Bătălia de la Viena – Al doilea Asediu al Vienei (15 iulie – 12 septembrie 1683)

Bătălia de la Viena (12 septembrie 1683) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Viena, 12 septembrie 1683

foto si articol preluate de pe ro.wikipedia.org

 

Bătălia de la Viena – Al doilea Asediu al Vienei (15 iulie – 12 septembrie 1683)

Asediul Vienei, mai precis al doilea asediu al Vienei, a avut loc între 15 iulie și 12 septembrie 1683. În anul 1529 a existat deja o situație asemănătoare în războiul turco-austriac. În primul asediu apărarea austriacă a reușit să respingă masivul atac turcesc (100.000 până la 150.000 de soldați), având și puțin noroc în această izbândă neașteptată. Al doilea atac turcesc are loc cu o armată și mai numeroasă (200.000 de turci), care iernează la Edirne (Adrianopol) (1682). Asediul Vienei era considerată de osmani un țel ideal.

Bătălia de la Viena 1683 - Primul Asediu al Vienei  (27 septembrie  - 14 octombrie 1529) - Contemporary 1529 engraving of clashes between the Austrians and Ottomans outside Vienna, by Bartel Beham - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Primul Asediu al Vienei (27 septembrie – 14 octombrie 1529) – Contemporary 1529 engraving of clashes between the Austrians and Ottomans outside Vienna, by Bartel Beham – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

Importanța strategică a Vienei

- orașul este situat la intersecția drumurilor comerciale de la Dunăre și drumul Chihlimbarului.

- datorită regiunii de șes (câmpie) a Ungariei, regatul ungar fiind greu de apărat.

- datorită Dunării, nordul imperiului era greu de apărat din punct de vedere militar.

- transportul artileriei grele și aprovizionarea armatei, pe Dunăre, era mult ușurată.

- Passau și Salzburg erau considerate un simbol al creștinătății apusene.

- prin așezarea Vienei între Munții Carpați și Munții Alpi s-ar fi deschis poarta Europei de vest.

Bătălia de la Viena 1683 - The Ottoman Empire in 1683 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Viena 1683 – The Ottoman Empire in 1683 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Batalia de la Viena 1683 - Central Europe in 1683 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Batalia de la Viena 1683 – Central Europe in 1683 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

Descrierea atacului

- 3 mai: armata turcească (200.000 de soldați cu 300 de tunuri) ajunge la Belgrad.

Sultanul Mehmed al IV-lea îi încredințează marelui vizir Kara Mustafa comanda oștii turcești. Mai târziu, armatei otomane i se alătură și țările vasale turcilor, ca Țara Românească sub Șerban Cantacuzino. Când ajung la Székesfehérvár (Stuhlweißenburg) descoperă intenția turcească de a ataca Viena.

Bătălia de la Viena 1683 - Asediul Vienei, 1683. Trupele române se află în partea de sus a gravurii, lîngă castelul Schonbrunn - foto preluat de pe istoria.md

Bătălia de la Viena 1683 – Asediul Vienei, 1683. Trupele române se află în partea de sus a gravurii, lîngă castelul Schonbrunn – foto preluat de pe istoria.md

 

- 7 iulie: avangarda tătară ajunge de la Raab Ungaria la Petronell, 40 km de Viena. Hoarda tătară se cifrează la circa 40.000 de călăreți ceea ce reprezenta dublul apărătorilor din jurul Vienei. După năvălirea tătară, împăratul Leopold I se refugiază cu familia sa la Linz, în același timp circa 50.000 de locuitori părăsesc Viena.

Graf (grof) Ernst Rüdiger von Starhemberg preia conducerea apărării orașului.

Bătălia de la Viena 1683 - The Ottoman Army surrounds Vienna - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Viena 1683 – The Ottoman Army surrounds Vienna – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

- 15 iulie: la o zi după sosirea armatei otomane Rüdiger refuză să capituleze, sperând cu numai 11.000 de soldați și 5.000 de locuitori și voluntari să reziste atacului turcesc, până la sosirea ajutorului din afară.

Bătălia de la Viena 1683 - Sipahis of the Ottoman Empire at Vienna - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Viena 1683 – Sipahis of the Ottoman Empire at Vienna – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

- 15 august: Regele Jan III Sobieski pornește din Cracovia în direcția Vienei în fruntea unei oaste poloneze.

Bătălia de la Viena 1683 - The Ottomans before the walls of Vienna - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Viena 1683 – The Ottomans before the walls of Vienna – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

- august: Carol de Lorena învinge pe Thököly la Bisamberg situat la nord de Viena.

Bătălia de la Viena 1683 - The Ottoman siege of Vienna - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Viena 1683 – The Ottoman siege of Vienna – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

3 septembrie: oastea otomană ocupă Burgravelin și la 4 septembrie reușesc să facă o breșă de 10 m lățime în turnul de apărare. La 6 septembrie Löwelbastei (bastionul Leului) avea o breșă de 12 m lățime.

Bătălia de la Viena 1683 - Battle of Vienna, painting by Pauwel Casteels - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Viena 1683 – Battle of Vienna, painting by Pauwel Casteels – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

6-7 septembrie trupele de eliberare a Vienei traversează Dunărea, trupele poloneze unindu-se la Tulin (30 km de Viena) cu cele bavareze, săsești și franco-șvăbești, mai târziu și cu trupe din Veneția.

Bătălia de la Viena 1683 - King John III Sobieski blessing the Polish attack on the Ottomans in Battle of Vienna; painting by Juliusz Kossak - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Viena 1683 – King John III Sobieski blessing the Polish attack on the Ottomans in Battle of Vienna; painting by Juliusz Kossak – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

12 septembrie: trupele de eliberare numite Liga creștină însumează 70.000 de luptători. Sub conducerea regelui polonez Jan Sobieski înfrâng oastea otomană cu tactica husarilor polonezi care astfel obținuseră deja victorii împotriva tătarilor. Bătălia a avut loc la Kahlenberg. Kara Mustafa, nu se poate hotărî să continue asediul (lasă 5.000 de mineri să continue munca subterană de subminare a zidului de apărare) sau să pornească atacul împotriva trupei de eliberare a orașului. Datorită atacului hotărâtor a “Ligii creștine” turcii se retrag în dezordine, căutând să-și refacă rândurile la Györ în Ungaria.

Bătălia de la Viena 1683 - Sobieski at Vienna by Juliusz Kossak - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Viena 1683 – Sobieski at Vienna by Juliusz Kossak – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

25 decembrie: armata otomană se află în Belgrad. Kara Mustafa este strangulat cu funia de mătase (cu aceasta erau strangulate numai persoane importante ca de exemplu fii sultanului), din cauza înfrângerii suferite cu toate că a dispus de o forță militară de trei ori mai mare ca a învingătorilor din apus. Sultanul va primi capul tăiat al marelui vizir pe o tavă de argint.

Bătălia de la Viena 1683 - Return from Vienna by Józef Brandt, Polish army returning with Ottoman loot - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Viena 1683 – Return from Vienna by Józef Brandt, Polish army returning with Ottoman loot – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

Ca amintire pentru victoria de la Viena, Biserica Catolică a introdus pentru data de 12 septembrie sărbătoarea Sfântul Nume al Mariei.

 

articol preluat de pe ro.wikipedia.org
cititi mai mult despre Bătălia de la Viena – Al doilea Asediu al Vienei (15 iulie – 12 septembrie 1683) si pe en.wikipedia.org

Asediul Ierusalimului (1099)

Cucerirea Ierusalimului de către cruciați, 15 iulie 1099,
pictură de Émile Signol (1847), Palatul Versailles - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Capture of Jerusalem (15th July 1099) by the Crusaders (19th-century artist impression)

foto si articol preluate de pe ro.wikipedia.org

 

Asediul Ierusalimului (1099)

Asediul Ierusalimului a avut loc între 7 iunie – 15 iulie 1099, în timpul primei cruciade (1).

