Radu Jude – URSUL DE ARGINT pentru cea mai bună regie la Festivalul de la Berlin 2015 – (video)

radujude

Mediafax

Radu Jude a primit Ursul de Argint pentru cea mai bună regie, pentru lungmetrajul “Aferim!”, la cea de-a 65-a ediţie a galei Festivalului de Film de la Berlin (5 – 15 februarie), care are loc sâmbătă seară, la Berlinale Palast, potrivit imaginilor difuzate pe site-ul oficial al evenimentului.

Regizorul Radu Jude a urcat pe scena de la Berlinale Palast şi a declarat că, dacă ştia că va câştiga un asemenea premiu important, “ar fi fost mai serios când a filmat” lungmetrajul “Aferim!”.

De asemenea, regizorul român le-a mulţumit celor din echipa filmului, menţionând că, de fapt, premiul le aparţine lor.

Totodată, Radu Jude a spus că speră ca obţinerea acestui premiu să reprezinte un mesaj pentru instituţiile din România, acela că este important să sprijine cinematografia mai mult.

“Aferim!” a fost singurul film românesc selectat în competiţia oficială a Berlinalei 2015.
Din distribuţia peliculei fac parte actorii Teodor Corban, Mihai Comănoiu, Cuzin Toma, Alexandru Dabija, Luminiţa Gheorghiu, Victor Rebengiuc, Alberto Dinache, Alexandru Bindea, Mihaela Sîrbu, Adina Cristescu, Şerban Pavlu, Gabriel Spahiu şi Dan Nicolaescu.

“Aferim!”, în regia lui Radu Jude, este un film istoric a cărui acţiune are loc în Ţara Românească a începutului de secol XIX. Un zapciu, interpretat de actorul Teodor Corban, însoţit de fiul său (Mihai Comănoiu), caută un rob fugar (Cuzin Toma).

Scenariul filmului este scris de Radu Jude şi Florin Lăzărescu, Marius Panduru a realizat imaginea, montajul îi aparţine lui Cătălin Cristuţiu, sound design-ul este semnat de Dana Lucreţia Bunescu, costumele au fost realizate de Dana Păpăruz, scenografia, de Augustina Stanciu, consilier istoric a fost Constanţa Vintilă-Ghiţulescu, iar producător este Ada Solomon.

Radu Jude este regizorul scurtmetrajelor “Lampa cu căciulă”, “Alexandra”, “O umbră de nor”, “Trece şi prin perete”, care au câştigat numeroase premii. Lungmetrajul de debut, “Cea mai fericită fată din lume”, a fost distins cu premiul CICAE la Festivalul de la Berlin, premiul FIRESCI la Festivalul de la Sofia, premiul pentru cel mai bun scenariu la B-EST International Film Festival şi premiul FIPRESCI la IndieLisboa.

Cel de-al doilea lungmetraj realizat de Radu Jude, “Toată lumea din familia noastră”, a fost proiectat în premieră mondială la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin, în secţiunea Forum. “Toată lumea din familia noastră” a obţinut, printre altele, marele premiu al Festivalului de la Sarajevo, marele premiu Bayard d’Or şi premiul pentru cel mai bun actor la Namur IFF, marele premiu la CinEast IFF, trofeul Festivalului Internaţional de Film Anonimul, premiul Zilelor Filmului Românesc la TIFF şi premiul pentru regie alături de premiul publicului la B-EST IFF.

“Aferim!” este o producţie Hi Film, în coproducţie cu Klas Film Bulgaria, Endorfilm Cehia, Mulberry Development România, cu participarea Nu Boyana Film Studios, U-Films, Production XMG Media, Abis Studio, Division Camera, în asociere cu EZ Films şi cu participarea HBO România. Filmul a fost finanţat de Centrul Naţional al Cinematografiei, Bulgarian National Film Center, Czech Cinematography Fund, Programul MEDIA al Uniunii Europene.

Cea mai recentă prezenţă a unui film românesc în competiţia oficială a Festivalului de la Berlin a fost înregistrată în urmă cu doi ani, când “Poziţia copilului”, produs de Ada Solomon şi regizat de Călin Peter Netzer, a câştigat trofeul Ursul de Aur.

articol preluat de pe http://m.mediafax.ro

Interviu Radu Jude, despre “Aferim”: o legătură dintre trecut şi prezent, realităţi ce se perpetuează
Interviu publicat iniţial pe 13 februarie

Reporter: Aţi dorit iniţial să faceţi un film despre Revoluţia de la Ploieşti din 1870 şi aţi ajuns la 1835, în Ţara Românească. De unde a pornit şi cum aţi ajuns la acest episod din istorie?

