(Cristina Andrei) Referendumul din 6-7 octombrie: contraargumente la contraargumente

(sursă foto:  pixabay.com)

România Liberă online a publicat pe 18 septembrie a.c., sub titlul Falsurile „Coaliției“ anti-Referendum, o serie de contraargumente ale Coaliţiei pentru Familie & Co la contraargumentele scepticilor şi criticilor iniţiativei legislative de modificare a Constituţiei în sensul redefinirii căsătoriei. Autorul subliniază în preambul că în orice dezbatere “avem obligația morală de a folosi argumente factual reale și verificabile, valide logic” – deşi, cum se va vedea mai jos, unele contraargumente ale suporterilor referendumului adeseori nu stau în picioare nici factual-real, nici verificabil, nici logic.

Fără a avea pretenţia de a epuiza total subiectul, am să prezint mai jos contraargumentele CpF & Co din RL, însoţite, dedesubt, de unele comentarii (contraargumentele mele la contraargumentele lor, dar şi unele observaţii personale), pe care le-am formulat cât am putut de “factual real, verificabil şi validat logic”, sub formă de observaţii evidenţiate în roşu, completând, pe alocuri, cu note care contextualizează mai larg chestiunea discutată.Vă invit, evident, să completaţi aceste contraargumente şi observaţii, să le îmbogăţiţi factual real, verificabil şi validat logic, prin comentarii în subsolul articolului, pentru care vă mulţumesc.

Aş vrea însă, înainte de toate, să subliniez câteva aspecte care s-ar putea constitui în concluzii, dar, pentru că articolul este foarte lung şi vă va pune răbdarea la încercare, le prezint în acest preambul:

Concluzii avant la lettre:

Este democratic şi sănătos să dezbatem, să polemizăm pe această temă şi pe oricare altă temă mai mult sau mai puţin importantă pentru societate. Însă este de preferat să facem acest lucru păstrând proprietatea termenilor (“focar” nu înseamnă “cauză”, de exemplu – vezi punctul D.2), argumentând logic  (de pildă: faptul că o ţară liberală organizează un referendum pe o temă iliberală nu transformă această temă într-una liberală – vezi punctul C.6), folosind “argumente factual reale şi verificabile” – cum zice însuşi autorul articolului din România Liberă (de exemplu, înţelesul consacrat milenar, inclusiv pre-creştin, al căsătoriei, este cu totul diferit de sensul invocat de CpF – vezi punctul E.1) şi, mai ales, evitând manipularea (cum se întâmplă la punctul E.5, unde se afirmă că “Statul român nu este un stat laic sau secular” (!!!) în baza falsului argument că sunt acceptate în România 18 culte religioase).

Acestea fiind spuse, vă las să descoperiţi în continuare şi alte inadvertenţe sau discrepanţe de logică sau de semantică ale CpF & Co:

A. Argumente de oportunitate

B. Inutilitatea iniţiativei cetăţeneşti

C. Discriminare

D. Familia tradiţională

E. Argumente religioase

A. ARGUMENTE DE OPORTUNITATE

A. 1. Există alte priorităţi decât definirea căsătoriei: sărăcie, corupţie etc.

FALS: Provocările unei societăţi nu se rezolvă neapărat pe rând, ci pot fi rezolvate şi în paralel. Mai mult, în timp ce unele tipuri de provocări – sărăcia, corupția – necesită efort susţinut pe zeci de ani, dacă nu cumva sunt perpetue, revizuirea constituţiei este, în schimb, o problemă rezolvabilă one-off, dintr-o dată.

OBSERVAŢII:

Dacă, într-adevăr, provocările unei societăţi nu se rezolvă pe rând, acest lucru nu înseamnă că societatea nu are priorităţi. Revizuirea constituţiei pe o temă neprioritară într-o societate dominată de corupţie şi de sărăcie este, într-un fel, echivalentul unui furt din banii publici (aşa cum este percepţia multor oponenţi ai referendumului). Sau, mai eufemistic  şi mai popular spus: “Ţara arde şi babele se piaptănă”…

Iar dacă revizuirea constituţiei este “o problemă rezolvabilă one-off“, ea nu constituie o rezolvare a problemelor căsătoriei (de orice tip) sau ale familiei (de orice tip) rezultate din căsătorie, ci, dimpotrivă, timpul poate dovedi că redefinirea căsătoriei mai degrabă poate acutiza problemele legate de această temă, dar şi de imaginea României în Europa, în general; de exemplu: asociaţiile militante  pentru drepturile omului  s-au activat mai mult pe această temă în ultima vreme, Amnesty International a tras un semnal de alarmă privitor la preconizata modificare a definiţiei căsătoriei etc.. Or, în condiţiile în care România este chemată să dea socoteală în curând  în faţa Parlamentului European pe diverse teme, acest referendum nu are cum să dea bine la imaginea ţării, ba dimpotrivă. Prioritar acum pentru România este să iasă onorabil din acest “clenci”, să-şi rezolve  această problemă majoră.

În momentul de faţă, una dintre priorităţile de pe agenda guvernului (şi o bilă albă pentru România) ar fi trebuit, probabil,  să fie referendumul pe tema “Fără penali în funcţii publice”.

A. 2. Definiţia căsătoriei nu e o problemă relevantă pentru societate în acest moment.

FALS: Fie şi numai agitaţia mediatică şi zbuciumul taberei care se opune demonstrează relevanţa temei şi faptul că atinge un punct sensibil. Faptul că dezbaterea a existat în numeroase state din Europa și din lumea Occidentală o face relevantă şi pentru noi.

OBSERVAŢII:

Orice problemă poate fi relevantă pentru societate în orice moment. Dar nu agitaţia mediatică şi zbuciumul taberei oponente demonstrează relevanţa temei. Au existat agitaţii şi zbuciumuri şi pe teme mondene, sportive etc. – irelevante, în fapt, pentru societate. Iar faptul că dezbaterea a existat în alte ţări nu este o condiţie necesară şi suficientă pentru relevanţa temei şi la nivelul României, mai ales în condiţiile actuale, când ne confruntăm cu probleme uriaşe şi cu eventuale sancţiuni din partea UE (vezi mai sus, punctul A.1).

A. 3. Homosexualii nu au cerut legalizarea căsătoriei între persoanele de același sex, prin urmare nu există un temei care să justifice acţiunea oponenţilor căsătoriilor homosexuale.

FALS: Grupuri activiste (nu homosexualii) au afirmat deja căsătoria homosexuală ca obiectiv (la Gay Pride 2006) şi s-a încercat deja, la Curtea Constituţională, recunoaşterea căsătoriilor homosexuale încheiate în alte state ale Uniunii Europene. În România au existat, până acum, șase inițiative de legalizare a parteneriatelor civile homosexuale – trei sunt, în acest moment, pe rol în Parlament. Pe de altă parte, dacă „homosexualii” (în fapt, activiştii) nu doresc legalizarea căsătoriei homosexuale, de ce se opun cu înverşunare unei iniţiative care nu urmăreşte decât blocare a ceva ce ei oricum nu doresc?