 

Contextul general

După cucerierea Antiohiei în 1098, cruciații au rămas în zonă pentru restul anului. Legatul papal Adhemar de Le Puy murise, iar Bohemund de Taranto ceruse și căpătase Antiohia pentru sine. Balduin de Boulogne rămăsese în Edessa, cucerită mai devreme, în 1098. printre nobilii cavaleri erau neînțelegeri asupra următoarei mișcări care trebuia întreprinsă. Raymond de Toulouse, nemulțumit, a părăsit Antiohia pentru a cuceri fortăreața Ma’arrat al-Numan. Pe la sfârșitul anului, cavalerii și soldații de rând au amenințat că vor pleca spre Ierusalim fără conducătorii lor.

Robert de Normandia la asediul Antiohiei 1097–1098, pictură de J.J. Dassy, 1850, "Croisades, origines et consequences." - foto: ro.wikipedia.org

Robert de Normandia la asediul Antiohiei 1097–1098, pictură de J.J. Dassy, 1850, “Croisades, origines et consequences.” - foto: ro.wikipedia.org

 

Asediul orașului Arqa

La sfârșitul lunii decembrie ori poate la începutul lui ianuarie, Robert de Normandia și nepotul lui Bohemund, Tancred au acceptat să devină vasalii lui Raymond, care era suficient de bogat să le plătească serviciile. Godfrey de Bouillon, care revenise acum din teritoriul fratelui său din Edessa, a refuzat să devină la rândul lui vasal al lui Raymond.

Pe 5 ianuarie, Raymond a dărâmat zidurile fortăreței Ma’arrat, iar pe 13 ianuarie a început să meargă spre sud, desculț și îmbrăcat în haine sărăcăcioase de pelerin, urmat de Robert și Tancred. Îndreptându-se spre sud pe coasta Mediteranei, au întâmpinat o rezistență redusă, conducătorii musulmani locali preferând să facă pace și să le ofere provizii cruciaților decât să lupte. Se pare că musulmanii suniți locali au preferat probabil să fie sub controlul curuciaților creștini decât sub controlul șiiților fatimizi.

Godefroy de Bouillon (c. 1060, Boulogne-sur-Mer – 18 iulie 1100, Ierusalim[2]) a fost un cavaler medieval, unul dintre liderii Primei Cruciade din 1096 până la moartea sa. Din 1076 a fost Senior de Bouillon, domeniu de unde şi-a luat numele, iar din 1087 a fost Duce al Lotharingiei Inferioare. După Asediul Ierusalimului din 1099, Godefroy a devenit primul suveran al Regatului Ierusalimului, dar nu a folosit titlul de "Rege". - frescă din Saluzzo, Italia, cca 1420 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Godefroy de Bouillon (2)  - frescă din Saluzzo, Italia, cca 1420 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Raymond a plănuit să cucerească orașul Tripoli pentru sine și să formeze un stat cruciat de tipul celui din Antiohia lui Bohemund. Pentru început, Raymond a asediat orașul Arqa. Înte timp, Godfrey și Robert de Flandra, care refuzase la rândul lui să devină vasalul lui Raymond, i s-a alăturat cu cavalerii lor lui Raymond la Latakia și au mărșaluit către sud în februarie. Bohemund a mers alături de ei o vreme, după care s-a reîntors rapid la Antiohia. În acel moment, Tancred l-a părăsit pe Raymond și i s-a alăturat lui Godfrey din motive necunoscute. O altă forță separată, deși legată de cea a lui Godfrey, a fost condusă de Gaston al IV-lea de Béarn.

Godfrey, Robert, Tancred și Gaston au părăsit Arqa în martie, dar asediul a continuat. Situația nu era tensionată doar printre conducători, dar și printre clerici. De la moartea lui Adhemar nu mai exista un adevărat lider religios, și încă de la descoperirea Sfintei Sulițe de căre Pierre Bartholomeo în Antiohia au apărut acuzații de fraudă printre diferitele facțiuni religioase. Până la cele din urmă, călugărul Pierre a fost provocat la o încercare a focului. Călugărul a acceptat, dar a suferit arsuri foarte grave și a murit după o lungă agonie, discreditând astfel Sulița Sfântă și îndepărtând una dintre ultimele piedici din calea lui Raymond spre cucerirea autorității supreme în fața cruciaților.

 

Asediul Ierusalimului

Sosirea în Orașul Sfânt

Asediul orașului Arqa a durat până pe 13 mai, când cruciații au plecat fără să câștige nimic. Fatimizii au încercat să facă pace, cu condiția ca luptătorii cruciați să nu continue marșul spre sud, spre Ierusalim. Inițiativele egiptenilor nu au fost luate în seamă de cruciați. Iftikhar ad-Dawla, guvernatorul fatimid al Ierusalimului părea că nu înțelege care sunt intențiile cruciaților.

Pe data de 13 mai, guvernatorul orașului Tripoli le-a dat în dar luptătorilor creștini bani și cai. În conformitate cu cele relatate de cronica anonimă Gesta Francorum, acest guvernator a jurat și că se va converti la creștinism dacă luptătorii creștini reușesc să cucerească Ierusalimul de la dușmanii fatimizi. În drumul lor spre sud de-a lungul coastei, cruciații au trecut pe lângă Beirut, Tyr și s-au îndreptat în interiorul teritoriului spre Jaffa și au ajuns la Ramlah pe 3 iunie, orașul fiind abandonat în acel moment de locuitorii săi.

Aici, mai înainte ca luptătorii cruciați să-și continue drumul spre Ierusalim, a fost înființată episcopia de Ramlah-Lydda la biserica Sfântului Gheorghe (un sfânt preferat al cruciaților). Pe 6 iunie, Godfrey i-a trimis pe Tancred și Gaston să cucerească Betleemul. După cucerirea orașului, Tancred și-a ridicat stindardul pe Biserica Nașterii Domnului. Pe 7 iunie, cruciații au ajuns în fața porților Ierusalimului. Mulți soldați-pelerini au izbucnit în lacrimi în fața orașului pentru care străbătuseră un drum atât de lung și greu.

Prise de Jérusalem par les Croisés, le 15 juillet 1099 Emil Signol, Musée du Château Versaille - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Prise de Jérusalem par les Croisés, le 15 juillet 1099 Emil Signol, Musée du Château Versaille - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

La fel ca și în cazul Antiohiei, cruciații au organizat asediul orașului, în timpul căruia asediatorii au suferit mai mult decât asediații, date fiind lipsa apei și a alimentelor din zona înconjurătoare. Ierusalimul era bine pregătit pentru respingerea unui asediu, iar guvernatorul fatimid Iftikar ad-Daula expulzase din oraș majoritatea creștinilor.

Dintre cei aproximativ 7.000 de cavaleri care luaseră parte la Cruciada Principilor, în fața zidurilor Orașului Sfânt mai ajunseseră doar aproximativ 1.500. Alături de ei se mai aflau cam 12.000 de pedestrași din cei cam 20.000 de oameni care începuseră pelerinajul. Godfrey,

Robert de Flandra și Robert de Normandia au asediat zona începând de la zidurile nordice până la Turnul lui David, în vreme ce Raymond și-a așezat tabăra pe partea de vest a fortificațiilor, având în grijă zona de la Turnul lui David până la Muntele Sion. Asaltul direct asupra zidurilor cetății de pe 13 iunie a fost un eșec.

Fără apă și alimente, atât oamenii cât și animalele aveau să moară rapid de sete și foame și asediatorii știau că timpul nu este de partea lor. Din fericire, la scurtă vreme după primul asalt, în portul Jaffa au ancorat mai multe corăbii creștine, iar cruciații au făcut rost de ceva provizii, care le-ar fi ajuns pentru puțin timp.

Cruciații începuseră să aducă bușteni din Samaria pentru construirea unor mașini de asediu. În scurtă vreme, pe la sfârșitul lunii iunie, cruciații au rămas din nou fără alimente și apă, cam în același timp apărând vești despre deplasarea unei armate fatimide dinspre Egipt spre Ierusalim.

 

Procesiunea cruciaților desculți

În fața unei sarcini aparent imposibil de dus la bun sfârșit, moralul cruciaților a crescut când un călugăr a pretins că a avut o viziune divină în care spiritul lui Adhemar i-ar fi sfătuit pe cruciați să postească trei zile după care să pornească desculți într-o procesiune religioasă în jurul zidurilor orașului, după care Ierusalimul ar fi urmat să fie cucerit în nouă zile, conform exemplului biblic al lui Joshua în timpul asediului Ierihonului.

