John Locke (1632 – 1704)
John Locke (1632 – 1704) – portret din 1697
foto si articol preluate de pe ro.wikipedia.org
John Locke
John Locke (n. 29 august 1632, Wrington, North Somerset, Anglia, Regatul Unit – d. 28 octombrie 1704, High Laver, Epping Forest, Anglia, Regatul Unit) a fost un filosof și om politic englez din secolul al XVII-lea, preocupat mai ales de societate și epistemologie.
Locke este figura emblematică a celor trei mari tradiții de gândire aflate în centrul spiritualității epocii moderne.
În câmpul cunoașterii, el este întemeietorul empirismului.
Fără a fi inițiat în gândirea empiristă modernă, asemenea lui Thomas Hobbes și Francis Bacon, intelectualul englez a devenit reprezentantul ei când este vorba de disputa empirism-raționalism.
Istoria filosofiei se referă în primul rând la John Lock și René Descartes, personalități tutelare ale celor două curente antitetice, care nu rivalizau ca simple doctrine gnoseologice, ci ca veritabile paradigme de raționalitate alternative.
Mai puțin cunoscut și comentat este rolul său în domeniul filosofiei limbajului.
Acesta poate fi considerat inițiatorul paradigmei moderne a limbajului-instrument de organizare a experienței, și implicit de decupare ontologică a lumii, viziune instrumentalistă.
Ideea de bază este că fiecare limbă sau sistem conceptual nu este altceva decât un mod particular de a structura și percepe o realitate, care, așa cum ea, în sine însăși, rămâne inaccesibilă.
John Locke (1632 – 1704) – portret din 1697 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Biografie
S-a născut la Wrington, Anglia; studiază mai întâi la Londra, apoi trece la Oxford, manifestând o deosebită preferință pentru studiile exacte, medicină și filosofie.
În anul 1665 este secretar de legație la Cleve, pe lângă Sir Walter Van, dar pentru scurtă vreme, două luni. Întors de la Cleve în Anglia, cunoaște un an mai târziu pe Lordul Anthony Ashley, care va fi ridicat ceva mai târziu la rangul de Earl of Shaftesbury, cu care se împrietenește și în a cărui casă va îndeplini, de la 1667 la 1675, oficiul de medic precum și pe acela de educator. Prietenia cu lordul Anthony Ashley a decis și peripețiile vieții lui John Locke.
Împărtășind împreună cu acesta răspunderi politice, fiindu-i secretar și atunci când prietenul său a fost Lord Cancelar, cât și atunci când a fost prim-ministru, el a trebuit să-l urmeze pe Shaftesbury și când acesta a trebuit să se refugieze în Olanda, în urma conflictului cu regele, unde trăiește luându-și diferite nume și schimbând orașele, pentru a nu fi descoperit, de la 1683 până la 1689, când se urcă pe tronul Angliei Wilhelm de Orania.
Întorcându-se în patrie, el este numit mai întâi “Commissioner of appeals” iar apoi “Commissioner of trade and plantages”. John Locke moare la Essex la 28 octombrie 1704.
Influențe
Locke a continuat linia empiric-materialistă a lui Bacon și Hobbes, fundamentând orientarea senzualistă în teoria cunoașterii. Opera celebră a lui J. Locke, care a exercitat foarte mari influențe, se intitulează: An essay concerning human understanding (Eseu asupra intelectului omenesc), 1689-1690.
Combătând teoria idealistă a ideilor înnăscute, Locke afirmă în această operă că toate cunoștințele provin din experiența senzorială.
După el, mintea omului este la naștere ca o foaie nescrisă (white paper, void of all characters) (tabula rasa): În intelect nu există nimic fără să fi fost înainte în simțuri.
Locke a făcut totuși unele concesii idealismului, admițând, alături de experiența internă, ca un izvor de sine stătător al cunoașterii și formulând teoria calităților secundare, după care calitățile secundare (culoarea, gustul, mirosul etc.) ar fi subiective și numai calitățile primare (întinderea, figura, mișcarea etc.) ar avea un caracter obiectiv.
Locke nu înțelegea specificul calitativ al rațiunii în raport cu simțurile și rolul ei activ.
Trăsăturile mecaniste ale gnoseologiei lui Locke, potrivit căreia rațiunea nu face decât să combine și să separe ideile simple furnizate de simțuri, l-au determinat pe Engels să-l considere, alături de Bacon, drept întemeietor al metodei metafizice în filosofia modernă.
A fost unul din întemeietorii deismului.
Datorită contradicțiilor sale, filosofia lui Locke a slujit drept punct de plecare atât materialismului secolului al XVIII-lea cât și idealismului subiectiv a lui Berkeley.
Prin lucrarea sa Câteva păreri asupra educației (1693), care a înrâurit puternic dezvoltarea pedagogiei în secolele XVIII-XIX, Locke a preconizat educarea în familie a unui gentleman de tip nou, purtător activ al spiritului întreprinzător burghez.
Ideolog al compromisului încheiat între burghezie și nobilime după revoluția engleză din secolul al XVII-lea, Locke a fost un partizan al monarhiei constituționale.
John Locke este socotit în genere ca întemeietorul empirismului modern, adică al acelui curent epistemologic care susține că toate ideile noastre provin din simțuri, că își au fundamentul în experiență.
Locke nu este, prin urmare, un metafizician, ci un epistemolog, adică un teoretician al cunoașterii.
El își propune în lucrarea lui fundamentală să dea o “cercetare asupra originii certitudinii și întinderii cunoștinței omenești, asupra temeiurilor și gradelor credinței, părerii și asentimentului”.
În legătură cu problema originilor cunoștinței, Locke ia o poziție contrară raționalismului.
Idei înnăscute
Teoria ideilor înnăscute este o teorie gnoseologică idealistă potrivit căreia în conștiința omului ar exista de la naștere, independent de experiență, anumite idei (ex. ideea de număr, de mișcare, de întindere).
Teoria ideilor înnăscute a fost susținută sub diferite forme de Platon, Descartes, Leibniz și de alți filosofi.
Ea a fost criticată de pe pozițiile senzualismului materialist de Locke, Condillac ș.a.
Materialismul dialectic respinge teoria ideilor înnăscute, arătând că izvorul tuturor cunoștințelor noastre sunt senzațiile și percepțiile, care reflectă lumea obiectivă.
Locke spune că nu există idei și principii înnăscute.
Intelectul nu este în posesia anumitor idei cu care vine pe lume, când se naște omul.
Ci toate ideile, fără deosebire, pe care le posedă intelectul, îi sunt procurate de simțuri, îi vin de la percepții.
Intelectul, prin urmare, nu posedă originar și nici nu poate crea idei, ci el numai prelucrează ceea ce-i furnizează simțurile. Intelectul este activ dar nu este creator.
Două sunt izvoarele din care provin cunoștințele noastre.
