Vlad al-II lea a fost poreclit Dracula sau Drăculea

foto si articol – cersipamantromanesc.wordpress.com

Vlad Dracul (Vlad II, n. cca. 1390 – d. 1447) a fost domnul Țării Românești între 1436 și 1442 și din 1443 până în 1447. Membru al familiei Basarabilor și fiu al lui Mircea cel Bătrân, era în mod oficial vasal al regelui Ungariei.

Era și comandant de frontieră cu responsabilitatea de a proteja comerțul și drumurile comerciale între Țara Românească și Transilvania pentru Biserica Romano-Catolică.

I-a avut urmasi pe Mircea al II-lea,Vlad Țepeș, Radu cel Frumos si domnita Alexandra
A rămas cunoscut în istorie cu numele de Vlad Dracul.

De ce “Dracul”? Să fi fost el poreclit astfel, de rău ce a fost, după numele popular al Diavolului, al Necuratului? Nicidecum.

Iată povestea extraordinară a acestei porecle pe care o va purta şi fiul sau, vestitul Vlad Ţepeş.
În timpul luptelor interne pentru domnie, tânărul Vlad se refugiase pe lângă regele Sigismund al Ungariei, care era suzeran al domnului Ţării Româneşti, cu toată supunerea acestuia către sultanul otoman.

Vlad II și-a primit titlul de „Dracul” după ce a fost primit pe 13 decembrie 1431 în Ordinul Dragonului fondat în 1408 de Sigismund, Împărat al Sfântului Imperiu Roman.

Ordinul, creat de Sigismund, dorea să crească puterea politică a bisericii și să protejeze familii nobiliare maghiare și românești de Imperiul Otoman.

Iar Sigismund, care acum fusese ales şi “rege al romanilor” şi va ajunge curând şi “împărat al Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană” – care-l ţinuse la mare cinste pe Mircea vodă, l-a îndrăgit şi pe fiul acestuia, Vlad , care era un cavaler mândru şi desăvârşit.

Aşa că, să vedeţi lucru nemaiauzit până atunci la noi, în catedrala marelui oraş german Nurnberg, regele Sigismund îl proclamă pe Vlad voievod al Ţării Româneşti – el, care n-a apucat încă domnia – şi-l numeşte şi Cavaler al Ordinului Dragonului.

Ordinului Dragonului – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Acest Ordin era constituit dintr-un grup de nobili de cel mai înalt grad, dintre cei care în Ungaria şi în Polonia erau numiţi magnaţi, adică “mai-marii”.

Cavalerii Ordinului trebuiau să fie până la moarte tovarăşii de încredere ai regelui.

Toţi erau magnaţi (mari feudali) unguri si numai trei străini a ales Sigismund: pe despotul Serbiei, pe un prinţ al Galiţiei, şi pe Vlad , cărora le- a dat această dovadă de încredere.

Iar Vlad era atât de mândru că făcea parte din acest ordin al Dragonului, încât, o dată ajuns domn al Ţării Româneşti, a pus să se bată pe monede, ca o emblemă a lui, acel dragon — de unde în popor i s-a zis Vlad Dracul sau“Drăculea”, adică Dragonul.

De aici a venit asadar numele de Dracula sau Drăculea, pentru el şi pentru fiii săi.

Si pentru ca apartenenţa la Ordinul Dragonului se şi moştenea, la fel vor fi chemaţi, ba în ţară, ba de străini, şi feciorii lui Vlad Dracul, Vlad Ţepeş şi Radu cel Frumos.