești de lângă palatele lui Salustiu, au poruncit să le pregătească divan, ca să aducă pe Laurențiu la întrebarea cea mai de pe urmă; apoi au mai poruncit ca și toate uneltele cele de muncire să le pună de față.
De acest lucru înștiințându-se Ipolit, a început să plângă, iar Sfântul Laurențiu a zis către dânsul: „Nu plânge pentru mine, care merg la slăvita cunună mucenicească, ci mai ales te veselește”. Ipolit a zis: „Pentru ce nu strig și eu lângă tine: «Sunt creștin», ca să mor cu tine?” Sfântul a zis: „Tăinuiește acum mărturisirea lui Hristos în inima ta; iar după puțină vreme, când eu te voi chema pe tine, atunci vei auzi și vei veni după mine”.
Deci când împăratul cu eparhul au stat la judecată, Sfântul Laurențiu a fost pus de față înaintea lor, iar împăratul a zis către dânsul: „Lasă-ți farmecele tale și ne spune de ce neam ești”. Sfântul a răspuns: „De neam sunt din Ispania și am crescut în Roma. Eu sunt din scutece creștin și am învățat din tinerețe toată legea lui Dumnezeu”. Impăratul a zis: „Oare aceasta este la tine legea lui Dumnezeu, ca să nu cinstești pe zei și să nu te temi de munci?” Sfântul a răspuns: „Legea pe care am învățat-o m-a învățat a cunoaște și a cinsti pe Dumnezeul meu, pe Domnul Iisus Hristos, cu al Cărui nume întărindu-mă, cu adevărat nu mă tem de muncile tale”. Impăratul a zis: „Jertfește zeilor, că de nu vei jertfi, toată noaptea vei fi muncit”. Sfântul a răspuns: „Noaptea mea nimic nu are întunecos; ci toate strălucesc ca lumina!” Atunci muncitorul a poruncit să-l bată pe mucenic cu pietre peste gură. Iar sfântul mai mult se întărea și batjocorea pe muncitor, mulțumind lui Dumnezeu.
Apoi Deciu a zis către slujitori: „Aduceți patul de fier, ca în noaptea aceasta mândrul Laurențiu să se odihnească pe dânsul”. Deci, fiind adus patul care era ca un grătar de fier, au pus pe el pe mucenic gol înaintea lui Deciu și a lui Valerian și au pus cărbuni de foc dedesubt. Și strângeau slujitorii trupul mucenicului cu furci de fier deasupra patului, iar dedesubt îl ardeau ca pe niște carne de mâncare. Iar împăratul a zis către dânsul: „Jertfește zeilor!” Mucenicul a răspuns: „Eu m-am adus pe mine însumi jertfă Dumnezeului meu, întru miros cu bună mireasmă, întru duh umilit!”
Într-acea vreme slujitorii puneau mai mult foc dedesubt și mai cu dinadinsul ardeau patul. Iar sfântul a zis către împărat: „Vezi, ticălosule, că acești cărbuni de foc mie îmi pregătesc răcorire, iar ție, munci veșnice! Căci Domnul meu știe, că pentru sfânt numele Lui fiind pârât, nu m-am lepădat și, fiind întrebat, L-am mărturisit pe El; iar acum, fiind ars, Ii mulțumesc Lui”. Vaierian a zis către sfânt: „Unde este focul cu care ne-ai îngrozit pe noi?” Sfântul a răspuns: „O, nebunilor și ticăloșilor, oare nu știți că acești cărbuni cu care mă ardeți pe mine și care sunt răcorirea sufletului meu, aceștia vor fi sufletelor voastre nestinsă ardere?”
Și toți care erau acolo de față se mirau de o muncire ca aceea a împăratului, care a poruncit să frigă un om de viu. Iar Sfântul Laurențiu, cu fața luminoasă, zicea: „Mulțumescu-Ți Ție, Doamne, Iisuse Hristoase, că m-ai întărit pe mine”. Apoi, întorcându-și ochii către Deciu și către Valerian, le-a zis: „Iată, o, ticăloșilor, ați fript o parte a trupului meu; întoarceți-l acum și pe cealaltă parte și mâncați carnea mea cea friptă”. După aceasta, slăvind pe Dumnezeu, a zis: „Mulțumesc Ție, Doamne, Iisuse Hristoase, că m-ai învrednicit a intra în porțile Tale!”
Aceasta zicând, și-a dat duhul; iar împăratul și eparhul, văzând pe mucenic mort, s-au sculat cu rușine de acolo și au plecat, lăsând trupul pe patul acela. Deci Ipolit, mai înainte de a se face ziuă, a luat cinstitul și mult pătimitorul trup al mucenicului și l-a învelit cu pânză curată, ungându-l cu aromate. Apoi a spus Sfântului Iustin preotul, care a venit îndată la Ipolit, și amândoi au dus trupul acela la văduva Chiriachi, cea zisă mai înainte, și l-au pus în casa ei până seara, petrecând ziua aceea în postire cu lacrimi. Iar seara târziu l-au dus în peștera din satul acelei văduve, adunându-se mulți creștini și plângând mult. Și făcând acolo rugăciune de toată noaptea, au îngropat cu cinste pe mucenic.