Avem pe de o parte percepțiile care ne pun în contact cu obiectele externe, pe care Locke le numește senzații (sensations), iar pe de altă parte avem percepțiile care ne relevează ceea ce se petrece în conștiința noastră și pe care Locke le numește reflexii (reflections).
Avem deci o experiență externă și una internă.
Locke ține să sublinieze că experiența externă este aceea care se produce întâi și că după aceasta ia naștere și experiența internă.
Teoria politică
În politică, Locke combate absolutismul și tirania, apără libertatea și dreptul, vede în puterea legislativă forța supremă.
Acesteia trebuie să i se supună puterea executivă și cea federativă, care are menirea să apere comunitatea împotriva primejdiilor din afară.
Dacă guvernul, reprezentanții și monarhul își depășesc mandatul, atunci poporul trebuie să intervină și să-și exercite singur suveranitatea.
Cine încalcă legea și știrbește din drepturile poporului, se pune în stare de război cu acesta, și revoluția este în acest caz o armă de apărare, un rău necesar.
Alte teorii
În pedagogie, Locke recomandă să se deștepte în copil dispozițiile naturale, să se țină seama de individualitatea lui, să se predea un învățământ intuitiv, să fie pregătit pentru muncă printr-o activitate plăcută.
Contribuții interesante a adus Locke și în domeniul moralei.
Scrisoare de Toleranță
Concluzia lucrării Scrisoare despre Toleranță este aceea că toleranța promovează ordinea civilă și armonia prin aceea că face ca termenii participării la o biserică să fie cât se poate de permisivi.
Este responsabilitatea magistratului suveran să reglementeze o practică religioasă în scopul asigurării păcii, siguranței și securității întregii societăți.
Amestecarea în convingerile religioase ale indivizilor este absurdă și nedreaptă.
Suveranul trebuie să știe cum să-și folosească dreptul de a dispune.
În acest cadru, supușii trebuie să se supun pasiv (nu pot decide împotrivă poruncilor conducătorului).
Locke însă delimitează o zona în care supunerea pasivă este imposibilă: convingerile unui om nu se pot supune autorității și nicio ființă umană nu-și abandonează credința la ordinul altei ființe.
Fiecare este pe deplin responsabil pentru convingerile sale și va trebui să răspundă în fața lui Dumnezeu pentru ele la Judecata de Apoi.
Până atunci, magistratul va avea sarcina de a se îngriji de ordinea civilă, fără să ia locul divinității.
Credințe religioase
Unii intelectuali au considerat credințele sale politice ca fiind derivate din cele religioase.
Locke avea o credință calvinistă, dar în perioada scrierii lucrării Reflections (1695) acesta îmbrățișa nu doar idei socinianiste cu privire la toleranță, ci și ideea negării preexistenței lui Hristos.
Totuși, Wainwright (1987) notează că în scrierile postume Paraphrase (1707) interpretarea lui Locke a versetului Efeseni 1:10 este marcată diferit față de unii socinianisti precum Biddle, și poate indica faptul că acesta a adoptat o poziție ariană spre sfârșitul vieții.
Lui Locke nu îi era clar la acea vreme conceptul de păcat originar, astfel că a fost acuzat de socinianism, arianism și deism.
Dar nu a negat existența răului.
Omul este capabil să provoace războaie nedrepte și să comită crime. Criminalii trebuie pedepsiți, chiar cu însăși pedeapsa capitală.
Cu privire la Biblie, Locke era foarte conservator.
A continuat să fie inspirat de către Scripturi.
Miracolele erau dovezi ale naturii divine specifice pasajelor biblice.
Locke era convins că întregul manuscript era în corelație cu natura rațională (The Reasonableness of Christianity, 1695).
Deși era un susținător al toleranței, acesta a persuadat autoritățile să nu tolereze ateismul, deoarece credea că negarea existenței lui Dumnezeu ar distruge ordinea socială și ar conduce la haos.
Inclusiv toate filozofiile ateiste și toate încercările de a deduce legea naturală sau morala din premise pur seculare, de exemplu „ autonomia sau demnitatea omului”.
Din perspectiva lockeana, argumentul cosmologic era valid și demonstra existența lui Dumnezeu.
Orientările politice erau bazate pe un set particular de asumpții creștin protestante.
Conceptul său de om a fost întemeiat pe credința în geneză.
Am fost „trimiși în lume sub poruncile lui Dumnezeu, suntem proprietatea sa, creație a sa, și nu plăcerea altcuiva”.
Identic cu teoria legii naturale propusă de Hugo Grotius și Samuel Pufendorf, Locke a echivalat legea naturală cu revelația biblică, ambele având în viziunea sa origini divine și fără să existe o relație de contradicție între ele.
„Ca filosof, Locke a fost foarte interesat de doctrina creștină, și în lucrarea Reasonableness a insistat că majoritatea oamenilor nu ar putea înțelege detaliile legii naturale fără învățăturile și exemplul lui Iisus”.
Acesta a derivat conceptele sale politice fundamentale din texte biblice, în particular din Geneza 1 și 2, Decalog (Exodul 20), Regula de aur (Matei 7:12), învățăturile lui Iisus (de exemplu: doctrina carității, Matei 19:19) și scrisorile apostolului Paul.
Decalogul (Cele zece porunci) pune viața unui individ, reputația sa (exemplu: demnitatea și onoarea) și proprietatea sub protecția lui Dumnezeu.
Libertatea este un alt subiect important în Vechiul Testament.
De exemplu, acțiunile divinității în cadrul eliberării israeliților din sclavia egipteană în prologul Decalogului (Exodul 20:2).
Mai mult, Locke a derivat însăși egalitatea umană, inclusiv egalitatea sexelor (Adam și Eva) din Geneza 1:26-28, punctul originar al doctrinei teologice Imago Dei.
Pentru Locke, una dintre consecințele principiului egalității a fost aceea că toți oamenii au fost creați egali și liberi, iar guvernul avea nevoie de consimțământul celor guvernați.
Doar când Locke a derivat aspectele fundamentale ale propriilor concepte de om și etică din textele biblice – viață, egalitate, proprietate privată etc. – a examinat în calitate de filosof care repercusiuni au fost identice cu cele anterior menționate.
Inspirați de Locke, Declarația de Independență a întemeiat drepturile omului pe credința în geneza biblică: „Toți oamenii sunt creați egali, (…) ei au anumite drepturi înnăscute inalienabile, (…) viața, libertatea și căutarea fericirii”.
Doctrina lui Locke privitoare la necesitatea guvernanților de a cere consimțământul celor guvernați face parte și ea din Declarația de Independență.
Moștenirea
Este considerat precursorul major al numeroase principii politice care alcătuiesc fundamentul vieții occidentale moderne.
