(Cătălina Mănoiu) Senatul a adoptat legea propusă de Liviu Dragnea privind promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup (video)
foto: mediafax.ro
articol: Cătălina Mănoiu – mediafax.ro
7 octombrie 2015
Senatul a adoptat, miercuri, Legea privind promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup, înscrisă la Senat de preşedintele interimar al PSD, Liviu Dragnea, cu 52 de voturi “pentru”, 23 de voturi “împotrivă” şi 3 abţineri
Potrivit deciziei Senatului, defăimarea socială s-ar putea sancţiona cu amendă de la 1000 la 30.000 lei, dacă vizează o persoană fizică, respectiv cu amendă de la 2000 la 100.000 lei, dacă vizează un grup social, o creştere aproape dublă faţă de valoarea maximă a amenzii de 60.000 lei stabilită de iniţiator.
(…)
Propunerea vizează înfiinţarea unui departament special în cadrul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, dar şi obligaţia ca radioul şi televiziunea publică să includă programe de promovare a toleranţei, profesorii să urmeze cursuri pe această temă, iar unităţile de învăţământ să adopte un “plan anual pentru implementarea acţiunilor privind combaterea discriminării”.
Persoana care se consideră vizată de defăimarea socială poate formula, în faţa instanţei de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare defăimării sau anularea situaţiei create prin discriminare, în termen de 3 ani de la data săvârşirii faptei sau „de la data la care persoana interesată putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei”, arată iniţiativa legislativă.
Potrivit proiectului iniţiat de social-democratul Liviu Dragnea, prin defăimarea socială se înţelege fapta sau afirmaţia prin care o persoană este pusă în situaţie de inferioritate pe temeiul apartenenţei sale la o categorie de persoane „care se disting din punct de vedere social prin una sau mai multe trăsături de gen, vârstă, rasă, religie, origine etnică, limbă maternă, tradiţii culturale, apartenenţă politică, orientare sexuală, origine socială, dizabilităţi, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SISA”.
Iniţiativa legislativă prevede ca Societatea Română de Televiziune şi Societatea Română de Radiodifuzune să includă în grila de programe emisiuni pentru promovarea toleranţei faţă de diferenţele de grup, ce vor reprezenta minim 1% din totalul timpului de emisie, al fiecărui post de televiziune sau de radio pe care îl au în administrare.
Liviu Dragnea propune, în proiectul de lege depus la Senat, ca masterul didactic pentru formarea iniţială în vederea ocupării funcţiilor didactice din învăţământul preuniversitar să cuprindă cel puţin un curs obligatoriu privind principiile pentru promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup prin activittea educaţională şi regulile de soluţionare a cazurilor de discriminare, iar fişa de evaluare a cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar să includă cel puţin un criteriu de performanţă privind promovarea demnităţii umane şi a toleranţei în activitatea didactică.
De asemenea, programa de examen pentru cadrele didactice titulare ar urma să includă, dacă legea va fi adoptată, însuşirea cunoştinţelor despre legislaţia privind combaterea discriminării şi promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup.
Unităţile de învăţământ vor fi obligate să adopte un plan anual pentru implementarea acţiunilor privind combaterea discriminării şi promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup, iar manualele şcolare şi materialele didactice aprobate de MECS vor urma să fie avizate în prealabil de Departamnetul pentru Promovarea Demnităţii Umane şi Toleranţei, a cărui înfiinţare este prevăzută în proiectul de lege depus la Senat
cititi mai ult pe mediafax.ro
(Bogdan Manolea) Ce decide Curtea Europeană de Justiție în domeniul datelor personale?
Parlamentul European – Strasbourg
foto preluat de pe eurojust.ro
articol: Bogdan Manolea – legi-internet.ro
6 octombrie 2015
foto: legi-internet.ro
Ultima săptămână a însemnat trei decizii majore pe care Curtea Europeană de Justiție (CEJ) le-a dat pentru domeniul protecției datelor cu caracter personal. Unii le-ar putea interpreta ca fiind o lovitură dată industriei, SUA sau instituțiilor publice. Noi le-am considera doar o reîntoarcere la normalul considerării dreptului la viață privată ca un drept fundamental și o răsturnare a deciziilor naționare, europene sau internaționale care desconsideră acest aspect.
Deși la noi a fost comentat mai ales cazul Bara vs. CNAS (pentru ca era un român implicat) trebuie să subliniem că toate cazurile au aceiași importanță practică fiind interpretări oficiale ale dreptului european.