Iar Sfântul Iustin preotul a săvârșit Sfânta și dumnezeiasca Liturghie și toți s-au împărtășit cu Preacuratele Taine ale Trupului și Sângelui lui Hristos. Sfântul Mucenic Laurențiu arhidiaconul și-a săvârșit nevoința sa mucenicească în 10 zile ale lunii august, iar Sfântul Ipolit cu ceilalți au pătimit a treia zi după Sfântul Laurențiu, în care se va vorbi mai pe larg despre aceasta. Pentru toate acestea să fie slavă Dumnezeului nostru Celui slăvit în Sfânta Treime, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași)
Calendar Ortodox 10 august 2024 † Sf. Mc. Laurenţiu arhidiaconul; † Sf. Sfinţit Mc. Xist, episcopul Romei; Sf. Mc. Ipolit
Sf. Mc. Laurențiu Arhidiaconul, Sixt, Episcopul Romei și Ipolit – Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Sixt (sau Xist) era grec din nastere si studiase filozofia la Atena inainte de a veni sa se instaleze la Roma sub domnia imparatului Valerian in vremea pontificatului Sfântului Stefan I (253-257, praznuit la 3 august).
Mai intii favorabil crestinilor, imparatul – care cazuse sub influenta magilor si ghicitorilor egipteni dupa o nefericita expeditie in Orient – publica un edict interzicând practicarea in public a cultului crestin si cerea tuturor clericilor sa se inchine zeilor, amenintându-i cu exilul in caz contrar. Sfântul Stefan fusese una dintre primele victime ale acestei persecutii iar Sixt fu consacrat pentru a-i succeda.
Persecutia spori atunci si fu decretata executia Episcopilor, Preotilor si Diaconilor in baza simplei constatari a identitatii lor, in timp ce laicii urmau sa fie condamnati injosirii si muncilor fortate. Sfântul Sixt fu atunci arestat si condus, dupa un prim interogatoriu, la renumita inchisoare Mamertine (n. tr. : unde au fost inchisi si Sfintii Apostoli Petru si Pavel).
Pe drum, Arhidiaconul sau Lavrentie il intâlni si ii spuse in lacrimi : “Unde te duci, Parinte, fara fiul tau ? Ce jertfa te pregatesti sa aduci fara Diaconul tau ? M-ai gasit cumva nedemn de aceasta ? Vei refuza tu sa-ti fie alaturi pentru a-si varsa sângele pe cel pe care l-ai primit intru Sfintele Taine ?”. Episcopul ii raspunse :
“Nu fiule, nu te parasesc, dar lupte inca si mai mari te asteapta. Noi, ca batrânii, ne-am angajat intr-o lupta usoara. Dar pe tine, tânar viguros, te asteapta o victorie si mai plina de glorie asupra tiranului. Nu mai plânge. Peste trei zile Diaconul ii va urma Preotului”.
Si inainte de a-i da sarutul pacii, ii incredinta administrarea in numele sau a bunurilor Bisericii. Lavrentie isi indeplini pe data sarcina dupa voia lui Dumnezeu, impartind bogatiile Bisericii la clerici si la saraci. Pe muntele Coelius intâlni o vaduva, ce se numea Domnita, care ascundea pe multi crestini. Profita de intunericul noptii pentru a le aduce bani si haine si trecea apoi din casa in casa, vindecând pe bolnavi si spalând picioarele credinciosilor, asemeni Domnului.
Cum Papa fusese condamnat sa i se taie capul pe Via Appia, Sfântul Lavrentie ii iesi in cale si ii striga :
“Nu ma lasa, Parinte Sfânt, pentru ca am impartit deja comorile pe care mi le-ai incredintat”. Auzind vorbindu-se de comori, soldatii il prinsera imediat si pe Lavrentie si il dusera in fata tribunului Partenius care il instiinta pe imparat. Aruncat in inchisoare si dat in paza tribunului Ipolit, Sfântul Lavrentie vindeca prin rugaciunea sa si aduse la credinta pe un orb numit Lucillus.
Auzind vestea, alti numerosi orbi alergara la el si fura cu totii vindecati de catre sfânt, care in plus il boteza pe Ipolit impreuna cu celelalte nouasprezece persoane ce se aflau in casa lui.
