Evenimentele Zilei de 19 iunie în Istorie
“Lincoln prezintă cabinetului său prima propunere a Proclamării de emancipare”.
Pictură de Francis Bicknell Carpenter din 1864
foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com
19 iunie este a 170-a zi a calendarului gregorian și a 171-a zi în anii bisecți.
Sărbătorile Zilei de 19 iunie
(BOR) Sf. Ap. Iuda, rudenia Domnului; Sf. Cuv. Paisie cel Mare

Sf. Ap. Iuda, rudenia Domnului; Sf. Cuv. Paisie cel Mare – Icoană sec. XX, Grecia – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul slăvitul și mult lăudatul Apostol Iuda a fost unul din Cei Doisprezece Apostoli ai lui Iisus Hristos și fratele său, alături de Sfântul Iacov, prin faptul că era fiul lui Iosif Logodnicul.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
(BRU) Sf. Iuda Tadeul, apostol († secolul I)
(BRC) Sf. Romuald, abate; Sf. Iuliana Falconieri
Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei sexuale în timpul conflictelor (ONU)
La 19 iunie este marcată, de către Organizaţia Naţiunilor Unite, Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei sexuale în timpul conflictelor.
Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a instituit la 19 iunie 2015 prin Rezoluţia 69/293 marcarea, în fiecare an, a zilei internaţionale pentru eliminarea violenţei sexuale în timpul conflictelor pentru creşterea gradului de conştientizare în rândului publicului larg asupra acestei drame şi pentru a se pune capăt formelor de violenţă sexuală legate de conflicte, pentru a aduce un omagiu victimelor şi supravieţuitorilor violenţei sexuale de pe mapamond, precum şi pentru a aduce un omagiu tuturor acelora care şi-au dedicat în mod curajos viaţa sau şi-au pierdut-o luptând pentru eradicarea acestor crime, potrivit www.un.org.
Data a fost aleasă pentru a marca şi adoptarea de către Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite la 19 iunie 2008 a Rezoluţiei 1820/2008 în textul căreia Consiliul condamnă violenţa sexuală ca o modalitate de război şi ca un impediment împotriva construcţiei păcii.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Ziua mondială a Martini
Martini este o băutură alcoolică ale cărei origini nu sunt documentate, însă, începând cu secolul al XIX-lea, nu putem să vorbim despre Martini fără a ne gândi la vermutul italian, un vin fortificat de aproximativ 18 grade, aromatizat. Se presupune că poartă numele unuia dintre fondatorii unei distilerii din Torino – Alessandro Martini. Dar există şi alte legende, mai controversate, pe tema provenienţei numelui acestui cocktail, una dintre ele fiind cea conform căreia ar proveni de la o armă folosită de armata britanică în timpul anilor 1870.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Astăzi în istorie pentru 19 iunie
Evenimentele Zilei de 19 iunie în Istorie:
19 iunie 1862 – Congresul Statelor Unite ale Americii a interzis sclavia;
- 19 iunie 1992 – Bătălia de la Tighina (19 – 22 iunie 1992)
19 iunie 1269 - Regele Ludovic al IX-lea al Franței ordona ca toti evreii gasiti in public fara semnul de identificare reprezentat de o stea galben, sa fie obligati la plata a zece livre de argint.
Ludovic al IX-lea al Franței ( n.25 aprilie 1214 – d. 25 august 1270), a fost rege al Frantei din 1226 până la moartea sa. A fost membru al Casei de Capet , fiul regelui Ludovi9c al VIII-lea și a Blancăi de Castilia. Este singurul rege al Franței care a fost canonizat, și prin urmare există mai multe localități numite în onoarea sa, printre care St.Louis, Missouri , în Statele Unite. A înființat Parlamentul de la Paris. A condus două cruciade care au contribuit la prestigiul lui. Pentru a finanța prima cruciadă Ludovic a ordonat expulzarea tuturor evreilor camatari.
Această acțiune îi permitea lui Ludovic să confiște proprietățile evreilor expulzați, pe care le putea folosi în cruciada sa, dar cu toate acestea, nu a eliminat datoriile creștinilor. A treia parte din datorie a fost scutită, dar restul de bani trebuiau trimiși la trezoreria regală. Ludovic a ordonat de asemenea, la cererea Papei Grigore al IX-lea arderea a 12.000 de copii ale Talmudului,cartea sfanta a evreilor. Pe lângă legislația împotriva evreilor și camătăi, Ludovic a extins atribuțiile Inchizitiei , mai ales sudul Franței, unde erezia catara era foarte puternică.
19 iunie 1566 - S-a născut regele Iacob I al Angliei; (d. 27 martie 1625).

Iacob i al Angliei (portret de John de Critz, c. 1605) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Iacob al VI-lea și I (engleză James VI and I; 19 iunie 1566 – 27 martie 1625) a fost rege al Scoției ca Iacob al VI-lea din 24 iulie 1567 și rege al Angliei și Irlandei ca Iacob I de la 24 martie 1603 până la moartea sa. A domnit în Scoția ca Iacob al VI-lea din 24 iulie 1567, pe când avea doar un an, urmându-i la tron mamei sale, Maria I a Scoției.
Cât timp a fost minor, a guvernat o regență în numele său, care s-a încheiat oficial în 1578, deși nu a preluat controlul complet asupra guvernului său până în 1581. Pe 24 martie 1603, ca Iacob I, a urmat la tron ultimului monarh al Angliei și Irlandei din dinastia Tudor, Elisabeta I, care murise fără moștenitori. Avea să conducă Anglia, Scoția și Irlanda timp de 22 de ani, până la moartea sa la 58 de ani.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
19 iunie 1623 - S-a născut matematicianul şi filozoful Blaise Pascal (“Les pensées”);

Blaise Pascal (n. 19 iunie 1623, Clermont-Ferrand, Franța – d. 19 august 1662, Paris) matematician, fizician și filosof francez - foto ( Blaise Pascal 1423) – ro.wikipedia.org
A avut contribuții în numeroase domenii ale științei, avand contributii importante asupra teoriei probabilităților, studiul fluidelor prin clarificarea conceptelor de presiune si vid. A fost preocupat si de construirea unor calculatoare mecanice. În urma unei revelații religioase în 1654 a abandonat matematica și științele exacte dedicandu-si viața filosofiei si teologiei. În onoarea contribuțiilor sale în știință numele Pascal a fost dat unității de măsură a presiunii , precum și unui limbaj de programare.
19 iunie 1764 - S-a născut la Montevideo, generalul Gervasio Artigas, fondatorul statului sud-american Uruguay; (d. 23 septembrie 1850). Supranumit „părintele independenței uruguayene” este prețuit pentru victoriile sale în cursul războiului de independență și pentru ideile sale democrate și pro-Americane.
19 iunie 1848 - La 19 iunie/ 1 iulie 1848, Guvernul provizoriu al Tarii Romanesti este arestat în urma unui complot al fortelor reacționare, cu complicitatea coloneilor Ioan Odobescu (șef al Oștirii) și Ioan Solomon (comandantul regimentului 3 din garnizoana București). În urma unor acțiuni energice a maselor, Guvernul provizoriu este eliberat, iar cei doi colonei arestați. În această acțiune s-a remarcat Ana Ipătescu.
19 iunie 1857 - La Paris, a fost încheiat un Tratat între Austria, Franţa, Marea Britanie, Prusia, Rusia, Regatul Sardiniei şi Imperiul Otoman, cu privire la frontiera dintre acesta din urmă şi Rusia, prin care s-a hotărât ca Delta Dunării şi Insula Şerpilor să fie repuse sub suveranitatea Porţii Otomane, în loc de a fi alipite Moldovei.
19 iunie 1862 - Cu susținerea lui Lincoln, Congresul Statelor Unite ale Americii a adoptat o lege prin care interzicea sclavia în toate teritoriile federale.