Opțiunile politice lockeene au devenit ingredientele centrale a ceea ce lumea occidentală modernă consideră a fi normalitatea politică și socială, normalitatea vieții umane civilizate.
Probabil cea mai importantă idee este aceea a subordonării statului (guvernământului) față de societatea civilă, față de cei conduși.
Realizând că întreaga putere legislativă este delegată conducerii de către indivizii ce se supun ei, și că, deși legislativul constituie puterea supremă în stat, oamenii au dreptul de a înlătura sau schimba legislativul, John Locke inaugurează ideea modernă a supremației societății civile față de stat.
Acesta denunță autoritarismul politic și subordonarea excesivă față de puterea politică.
Acesta a inspirat și mișcarea liberalismului modern, ideea că statul este mandat de cetățeni cu sarcini bine precizate preconizează principiul statului minimal.
Se conturează acea mentalitate că statul trebuie să fie în slujbă cetățeanului și nu invers.
Locke a insistat asupra mandatului politic limitat; asupra principiului subordonării acțiunii politice față de interesele civice.
A mai adus contribuții și în cadrul problemei controlului și dispersării puterii (problema nici azi rezolvată complet), respectiv principiul democratic al majorității (decizia aparține majorității).
De asemenea, implicarea sa în constituirea teoriei statului de drept și a supremației legii, insistând de mai multe ori că o comunitate trebuie să se conducă după legi stabile, cunoscute, toată lumea fiind supusă ei.
Locke a inspirat toleranța modernă (ideea tăcerii legii: acolo unde legea tace totul este permis, căci ceea ce nu este interzis trebuie să rămână permis) și ideea separării sferei publice de sfera privată, în care statul să nu se amestece.
A promovat și egalitatea politică și juridică între cetățeni.
cititi despre John Locke si pe en.wikipedia.org
Evenimentele Zilei de 29 august în Istorie
Bătălia de la Mohács (29 august, 1526) picturǎ de Bertalan Székely
foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; wikipedia.org; youtube.com
29 august este a 241-a zi a calendarului gregorian și a 242-a zi în anii bisecți.
Mai sunt 124 de zile până la sfârșitul anului.
Sărbători Religioase ale Zilei de 29 august
Biserica Ortodoxă Română
(✝) Tăierea Capului Sf. Prooroc Ioan Botezătorul
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tăierea Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul – foto preluat de pe basilica.ro
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică
(†) Tăierea capului sf. Ioan Botezătorul
Biserica Romano-Catolică
Martiriul sf. Ioan Botezătorul
Sărbători naționale ale zilei de 29 august
Slovacia – Ziua Insurecției naționale. Sărbătoare națională.
Evenimentele Zilei de 29 august în Istorie
- 29 august 1526 – Armata otomană condusă de Soliman Magnificul l-a învins și l-a ucis pe regele Ludovic al II-lea în Bătălia de la Mohács, transformând partea centrală a Regatului Ungariei în pașalâc.
- 29 august 1842 – Primul Război al Opiului s-a încheiat prin semnarea tratatului de la Nanking prin care dinastia Qing a acordat privilegii comerciale europenilor și a cedat Regatului Unit insula Hong Kong.
- 29 august 1944 – Delegația României s-a deplasat la Moscova, pentru încheierea armistițiului cu Națiunile Unite
- 29 august 2005 – Apele umflate de Uraganul Katrina s-au revărsat peste digurile din preajma orașului New Orleans, inundând 80% din acest oraș și din zonele suburbane din jurul acestuia.
29 august 886 - A murit împaratul bizantin Vasile I Macedoneanul ( n.cca.811), intemeietorul dinastiei macedonene.
Vasile I cu fiul său, Constantin și a doua sa soție, Eudokia Ingerina – foto: ro.wikipedia.org
Vasile I Macedoneanul (c.811 – 29 august, 886), a fost împărat bizantin între 867 și 886, întemeietorul dinastiei macedonene și inițiatorul renașterii artei bizantine.
Pe 26 mai 867, Vasile a fost încoronat co-împărat, iar în noaptea de 23/24 septembrie, l-a asasinat pe împăratul Mihail al III-lea, proclamându-se împărat.
A scris multe cărți legislative, printre care Basilica (sau Basiliscale, terminată de Leon VI), Prochiron sau Eisagoge si fost un sprijinitor al renasterii artei bizantine.
29 august 1261 - Urban al IV-lea devine papă, fiind ultimul care accede la scaunul pontifical, fără să fi fost mai întâi cardinal.
Papa Urban al IV-lea – foto: ro.wikipedia.org
Papa Urban al IV-lea a fost un papă al Romei. De origine franceză, pe numele laic Jacques Pantaleon, păstorește Sfântul Scaun între 1261-1264.
În vîrstă de 60 de ani, a fost ales în unanimitate de cei 8 cardinali din colegiu pe 29 august. Șase zile mai tîrziu a fost întronat.
Născut la Troyes, fiu al unui cizmar, avea la momentul alegerii o lungă carieră de administrator ecleziastic.
Educația și-a făcut-o mai întîi la Troyes și apoi la Universitatea din Paris; s-a impus apoi atenției papei Inocențiu IV la sinodul de la Lyon din 1247 fiind folosit ulterior ca nunțiu cu însărcinări de misionar în zonă mării Baltice și apoi în Germania.
În 1255 a fost numit Patriarh al Ierusalimului.
Au trecut însă mai mulți ani pînă să poată călători în Palestina unde a găsit o situație dezastruoasă pentru creștini datorită disputelor între baroni și regina-regentă Plaisance, dar și disputelor între venețieni și genovezi ori între ordinele militaro-călugărești.
În Palestina a sprijinit-o pe regentă împotriva baronilor, pe venețieni împotriva genovezilor iar venirea lui la Roma în 1261 era legată de asigurarea ajutorului papal pentru a limita puterea cavalerilor ospitalieri.
Odată ales în funcție și-a ales mai întâi 14 noi cardinali, dintre care cei mai mulți francezi ca și el pentru a-și asigură sprijinul colegiului, începînd ulterior acțiunea de restabilire a controlului asupra patrimoniului papal.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
29 august 1369 - A fost încheiat tratatul de pace între Ludovic, rege al Ungariei si domnitorul Munteniei Vladislav I (Vlaicu-Voda), prin care cel din urma a acceptat suzeranitatea ungara si a primit feuda Fagarasului (Tara Oltului).
29 august 1484 - Cardinal Giovanni Battista Cibo este ales papă sub numele Inocenţiu al VIII-lea.
29 august 1521 - Forțele otomane capturează Nándorfehérvár, astăzi cunoscut drept Belgrad.
Belgrad în secolul al XVI-lea – foto: ro.wikipedia.org
29 august 1526 - Armata otomană condusă de Suleiman Magnificul a învins în Bătălia de la Mohács, forţele Regatului Ungariei, conduse de arhiepiscopul Pál Tomori şi de regele Ludovic al II-lea, transformând partea centrală a Regatului Ungariei în pașalâc timp de aproximativ 150 de ani.
