(Liviu G. Stan) Priviţi cu ochii mari, aşa sunt abandonaţi românii la Tiraspol
foto: Raisa Pădurean
articol: Liviu G. Stan – infoprut.ro
Liviu G. Stan – foto – facebook.com
9 ianuarie 2016
Cum se simt oare autorităţile de la Chişinău când văd cazul familiei Cojocaru, ce cuvânt le răsare primul în minte când văd cum nişte români sunt batjocoriţi la Tiraspol de administraţia separatistă şi sunt lăsaţi efectiv să moară, lent. Da, să moară, nu e nicio exagerare, termenul redă cu exactitate ceea ce se întâmplă cu Andrei Cojocaru şi cu mama sa, Tamara Cojocaru, bolnavă de cancer.
Mă uit pe Facebook la o galerie foto postată Raisa Pădurean, directorul adjunct al Liceului românesc „Lucian Blaga” de la Tiraspol. Întrebare pentru cei de la Bucureşti: nu ştiţi ce-i cu liceul acesta? Vă spun eu, este ţinta permanentă a persecuţiei separatiştilor transnistreni îndreptate împotriva oricărui fascicul de identitate românească. Ce înseamnă să afirmi că eşti român în regiunea transnistreană? Simplu, va începe vânătoarea. O vânătoare răbdătoare, tipic kaghebistă. Mai întâi ţi se va lua orice posibilitate de a munci, nimeni nu te va angaja, ameninţările cu moartea vor fi la ordinea zilei, la fel şi agresiunile fizice, vei fi răpit, dacă eşti femeie, eşti sub constanta ameninţare a violului, ţi se vor inventa dosare penale, vei fi uneori internat cu forţa, iar dintr-o mizerie într-alta, se poate ajunge ca în 2004, când profesorii liceului au fost scoşi cu armele afară şi clădirea a fost devastată de miliţienii teleghidaţi de la Kremlin, moştenirea sovietică a unui episod din 1992, când miliția a deschis focul în faţa elevilor.
Mă uit pe Facebook la o galerie foto postată de Raisa Pădurean şi în fiecare fotografie totul este crunt. Andrei Cojocaru şi Tamara Cojocaru. Andrei, un tânăr pictor extrem de talentat, alături de mama sa bolnavă, care se stinge încet într-o cameră minusculă de cămin, în frig şi în teroarea zilei de mâine. Pentru că sunt români. Pentru că declară că sunt români. Într-un colţ al încăperii se poate vedea un lighean de plastic într-o chiuvetă smălţuită şi mâncată de rugină şi un perete cu flise sparte şi tenciuiala scorojită. Ţevile au cedat şi apa bălteşte pe podea. Stai şi te întrebi care este diferenţa între această cămăruţă şi o celulă de puşcărie. Libertatea? Ceea ce au ei nu este libertate, este o existenţă nevinovată pe care o animalitate revizionistă a Rusiei o striveşte zi de zi în picioare. Îmbrăcat într-o giacă neagră de iarnă, Andrei stă şi suportă. Lângă el, în pat, învelită cu o plapumă, Tamara Cojocaru, mâncată pe interior de boala ei necruţătoare, stă şi suportă. Iar eu stau la mare îndepărtare, într-un Bucureşti ce aparţine unei alte lumi, la căldură, neputincios, tremur de furie şi mă simt o glumă proastă, având la dispoziţie doar semne grafice sterile, doar o sumă de cuvinte într-un articol. Într-o altă poză, pe un pervaz, în lumina iernatică orbitoare a ferestrei, sunt poziţionate trei pahare de unică folosinţă unul lângă celălalt. Pe un pahar, Andrei a scris cu un marker cifra 1. Pe altul, cifra 2. Pe altul, 3. În paharul numărul 3 sunt cinci pastile colorate. „Pentru că nu mai suporta chimioterapia, iată medicamentele care i-au fost prescrise, nu de un medic oncolog, dar de un medic de familie din Tiraspol. Nr.1 e doza de dimineaţă. Nr. 2, la amiază, şi seara e nr.3, plus injecţii pe care i le face Andrei”, scrie Raisa Pădurean în dreptul pozei.
„Ce se mai aude peste Prut, acolo, la fraţii noştri?” – a întrebat-o Tamara Cojocaru pe Raisa Pădurean când aceasta a intrat în cameră.