OBSERVAŢII:

a)      Afirmarea unui obiectiv nu echivalează cu solicitarea introducerii sau cu introducerea efectivă a obiectivului respectiv pe agenda de priorităţi publice. De altfel, o mulţime de obiective au fost de mult introduse în Constituţia României (deci pe agenda publică a statului) şi nu au fost încă atinse (şi probabil nici nu vor fi atinse în viitorul apropiat). De exemplu: dreptul la informaţie publică, asigurarea igienei şi a sănătăţii publice de către stat, dreptul la mediu sănătos etc. Aşadar, în principiu, oricine îşi poate stabili orice obiectiv şi poate lupta (sau nu, cum face statul nostru) pentru îndeplinirea acestuia. Din păcate – sau din fericire, depinde de “tabără” – iniţierea votului popular pe chestiunea definirii căsătoriei n-a făcut decât să accelereze galopant introducerea căsătoriei homosexuale pe agenda publică şi în orice caz, indiferent de rezultatele referendumului, legalizarea parteneriatului civil (inclusiv homosexual) se va face mult mai repede decât era de aşteptat.

b)      Aşa cum însăşi CpF & Co afirmă, homosexualii / activiştii au solicitat, în fapt, legalizarea parteneriatului civil, şi recunoaşterea căsătoriilor încheiate în UE, nicidecum “legalizarea căsătoriei” homosexuale.

• NOTĂ:

Atât Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO), cât şi Curtea de Justiție a Uniunii Europene au decis că statele membre sunt obligate să asigure cadrul legal necesar protejării drepturilor şi intereselor cuplurilor ce trăiesc în uniuni consensuale (nu în particular ale celor homosexuale). Din păcate sau din fericire – depinde de ce parte a “baricadei” te afli –  şi homosexualii au dreptul la viaţă privată şi de familie, iar autorităţile publice nu  se pot  amesteca în exercitarea acestui drept, conform Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (Art. 8). Acest drept se poate exercita în cadrul parteneriatului civil, indiferent de definiţia căsătoriei, parteneriat care va trebui legiferat curând, altminteri, statul român riscă să fie condamnat de CEDO.

c)      Chiar dacă activiştii nu şi-ar dori legalizarea căsătoriei homosexuale, e dreptul lor să se opună unei iniţiative de blocare a unei astfel de căsătorii (sau oricărei altfel de iniţiative). De ce? Din principiu,  pentru că este dreptul lor să lupte (şi) pentru drepturile altora, aşa cum, fără doar şi poate, şi CpF & Co au avut această iniţiativă din principiu şi pentru că este un drept al lor. Altfel spus: chiar dacă nu-mi doresc pentru mine un drept, pot milita pentru ca altora să li se recunoască acest drept şi să beneficieze de el.

A. 4. Avizul Curţii Constituţionale a interpretat deja obligatoriu semnificaţia termenului „soţi” ca fiind bărbat şi femeie, astfel că problema a fost rezolvată iar definiţia a fost explicitată.

FALS. Curtea Constituţională doar a constatat că este îndeplinită condiţia ca revizuirea să nu suprime, afecteze, restrângă vreun drept fundamental recunoscut în Constituţie, întrucât explicitarea ce se doreşte a fi adusă prin revizuire corespunde sensului originar al textului constituţional. Constatarea că nu se suprimă sau restrânge vreun drept nu înseamnă, însă, că textul constituţional ar împiedica extinderea sa pe viitor. Prin urmare, CCR a interpretat doar semnificaţia iniţială, originară, dar nu a apreciat şi asupra semnificaţiilor ce se vor putea da în viitor noţiunilor de „soţi” şi „Căsătorie”.

OBSERVAŢII:

Atâta vreme cât CCR a interpretat semnificaţia termenului “soţi” ca fiind “bărbat şi femeie”, este evident că nu ne trebuie acest referendum pentru a “redefini” căsătoria.  Decizia CCR spune clar că în Constituția actuală prin căsătorie se înțelege numai uniunea dintre bărbat și femeie (vezi detalii aici), deci căsătoria poate fi interpretată legal numai în acest sens. Cum deciziile Curţii Constituţionale au aceeaşi putere ca şi Constituţia, rezultă că de jure căsătoria este constituţional definită ca fiind uniunea dintre un bărbat şi o femeie, iar eventualele modificări  legislative viitoare vor trebui să ţină seama de această definiţie. Nu riscăm, deci, să fim în situaţia ca peste noapte Codul Civil să fie schimbat ad-hoc, în sensul redefinirii căsătoriei pentru a include căsătoriile gay, pentru că acest lucru ar fi neconstituţional!

A. 5. Referendumul dezbină și divizează societatea.

IRELEVANT: Orice temă implică tabere pro și contra. Alegerile și democrația implică pluralitate de păreri și dezbatere. Nu este nimic anormal în împărțirea societății în aderenți la opțiuni diferite – în special într-o cultură care pune valoare pe pluralitatea opiniilor. În particular, însă, acest Referendum are potențial mai degrabă unificator, deoarece peste 90% din electoratul român se opune căsătoriilor homosexuale.

OBSERVAŢII:

Da, în principiu este irelevant; aşa cum orice temă publică implică tabere pro şi contra, era de aşteptat ca şi aceasta să işte dezbateri şi o pluralitate de păreri, căci, vorba aceea, doar în comunism era “unanimitate”.

Însă în situaţia în care ne găsim acum – cea mai gravă în istoria post-decembristă, poate că nu ne mai trebuie “paie pe foc” care le profită “conducătorilor iubiţi”, care evocă tactica “divide et impera”, care favorizează abaterea atenţiei de la alte probleme, cu mult mai stringente şi mai importante. Problemele cu care societatea românească se confruntă actualmente depăşesc cu mult chestiunea acestui referendum în gravitate, urgenţă şi importanţă şi o fac să pălească în faţa temelor sociale, economice şi politice ale momentului, în faţa spectrului dictaturii cu care ne confruntăm, în faţa “Penalistanului” care ne aşteaptă (şi ai cărui conducători îşi freacă palmele de bucurie văzându-ne cum ne “sfâşiem” între noi pe tema acestui referendum).

În aceste condiţii, chestiunea dezbinării provocate de acest referendum devine relevantă iar noi, ca cetăţeni, avem datoria să nu cădem în capcana acestei divizări, să contracarăm acel “dezbină şi stăpâneşte” pe care-l urmăresc guvernanţii noştri, să ne urmăm crezurile, convingerile şi obiectivele pro- sau anti-gay, pro- sau anti-orice fără a crea falii sociale pe nici o temă pro sau contra, fără a ne certa iremediabil cu vecinul de la 2, cu rudele sau cu prietenii, pentru că nu avem decât de pierdut din asta.