Sclavi pe o plantație de cartofi – foto: ro.wikipedia.org
La 19 iunie 1862, cu susținerea lui Lincoln, Congresul a adoptat o lege prin care interzicea sclavia în toate teritoriile federale. În iulie 1862, a fost adoptată o a doua Lege de Confiscare, prin care se stabileau proceduri judecătorești prin care se puteau elibera sclavii oricărei persoane condamnate pentru ajutarea rebeliunii. Desi Lincoln credea că nu stă în puterea Congresului să elibereze sclavii din state, el a aprobat legea, dând credit legislativului.
El considera însă că asemenea acțiuni sunt atribuția exclusivă a comandantului suprem în timp de război, atribuții care îi revin prin Constituție președintelui, iar Lincoln plănuia să acționeze și el în același sens. În acea lună, Lincoln a discutat cu cabinetul o variantă a proclamației de emancipare. În ea, el declara: „ca măsură militară potrivită și necesară, începând cu 1 ianuarie 1863, toate persoanele deținute ca sclavi în statele confederate vor fi pentru totdeauna libere”.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
19 iunie 1866 - A fost adoptată Legea asupra taxelor vamale a Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei, fiind și prima lor organizare vamală.
19 iunie 1867 - Împaratul Maximilian I de Habsburg-Lorraine al Mexicului a fost executat de un pluton de execuţie în Querétaro, impreuna cu generalii sai Tomás Mejía si Miguel Miramón.

Maximilian I al Mexicului, Castelul Chapultepec - foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Maximilian I al Mexicului (n. 6 iulie 1832 – d. 19 iunie 1867; născut arhiducele Ferdinand Maximilian Joseph al Austriei) a fost membru al Casei Imperiale de Habsburg-Lorena. După o carieră distinsă în armata austriacă, a fost proclamat împărat al Mexicului la 10 aprilie 1864 în timpul celui de-al doilea imperiu mexican, cu sprijinul lui Napoleon al III-lea al Franţei şi a unui grup de fruntaşi mexicani monarhişti. Mai multe guverne străine au refuzat să recunoască guvernul lui Maximilian. Statele Unite vedeau în alegerea unui prinţ european ca şef al unui stat american ca o încălcare a doctrinei Monroe; ele nu au recunoscut pe Maximilian. Aceasta a contribuit la asigurarea succesului forţele liberale conduse de Benito Juárez, iar Maximilian a fost executat după capturarea acestuia de către liberali în 1867. În Mexic, el şi cu soţia sa sunt cunoscuţi ca Maximiliano şi Carlota.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
19 iunie 1870 - Statele Confederate din Sud sunt în mod oficial readmise în Statele Unite ale Americii, iar Confederatia rebela a sudistilor încetează să mai existe, dupa infrangerea acesteia in Razboiul Civil purtat impotriva statelor antisclavagiste din Nord.
19 iunie 1875 - In Herţegovina se declanseaza revolta populara antiotomana.
19 iunie 1884 - A murit Juan Bautista Alberdi, scriitor argentinian (n. 1810)

Juan Bautista Alberdi (Daguerreotype taken in Chile, dated between 1850 and 1853) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Juan Bautista Alberdi (n. 29 august 1810, Tucumán, Argentina – d. 19 iunie 1884, Neuilly-sur-Seine, Franţa) a fost prozator, jurist şi om politic argentinian. Scrierile sale literare aparţin în special satirei sociale.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
19 iunie 1897 - A murit proprietarul irlandez Charles Boycott, împotriva căruia țăranii de pe moșia sa au organizat, pentru prima dată în istorie, o formă de protest numită de atunci „boicot”; (n. 1832).
19 iunie 1899 - S-a născut în București, George Călinescu, critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă.

George Călinescu (1899 – 1965) – foto: cultural.bzi.ro
George Călinescu (n. 19 iunie 1899, București – d. 12 martie 1965, Otopeni) a fost critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Și-a semnat întotdeauna articolele ca G. Călinescu, după o modă destul de răspândită în perioada interbelică.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
19 iunie 1900 - A murit Prințesa Josephine de Baden, mama regelui Carol I al României (n. 1813)

Prinţesa Josephine de Baden (1858) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Prințesa Josephine Friederike Luise de Baden (21 octombrie 1813-19 iunie1900) s-a născut la Mannheim, ca fiică al lui Karl, Mare Duce de Baden și a soției lui, Stéphanie de Beauharnais. A fost mama regelui Carol I al României.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
19 iunie 1906 - S-a deschis, în parcul din Dealul Filaretului (actual „Carol I”), din Bucuresti „Expoziția generală română”, dedicată împlinirii a 40 de ani de la urcarea pe tron a regelui Carol I; (1866-1914).
19–21 June 1913 - Bătălia de la Kilkis-Lahanas – Parte din al Doilea Război Balcanic.

Bătălia de la Kilkis-Lahanas (19–21 June 1913) – Parte din al Doilea Război Balcanic – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Bătălia de la Kilkis-Lachanas a avut loc în timpul celui de-al doilea război balcanic între Grecia și Bulgaria pentru orașul Kilkis din Macedonia Centrală (acum în Grecia). Lupta a durat trei zile între 19 și 21 iunie 1913 și s-a încheiat cu o victorie a grecilor. Ca urmare a bătăliei, orașul Kilkis (în bulgară Кукуш, Kukuș) a fost ars, iar populația bulgară a fugit în Bulgaria.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
19 iunie 1917 - Regele George al V-lea al Marii Britanii schimba numele german al Casei Regale britanice, Saxa-Coburg- Gotha, in Windsor.Tara sa se afla in plin razboi cu Germania si aliatii acesteia.
19 iunie 1917 - S-a nascut Joshua Nkomo, om politic din Zimbabwe (fosta Rhodesia), luptator pentru independenta tarii sale; (d. 1999)
19 iunie 1919 - A încetat din viaţă Petre P. Carp, unul dintre întemeietorii ”Junimii”, şeful Partidului Conservator (1907-1912), de mai multe ori ministru şi prim-ministru, critic literar şi traducător;
Petre P. Carp (n. 29 iunie 1837, Iași – d. 19 iunie 1919, Țibănești, județul Iași) politician român, membru marcant al Partidului Conservator.
19 iunie 1922 - S-a nascut fizicianul danez Aage Niels Bohr ( d. 8 septembrie 2009, Copenhaga in Danemarca), fiul marelui fizician Niels Bohr, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1922. Aage Niels Bohr a primit premiul Nobel pentru fizica, în anul 1975.
19 iunie 1927 - S-a născut regizoarea si scenarista romanca Malvina Urșianu.
19 iunie 1930 - Canadianul Robin Beardmore a efectuat primul zbor cu un planor peste Canalul Mânecii.
19 iunie 1941 - S-a născut actrița romancă Irina Petrescu.
Irina Petrescu (n. 19 iunie 1941, București – d. 19 martie 2013, București) actriță română de teatru, radio, televiziune, voce și film.
19 iunie 1945 - S-a născut Aung San Suu Kyi, politiciană myanmareză (birmaneză), laureată a Premiului Nobel.
Dau Aun San Suu Gie (n. 19 iunie 1945, Rangoon, Birmania) este un om politic birman. În 1990 i s-au decernat Premiul Rafto și Premiul Sakharov pentru libertate în gândire. În anul 1991 ea devenit laureată a Premiului Nobel pentru pace ca urmare a eforturilor ei pașnice și non-violente de restabilire a democrației, suprimată de regimul militar opresiv din țara ei.
19 iunie 1945 - S-a născut Radovan Karadžić, politician, poet și medic psihiatru sârb