Bătălia de la Mohács (29 august, 1526) Parte din Războaiele otomano-ungare, picturǎ de Bertalan Székely – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Bătălia de la Mohács a fost o bătălie desfăşurată la 29 august 1526, lângă Mohács, în Ungaria.
În această bătălie forţele Regatului Ungariei, conduse de arhiepiscopul Pál Tomori şi de regele Ludovic al II-lea (în vârstă de 20 de ani), au fost învinse de forţele superioare numeric ale Imperiului Otoman, conduse de sultanul Suleiman Magnificul.
Victoria otomanilor a avut ca rezultat împărţirea Ungariei timp de aprox. 150 de ani între Imperiul Otoman şi Casa de Habsburg din Austria.
Autonomia Principatului Transilvaniei a fost recunoscută de Imperiul Otoman.
O a treia parte a teritoriului a format Principatul Transilvaniei. Martin Luther în scrierea sa Vom Kriege wider die Türken („Despre războiul contra turcilor”), a reținut – cu referire directă la arhiepiscopul Pál Tomori (n. ca. 1475 – d. 29 august 1526 la Mohacs) – că nu este treaba bisericii să conducă războaie, ci aceasta este datoria puterii seculare.
Pe campul de lupta de la la Mohacs, a murit regele Ludovic al II-lea al Ungariei și Boemiei, ultimul rege din dinastia Iagello, in varsta de 20 de ani.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
29 august 1530 - Se desfasoara lupta de la Viişoara (judeţul Olt), in urma căreia domnul muntean Moise Voda este înfrânt si ucis de Vlad; alături de domn este ucis si cumnatul sau, Barbu Craiovescu, iar Ştefan Mailat e luat prizonier.
In timpul domniei lui Vlad Înecatul, in Ţara Românească se ascut divergentele din cadrul familiei Craiovestilor, astfel ca autoritatea politica a acestor mari boieri olteni decade.
29 august 1533 - Francisco Pizarro îl execută pe Atahuallpa, al treisprezecelea și ultimul împărat al incașilor.
29 august 1541 - Forțele otomane capturează Buda, capitala Regatului Ungariei.
29 august 1619 - S-a născut Jean Baptiste Colbert, om politic ce a deţinut mai multe funcţii în timpul regelui Ludovic al XIV-lea, printre care şi aceea de controlor general al finanţelor.
Jean-Baptiste Colbert - foto – ro.wikipedia.org
Jean-Baptiste Colbert (n. 29 august 1619 — d. 6 septembrie 1683) economist francez, reprezentant al Școlii mercantiliste de economie.
Prin politicile fiscale aplicate, a reuşit să consolideze puterea economică a Franţei astfel încât, datorită lui, regele a devenit unul dintre cei mai puternici monarhi din Europa; (d.06.10.1683).
29 august 1632 - S-a născut John Locke, filosof si om politic britanic; lucrarea sa “Câteva păreri asupra educaţiei”, apărută în 1693, a avut o puternica influenta asupra dezvoltării pedagogiei în sec XVIII si XIX; (d. 1704).
John Locke (1632 – 1704) – portret din 1697 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
John Locke (n. 29 august 1632, Wrington, North Somerset, Anglia, Regatul Unit – d. 28 octombrie 1704, High Laver, Epping Forest, Anglia, Regatul Unit) a fost un filosof și om politic englez din secolul al XVII-lea, preocupat mai ales de societate și epistemologie.
Locke este figura emblematică a celor trei mari tradiții de gândire aflate în centrul spiritualității epocii moderne.
În câmpul cunoașterii, el este întemeietorul empirismului.
Fără a fi inițiat în gândirea empiristă modernă, asemenea lui Thomas Hobbes și Francis Bacon, intelectualul englez a devenit reprezentantul ei când este vorba de disputa empirism-raționalism.
Istoria filosofiei se referă în primul rând la John Lock și René Descartes, personalități tutelare ale celor două curente antitetice, care nu rivalizau ca simple doctrine gnoseologice, ci ca veritabile paradigme de raționalitate alternative.
Mai puțin cunoscut și comentat este rolul său în domeniul filosofiei limbajului.
Acesta poate fi considerat inițiatorul paradigmei moderne a limbajului-instrument de organizare a experienței, și implicit de decupare ontologică a lumii, viziune instrumentalistă.
Ideea de bază este că fiecare limbă sau sistem conceptual nu este altceva decât un mod particular de a structura și percepe o realitate, care, așa cum ea, în sine însăși, rămâne inaccesibilă.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
29 august 1751 - În pivnița Castelului Heidelberg din Germania se finalizează construcția celui mai mare butoi de vin din lume care putea stoca 221.726 de litri de vin.
foto: ro.wikipedia.org
29 august 1756 - Regele Prusiei, Frederic cel Mare atacă Saxonia; este începutul Războiului de Şapte Ani.
Frederic al II-lea, cel Mare (germană Friedrich II.; n. 24 ianuarie 1712, Berlin – d. 17 august 1786, Potsdam) a fost rege al Prusiei (1740-1786), din dinastia de Hohenzollern, al 14-lea prinț elector al Sfântului Imperiu Roman sub numele de Frederick IV (Friedrich IV.) de Brandenburg. A devenit cunoscut sub numele de Frederic cel Mare (Friedrich der Große) și a fost poreclit Der Alte Fritz (“Bătrânul Fritz”) – foto: ro.wikipedia.org
Războiul de șapte ani (1754 și 1756–1763), (părți ale căror teatre de conflagrație au fost numite și Războiul Pomeranian și Războiul francez și indian ), a implicat atât lupte în Europa, cât și în colonii. Acest război a fost descris de Winston Churchill ca fiind primul război mondial, de vreme ce a fost primul conflict din istorie care a avut lupte pe tot globul și în care cea mai mare parte a combatanților au fost ori națiuni europene ori coloniile lor de peste mări.
Acest război a avut ca protagoniste principalele puteri ale vremii: Prusia, Regatul Marii Britanii, (plus coloniiile Coroanei britanice din America de Nord , Compania Indiilor Orientale Britanice și Regatul Irlandei) și Hanovra pe de-o parte și Austria, Regatul Francez, (plus Principatul Saxoniei, Noua Franță și Indiile Orientale Franceze), Imperiul Rus, Suedia pe de altă parte. Spania și Regatul Portugaliei au fost atrase mai târziu în conflict, iar forțele olandeze neutre au fost atacate în India.