În altă ordine de idei: proporţia de 90% români anti-căsătorii gay se regăseşte în sondajul CURS comandat de CpF, dar un sondaj Avangarde, mai recent, indică 77%. Un alt sondaj (efectuat la nivel internaţional de Pew Research Center) arată că un sfert din români (26%)  sunt de acord cu astfel de mariaje, adică 74% nu le agreează. Contează, deci, şi cine face sondajul (şi, mai ales, la comanda cui). În orice caz, este foarte trist dacă un element “unificator” pentru români este opoziţia lor faţă de căsătoriile gay, mai ales dacă această opoziţie este exprimată într-un limbaj descalificant, agresiv, incitator la ură, aşa cum se întâmplă adesea pe reţelele sociale…

 B. INUTILITATEA INIȚIATIVEI CETĂȚENEȘTI

B. 1. Revizuirea este inutilă, pentru că nu aduce nimic nou, deja codul civil reglementează căsătoria bărbat – femeie.

FALS: Un cod civil poate fi schimbat în Parlament fără ca voinţa populară să fie consultată. Clarificarea definiției Căsătorie în Constituție previne o modificare facilă în parlament a legii în sensul includerii căsătoriei homosexuale şi impune, pentru o eventuală modificare viitoare favorabilă căsătoriei homosexuale, acordul exprimat de popor printr-un alt referendum.

OBSERVAŢII

Acest lucru nu se poate întâmpla: Codul Civil nu poate fi schimbat peste noapte pentru a favoriza căsătoria gay  (vezi mai sus, pct. A. 4). Deci, da, revizuirea este inutilă.

B. 2. Referendumul e inutil pentru că nici Referendumul validat referitor la numărul maxim de 300 de parlamentari nu a fost pus în practică.

FALS: Acela era un referendum consultativ, care avea nevoie de o lege ulterioară pentru a fi pus în practică. În timp ce în cazul definirii Căsătoriei legea de revizuire a Constituției a fost prealabil adoptată, iar Referendumul pentru Căsătorie este decizional, devine lege prin simpla sa validare.

OBSERVAŢII:

Este greşită ideea că referendumul din 2009 nu a produs efecte. Deşi ulterior nu a fost adoptată o lege în sensul referendumului privitor la limitarea numărului de parlamentari la 300, Curtea Constituţională a stabilit că  nicio legislație ce contravine votului exprimat de popor (chiar și într-un referendum consultativ) NU mai este constituțională, din momentul validării referendumului (vezi moise.ro) şi în baza acestei constatări a respins o modificare a legii electorale, în 2012. Aşadar, orice referendum produce efecte, chiar dacă parlamentarii se încăpăţânează să nu adopte un act normativ (în cazul referendumului consultativ).

Dar da, e adevărat, parlamentul a adoptat proiectul de lege pentru modificarea constituţiei în sensul (re)definirii căsătoriei, care va deveni lege odată cu validarea prin referendum, iar Constituţia va fi modificată în consecinţă.

• NOTĂ:

Cât priveşte validarea referendumului:

Există şanse foarte mari ca rezultatul referendumului să fie contestat, întrucât:

- prezenţa la vot nu va fi monitorizată informatic (ca la alegerile din 2016)

- numărarea voturilor nu va mai fi filmată

- se va vota pe liste suplimentare

Aceste aspecte sunt susceptibile a crea situaţii favorabile pentru fraudarea votului şi, ca urmare, este foarte probabil ca rezultatul referendumului să fie contestat (poate chiar invalidat).

B 3. Revizuirea Constituției este conspirată de Dragnea sau îi profită.

FALS: Revizuirea a fost declanşată de persoane private în toamna 2015, când preşedinte al PSD şi premier era Victor Ponta, şi a fost înregistrată în Parlament în mai 2016, când premier era Dacian Cioloş. Așadar, inițiativa cetățenească este un grass roots, și provine din zona societății civile, nu din zona politicului. Inițiativa a fost susținută de majoritatea partidelor politice aflate în prezent la guvernare, cu excepția USR; unele partide au semnat protocoale cu susținătorii inițiativei (printre acestea se numără PNL). Abilitatea sau inabilitatea unui actor politic de a profita politic de pe urma Referendumului nu delegitimează revizuirea

OBSERVAŢII:

Dincolo de cine şi când a avut această iniţiativă, este cât se poate de evident că îi profită lui Dragnea, de vreme ce el este cel care a decis organizarea referendumului în pripă şi de vreme ce sincronizarea este perfectă pentru a-i profita preşedintelui PSD. Este dincolo de orice îndoială că acest referendum a fost programat fix când îi profită lui Dragnea:

a) pentru a acoperi uriaşele probleme şi scandaluri ale momentului, legate de Jandarmeriadă, de amnistie şi graţiere, de audierea lui Dăncilă în Parlamentul European, de problemele lui Dragnea cu legea (dar, sigur, e doar o coincidenţă că are termen la ÎCCJ a doua zi după referendum) etc. etc.

b) pentru a-i mai creşte preşedintelui PSD cota de popularitate, ce se duce în vrie.

În plus, această iniţiativă le profită celor ce îşi doresc sau urmăresc punerea României pe harta statelor iliberale (cel mai mult l-aş bănui în acest sens tot pe PSDragnea).

Evident că toate acestea nu delegitimează referendumul (susţinut, totuşi, de 3 milioane de oameni), dar, din momentul în care acesta îi profită lui Dragnea şi este îmbrăţişat cu atâta ardoare de acest condamnat penal care duce ţara de râpă şi care profită în mod josnic de o iniţiativă a poporului, nu poţi să nu tragi concluzia că această revizuire a constituţiei (de fapt, timing-ul ei) este, cumva, “conspirată” de Dragnea şi nu poţi să nu faci un pas înapoi, boicotându-l. 

Aşadar: din nefericire, în acest moment, a vota la acest referendum este echivalent cu a-i face jocul lui Dragnea  (sau chiar a-l sprijini). Cum anume? Simplu: dincolo de cele de mai sus, este vorba despre o lege votată de parlamentul lui Dragnea şi care va fi validată prin votul poporului (al “majorităţii”, cum îi place lui PSDragnea). Ei bine, capital electoral şi politic mai mare decât acesta rar prinde vreun politician, iar acest capital se va duce în contul lui Dragnea.

(În paranteză fie spus, chiar adepţii CpF şi ai revizuirii ar trebui să ia în calcul boicotarea referendumului, 1. pentru că statu-quo-ul căsătoriei nu se află nicidecum  în pericol şi 2. pentru că referendumul îi profită nemijlocit infractorului Dragnea). 