Deși cruciații sufereau deja de foame, ei au postit totuși, iar pe 8 iulie au pornit în procesiune, în timpul căreia preoții suflau în trompete și cântau psalmi, fiind ținta glumelor apărătorilor musulmani ai Ierusalimului. Procesiunea s-a oprit pe Muntele Măslinilor și au fost ținute predici de mai mulți călugări printre care și Pierre l’Ermite.

 

Asaltul final și masacrul

În tot timpul asediului, cruciații au încercat de mai multe ori să ia cu asalt zidurile fortificațiilor, dar au fost respinși. Trupele genoveze, conduse de Guglielmo Embriaco, demontaseră deja corăbiile cu care sosiseră în portul Iaffa, folosind lemnul obținut pentru construirea unor turnuri de asediu. Turnurile de asalt au fost împinse până spre zidurile orașului în noaptea de 14 iulie spre marea suprindere a apărătorilor.

În dimineața zilei de 15 iulie, turnul lui Godfrey a atins secțiunea zidului care-i fusese repartizată lângă poarta de nord-est și, în conformitate cu însemnările din Gesta, doi cavaleri flamanzi din Tournai (Lethalde și Engelbert) au fost primii care au intrat în oraș, urmați fiind de Godfrey, de fratele lui Eustace, de Tancred și de oamenii lor. Turnul lui Raymond a fost oprit din înaintare pentru o vreme de un șanț întâlnit în cale, dar între timp cruciații erau deja în oraș.

Asediul Ierusalimului (1099) - Guillaume de Tyr (1130 - 29 septembrie 1186) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Asediul Ierusalimului (1099)Guillaume de Tyr (1130 – 29 septembrie 1186) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

După ce creștinii au năvălit peste zidurile exterioare și au intrat în oraș, aproape toți locuitorii au fost uciși în acea după-amiază, în noaptea care a urmat și a doua zi dimineața. Musulamnii, evreii și chiar câțiva creștinii care mai erau în oraș au fost masacrați fără nicio deosebire.

Mulți musulmani s-au refugiat în Moscheia Al-Aqsa, unde, în conformitate cu o însemnare din Gesta, “…măcelul a fost așa de mare, că oamenii noștri se bălăceau în sânge până la glezne…” După cum scria Raymond de Aguilers “…oamenii călăreau în sânge până la genunchi și la brida frâielor.

Tancred a cerut ca pradă de război cartierul templului și a oferit aici protecție celor câțiva musulmani de aici, dar nu a putut împiedica uciderea lor de camarazii săi de arme. Guvernatorul fatimid Iftikar ad-Daula s-a retras în Turnul lui David, pe care la predat însă în scurtă vreme lui Raymond în schimbul permisiunii de liberă trecere spre Ascalon pentru el și cei câțiva oșteni care-l urmaseră.

Gesta Francorum afirmă că în Ierusalim au scăpat cu viață câțiva locuitori. Autorul anonim a scis “Când păgânii au înfrânți, oamenii noștri au pus mâna pe mulți dintre ei, atât bărbați cât și femei, ori ucigându-i ori ținându-i prizonieri, după cum au dorit.” Același autor mai aduce următoarea mărturie: “[Conducătorii noștri] au ordonat de asemenea ca toți sarazinii morți să fie aruncați afară datorită duhorii grele, de timp ce întreg orașul era plin de cadavrele lor; și astfel sarazinii vii au târât morții în fața porților de ieșire și i-au aranjat în stive de parcă erau case. Nimeni nu a văzut sau auzit de un asemenea măcel al păgânilor, pentru rugurile funerare fiind făcute piramide din trupurile lor și nimeni nu știe numărul lor cu excepția lui Dumnezeu.”

 

Urmări

După masacru, Godfrey de Bouillon a fost numit Advocatus Sancti Sepulchri (Protector al Sfântului Mormânt) pe 22 iulie, el refuzând să fie încoronat rege în orașul în care Cristos a purtat cununa de spini. Raymond a refuzat să primească vreun titlu, iar Godfrey l-a convins să renunțe și la Turnul lui David. Raymond a plecat în pelerinaj și, în absența sa, Arnulf de Chocques, contracandidatul lui Pierre Bartholomeo susținut de Raymond, a fost ales primul Patriarh latin al Ierusalimului pe 1 august. Revendicarea înaltei funcțiii de către Patriarhul ortodox nu a fost luată în seamă. Pe 5 august, Arnulf, după ce s-a sfătuit cu locuitorii supraviețuitori ai orașului, a descoperit Crucea pe care a fost crucificat Mântuitorul.

"Cruciații descoperă Sfânta Cruce" - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

“Cruciații descoperă Sfânta Cruce” – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Pe 12 august, Godfrey a condus o armată, (soldații din avangardă purtând Crucea), împotriva trupelor fatimide, pe care le-a învins în bătălia de la Ascalon. După această victorie, majoritatea cruciaților au considerat că și-au respectat jurământul și sute de cavaleri și soldați de rând s-au reintors la casele lor. Această victorie a permis creștinilor să fondeze Regatul Latin al Ierusalimului.

Asediul Ierusalimului s-a transformat rapid în legendă, iar în secolul al XII-lea a devenit subiect al Chanson de Jérusalem, unul dintre cele mai importante chanson de geste din Ciclul cruciadei.

 

articol preluat de pe ro.wikipedia.org
cititi mai mult despre Asediul Ierusalimului (1099) si pe en.wikipedia.org

 

(1) Prima cruciadă a fost inițiată în 1095 de către Papa Urban al II-lea pentru a recâștiga controlul asupra orașului sfânt Ierusalim și a Țării Sfinte creștine stăpânite în acel moment de musulmani. Ceea ce a început ca un apel făcut cavalerilor francezi, s-a transformat repede într-o migrație pe scară largă, și o cucerire de teritorii aflate în afara Europei.

Atât cavaleri, cât și țărani, din diferite națiuni ale Europei Occidentale, fără o conducere centralizată efectivă, au plecat pe uscat și pe mare spre Ierusalim și au ocupat orașul în iulie 1099, înființând Regatul Ierusalimului și celealte state cruciate. Deși acestea au rezistat mai puțin de două sute de ani, prima cruciadă a reprezentat un moment important în expansiunea Lumii occidentale, fiind de asemenea și singura cruciadă — față de multele care au urmat — care și-a atins scopul, respectiv ocuparea Ierusalimului.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Cei patru lideri ai cruciadei: Godefroy de Bouillon, Boemund de Taranto, Raimond al IV-lea de Toulouse și Tancred de Taranto - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Cei patru lideri ai cruciadei: Godefroy de Bouillon, Boemund de Taranto, Raimond al IV-lea de Toulouse și Tancred de Taranto – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

(2) Godefroy de Bouillon (c. 1060, Boulogne-sur-Mer – 18 iulie 1100, Ierusalim[2]) a fost un cavaler medieval, unul dintre liderii Primei Cruciade din 1096 până la moartea sa. Din 1076 a fost Senior de Bouillon, domeniu de unde şi-a luat numele, iar din 1087 a fost Duce al Lotharingiei Inferioare. După Asediul Ierusalimului din 1099, Godefroy a devenit primul suveran al Regatului Ierusalimului, dar nu a folosit titlul de “Rege”
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Evenimentele Zilei de 15 iulie în Istorie

Soyuz crew pictured with the Apollo crew
Left to right: Slayton, Stafford, Brand, Leonov, Kubasov - foto  preluat de pe en.wikipedia.org

Soyuz crew pictured with the Apollo crew
Left to right: Slayton, Stafford, Brand, Leonov, Kubasov

foto preluat de pe en.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com

 

15 iulie este a 196-a zi a calendarului gregorian şi a 197-a zi în anii bisecţi.