Participantii la Razboiul de Sapte Ani – foto: ro.wikipedia.org
Rezultatul cel mai evident al războiului a fost decăderea puterii Franței, atât în Americi, (unde au rămas sub stăpânirea colonială numai Guiana Franceză, Saint-Domingue și Saint Pierre și Miquelon, iar Guadelupa și Martinica le-au fost returnate), cât și pe continentul european și transformarea Marii Britanii într-o putere colonială dominantă. În plus, marina franceză a fost grav redusă. În plus, British East India Company a cucerit cea mai importantă poziție în India, colonie care devenea astfel “nestemata coroanei Imperiului Britanic”.
29 august 1780 - S-a născut marele pictor si gravor francez, Jean Auguste Dominique Ingres; (d.14.01.1867).
Jean Auguste Dominique Ingres – Autoportret la vârsta de 24 de ani, 1804, dar revizuit în anii 1850), Musée Condé – foto: ro.wikipedia.org
Jean Auguste Dominique Ingres (n. 29 august 1780 – d. 14 ianuarie 1867) a fost un pictor francez neoclasic. Deși Ingres se încadra el însuși în tradiția pictorilor istorici, precum Nicolas Poussin și Jacques-Louis David, spre sfârșitul vieții sale, recunoașterea sa generală a venit din aprecierea remarcabilele sale portrete, atât desenate cât și pictate.
29 august 1782 - Cuirasatul britanic HMS Royal George s-a scufundat în timp ce era ancorat la Portsmouth, în timpul lucrărilor de rutină de înteținere. Între 800 și 950 de persoane s-au înecat, inclusiv vice-amiralul Richard Kempenfelt și un număr mare de copii și femei. A fost unul dintre cele mai grave dezastre maritime pe timp de pace din istoria Marinei Regale.
HMS Royal George, right, shown fictitiously at the launch of HMS Cambridge in 1755 – foto: en.wikipedia.org
29 august 1825 - Portugalia recunoaste independenta fostei sale colonii Brazilia.
29 august 1831 - Britanicul Michael Faraday a descoperit inducţia magnetică.
Michael Faraday – foto: ro.wikipedia.org
Michael Faraday (n. 22 septembrie 1791, Newington Butts, Regatul Marii Britanii – d. 25 august 1867, Hampton Court Palace, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei) a fost un fizician și chimist englez.
A fost asistent lui Sir Humphry Davy.
29 august 1832 - S-a născut Neculai Culianu, matematician şi astronom român, membru corespondent (din 1889) al Academiei Române; (d.28.11.1915, Iaşi).
Neculai Culianu - foto: ro.wikipedia.org
Neculai Culianu (n. 29 august 1832, Iași — d. 28 noiembrie 1915, Iași) a fost un matematician și astronom român, membru corespondent (din 1889) al Academiei Române. A militat pentru Unirea Principatelor Române, motiv pentru care o perioadă a fost arestat. Unul din cei 17 fii ai săi a fost Petru Culianu, care de asemenea a avut o bogată activitate matematică.
29 august 1842 - Primul Război al Opiului s-a încheiat prin semnarea tratatului de la Nanking prin care dinastia Qing a acordat privilegii comerciale europenilor și a cedat Regatului Unit insula Hong Kong.
Semnarea tratatului de la Nanking – foto: ro.wikipedia.org
Tratatul de la Nanking (sau Nanjing) s-a semnat la 29 august 1842 și a pus capăt Primului Război al Opiului (1839–42) disputat între Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei și Dinastia Qing din China.
A fost primul tratat din seria denumită de chinezi „tratatele inegale”, deoarece britanicii nu-și asumau prin ele nicio obligație.
În urma înfrângerii militare a Chinei, în condițiile în care navele de război britanice amenințau să atace orașul, reprezentanții Imperiilor Britanic și Qing au purtat negocieri la bordul navei HMS Cornwallis ancorată în portul Nanking.
La 29 august 1842, reprezentantul britanic, Sir Henry Pottinger și reprezentanții Qing, Qiying, Yilibu și Niujian, au semnat tratatul.
El consta din treisprezece articole și a fost ratificat de regina Victoria și de împăratul Daoguang nouă luni mai târziu.
29 august 1862 - S-a născut Maurice Maeterlinck, scriitor belgian de lemba franceza , laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1911, cel mai important dramaturg simbolist (“Pasarea albastra”, “Tezaurul celor umili”); (d.06.05.1949).
Maurice Polydore Marie Bernard Maeterlinck - foto – ro.wikipedia.org
Maurice Polydore Marie Bernard Maeterlinck (n. 29 august 1862, Gand – d. 6 mai 1949) poet, eseist și dramaturg belgian de limbă franceză.
29 august 1864 - Domnitorul Alexandru Ioan Cuza aprobă comasarea serviciului postal cu cel telegrafic, iar prin ordonanţa din 3 decembrie 1865 promulgă prima lege de organizare poştal-telegrafică.
29 august 1885 - Germanul Gottlieb Daimler a brevetat motocicleta.
Gottlieb Daimler – foto: en.wikipedia.org
Gottlieb Wilhelm Daimler (n. 17 martie 1834, Schorndorf, Wurtemberg la circa 30 km de Stuttgart; d. 6 martie 1900, Cannstatt) inventator german.
A construit prima motocicletă și a îmbunătățit numeroase motoare.
În anul 1865, se împrietenește cu Wilhelm Maybach. În 1867, se căsătorește cu Emma Kunz cu care va avea cinci copii.
Obține un post de desenator tehnic, iar în 1872 devine director tehnic la firma constructoare de motoare cu gaz de iluminat (gazogen) Deutz, condusă de Nikolaus Otto.
Îl angajează pe Maybach.
Împreună cu Maybach, Daimler pleacă de la firma Deutz, pentru ca în 1882 să deschidă un atelier la Cannstatt, unde perfecționează motorul în patru timpi proiectat de Beau de Rochas, montând pe volant niște paleti pentru răcirea motorului.
În 1885 ei construiesc prima motocicletă din lemn, iar în 1889 un triciclu cu motor, pe care a montat cu primul carburator dotat cu jicloare pentru alimentarea cu benzină, și, în același an, primul motor cu doi cilindri în V, pe care l-a prezentat la Expoziția Universală de la Paris.
The Reitwagen (riding car), the first internal combustion motorcycle (1885) – foto: en.wikipedia.org
29 august 1891 - S-a născut Мihail Cehov, actor, regizor şi scriitor rus; (d. 1955).
Mihail Aleksandrovici Cehov - foto – ro.wikipedia.org
Mihail Aleksandrovici Cehov (n. 29 august, 1891 la Moscova — d. 30 septembrie, 1955 la Beverly Hills, Statele Unite) a fost un actor, regizor și scriitor rus, care a emigrat în Statele Unite ale Americii după Revoluția Socialistă din Octombrie.
29 august 1897 - Reprezentantii evreilor la Primul Congres Sionist de la Basel, in Elvetia, adopta Steaua lui David ca simbol oficial al sionismului.