 C. DISCRIMINARE

C. 1. Revizuirea este gravă, pentru că atacă/restrânge drepturile homosexualilor.

FALS: Întrucât nu există în România un drept la căsătorie cu o persoană de acelaşi sex, consacrarea constituţională a acestei interdicţii preexistente nu restrânge nimic şi nu atinge vreun drept al homosexualilor. În acest timp, homosexualii au în România acces nediscriminatoriu la piața muncii, la servicii de educație, de sănătate, dreptul de rezidență pentru soții căsătoriți în alte state, își pot lăsa prin moștenire averea la notar, iar orice formă de discriminare împotriva homosexualilor este pedepsită prin lege.

OBSERVAŢII:

Nu revizuirea este gravă din acest punct de vedere, ci felul cum este promovată. Aşa cum şi autorul contraargumentului de mai sus arată, drepturile homosexualilor nu se rezumă doar la dreptul la uniune consensuală legală  (parteneriat civil) cu o persoană de acelaşi sex (consacrat de CEDO) sau la eventualul drept la căsătorie (consacrat de unele state şi pe care noi ne grăbim să-l interzicem avant la lettre prin acest referendum). Printre altele, ca şi noi toţi, homosexualii au dreptul la propria demnitate, onoare şi reputaţie – care le sunt atacate şi încălcate flagrant şi constant de propagandiştii pro-referendum.

C. 2. Revizuirea generează discriminarea homosexualilor.

FALS: Persoanele homosexuale au acces la instituţia căsătoriei în condiţii identice cu persoanele heterosexuale, adică respectând condiţiile instituției Căsătoriei: să aibă 18 ani (16 cu dispensă), să nu fie alienate mintal, să se căsătorească cu o persoană de sex opus care nu este rudă apropiată. De asemenea, interdicţia de a se căsători cu o persoană de acelaşi sex se aplică şi heterosexualilor.

OBSERVAŢII:

Este adevărat, revizuirea în cauză nu generează discriminarea homosexualilor din unele puncte de vedere, ci doar  propaganda pro-referendum o favorizează, din alte puncte de vedere – vezi mai sus: atacul la demnitatea homosexualilor este o formă de discriminare; din acest punct de vedere, revizuirea generează discriminare sau acutizarea discriminării deja existente la adresa homosexualilor.

Mai departe: iniţiativa nu restrânge unele drepturi ale homosexualilor, pentru că aceştia nu au aceste drepturi în România, iar discriminarea lor prin lipsirea de drepturi va continua atâta vreme cât nu va fi introdus parteneriatul civil şi în România.  Talmeş-balmeşul de mai sus – cum că homosexualii au dreptul la căsătorie cu persoane de sex opus  etc. – este irelevant pentru discuţia de faţă şi constituie o jignire la adresa inteligenţei receptorilor.

C. 3. Revizuirea Constituției este o inițiativă rasistă.

FALS: Comparația dintre negarea „dreptului” la o presupusă „căsătorie” homosexuală și discriminarea rasială este facilă – ba chiar jignitoare pentru persoanele de culoare. O serie de pastori americani de culoare au arătat că „găsim drept dezgustătoare eforturile lobby-ului LGBT de a urmări un drept special bazat pe comportamentul lor sexual prin asemănarea cu mișcarea pentru drepturi civile din anii 1960 și 1970”. Iar filosoful american Harry Jaffa a scris: „Natura și rațiunea ne spun că un negru este o ființă umană, și de aceea nu trebuie tratat ca și cum un cal sau ca un bou sau ca un câine, așa cum natura și rațiunea ne spun că un evreu este o ființă umană, și de aceea nu trebuie tratat ca și cum ar fi bacilul ciumei. Dar cu aceeași voce, natura și rațiunea ne spun că un bărbat nu este o femeie, și că prietenia sexuală este decentă între cele două sexe opuse, și nu între persoane de același sex.”

OBSERVAŢII:

Căsătoria este un drept civil şi oricine poate să lupte pentru un astfel de drept, în cazul în care consideră că i se cuvine. Iar în acest sens lupta sa poate fi comparată cu orice luptă pentru orice drept civil din orice ţară şi de oricând. Faptul că acest drept – imaginat sau real – este recunoscut sau nu ţine exclusiv de circumstanţe. De aceea în unele ţări homosexualii se pot căsători, în altele nu.

În mod similar, discriminarea pe bază de orientare sexuală poate sta foarte bine pe acelaşi plan cu discriminarea rasială şi cu orice altă formă de discriminare. Nu îi poţi suprima sau nega omului o serie de drepturi (dreptul la viaţă, la muncă, la educaţie etc.) doar pentru că nu e bărbat alb, heterosexual şi creştin-ortodox, de pildă. Mai departe, pentru că se poartă citatele şi evocările: în 2004, Coretta Scott King, soţia celebrului activist de culoare Martin Luther King Jr., la rândul ei activistă pentru drepturile persoanelor de culoare, şi-a exprimat sprijinul pentru căsătoriile gay, condamnând definirea căsătoriei ca uniune dintre un bărbat şi o femeie.

În rest, iniţiativa asta chiar nu are nimic de a face cu rasismul şi nu poate fi considerată “rasistă”. De altfel, nici n-am auzit, nici n-am citit nimic în acest sens. Dar grădina lui Dumnezeu e mare şi nu mă îndoiesc că pot exista persoane care să aplice astfel de etichete, în necunoştinţă de cauză.

C. 4. Revizuirea Constituției încalcă drepturile omului.

FALS: Definirea Căsătorie drept uniunea dintre un bărbat și o femeie nu le neagă homosexualilor, așa cum am arătat deja, vreunul dintre drepturile cetățenești pe care le au și ceilalți cetățeni. Nicăieri în Carta Europeană a Drepturilor Omului sau în alte forme legislative care decurg din aceasta nu este specificat „dreptul” la căsătoria homosexuală. În plus, nimeni nu are dreptul să se căsătorească cu cine dorește. Un părinte nu se poate căsători cu propriul copil (chiar dacă acesta are vârsta potrivită), cu două sau mai multe neveste, sau cu soțul sau cu soția unei alte persoane căsătorite. Aceste restricții sunt bazate pe înțelepciunea milenară a societăților creștine, dar și a altor culturi din întreaga lume.

OBSERVAŢII:

Ne învârtim în jurul cozii. Am stabilit deja că revizuirea nu încalcă nici un drept actual stipulat de legislaţia românească (sau internaţională, de altfel), ci doar generează discriminarea homosexualilor pe alte planuri şi limitează avant la lettre un drept pe care comunitatea gay consideră că îl are, dar încă nu l-a clamat de jure.

C. 5. Revizuirea atacă familia mono-parentală sau alte tipuri de familii.

FALS: Revizuirea nu are ca obiect familia, care include şi relaţiile de filiaţie şi rudenia subsecventă, ci doar căsătoria. Prin urmare, explicitarea noţiunii de căsătorie conform înţelesului său propriu nu afectează familiile constituite în virtutea filiaţiei (familiile monoparentale).