Convocat de catre Valerian, care il soma sa ii dea comorile, Lavrentie ceru sa i se aduca trei zile mai târziu un mare numar de care. Intre timp el convoca in casa lui Ipolit orbi, schiopi, bolnavi si nenorociti de tot soiul, apoi, punându-i in care, veni sa ii prezinte la palat anuntând : “Iata comorile vesnice ale Bisericii, care nu se imputineaza si sporesc mereu, care sint raspândite in fiecare si se regasesc in toti”. Cuprins de furie, Valerian striga :
“Inchina-te idolilor si uita arta magica in care te marturisesti”. Sfântul Lavrentie ii raspunse ca nimic nu putea sa il faca sa accepte cultul demonilor in locul Facatorului tuturor lucrurilor. Atunci fu supus chinurilor si aruncat in inchisoare.
Dupa un al doilea interogatoriu la palatul lui Tiberiu pe colina Palatino, i se pusera pe trup lame de fier inrosit in foc si fu batut cu bice plumbuite si lanturi cu cârlige la ambele capete. In fata rezistentei sale supranaturale, un soldat, pe nume Roman, marturisi pe Hristos si fu pe loc executat.
Un al treilea interogatoriu avu loc la Termele situate lânga palatul Salluste. Imparatul ceru sa fie sfarâmate cu pietre maxilarele Sfântului apoi dadu ordin sa fie dezbracat de hainele sale si sa fie intins pe un gratar asezat pe carbuni aprinsi. Somat pentru ultima data sa se inchine idolilor, Lavrentie raspunse :
“Eu ma dau ca jertfa placut mirositoare singurului Dumnezeu adevarat, pentru ca jertfa ce se cuvine lui Dumnezeu este o inima infrânta si smerita” (Psalmii 50 :18). Pe când calaii atâtau focul, el spuse tiranului :
“Invata, nenorocitule, ca acest jaratec ma racoreste dar pe tine te va chinui vesnic. Acum ca sint ars pe o parte, intoarce-ma pe partea cealalta !”. Când fu intors ma spuse o ultima rugaciune : “Multumesc Tie, Iisuse Hristoase, pentru ca m-ai invrednicit sa intru pe portile Imparatiei Tale”. Apoi isi dadu duhul.
Ipolit merse sa il ingroape in secret pe proprietatea vaduvei Domnita alaturi de Preotul Iustin (La vreo 50 de ani ma târziu, Sfântul Constantin construi o biserica lânga catacomba unde fusese ingropat Sfântul Lavrentie, situata pe Via Tiburtina, la est de Roma. Iar in secolul al VI lea cripta fu transformata intr-o mare biserica dar mormântul ramase tot in acelasi loc.).
Dar Ipolit fu denuntat si in curând arestat, insa un Inger veni sa il elibereze si il duse in casa lui unde isi lua cu dragoste ramas bun de la parintii sai si de la slugile casei si le oferi la toti o masa sarbatoreasca.
Erau cu totii la masa când soldatii se ivira si il luara din nou pe Ipolit pentru a-l conduce in fata imparatului. Sperând sa ii invinga hotarârea, suveranul ceru ca el sa fie acoperit de distinctii militare si ii promise onoruri inca si mai mari.
Dar Sfântul ramase neclintit si declara ca nu mai voia decât o singura cinstire : aceea de a sluji in armata lui Hristos. Butut cu lanturi cu cârlige la ambele capete, fu apoi legat de cai salbatici care il târâra pe curajosul Mucenic pe o distanta mare.
Astfel câstiga el palma victoriei, precedat de doica sa, Concordia, si de oamenii din casa lui pe care ii adusese la credinta. Se povesteste ca la sapte zile dupa martiriul sau, Sfântul Ipolit i s-a aratat imparatului si fiului sau care se duceau la amfiteatru si ca i-a batut cu lanturi de foc nevazute.
Martiriul sau e consemnat la 13 august de cea mai veche Viata a sa, data ce corespunde pomenirii in traditia latina.
Dar poate ca ar trebui sa il indentificam cu Sfântul Ipolit poment la 30 ianuarie (nascut catre 235).
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Iron filosoful, care cu pace s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor sase Mucenici cei în Vizie, care s-au sa-vârsit unii zdrobindu-li-se oasele, iar altii strujindu-li-se trupurile.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Fermierii si transportatorii au dreptul la protest. Nu vrem un nou 10 august
Violențele de la 10 august, abuzul de nedescris al forțelor de ordine asupra protestatarilor, sunt pe punctul să se întâmple din nou. Asta pentru că polițiștii sunt presați „să facă ORICE” pentru a bloca protestele fermierilor și transportatorilor aflați în stradă.[1]
Am lansat o petiție prin care-i cerem ministrului de Interne și Prim-ministrului să nu transforme oamenii legii în forțe de represiune în slujba politicienilor. Semnează și tu pentru a nu mai vedea oameni gazați, sânge vărsat și un protest pașnic transformat într-un conflict de stradă în care ar putea să moară oameni.
De aproape o săptămână, fermierii și transportatorii se află în stradă pentru o listă foarte lungă de revendicări. Îți scriu pentru că politicienii vor să le închidă gura, să interzică protestul. Și folosesc Poliția și Jandarmeria să facă asta.
