(video) Impozitarea bacşişului. Guvernul a amânat adoptarea Ordonanţei pentru taxarea bacşişului

foto – evz.ro
articol – stiri.tvr.ro

Guvernul amână ordonanţa prin care bacşişul va fi trecut pe nota de plată şi impozitat. În şedinţa de miercuri vor fi propuse şi noi praguri pentru diferenţele dintre banii din casa de marcat şi cei nefiscalizaţi. Înainte de a fi adoptat, proiectul va fi făcut public pentru dezbatere.

La prima abatere firmele scapă de suspendarea activităţii şi de amendă în cazul în care diferenţa dintre sumele înregistrate în casa de marcat şi cele nefiscalizate nu depăşeşte 100 de lei. Abia la a doua abatere şi în caz de astfel de abateri repetate şi când sumele găsite de inspectorii fiscali depăşesc suma de 100 de lei firmele vor plăti amenzi.

Cu cât diferenţa dintre sumele nefiscalizate şi cele fiscalizate este mai mare cu atât amenzile vor fi mai mari. Şi, de asemenea, activitatea acestora va fi suspendată pe o perioadă de 30 de zile, a precizat corespondentul TVR Roxana Neagu, pentru Telejurnalul de la ora 14:00.

Sunt reglementări şi în ceea ce priveşte bacşişul lăsat de clienţi la magazine şi în localuri.

În primul rând, acesta trebuie să apară distinct menţionat pe bonul fiscal. În al doilea rând, patronul decide ce se întâmplă cu aceşti bani: dacă sumele sunt păstrate în firmă ca profit atunci aceşti bani vor fi impozitaţi cu impozit pe profit, iar dacă sumele se împart între angajaţi fiecare dintre angajaţi va trebuie să le declare şi va plăti impozit pe venit.

Deocamdată, această OUG nu a fost încă adoptată. Purtătorul de cuvânt al Guvernului a spus că Guvernul va publica actul normativ, îl va lăsa în dezbatere publică şi îl va adopta cât de curând, a mai precizat Roxana Neagu.

articol preluat de pe http://stiri.tvr.ro/

Bacşişul în lume. Cele mai multe state l-au inclus în nota de plată
articol – stiri.tvr.ro

În întreaga lume sunt doar câteva ţări în care nu se dă bacşiş. În Japonia, de exemplu, orice bănuţ în plus este considerat o ofensă gravă. Inclus sau nu pe nota de plată, bacşişul e o practică obişnuită pe glob. Într-un clasament al sumelor lăsate de clienţi, pe primul loc se află New York, unde serviciul chelnerului poate fi şi de la 20 la sută din consumaţie.

Majoritatea statelor europene au bacşişul inclus în nota de plată. Asta nu înseamnă că este şi obligatoriu. Vorbim însă doar de cel practicat în restaurante unde suma lăsată de clienţi este în medie de 10 la sută. Franţa, Marea Britanie, Germania sau Cehia sunt câteva dintre ţările de pe bătrânul continent unde aceste venituri suplimentare au fost fiscalizate.

În Belgia, plata generalizată cu cardul nu prea lasă loc bacşişului. Nu se lasă niciodată bacşiş taximetriştilor sau recepţionerilor de hotel. La restaurante totul este la latitudinea clientului, în funcţie de cât de mulţumit a fost de servicii, însă nu se va uita nimeni urât la el dacă nu lasă nimic.

Pentru spanioli, propina, cum îi spun ei bacşişului, este sfântă. În baruri sau restaurante toată lumea lasă cel puţin 10 la sută din valoarea notei ospătarilor, dar nici acolo nu e obligatoriu. Dacă, de exemplu, consumul este mic sau serviciul oferit estescurt, nu se lasă nimic ospătarilor. Banii care se strâng pe săptămână nu ajung la o sumă atât de mare încât să fie discutată fiscalizarea bacşişului.

Pe continentul african, regulile sunt un pic diferite faţă de Europa. În Egipt, de exemplu, pe notă este inclusă o aşa-numită taxa de servire la care se mai adaugă până la 10 la sută din valoarea notei.

Sunt însă şi ţări în lume unde nu se dă bacşiş, cele mai multe fiind în Asia.

Nu este clar când a apărut bacşişul. Unii spun că originea sa ar fi la sfârşitul Evului Mediu, când un nobil i-ar fi dat câteva monede unui servitor, în semn de apreciere. Cea mai cunoscută poveste este însă cea a britanicilor. În secolul al XVI-lea, cei care trăgeau peste noapte la un han, lăsau dimineaţă câţiva bani în plus, dacă erau mulţumiţi de servicii. A apărut apoi în Anglia borcanul cu mărunţiş. Dacă voia să fie servit imediat, clientul lăsa de la bun început o monedă pe tejgheaua cârciumarului. Şi aşa tradiţia bacşişului s-a răspândit cu viteza luminii.

articol preluat de pe http://stiri.tvr.ro/