Calendar Ortodox 2 noiembrie 2024

Sfinţii Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor şi Anempodist - foto preluat de pe ziarullumina.ro

foto preluat de pe ziarullumina.ro

articole preluate de pe: calendar-ortodox.roro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro

(articol in curs de editare)

 

Calendar Ortodox 2 noiembrie 2024

Sfinţii Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor şi Anempodist;

† Sâmbăta morților – Moșii de toamnă

 

Sinaxar 2 Noiembrie


 

În aceasta luna, în ziua a doua, pomenirea nevointei Sfintilor Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor si Anempodist (Secolul al IV-lea).

Sfinții Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor și Agapie. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă Română se face la data de 2 noiembrie - Icoană sec. XX, Grecia, Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfinții Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor și Agapie – Icoană sec. XX, Grecia, Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro

Acesti sfinti erau din pamântul Persiei, fiind mai de frunte si mai de cinste lânga Sapor II (339-379), regele persilor, si erau întariti în dreapta credinta.

Dar fiind prinsi, au fost batuti si chinuiti. Dar începând regele sa huleasca pe Hris-tos, sfintii l-au facut mut si apoi i-au dezlegat din nou gura.

Apoi i-au întins pe paturi de fier arse în foc, dar pogorându-se ploaia a stins focul. Iar ei prin rugaciuni au surpat jos idolul lui Die.

Pentru aceea i-au supus la felurite chinuri si din multe iesind nevatamati au pricinuit îmbratisarea credintei în Hristos de catre multi, care pentru aceasta au fost ucisi.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Tot în aceasta zi, pomenirea sfintilor celor din adunarea sfatului, care de sabie s-au savârsit.

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Eudoxie, Agapie si alti opt sfinti.

Acestia erau ostasi în Sevastia, pe vremea împaratului Lichiniu. Si fiind cercetati de capetenia orasului Auxanie si de Marcel ducele si de Marcu Agricolau si supunându-se la chinuri nebiruite, au fost dati focului, în care si-au dat sufletele lui Dumnezeu.

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintelor Mucenite Chiriachi, Domnina si Doamna, care de sabie s-au savârsit.

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului parintelui nostru Marcian cel de la Cir.

Acest cuvios parinte Marcian era de loc din Cir.

Si lasându-si patria si stralucirea neamului sau, s-a dus în mijlocul pustiei si acolo, facându-si o chilioara atât de mica încât sa-i acopere numai trupul, s-a închis în ea purtând haine de par de capra.

Iar hrana sa era în toata seara douazeci si patru de dramuri de pâine.

Bea înca si apa atât de putina încât numai sa traiasca.

Si dupa ce a trecut câtva timp, a câstigat doi ucenici: pe Eusebie, care a si ramas mostenitor al colibei sale, si pe Agapitos, care aceasta îngereasca petrecere a sadit-o de al doilea la Apamia.

Caci si acesti doi si-au facut mici colibe si se linisteau în ele. Cuviosul Marcian, închis fiind pururea, n-a folosit niciodata sfesnic, ci lumina dumnezeiasca îi stralucea lui în timpul noptii si-i arata alcatuirea literelor, încât vedea si citea, caci avea cu sine si o mica Psaltire.

Dar odata a iesit din pustiul din jur un balaur mare, care îngrozea pe sihastrii cei împreuna cu sfântul ca va pricinui moarte si stricaciune.

Iar sfântul cu degetul a însemnat cruce peste balaur, iar cu gura a suflat spre el, si asa cum paiele ce ramân în tarina dupa secera sunt topite de foc, asemenea si balaurul acela degrab în mai multe bucati s-a sfarâmat.

Odata au venit la el Flavian episcopul Antiohiei si episcopul Cirului si alti episcopi si însemnati barbati si cuvântatori care, punându-i lui înainte multe ziceri din dumnezeiasca Scriptura, îl rugau sa iasa afara din chilie, pentru folosul fratilor.

Iar sfântul nici a le auzi acestea n-a suferit, ci a ramas în chilie închis.

Acesta a întors pe multi din felurite eresuri la adevarata credinta.

Odata, sora sfântului cea dupa trup, luând din cetatea Cirului unele bucate potrivite pentru acest fel de pustnic, si luând împreuna si pe fiul ei, s-au dus la cuviosul.

Iar el pe sora sa n-a voit sa o vada, iar pe fiul ei si nepotul sau la primit cu bucurie, fara sa primeasca de la ea vreun dar. Iar nepotul sau cu staruinta îl ruga ca sa primeasca cele ce-i adusese maica-sa.

Dar cuviosul l-a întrebat:

Când ati venit catre mine, câte mânastiri si colibe pustnicesti ati trecut? Si carora ati dat din darurile voastre?

Iar nepotul i-a raspuns ca nimanui nu au dat nimic. Atunci cuviosul i-a zis:

Mergeti înapoi având cu voi cele ce mie ati adus. Caci pentru fireasca rudenie, si nu pentru dragostea si apropierea cea catre Dumnezeu ati adus mie acestea“.

Minunatul acesta Marcian a stat catre toti mare si vestit nu numai la cei de aproape cu locuinta fiind dorit, ci si la cei mai de departe.