Am rămas uimit în dimineața aceasta când am citit că polițiștilor li s-a cerut „să facă ORICE pentru a bloca fermierii pe drumurile publice.”
„Orice” înseamnă chiar încălcarea procedurilor interne ale poliției prin blocarea șoselelor cu autospeciale. [2]. Și poate ajunge să însemne intervenția violentă a forțelor de ordine.
Protestatarii au încercat deja să forțeze filtrele pentru a ajunge în Piața Victoriei și a protesta la Guvern. Au apărut și îndemnuri la violență, pe unele grupuri. Este clar că încercarea politicienilor de a înăbuși manifestațiile poate duce la transformarea unui protest spontan și pașnic într-un conflict violent între protestatari și forțele de ordine.
Ordinele primite de polițiști în ultimele zile arată un mod de operare identic cu cel din 10 august 2018. Și atunci, șefii forțelor de ordine, la ordinul politicienilor, au cerut blocarea cu orice preț a protestatarilor. Așa s-a ajuns la gazarea protestatarilor pașnici, chiar a copiilor.
Indiferent de motivul pentru care ieșim în stradă, avem dreptul să o facem, atât timp cât o suntem pașnici. Semnează și tu petiția dacă ești de părere că dreptul la protest nu poate fi îngrădit de politicieni.
Cere-le lui Cătălin Predoiu și Marcel Ciolacu să oprească folosirea forțelor de ordine pentru intimidarea cetățenilor ce protestează pașnic.
PS: Zeci de mii dintre membrii și membrele Comunității Declic au fost în stradă la 10 august. Și sute de mii dintre noi ne-am implicat în campaniile prin care cerem pedepsirea celor vinovați de violențele de atunci. Campania Declic privind violența forțelor de ordine, din 10 august, este una dintre cele mai de amploare. Asta pentru că ne pasă de dreptul nostru de a protesta. Pentru că am obținut atât de multe ieșind în stradă, de la salvarea Roșiei Montane la demisiile unor politicieni contestați de o mare parte din societate. Semnează petiția, protestul pașnic nu poate fi îngrădit.
Note:
[1] Pro Tv, 15 ianuarie 2024: Sindicatul Europol: Politicienii ne-au pus să fugărim fermierii şi transportatorii. Sunt create premisele unui nou 10 august
[2] Ministerul de Interne: art. 5.3.1.15. al Procedurii de sistem privind oprirea vehiculelor și modul de acțiune în cazul neconformării conducătorilor acesta dispozițiilor polițistului rutier.
Protestul transportatorilor şi fermierilor (ianuarie 2024)- foto preluat de pe tirmagazin.ro
Fermierii si transportatorii au dreptul la protest. Nu vrem un nou 10 august
Către:
Cătălin Predoiu, Ministru de interne
Marcel Ciolacu, Prim ministru
Petiție
Noi, semnatarii și semnatarele acestei petiții, vă solicităm să nu le îngrădiți fermierilor și transportatorilor dreptul la protest pașnic. Folosirea forțelor de ordine ca instrument de intimidare a protestatarilor este un abuz care poate duce la repetarea violențelor din 10 august 2018! Nu transformați polițiștii și jandarmii în forțe de represiune în slujba politicienilor.
De ce este important?
Dreptul la protest pașnic este garantat de Constituție [1]. Acest drept fundamental le este încălcat, în aceste zile, fermierilor și transportatorilor care au ieșit în stradă pentru a-și face cunoscute revendicările.
Într-un comunicat al sindicatului polițiștilor, Europol spune că oamenilor legii li s-a cerut „să facă ORICE pentru a bloca fermierii pe drumurile publice.”[2] „Orice”, înseamnă chiar încălcarea procedurilor interne ale poliției, prin blocarea șoselelor cu autospeciale. [3]
Protestul fermierilor și transportatorilor este blocat de mai multe zile. Aceștia au încercat deja să forțeze filtrele pentru a ajunge în Piața Victoriei și a protesta la Guvern. Încercarea politicienilor de a înăbuși manifestațiile poate duce la transformarea unui protest spontan și pașnic într-un conflict violent între protestatari și forțele de ordine.
Ordinele primite de polițiști în ultimele zile arată un mod de operare identic cu cel din 10 august 2018. Și atunci, șefii forțelor de ordine, la ordinul politicienilor, au cerut blocarea cu orice preț a protestatarilor. Așa s-a ajuns la gazarea protestatarilor pașnici, chiar și a copiilor.
Semnează și tu petiția dacă ești de părere că dreptul la protest nu poate fi îngrădit de politicieni. Cere-le lui Cătălin Predoiu și Marcel Ciolacu să oprească folosirea forțelor de ordine pentru intimidarea cetățenilor ce protestează pașnic.
***
Note:
[1] Constituția României, art. 39, Libertatea întrunirilor: Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.