OBSERVAŢII:

E adevărat, iniţiativa are ca obiect căsătoria, nu familia. Dar familia este intrinsec legată de căsătorie în însăşi Constituţia României; art. 48, care se vrea modificat, începe aşa: Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi. Este firesc, aşadar, ca unii părinţi singuri sau alte categorii de persoane din familii “netradiţionale”  să se simtă “sub atac”, să se revolte, să comenteze, să se ridice şi să lupte, la rândul lor, pentru drepturile lor, să ridice problema extinderii definiţiei familiei – chiar dacă nu familia este vizată de această revizuire. Orice dezbatere pe această temă este binevenită, mai ales că familia nu este explicitată în constituţie şi este definită în felurite moduri în Codul Civil, în Codul Penal sau în diferite alte legi. În plus, în România, familia (chiar şi cea “tradiţională”, întemeiată pe uniunea dintre bărbat şi femeie),  se confruntă cu probleme cu mult mai grave şi mai stringente decât cele legate de căsătorie – în afara căreia se întemeiază tot mai multe familii şi s-au născut cam o treime din copiii ţării.

• NOTĂ:

Constituţiile unor state mai deştepte, mai civilizate, mai liberale şi mai democratice decât al nostru  (Anglia, Franţa, Germania, SUA) nu definesc căsătoria. În constituţia franceză sau americană termenul “căsătorie” nici măcar nu apare, dar în toate – mai puţin în cea americană – se face referire la instituţia “familiei“; în SUA ambele instituţii sunt reglementate de legi civile speciale, nu de constituţie. Americanii au o concepţie foarte largă privitoare la familie; una dintre definiţii este aceasta:

Familie sau membru de familie înseamnă soţi, foşti soţi, parteneri care nu trăiesc împreună, persoane înrudite prin legături de sânge sau prin căsătorie, persoane care în prezent locuiesc împreună ca o familie sau care au locuit împreună în trecut ca o familie şi persoane care au un copil împreună indiferent dacă au fost căsătorite sau nu sau dacă au locuit împreună în orice moment.

Pe de altă parte, constituţiile unor state mai puţin  liberale decât cele de mai sus (Ungaria, Polonia) definesc explicit căsătoria ca uniunea dintre bărbat şi femeie, cum le şade bine unor state iliberale.

C. 6. Referendumul nu este un instrument care să îndeplinească standardele democraţiei liberale.

FALS: Chiar legat de chestiunea în discuţie s-au organizat referendumuri în SUA (anii 2003-2004), Irlanda (2016) şi o consultare populară în Australia (2017).

OBSERVAŢII:

În primul rând, trebuie subliniat că un referendum este în sine un instrument democratic şi liberal. Ce poate fi iliberal însă (şi neconform democraţiilor liberale) este tema referendumului, iar tema acestui referendum este iliberală– adică retrogradă, închisă la idei, realităţi şi evoluţii noi, chiar dacă a fost pusă în discuţie în state liberale. Recte: dacă o ţară democratică, liberală supune votului popular o temă iliberală, aceasta din urmă nu devine liberală în sine doar pentru că a fost supusă votului popular într-o ţară liberală! (Aşa cum se pare că vrea să ne facă să credem Coaliţia pentru Familie).

• NOTĂ:

Aşa cum am spus mai sus, o serie de state totalmente liberale  nu au definiţii ale căsătoriei în constituţie. Dintre cele trei state menţionate de CpF mai sus, doar în Constituţia Irlandei este definită căsătoria, ca fiind încheiată între două persoane, indiferent de sex. În Constituţia Australiei, singura referire la căsătorie este în articolul dedicat puterii legislative a parlamentului, care legiferează, printre altele, şi căsătoria (iar căsătoria homosexuală este legală); în schimb, un spaţiu extrem de larg este acordat în constituţie familiei, femeii, educaţiei şi copiilor. În SUA, dreptul la căsătoria “unisex” a fost acordat prin diverse mijloace, pe parcursul multor ani: hotărâri judecătoreşti, acte normative adoptate de unele state şi vot popular direct (referendumuri şi alte iniţiative; de reţinut aici că au avut loc mult mai multe consultări populare, nu doar între 2003 şi 2004, cum zice CpF mai sus, ci începând din anii ’70, iar majoritatea referendumurilor pe această temă de la sfârşitul anilor ’90 încoace s-au pronunţat în favoarea parteneriatului civil/căsătoriei gay).Mai departe: Legea pentru Apărarea Căsătoriei (1997), care definea căsătoria în mod tradiţional, a fost declarată neconstituţională în 2013 (după ce în 2006 o iniţiativă de amendare a constituţiei în sensul introducerii definiţiei căsătoriei ca uniune heterosexuală a fost blocată de Congresul american), iar în 2015 Curtea Supremă a decis că toate interdicţiile legislaţiilor unor state americane privitoare la căsătoria gay sunt neconstituţionale, deci căsătoriile între homosexuali sunt legale (şi) în SUA.

C. 7. Referendumul este anti-homosexuali.

FALS: Revizuirea nu vrea decât să consacre la nivel constituţional statu-quo-ul în privinţa Căsătoriei. El (sic!) NU atinge în nici un fel drepturile pe care le au homosexualii în momentul de faţă în România (a se vedea și punctele 1 și 2 de mai sus).

OBSERVAŢII:

În primul rând, statu-quo-ul în privinţa căsătoriei este deja consacrat la nivel constituţional (vezi mai sus, pct. A.4).

Apoi: din moment ce referendumul îşi propune exclusiv  redefinirea căsătoriei în sensul împiedicării încheierii acesteia între persoane de acelaşi sex, este evident că este anti-homosexuali, căci cine ar putea solicita vreodată legalizarea căsătoriei gay, dacă nu în primul rând homosexualii? NU importă că drepturile lor în momentul de faţă sunt atinse sau nu, este vorba despre scopul iniţiativei de revizuire, care este clar anti-gay. Aşadar, pentru cultura generală a CpF&Co: poţi să fii anti-gay şi fără să încalci drepturile (existente sau ipotetice) ale vreunui gay!

C. 8. Referendumul se pune în calea iubirii dintre un bărbat și un bărbat – sau o femeie și o femeie.

FALS: Iubirea nu face obiectul sau miza demersului revizuirii constituționale, care nu neagă în vreun fel homosexualilor posibilitatea de a se iubi și nu le pune în discuție accesul la „iubire” (fie că termenul este folosit în mod legitim, fie că nu). În realitate, opozanții Referendumului încearcă să suprapună fraudulos tema iubirii – care poate lua forme extrem de diferite, de la iubirea dintre frați, maestru și discipol, iubirea dintre un bărbat și o femeie sau iubirea (sau sexualitatea) homosexuală, ori cea pentru câinele sau pisica favorite – peste definiția Căsătoriei. Or, Căsătoria reprezintă o instituție cu o anume utilitate și funcție socială și al cărei rost instituțional nu e acela de a emite certificate de „iubire”. Ea este întemeiată pe complementaritate, angajament și dedicare, nu doar pe iubire/pasiune. Iubirea există în multe dintre exemplele de mai sus în afara unor certificate oferite de stat.