Radovan Karadžić in Moscow on 3 March 1994
Radovan Karadžić (n. 19 iunie 1945, Petnjica, Muntenegru, Iugoslavia) este un politician, poet şi medic psihiatru sârb din Bosnia. A condus sârbii din Bosnia în perioada războilului din Bosnia şi este acuzat de crime de război şi de genocid în două cazuri: pentru că ar fi organizat asediul oraşului Sarajevo şi pentru că ar fi organizat masacrul de la Srebrenica, în care au fost ucişi cca. 8000 de musulmani. Din 1996 era căutat pentru crime de război de către Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (TPI). După 12 ani de sustragere, autoritățile sârbești au anunțat arestarea si deferirea sa catre TPI.Se ascundea sub o identitate falsă, sub numele de Dragan Dabić și lucra într-o clinică particulară din Belgrad, unde practica medicina alternativă.
19 iunie 1947 - S-a născut Salman Rushdie, romancier, poet, eseist britanic de origine indiană.
Salman Rushdie (nume original: Ahmed Salman Rushdie, n. 19 iunie 1947, la Bombay India) este un scriitor și un eseist din Regatul Unit de descendență indiană, cunoscut mai ales pentru Versetele satanice, scriere considerată blasfematoare la adresa religiei islamice și care i-a adus condamnarea la moarte din partea ayatolahului Ruhollah Khomeini, fiind acum sub protectia autoritatilor britanice.
19 iunie 1953 - În Statele Unite au fost executați Julius și Ethel Rosenberg, dupa ce au fost gasiti vinovati de spionaj si furnizarea unor secrete legate de construirea bombei atomice, Uniunii Sovietice . Condamnați în 1951, ei au fost ultimii americani executați pentru spionaj. Procesul lor a durat numai 2 zile și a declanșat în întreaga lume, în contextul „războiului rece”, manifestații antiamericane. În 1993, cei doi au fost achitați, în urma procesului de revizuire deschis de cei doi copii ai soților Rosenberg.
Ethel și Julius Rosenberg au fost condamnați la moarte sub acuzația de spionaj în favoarea Uniunii Sovietice, îndeosebi pentru furnizarea datelor secrete privind bomba atomică. Procesul Rosenberg a avut răsunet mare în anii 1950. Cazul Rosenberg continuă să fie controversat și astăzi. Sentința de condamnare la moarte a fost pronunțată la 5 aprilie 1951, iar execuția a avut loc la 19 iunie 1953 în închisoarea Sing-Sing din statul New York.
19 iunie 1956 - Actrița americana Marilyn Monroe s-a căsătorit cu scriitorul american Arthur Miller.
![]()
Marilyn Monroe impreuna cu al treilea soț, Arthur Miller, la Hotelul Waldorf-Astoria în New York, 1957
19 iunie 1956 - A murit Thomas J. Watson Sr., primul președinte al Companiei IBM; (n. 1874).

Thomas John Watson, Sr. – foto (circa anii 1920) preluat de pe ro.wikipedia.org
Thomas John Watson, Sr. (n. 17 februarie 1874, Campbell, New York, SUA – d. 19 iunie 1956, New York City, New York, SUA) a fost președintele companiei International Business Machines (IBM), în timpul căruia compania a crescut între 1914 și 1956, devenind o forță internațională. Watson a dezvoltat stilul caracteristic de management și cultura companiei IBM, transformând-o într-o organizație deosebit de eficientă, operând pe piața mașinilor de calcul cu cartele perforate. Industriaș de marcă, a fost unul dintre cei mai bogați oameni ai vremii sale, iar la moartea sa a fost denumit „cel mai mare vânzător al lumii”
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
19 iunie 1961 - Kuweitul și-a declarat independența față de Marea Britanie.
Kuweit este un stat suveran, tânăr și redus ca dimensiuni, situat în Peninsula Arabică. În largul coastelor de nord-est se află Insula Bubiyan, cu un relief de câmpie. În schimb, partea de vest a Kuweitului seamănă cu o deltă, dominată de Munții Ad Dibdiba cu altitudini de până la 306 metri. Se învecinează în sud cu Arabia Saudită, iar în nord cu Irak; are deschidere, în est la Golful Persic. Numele de Kuwait este un derivat al cuvântului arab ākwāt, plural kūt, care înseamnă „fortăreață construită lângă apă”.
19 iunie 1962 - S-a născut Paula Julie Abdul, cântăreață americană.
Paula Julie Abdul (n. 19 iunie 1962) este o cântăreață, coreografă, dansatoare, personalitate de televiziune și actriță americană, laureată a premiului Grammy.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
19 iunie 1964 - Senatul Statelor Unite a aprobat Legea drepturilor civile – Civil Rights Act of 1964 , a fost un act legislativ de o importanță deosebită pentru Statele Unite ale Americii, care a eliminat majoritatea formelor de discriminare împotriva afro-americanilor și femeilor, incluzând segregarea rasială. Legea a stopat, de asemenea, și aplicarea inegală a dreptului de a vota și a fi votat. Segregarea rasială, care fusese aplicată anterior în locurile de muncă, în școli și în general în locurile publice (numite cvasi-eufimistic, “public accommodations”) a fost îndepărtată.
19 iunie 1982 - “Bancherul lui Dumnezeu” a fost găsit spânzurat. Roberto Calvi, un bancher italian, a fost găsit mort sub podul Blackfriars din Londra, la mai mult de o săptămână după ce a dispărut de la Milano. Cunoscut sub numele de “bancherul lui Dumnezeu”, pentru legăturile sale stranse cu Vaticanul, Roberto Calvi, in varsta de 62 de ani, a fost preşedinte al Băncii Ambrosiano din Milano şi o figură centrală într-o reţea complexă de fraudă internaţională şi intrigi.
Roberto Calvi a fost găsit cu cinci cărămizi în buzunare şi a avut în posesia sa 14.000 dolari in trei monede diferite. Ancheta a evidentiat nu prezenta la gât leziunile care de obicei sunt asociate cu moartea prin spânzurare şi ca mâinile lui nu au atins niciodata caramizile gasite in buzunarele hainelor sale.Expertii italieni au concluzionat ca a fost ucis.Arhiepiscopul american Paul Marcinkus a fost solicitat sa se prezinte la un interogatoriu in legatura cu acest caz, dar i-a fost acordata imunitate in calitate de angajat al Vaticanului. Sa retras în 1990 şi a murit în 2006.
19 iunie 1983 - A fost inaugurat podul rutier de la Agigea, cu o lungime totală de 300 m, circulația desfășurându-se pe patru benzi
19 – 20 iunie 1987 - Biserica Sfânta Vineri – Hereasca, din Bucuresti (datând din 1645) , cu hramul „Cuvioasa Parascheva”, a fost demolată. Pe locul ei a fost construit un bloc. Prin grija preotului paroh, Gheorghe Bogdan, cea mai mare parte din bunurile sacre ale bisericii au fost salvate, fiind duse în custodie la Mănăstirea Cernica și la muzeul Herești.
19 iunie 1991 - A luat sfarsit ocupaţia sovietică din Ungaria.
19 iunie 1992 - A început Bătălia de la Tighina (19 – 22 iunie 1992)

