USR: Scrisoare deschisă către președintele Klaus Iohannis cu privire la noii miniștri din Guvernul Tudose
Ceremonia depunerii jurământului de către membrii Cabinetului Tudose (29 iuni 2017)
foto preluat de pe guv.ro
articol: usr.ro
16 octombrie 2017
Uniunea Salvați România – foto: ro.wikipedia.org
Uniunea Salvați România a transmis, luni, o scrisoare deschisă președintelui Klaus Iohannis în care își exprimă încrederea că va numi în funcție doar persoane care respectă criteriile de integritate și profesionalism necesare îndeplinirii cu demnitate și eficiență a mandatelor ce le vor fi încredințate.
Redăm textul integral al scrisorii deschise:
Stimate Domnule Președinte al României,
România a traversat anul acesta mai multe crize politice care au avut la origine încercarea partidului de guvernământ de a-și apăra politicienii suspectați pentru corupție.
Numirea unor miniștri a căror integritate este pusă sub semnul întrebării de justiție și de opinia publică, în locul unor miniștri care au plecat din Guvern din cauza acelorași probleme, ar reprezenta focarul crizei următoare. România are nevoie de demnitari integri și competenți care să lucreze în folosul cetățenilor și pentru dezvoltarea țării, în condiții de stabilitate politică.
Numirea în Guvern a unor politicieni cu probleme de integritate transmite un semnal negativ către societate care va înțelege că meritele profesionale și cinstea sunt facultative pentru obținerea unor înalte poziții în stat. Acesta este unul dintre motivele principale pentru care românii onești și competenți aleg să părăsească țara, descurajați de ascensiunea unor persoane pe alte criterii decât meritul. Mulți îți vor pierde încrederea în instituțiile statului și în viitorul României ca stat modern și european în care primează valoarea și nu apartenența la un clan familial sau politic.
Credem că este responsabilitatea noastră, a forțelor reformatoare din societate, să spunem nu acestor practici care amintesc de premodernitate și nu au nicio legătură cu acea Românie spre care aspirăm.
În acest context, domnule Președinte, ne exprimăm încrederea că veți numi în funcție doar persoane care respectă criteriile de integritate și profesionalism necesare îndeplinirii cu demnitate și eficiență a mandatelor ce le vor fi încredințate.
articol preluat de pe: usr.ro
Marșul “Împreună pentru siguranța femeilor!”
Marșul “Împreună pentru siguranța femeilor!” (14 octombrie 2017)
foto preluat de pe: facebook.com/centrul.filia
17 octombrie 2017
Sâmbătă, 14 octombrie, de la ora 15.00, a avut loc Marșul „Împreună pentru siguranța femeilor!”, organizat de Rețeaua VIF
Marșul “Împreună pentru siguranța femeilor!” (14 octombrie 2017) – foto preluat de pe: facebook.com
Solidaritate cu victimele abuzurilor. Marş pentru siguranţa femeilor
articol: Loredana Diacu – epochtimes-romania.com
15.10.2017
“Nu eşti singură!“, au transmis sutele de persoane participante sâmbătă la marşul pentru siguranţa femeilor, eveniment prin care cetăţenilor li s-a reamintit că nu trebuie să rămânem indiferenţi la abuzuri şi că violenţa trebuie sancţionată ori de câte ori suntem martori. Căci mâine, victimă ai putea fi chiar tu, sau o persoană dragă ţie.
Marșul “Împreună pentru siguranța femeilor!” (14 octombrie 2017) – foto preluat de pe: http://epochtimes-romania.com
Sute de persoane au luat parte, sâmbătă, în Capitală, la Marşul ”Împreună pentru siguranţa femeilor”. Aflat la cea de a treia ediţie, marşul din acest an s-a desfăşurat sub sloganul ”Nu eşti singură”, pentru a transmite un mesaj de solidaritate cu femeile supravieţuitoare ale abuzurilor şi violenţelor.
Prin iniţierea acestui eveniment, organizaţiile neguvernamentale şi-au propus să atragă atenţia asupra gravităţii fenomenului violenţei cu care se confruntă femeile din România:
- 1 din 4 femei din România a fost agresată fizic sau sexual de partenerul sau cel puţin odată în viaţă (Studiul Agenţiei Europene pentru Drepturi Fundamentale 2014)
- 25% dintre omoruri au avut loc în familie în 2015 (conform datelor Ministerului Public);
- 90% dintre victimele care cer ordin de protecţie sunt femei;
- doar 34 de agresori au fost condamnaţi definitiv în anul 2016, în raport cu 18.683 de fapte de violenţă în familie sesizate (infracţiuni conform art. 199, Cod Penal).
“În fiecare zi suntem martori la diferite forme de agresiune asupra femeilor, agresiuni care nu sunt sancţionate nici de comunitate, nici de statul român. Femeile sunt prizonierele unei culturi a violenţei în care victimele sunt sistematic decredibilizate, blamate şi stigmatizate. Sexismul, rasismul, clasismul, homofobia sunt încă obstacole cu care trebuie să se confrunte femeile atunci când vor să reclame agresiunile şi abuzurile.”, consideră organizatorii.