OBSERVAŢII:

Iubirea face obiectul direct şi este una dintre mizele nemijlocite ale demersului de revizuire (de aceea şi doare foarte tare acest subiect, indiferent de tabără). Poate domnii şi doamnele din Coaliţia pentru Familie (se fac că) nu au auzit, dar în zilele noastre majoritatea căsătoriilor se bazează pe iubirea între două persoane, indiferent de “rostul instituţional” al acestui tip de uniune, şi indiferent dacă pe parcurs mai intervine şi “complementaritatea, angajamentul şi dedicarea” (ceea ce se întâmplă din ce în ce mai rar, de vreme ce rata divorţurilor a ajuns în România la 25%). Negând homosexualilor dreptul la o convieţuire socială legală  bazată pe iubire, la care au dreptul tot restul persoanelor, le negi, cumva calitatea de persoană – aşa cum, de altfel, în mod insidios (şi fraudulos) face CpF mai sus, adăugând imediat după iubirea homosexuală iubirea pentru un câine sau o pisică. E adevărat, iubirea îmbracă mai multe forme, dar numai una dintre ele (să-i spunem “iubirea sexuală”) se poate oficializa într-o căsătorie, iar legea prevede strict condiţiile în care două persoane se pot căsători (de ex.: să nu fie rude – ceea ce exclude din start anumite forme de iubire din spectrul căsătoriei).

Mai pe scurt: iniţiativa nu se pune în calea iubirii dintre persoanele gay (ele se pot iubi oricum), dar le împiedică pe acestea să-şi oficializeze iubirea sub forma unei căsătorii legale, aşa cum au dreptul ceilalţi cetăţeni români (ne-homosexuali).

Am să mai zăbovesc un pic aici – deşi e puţin probabil  să nu vă fi plictisit deja – ca să vă prezint mai jos un videoclip al propagandei pro-referendum (postat pe site-ul Coaliţiei, aici), ale cărui prime cadre zic aşa:

[Iubire]

Iubirea dintre un bărbat şi o femeie

[Lume]

prin căsătorie întemeiază o lume

[Cultură]

prin valorile pe care le transmite întemeiază o cultură

[Popor]

prin naşterea de copii întemeiază un popor

[Ţară]

o ţară

Carevasăzică: însăşi Coaliţia pentru Familie promovează ideea căsătoriei bazate pe iubire; nimic despre “complementaritate”, “angajament” şi “dedicare” în acest material de propagandă:

 

C. 9. Iniţiativa este antieuropeană, putinistă, fascistă.

FALS: Definiţia legală a căsătoriei doar în înţelesul propriu al termenului nu a avut nicio legătură cu fascismul. Aceasta a fost (şi încă mai este este (sic!) în destule cazuri) instituţie a statului democratic occidental, nu doar a Rusiei, şi este o opţiune recunoscută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În pus, fascismul, nazismul și bolșevismul au avut viziuni foarte progresiste asupra Căsătorei – urmărind, în fapt, desființarea instituției Căsătoriei, care era văzută drept o relicvă a moștenirii europene iudeo-creștine.

OBSERVAŢII:

“Definiţia legală a căsătoriei doar în  înţelesul propriu” încă nu se punea nicăieri atunci când fascismul înflorea în Europa, cum nu se punea nici problema desfiinţării instituţiei căsătoriei. Dar problema convieţuirii homosexuale şi problema familiei tradiţionale (întemeiate pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, desigur) au fost printre principalele preocupări ale fasciştilor şi comuniştilor.

Indiferent care ar fi fost scopurile ascunse sau afirmate ale lui Hitler (de ex. desfiinţarea căsătoriei), acesta a avut grijă ca “în fapt” să se adopte “Legea pentru încurajarea căsătoriei“, cu scopul principal al creşterii demografice în rândul “arienilor”. În mod similar, indiferent de scopurile iniţiale ale revoluţiei bolşevice şi de încercările de slăbire (nu de desfiinţare) a familiei tradiţionale, totuşi, URSS (ca şi sateliţii săi) a adoptat “în fapt”, odată cu Stalin, o politică agresivă de întărire a familiei şi de creştere demografică, ca şi Germania nazistă.

În ce priveşte chestiunea homosexualilor, ambele regimuri au fost extrem de dure: Hitler i-a supus nu doar discriminării, ci şi exterminării (vezi aici şi aici), iar regimul comunist-bolşevic, începând de la Stalin, i-a supus persecuţiei şi apoi i-a menit puşcăriilor (probabil că comunitatea gay din România are destul de proaspăt în minte celebrul Articol 200 al Codului Penal ceauşist).

În plus, în Europa, doar şapte state interzic prin constituţie căsătoriile gay: Ungaria, Polonia, Bulgaria, Croaţia, Slovacia, Letonia şi Lituania.  Adică fix ţări din sfera de influenţă a Rusiei (lui Putin).

Mai departe: CEDO a recunoscut dreptul de parteneriat civil al homosexualilor, întreaga Europă vestică recunoaşte diverse forme de uniune consensuală ale acestora, mergând până la căsătorie (legalizată în 15 state, în curs de legalizare într-un stat – Austria).

Cum iniţiativa de referendum, dar mai ales propaganda aferentă sunt evident anti-gay, sunt percepute ca generatoare de discriminare la adresa homosexualilor şi promovează în subsidiar întărirea familiei tradiţionale prin lege (ca şi fascismul şi bolşevismul), cum tendinţa europeană în privinţa căsătoriilor gay este evidentă, nu trebuie să căutăm mai departe cauzele probabile pentru care această iniţiativă este văzută ca fiind “antieuropeană, putinistă, fascistă”. 

D. FAMILIA TRADIȚIONALĂ

D. 1. Revizuirea nu rezolvă problemele familiei.

FALS: Nici legalizarea căsătoriei homosexuale nu rezolvă în vreun fel problemele familiei; în realitate, revizuirea Constituției nici nu şi-a propus să rezolve problemele familiei, ci să protejeze instituţia Căsătoriei de diluarea semnificaţiei sale, de extinderea la cuplurile de acelaşi sex şi de posibile alte extinderi ulterioare, cu privire la numărul partenerilor. Problemele familiei fac obiectul altor propuneri de politici publice, fie ale Coaliţiei pentru Familie, fie ale altor actori guvernamentali şi non-guvernamentali. Inclusiv oponenții Referendumului sunt invitați să prezinte propriile lor soluţii cu privire la aceste problemel (sic!)– și să nu se limiteze la critici și dezinformări.

