Calendar Ortodox 17 august 2025

articole preluate de pe: www.calendar-ortodox.ro; basilica.ro; ziarullumina.ro

(articol in curs de editare)

 

Calendar Ortodox 17 august 2025

---

 

†) Sf. Gheorghe Pelerinul;

Sf. Cuv. Nazaria și Olimpiada de la Văratic;

Sf. Cuv. Elisabeta (Safta) Brâncoveanu;

Sf. Mc. Miron preotul, Straton şi Ciprian;

Duminica a 10-a după Rusalii (Vindecarea lunaticului)

 

Sinaxar 17 August

---

 

Duminica a 10-a după Rusalii (Vindecarea lunaticului)

Sfânta Evanghelie după Matei

Capitolul 17, 14-23

În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui

și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și adesea în apă.

Și l-am adus la ucenicii Tăi, însă ei n-au putut să-l vindece.

Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceți-l aici la Mine!

Și Iisus l-a certat și demonul a ieșit din el și copilul s-a vindecat din ceasul acela.

Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem?

Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puțina voastră credință.

Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo și se va muta; și nimic nu va fi vouă cu neputință.

Dar acest neam de diavoli nu iese decât numai cu rugăciune și cu post.

Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor

Și-L vor omorî, dar a treia zi va învia.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

În aceasta luna, în ziua a saptesprezecea, pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Miron († 250).

Acest sfânt a trait în zilele împaratului Deciu (249-251) si ale lui Antipatru domnul Ahaiei.

El era cu vrednicia preot bisericii, cu buna întelegere, bogat si de neam cinstit, iubit fiind si de Dumnezeu si de oameni.

În ziua Nasterii lui Hristos intrând Antipatru în biserica, sa prinda pe crestini ca sa-i chinuiasca, Sfântul Miron umplându-se de râvna dumnezeiasca, l-a înfruntat.

Drept aceea a fost mult chinuit si silit ca sa aduca jertfa la idoli.

Dar el a refuzat; atunci i-au scos fâsii de piele de la umeri pâna la picioare, dintre care el luând una, a azvârlit-o în obrazul lui Antipatru.

Dupa aceasta a fost supus sfântul la felurite chinuri.

Iar apoi a fost dus de acolo la Cizic, si acolo, prin sabie, i s-a taiat capul, si asa si-a primit cununa muceniciei.

Viata sfântului mucenic Miron, dupa Sinaxarul parintelui Macarie de la Manastirea Simonos-Petras (Muntele Athos).

Viața Sfântului Sfințit Mucenic Miron

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Straton, Filip, Evtihian si Ciprian.

Acesti sfinti mucenici aflându-se în Nicomidia, întradins se duceau la priveliste, de învatau poporul ce se strângea acolo si-i scoteau din închinarea la idoli, si-i aduceau la credinta lui Hristos.

Odata, vazând domnitorul privelistea fara de oameni, si aflând ca sfintii mucenici învata poporul sa paraseasca viata de veselie si ca traiesc alta viata noua, calcând obiceiurile lor cele parintesti, a poruncit de au adus pe sfinti înaintea lui cu graba.

Acestia stând de fata si marturisind ca ei tin credinta în Hristos, si ca nu vor înceta a învata pe altii, au fost adusi la priveliste si dati la fiare salbatice.

Si fiind paziti nevatamati de ele au fost chinuiti în alte multe feluri.

În cele din urma bagându-i în foc, au luptat lupta cea buna pentru Hristos, si biruind au luat cununa.

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Tirs, Levchie, Coronat si cu sotiile lor.

Tot în aceasta zi, pomenirea Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria de la Mănăstirea Armation din Constantinopol.

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintelor Cuvioase Nazaria (1697 – 1814) și Olimpiada (1757 – 1842), fondatoarele mănăstirii nemțene Văratec.

În ziua de marți, 1 iulie 2025, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, s-a desfășurat ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Sfântul Sinod a aprobat canonizarea a 16 femei cu viață sfântă (mucenițe, monahii, soții de domnitori, mame de sfinți și mărturisitoare). Printre aceste sfinte sunt și:

Schimonahia Nazaria, prima stareță a Mănăstirii Văratic (1697-1814), cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Nazaria de la Văratic și cu cinstire în data de 17 august;

Schimonahia Olimpiada, ctitora Mănăstirii Varatic (1757-1842), cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Olimpiada de la Văratic și cu cinstire în data de 17 august;

sursă: basilica.ro

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Preasfintei Sfintei Cuvioase Elisabeta (Safta) Brâncoveanu (1776 – 1857).