Marșul “Împreună pentru siguranța femeilor!” (14 octombrie 2017) – foto preluat de pe: facebook.com
În consecinţă, participantele la eveniment au cerut:
- Să modifice de urgenţă legislaţia, astfel încât să existe ordinul de protecţie provizoriu, emis de Poliţie imediat după constatarea faptei de violenţă, care să asigure o protecţie reală şi rapidă.
– Să modifice de urgenţă Codul Penal, astfel încât cercetarea agresorilor să continue chiar dacă victima îşi retrage plângerea.
– Să se sesizeze din oficiu în cazul violenţei împotriva femeilor pentru un număr de zile de îngrijiri medicale corespunzător realităţilor trăite de femei, nu de 90 de zile de îngrijiri medicale cum este specificat în prezent.
– Să existe personal specializat pentru cazurile de violenţă împotriva femeilor, care să ţină cont de riscul de re-traumatizare a victimei.
– Să se înfiinţeze centre specializate pentru cazurile violenţă sexuală, cu personal specializat care să acţioneze în interesul victimelor, prin consiliere psihologică şi consiliere legală.
– Să se sesizeze din oficiu atunci când află că există cazuri de acte sexuale cu minore.
– Să existe colaborare între instituţii ori de câte ori este tratat un caz de agresiune în familie, viol, hărţuire sexuală, exploatare sexuală. Poliţia, justiţia şi sistemul medical trebuie să fie instituţii de suport real pentru victime. Reprezentanţii instituţiilor trebuie să trateze victimele cu demnitate şi profesionalism, pentru a le încuraja să aibă încredere să depună plângere şi să raporteze agresiunea.
– Să transmită un semnal de toleranţă-zero în ceea ce priveşte violenţa asupra femeilor şi să includă în educaţie noţiuni despre egalitatea de gen şi pentru prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor.
– Să existe mijloacele legale pentru stoparea difuzării de emisiuni care degradează femeile, promovează o cultură a violenţei şi transformă violenţa în divertisment.
”Ni s-a spus că marşul nu ajută efectiv femeile ce devin victime ale violenţei fie pe casă, pe stradă, locuri publice sau la locul de muncă. Dimpotrivă, cred că marşul este mai mult decât necesar în societatea noastră din mai multe motive. În primul rând că atrage atenţia societăţii în care trăim că nu trebuie să rămânem indiferenţi şi că trebuie să sancţionăm violenţa ori de câte ori suntem martori/martore. În al doilea rând pentru că reaminteşte autorităţilor statului că atâta timp cât nu adoptă legi potrivite şi nu înfiinţează servicii pentru victime femeile vor continua să se confrunte cu violenţa în tăcere şi fără sprijin. Şi nu în ultimul rând şi cel mai important, prin marş vrem să transmitem un mesaj tuturor acelor femei care trec prin situaţii de violenţă că nu sunt singure ”, a declarat, la finele evenimentului, Carmen Gheorghe de la E-Romnja, unul dintre organizatorii marşului.
articol preluat de pe: epochtimes-romania.com
(Mircea Popescu) Moldoveanul
Membrii Sfatului Ţării, sala în care s-a semnat Actul Unirii Republicii Democrate Moldoveneşti (succesoarea guberniei Basarabia, fostă parte compnentă a Ţării Moldovei) cu Ţara Mamă (România), 27 martie 1918 (stil vechi)
foto: istoria.md
articol: Mircea Popescu
Mircea Popescu
foto preluat de pe mipopescu.wordpress.com
16 Octombrie 2017
În ultima perioadă, în Basarabia se constată o diferență doctrinară între Rusia și România care se traduce prin atitudini diferite față de realitățile din această zonă.
În primul caz vorbim de atitudinea agresiv-beligerantă a Rusiei care-și are baza în doctrina Kremlinului de a-și asuma dreptul de a interveni, inclusiv militar, acolo unde consideră că populația rusă se află supusă unor politci discriminatorii, sau acolo unde interesele Rusiei o cer. Iar interesele Rusie folosesc pretextul apărării populației ruse, oriunde s-ar afla. Deci și dreptul de intervenție și ocupare, întâi vremelnică, apoi definitivă. Și acest cerc vicios pune bazele spațiului vital rusesc care se transformă apoi în teritoriul statului rus. La fel ca și politica nazistă a lui Hitler care tot pe baza spațiului vital și-a început expansiunea. Și pretextul a fost tot apărarea germanilor de lângă hotarele Germaniei.
Caracterul expansionist al Moscovei este subliniat și prin denumirea capului Bisericii Ortodoxe Ruse de ”Patriarh al Moscovei și al TUTUROR RUSIILOR” care transmite semnalul foarte clar că tot ce conține suflare rusească este o parte a RUSIEI ca drept divin care conferă și dreptul de a interveni oriunde și oricând în sprijinul rușilor.