Radu Jude: Nu e un proces pe care să mi-l amintesc în detaliu. Ideea era aceasta: să caut ceva despre legăturile dintre trecut şi prezent şi despre cum lucrurile curg dintr-una în alta şi despre cum nişte realităţi sociale, politice din secolul XIX se perpetuează; chiar dacă în forme diferite, esenţa lor poate rămâne prezentă şi în zilele noastre.

Rep.: Spuneaţi că ceea ce se întâmplă acum cu comunitatea romă din România are baze în ceea ce s-a întâmplat în trecut.

R. J.: Cred că este adevărat, măcar în parte. Până la urmă, aşa cum nouă ne place să spunem că multe dintre problemele pe care le avem vin din faptul că Ţările Române au fost tot timpul în conflict cu Imperiul Otoman, tot timpul la intersecţia marilor conflicte şi asta a avut repercusiuni asupra istoriei noastre, de ce nu am accepta că lucrurile pot sta la fel şi în cazul minorităţii rome? Sute de ani de sclavie trebuie să lase nişte urme.

Rep.: De ce credeţi că nu a fost tratat mai mult până acum acest episod al sclaviei romilor?

R. J.: Nu ştiu motivele. Într-un fel, “Ţiganiada” a lui Ioan Budai-Deleanu atinge în treacăt subiectul acesta, dar, pe de altă parte, ţin minte că, în liceu, când am studiat “Ţiganiada”, nu am avut profesori care să vorbească despre realitatea aceasta socială, ci doar despre partea strict estetică, literară a epopeei. La fel, am recitit “Ciocoii vechi şi noi” a lui Filimon, apar şi acolo sclavi romi, nici nu ţineam minte acest aspect…

Rep.: La Cannes aţi prezentat “Trece şi prin perete”, adaptare după Cehov. Aveţi o legătură deosebită cu literatura. Şi în “Aferim!” o parte din documentare a fost realizată din literatură. Care sunt operele care v-au inspirat pentru acest lungmetraj?

R. J.: În ce priveşte structura, povestea şi anumite situaţii narative, literatura mi-a folosit mai puţin, temele abordate în film nu prea există în literatură. Dar replicile pe care personajele le spun sunt luate într-adevăr din surse literare: Iordache Golescu, Anton Pann, de la Creangă am mai luat câte ceva. Şi de la Budai-Deleanu, din mulţi scriitori. Şi din Nicolae Filimon, de la Filimon chiar mai mult. Îmi place foarte mult Filimon. Procedeul nu este nou, deşi poate fi numit postmodern, într-o oarecare măsură. Găsim asta şi la Shakespeare, el are mereu personaje care spun replici aparţinând de fapt lui Ovidius sau Terentius etc.

Rep.: Chiar şi în “Aferim!”, în momentul în care Constandin ridică acel craniu şi ţine un monolog, nu este o replică din Shakespeare?

R. J.: Situaţia este din Shakespeare, dar replica este luată mot-a-mot dintr-o carte populară, “Alexandria”.

Rep.: “Aferim!” a fost un proiect greu de realizat, de la filmarea alb-negru până la finanţarea filmului. Ce v-a motivat să duceţi la bun sfârşit proiectul?

R. J.: Odată început… (…) Aş fi renunţat dacă lucrurile nu s-ar fi rezolvat bine, dar aici Ada Solomon, producătoarea filmului, a avut un rol esenţial, calităţile ei au contat enorm în obţinerea finanţării necesare.

Rep.: Fiind şi regizor şi coscenarist, care dintre cele două vi s-a părut mai greu de realizat?

R. J.: Nu pot să gândesc în termeni de dificultate. Mi se pare că ţine de profesia mea, pur şi simplu. Fac ambele lucruri la fel de aplicat şi la fel de interesat. Dacă scenariul acesta ar fi fost scris de altcineva în forma aceasta, aş fi putut doar să îl regizez, desigur. Există scenarişti buni în România, există oameni care scriu bine şi Florin Lăzărescu este unul dintre ei, dar îmi doresc să particip la tot procesul acesta de creaţie a filmului. Mi se pare important, încerc să vin cu propria mea viziune, atâta câtă e. Şi atunci este important măcar să particip la scrierea scenariului, chiar dacă este o adaptare literară. Nu are asta importanţă, că spuneai de scurtmetrajul după Cehov, am adaptat foarte mult. Şi în viitorul meu proiect, “Inimi cicatrizate”, am adaptat liber textele lui M. Blecher.

Rep.: Cum aţi ajuns la numele filmului, “Aferim!”, şi cum l-aţi păstrat?

R. J.: Din aproape în aproape, citind textele acestea de secol XIX, am întâlnit cuvântul, care are sensul de “bravo”, “de foarte bine”, l-am folosit în dialogurile din scenariu şi, la un moment dat, mi s-a părut că ar fi potrivit ca titlu. Spectatorul e imediat trimis către istorie, către trecut, fiind un cuvânt extrem de puţin uzitat; şi în al doilea rând, prin faptul că personajele rostesc cuvântul acesta tot timpul, poate căpăta o valoare de simbol: o lume care-şi tot confirmă şi reconfirmă valorile şi opţiunile.