 

Sărbătorile Zilei de 15 iulie

(BOR) Sf. Mc. Chiric și Iulita; Sf. Vladimir, luminătorul Rusiei

Sfinții Mucenici Chiric și Iulita (+304) erau originari din Licaonia (Asia Mică), Sfânta Iulita fiind mama Sfântului Chiric, în vârstă de 3 ani - foto preluat de pe basilica.ro

Sfinții Mucenici Chiric și Iulita (+304) - foto preluat de pe basilica.ro

 

(BRU) Ss. Chiric şi mama sa Iulita, martiri († 296); Sf. Bonaventura, episcop († 1274)

Sfântul Bonaventura (Giovanni Fidanza) (n. 1218, Bagnoregio, Toscana, Italia, d. 15 iulie 1274, Lyon, Franţa) a fost cardinal, filozof, teolog, învăţător (doctor) al Bisericii, sfânt -  foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Sfântul Bonaventura - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Sfântul Bonaventura (Giovanni Fidanza) (n. 1218, Bagnoregio, Toscana, Italia, d. 15 iulie 1274, Lyon, Franța) a fost cardinal, filozof, teolog, învățător (doctor) al Bisericii, sfânt. (…)  Printr-o serie de conferinţe intitulate Despre cele zece precepte (1267) şi Despre cele şapte daruri ale Sfântului Spirit (1268) se va implica personal în cearta pariziană, combătând ideea unităţii intelectului, a eternităţii lumii şi a determinismului astral. Conferinţele sale nu vor viza numai pe Siger din Brabant ci şi pe Toma din Aquino şi pe Albert cel Mare, prin respingerea idealului de recuperare a tradiţiei peripatetice. Cele două serii de conferinţe, alături de tratatele Despre unitatea intelectului împotriva averroiştilor (al Sfântului Toma) şi Despre cincisprezece probleme (al lui Albert cel Mare) se vor afla la originea listei condamnărilor episcopului Tempier din 1270.

În 1273 Bonaventura se implică din nou în polemicile universitare prin rostirea unor Comentarii la Hexameron, după care este creat cardinal. Papa Grigore al X-lea i-a încredinţat pregătirea listei de probleme şi organizarea Conciliului de la Lyon, la care se dorea reunificarea Bisericilor de Răsărit şi de Apus. De asemenea, la acelaşi conciliu, Bonaventura este însărcinat să discute cu reprezentanţii Constantinopolului pentru a obţine de la aceştia abjurarea actului schismatic. I se datorează, spun unii istorici, faptul că bizantinii au acceptat reunificarea din 1274.

Între timp părăseşte conducerea ordinului (în mai 1274), grav bolnav, iar în luna iulie a aceluiaşi an moare, la numai câteva luni după Toma din Aquino. A fost înmormântat la Lyon şi canonizat în 1482 de către Papa Sixtus al IV-lea, întârzierea datorându-se disensiunilor din sânul ordinului, care au continuat după moartea sa. Condamnarea din 1277 va oferi satisfacţie Franciscanilor prin introducerea, pe listă, şi a câtorva propoziţii tomiste.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

(BRC) Sf. Bonaventura, episcop, învăţător al Bisericii; Sf. Vladimir

Sfântul și drept-credinciosul Vladimir (Sviatoslavici), Botezătorul Rusiei Kievene (958-1015) a fost Mare Cneaz al Kievului când ortodoxia a fost introdusă în teritoriile care astăzi formează Rusia și Ucraina. În plus, el este nepotul Sfintei Olga, și tatăl Sfinților Boris și Gleb Purtătorii de chinuri (și primii sfinți ai ținuturilor rusești). El este prăznuit de Biserică în 15 iulie.

 

(calendar evanghelic, anglican) Sf. Bonaventura, episcop de Albano

 

Ziua mondială a competenţelor tinerilor

Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a decis în rezoluţia A / RES / 69/145 să desemneze 15 iulie drept Ziua mondială a competenţelor tinerilor. Marcarea acestei zile are ca obiectiv sporirea gradului de conştientizare cu privire la importanţa investiţiei în dezvoltarea competenţelor tinerilor.

Tinerii sunt, potrivit ONU, aproape de trei ori mai susceptibili de a fi şomeri decât adulţii şi sunt expuşi continuu la o calitate scăzută a locurilor de muncă, la inegalităţi mai mari pe piaţa forţei de muncă şi la tranziţii mai lungi şi mai nesigure de la şcoală la un loc de muncă.

Din acest motiv, educaţia şi formarea reprezintă factori determinanţi ai succesului pe piaţa forţei de muncă. Din păcate însă sistemele existente nu reuşesc să răspundă nevoilor de învăţare ale multor tineri, iar sondajele privind rezultatele învăţării şi dobândirii competenţelor arată că un număr mare de tineri au niveluri scăzute de realizări în ceea ce priveşte însuşirea cunoştinţelor de bază în domeniul alfabetizării şi al matematicii.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

România – Ziua mărcii poştale româneşti

Cap de bour - Imagine dintr-un album a locului unde trebuia pus primul timbru din prima emisiune de mărci poștale, 1858 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Cap de bour – Imagine dintr-un album a locului unde trebuia pus primul timbru din prima emisiune de mărci poștale, 1858 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ziua mărcii poştale româneşti este sărbătorită la 15 iulie, dată la care, în anul 1858, au fost tipărite primele mărci poştale româneşti, în Moldova, potrivit site-ului Romfilatelia, www.romfilatelia.ro. Intitulată “Cap de bour“, emisiunea era formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. A intrat în circulaţie la 22 iulie/3 august 1858, iar la 31 octombrie 1858 a fost retrasă, se arată în volumul ‘Istoria României în date‘ (2003). Evenimentul avea loc la 18 ani după apariţia, în Marea Britanie, a celui dintâi timbru de pe mapamond, cunoscut în lumea filateliştilor cu denumirea ‘Black Penny‘.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

România – Ziua Submarinistului Militar

Brunei – Ziua Nationala. Ziua de naştere a Sultanului.

Zi onmastică – Bernhard, Donald

 

Astăzi în istorie pentru 15 iulie

 

Evenimentele Zilei de 15 iulie în Istorie:

- 15 iulie 1099 – Asediul Ierusalimului;

- 15 iulie 1240 – Bătălia de pe Neva;

- 15 iulie 1410 – Bătălia de la Grunwald;

- 15 iulie 1975 – Apollo–Soyuz

 

15 iulie 998 - A decedat matematicianul și astronomul persan Abū al-Wafā „Būzjānī; (n. iunie 940.).

Buzjani, the Persian.jpg

Abul Wafa Muhammad Ibn Muhammad Ibn Yahya Ibn Ismail Buzjani (10 iunie 940 – 997 sau 15 iulie 998), (numit uneori și Abul Vefa sau Abu-l Vefa) astronom și matematician persan. Autor al unui tratat despre construcțiile geometrice. S-a născut la Buzghan (astăzi Torbat – e Jam, Iran). La 19 ani s-a mutat la Bagdad, unde rămâne tot restul vieții. A fost contemporan cu mulți alți savanți printre care: Al Biruni, Al-Quhi, Al-Sijzi, Abu Nasr ibn Iraq, Abu-Mahmud Khojandi, Kushyar ibn Labban.

A făcut inovații importante în trigonometrie si a utilizat pentru prima data numerele negative într-un text islamic medieval. A formulat regulile de adunare a fracțiilor prin aducere la numitor comun, a formulat regulile de aproximare a fracțiilor și regulile de descompunere a fracțiilor ordinare în fracții sexagesimale. În domeniul astronomiei, a descoperit așa-zisele variații în mișcarea Lunii. Abul Wafa a tradus și comentat operele unor matematicieni greci sau islamici (cum ar fi Al-Khwarizmi, Diofant, Euclid) din domeniul geometriei și trigonometriei.

Opera sa a fost pe larg studiata de savantii medievali arabi în secolele de după moartea sa, foarte apreciate fiind:

Cartea despre ceea ce trebuie să cunoască grămăticii, oamenii de afaceri și alții în știința matematică.

Cartea despre ceea ce îi este necesar unui meseriaș care lucrează cu construcții geometrice, consacrată geometriei practice (construcții în topometrie, geodezie, arhitectură, construcții geometrice cu rigla și compasul);

Cartea perfectă (Kitab ab Kamil), tratat de astronomie în care sunt expuse bazele trigonometriei.

 

15 iulie 1015 - A murit Vladimir Sveatoslavici, cneaz al Novgorodului (970-980) şi mare cneaz al Kiev-ului (980-1015); (n. 956)

Vladimir I, alternativ Volodimir I, numit și cel Sfânt, cel Mare, cel Asemeni Apostolilor, a fost din 980 până în 1015 cneaz al Kievului - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Vladimir I, cneaz al Kievului – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Vladimir I (Sviatoslavici), alternativ Volodimir I, numit și cel Sfânt, cel Mare, cel Asemeni Apostolilor, Botezătorul Rusiei Kievene (n. 958 – d. 15 iulie 1015) a fost din 980 până în 1015 Mare Cneaz al Kievului când ortodoxia a fost introdusă în teritoriile care astăzi formează Rusia și Ucraina. A fost cel mai tânăr fiu nelegitim al cneazului Sviatoslav I, din dinastia ruricidă (de origine scandinavă).