Steaua lui David pe drapelul statului Israel – foto – ro.wikipedia.org
crestinortodox.ro: Steaua lui David – Scutul lui David
29 august 1898 - A fost fondată compania producatoare de cauciuc Goodyear.
29 august 1904 - S-a născut Werner Forssmann, chirurg german, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în 1956.
Werner Theodor Otto Forßmann – foto – ro.wikipedia.org
Werner Theodor Otto Forßmann (n. 29 august 1904 la Berlin – d. 1 iunie 1979 la Schopfheim) a fost un medic german, cunoscut pentru cercetările sale în domeniul cateterismului cardiac.
În 1956, împreună cu Andre Cournand și Dickinson Richards, a primit Premiul Nobel pentru Medicină pentru dezvoltarea metodei de sondare a cordului uman.
29 august 1904 - A murit Murad al V-lea, sultan otoman; (n. 1840).
Mehmed Murad al V-lea - foto – cersipamantromanesc.wordpress.com
Mehmed Murad al V-lea (n. 21 septembrie 1840) a fost sultan al Imperiului Otoman timp de trei luni, pana la 31 august 1876.
29 august 1907 - Podul Quebec se prăbușește în timpul construirii, omorând 75 de muncitori.
29 august 1915 - S-a născut Ingrid Bergman, actriță americană de origine suedeză (d. 1982)
Ingrid Bergman (n. 29 august 1915, Stockholm, Suedia – d. 29 august 1982, Londra, Marea Britanie) a fost o actriță de film, de origine suedeză, laureată cu trei premii Oscar, laureată a triplei recunoașteri filmice numită Triple Crown of Acting, o categorie aparte pentru actorii și actrițele care sunt câștigători ai premiilor Oscar, Tony și Emmy.
A jucat în numeroase filme, (“Intermezzo”, “Va place Brahms”, “Sonata de toamna”) între care cel mai cunoscut rămâne filmul “Casablanca” (1942) – avându-l ca partener pe Humphrey Bogart. A fost soţia celebrului regizor italian Roberto Rossellini.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org; www.imdb.com; www.ingridbergman.com
29 august 1916 - Primul Război Mondial - Bucureștiul devine a treia capitală europeană (după Paris și Londra) care a fost bombardată de aviația germană. Zeppelinul LZ101 a primit ordin să execute un atac de noapte asupra Bucureștiului. La o oră după miezul nopții de 28/29 august (15/16 august pe stil vechi) bateriile antiaeriene ale orașului au deschis focul fără să poată atinge dirijabilul care survola la 3000 de metri.
29 august 1920 - S-a născut Charlie Parker, legendarul jazzman american, cunoscut sub numele de “Bird” sau “Yardbird”; (d. 12.03.1955).
29 august 1929 - Dirijabilul “Contele Zeppelin” încheie prima călătorie in jurul lumii
LZ-127 Graf Zeppelin a deschis în 1928 seria zborurilor transatlantice, parcurgând distanţa dintre Friedrichshafen din Germania şi Lakehurst în SUA în aproape 112 ore – foto: stiri.tvr.ro
stiri.tvr.ro: Zeppelin, un nume care a scris istorie în aviaţie, muzică şi tehnologie
descopera.ro: Contele şi dirijabilul: povestea zeppelinului
29 august 1936 - În urma presiunilor cercurilor guvernamentale din Germania şi Italia, Nicolae Titulescu a fost înlăturat de la conducerea Ministerului de Externe, in urma unei reorganizari a Guvernului României.
29 august 1939 - S-a născut Joel Schumacher, regizor american (seria filmelor având ca personaj principal pe Batman).
29 august 1940 - Consiliul de Coroană ţinut în noaptea de 29-30 august a analizat comunicatele cu caracter ultimativ ale guvernelor german şi italian şi a hotărât acceptatea arbitrajului puterilor Axei asupra tratativelor româno-maghiare privind teritoriile din Ardealul de Nord. Rezultatul acestui arbitraj l-au constituit prevederile Dictatului de la Viena, semnat la 30.08.1940.
29 august 1943 - S-a născut Petre Magdin, compozitor, interpret, publicist si realizator TV român.
29 august 1944 - Delegația României a pleacat la Moscova, pentru încheierea armistițiului cu Națiunile Unite (U.R.S.S., Statele Unite ale Americii si Regatul Unit al Marii Britanii), prin care era legitimată practic ocupaţia sovietică; din delegaţie făceau parte Lucreţiu Pătrăşcanu, Dumitru Dămăceanu, Ştefan Voitec, George Fotino. Convenţia de armistiţiu a fost semnată la 12.09.1944.
29 august 1944 - A murit Constantin C. Orghidan, inginer şi colecţionar, membru al Academiei Române şi al Societăţii numismatice; a sprijinit editarea unor lucrări de referinţă pentru cultura română, între care şi “Enciclopedia României”; (n. 22.06.1874).
29 august 1945 - A încetat din viaţă marele actor şi cupletist român Constantin Tănase.
Constantin Tănase (n. 5 iulie 1880 – d. 29 august 1945) actor român de scenă și de vodevil, celebru cupletist și o figură cheie în teatrul de revistă românesc – foto (Constantin Tănase în rolul lui Napoleon) – ro.wikipedia.org
A rămas în conştiinţa publicului ca fondator al teatrului de revistă românesc (Teatrul “Cărăbuş”, înfiinţat în 1919), ca autor şi interpret de cuplete incisive, ca actor de film (“Visul lui Tănase”); (n. 5.07.1880).
29 august 1949 - Uniunea Societică a testat prima sa bombă atomică, la Semipalatinsk in Kazakhstan.
29 august 1958 - S-a născut in Gary, statul american Indiana, cântăreţul Michael Jackson, supranumit Regele muzicii pop.
Michael Jackson 2nd June 1988. “Wiener Stadion” venue in Vienna, Austria – foto: ro.wikipedia.org
Este recunoscut ca fiind cel mai de succes artist din toate timpurile. Michael Jackson a murit la 25 iunie 2009, într-un spital din Los Angeles, în urma unui stop cardiac suferit la locuinţa sa.
Moartea lui a atras atenţia întregii lumi, ceremonia de comemorare fiind urmărită de aproximativ un miliard de oameni; (d.25 iunie 2009).
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
29 august 1965 - Nava spațială Gemini V având la bord astronomii americani Gordon Cooper și Pete Conrad s-a întors pe Pământ, aterizând în Oceanul Atlantic, după un record de opt zile în spațiu și 120 de orbite ale Pământului.
29 august 1966 - Ultimul concert live Beatles la San Francisco – Candlestick (California), în faţa a 25 000 de spectatori; formaţia cu cel mai mare succes comercial al tuturor timpurilor s-a destrămat în anul 1971.