Andrei s-a angajat ca hamal, dar deocamdată fără salariu şi pe termen scurt, într-o perioadă de probă. Nimic nu e sigur, nici măcar un venit mizerabil de hamal.
Andrei îşi ţine picturile într-o pungă roşie de plastic pe care scrie GORKI.
Moartea este în casă şi dincolo de pereţi, afară, pe harta Republicii Moldova, are doi susţinători administrativi cinici şi inumani: administraţia de la Chişinău şi administraţia de la Tiraspol.
Nu mai am nimic de spus. Decât atât. Minima reacţie imediată pe care o putem avea este aceea de a mediatiza pe unde putem cazul. Daţi share de AICI
articol preluat de pe: infoprut.ro
ACEASTA PRIVELISTE POTI VEDEA LA O DOAMNA,CARE TOATA VIATA A LUPTAT PENTRU LIMBA,TARA,NEAM,DEMINTATE…
Posted by Raisa Padurean on 9 Ianuarie 2016
Pe Andrei și pe mama lui i-am cunoscut în 2010. Eu am revenit în București, ei au rămas captivi, la Tiraspol.„Ce î…
Posted by Iulia Modiga on 9 Ianuarie 2016
(Vlad Alexandrescu – ministrul culturii) Stimate Domnule Profesor Ioan Piso
Într-un răspuns adresat dlui. Prof. Ioan Piso, ministrul culturii dl. Vlad Alexandrescu a anunțat că a semnat ordinul de ministru de publicare a noii Liste a Monumentelor Istorice 2015 prin care întreaga localitate Roșia Montană pe o rază de 2 kilometri este clasată ca sit în categoria A
foto si articol: facebook.com
9 ianuarie 2016
Stimate Domnule Profesor Ioan Piso,
Încep prin a vă mulțumi pentru scrisoarea dumneavoastră și pentru gândurile bune și speranțele pe care vi le puneți în mine, ca ministru, și în noua echipă a ministerului, pe care am reușit să o construiesc în primele săptămâni ale mandatului meu la acest minister. După cum știți, Guvernul Dacian Cioloș, din care fac parte, și-a preluat mandatul în urma unei presiuni a societății românești, transmisă de mulțimile de oameni care au ieșit în stradă la București și în alte orașe din țară după tragedia din clubul Colectiv, care ne-a îndoliat și revoltat pe fiecare dintre noi. Ca om care, având în vedere tradiția familiei mele și propria mea pregătire, mă preocupă, la fel ca pe dumneavoastră, soarta culturii din această țară, vă împărtășesc întru totul punctele de vedere. Cele mai multe dintre problemele ridicate de dumneavoastră se află deja în atenția mea și a noii echipe a ministerului, iar pentru unele dintre ele am și demarat procedurile necesare pentru a schimba situația la nivel legislativ. Dar întâmplarea a făcut ca scrisoarea dumneavoastră să fie publicată aproape concomitent cu situația îngrijorătoare și revoltătoare, în același timp, a intervențiilor asupra unor clădiri de patrimoniu din orașul dumneavoastră, Cluj-Napoca, de care suntem fiecare dintre noi extrem de legați. Am și întreprins o serie de măsuri rapide menite a stopa lucrările neautorizate și am solicitat autorităților locale, precum și Direcției de Cultură și Patrimoniu a județului Cluj, să întreprindă toate acțiunile necesare pentru a opri aceste intervenții. Revenind acum la problemele ridicate de dumneavoastră doresc să vă răspund în mod direct la câteva dintre acestea.
Aveți perfectă dreptate, legile care guvernează domeniul de activitate al Ministerului Culturii nu mai servesc realităților momentului sau, acolo unde prevederile sunt clare, modul de aplicare a fost cu totul necorespunzător. Știți deja, fiindcă este o informație publică, Guvernul Dacian Cioloș și-a asumat prin programul de guvernare definitivarea și lansarea în dezbatere publică a Codului Patrimoniului, un proiect de a cărui importanță suntem convinși cu toții. În paralel, am inițiat câteva modificări ale legilor în vigoare, în primul rând a Legii 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice și a Legii 153/2011 privind măsurile de creștere a calității arhitectural-ambientale a clădirilor, prin care dorim o reașezare rapidă a lucrurilor pe un făgaș normal.