Bătălia de la Tighina (19 – 22 iunie 1992) – Parte din Războiul din Transnistria – foto preluat de pe www.ziaristionline.ro
Bătălia de la Tighina a avut loc între 19 iunie și 22 iunie 1992, între forțe ale poliției și unităților noi-formate ale armatei Republicii Moldova, pe de-o parte și garda Republicii Moldovenești Nistreene, Armata a 14-a de gardă sovietică/rusă și voluntari ruși (cazaci) și ucraineni pe de altă parte. Bătălia s-a încheiat odată cu intervenția trupelor armate ruse (mult superioare) de partea forțelor separatiste schimbând raportul forțelor de partea ultimei, după ce anterior forțele combinate moldovene ocupaseră orașul parțial până la Nistru.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
19 iunie 1992 - România și Republica Azerbaidjan au stabilit relații diplomatice la nivel de ambasadă
19 iunie 1993 - A decedat Sir William Golding , scriitor englez, laureat al Premiului Nobel; (n. 1911).
Sir William Gerald Golding (19 septembrie 1911 – 19 iunie 1993) a fost un romancier britanic, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1983. El prezintă romanele sale criza conștiinței omului modern confruntat cu problemele realității contemporane.
Motivația juriului Nobel
„…pentru romanele sale care, cu perspicacitatea unei arte narative realiste dar purtând și amprenta diversității și universalității mitului, iluminează condiția umană din lumea de azi.”
19 iunie 1996 - S-a născut Larisa Iordache, gimnastă română de talie mondială.
Larisa Iordache (n. 19 iunie 1996, București) este o gimnastă română, medaliată olimpică în 2012 cu echipa și de 11 ori medaliată europeană. S-a antrenat la Colegiul Național Sportiv „Cetate Deva” o perioadă destul de lungă, fiind apoi transferată la lotul olimpic de la Izvorani. La momentul actual se antrenează alături de lotul feminin de gimnastică al României la Complexul Sportiv “Lia Manoliu” din capitală.
19 iunie 2000 - Biroul Electoral al Municipiului Bucureşti a anunţat câştigătorul turului doi al alegerilor locale pentru Primăria Bucureştiului în persoana candidatului PD, Traian Băsescu.
19 iunie 2001 - A fost realizat, pentru prima dată în România și în Europa Centrală și de Est, un transplant de inimă artificială de ultimă generație „Novacor” – un sistem montat la nivelul abdomenului bolnavului (Institutul de Boli Cardiovasculare Fundeni din București)
19 iunie 2001 - S-a redeschis, pentru public, Muzeul figurilor de ceară (muzeul Grevin din Paris), după șase luni de lucrări de restaurare, primele de la inaugurarea sa în 1882; printre cele 80 de noi exponate se numară și statuile actorului Arnold Schwarzenegger, designerului Jean-Paul Gaultier, cântărețului Ray Charles
Musée Grévin. Entrance from passage Jouffroy
19 iunie 2001 - Guvernul Năstase şi-a asumat răspunderea, în Parlament, pentru legea investiţiilor directe.
19 iunie 2001 - Parlamentul de la Budapesta a adoptat cu 303 voturi “pentru”, 187 “împotrivă” şi 8 abţineri, Legea privind statutul maghiarilor din ţările vecine. Guvernul României a luat notă de acest lucru şi de faptul că observaţiile părţii române nu au fost luate în considerare.
19 iunie 2002 - Premierul socialist ungar, Peter Medgyessy, a recunoscut, în faţa Parlamentului, că a activat ca ofiţer de contraspionaj la Ministerul Finanţelor, în perioada 1977-1982, în timpul regimului comunist.
19 iunie 2003 - Limba română – Se lansează versiunea locală a Wikipediei. Versiunea de la această dată se află arhivată aici
19 iunie 2007 - Un camion incarcat cu explozibili a lovit o moschee siita din centrul Bagdadului, omorand 87 de persoane si ranind multe altele.
19 iunie 2009 - Au loc mari confruntari armate in nord-vestul Pakistanului, in regiunea tribala Waziristan de sud, intre armata si fortele islamiste talibane.
19 iunie 2014 - Prințul Felipe, singurul fiu al regelui Juan Carlos I și fost Prinț de Asturia, a urcat pe tronul Spaniei sub numele de regele Felipe al VI-lea.

Felipe al VI-lea, 11 iulie 2014.
Felipe al VI-lea de Bourbon și Grecia (Felipe Juan Pablo Alfonso de Todos los Santos de Borbón y de Grecia) (n. 30 ianuarie 1968, Madrid) este actualul rege al Spaniei. A urcat pe tron la 19 iunie 2014, după abdicarea tatălui său, regele Juan Carlos I.
19 iunie 2020 - La Ordinea Zilei
19 iunie 2021 - Ebrahim Raisi a fost ales noul președinte al Iranului.