[2] Pro Tv, 15 ianuarie 2024: Sindicatul Europol: Politicienii ne-au pus să fugărim fermierii şi transportatorii. Sunt create premisele unui nou 10 august
[3] Ministerul de Interne: art. 5.3.1.15. al Procedurii de sistem privind oprirea vehiculelor și modul de acțiune în cazul neconformării conducătorilor acesta dispozițiilor polițistului rutier. Cod PS-IGPR-DR-06
Gheorghe Duca (n. 1620 – d. 31 martie 1685, Lwów, Polonia-Lituania) a fost domn al Moldovei de trei ori: septembrie 1665 – mai 1666; noiembrie 1668 – 10 august 1672; noiembrie 1678 – 25 decembrie 1683 și al Țării Românești: noiembrie/decembrie 1674 – 29 noiembrie 1678.
În 1680, otomanii îl numesc hatman al Ucrainei.
Gheorghe Duca pe o frescă la Mănăstirea Cetăţuia foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Domnii
Gheorghe Duca era un grec originar din Rumelia, venit în Moldova de mic, împreună cu părinţii săi.
În timpul domniei lui Vasile Lupu îl întîlnim printre slujitorii de la curtea domnească.
O căsătorie reuşită cu o fată din familia Buhuş îi asigură ulterior dregătoria de mare vistiernic în timpul domniei lui Dabija Vodă.
După moartea acestuia, Dabijoaia reuşeşte prin vechile sale cunoştinţe greceşti din Istanbul să obţină firmanul domniei Moldovei pentru Gheorghe Duca, ginerele ei.
“Le era tuturor cu bine, fiind şi el din boierii ţării domnit, cît nu se plînge nime nici de o strîmbătate”, scrie cronicarul Ion Neculce.
Gheorghe Duca a continuat politica internă promovată de Eustratie Dabija, întărind boierilor şi bisericii mai multe stăpîniri de sate, păduri, fîneţe etc. şi acordînd privilegii fiscale.
Ca şi alţi domni, Gheorghe Duca s-a străduit să repopuleze ţara, împuternicind călugării unor mănăstiri sau persoane laice să aducă oameni străini pentru a întemeia noi sate, proaspeţii sosiţi urmînd să se bucure de înlesniri fiscale.
A ctitorit biserica Cetățuia, în a cărei plan se regăsește structura și elevația bisericii Trei Ierarhi din Iași.
Totuşi, prima domnie a lui Gheorghe Duca a fost scurtă (noiembrie 1665 – 21 / 31 mai 1666).
Nu se cunoaşte exact de ce a fost mazilit. (1)
Un izvor polonez spune că Gheorghe Duca ar fi fost mazilit de turci, aceştia încercînd “să pună mîna pe comorile sale” , sau pentru că domnul Moldovei ar fi conspirat cu hanul Crimeii împotriva Porţii.
Ultima cauză este indicată şi de Ion Neculce, dar cu precizarea că scrisorile lui Duca Vodă către han au fost scrise la îndemnul marelui vizir, care voia sa se convingă de fidelitatea hanului şi că Gheorghe Duca a fost mazilit pe nedrept.
Oricum, primind firmanul de mazilire, Gheorghe Duca a trimis o sumă mare de bani la Poartă, cu intenţia de a recîştiga bunăvoinţa sultanului, banii însă nu ajung la destinaţie, fiind interceptaţi de paşa de Silistra.
Domnul mazilit este dus la Istanbul (Constantinopol), iar în locul lui a fost numit domn Iliaş Alexandru.
În 1668, după domnia lui Alexandru Iliaș (c. 1635 – 1675), cu mari cheltuieli redobândește tronul.
De această dată, pornește un șir de dăjdii (dări) care sărăcesc cumplit țara, ceea ce dezlănțuie în octombrie 1671, Răscoala lui Mihalcea Hâncu (2).
Răscoala a fost cu greu potolită, în 1672, cu ajutor turco-tătar.
În cele din urmă, Duca îl nemulțumește pe sultanul venit în persoană, pentru războiul cu polono-lituanienii de la Camenița, în chestiunea Zaharelelor, fiind aproape să-și piardă chiar viața.
Este înlocuit la domnie în 1672 cu Ștefan Petriceicu.
După doi ani, prin mijlocirile Cantacuzineștilor din Țara Românească, Duca este numit domn în 1674, în Țara Românească.
La început totul pare să fie pe placul Cantacuzineștilor, însă sunt neglijați din ce în ce mai mult, astfel încât relația dintre ei și domnitor se răcește și duc la înlocuirea lui în 1678 cu Șerban Cantacuzino.
Duca este mutat în Moldova, unde este numit în domnie pentru a treia oara în noiembrie 1678, în locul lui Antonie Ruset.