O altă problemă ridicată de dumneavoastră care se află deja în atenția noastră este cea înăspririi condițiilor de deținere și folosire a detectoarelor de metale în siturile arheologice, în acest sens având deja mai multe contacte la nivelul Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului General al Poliției și Procuraturii Generale. Sunt perfect convins că soluția nu poate fi doar achiziționarea sau repatrierea bunurilor de patrimoniu ajunse în afara țării, chiar dacă este de salutat efortul făcut de statul român pentru a readuce în țară bunuri de patrimoniu de o valoare inestimabilă, cum ar fi brățările dacice de aur sau cele două tabellae de bronz conținând capitole din lex municipii Troesmensium, acțiuni la care știu că ați fost și dumneavoastră implicat direct. Soluția este o mai bună colaborare între toate instituțiile publice cu rol în protejarea patrimoniului pe baza unui cadru legislativ clar și coerent.
Situația cetăților dacice, aflate pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, este una dintre cele mai îngrijorătoare, ea fiindu-mi semnalată pe diferite canale încă din primele zile de când am preluat mandatul la acest minister. Doresc însă să vă reamintesc că, în afara Programului Multianual de Cercetări în cetățile dacice din Munții Orăștiei, program care mai mult nu a funcționat, decât a funcționat, și pe care dorim să le repunem în funcție anul acesta, Ministerul Culturii nu deține, din păcate, prea multe pârghii pentru a interveni direct. După cum știți din anul 2013, situl arheologic Sarmizegetusa Regia a fost preluat în administrare de Consiliul Județean Hunedoara, iar celelalte situri se găsesc pe terenuri care nu se află în administrarea directă a vreunei instituții publice centrale sau locale. La nivel ministerial, am dat deja aviz favorabil unei inițiative legislative de modificare a legii nr. 46/2008, Codul Silvic, care are în vedere scoaterea definitivă din fondul forestier, fără nici un fel de obligații, a suprafețelor de teren pe amplasamentul cărora se află monumente istorice care fac parte din Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
De asemenea, situația sitului de la Roșia Montană se află în atenția mea directă din momentul în care am preluat conducerea ministerului. Experiența dumneavoastră în această problemă va fi de un mare ajutor pentru a găsi cele mai bune soluții de protejare a patrimoniului inestimabil de la Roșia Montană. Doresc să vă spun pe această cale că la data de 30 decembrie 2015 am semnat ordinul de ministru de publicare a noii Liste a Monumentelor Istorice 2015, ce urmează să apară în Monitorul Oficial, prin care întreaga localitate Roșia Montană pe o rază de 2 kilometri este clasată ca sit în categoria A.
Sunt de asemenea de acord cu dumneavoastră că situația generală a cercetărilor arheologice de salvare și a descărcărilor de sarcină arheologică din zona marilor proiecte de infrastructură nu este fericită. Împărtășesc nemulțumirea legată de distrugerea sitului arheologic de la Șibot și sunt convins că diagnosticele arheologice și, apoi, săpăturile arheologice în zonele unde prin diagnostic a fost reperat patrimoniu arheologic trebuie făcute temeinic, cu mult înainte de demararea lucrărilor efective. Implicarea autorităților statului va fi aici esențială, inclusiv prin punerea la dispoziție a fondurilor necesare, care urmează a fi apoi recuperate de la investitor.
În legătură cu funcționarea și atribuțiile comisiilor de pe lângă minister, am inițiat deja câteva măsuri care au în vedere sporirea independenței acestora. De asemenea, bugetul pe anul acesta, aprobat de Parlament, prevede deja o sumă pentru finanțarea șantierelor arheologice sistematice. În acest moment, se află în lucru la minister un nou set de norme privind procedurile de acordare a acestor finanțări. Finanțările vor fi comunicate până la 1 martie, dând astfel din timp posibilitatea coordonatorilor de șantiere de a planifica săpăturile pentru vara anului 2016.
Legat de situația semnalată despre Muzeului de Istorie a Transilvaniei, care se află sub coordonarea directă a Ministerului Culturii, o anchetă a Direcției Naționale Anticorupție este în curs.
În încheiere, vă asigur, Domnule Profesor, de toată stima și prețuirea mea pentru tot ce ați făcut și faceți pentru protejarea, salvarea și promovarea patrimoniului cultural românesc.