29 august 1968 - La Oslo, Prințul Harald al Norvegiei s-a căsătorit cu Sonja Haraldsen, fiica unui negustor de haine.
29 august 1972 - S-a născut prezentatoarea de televiziune Andreea Esca.
29 august – 3 septembrie 1973 – Vizita oficială de prietenie a lui Nicolae Ceaușescu în Cuba.
29 august 1975 - A murit Theodor Constantin, prozator, unul dintre cei mai cunoscuţi cultivatori ai genului poliţist (“Doamna în mov”, “Magdalena de la miezul nopţii”); (n. 21.11.1910).
29 august 1980 - S-a născut gimnasta Corina Ungureanu.
A fost membra echipei de gimnastică artistică a României care a câştigat de două ori titlul mondial şi a fost campioana europeană la sol în 1998.
29 august 1991 - Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice suspendă toate activitățile Partidului Comunist Sovietic, scoțandu-l în afara legii.
29 august 1991 - Semnarea înţelegerii privind stabilirea relaţiilor diplomatice şi a acordului consular între România şi Republica Moldova.
29 august 2003 - Ayatollahul Mohammed Sayed Baqir al-Hakim, liderul musulman șiit din Irak, a fost asasinat într-un atac terorist, împreună cu aproape 100 de credincioși, lângă o moschee din Najaf.
29 august 2005 – Apele umflate de Uraganul Katrina s-au revărsat peste digurile din preajma orașului New Orleans, inundând 80% din acest oraș și din zonele suburbane din jurul acestuia, provocând moartea a cel puţin 1.836 de persoane.
foto: ro.wikipedia.org
Uraganul Katrina a fost un uragan care s-a format pe 23 august 2005, în timpul sezonului de uragane din Atlantic din acel an și care a cauzat distrugeri masive în Statele Unite ale Americii, pe coasta Golfului Mexic.
Majoritatea pagubelor materiale și a pierderilor de vieți omenești au fost localizate în orașul New Orleans, care a fost inundat după ce sistemul de diguri din zonă a cedat; în unele cazuri, la mult timp după ce furtuna avansase deja spre continent.
Alte distrugeri au avut loc în statele Mississippi și Alabama, la distanțe de până la 160 km de centrul furtunii.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
29 august 2005 - A murit Mitropolitul Ardealului, Crişanei şi Maramureşului, Antonie Plămădeală; (n. 17.11.1926).
29 august 2005 - A încetat din viaţă Radu Anton Roman, jurnalist, scriitor şi realizator TV, cunoscut mai ales pentru emisiunile pe teme culinare (n. 1948).
29 august 2007 - Mitropolitul Varlaam al Moldovei a fost canonizat , la Mănăstirea Secu din judeţul Neamţ, la 350 de ani de la moartea sa;(n. 1580 sau 1585 – m. 19.12.1657).
Sfântul Ierarh Varlaam (Moțoc) al Moldovei – foto: doxologia.ro
Sfântul Ierarh Varlaam (Moțoc) al Moldovei (n. 1585 – d. 18 august 1657) a fost mitropolit al Moldovei între anii 1632-1653.
Este considerat a fi unul dintre întemeietorii limbii române literare.
A tradus și compus mai multe lucrări de spiritualitate. Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe 30 august.
La propunerea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a înscris în rândul sfinţilor din calendar pe învăţatul Mitropolit Varlaam al Moldovei, cu zi de pomenire la 30 august.
29 august 2020 - La Ordinea Zilei
29 august – Sfântul Ioan de toamnă, Sfântul Ioan, tăierea capului, Sfântul Ioan cap tăiat
Icoană pe sticlă cu temă „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”, datare a doua jumătate a secolului al XIX-lea, zonă Arpaşu de Sus, Ţara Oltului, Transilvania – Colecția Muzeului Național al Țăranului Român, categoria juridică
foto preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului
articole preluate de pe: azm.gov.ro; www.facebook.com/MuzeulTaranului
29 august - Sfântul Ioan de toamnă, Sfântul Ioan taie capul pe varză, Sfântul Ioan taie capul pe curechiu, Sfântul Ioan, tăierea capului, Sfântul Ioan cap tăiat
Icoană pe sticlă cu temă „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”, datare a doua jumătate a secolului al XIX-lea, zonă Arpaşu de Sus, Ţara Oltului, Transilvania – Colecția Muzeului Național al Țăranului Român, categoria juridică – foto preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului
Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, la 29 august, este praznic de întristare pentru uciderea celui mai aprins vestitor al pocăinței.
Această zi este una de post, în care, potrivit tradiției, este bine să nu se mănânce o serie de alimente a căror forma amintesc de cea a capului, precum roșiile, pepenii și alte fructe, și să nu se bea băuturi de culoare roșie, ca sângele care a fost vărsat la tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul.
Unii mănâncă în această zi doar struguri, în timp ce alții țin post negru toată ziua.
În lumea tradițională a satului nu se tăia nimic cu cuțitul, toate alimentele de la masă se rupeau cu mâna, iar farfuriile, blidele sau tipsiile erau lăsate deoparte.
De asemenea, nu se mânca varză, deoarece, așa cum spune o legendă, Sfântului Ioan Botezătorul de șapte ori i s-a tăiat capul pe varză și iar a înviat.
Și în lumea satului contemporan se știe că de ziua Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul se postește. Oamenii se feresc să mănânce legume sau fructe de formă rotundă sau care au culoare roșie și orice aliment care amintește de forma capului sau de culoarea roșie a sângelui.
“În popor există numeroase legende despre Sfântul Ioan Botezătorul”, a menționat Marcel Lutic, etnolog din cadrul Muzeului Etnografic al Moldovei Iași.
O asemenea legendă îl înfățișează pe Sfântul Ioan ca pe un singuratic care se refugiază într-o pădure pentru reculegere și răscumpărarea păcatelor. ”
De aici pleca uneori, cu crucea în mană, în lume.
Așa s-a întâlnit cu Domnul Iisus, codindu-se mult până Să-l boteze.
Într-o altă legendă, Dumnezeu îl îndrăgește nespus datorită modului extrem de simplu în care-și făcea rugăciunea, tocmai de aceea alegându-l să-i boteze fiul, Sfântul Ioan devenind astfel nănașul Domnului Hristos”, a arătat Marcel Lutic.
O altă legendă a devenit între timp colind, și este cunoscută în tot spațiul romanesc.
“Aceasta ne arată un sfânt blestemat de mama sa să se transforme în animal sălbatic, ca atare, Sfântul Ioan ar fi fost vreme de nouă ani și nouă zile cerb. Redevenind om, a ridicat o mănăstire și mai apoi l-a botezat pe Domnul Iisus“, arată colindul.
În zonele de sud ale României se crede că Sfântul Ioan Botezătorul este unul dintre sfinții cei mai apropiați de Dumnezeu, în timp ce bucovinenii îl consideră – alături de Sfântul Neculai, patronul pruncilor, cel ce are grijă ca aceștia să nu moară nebotezați.