Ebrahim Raisi in 2021, foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Ebrahim Raisi (n. 14 decembrie 1960, Maşhad, Iran) este un politician iranian, jurist de formaţie, care a fost ales preşedinte al Iranului în alegerile prezidenţiale care au avut loc la 18 iunie 2021. A preluat mandatul de preşedinte începând cu data de 3 august 2021 – Raisi
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
Bătălia de la Tighina (19 – 22 iunie 1992)
Bătălia de la Tighina (19 – 22 iunie 1992) - Parte din Războiul din Transnistria
foto preluat de pe www.ziaristionline.ro
articol preluat de pe ro.wikipedia.org
Bătălia de la Tighina a avut loc între 19 iunie și 22 iunie 1992, între forțe ale poliției și unităților noi-formate ale armatei Republicii Moldova, pe de-o parte și garda Republicii Moldovenești Nistreene, Armata a 14-a de gardă sovietică/rusă și voluntari ruși (cazaci) și ucraineni pe de altă parte.
Bătălia s-a încheiat odată cu intervenția trupelor armate ruse (mult superioare) de partea forțelor separatiste schimbând raportul forțelor de partea ultimei, după ce anterior forțele combinate moldovene ocupaseră orașul parțial până la Nistru.
Context
În a doua jumătate a anilor 1980, peisajul politic al URSS era în plină schimbare datorită politicii de perestroika întreprinse de Mihail Gorbaciov, care permitea liberalizarea politică la nivel regional. Democratizarea incompletă a permis naționalismului exclusivist să devină cea mai dinamică doctrină politică. Unele minorități naționale s-au opus schimbărilor de clasă politică din Republica Moldova, clasă dominată în perioada sovietică de etnicii ruși. Oficializarea limbii majorității și introducerea obligativității alfabetului latin pentru scrierea acesteia a atras proteste din partea vorbitorilor de alte limbi decât cea română. Problematica limbilor oficiale din Republica Moldova a devenit foarte spinoasă și a fost, probabil, intenționat politizată. Neconcordonața cu noua politică s-a manifestat într-un mod mai vizibil în Transnistria, regiune în care etnicii slavi (ruși sau ucraineni) erau majoritari în zonele urbane. Protestele față de guvernul republican erau mai puternice aici. La recensământul din 1989, în Transnistria locuiau 40,0% moldoveni, 28,3% ucraineni, 25,4% ruși și 1,9% bulgari.
Desfășurare
Pe 19 iunie 1992 lângă tipografia orășenească, pe str. Pușkin, o patrulă a poliției îl reține pe comandantul grupului de informații speciale al nerecunoscutei RMN, maiorul Igor Ermakov și pe șoferul acestuia. Poliția i-a ordonat lui Ermakov și șoferului să depună armele și să prezinte actele, în acel moment (sau chiar înainte ca Ermakov să fie arestat) asupra mașinei și polițiștilor a fost deschis focul de către necunoscuți, poliția la rândul său, a tras înapoi, raportându-se uciși de ambele părți, ulterior sunt puse la cale mai multe inscenări si provocări de partea secesioniștilor, care tensionează situația la maxim.
În urma punerii în aplicare a unui atac coordonat, peste 1.200 de gardiști și cazaci vor ataca comisariatul de poliție din oraș. Rachetele Alazan, lansate asupra postului, căzând și asupra gradiniței din apropiere. Noaptea tîrziu, dinspre satul Varnița, sosesc întăriri formate din angajați ai Ministerului de Interne și voluntari, pentru ajutorarea polițistilor asediați.
O martoră astfel relata despre primele zile ale luptei:
„La 19 iunie 1992, în centrul Tighinei au început împușcăturile. A doua zi, asupra orașului au fost lansate rachete. A murit foarte multă lume. Femeile și copii stăteau în subsoluri. Nu aveau nici mâncare, nici apă. Afară nu îndrăzneau să se arate. Când o femeie cu prunc a îndrăznit să iasă, gardiștii au împușcat-o, lăsând doar copilul în viață. Cazacii omorau oameni nevinovați. La 20 iunie, un helicopter a tras o ploaie de gloanțe deasupra satului Varnița”
.
În dimineața de 20 iunie, orașul era în mare parte sub control moldovenesc. Ca rezultat, tancuri grele ale Armatei a 14-a ale Federației Ruse forțează podul peste Nistru dinspre Tiraspol, dar sunt oprite de forțele moldovene. Forțele separatiste continuând tirul asupra orașului.
În același timp, sunt atacate și alte localități: Dubăsari, Cocieri, Doroțcaia, Coșnița. Podul de peste Nistru va fi ocupat de gardiști, după atacurile cu tancuri grele ale armatei ruse, iar orașul va fi invadat de armată și de forțele separatiste. Consiliul militar al Armatei a 14-a a îi adresează președintelui Mircea Snegur un ultimatum, prin care cere ca forțele moldovene sa se retragă, în caz contrar, trupele rusești vor trece la atac.
Pe 21 iunie, orașul este continuu bombardat de către separatiști. În ciuda acestor fapte, Boris Elțin acuză Moldova de agresiune, amenințînd ca armata rusă va fi obligată să riposteze. Până în dimineața zilei de 22 iunie, cu aproximativ 200 de morți și 300 de răniți forțele moldovene sunt nevoite să se retragă. Lupte de intensitate mai mică au continuat încă o lună, până la semnarea între Republica Moldova și Rusia a Convenție cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova, de facto această convenție nu a dus la rezolvarea conflictului, ci la sprijinirea și supraviețuirea forțelor secesioniste timp de mai mult de 20 de ani, până la ora actuală (2013).
Pagube
Bombardamentele au distrus fabrici, rețele de comunicații, locuințe (avariate 1.300, din care peste 60 distruse în totalitate). Atacurile și invaziile secesioniste au determinat un exod în masă al populatiei civile din zona de conflict, potrivit unor estimări circa 100.000 de persoane.
articol preluat de pe ro.wikipedia.org
cititi si:
- Cronologia conflictului din Transnistria
- (ARHIVELE NU ARD) RĂZBOIUL DE INDEPENDENȚĂ (1992) Tragedia de la Tighina
- CETATEA TIGHINA, STRAJA LA NISTRU A MOLDOVEI. VIDEO

Bătălia de la Tighina (1992) - foto – - torrentsmd.com

Moldovan policeman training recruits in use of ZU-23-2 gun. Note the title “Politia” on the back of his jacket, which identifies him as a Moldovan police officer: the Russians in Transnistria still use the designation “Militia”. (Photo: transnistria.md via Alexandru Stratulat) – foto – torrentsmd.com

One of Russian T-64BVs as seen after fierce battles on the Benderi bridge – obviously knocked out by Moldovan anti-tank fire while attempting to break through from Tiraspol to Bendery. (via Alexandru Stratulat) – foto – torrentsmd.com

Russian “Cossacks” in Transnistria, with an improvised APC, apparently a KamAZ truck with steel plates for protection and (probably) a RPK machine-gun on the top. The Russian “Cossack” units also used a number of Ural trucks, with ZU-23-2 anti-aircraft guns mounted on flat-beds, similar to ones used by Russian troops in Afghanistan and Chechnya. (Photo: transnistria.md via Alexandru Stratulat) – foto – torrentsmd.com
Masacrul de la Tighina
Un film realizat pe acele vremuri tulbure din 1992. “Masacrul de la Tighina”- un film document, despre primele zile ale razboiului Rusiei contra independentei Republicii Moldova si a cetatenilor ei. Cei mai buni, viteji, patrioti si oameni din acest Pamant au murit primii si s-au intors pamantului. Cine si unde am fi fost noi acum daca nu ar fi existat acesti oameni, ce si-au lasat casele si familiile indurerate, pentru a-si apara Patria, pentru a ne apara noua Viitorul. Un film despre acele tragice evenimente din Transnistria anului 92, ce dor si acum, si mai sangereaza in inimile oamenilor dar si mai dureros pentru parintii, sotiile si copiii celor ce s-au jertfit.
Atacul de noapte (17 iunie 1462)
“Bătălia cu facle” (17 iunie 1462) de Theodor Aman
foto si articol preluate de pe ro.wikipedia.org
Atacul de noapte
“Atacul de noapte” a fost o bătălie între o armată condusă de Vlad Țepeș, domnul Țării Românești (Valahia) și o armată condusă de sultanul Mehmed al II-lea al Imperiului Otoman, desfășurată pe drumul dintre Nicopole și cetatea de scaun a Țării Românești, Târgoviște, în noaptea de 17 iunie 1462.
Campania a avut ca rezultat o victorie decisivă a românilor. Conflictul a pornit inițial de la refuzul lui Vlad de a plăti tribut otomanilor și a escaladat după ce Vlad a invadat Bulgaria și a tras în țeapă peste 23.000 de turci și bulgari.
Mehmed a ridicat o armată uriașă cu obiectivul de a cuceri Țara Românească și a o anexa la imperiul său. Cele două armate au avut mai multe ciocniri, cea mai semnificativă fiind atacul de noapte în care Țepeș a atacat tabăra turcească în timpul nopții pentru a încerca să-l ucidă pe sultan.
Deși atacul a cauzat pierderi mari turcilor, Mehmed a scăpat cu viață și și-a continuat marșul spre reședința de la Târgoviște, unde a dat peste alți 20.000 de turci și bulgari trași în țeapă. Sultanul și armata sa au fost total demoralizați și s-au retras din Țara Românească.