Politic, pentru Moscova, nu există siberieni, transnistreni, etc, pentru Moscova există doar populație rusă ca subiect permanent de intervenție dacă interesele Rusiei o cer, pentru asigurarea supremației poporului rus față de orice alt popor din spațiul înconjurător.
Prin intervențiile din Ukraina și ocuparea Crimeii, doctrina Rusiei este aplicată în forță și intră în coliziune directă cu legile comunității internaționale stabilite după al doilea război mondial și impuse cu precădere după sfârșitul Războiul Rece, după căderea Zidului Berlinului.
Din punctul de vedere românesc, teritoriul Basarabiei, în care se află o comunitate de ruși de 4.1% (Iulie 2017), este cel mai vulnerabil, la fel ca și Marea Neagră, o altă țintă a extinderii spațiului vital al Rusiei în urma precedentului anexării Sevastopolului. Însăși ocuparea ilegală a unei părți din teritoriul Republicii Moldova de către Moscova, înseamnă o agresiune directă sub pretextul apărării populației ruse din Transnistria. Este o repetare a agresiunii, tot a Moscovei, prin care părți din trupul României au fost luate cu forța, iar populația românească supusă unui genocid fizic și cultural.
Continuarea politicii agresive a Rusiei, ieșirile publice belicoase ale diverșilor demnitari ruși la adresa României, manevrele provocatoare din Marea Neagră, dovedesc că punerea noastră la adăpostul NATO este cu adevărat singura soluție realistă.
Din păcate, nu același lucru se poate spune despre securitatea românilor-basarabeni care se află total lipsiți de protecția comunității internaționale. În pofida pozției guvernului de la Chișinău care cere insistent, inclusiv la ONU, evacuarea trupelor rusești, președintele manevrat de Moscova dorește menținerea armatei de ocupație ruse care constituie un avanpost pentru o viitoare intervenție pe întreg teritoriul dintre Prut și Nistru.
Desigur, soluția pentru protejarea românilor-basarabeni o constituie revenirea Basarabiei la România.
De ce nu se face acest lucru după ani și ani de insistențe din partea unei însemnate părți a populației dintre Prut și Nistru?
Lucrurile sunt cunoscute, pornind de la ambiții politice, interese personale, dar mai ales de la un element aparent neînsemnat dar care constituie o barieră mentală și mai ales politică, în care au căzut pradă, nu numai basarabenii, dar și clasa politică și administrația de la București. Este vorba de definirea pe care și-o asumă românii din Basarabia prin care se delimitează, dar se și dezic de români prin folosirea termenului de ”moldovean”, care se extinde politic spre denumirea de ”popor moldovenesc”.
În acest fel apar, inclusiv pe plan international, și sunt recunoscute ca atare, două popoare diferite, poporul român și poporul moldovenesc.
Grav este că se și încurajează această diferențiere prin extinderea și promovarea organizațiilor ”diasporei moldovenești” diferite de ”diaspora românească”. Iar încurajarea, o fac chiar partidele politice basarabene, unele care se definesc ”partide românești”, chiar unioniste, în căutare de voturi cu orice preț.
De partea cealaltă, însuși demnitarii români, pentru a fi corecți din punct de vedere politic, se referă strict la ”moldoveni” în loc să se refere la ”românii din Basarabia/Republica Moldova”. Oare, le este atât de greu să facă la fel ca demnitarii Rusiei pentru care nu există decât ”ruși”, în apărarea cărora, așa cum spuneam, pot interveni oriunde și oricând? Atitudinile pasive, ”corecte politic”, au condus în 2009 la expulzarea ambasadorului României, Filip Teodorescu, fără ca autoritățile române să considere necesar să aibă o atitudine mai fermă decât de a protesta anemic.
În concluzie, care vor fi oare, șansele reunificării țării, atâta timp cât din punct de vedere politic în relațiile directe București-Chișinău sau în relațiile cu terți, diplomația română, instituțiile și demnitarii români se vor referi la ”moldoveni”, nu la ”românii-basarabeni”?
Spre deosebire de politica Moscovei, orice s-ar întâmpla în Republica Moldova, Bucureștiul nu va putea avea de spus nimic în favoarea românilor din Basarabia pe care, în mod nepermis, îi consideră oficial, moldoveni.
De aceea, în mod sigur, o revenire a Basarabiei va fi contestată de Rusia așa cum a făcut întotdeuna, pe considerentul că ”românii” i-au ocupat pe ”moldoveni”.
Dragi demnitari români, îndreptați-vă coloana vertebrală și vorbiți despre români, nu despre moldoveni, spuneți fără frică în toate mediile internaționale adevărul că dincolo de Prut trăiește o parte a POPORULUI ROMÂN, nu poporul moldovenesc.
articol preluat de pe: mipopescu.wordpress.com