Vlad Alexandrescu,
Ministrul Culturii.
Se revine astfel la regimul de protecție din momentul apariției legii 422/2001, modificat ulterior sub diferite presiuni (inclusiv a RMGC). Sub pretextul detalierii acestei poziții din Listă, sub forma unor manevre la care au fost complice și comisiile de specialitate ale ministerului precum și Direcția Județeană de Patrimoniu Alba (vezi procesele legate de descărcările de sarcină arheologică, de exemplu) situl a fost redus sistematic la o întindere teritorială care să nu afecteze amploarea proiectului minier.
Prin acest ordin de ministru se revine astfel la o încadrare și un grad de protecție sporite, care dacă ar fi fost păstrate (și respectate) în toți acești ani ar fi împiedicat orice discuție legată de proiectiul minier în forma propusă de RMGC și ar fi prevenit daunele pe care patrimonial și comunitatea de la Roșia Montană le-au suferit.
De asemenea, dl. Ministru declară că situl Roșia Montană se află pe lista sa de priorități încă de la debutul acestui mandat. Ne manifestăm speranța că această atenție directă de care peisajul cultural minier istoric de la Roșia Montană se bucură se va concretiza prin pași reali în direcția protejării și recunoașterii valorii inestimabile (pe care chiar domnia sa i-o atribuie) prin includerea neîntârziată a Roșiei Montane pe Lista Tentativă a României pentru Patrimoniul Universal UNESCO. Acesta este un demers tergiversat de 6 ani de cei 10 miniștri ai culturii pe care România i-a avut de la momentul solicitării oficiale formulate de societatea civilă.
Valoarea patrimoniului de la Roșia Montană a fost recunoscută în repetate rânduri de comunitatea științifică națională și internațională prin numeroase luări de poziție, studii și rapoarte și reprezintă unul dintre principalele argumente care stau la baza unei dezvoltări durabile a zonei. Includerea sitului pe lista tentativă a României ar fi un prim pas concret de asumare fermă din partea Statului Român a acestui scenariu de dezvoltare și un gest de normalitate prea mult amânat.
Așteptăm cu deosebit interes măsurile anunțate de ministrul culturii și ne reafirmăm speranța că acestea vor avea ca scop conservarea reală și punerea în valoare eficientă a patrimoniului de la Roșia Montană.
***
- Scrisoarea deschisă adresată de dl. Prof. Ioan Piso: http://goo.gl/r5u5kK
- Raportul experților britanici (profesori arheologi de la Universităţile Oxford şi Leicester) cu privire la valoarea sitului minier istoric de la Roșia Montană: http://goo.gl/BSDK6C
- Solicitarea de includerea Roșiei Montane pe lista tentativă a României pentru UNESCO, formulată de Asociația ARA în 2009/reluată în 2010 http://www.simpara.ro/
articole preluate de pe: facebook.com – Vlad Alexandrescu – Persoană publică; Rosia Montana in UNESCO World Heritage
Octav Doicescu (1902 – 1981), arhitect, profesor universitar, membru titular (1974) al Academiei Române
Octav Doicescu (n. 9 ianuarie 1902, Brăila – d. 10 mai 1981, București)
foto: ro.wikipedia.org
articole: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org
Printre marile ansambluri arhitectonice pe care le-a realizat se numara: Opera Româna si Institutul Politehnic Bucuresti si Complexul de pe malul lacului Snagov.
![Opera Națională București este una din cele patru Opere naționale din România, fiind cel mai mare teatru liric al țării. Actuala clădire a Operei Române, cu o capacitate de 952 locuri, a fost ridicată în 1953, după planurile arhitectului Octav Doicescu[1], sub denumirea de Teatrul de Operă și Balet în vederea a două două ample manifestări internaționale: al treilea Congres Mondial al Tineretului (25-30 iulie) și al patrulea Festival Mondial al Tineretului și Studenților (2-14 august), dar a fost inaugurată abia la 9 ianuarie 1954, cu spectacolul Dama de pică, operă de Piotr Ilici Ceaikovski - foto: ro.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2016/01/Opera-Na--ional---Bucure--ti-e1452341701775.jpg)
Opera Națională București este una din cele patru Opere naționale din România, fiind cel mai mare teatru liric al țării. Actuala clădire a Operei Române, cu o capacitate de 952 locuri, a fost ridicată în 1953, după planurile arhitectului Octav Doicescu[1], sub denumirea de Teatrul de Operă și Balet în vederea a două două ample manifestări internaționale: al treilea Congres Mondial al Tineretului (25-30 iulie) și al patrulea Festival Mondial al Tineretului și Studenților (2-14 august), dar a fost inaugurată abia la 9 ianuarie 1954, cu spectacolul Dama de pică, operă de Piotr Ilici Ceaikovski – foto: ro.wikipedia.org
A conceput Parcul Herăstrău din Bucuresti, si a proiectat primele case în cartierul Jianu, numit astăzi „Primăverii”.