Vlad Țepeș (n. noiembrie/decembrie 1431 – d. decembrie 1476), denumit și Vlad Drăculea (sau Dracula, de către străini), a domnit în Țara Românească în anii 1448, 1456-1462 și 1476 – tablou postum, din a doua jumătate a secolului XVI-lea. 60×50 cm. Kunsthistorisches Museum (Viena) - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Harta Țării Românești în jurul anilor 1390 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Situația premergătoare
După căderea Constantinopolului în 1453, Mehmed și-a ales noile campanii militare. În Anatolia, Imperiul Trebizondei încă rezista otomanilor, iar la est turkmenii lui Uzun Hasan, împreună cu alte state mai mici, amenințau Înalta Poartă.
La vest, albanezii conduși de Skanderbeg continuau să-l tulbure pe sultan, în timp ce Bosnia se împotrivea plății tributului. Valahia avea sub control malul nordic al Dunării, iar Mehmed a dorit să obțină controlul asupra fluviului, deoarece atacuri navale puteau fi lansate asupra imperiului său tocmai de la Sfântul Imperiu Roman.

Mahomed al II-lea Fatih (Cuceritorul, Mehmed al II-lea, n. 30 martie 1432 – d. 3 mai 1481), cel de-al treilea fiu al sultanului Murad al II-lea, a ajuns sultan la vârsta de 19 ani, a fost al șaptelea sultan al Imperiului Otoman între 1444 și 1446, și între 1451 și 1481 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Teritoriul Imperiului Otoman la apogeu (în 1683) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
La 26 septembrie 1459, Papa Pius al II-lea a cerut o nouă cruciadă împotriva otomanilor, iar la 14 ianuarie 1460, la congresul din Mantua, a proclamat faptul că cruciada oficială va dura timp de trei ani. Planul său, totuși, a eșuat, și singurul conducător european care și-a arătat entuziasmul pentru cruciadă a fost Vlad, care era foarte stimat de Papă.
Încurajat datorită lipsei de entuziasm arătate de europeni pentru cruciadă, Mehmed a preluat inițiativa și a trecut la atac. Spre sfârșitul aceluiași an (1460), a cucerit ultimul oraș independent din Serbia, Semendria, iar în anul următor (1461), l-a convins pe despotul grec al Moreei să-și predea fortăreața; la scurt timp după aceea, capitala acesteia, Mystras, și Corintul i-au urmat exemplul și s-au predat fără luptă.
Singurul aliat al lui Țepeș, Mihai Szilágyi (cumnatul lui Ioan Huniade, fost regent al Ungariei în 1458 până la încoronarea lui Matei Corvin) a fost capturat de turci în 1460, în timp ce traversa Bulgaria. Oamenii săi au fost uciși prin tortură, iar Szilágyi însuși a murit în timp ce a fost tăiat în două cu fierăstrăul. Spre sfârșitul aceluiași an (1460), Mehmed a trimis emisari la Târgoviște pentru a-l zori pe Vlad să plătească tributul întârziat.
Vlad l-a înfuriat pe sultan prin uciderea emisarilor, și într-o scrisoare datată 10 septembrie 1460, adresată sașilor din Brașov, îi previne pe aceștia despre planurile de invazie ale lui Mehmed și le cere ajutorul.
Vlad nu plătise tributul anual de 10.000 de ducați din 1459. Pe lângă această sumă, Mehmed i-a mai cerut și 1000 de băieți, care urmau să devină ieniceri. După ce cererea le-a fost refuzată, turcii au trecut Dunărea și au început să prade și să ia prizonieri, însă Vlad i-a capturat și i-a tras în țeapă pe toți. Conflictul a continuat până în 1461, când Mehmed i-a cerut lui Vlad să meargă la Constantinopol să negocieze.
Spre sfârșitul lunii noiembrie 1461, Țepeș i-a scris sultanului că nu putea să-și permită să plătească tribut, datorită faptului că războiul cu sașii din Transilvania i-a terminat resursele, și că nu putea să plece deoarece exista riscul ca regele Ungariei să atace Valahia în lipsa lui. I-a promis sultanului că-i va trimite destul aur și băieți atunci când își va putea permite, și că s-ar duce la Constantinopol dacă sultanul i-ar trimite un pașă să conducă Valahia în absența sa.
Între timp, sultanul primise vești despre alianța lui Vlad cu regele Ungariei, Matei Corvin. Mehmed l-a trimis pe beiul din Nicopole, Hamza Pașa, să pună în scenă o întâlnire diplomatică cu Vlad la Giurgiu, dar cu ordinul să-l atace acolo, iar după capturarea lui, să-l ducă la Constantinopol. Țepeș a fost prevenit de capcană și a plănuit să pregătească una proprie.
Hamza a adus cu el 1.000 de călăreți, iar pe când au trecut printr-un pas îngust la nord de Giurgiu, Vlad a lansat un atac surpriză. Valahii i-au încercuit pe turci și i-au nimicit cu focuri de armă. Istoricii îl acreditează pe Vlad ca fiind unul din primii cruciați europeni care au folosit praful de pușcă “într-un mod creativ – mortal“. Într-o scrisoare adresată regelui Matei Corvin, datată 2 februarie 1462, a scris că Hamza Pașa a fost capturat aproape de fosta cetate valahă Giurgiu.
După ce l-a distrus pe Hamza Pașa, Vlad s-a deghizat în haine turcești și a avansat cu cavaleria sa spre cetate, unde a ordonat gărzilor în turcește să deschidă porțile. Aceștia s-au conformat, iar Vlad a atacat și distrus forțele turcești din cetate.
După aceea a început o campanie de distrugere a turcilor și a populației care i-a ajutat; mai întâi în sudul Valahiei, după aceea în Bulgaria, traversând Dunărea înghețată. În Bulgaria și-a împărțit armata în mai multe grupuri mici și a acoperit circa 800 kilometri în două săptămâni, nimicind peste 23.000 de turci și bulgari.
Într-o scrisoare adresată lui Corvin, datată 11 februarie 1462, Vlad a scris:
„ Am ucis bărbați și femei, bătrâni și tineri, locuitori din Oblucița și Novoselo, unde Dunărea curge în mare, până la Rahova, care este lângă Chilia, din josul Dunării până la locuri ca Samovit și Ghighen. Am ucis 23.884 de turci și bulgari fără să-i socotim pe cei pe care i-am ars în case sau cei a căror capete n-au fost tăiate de soldații noștri…. Așadar Înălțimea Voastră trebuie să știe că am rupt pacea cu el [sultanul].”
Bulgarii creștini au fost însă cruțați; mulți din ei erau așezați în Valahia. Numerele exacte de victime au fost următoarele: la Giurgiu 6.414 victime; la Enisala, 1.350; la Durostor 6.840; la Orșova, 343; la Hârșova, 840; la Marotin, 210; la Turtucaia, 630; la Turnu, Batin și Novograd, 384; la Sistov, 410; la Nicopole și Ghighen, 1,138; la Rahova, 1,460.
La aflarea veștilor despre devastare, Mehmed — care atunci asedia o fortăreață în Corint — și-a trimis marele vizir, Mahmud, cu o armată de 18.000 de oameni, să distrugă portul Brăila. Țepeș s-a întors și a învins armata otomană, și conform detaliilor din cronica din Lezze (Italia), doar 8.000 de turci au scăpat cu viață.
Campania lui Vlad a fost sărbătorită în orașele săsești din Transilvania, statele Italiene și de Papa. Un trimis din Veneția, la aflarea veștilor la curtea lui Corvin la 4 martie, și-a exprimat marea bucurie și a spus că toată Creștinătatea ar trebui să serbeze succesul lui Vlad.
Un pelerin englez în Țara Sfântă, William din Wey, trecând prin insula Rodos în drum spre casă, a scris că “soldații din Rodos, la aflarea campaniei lui Vlad Dracul, au cântat imnuri (Te Deum) pentru a-l cinsti și onora pe Dumnezeu care a permis așa victorii. Primarul din Rodos a adunat soldații și cetățenii la un ospăț cu fructe și vin.”
Genovezii din Caffa i-au mulțumit lui Vlad pentru că datorită campaniei sale au fost salvați de un atac al sultanului de vreo 300 de galere, pregătite să-i atace. Mulți turci au fost înspăimântați de Vlad și au părăsit partea europeană a imperiului și s-au mutat în Anatolia. La aflarea veștilor, Mehmed a abandonat asediul Corintului și a hotărât să-l atace, el însuși, pe Vlad.
Pregătirile de război
Otomanii
“Mehmed a trimis mesageri în toate direcțiile cu ordinul să adune o armată, în care numerele și armamentul au fost aproximativ egale cu cele avute în asediul Constantinopolului.” La 26 aprilie sau 17 mai 1462, sultanul a pornit cu armata sa de la Constantinopol cu obiectivul de a cuceri Valahia și a adăuga un nou teritoriu la imperiul său. Sultanul însuși a menționat, într-o scrisoare adresată unuia din marii săi viziri, că avea 150.000 de oameni cu el.
Istoricul grec Chalcondyles a scris referitor la armata lui Mehmed că era “cea mai mare forță numerică turcească adunată de la cucerirea Constantinopolului încoace.” El estimează totalul acesteia la circa 250.000, pe când istoricul turc Tursun Bey menționează 300.000. Aceste numere se pare că sunt exagerate. Un număr mai aproape de adevăr este cel oferit de trimisul venețian de la Buda, Tommasi, care menționează o armată formată din circa 60.000 de soldați, însoțiți de circa 30.000 mercenari.
În componența acestei armate se numărau ienicerii (trupele de elită); pedestrașii; spahiii (cavaleria feudală); saialii (trupele de sacrificiu formate din sclavi care puteau să-și câștige libertatea în cazul că supraviețuiau); achingiii (arcașii); silahdârii (gărzile armelor sultanului, de asemenea protejau flancurile); asabii (lăncierii); beșlii (cei care mânuiau armele de foc); și gărzile praetoriene care serveau ca garda de corp a sultanului.
Fratele vitreg al lui Vlad, Radu cel Frumos, care era de bunăvoie în serviciul sultanului, avea 4.000 de călăreți. Pe lângă aceste efective, turcii mai aveau 120 de tunuri, ingineri și mână de lucru pentru a construi drumuri și poduri, dar și femei “rezervate pentru plăcerile de noapte ale soldaților.” Chalcondyles menționează că corăbierii de pe Dunăre au plătit 300.000 de monezi de aur pentru privilegiul de a transporta armata. Alături de aceștia, otomanii au folosit și flota proprie, constând în 25 de trireme și 150 de vase mai mici.
Românii