În plus, el este nepotul Sfintei Olga, și tatăl Sfinților Boris și Gleb Purtătorii de chinuri (și primii sfinți ai ținuturilor rusești). În anul 988, cu prilejul căsătoriei sale cu Ana de Bizanț, fiica împăratului Romanos al II-lea, a adoptat pentru sine și pentru Rusia Kieveană creștinismul răsăritean. El este prăznuit de Biserică în 15 iulie.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

15 iulie 1099 - Asediul Ierusalimului – Ierusalimul este cucerit după lupte sângeroase, de armata cruciaţilor conduşi de Godefroy de Bouillon.

Capture of Jerusalem (15th July 1099) by the Crusaders (19th-century artist impression) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Capture of Jerusalem (15th July 1099) by the Crusaders (19th-century artist impression) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

La 15 iulie 1099 trupele aliate ale Primei Cruciade au cucerit Ierusalimul din mîinile califului Egiptului. Cruciaţii s-au apropiat de Ierusalim în număr de doar 20.000, şi aceştia istoviţi de doi ani de război, boli, foame etc. Comandanţii principali rămaşi au fost Raymond de Toulouse, Robert de Normandia şi Godfrey de Bouillon, la care s-a alăturat mai apoi Tancred.

Atunci a sosit ajutor de la genovezi şi pizani, care au adus produse şi unelte necesare pentru asediu. Cruciaţii au nimicit foarte mulţi musulmani şi au distrus în cetatea tot ce amintea de islam. Toti aparatorii musulmani si evrei ai Ierusalimului au fost ucisi, unele cronicii vorbind de cca.100000 de morti intre locuitorii orasului.

S-au iscat neînţelegeri între cruciați pe seama organizării administrative a Ierusalimului, o partidă era pentru crearea unei republici bisericeşti cu patriarhul în frunte, cea din urmă, care a şi cîştigat, pleda pentru o administrare feudală obişnuită. Raymond şi Robert, din considerente moral-religioase au refuzat conducerea cetăţii. Aceasta i-a revenit lui Godfrey de Bouillon, fratele căruia stăpînea Edessa.

Asediul Ierusalimului (1099) - Guillaume de Tyr (1130 - 29 septembrie 1186) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Asediul Ierusalimului (1099) – Guillaume de Tyr (1130 – 29 septembrie 1186) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bineînţeles două formaţiuni statale în frunte cu occidentali, dar mai ales din aceeaşi familie, era foarte nepotrivită pentru interesele Imperiului Bizantin, la care se adaugă şi stăpînirea lui Bohemond asupra Antiohiei (vrajba dintre bizantini şi normanzi, reprezentantul cărora era cel din urmă). Începutul primei cruciade este legat de cuvîntarea papei Urban II la sinodul de la Clermont (noiembrie 1095).

Însă rolul papei pentru declanşarea cruciadei a fost destul de restrîns: el a promis că biserica va proteja proprietatea cruciaţilor, a cerut să fie încetate războaiele interne şi a poruncit episcopului Ademar (+1098, în timpul asediului Antiohiei) să fie legatul papal în cruciadă. Ideea unei cruciade a devenit foarte populară, atît printre oamenii din clasele superioare, cît şi printre oamenii simpli – unii ademeniţi de bani şi putere, cei din urmă – de propovăduirile despre eliberarea locurilor sfinte de păgîni, sau pur şi simplu de dorinţa de război şi aventuri.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

15 iulie 1149 - A fost reconstruita Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.

Biserica Sfântului Mormânt - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Biserica Sfântului Mormânt – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Biserica Sfântului Mormânt (denumită și Biserica Sfântului Sepulcru sau Biserica Sfintei Învieri, ultima mai ales în creștinismul de rit răsăritean) este o biserică aflată în interiorul zidurilor vechii cetăți a Ierusalimului, la mică distanță de Muristan. Ea este cel mai însemnat loc de pelerinaj al religiei creștine. Mamei împăratului roman Constantin, împărătesei Elena, i se atribuie identificarea în anul 325 a locului unde ar fi avut loc răstignirea pe cruce a lui Iisus, precum și găsirea unor relicve ale crucii într-o grotă din apropiere. Prin porunca lui Constantin a început în anul 326 zidirea primei biserici în acest loc.

Biserica a fost arsă de persani în 614, reconstruită apoi de Modestus pentru a fi o dată în plus distrusă de califul Al-Hakim Bi-Amr în 1009; după aceea, a trecut printr-o reconstrucție generală în timpul stăpânirii cruciaților în secolul al XII-lea, si mai apoi a fost renovată repetat de-a lungul timpului până azi; biserica actuală e reconstrucția care datează din 1810, după ce în 1808 a fost mistuită de un incendiu.

Locul este venerat ca fiind Golgota, dealul pe care Isus a fost crucificat,și se spune că a colo este și locul în care Isus a fost înmormântat (sepulcrul), însă istoricii contestă tradiția care e relativ tardivă (biserica creștină din Ierusalim până la finele secolului III se pare că indica o altă localizare pentru Golgota), apărută o dată cu implicarea împăratului Constantin I.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

15 iulie 1235 - Împăratul Frederic al II-lea s-a căsătorit la Worms cu Isabella a Angliei, sora regelui Henric al III-lea.

Frederic al II-lea (n. 26 decembrie 1194 în Jesi lângă Ancona - d. 13 decembrie 1250 în Castel Fiorentino lângă Lucera) din dinastia Staufenilor (descendent al lui Frederic I Barbarossa),  fiul împăratului Henric al VI-lea și al Constanței de Sicilia - foto (Frederic al II-lea și șoimii săi. Imagine de pe coperta cărții sale De arte venandi cum avibus („Despre arta de a vâna cu păsări”), sec. XIII): ro.wikipedia.org

Frederic al II-lea și șoimii săi. Imagine de pe coperta cărții sale De arte venandi cum avibus („Despre arta de a vâna cu păsări”), sec. XIII – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Frederic al II-lea (n. 26 decembrie 1194 în Jesi lângă Ancona – d. 13 decembrie 1250 în Castel Fiorentino lângă Lucera) din dinastia Staufenilor (descendent al lui Frederic I Barbarossa), a fost fiul împăratului Henric al VI-lea și Constanței de Sicilia. Frederic a fost ales „Rex Romanorum” (rege al Romei) după dorința tatălui său, ceea ce i-a ușurat ascensiunea în anii 1211- 1215 pe tronul de împărat, fiind unanim recunoscut după moartea împăratului Otto al IV-lea din dinastia Welfilor (1175-1218).

Frederic al II-lea a fost denumit frecvent stupor mundi („mirarea lumii”) pentru că era un om învățat, vorbind mai multe limbi, după unii istorici: italiana, franceza, latina, greaca, germana și limba arabă. El este numit ca o Creatură de minune între monarhii germani din evul mediu, fiind numit de umanistul și istoricul elvețian Jacob Burckhardt (1818-1897) și ca primul om modern pe tron. Această denumire de „om modern” i-a fost atribuită datorită metodelor moderne folosite de el de obținere și menținere a tronului imperial.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

15 iulie 1240 - Bătălia de pe Neva , parte din Războiul Suedo-Novgorodean – Victoria armatei Novgorodului, condusa de cneazul Aleksandr Nevski, asupra armatelor suedeze.