Rep.: Au existat întrebări pe parcursul filmului care v-au “chinuit” efectiv, la care nu găseaţi răspunsuri?

R. J.: Nu, întrebarea cea mai complicată a fost în cel fel poţi pune în scenă nişte episoade istorice. Un film încearcă întotdeauna să creeze un efect de real, asta ţine de mecanismul de funcţionare a cinematografului, or, în cazul unui film istoric, problema se pune puţin diferit, pentru că tu ca spectator ştii tot timpul că ceea ce vezi acolo este o realitate construită de cineast, de regizor, de la A la Z; şi asta e o problemă reală, cred: cum îi comunici spectatorului faptul că ceea ce vede nu este o realitate, ci o construcţie cât se poate de artificială, care merită luată în seamă, dar şi interogată, pusă în discuţie.

Rep.: După proiecţiile de miercuri de la “Aferim” vi se pare că lungmetrajul a primit un aferim din partea publicului, din partea criticilor?

R. J.: Nu am stat la proiecţie, am stat afară. Cronicile, am citit câteva, în revistele importante americane, lucrurile sunt mai degrabă favorabile.

Rep.: Vorbind de cronici, spuneaţi că percepţia despre premii este infantilă. Totuşi, ce înseamnă pentru dumneavoastră un premiu?

R. J.: Nu percepţia este infantilă, ci interesul care uneori se acordă mai mult unui premiu sau unei selecţii într-un festival etc. decât filmului sau operei în sine. Un premiu înseamnă o şansă mai mare de a distribui bine filmul. Atât.

Rep.: De la “Moromeţii”, Luminiţa Gheorghiu şi Victor Rebengiuc nu au mai jucat împreună. Victor Rebengiuc are şi o scenă foarte dură în “Aferim!”. Personajele celor doi au fost realizate cu cei doi actori în minte sau aţi hotărât ulterior actorii pentru cele două personaje?

R. J.: Am vrut să omagiez un film pe care îl admir foarte mult, “Moromeţii”, de Stere Gulea.

Rep.: Lucraţi la “Inimi cicatrizate”, o adaptare liberă a textelor scriitorului Max Blecher, în special a romanului omonim. Ce a stârnit interesul pentru a aduce pe marele ecran scrierile lui Blecher?

R. J.: Blecher e un mare scriitor, cred că “Întâmplări în irealitatea imediată” este o capodoperă. Cât despre “Inimi cicatrizate”, e un roman pe care îl iubesc, l-am citit în adolescenţă. Acum vreo trei ani, prietenul meu Dan Nicolăescu mi-a recomandat să ecranizez cartea, am recitit-o şi mi s-a părut că poate fi adaptată bine într-un film. E o poveste despre suferinţă, iubire, demnitate şi moarte; dar, mai ales, sper ca filmul să îl facă pe Blecher mai cunoscut publicului larg.

articol preluat de pe http://www.zf.ro/

Lista completa a castigatorilor la Festivalul International de Film de la Berlin 2015

ursul-de-aur

foto ultima-ora.ro

Ursul de Aur pentru cel mai bun film - “Taxi”, de Jafar Panahi

Ursul de Argint – Marele Premiu al juriului - “El Club/ The Club”, de Pablo Larraín

Ursul de Argint pentru cel mai bun regizor - Radu Jude, pentru “Aferim!”, si Malgorzata Szumowska, pentru “Body”

Ursul de Argint pentru cea mai buna actrita - Charlotte Rampling, pentru rolul din “45 Years”, de Andrew Haigh

Ursul de Argint pentru cel mai bun actor - Tom Courtenay, pentru rolul din “45 Years”, de Andrew Haigh

Ursul de Argint pentru cel mai bun scenariu - Patricio Guzmán, pentru “El botón de nácar/ The Pearl Button”

Premiul “Alfred Bauer” pentru noi perspective in arta cinematografica - “Ixcanul/ Ixcanul Volcano”, de Jayro Bustamante

Ursul de Aur pentru cel mai bun scurtmetraj - “Hosanna”, de Na Young-kil

Ursul de Argint pentru cel mai bun scurtmetraj - “Bad At dancing”, de Joanna Arnow

Premiul juriului sectiunii de scurtmetraje (Audi Short Film Award) - “Planet Σ”, de Momoko Seto

Premiul pentru cel mai bun film de debut din sectiunea Panorama - “600 Millas”, de Gabriel Ripstein