” Vlad Țepeș și solii turci” – pictura de Theodor Aman – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Vlad Țepeș i-a cerut ajutor regelui Ungariei, Matei Corvin, oferindu-se chiar să se convertească de la Ortodoxie la Catolicism pentru a obține ajutorul acestuia. Deși Corvin i-a promis că-i va trimite ajutoare, acestea nu au sosit. Corvin primise bani de la Papa pentru a ridica o armată și a susține campania lui Vlad, însă Corvin a cheltuit banii în alte scopuri, fără să mai adune armata. Mai târziu, va justifica nereușita de a ridica o armată cât și eșecul strategic al campaniei lui Vlad, prin faptul că valahul de fapt trădase (complotul scrisorii).
Vlad a cerut să se facă o mobilizare generală în care au fost incluși “nu doar bărbați de vârstă militară, ci și femei și copii de la vârsta de doisprezece ani în sus, precum și contingente de țigani sclavi.” Mai multe surse menționează totalul oamenilor sub comanda sa ca fiind între 22.000 și 30.900, estimarea acceptată în general fiind cea de 30.000.
Majoritatea armatei consta în țărani și ciobani echipați cu topoare și coase, în timp ce boierii călare, puțini la număr, erau înarmați cu lănci, săbii, pumnale și purtau cămăși de zale ca armură. Garda personală a lui Vlad era formată din mercenari din mai multe țări. Legenda spune că înainte de bătălie, Vlad le-a spus oamenilor săi “Ar fi bine ca cei ce se gândesc la moarte să nu mă urmeze“.
Bătălia
Turcii au încercat să debarce la Vidin, dar au fost respinși de săgeți. La 4 iunie, un contingent de ieniceri a debarcat în timpul nopții, la Turnu, unde aproximativ 300 din ei au fost uciși de atacurile valahilor. Ienicerul de origine sârbă Constantin din Ostrovița a scris despre întâlnirea cu Vlad Țepeș:
„La căderea nopții, am intrat în bărci, am luat-o la vale pe Dunăre și am trecut pe malul celălalt la câteva mile mai jos de locul în care era oprită armata lui Vlad. Acolo am săpat tranșee, pentru a fi protejați de cavalerie. După aceea am trecut din nou pe partea cealaltă și am transportat restul ienicerilor peste Dunăre, iar după ce toată infanteria a ajuns pe malul opus, ne-am pregătit și am început să avansăm încet spre armata lui Vlad, împreună cu artileria și restul echipamentului adus cu noi.
Fiind opriți, am instalat tunurile, dar nu destul de repede pentru a împiedica pierderea a trei sute de ieniceri, uciși de valahi…. Văzând că partea noastră începe să slăbească, ne-am apărat cu cele 120 de arme cu care am traversat și am tras atât de des încât am reușit să respingem armata prințului și ne-am îmbunătățit pozițiile…. iar Dracul, văzând că nu poate opri traversarea, s-a retras. După aceea sultanul a trecut Dunărea cu toată armata și ne-a dat 30.000 galbeni pentru a fi împărțiți între noi.”
Armata otomană a reușit să avanseze, dar Vlad le-a îngreunat considerabil avansul, pârjolind terenul și otrăvind fântânile. De asemenea valahii au deviat cursurile râurilor mai mici, formând astfel terenuri mlăștinoase. Au fost pregătite capcane, săpând gropi care au fost după aceea acoperite cu crengi și frunze. Populația și animalele de ogradă au fost trimise în munți, iar timp de o săptămână armata lui Mehmed și-a continuat marșul anevoios, suferind de foame și de sete, “negăsind nici un om, nici un animal, nimic de mâncare sau de băut.”
Vlad a adoptat o tactică de gherilă, cavaleria sa atacând sporadic elemente răzlețe ale otomanilor. De asemenea, a trimis suferinzi de boli mortale ca lepră, tuberculoză, sifilis și — în număr mai mare — ciumă bubonică în tabăra turcească, să infecteze cât mai mulți dușmani. Ciuma bubonică a început să se împrăștie în armata otomană. Flota acestora a lansat câteva atacuri minore asupra Brăilei și Chiliei, dar fără a provoca pagube prea mari, datorită faptului că Vlad a distrus majoritatea porturilor din Bulgaria.
Chalcondyles menționează că sultanul a luat prizonier un luptător valah, pe care a încercat să-l plătească pentru a obține informații, dar fără succes; după care l-a amenințat cu tortură, din nou fără succes. Se spune că Mehmed l-a apreciat pe soldat, spunându-i “dacă domnul tău ar avea mai mulți oameni ca tine, în scurt timp ar putea cuceri lumea!”
Turcii și-au continuat avansul spre Târgoviște, după ce au fost respinși la cetatea București la insula fortificată Snagov. La 17 iunie, în timp ce turcii și-au așezat tabăra la sud de capitală, Vlad a dezlănțuit atacul său de noapte, cu aproximativ 24.000, sau posibil cu doar 7.000 sau 10.000 de călăreți. Conform relatărilor lui Chalcondyles, înaintea începerii atacului, Vlad a intrat în tabăra turcească îmbrăcat în straie turcești, și a circulat nestingherit, încercând să afle care este cortul sultanului și organizarea taberei.