1. Cazul Schrems vs Ireland Data Protection Commissioner – C 362/14 este probabil cazul cu cele mai profunde implicații la nivel internațional – pentru că a declarat invalidă Decizia Comisiei Europene prin care se considera că SUA au un regim adecvat de protecție a datelor personale (cunoscută sub numele de Safe Harbour).
Safe Harbour a fost intotdeauna în lumea specialiștilor (dar inlcusiv înrapoartele Comisiei) ca fiind o glumă proastă. Deși în cazul altor țări s-a făcut o analiză atentă a legislației pentru protecția datelor personale și a aspectelor practice pentru a beneficia de acest nivel de “regim adecvat de protecție”, in cazul SUA s-a accepta un fel de auto-certificare, neverificată de nimeni. Adică, zice Facebook că respectă principiile protecției datelor personale? Atunci să-l credem pe cuvânt.
CEJ nu a putut decât să constate că un astfel de sistem, care permitea accesul neîngrădit al autorităților din SUA la datele personale stocate de firme americane și unde drepturile europenilor de acces sau rectificare a datelor erau recunoscute ca fiind de fapt iluzorii, “aduce atingere substanței dreptului fundamental la respectarea vieții private”.
Decizia aruncă în aer și deci lipsește de bază juridică orice transfer de date personale dinspre UE către SUA. La cald, unii juriști consideră că soluția ar putea fi niște modele de clauze contractuale, în vreme ce alții punctează că doar o modificare a legislației din SUA ar putea să rezolve problema, de vreme ce contractul nu poate sa contravină legilor americane care permit accesul autoritătilor competente în mod direct la datele respective.
În fine trebuie remarcată frumusețea dreptului în care un tânăr jurist, Max Schrems, inarmat cu argumentele corecte și cu princiipile solide despre drepturile omului, dar și cu nervi și bani ca să-și permită procesul, poate sa câștige în fața uneia dintre cele mai mari firme din lume, a unei decizii a Comisie Europene și a unei Autorități publice ce ar trebui să fie competentă, dar e ineptă (e vorba de Autoritatea pt protecția datelor din Irlanda).
2. Cazul Bara vs CNAS – C 201/2014 precizează faptul că legislația privind protecția datelor cu caracter personal nu poate fi încălcată printr-un simplu protocol între 2 autorități publice (este vorba de CNAS și ANAF în cazul supus judecății).
Ne chinuim de câțiva ani să explicăm instituțiilor publice românești (ultima dată în cazul SIET) că datele personale nu pot fi transferate de la una la alta doar pentru că tehnic este posibil – ci trebuie analizat dacă acest schimb de date personale este necesar într-o societate democratică și care sunt garanțiile acordate pentru evitarea arbitrariului. Lucrurile trebuie analizate așezat și văzute de la caz la caz.
Și în cazul ăsta au apărut titluri pompieristice care consideră că orice transfer de date între autorități ar fi ilegal și că astfel infractorii ar fi protejați. De fapt situația este mult mai complexă și noi nu știm ce baze de date ar fi accesat ANAF și in ce condiții. Cert este insă că legea 677/2001 are suficiente excepții și interpetări care permit transferul de date între terți, dacă se respectă principiile protecției datelor cu caracter personal.
3. Cazul Weltimmo s.r.o. vs Nemzeti C 230/14 confirmă faptul că legea națională de protecție a datelor poate fi aplicață operatorilor care au o activitate – fie ea și minimală – legată de teritoriul respectiv, chiar dacă este o firmă străină.
Aceasta reconfirmare a principiului din cazul Google Spania vine să confirme situațiile în care mari firme (cum ar fi Facebook, Google sau Apple) refuză să aplice legislația națională pentru protecția datelor (și vă trimit în Irlanda, cum a fost cazul Schrems de mai sus), dar în schimb desfășoară o activitate comercială reală în țara respectivă – de la vândut reclame și până la recuperat creanțe.
articol preluat de pe: http://legi-internet.ro/
(Paula Rusanu) LISTA şefilor de companii care au fumat marijuana sau care s-au pronunţat în favoarea legalizării sale
Morgan Freeman (n. 1 iunie 1937), actor american, regizor de film și narator, câștigător la Premiile Oscar
foto: sanatate.bzi.ro
articol: Paula Rusanu – Mediafax
3 octombrie 2015
Mai mulţi CEO din SUA şi Marea Britanie au admis că au fumat marijuana sau s-au pronunţat deschis în favoarea legalizării acesteia.