Si fiindca a aflat ca multi se luptau si se certau ca sa ia trupul sau dupa moarte si îsi gatisera si lazi si sicrie, ca sa-l puna pe el si zidisera chiar biserici în numele lui, a jurat pe întâiul sau ucenic ca sa ascunda dupa moarte trupul sau în loc tainic, departe de chilia sa; si acestea rânduindu-le s-a mutat catre Domnul.

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Sf. ierarh Antonie Mărturisitorul, arhiepiscopul Tesalonicului (†844)

Sfântul ierarh Antonie Mărturisitorul (+2 noiembrie 844), a fost un călugăr și ierarh al Bisericii care a suferit pentru mărturisirea dreptei credințe în perioada iconoclasmului din secolul al IX-lea.

Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 2 noiembrie.

Sfântul Antonie era rudă cu sfânta Teodora din Tesalonic (prăznuită la 5 aprilie) și frate cu cuvioasa Ecaterina, stareță a mănăstirii căreia Teodora a încredințat pe fiica sa Teopista.

A îmbrățișat și el viața monastică din tinerețe și după ce s-a format serios în Teologie a fost ales episcop de Dyrrachium, cu puțin înainte de începutul celei de-a doua perioade a persecuției iconoclaștilor împotriva celor care cinsteau sfintele icoane, declanșată de împăratul Leon al V-lea în anul 815.

Prieten al sfântului Teodor Studitul, sfântul Antonie avea aceeași ardoare în apărarea dreptei credințe și în acest fel a ținut înaintea împrătului un cuvânt de învățătură ortodoxă în care respingea argumentele ereticilor.

În loc de răspuns, tiranul împărat l-a supus la multe torturi și l-a trimis în exil.

Sfântul a fost chemat din exil abia după preluarea puterii de către împăratul Mihail al II-lea în anul 820.

Douăzeci de ani mai târziu, în anul 843, după revenirea oficială la Ortodoxie sub împărăteasa Teodora a II-a, sfântul Antonie a devenit arhiepiscop al Tesalonicului.

Dar, epuizat de exil și de vârsta înaintată, sfântul Antonie nu a condus mitropolia decât un an, trecând la Domnul în pace la 2 noiembrie 844.

Trupul său, rămas întreg și neputrezit, a fost îngropat într-o capelă anexă a bazilicii Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir din Tasalonic.

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Gavriil Mărturisitorul, cel Nebun pentru Hristos (1929 – 1995)

Sfântul Gavriil Mărturisitorul, cel Nebun pentru Hristos (1929 - 1995). Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 2 noiembrie - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Gavriil Mărturisitorul, cel Nebun pentru Hristos (1929 – 1995) – foto preluat de pe doxologia.ro

Cuviosul Gavril Urgebadze s-a născut în capitala Georgiei, Tbilisi, pe 26 august 1929.

A primit la botez numele Goderdzi, fiind cel mai mic dintre cei trei copii ai părinților Vasili și Varvara.

La aproape doi ani de la nașterea lui Goderdzi, tatăl său, un funcționar al Partidului Cumunist este ucis în împrejurimi misterioase în anul 1931.

De atunci, a primit numele de alint Vasiko.

Aflând despre Domnul nostru Iisus Hristos, micul Vasiko și-a construit o chilie de pământ în grădina părinților, trăind o viață cât mai ascetică.

A transformat apoi chilia într-o bisericuță, pe care autoritățile comuniste au dărâmat-o în mai multe rânduri.

Bisericuța avea șapte cupole, pictate în albastru, pereții fiind în întregime acoperiți de icoanele strânse în copilărie.

Sfântul avea obiceiul de a salva orice iconiță aruncată de atei la groapa de gunoi.

Biserica se păstrează și astăzi în Tbilisi și poate fi vizitată.

După serviciul militar obligatoriu în armata sovietică, Vasiko decide să se alăture vieții monahale, primind la călugărie, în 1955, numele de Gavriil.

Apoi, a devenit ieromonah la Mănăstirea Betania.

A devenit celebru cu ocazia marii sărbători tovărășești de 1 Mai 1965, dărâmând un banner care îl înfățișa pe Lenin în timpul unei parade din centrul orașului Tbilisi.

A fost arestat, judecat, considerat psihotic și internat într-un spital de boli psihice timp de șapte luni.

După 1989, a adunat o obște de maici și s-a retras la Mănăstirea Samtavro de lângă Mtshketa, unde a adormit în ziua de 2 noiembrie 1995, fiind înmormântat în curtea mănăstirii.

După îngropare, la mormântul său au avut loc foarte multe minuni, mai ales vindecări.

Sfântul Gavriil a avut harisma înainte-vederii.

A fost canonizat de Sinodul Bisericii Georgiei pe 20 decembrie 2012, sub numele „Sfântul Gavriil Mărturisitorul, cel Nebun pentru Hristos”.

Pe 22 februarie 2014 au fost descoperite sfintele sale moaște și mutate în biserica Schimbării la Față.

Să avem parte de rugăciunile Cuviosului Mărturisitor Gavriil cel nebun pentru Hristos!

 

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.