Elisabeta (Safta) Brâncoveanu s-a născut în 1776 la Iași, din părinții Teodor Balș, care a fost o perioadă caimacam (locțiitor domnesc) al Moldovei, și Zoe, care era din familia boierilor Rosetti.

În 1793 s-a căsătorit cu Grigorie Basarab Brâncoveanu, ultimul descendent direct din neamul Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu. Cei doi soți au desfășurat lucrări filantropice ample din averea considerabilă de care se bucurau.

Au făcut donații substanțiale la mănăstirile Bistrița și Viforâta, precum și pentru Biserica Ortodoxă din centrul Brașovului. Au restaurat, de asemenea, și Biserica Domnița Bălașa din București, construită de una dintre fiicele domnitorului martir Constantin Brâncoveanu.

Safta Brâncoveanu a construit Spitalul Brâncovenesc din București după moartea soțului și la dorința acestuia. Spitalul a fost gata în octombrie 1837, funcționând fără întrerupere între 1838 și 1984, când a fost demolat de dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu.

Acesta a fost înființat ca un spital privat, susținut din moșiile dăruite lui de ctitor, cu principii de bună funcționare care au dăinuit până la desființarea lui. În spital erau admiși fără plată bolnavi „fără deosebire de nație, stare materială, religie ori parte bărbătească sau femeiască”.

În 1840, domnița Safta s-a retras la mănăstirea Văratec, unde a devenit monahie, apoi schimonahie. I s-au alăturat și surorile Ecaterina și Profira. Mama lor, Schimonahia Zoe, se retrăsese și ea tot la această mănăstire, unde a trecut la Domnul în 1833.

Din puțina avere pe care și-o mai oprise, monahia a continuat să facă donații pentru mănăstiri, printre care Văratec, Xiropotamu și Dohiariu din Sf. Munte Athos, precum și așezămintelor din Țara Sfântă.

S-a mutat la cele veșnice în 11 august 1857, fiind înmormântată lângă biserica mare a Mănăstirii Văratec. În prezent, osemintele sale se află în osuarul mănăstirii, iar o statuie în care este reprezentată ca prințesă străjuiește lângă altarul bisericii mari.

„Prin săvârșirea parastasului nu doar o pomenim, ci ținem vie memoria ei, spiritul ei de jertfă, de dăruire spre a dăinui peste ani amintirea ei”, a scris sâmbătă pe Facebook obștea Mănăstirii Văratec.

sursa: basilica.ro

cititi si Povestea schimonahiei Elisabeta Safta Brâncoveanu, doamna filantropiei românești

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Gheorghe Pelerinul (1846 – 1916).

Sfântul Gheorghe Pelerinul s-a născut în anul 1846, în Șugag (astăzi în județul Alba), din părinți binecredincioși, pe vremea când Transilvania făcea parte din Imperiul habsburgic. La vârsta de 24 de ani s-a căsătorit cu o tânără credincioasă, Pelaghia, cu care a avut cinci copii.

După ce a trăit 14 ani în căsnicie, în anul 1883, cu încuviințarea soţiei sale, a hotărât să meargă la Ierusalim, ca pelerin, împreună cu mai mulți consăteni.

Luând cu el Evanghelia și Psaltirea, a mers pe jos până la Constanța, apoi cu vaporul până în Ţara Sfântă.

A rămas acolo 40 de zile, mergând de trei ori pe zi la Sfântul Mormânt. A mers în pelerinaj și la Sfântul Munte Athos, apoi s-a întors în satul său.

În anul 1895, fericitul Gheorghe a trecut Carpații și s-a așezat la Piatra Neamț, unde a primit o cămăruță în turnul clopotniță al Bisericii „Sfântul Ioan” ­Domnesc, ctitorie a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare.

Prin harul lui Dumnezeu, şi-a cunoscut ziua morții de mai înainte, arătând-o prin cuvintele:

„o să mor când s-or tulbura popoarele și, la moartea mea, va fi sărbătoare și vor trage clopotele din țară”.

Aceste cuvinte s-au adeverit când, în anul 1916, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, ţara noastră intra în Primul Război Mondial.

Sfântul Gheorghe Pelerinul a viețuit în smerenie, rugăciune şi nevoinţe, fiind propovăduitor prin viață și cuvânt al Evangheliei Domnului Iisus Hristos, pentru care a fost hărăzit de Dumnezeu cu mare har, prin care a săvârșit minuni și vindecări, atât în vremea vieții pământești, cât și după trecerea sa la Domnul.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.