Se poartă mai bine pentru ceva timp, cu scopul de a înșela aparențele, dar în cele din urmă dă frâu liber pornirilor sale avare, urcă dările, dar născocește și altele noi, cu scopul de a acoperi cheltuielile pentru nunta fiicei sale, dar și pentru a mijloci dobândirea domniei Ucrainei căzăcești, pe care o luaseră de curând otomanii.
Drept recompensă, otomanii îl numesc, în 1680/1681, hatman al Ucrainei, având curțile peste Nistru, la Nemirov, pe Bug, și la Țigănauca, în fața Sorocii.
Începînd cu această perioadă Gheorghe Duca se intitulează „domn al Ţării Moldovei şi al Ţării Ucrainei”.
Stăpînirea lui Gheorghe Duca în această regiune a durat pînă la sfîrşitul anului 1683, perioada în care aici s-au strămutat multe familii de moldoveni care au întemeiat sate, au restabilit oraşele distruse în timpul ostilităților ruso-turce.
Se încearcă și un complot împotriva lui, dar nu reușește.
În aprilie 1683, merge la Viena pentru a-i ajuta pe turci la asediul cetății.
În lipsa lui, dar și datorită insuccesului turcilor la Viena, boierii se răscoală, la îndemnul lui Ștefan Petriceicu, iar polono-lituanienii și cazacii invadează țara.
Duca este prins la întoarcere, la 25 decembrie 1683, și dus în Polonia, unde moare în închisoare, în 1685.
A fost căsătorit cu Anastasia, fiica Dafinei, soția lui Eustatie Dabija.
A ctitorit Biserica Cetățuia, în al cărei plan se regăsește structura și elevația monumentului Trei Ierarhi din Iași.
1 – mazilit – Care a fost detronat sau scos dintr-o demnitate. (dexonline.ro)
2 – Răscoala moldovenilor dintre Prut și Nistru – “Răscoala lui Mihalcea Hâncu” (9 decembrie 1671) – Moldovenii erau nemulţumiţi de taxele mari şi foarte numeroase impuse de conducătorul ţării, precum şi de către boierii greci.
Hîncu a reuşit să adune undeva la circa 8.000 de răsculaţi cu care porneşte din zona Hînceşti (n.r. – Republica Moldova) către capitala Iaşi.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Protestul “Diaspora revine Acasa! 10 August 2019, TOTI in Piata Victoriei!” (10 August 2019)
Foto: (c) GRIGORE POPESCU/AGERPRES FOTO
articol preluat de pe www.agerpres.ro
UPDATE ORA 23:34 Protestul din Bucureşti s-a încheiat
În jur de 24.000 de persoane au protestat, sâmbătă, în Piaţa Victoriei din Capitală, împotriva Guvernului, faţă de tergiversarea dosarului “10 august 2018″ şi de unele măsuri luate de politicieni în domeniul legislaţiei penale.
După ora oficială de încheiere a protestului, 22,15, numărul protestatarilor a scăzut constant, astfel că au mai rămas doar câteva sute de oameni în faţa Palatului Victoria.
Au fost diferite anunţuri pentru manifestaţii în Capitală: Piaţa Victoriei, unde s-au adunat majoritatea protestatarilor, dar şi la sediul Ministerului Afacerilor Interne, de unde 150 de oameni, nemulţumiţi de faptul că aceia pe care îi consideră vinovaţi pentru protestul de anul trecut nu au fost pedepsiţi, au pornit în marş spre Guvern.
Oamenii adunaţi în Piaţa Victoriei, reuniţi de la orele prânzului, au purtat pancarte cu diverse mesaje şi steaguri ale României şi ale Uniunii Europene, au cerut demisia Guvernului, suflând în fluiere şi vuvuzele. PSD şi Jandarmeria au fost ţinta altor scandări ale protestatarilor. S-a strigat: “Demisia!”, “Hoţii!”, “Jandarmeria apără hoţia!”, “PSD, ciuma roşie!”, “Fără penali în funcţii publice”, “Corupţia ucide!”, “România nu e a voastră! Plecaţi la căpşuni sau la puşcărie”, “Demisia Teodorovici, Daea” – au fost câteva dintre mesajele afişate în piaţă.
În faţa sediului MAI, protestatarii au afişat în apropiere mai multe portrete cu politicieni şi şefi din Jandarmerie pe care îi consideră vinovaţi pentru violenţele de la protestul din 2018 şi pentru faptul că nu a fost rezolvat dosarul “10 august” legat de acele evenimente.
Au fost şi incidente minore în zona Pieţei Victoriei anunţate de Jandarmerie: două cazuri de persoane depistate la filtrele de la intrarea în piaţă cu arme albe, iar o a treia persoană cu obiecte pirotehnice. De asemenea, o a patra persoană care a avut o dispută verbală cu forţele de ordine a fost identificată şi amendată.