Una dintre cele mai impresionante realzari ale sale a fost Turnul dezrobirii Basarabiei. Acest monument a fost ridicat în cinstea eliberării Basarabiei de sub ocupanţii sovietici de către trupele române, în vara anului 1941.
Turnul dezrobirii Basarabiei, relizat de arhitectul Octav Doicescu – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Inaltat pe o colina in apropiere de Chisinau, de pe locul in care se afla acest impresionant monument se vedeau bine Cheile Bâcului, Chisinaul si satele din jurul capitalei: Durleşti, Ghidighici, Buiucani, Petricani, şesul Bâcului până la gara Visterniceni.
La dezvelirea sa, pe 1 noiembrie 1942, au fost prezenți regele Mihai al României și maresalul Mihai Antonescu
În cei doi ani de existenţă, până la recucerirea Basarabiei de către ruşi în august 1944, Turnul devenise un simbol al faptelor glorioase ale armatelor române, strajă neclintită a drepturilor româneşti pentru acest sfânt pământ.
Impresionantul monument a fost distrus de ocupantii sovietici.
Ansamblul era format din trei componente:
1. Turnul, având forma pătrată, cu latura de 10 metri, dar şi o înălţime de 30 de metri. La intrarea în turn, deasupra era un basorelief în piatră, reprezentându-i pe împăratul Traian şi generalii săi de pe Columna lui Traian de la Roma, fiind înscrise cuvintele de aur ale mareşalului Ion Antonescu: „Ca şi Columna lui Traian, suntem unde am fost şi rămânem unde suntem”.
2. Blocul masiv de piatră în faţă, de 10 metri înălţime, având pe el următoarea pisanie:
„S-a înălţat acest Turn al dezrobirii Basarabiei sub domnia regelui Mihai I, conducător al Statului fiind mareşalul Ion Antonescu, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri fiind dl profesor Mihai Antonescu, guvernator al Basarabiei – general C. Voiculescu. Construit pe locul de unde mareşalul Ion Antonescu, comandant de căpetenie al armatelor germano-române, în ziua de 15 iulie 1941, a urmărit şi a condus operaţiile pentru eliberarea oraşului Chişinău”.
3. Colonada din stâlpi de piatră (propilee) de tip roman, pe partea dreaptă a turnului.
Turnul, de formă pătrată și o înălțime de circa 30 de metri, avea pe fețele lui încrustate 14 semne din marmură, reprezentând stemele României, Basarabiei, Moldovei si a unor județe si orașe importante.
Intrarea în turn era străjuită de un basorelief cu un fragment din Columna lui Traian precum și de următoarele cuvinte „Ca și Columna lui Traian, suntem unde am fost și rămânem unde suntem”.
În interiorul turnului se afla o scară elicoidală care ducea la o cameră de rugă.
Blocul de piatră cu pisania se afla în fața turnului. Blocul era masiv de aproape 8 metri înălțime.
Colonada (propileele) era formată din 24 de stâlpi din piatră pe care erau înscrise numele unităților care au luptat pentru eliberarea Chișinăului.
Întregul monument a fost distrus de către „eliberatorii” sovietici după reocuparea Basarabiei în 1944. În prezent, locația este acoperită cu un strat gros de gunoi industrial.