În tradiția populară, această zi tristă a Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul era cunoscută și ca “Sfântul Ioan cap tăiat”, “Santion de toamnă”, “Sfântul Ioan taie capul pe varză (curechi)”, “Crucea mică” sau “Brumariul”.
Tot în legătură cu această sărbătoare, o legendă amintește că “Sântion ar fi fost un tânăr sărac de o rară frumusețe.
Într-o zi, o femeie bogată l-a invitat peste noapte la ea, dar sfântul, nevrând să intre în păcat, s-a rugat stăruitor la Dumnezeu să-i ia frumusețea cea ademenitoare.
Se spune că Dumnezeu i-a ascultat ruga și l-a învățat să-și taie capul! Făcând Sântion acest lucru s-a pomenit cu un cap de … oaie în locul frumosului său cap, scăpând astfel de păcat”, a spus Marcel Lutic.
O altă legendă, care circula prin Bucovina, “este inspirată din episodul evanghelic al omorârii Sfântului Ioan și arată cum însuși împăratul Irod, atunci când era adus capul sfântului pe un blid, și-ar fi blestemat fiica:
“De amu, draga mea, tot să joci!”. Potrivit acestei legende, de atunci fata împăratului joacă într-una, ea întruchipând, conform mentalității arhaice, frigurile sau malaria, un bolnav de friguri tremurând mereu, asemenea unui om care joacă”, a mai spus Marcel Lutic.
Din acest motiv, “Sântionul de toamnă era ținut în special pentru friguri”, a spus specialistul de la Muzeul Etnografic al Moldovei, care a mai adăugat că “erau multe interdicții privitoare la tăiatul fructelor și legumelor cu formă rotundă care le aminteau oamenilor de la sate de tristul episod al tocării (ciopârțirii) capului sfântului (ca) pe varză.
Astfel, mulți oameni mănâncă numai struguri, evitând să mănânce curechi, fructe cu formă rotundă și/sau roșii, usturoi, legume roșii sau vin roșu; nu se mănâncă din blid, nu se taie cu cuțitul, totul rupându-se cu mâna, pe 29 august fiind interzis cu desăvârșire să se taie ceva cu cuțitul. Excepții de la aceste interdicții făceau numai femeile însărcinate”.
Postul care ține “de la cruce până la cruce”
De asemenea, o datină foarte răspândită pe vremuri presupunea începerea unui post mai special, aproape negru, post ce dura aproximativ două săptămâni, adică până la Ziua Crucii care era menționată în calendarul religios pe 14 septembrie, aceasta fiind și explicația pentru vorba din popor care spunea despre acest post că tine “de la cruce până la cruce”.
Motivul pentru care acest post era atât de special, era acela că “potrivit concepției arhaice, se putea mântui sufletul de cele mai grele păcate făcute în viață, precum furturi sau ucideri, (…) omoruri, aprinderi sau, ceea ce des se întâmplă la femei, omorârea pruncilor micuți noaptea, în somn, fără știre și voie, lepădarea pruncilor fără vreme”.
Interesant e că postul acesta putea fi ținut și pentru alții, de regulă rude apropiate, a spus Marcel Lutic care a adăugat că “tradiția amintește de aceste două săptămâni de post, neconsemnate în calendarul creștin, care îi puteau ușura mai ales pe părinți de “blestemățiile și vorbele urâte și grele, vorbite în ceasuri necurate, în mânie și furie contra copiilor”.
Astfel, cei care doreau să țină postul “de la cruce până la cruce” aveau voie să mănânce în fiecare zi numai o turtă de grâu sau de mălai pe care trebuia să o coacă postitorul, iar celor care nu săvârșiseră păcate foarte grele li se permitea să mănânce și poame.
“Se dormea direct pe pământ și, dacă se putea, fără așternut. Postul se termina printr-o pomană dusă la biserică”.
Pomenirea morților era respectată de Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul.
În această zi tristă, lucrurile erau folosite cu atenție, printre interdicțiile specifice fiind și cea a folosirii măturii.
“Măturile nu puteau fi nicidecum folosite pe 29 august, folosirea lor “deranjând” liniștea morților.
Însă spiritele morților puteau fi îmbunate dând de pomană mere, pere sau castraveți”, a arătat Marcel Lutic.
Astfel, “varianta” de toamnă a sărbătorii Sântionului era așadar, în primul rând, un prilej de pomenire a morților și a strămoșilor, o zi de post și de reculegere pentru oamenii cu dragoste de Dumnezeu, început al unui post mântuitor de grele păcate.
articol preluat de pe azm.gov.ro
Miniatură cu „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din manuscrisul „Viersuri la toate praznicele”, al cărui meșter este celebrul Picu Pătruț. Manuscrisul a fost realizat între anii 1849-1868 în Săliște, Sibiu și este clasat în categoria juridică Tezaur – foto preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului
De această sărbătoare se leagă următoarea legendă:
„Sfântul Ioan era un tânăr sărac, cuminte și foarte frumos; și tocmai pentru această frumusețe, o femeie bogată își puse ochii pe dânsul. Într-o zi se întâlnește și-i spune chiar că peste noapte îl va aștepta la dânsa acasă. Să vină dar, că va fi bine de el, – să vină, că de nu va veni, vai și amar va fi de capul lui.
Sfântul Ioan, care știa din ce pricină îl paște acest greu păcat, se întristă adânc și se rugă lui Dumnezeu să-i ia ceea ce îi cășunează atâta scârbă – frumusețea cea ademenitoare – și să-l facă urât.
În acest chip socotea el că femeia aceea își va întoarce fața și gândurile cele rele de la dânsul.
Dumnezeu se milostivi de fecior și-l învăță, se zice, ca să scoată cuțitul și să-și taie capul.
Sfântul Ioan făcu întocmai în această zi de toamnă și în locul capului său se pomeni cu un cap de oaie.
Astfel a plecat spre casa femeii care îl chemase.
Când aceasta l-a văzut, s-a cutremurat de spaimă și cu ocări l-a dat afară.
În acest chip Sfântul Ioan a fost scutit de păcat.
Frumosul lui cap a fost aflat tocmai mai târziu, la 25 mai, când biserica poruncește și poporul nostru serbează chiar .”
În această zi nu este bine să se mănânce fructe rotunde care seamănă cu un cap, precum: merele, perele, nucile și nici căpățânile de usturoi.
Prin unele părți nu se bea nici vin roșu și nu se mănâncă nici fructe sau legume roșii.
Vitele coboară de la munte, în așteptarea frigului.
Tudor Pamfile – Sărbătorile la români. Sărbătorile de toamnă și Postul Crăciunului. Studiu etnografic (1913)
preluat de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului
cititi si