Totodată, o echipă de poliţişti care intenţiona să verifice un autovehicul parcat în centrul Pieţei Victoriei, după un apel la 112 ce semnala că maşina ar conţine obiecte suspecte, a fost extrasă de jandarmi din mulţime, după ce participanţii la protest au început să huiduie.
Reprezentanţii ISU au informat că 11 persoane din piaţă au avut nevoie de asistenţă medicală, din cauza temperaturii ridicate.
Purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei Române, Georgian Enache, a explicat că prezenţa autospecialelor parcate în zonă a fost justificată de numărul mare de participanţi anunţaţi şi că rolul lor a fost să protejeze manifestanţii. El a adăugat că nu au fost aduse maşini cu tunuri cu apă. Precizările au fost făcute în contextul în care în mediul online au fost difuzate astfel de informaţii.
În piaţă, zeci de candele au fost aprinse pe un suport improvizat în memoria fetelor dispărute la Caracal, dar şi a celor care au murit la Colectiv.
La ora 21,00, toţi cei prezenţi în Piaţa Victoriei au aprins lanternele de la telefoanele mobile, o tradiţie a protestelor din ultimii ani.
Pianistul german de origine italiană Davide Martello, cunoscut pentru reprezentaţiile susţinute în mai multe zone de conflict din lume sau unde au avut loc tragedii, printre care Istanbul, Battaclan, Euromaidan sau Afganistan, a venit sâmbătă seară cu pianul său în Piaţa Victoriei.
“Îmi pare rău că trebuie să îmi anulez concertele următoare din Germania. Este un protest mare pe 10 august în Bucureşti împotriva corupţiei din România. Anul trecut, în cadrul unei manifestaţii paşnice similare, poliţia a folosit gaze lacrimogene împotriva propriului popor. Vreau să îi ajut de această dată, astfel încât să se poată ascunde în spatele pianului meu în cazul în care poliţia foloseşte din nou gaze lacrimogene“, a transmis Davide Martello pe pagina sa de Facebook.
UPDATE ORA 22:08 Protest în Bucureşti/ 24.000 de persoane în Piaţa Victoriei; 11 persoane au avut nevoie de asistenţă medicală
Georgian Enache, purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei Române, a precizat sâmbătă seară că gardurile din faţa Guvernului au fost mutate pentru că era nevoie de o redimensionare a spaţiului, întrucât în Piaţa Victoriei sunt, potrivit unor estimări, 24.000 de persoane.
“Nu s-a dorit apariţia unor incidente şi am creat spaţiul necesar“, a explicat Georgian Enache.
Gardurile nu vor putea fi mutate mai mult, pentru că au ajuns deja la trotuarul din faţa Guvernului.
Numărul forţelor de ordine a crescut concomitent cu creşterea numărului de participanţi la protest.
Georgian Enache i-a îndemnat pe cetăţeni să fie vigilenţi şi să semnaleze forţelor de ordine orice posibil incident.
Reprezentanţii ISU au informat că 11 persoane din piaţă au avut nevoie de asistenţă medicală, din cauza temperaturii ridicate.
“Facem apel la calm, adresăm participanţilor rugămintea de a fi atenţi în jurul lor şi de a semnala jandarmilor orice încălcări ale legii. Nu intraţi în conflicte!“, a fost mesajul forţelor de ordine transmis sâmbătă seară.
UPDATE ORA 21:00 Protest în Bucureşti/ Circulaţia în faţa Palatului Victoria a fost blocată; peste 15.000 de oameni în stradă
Către:
Michelle Bachelet, noul Înalt Comisar pentru Drepturile Omului (preia mandatul la 1 septembrie 2018)
Zeid Ra’ad Al Hussein, Înalt Comisar pentru Drepturile Omului (își încheie mandatul la 1 septembrie 2018)
English version of the petition.
Noi, semnatarii acestei scrisori, vă cerem ajutorul pentru investigarea și sancționarea abuzurilor Jandarmeriei Române, comise în data de 10 august. Peste 100.000 de cetățeni au participat pașnic în București la mitingul diasporei, pentru a-și manifesta nemulțumirile față de modificarea legilor justiției și a codului penal de către coaliția de guvernare.
Pe parcursul zilei de 10 august, Jandarmeria Română a intervenit asupra manifestanților disproporționat, în repetate rânduri. Au folosit gaze lacrimogene, proiectile cu șrapnel și tunuri cu apă. Au fost expuși intervenției Jandarmeriei mii de oameni de toate vârstele, inclusiv bătrâni, copii și femei însărcinate care își exercitau dreptul democratic de a protesta [1]. Citește mai mult →
Ziceam acum câteva zile pe Facebook că ceea ce s-a întâmplat în Piaţa Victoriei pe 10 august a.c. ar trebui să constituie subiectul unor studii de caz din punct de vedere politic, social, civic, psihologic, sociologic, deontologic, militar şi medical. Articolul de mai jos se doreşte a fi o pledoarie pentru un studiu de caz medical, extrem de necesar şi util. Veţi vedea de ce.