OBSERVAŢII:

În primul rând “argumentul” Nici legalizarea căsătoriei homosexuale nu rezolvă în vreun fel problemele familiei este un argument de grădiniţă, gen: “Da’ nici Gigel nu-i cuminte”.

Cum Coaliţia pentru Familie se autointitulează “pentru familie“, era de aşteptat din partea ei să promoveze o revizuire a constituţiei sau o altă iniţiativă legislativă privitoare la familie – de ex. extinderea definiţiei sau stipularea unor prevederi anume destinate familiei în constituţie, vreo lege   pentru rezolvarea problemelor familiilor monoparentale (o treime din total), din care un sfert trăiesc în sărăcie, ale celor 8% din copiii români ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate, ale celor 57.000 de copii instituţionalizaţi în condiţii precare, ale celor peste 150.000 de copii afectaţi de depresie din cauza tensiunilor din familie, ale celor un milion de copii (o treime din total) care trăiesc în sărăcie severă sau măcar ale celor 200.000 (7% din total) care se culcă flămânzi zi de zi etc. etc. etc.

Dar Coaliţia pentru Familie nu şi-a propus astfel de lucruri concrete pentru familie, ea e preocupată de “diluarea” semnificaţiilor căsătoriei şi de drobul de sare al căsătoriilor gay şi poligame, de al căror pericol, evident, vrea să ne păzească, binevoitor, CpF & Co, prin această iniţiativă.

D. 2. Familia tradiţională este un focar de violenţă, alcoolism, abuz.

FALS: Nu instituţia familiei (tradiţională sau nu) este cauza violenţei, alcoolismului şi abuzului în societate; cauzele sunt multiple şi nu se regăsesc în ideea de familie nucleară. În al doilea rând, violenţă şi abuz se regăsesc şi în interiorul familiilor şi cuplurilor homosexuale – ba chiar, după unele studii, într-o măsură mult mai mare în cadrul cuplurilor de același sex (de cel puțin două ori mai ridicată). În sfârșit, clarificarea definiției Căsătoriei nu se referă la „familia tradiţională”, ci la „căsătoria naturală”

OBSERVAŢII:

Faptul că familia tradiţională este un focar de violenţă, abuz, alcoolism, nu înseamnă că familia este “cauza” (trebuie să avem proprietatea termenilor, nu-i aşa?), ci că este, pur şi simplu, un “focar” – adică un loc unde tarele de mai sus se dezvoltă în voie. De exemplu, anual, peste 12.000 de copii sunt abuzaţi fizic, emoţional, sexual, neglijaţi sau exploataţi prin muncă (majoritatea – 93,4% – în cadrul familiilor; vezi şi  statistica violenţei în familie pe anul trecut, conform datelor poliţiei ), iar numărul cazurilor de abuz este în general  în creştere.

În sfârşit, “căsătoria naturală” implică în mod direct “familia tradiţională”, adică cea formată din mamă, tată şi copii – cum ar putea fi altfel, din moment ce familia se bazează pe căsătorie, iar căsătoria se încheie între un bărbat şi o femeie?

 E. ARGUMENTE RELIGIOASE

E. 1. Revizuirea promovează o concepţie religioasă-creştină, o viziune specifică unui stat teocratic.

FALS: În discuţie este doar sfera civilă, seculară a Căsătoriei, în sensul că se doreşte prezervarea înţelesului propriu, natural şi consacrat milenar, inclusiv pre-creştin, al acesteia. Nu se cere impunerea oficierii căsătoriei în Biserică, pentru a se putea pretinde că avem de a face cu impunerea unei viziuni religioase.

OBSERVAŢII:

În primul rând, înţelesul “propriu, natural şi consacrat milenar, inclusiv pre-creştin” al căsătoriei este cu mult mai lax decât cel modern, incluzând, de exemplu, poligamia şi căsătoriile cu (sau între) minori. Monogamia s-a impus abia prin sec. IX (deci are puţin peste un mileniu şi în nici un caz nu e “pre-creştină”, dimpotrivă, a fost impusă de creştinism), căsătoria cu minori a început să fie interzisă prin sec. XVII şi tot de atunci datează căsătoria civilă. Până acum vreun mileniu, aşadar, căsătoria “naturală”  se putea încheia între un bărbat şi mai multe femei (sau fete), iar acum vreo 400 de ani căsătoria se putea încheia între un bărbat şi o minoră, sau între un băiat şi o fată.

În ce priveşte relaţiile homosexuale, este evident că ele există din totdeauna, deşi interzise de Biserica-Stat de la un moment dat (în secolul VI, de către Sf. Împărat Iustinian; deşi se pare că în Evul Mediu a existat totuşi o formă oficială de uniune homosexuală – atestată în Franţa). Cum doar biserica putea oficia căsătorii până în secolul XVII (când, apropo, începe şi Statul să se desprindă de Biserică, deci să nu mai fie teocratic), este evident că mariajul între homosexuali nu putea fi decât interzis. Faptul că este interzis până azi este doar o reminiscenţă din vremuri de demult,  o concepţie religioasă, o viziune religioasă, de care unele state seculare (în general cele cu tradiţie democratică mai lungă) s-au scuturat, altele nu.

În altă ordine de idei, “impunerea unei viziuni religioase” prin constituţie (ex.: căsătoria între bărbat şi femeie) nu este necesarmente egală cu “impunerea oficierii căsătoriei în Biserică”, aşa cum insidios afirmă Coaliţia pentru Familie & Co. De altfel, după cum am văzut până acum, Coaliţiei pentru Familie şi susţinătorilor săi le place  tare mult să se joace cu cuvintele, luându-ne de proşti pe faţă.

E. 2. Revizuirea este rezultatul amestecului BOR şi/sau a cultelor neoprotestante în politica statului român.

FALS: Biserica și cultele susţin o propunere alături de alți actori ai societății civile, aşa cum orice altă organizaţie non-guvernamentală are dreptul să îşi susţină propria agendă – de la drepturile animalelor la anti-corupţie. Dar nu pot dispune această propunere dacă aceasta nu e adoptată conform mecanismelor statului secular.

OBSERVAŢII:

BOR sau alte culte nu au cum să se amestece (oficial şi legal) în politica statului român, dar, e adevărat, orice culte sau asociaţii îşi pot susţine propria agendă prin mijloace legale, inclusiv agenda legată de definiţia căsătoriei. Odată obiectivele acestei agende atinse (ex. redefinirea căsătoriei), ele pot influenţa politicile statului român, dar acest lucru nu înseamnă că s-a “amestecat” BOR sau altcineva în aceste politici, ci este o urmare firească a impunerii respectivelor obiective (prin referendum, de ex.) pe agenda a statului.