Publicații
La sfârșitul anilor 30, scrie împreună cu Marcel Iancu și Horia Creangă, broșura “Către o arhitectură a Bucureștilor”, o încercare de a prefigura un București modern care păstrează valorile trecutului. Concomitent, apare revista “Simetria” inițiată de George Matei Cantacuzino și Octav Doicescu și redactată de George Matei Cantacuzino, Octav Doicescu, Matila Ghyka, Tudor Vianu, Titu Evolceanu, Ștefan (Fanică) Constantinescu și Mac Constantinescu. Ultimul din cele 8 numere apare în 1947. Revista este singura publicație a epocii care pune problema “Orient – Occident” în estetica vremii sau problema “Mitocanului Român”, articol scris în 1939. Concepe schițe pentru proiectul monumentului din Indore (India), monument ce trebuia să adapostească o pasăre măiastră a lui Brâncuși (New – York Times, 1974). Începutul războiului a pus capăt construcției din India. În 1928 intra în asociația “Amicii Statelor Unite” din care fac parte Petru Comarnescu, Dimitrie Gusti, Anton Golopenția, Dan Duțescu și Nicolae Mărgineanu . In anii 1965 – 68 i s-a oferit postul de reprezentant al Romaniei la UNESCO cu obligatia de a se inscrie in PCR . Octav Doicescu a refuzat inscrierea in partid . In locul lui a fost trimis la UNESCO Arh. Pompiliu Macovei.
Construcții proiectate
- Restaurantul Românesc de la Băneasa, în prezent Restaurantul Casa Albă (1930).
- Casa de odihnă a Societății Gaz Electra de la Snagov (1932).
- Yacht Club Snagov (1933).
- Fântâna Zodiac din Parcul Carol (1935).
- Casa Babele (1936).
- Fântâna Miorița de la Șosea (1936).
- Restaurant în Grădina Botanică (1936).
- “Luna Bucureștilor 1936″ (1936).
- Lucrează la planurile Halelor Obor, dar după un conflict cu Primăria se retrage și arhitectul Horia Creangă construiește Oborul.
- Uzinele IAR.
- Ministerul Informațiilor de pe Str. Onești (1937).
- Poșta de pe str. Banu Manta (1938).
- Ministerul de Interne și sistematizarea Pieții Palatului (1938), proiect nerealizat.
- Parcul Herăstrău ce include cartierul Jianu din fața parcului Bordei.
- Cartierul de vile din parcul Jianu (astăzi Primăverii) și amenajarea Parcului Herăstrău și Bordei împreună cu inginerul Nicolae Caranfil.
- Cercul Militar Pitești (1939).
- Casa Română de la 1939 New York World’s Fair (Expoziția universală de la New York 1939).
- Cineromit (1940), proiect nerealizat.
- Monumentul “Turnul Dezrobirii Basarabiei” de la Ghidighici, Chișinău (1942), distrus de “eliberatorii sovietici” (în 1944).[1]
- Casa de la Snagov a Regelui Mihai, astăzi distrusă.
- Uzinele de anvelope Banloc de la Florești și Blocul Banloc – Goodrich, din Calea Victoriei 218, numit și “Blocul Roșu” (1943-1946).
- Nautic Club Herăstrău (1945).
- Blocul din Calea Victoriei colț cu Calea Griviței (1946).
- Cartier de locuințe în Băneasa pentru personalul Aeroportului; la origine fiecare casă avea altă culoare.
- Aerogara Băneasa (1947), proiect nerealizat.
- Bloc de locuințe pe Știrbei Vodă colț cu str Luigi Cazzavillan în fața Conservatorului de muzică.
- Opera Română din București (1953), basoreliefurile sunt opera sculptorului Ion Vlad.
- În anii 1960-70 face planurile Institutului Politehnic din București la care au lucrat Arh. Ștefan Lungu, Perianu, Costin Paetia, Petre Swoboda.
Face linogravură pentru coperți de cărți de poezie (anii 1925-1930). Construiește “Conacul Alimănișteanu” pe moșia lui Dimitrie Alimănișteanu, ministrul finanțelor, la Bilcești, județul]] Argeș. Este o clădire din piatră cu acoperiș de șiță, pe cale sa fie restaurată. (1938 – 1942).
Numele său a fost dat unei străzi din cartierul Progresul, din orașul său natal, Brăila. O altă stradă cu numele de Octav Doicescu se află la Timișoara. Dar nu și la București, orașul pe care a încercat să-l modernizeze scoțându-l din amprenta stilului greoi, cel brâncovenesc.
Este înmormântat la Cimitirul Bellu din București.
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org