Bătălia de pe Neva (î15 iulie 1240) Parte din Războiul Suedo-Novgorodean - Aleksandr Nevski luptând cu suedezii, de Boris Ceoriko - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de pe Neva (î15 iulie 1240) Parte din Războiul Suedo-Novgorodean – Aleksandr Nevski luptând cu suedezii, de Boris Ceoriko – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de pe Neva s-a dat între Republica Novgorodoului și armatele suedeze pe râul Neva, lângă așezarea Ust-Ijora, la 15 iulie 1240. Scopul invaziei suedeze era probabil acela de a cuceri gurile Nevei și orașul Ladoga și, deci, cea mai importantă parte a drumului comercial dintre varegi și greci, care se afla sub controlul Novgorodului de peste o sută de ani. Bătălia a făcut parte din războiul medieval suedo-novgorodean.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

15 iulie 1274 - A murit Bonaventura, teolog și sfânt italian (n. 1221)

Sfântul Bonaventura (Giovanni Fidanza) (n. 1218, Bagnoregio, Toscana, Italia, d. 15 iulie 1274, Lyon, Franţa) a fost cardinal, filozof, teolog, învăţător (doctor) al Bisericii, sfânt -  foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Sfântul Bonaventura - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Sfântul Bonaventura (Giovanni Fidanza) (n. 1218, Bagnoregio, Toscana, Italia, d. 15 iulie 1274, Lyon, Franța) a fost cardinal, filozof, teolog, învățător (doctor) al Bisericii, sfânt. (…)  Printr-o serie de conferinţe intitulate Despre cele zece precepte (1267) şi Despre cele şapte daruri ale Sfântului Spirit (1268) se va implica personal în cearta pariziană, combătând ideea unităţii intelectului, a eternităţii lumii şi a determinismului astral.

Conferinţele sale nu vor viza numai pe Siger din Brabant ci şi pe Toma din Aquino şi pe Albert cel Mare, prin respingerea idealului de recuperare a tradiţiei peripatetice. Cele două serii de conferinţe, alături de tratatele Despre unitatea intelectului împotriva averroiştilor (al Sfântului Toma) şi Despre cincisprezece probleme (al lui Albert cel Mare) se vor afla la originea listei condamnărilor episcopului Tempier din 1270.

În 1273 Bonaventura se implică din nou în polemicile universitare prin rostirea unor Comentarii la Hexameron, după care este creat cardinal.

Papa Grigore al X-lea i-a încredinţat pregătirea listei de probleme şi organizarea Conciliului de la Lyon, la care se dorea reunificarea Bisericilor de Răsărit şi de Apus. De asemenea, la acelaşi conciliu, Bonaventura este însărcinat să discute cu reprezentanţii Constantinopolului pentru a obţine de la aceştia abjurarea actului schismatic. I se datorează, spun unii istorici, faptul că bizantinii au acceptat reunificarea din 1274.

Între timp părăseşte conducerea ordinului (în mai 1274), grav bolnav, iar în luna iulie a aceluiaşi an moare, la numai câteva luni după Toma din Aquino. A fost înmormântat la Lyon şi canonizat în 1482 de către Papa Sixtus al IV-lea, întârzierea datorându-se disensiunilor din sânul ordinului, care au continuat după moartea sa. Condamnarea din 1277 va oferi satisfacţie Franciscanilor prin introducerea, pe listă, şi a câtorva propoziţii tomiste.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

15 iulie 1291 - A murit Rudolf I al Germaniei (n. 1218)

 

15 iulie 1410 - Bătălia de la Grunwald, parte a Războiului Polono-Lituaniano-Teutonic –  Înfrângerea cavalerilor teutoni de către forţele unite ale polonezilor şi lituanienilor, sprijiniţi de ruşi, cehi, moldoveni, tătari.

Bătălia de la Grunwald (15 iulie 1410) - Parte a Războiului Polono-Lituaniano-Teutonic - Pictură de Jan Matejko - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Grunwald (15 iulie 1410) – Parte a Războiului Polono-Lituaniano-Teutonic – Pictură de Jan Matejko – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Grunwald sau Bătălia de la Tannenberg a avut loc pe 15 iulie 1410 între Regatul Poloniei, Marele Ducat al Lituaniei și aliații lor pe de-o parte și Cavalerii teutoni pe de altă parte. A fost bătălia decisivă a războiului polono-lituaniano-teutonic și una dintre cele mai mari bătălii ale evului mediu european. Cavalerii teutoni au fost învinși în mod decisiv în această bătălie și nu și-au mai revenit niciodată. Puținele mărturii care s-au păstrat sunt contradictorii. Bătălia a avut loc în zona unor sate mici, numele bătăliei fiind diferit în funcție de limbă.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

15 iulie 1497 - A început construcţia bisericii Curţii domneşti de la Piatra Neamţ, ctitorie a lui Ştefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504). Lucrările au fost finalizate la 11 noiembrie 1498.

 

15 iulie 1542 - A murit Mona Lisa, (Gioconda Lisa Gherardini, sotia lui Francesco del Giocondo), femeia al carei suras enigmatic a fost imortalizat de pictorul Leonardo da Vinci ; ( n. 15 iunie 1479).

 

15 iulie 1606 - S-a nascut genialul pictor olandez Rembrandt van Rijn (”Lectia de anatomie”, “Rondul de noapte”, “Pelerinii din Emaus”); (d. 4.10.1669).

Rembrandt Harmenszoon van Rijn (n. 15 iulie 1606, Leiden – d. 4 octombrie 1669, Amsterdam) a fost un pictor și gravor olandez din secolul al XVII-lea, considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei, celebru și pentru desenele și gravurile sale - Self-Portrait with Beret and Turned-Up Collar (1659), National Gallery of Art, Washington, D.C. - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Rembrandt – Self-Portrait with Beret and Turned-Up Collar (1659), National Gallery of Art, Washington, D.C. – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Rembrandt Harmenszoon van Rijn (n. 15 iulie 1606, Leiden – d. 4 octombrie 1669, Amsterdam) a fost un pictor și gravor olandez din secolul al XVII-lea, considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei, celebru și pentru desenele și gravurile sale. A trăit în epoca ce s-a numit “vârsta de aur olandeză“, timp în care cultura, știința, comerțul și influența politică a Olandei au atins apogeul.

Rembrandt este autorul a 600 picturi, 300 gravuri și peste 2000 desene. Maestru al tehnicei de clar-obscur, Rembrandt a fost “singurul pictor care și-a putut permite să amestece noroiul cu strălucirea ochilor, focul cu cenușa, sau să facă culorile să strălucească proaspăt, ca o floare, pe giulgiul mortuar roz sau bleu deschis” (Élie Faure).
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

15 iulie 1643 - Capitanul olandez Martin Geritson Fritz, de pe vasul Castracum, a descoperit Insula Sahalin.

 

15 iulie 1653 - Se desfasoara lupta de la Sirca, in urma careia Gheorghe Stefan il infrange pe Vasile Lupu, silindu-l sa se retraga peste Nistru si si sa ceara sprijinul cazacilor lui Timus Hmelnitki, care intra in Moldova si ocupa Suceava.

 

15 iulie 1799 - Piatra din Rosetta, un artefact care a dus la descifrarea hieroglifelor, este descoperită în oraşul egiptean Rosetta, de căpitanul francez Pierre-François Bouchard. Piatra din Rosetta este o stelă egipteană, datând din anul 196 î.Hr., din timpul domniei regelui Ptolemeu al V-lea, care are trei inscripții ale aceluiași text în trei limbi antice diferite; hieroglifică, demotică și greacă.

Stela a fost descoperită în timpul lucrărilor la un fort, în fundația unei vechi cetăți arabe, unde fusese folosită ca material de construcție. Descoperirea este atribuită ofițerului inginer Pierre-Francois Bouchard, ofițer de geniu din armata franceză.

Importanța acestei stele a fost sesizată imediat, textul grecesc specificând explicit că în toate cele 3 versiuni este vorba despre același text. Între 1799 și 1801 a fost păstrată și studiată la Cairo, atunci realizându-se și primele sale copii. În 1801, la retragerea armatei franceze, a fost reținută de către trupele engleze, apoi, în 1802, adusă în Anglia și expusă la British Museum.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

15 iulie 1815 – Împaratul Napoleon este exilat pe insula Sfânta Elena, la bordul navei Bellerophon, dupa predarea acestuia.

 

 

15 iulie 1845 – În Singapore apare primul numar al unuia dintre cele mai vechi ziare de limba engleza care a supravietuit pana astazi: “The Straits Times”.

 

15 iulie 1858 - Au fost tipărite în Moldova, primele mărci poştale . Acestea erau vestitele “Cap de bour”, a căror primă emisiune cuprindea patru timbre.