E. 3. Coaliţia pentru Familie urmăreşte o agendă retrogradă, doreşte interzicerea avorturilor, a divorţului şi impunerea unei taxe pe celibat.

FALS: În primul rând, propunerile Coaliţiei nu cer taxa pe celibat, interzicerea avortului sau a divorţului – CpF nu a cerut niciodată așa ceva. În al doilea rând, nu propunerile Coaliţiei fac obiectul Referendumului şi nu Coaliţia figurează pe buletinul de vot. Ceea ce se votează este DA pentru clarificarea definiției Căsătoriei între un bărbat și o femeie, nu CpF

OBSERVAŢII:

În primul rând, Coaliţia pentru Familie chiar urmăreşte o agendă retrogradă (de exemplu, anularea subvențiilor publice pentru avort electiv și mijloace contraceptive – obiectiv enunţat pe site-ul CpF; unele organizaţii din Coaliţie sunt împotriva vaccinului etc. – mai multe a scris pe această temă Vice, aici). În al doilea rând, chiar dacă nu CpF figurează pe buletinul de vot (ce miştocăreală!), ci o modificare a constituţiei pe care o susţine, este firesc ca CpF să se aştepte la diverse critici, chiar şi acuze de bigotism, filistinism, reacţionarism şi cine mai ştie ce, pentru că omul nu poate să dezbată sau să se certe cu buletinul de vot!

E. 4. Coaliţia pentru Familie se opune parteneriatului civil.

IRELEVANT: Referendumul pentru Căsătorie nu afectează posibilitatea introducerii parteneriatului civil şi nu e despre parteneriatul civil. De asemenea, obiectul Referendumului nu este votarea Coaliţiei pentru Familie, ci a definiţiei constituţionale a Căsătoriei între un bărbat și o femeie.

OBSERVAŢII:

Opoziţia faţă de parteneriatul civil este relevantă pentru profilul public al organizaţiei şi al reprezentanţilor ei, care se pronunţă împotriva unui drept recunoscut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În rest, într-adevăr, revizuirea Constituţiei nu afectează posibilitatea legalizării parteneriatului civil şi adineauri ne-am lămurit că nu votăm CpF.

E. 5. Inițiativa creează un precedent – și următorul pas ar putea să fie interzicerea cultelor religioase din România.

Comparația dintre minoritățile „sexuale” și minoritățile religioase din România este forțată – nu există nici un temei care să susțină acest paralelism. În plus, așa cum a arătat CCR, inițiativa nu restrânge nici unul dintre drepturile recunoscute ale homosexualilor. În România statul recunoaște, în prezent, 18 culte religioase. Acesta este, în fapt, un argument în plus care arată că Statul român nu este un stat laic sau secular – el recunoaște drepturi pentru cele 18 culte religioase (nu doar pentru BOR), iar printre drepturile acestea se numără și dreptul de a demara inițiative cetățenești în conformitate cu valorile lor.

OBSERVAŢII:

Comparaţia dintre minorităţile sexuale sau de orice alt fel cu minorităţile religioase sau de orice alt fel este perfect îndreptăţită, aşa cum îndreptăţită era mai sus comparaţia dintre drepturile minorităţii de culoare şi cele ale minorităţii gay din SUA (vezi mai sus, pct. C. 3). Şi într-adevăr, în momentul în care o minoritate (de orice fel) ar fi lipsită de vreun drept, s-ar crea un precedent  pentru lipsirea altei minorităţi de alt drept. De exemplu: dacă se trezeşte cineva ca mâine să iniţieze un referendum pentru interzicerea vreunui cult religios minoritar (şi trece de avizul CCR – şi am văzut recent că CCR poate decide orice, oricum, chiar în pofida constituţiei), este foarte posibil ca majoritatea românilor (fiind ei foarte ortodocşi din fire)  să voteze la acel referendum interzicerea respectivei minorităţi religioase, apoi a altei minorităţi şi tot aşa. Deci, da, această posibilitate există.

Dar, e adevărat, iniţiativa despre care vorbim nu restrânge acum vreun drept recunoscut al homosexualilor (ci s-ar putea repercuta, eventual, asupra unui potenţial drept, pe care nu l-ar mai putea cere în viitor – într-un viitor îndepărtat, totuşi, pentru că CCR a stabilit deja că în România, conform Constituţiei actuale, căsătoria nu se poate încheia decât între un bărbat şi o femeie).

Ce este important în cele de mai sus este, însă, o afirmaţie extrem de gravă (şi descalificantă): să afirmi că statul român nu este un stat laic sau secular pentru că recunoaşte 18 culte religioase este o dovadă fie de prostie, fie de ticăloşie. Orice stat secular democratic recunoaşte un număr de culte, în virtutea libertăţii religioase. Şi, cum nu îi pot bănui pe cei de la Coaliţia pentru Familie & Co de prostie, nu-mi rămâne decât să-i bănuiesc de ticăloşie şi de manipulare.

E. 6. Iniţiatorii revizuirii Constituției vor să reglementeze ce fac oamenii în dormitor, în spaţiul lor privat.

FALS: Revizuirea constituţiei se referă la ce vor să facă oamenii oficial, solemn şi instituţional, la primărie, în faţa ofiţerului stării civile, nu în dormitor. Dimpotrivă, iniţiatorii vor să lase dormitorului ce ţine de dormitor – și să nu facă din ceea ce se întâmplă în dormitor o chestiune politică; poate cea mai importantă chestiune politică a zilelor noastre, în unele state occidentale (amintim și că România e, și ea, parte a lumii occidentale.)

OBSERVAŢII:

Iniţiatorii revizuirii Constituţiei chiar vor să reglementeze ce fac oamenii în dormitor, în spaţiul lor privat. O dovedeşte, printre altele,  propaganda (folosită inclusiv pentru promovarea referendumului) în favoarea familiei cu copii (sugerând că omul trebuie să se căsătorească doar în  vederea procreării, că familia fără copii nu e întreagă).

Cât priveşte ceea ce “vor să facă oamenii oficial, solemn şi instituţional, la primărie, în faţa ofiţerului stării civile”, am stabilit mai sus (punctul C. 8) că respectivul act oficial, instituţional – căsătoria – se bazează pe o relaţie de iubire (sexuală, deci pe ce fac ei în dormitor). Dacă iniţiatorii nu vor (nu pot) să reglementeze de facto ce fac oamenii în dormitor, în schimb îi interesează foarte tare ce se petrece în acest spaţiu privat şi doresc cu ardoare ca anumite relaţii de iubire sexuală să nu poată fi vreodată oficializate, instituţionalizate de jure. Nu aceste relaţii din dormitor în sine vor să le reglementeze, ci latura lor socială şi legală. Dar tot reglementare se cheamă şi este direct legată de ce fac oamenii în dormitor, în spaţiul lor privat.