Ursul de Argint pentru realizari artistice si tehnice deosebite - Sturla Brandth Grøvlen pentru imaginea filmului “Victoria”, de Sebastian Schipper; Evgeniy Privin si Sergey Mikhalchuk pentru imaginea filmului”Pod electricheskimi oblakami/ Under Electric Clouds”, de Alexey German

Scurtmetrajul nominalizat pentru premiile Academiei de Film Europene 2015 - “Dissonance”, de Till Nowak

Ursul de Aur pentru intreaga cariera - Wim Wenders

Premiul Berlinale Camera - regizorul Marcel Ophüls, istoricul de film Naum Kleiman, activistii si fondatorii Slow Food Alice Waters si Carlo Petrini

Premiul juriului ecumenic pentru cel mai bun film din competitie - “El botón de nácar”, de Patricio Guzmán

Premiul juriului ecumenic pentru cel mai bun film din sectiunea Panorama - “Ned Rifle”, de Hal Hartley

Premiul juriului ecumenic pentru cel mai bun film din sectiunea Forum - “Histoire de Judas”, de Rabah Ameur-Zaïmeche

Premiul FIPRESCI pentru cel mai bun film din competitie - “Taxi”, de Jafar Panahi

Premiul FIPRESCI pentru cel mai bun film din Panorama - “Paridan az Ertefa Kam/ A Minor Leap Down”, de Hamed Rajabi

Premiul FIPRESCI pentru cel mai bun film din Forum - “Il gesto delle mani/ Hand Gestures”, de Francesco Clerici

Premiul C.I.C.A.E. pentru cel mai bun film din Panorama - “Que Horas Ela Volta?”, de Anna Muylaert

Premiul C.I.C.A.E. pentru cel mai bun film din Forum - “Zurich”, de Sacha Polak

Premiul Gilde deutscher Filmkunsttheater (Guild of German Art House Cinemas), acordat unui film din competitie - “Victoria”, de Sebastian Schipper

Premiul Label Europa Cinemas - “Mot Naturen”, de Ole Giæver si Marte Vold

Premiul Teddy pentru cel mai bun film - “Nasty Baby”, de Sebastián Silva

Premiul Teddy pentru cel mai bun documentar - “El hombre nuevo/ The new man”, de Aldo Garay

Premiul Teddy pentru cel mai bun scurtmetraj - “San Cristóbal”, de Omar Zúñiga Hidalgo

Premiul juriului Teddy (sectiune care militeaza pentru drepturile minoritatilor sexuale) - “Stories of our lives”, de Jim Chuchu

Premiul Special Teddy - Udo Kier

Premiul Made in Germany - Perspektive Fellowship – Oskar Sulowski, pentru “Rosebuds”

Premiul Dialogue en Perspective - “Ein idealer Ort/ A Perfect Place”, de Anatol Schuster; mentiune speciala – “Im Sommer wohnt er unten/ Summers Downstairs”, de Tom Sommerlatte

Premiul Caligari - “Balikbayan #1 Memories of Overdevelopment Redux III”, de Kidlat Tahimik

Premiul pentru pace - “The Look of Silence”, de Joshua Oppenheimer

Premiul Amnesty International - “Tell Spring Not to Come This Year”, de Saeed Taji Farouky si Michael McEvoy

Premiul Heiner Carow – B-Movie - “Lust & Sound in West-Berlin”, de Jörg A. Hoppe, Klaus Maeck, Heiko Lange

Premiul Think: Film - Oskar Dawicki pentru “The Performer”, de Maciej Sobieszczanski si Lukasz Ronduda; “Untitled/ Human Mask”, de Pierre Huyghe; mentiune speciala – “Thamaniat wa ushrun laylan wa bayt min al-sheir/ Twenty-Eight Nights and A Poem”, de Akram Zaatari

Premiul publicului pentru un film de fictiune din sectiunea Panorama - “Que Horas Ela Volta?/ The Second Mother”, de Anna Muylaert

Premiul publicului pentru un documentar din sectiunea Panorama - “Tell Spring Not to Come This Year”, de Saeed Taji Farouky si Michael McEvoy

Premiul cititorilor Berliner Morgenpost - “Victoria”, de Sebastian Schipper

Premiul cititorilor Tagesspiegel - “Flotel Europa”, de Vladimir Tomic

Premiul cititorilor publicatiei LGBT Siegessäule - “Zui Sheng Meng Si”, de Chang Tso-Chi

Premiul VFF Talent Highlight Pitch, acordate la Berlinale Talent Campus - Gema Juarez Allen (Argentina) si Abner Benaim (Panama), pentru “Biencuidao”

Arte International Prize - Marcela Said (Chile), pentru “Los Perros”

Premiul Dolby - Warren Santiago (Thailanda, Filipine)

articol preluat de pe http://stirileprotv.ro/

foto coperta stirileprotv.ro