 

15 iulie 1888 - Stratovulcanul Muntele Bandai a erupt omorând aproximativ 500 de oameni, în prefectura Fukushima, Japonia.

2007 0813 urabandai.jpg
Muntele Bandai la răsărit de soare

Muntele Bandai, de asemenea cunoscut și ca Aizu-Bandai-san, Aizu-Fuji și Aizu-ne, este un stratovulcan de pe Insula Honshū, Prefectura Fukushima, Japonia. Muntele Bandai este vulcanul cu cea mai mare înălțime a norului de erupție (peste 6000 m). Într-o erupție majoră din 15 iulie 1888, partea de nord și est a calderei sale s-a prăbușit într-o alunecare de teren masivă, formând două lacuri, Hibara-ko și Onogawa-ko, precum și mai multe lacuri minore numite Goshiki-numa, sau Cinci Lacuri colorate. Erupția a durat doar două ore. Lacurile formate de acest cataclism au devenit cunoscute ca Urabandai sau Bandai-kōgen, și au devenit o destinație turistică populară.

 

15 iulie 1888 - A aparut ziarul Adevărul.

Adevărul (până la reforma ortografică: „Adevĕrul”), este un cotidian central înființat în 1888 de Alexandru Beldiman care a apărut la Bucuresti până la 21 noiembrie 1916 și, după Primul razboi Mondial, de la 3 ianuarie 1919 până la 30 decembrie 1937. În primele zile de după Revolutia din 1989, ziarul Scînteia, oficios al PCR , și-a schimbat denumirea mai întâi în „Scînteia Poporului” (sub care au apărut 2 numere), iar apoi în „Adevărul”, comitetul redacțional rămânând inițial același.

 

15 iulie 1902 - S-a născut chimistul si academicianul Costin D. Neniţescu ; (d. 29.07.1970).

Costin D. Nenițescu.jpg

Costin D. Nenițescu (în publicațiile științifice Nenitzescu; n. 15 iulie 1902, București – d. 29 iulie 1970, Bușteni), a fost un chimist român. A fost fondatorul și promotorul unor ramuri noi ale chimiei din România și un membru al Academiei Române.

 

15 iulie 1904 - A murit Anton Pavlovici Cehov, dramaturg şi prozator rus, autor al pieselor „Livada cu vişini”, „Trei surori” (n. 29.01.1860).

Anton Chekhov with bow-tie sepia image.jpg
Anton Cehov in 1900

Anton Pavlovici Cehov (n. 17 ianuarie 1860 (S.N. 29 ianuarie), d. 2 iulie 1904 (S.N. 15 iulie)) a fost un medic, prozator și dramaturg rus. De o sută de ani spectacole după piesele sale sunt prezente, practic, în fiecare stagiune pe afișele teatrelor din România. Mari regizori de teatru din România (Lucian Pintilie, György Harag, Andrei Șerban, Cătălina Buzoianu, Vlad Mugur, Tompa Gábor) au găsit surse majore de inspirație în dramaturgia lui Cehov.

 

15 iulie 1916 - A murit microbiologul rus Ilia Mecinikov, cel care a descoperit fenomenul fagocitozei; în 1908 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Medicină (n.15.05.1845).

Ilya Mechnikov nobel.jpg

Ilia Ilici Mecinikov (n. 15 mai 1845 – d. 15 iulie 1916) a fost microbiolog, imunolog, anatomist și zoolog rus, de origine evreiască și româno-grecească, cunoscut pentru cercetări de pionierat în domeniul sistemului imunitar și pentru descoperirea tratamentului holerei. Pentru cercetările sale în domeniul fagocitozei, în 1908 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Medicină.

De asemenea, cercetările sale în domeniul unicelularelor i-au adus o mare notorietate. Studiile privind bacteriile acidului lactic au fost continuate de savantul japonez Minoru Shirota. Acesta, pornind de la cercetările lui Mecinikov, și-a dedicat întreaga viață studierii efectului pozitiv al acestor microorganisme asupra tranzitului intestinal și asupra sănătății în general iar în 1935 a reușit să izoleze aceste bacterii și să creeze un nou tip de produs lactat a cărui rețetă este valabilă și astăzi. În 1919, la Moscova a fost fondat Institutul Mecinikov pentru maladii infecțioase.

 

15 iulie 1919 - A murit Hermann Emil Fischer, biochimist german, laureat al Premiului Nobel pentru chimie pe 1902. Este savantul care a sintetizat glucoza, fructoza, cofeina; (n.09.10.1852).

Hermann Emil Fischer c1895.jpg

Hermann Emil Fischer (n. 9 octombrie 1852, Euskirchen – d. 15 iulie 1919, Berlin) a fost un chimist german, profesor universitar la Erlangen, Würzburg și Berlin, laureat al Premiului Nobel pentru chimie pe anul 1902, având contribuții în domeniul chimiei organice și biologice.
Motivația Juriului Nobel:
“ca recunoaștere pentru cercetările extraordinare pe care le-a efectuat, asupra structurii zaharurilor și a componenților purinici”.

 

15 iulie 1922 - A fost creat Partidul Comunist Japonez.

 

15 iulie 1936 - A apărut, la Bucureşti, săptămânalul “Cuget clar”, revistă de direcţie literară, artistică şi culturală, sub conducerea lui Nicolae Iorga.

 

15 iulie 1940 - Hitler ii adreseaza regelui Carol al II-lea o scrisoare, prin care ii cere, pe un ton ultimativ sa faca unele concesii Ungariei horthyste.

 

15 iulie 1940 - A murit Pershing Wadlow Robert, american, deținătorul recordului mondial de cel mai înalt om din lume: 2,72 m. (n. 1918)

 

15 iulie 1946 - A murit doctorul Dumitru Bagdasar, fondatorul şcolii de neurochirurgie din România si intemeietorul Institutului de Endocrinologie din Bucuresti (n.17.12.1893, Rosiesti, Vaslui).

Dumitru Bagdasar (Dimitrie Bagdasar) (n. 17 decembrie 1893, comuna Roșiești, azi Județul Vaslui – d. 16 iulie 1946, București) a fost un medic neurochirurg român, profesor la Facultatea de Medicină din București, care a pus bazele Școlii Românești de Neurochirurgie. Dumitru Bagdasar a fost căsătorit cu Florica Bagdasar, prima femeie ministru din România.

 

15 iulie 1946 – În Romania se da un Decret-lege privind alegerile pentru Adunarea Deputatilor, prin care se prevede ca dreptul de vot este universal, egal, direct si secret pentru toti cetatenii tarii de la varsta de 21 de ani in sus (se acorda pentru prima data in istoria Romaniei dreptul de a alege si a fi ales pentru femei si militari).

S-a desfiintat Senatul si a fost infiintata Adunarea Deputatilor, parlament unicameral, in care puteau fi alesi deputati, cetatenii cu varste de peste 25 de ani. Se interzicea dreptul de a alege si a fi alesi “dusmanilor poporului”, “elementelor fasciste, hitleriste, legionare”, celor care au ocupat “functii de raspundere in aparatul de stat al maresalului Ion Antonescu sau care au cerut sa lupte voluntar impotriva Natiunilor Unite” etc. Prin introducerea sistemului unicameral si anularea prerogativei Regelui de a dizolva Parlamentul este incalcata Constitutia din 1923, repusa in vigoare in 1944.

 

15 iulie 1953 - S-a născut actrița Nataşa Raab

Actriţa Nataşa Raab-Guţul s-a născut la 15 iulie 1953, la Huedin, judeţul Cluj. Potrivit http://tncms.ro, site-ul Teatrului Naţional “Marin Sorescu” din Craiova, Nataşa Raab a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică în 1988, la clasa profesorului Mircea Albulescu şi, din acelaşi an, este actriţă la Teatrul Naţional din Craiova. Este doctor în ştiinţe umaniste – filologie, Universitatea Craiova – cum laudae, susţinându-şi examenul de doctorat în februarie 2004.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

15 iulie 1955 - 18 laureați ai Premiului Nobel semnează o declarație împotriva armelor nucleare; mai târziu declarația a fost semnată de alți 34 laureați Nobel. Premiile Nobel au fost create de savantul și omul de afaceri suedez Alfred Nobel (1833 – 1896), inventatorul dinamitei (1867), care, în testamentul său, a întemeiat o fundație cu scopul ca veniturile imensei sale averi să fie oferite în fiecare an “sub formă de premii celor care, în anul precedent, au adus cele mai mari servicii umanității“.