Unii şefi de companii au recunoscut deschis că au fumat marijuana, alţii preferă să păstreze tăcerea acestui aspect, deşi au spus public că susţin legalizarea utilizării acestei substanţe. Personalităţi marcante ca Oprah Winfrey sau Michael Bloomberg au dat de înţeles că a fost un episod care ţine de trecut, în vreme ce veterani ca Hugh Hefner sau George Zimmer sunt cunoscuţi pentru pasiunea de o viaţă în ceea ce priveşte acest drog recreaţional, notează Fortune.
Unul dintre cei mai bogaţi afacerişti din lume, Bill Gates nu a dorit să lămurească problema consumului personal, în ciuda speculaţiilor care îl plasează printre cei mai faimoşi utilizatori. A fost însă, în trecut, sincer în privinţa LSD. Întrebat într-un interviu acordat Playboy în 1994 despre zvonurile cum că nu ar fi străin de consumul acestui drog, Gates nu a negat, dar a susţinut faptul că în tinereţe a făcut unele lucruri pe care nu le-a continuat mai târziu.
Generaţia tânără din Silicon Valley pare a fi cucerită în număr mare de cannabis, potrivit declaraţiilor lui Mark Johnson, personalitate din industria IT.
Hugh Marston Hefner (n. 9 aprilie 1926), publicist american, fondator și director de creație al Playboy Enterprises – foto: mediafax.ro
Hugh Hefner, fondatorul Playboy, militează deschis încă din 1970 pentru legalizarea marijuana. El a fost citat într-o carte despre istoria mişcării de legalizare ca susţinând că marijuana i-a deschis “lumea simţurilor” şi că l-a ajutat să descopere o nouă dimensiune a sexualităţii.
Michael Rubens Bloomberg (n. 14 februarie 1942), magnat financiar, politician și filantrop american. El a fost al 108-lea primar al orașului New York, fiind în funcție pentru 3 mandate consecutive din 1 ianuarie 2002 până în 31 decembrie 2013. Cu o avere netă de 31 miliarde $, el este a zecea cea mai bogată persoană din Statele Unite și a 13-a din lumea – foto: mediafax.ro
Fostul primar al oraşului New York şi CEO al trustului media Bloomberg. “Bineînţeles că am fumat. Mi-a şi plăcut”, a declarat el în 2001, afirmaţie care l-a făcut să devină în 2002 protagonistul principal al reclamelor pro-marijuana. Odată cu mandatele de primar, Bloomberg şi-a revizuit însă poziţia.
Richard Branson (n. 18 iulie 1950, Blackheath, Londra), om de afaceri britanic, unul dintre cei mai admirati oameni de afaceri din Marea Britanie. În anul 2011, Branson era al cincilea cel mai bogat om din Regatul Unit, cu o avere de aproximativ 4,2 miliarde dolari – foto: mediafax.ro
Richard Branson, fondatorul Virgin Group, a mers cel mai departe. El s-a declarat gata să investească în industria marijuana dacă acest lucru ar fi legal. El a dezvăluit că a învăţat să ruleze ţigări de cannabis de la faimosul chitarist al trupei Rolling Stones, Keith Richards, cunoscut drept un “expert” în materie.
Oprah Gail Winfrey (29 ianuarie 1954), realizatoare de televiziune americană, cunoscută mai ales pentru serialul talk-show care îi poartă numele. În prezent, conform revistei Forbes, este cea mai bogată femeie de culoare din lume, averea personală fiindu-i cotată la 1,5 miliarde de dolari.
A întreprins ample acțiuni filantropice și este considerată una dintre cele mai influente femei din lume – foto: ro.wikipedia.org
Starul TV, în prezent CEO al Harpo Productions şi al Oprah Winfrey Network, nu a avut niciodată o poziţie publică în privinţa legalizării acestui drog. Ea a recunoscut însă de două ori în emisiuni televizate că a fumat marijuana în trecut.
cititi mai mult pe: mediafax.ro
Cititi si
Morgan Freeman nu înţelege de ce marijuana nu este legală: “Eu o mănânc, o beau, o fumez, o inhalez”
Morgan Freeman (n. 1 iunie 1937), actor american, regizor de film și narator, câștigător la Premiile Oscar – foto: sanatate.bzi.ro