Dar în primul rând aş vrea să subliniez că ce am să le reproşez tuturor oficialilor “ieşiţi la rampă” după evenimente cu explicaţii despre “inofensivitatea” gazului CS, este faptul că informaţiile oferite (atunci când au fost oferite, adică tardiv) sunt sumare, generale, accesibile prin Google cu două click-uri şi se referă (implicit, nu explicit) la caracteristicile standard ale gazului în situaţii normale de folosire, neţinându-se seama de situaţiile particulare (care au existat în Piaţa Victoriei pe 10 august) şi, mai ales, nemenţionându-se categoriile de persoane vulnerabile, nici toate simptomele standard, nici măsurile care trebuie luate imediat după ce o persoană a fost afectată de acest gaz, nici, mai ales, posibilele urmări ale expunerii intense şi prelungite la gazul CS.
Ce este gazul CS?
Probabil că mai toată lumea ştie de-acum că gazul CS (chlorobenzalmalononitril) este un gaz lacrimogen folosit frecvent de jandarmeria/poliţia multor ţări (inclusiv în UE) în operaţiunile standard de dispersare a persoanelor, dar interzis în teatrele de război, fiind considerat armă chimică (sună ciudat, dar aşa stă situaţia: este o armă chimică permisă în dispersarea populaţiei la proteste).
ACTUALIZARE (27 august 2018): Au circulat în mediul online informaţii conform cărora gazul CS şi alte gaze lacrimogene ar fi total interzise prin Convenţia privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării şi folosirii armelor chimice şi distrugerea acestora (1993). Adevărul este acesta: aceste gaze sunt interzise în război, dar au utilizări care sunt permise, printre care combaterea dezordinilor publice, Conform acestei Convenţii (Art. II, par. 9, lit. d), “scopuri neinterzise prin prezenta convenţie înseamnă [...] asigurarea respectării legilor, inclusiv combaterea dezordinilor publice“.
NOTĂ: Chlorobenzalmalononitrilul nu este gaz în starea sa naturală, ci o pulbere, care, în combinaţie cu un solvent volatil, formează gazul denumit CS (după numele descoperitorilor lui, Corson and Stoughton).
Pe 10 august românii din Diaspora şi din ţară vin la Bucureşti, în Piaţa Victoriei, pentru a protesta faţă de clasa conducătoare (partidul-stat PSD), faţă de politica distrugătoare a PSDragnea, faţă de corupţia şi incompetenţa guvernului Dăncilă.
Peste 50 de evenimente sunt anunţate pe Facebook în legătură cu mitingul de mâine, la care zeci de mii de români şi-au anunţat intenţia de a participa.
Se vor forma coloane de maşini ale Diasporei, care se vor îndrepta către ţară din Londra şi Torino. S-au anunţat coloane de maşini şi din Franţa, Germania, Austria şi Olanda. De asemenea, se vor îndrepta către Piaţa Victoriei români din Dublin şi Roma.
Cei ce nu vor putea ajunge în România vor participa la proteste locale în Londra, Viena, Zurich, Madrid, Bruxelles, Amsterdam, Roma.
Coloane de maşini din oraşele României către Bucureşti, Piaţa Victoriei, vor pleca din: Vama Borş, Timişoara, Baia Mare, Galaţi, Iaşi, Constanţa, Craiova, Piteşti, Ploieşti, Târgu Jiu, Sibiu.
O coloană de motociclişti se va îndrepta spre Bucureşti din Ploieşti.
De asemenea, se vor îndrepta către Bucureşti protestatari din: Arad, Cluj, Alba Iulia, Braşov, Făgăraş, Râmnicu Vâlcea.
Proteste locale în ţară, ale celor ce nu vor putea ajunge la Bucureşti, vor avea loc în: Timişoara, Bistriţa, Cluj, Constanţa, Galaţi, Braşov, Sibiu, Arad, Baia Mare.
Pe forumul public Rezistăm-Schimbăm, pe care l-am creat în februarie anul trecut, după infama OUG 13, am deschis un subiect în permanentă actualizare, referitor la protestul din 10 august, unde am adunat toate informaţiile pe care le-am găsit despre proteste şi pe care încerc să le actualizez în timp real, la linkul de mai jos:
Această secţiune a forumului este deschisă (nu necesită înregistrare), astfel încât puteţi contribui şi dvs. cu informaţii utile, opinii şi comentarii referitoare la protestul de mâine.
Vă mulţumesc!
#UniţiSalvăm #UniţiSchimbăm #Împreună #Rezistăm
10 august: Harta protestelor din România şi a oraşelor din ţară din care se îndreaptă coloane de maşini către Bucureşti (actualizată la 9 august 2018)
10 august: Harta protestelor Diasporei româneşti din Europa şi a oraşelor din care se îndreaptă coloane de maşini către Bucureşti (actualizată la 9 august)