 

15 iulie 1958 - A apărut, la Bucureşti, sub conducerea lui Mihai Beniuc, revista “Luceafărul”, organ de presă al Uniunii Scriitorilor din România.

 

15 iulie 1962 - Reprezentativa feminină de handbal a României a cucerit titlul suprem la cea de-a doua ediție a Campionatului Mondial, desfășurat în România, între 8 și 15 iulie.

 

15 iulie 1964 - S-a înfiinţat, la Bucureşti, studioul cinematografic “Animafilm”.

 

15 iulie 1973 - La Roma, tânărul în vârstă de 17 de ani, John Paul Getty III a fost răpit. Autorii au cerut o răscumpărare de 17 milioane de lire sterline. Bunicul său, miliardarul Jean Paul Getty a refuzat plata și a primit un plic conținând o șuviță de păr și o ureche umană. În cele din urmă bunicul a negociat recompensa la suma de 2 milioane de lire sterline, iar Getty III a fost găsit viu în sudul Italiei, pe 15 decembrie 1973.

 

15 iulie 1973 - S-a născut in Bucuresti, Theodor Paleologu, eseist, diplomat şi om politic român (n.Bucuresti).

 

15 iulie 1975 - A avut loc primul zbor cosmic, cu primul echipaj din istoria cosmonauticii, Apollo–Soyuz, proiect comun SUA-URSS.

Soyuz crew pictured with the Apollo crew Left to right: Slayton, Stafford, Brand, Leonov, Kubasov - foto  preluat de pe en.wikipedia.org

Soyuz crew pictured with the Apollo crew
Left to right: Slayton, Stafford, Brand, Leonov, Kubasov – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

15 iulie 1992 - Au fost stabilite relații diplomatice între România și Kazahstan.

 

15 iulie 1992 - A murit cantaretul roman de muzica populara Ion Luican; (n. 1907).

 

15 iulie 1996 - Prinţul Charles al Marii Britanii şi Prinţesa Diana au semnat actele de divorţ.

 

15 iulie 1997 - Creatorul italian de moda, Gianni Versace, este asasinat cu doua focuri de arma in apropierea resedintei sale din South Beach din Miami Beach (n.02.2.1946).

Gianni Versace.jpg
Gianni Versace (December 2, 1946 – July 15, 1997), Italian fashion designer. Photograph by Aaron Rapoport, circa 1982

Gianni Versace (n. 2 decembrie 1946, Reggio di Calabria, Sicilia, Italia – d. 15 iulie 1997, Miami Beach, SUA) a fost un creator de modă, fondatorul casei de modă Gianni Versace S.p.A., care producea accesorii, parfumuri și cosmetice, mobilă și accesorii, precum și îmbrăcăminte. A creat costume și accesorii pentru teatre și filme.

Versace a fost asasinat pe data de 15 iulie 1997, pe scările propriei case din Miami Beach, de Andrew Cunanan, un travestit și un serial-killer. Poliţia l-a dat in urmarire pe Andrew Cunanan de 27 de ani, un homosexual care se prostitua cu “clienti prosperi”. El este deja pe lista FBI a celor mai căutaţi criminali, în legătură cu alte patru crime – toate victimele fiind ca si Versace, homosexuali. Criminalul s-a sinucis, cadavrul sau fiind gasit dupa opt zile.

 

15 iulie 1997 - Slobodan Milošević este ales președinte al RF Iugoslavia. Este învestit în funcție la 25 iulie 1997.

Slobodan Milošević (20 august 1941 – 11 martie 2006) președinte al Serbiei și al Republicii Federale Iugoslavia, și de asemenea al Partidului Socialist Sârb - foto: europeanul.org

Slobodan Milošević – foto: europeanul.org

Slobodan Milošević (20 august 1941, Požarevac, Serbia sub ocupație militară germană – 11 martie 2006, Haga, Țările de Jos) a fost președinte al Serbiei și al Republicii Federale Iugoslavia, și de asemenea al Partidului Socialist Sârb. A fost una din figurile marcante ale războiului din Iugoslavia în anii ’90 si războiului din Kosovo în 1999.

A fost condamnat în mai 1999, în timpul războiului din Kosovo, de către Tribunalul Internațional al Națiunilor Unite pentru crime împotriva umanității și o gravă încălcare a Convenției de la Geneva. După demonstrații și greve ce au urmat alegerilor prezidențiale din octombrie 2000, el s-a recunoscut înfrânt și a demisionat.

Un an mai târziu, Milošević a fost extrădat pentru a se prezenta în fața Tribunalului Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie, însă va muri după 5 ani de închisoare doar cu 50 de ore înaintea declarării verdictului. Milošević, suferind de boli grave ale inimii, de tensiune și diabet, a murit în urma unui atac în condiții neelucidate. Unii dintre susținătorii lui cred ca a fost omorât în închisoare înainte de a se pronunța un verdict.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

15 iulie 1999 - Generalii Victor Athanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac au fost condamnaţi la câte 15 ani de închisoare, pentru omor deosebit de grav, în procesul revoluţiei de la Timişoara, Curtea Supremă de Justiţie (CSJ) hotărând ca ei să plătească, împreună cu MApN, 33,264 miliarde de lei persoanelor rănite şi rudelor celor ucişi în decembrie 1989.

Pe 16 septembrie 2010, Chițac a fost eliberat din Spitalul Penitenciar Jilava, după ce a obținut acordul instanței pe motive medicale. Pe 1 noiembrie 2010, fostul general-colonel în rezervă Mihai Chițac, care peste trei zile ar fi împlinit 82 de ani a murit la Spitalul Militar din Capitală în urma unui stop cardio-respirator. La 20 mai 2014, după cinci ani din cei 15 ani de închisoare la care a fost condamnat, Victor Stănculescu a fost eliberat condiționat.

 

15 iulie 2003 - Ia naștere proiectul ro.wp, versiunea românească a proiectului Wikipedia.

 

15 iulie 2016 - A avut loc o lovitură de stat în Turcia organizată de un grup de militari din cadrul Forțelor armate.

After coup nightly demonstration of president Erdoğan supporters, Istanbul - foto preluat de pe en.wikipedia.org

After coup nightly demonstration of president Erdoğan supporters, Istanbul – foto preluat de pe en.wikipedia.org

La 15 iulie 2016 a avut loc o tentativă eșuată de lovitură de stat în Turcia organizată de Consiliul Păcii, un grup de militari din cadrul Forțelor armate ale Turciei. Lovitura de stat a fost confirmată atât de prim-ministrul Binali Yıldırım, cât și de președintele Recep Tayyip Erdoğan care a chemat populația în stradă. Șeful Statului Major Hulusi Akar a fost luat ostatic, apoi a fost eliberat. Peste 290 de persoane au fost ucise la Ankara și Istanbul în timpul confruntărilor.

Un elicopter a lansat o bombă deasupra Parlamentului turc de la Ankara. De asemenea Palatul Prezidențial a fost atacat cu bombe. A fost declarată legea marțială pe întreg teritoriul turc.

Televiziunea națională TRT 1 a fost ocupată de militari turci care au anunțat că Turcia este “condusă în prezent de Consiliul Păcii, care va asigura siguranța populației”. Frontiera cu Bulgaria a fost închisă, iar armata elenă a fost pusă sub stare de alertă la granița cu Turcia.

Un grup de peste 50 de militari au blocat Podul Bosfor și Podul Fatih Sultan Mehmet. S-au auzit focuri de armă lângă cele mai importante aeroporturi din Ankara și Istanbul.

Președintele Erdoğan l-a acuzat pe Fethullah Gulen (care este auto-exilat în Pennsylvania) pentru organizarea acestei lovituri de stat, deși gruparea acestuia a condamnat lovitura. Turcia a cerut (ulterior loviturii de stat) Statelor Unite să-l extrădeze pe Gülen.

Lovitura de stat este condamnată de principalele partide din Turcia și de comunitatea internațională. La 16 iulie 2016, dimineața, Reuters a transmis că lovitura de stat pare să fi eșuat.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

15 iulie 2020 - La Ordinea Zilei

 

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com