Bătălia cu facle (17 iunie 1462) de Theodor Aman – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Atacul a început “la trei ore după apusul soarelui și a durat până la patru dimineața” și a provocat o mare confuzie în tabăra otomană. Valahii au sunat goarnele și au dat foc corturilor turcești. Rezultatele exacte ale atacului diferă în documentele păstrate; unele surse spun că valahii au ucis un număr mare de turci, iar altele susțin că pierderile de vieți otomane au fost minime. Un număr mare de cai și cămile au fost ucise.
Câteva cronici dau vina pe un boier valah numit Galeș, care a condus un atac simultan asupra otomanilor cu a doua armată, că nu a fost suficient de îndrăzneț să cauzeze devastarea așteptată în tabăra otomană. Vlad însuși a dorit să atace cortul sultanului, după ce a distrus cavaleria Anatoliană, dar l-a confundat cu cortul celor doi mari viziri, Ishak Pașa și Mahmud Pașa. Ienicerii sub comanda lui Mihaloğlu Ali Bey, i-au urmărit pe valahi, reușind să ucidă între 1.000 – 2.000 din ei. Pierderile totale s-au situat la circa 5.000 de partea valahilor și circa 15.000 de otomani.
Cu toate că atât moralul său cât și al armatei sale era la pământ, Mehmed a decis totuși să atace capitala, dar a găsit-o părăsită și cu porțile larg deschise. Unele surse spun că armata otomană a intrat în capitală și timp de jumătate de oră a mărșăluit pe drumul mărginit de aproximativ 20.000 de turci și bulgari trași în țeapă.
Pe cea mai înaltă țeapă, ca simbol al rangului avut, au găsit cadavrul putrezit al lui Hamza Pașa. Alte surse notează că orașul a fost apărat de soldații valahi, iar cadavrele celor trași în țeapă se aflau în afara zidurilor orașului, pe o distanță de circa 60 km. Chalcondyles, descriind reacția sultanului, a scris:
„ Atât de copleșit a fost de cele văzute, încât sultanul a spus că nu poate lua pământurile unui om care face atâtea minunății și își impune voința asupra supușilor săi în felul acesta și cu siguranță că un om care a făcut atâtea este demn de lucruri mărețe. ”
Mehmed a ordonat să se sape un șanț adânc în jurul taberei turcești pentru a preveni penetrarea valahilor, iar a doua zi (22 iunie) turcii s-au retras.
În acest timp, vărul lui Vlad, Ștefan cel Mare, dorind să recupereze cetățile Akkerman și Chilia, a hotărât să lanseze un atac asupra ultimei, sincronizandu-se cu atacul naval al turcilor. Valahii si ungurii au aparat cetatea, reușind să-i pună pe fugă pe moldoveni și reușind chiar să-l rănească pe Ștefan pe viață, la picior, cu o ghiulea de tun.
La 29 iunie, sultanul a ajuns la Brăila și a dat foc orașului, după care a plecat la Adrianopol, unde a ajuns la 11 iulie. La 12 iulie otomanii au avut un ospăț în cinstea “marii victorii împotriva lui Dracula“, deși întreaga campanie se terminase dezastruos. Totuși turcii au reușit să ia mulți prizonieri din rândul locuitorilor zonelor traversate, pe care i-au dus spre sud împreună cu cirezile de vite și caii capturați.
Urmări
Radu a reușit să-i convingă pe valahi că a plăti tribut Înaltei Porți și a-l avea pe el ca lider ar fi în avantajul lor. Vlad a fost abandonat și a fugit în Transilvania, unde a fost întemnițat de regele Corvin timp de 12 ani, în baza unei scrisori falsificate în care s-a spus că el i-ar fi cerut iertare sultanului și i-ar fi propus acestuia o alianță împotriva Ungariei.
A fost eliberat în 1474 și la scurt timp după aceea a pornit spre regiunea Bosnia în fruntea unei armate maghiare, unde a cucerit mai multe orașe și cetăți și a tras în țeapă peste 8.000 de turci.
Ștefan cel Mare a reușit să cucerească Chilia și Akkerman și le-a apărat cu succes de otomani la bătălia de la Vaslui. Cei doi veri și-au unit forțele și în 1476 au cucerit Valahia împreună; din nefericire, în decembrie 1476, Vlad Țepeș a fost ucis într-o bătălie împotriva lui Basarab Laiotă cel Bătrân. Fratele său vitreg Radu murise de sifilis cu un an mai devreme (1475).
Consecințe
Conflictul a pus capăt tuturor ambițiilor și încercărilor otomane de a anexa Valahia la imperiu.
Victoria valahilor și-a lăsat amprenta asupra tradițiilor și literaturii românești, precum și asupra celor din țările din zonă, la vremea respectivă.
Cultura populară
Celebrul scriitor francez Victor Hugo a scris despre bătălie în poemul său Legendele secolelor.
Filmul american Bram Stoker’s Dracula, distins cu premiul Oscar, începe în anul 1462 cu invazia otomană a Valahiei; o bătălie nocturnă are loc (atacul de noapte), având ca rezultat victoria lui Dracula.
cititi despre Atacul de noapte si pe en.wikipedia.org




















