Sfântul Ierarh Pavel, Arhiepiscopul Neocezareei (Secolul al IV-lea)
foto preluat de pe doxologia.ro
articole preluate de pe: ziarullumina.ro; doxologia.ro
Sfântul Ierarh Pavel, Arhiepiscopul Neocezareei
Sfântul Ierarh Pavel, Arhiepiscopul Neocezareei a fost unul din cei 318 Sfinți Părinți de la Sinodul I Ecumenic din Niceea (325).
Acesta a fost torturat sub împăratul Licinius (311-324).
Auzind despre credința Sfântului Pavel, tiranul păgân a poruncit ca să fie adus înaintea sa pentru a-l determina să se lepede de Hristos.
Dar ierarhul Pavel și-a mărturisit cu tărie credința, primind pentru aceasta bătăi crunte chiar din partea împăratului.
După aceasta, el a fost înfometat, dar a rămas statornic în credința pe care o mărturisea.
Văzând că nu renunță, Licinius a poruncit să i se ardă mâinile cu un fier înroșit în foc.
Atunci, fierarul a așezat în mâna Sfântului Pavel un fier înroșit peste care i-a așezat și cealaltă mână și le-au legat așa până fierul s-a răcit.
După aceasta l-au închis într-o închisoare de pe malurile râului Eufrat.
Ajungând însă la conducerea Imperiului Roman împăratul Constantin cel Mare, acesta i-a eliberat pe toți creștinii din închisori şi aşa, Sfântul Ierarh Pavel s-a întors la turma sa, strălucind ca mai înainte.
În anul 325, Sfântul Pavel a participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, unde a fost condamnată erezia ariană.
La sfârșitul Sinodului, Sfântul Împărat Constantin cel Mare i-a primit în mod solemn pe Sfinții Părinți și a sărutat mâinile arse ale Sfântului Pavel.
După aceasta, Sfântul Ierarh Pavel s-a întors la turma sa pe care a păstorit-o până s-a mutat în pace la Domnul.
Viața Sfântului Ierarh Pavel, Arhiepiscopul Neocezareei

Sf. Ier. Pavel, arhiepiscopul Neocezareei (Secolul al IV-lea) – foto preluat de pe doxologia.ro
Părintele Macarie Simonopetritul
articol preluat de pe doxologia.ro
Pe vremea când Liciniu domnea la Nicomidia peste Imperiul de Răsărit (307-321), faima virtuților și a înțelepciunii întru păstorire a sfântului Episcop al Neocezareei, Pavel, a ajuns până la urechile acestui tiran și prigonitor al creștinilor. El l-a chemat pe ierarh la curtea sa și a încercat mai întâi să-l înfricoșeze cu amenințări, apoi a pus să fie biciuit. Cuviosul părinte a arătat atâta răbdare și atâta blândețe și milă față de prigonitorii săi, încât toți cei de față au fost înmărmuriți de uimire. Împăratul a poruncit apoi unui fierar să topească o cantitate mare de metal și să pună pe ea mâinile sfântului, până când metalul se va răci. Sub puterea acestei călduri insuportabile, carnea se topea, răspândind un miros înțepător, și mâinile neînfricatului atlet al lui Hristos au fost arse cu totul. El a fost apoi surghiunit într-o fortăreață aflată pe malul îndepărtatului Eufrat.
Când Sfântul Constantin cel Mare, venit de la Apus, a smuls Imperiul de Răsărit din mâna lui Liciniu (324), a poruncit să înceteze prigonirea creștinilor. Prizonierii au fost atunci eliberați, iar cei exilați, printre care se număra și Sfântul Pavel, au putut să se întoarcă în patria lor. Sfântul arhiepiscop a început iarăși să strălucească sus de tot în Biserica Neocezareei, iar în anul următor a fost chemat, dimpreună cu episcopii din întregul Imperiu, la sfântul și marele Sinod Ecumenic de la Niceea. Mulți dintre cei trei sute optsprezece Părinți ortodocși care au putut să meargă, la chemarea împăratului, în marea cetate a Bitiniei purtau, precum Apostolul Pavel și episcopul cu același nume din Neocezareea, semnele Patimilor lui Hristos (Galateni 6, 17) și și le arătau unii altora ca pe podoabele cele mai de preț și ca pe semnele biruinței lor. Unul avea nasul tăiat, altul urechile, unui al treilea i se scoseseră ochii, altuia i se tăiase alt mădular din trup prin chinuiri îngrozitoare sau pătimise cu răbdare arsurile, precum Pavel. Ei purtau astfel pe propriul trup mărturia iubirii lor pentru Mântuitorul, și de aceea au putut respinge cu toată tăria învățăturile eretice ale lui Arie, care nu recunoștea dumnezeirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. La una din lucrările Sinodului, împăratul Constantin a luat în mâinile sale mâinile fără viață ale Sfântului Pavel, le-a atins cu ochii săi și le-a sărutat ca pe niște sfinte moaște, spunând: „Nu mă mai satur să sărut aceste mâini care au devenit fără viață și fără însuflețire pentru Hristosul meu”. Triumfând Ortodoxia, Sfântul Pavel s-a întors în eparhia sa, unde s-a mai ostenit vreme de câțiva ani, apoi și-a dat cu pace sufletul în mâinile Domnului.
(Ieromonahul Macarie de la Simonos Petra, Sinaxarul. Viețile sfinților. Volumul IV, Editura Sfântul Ioan Casian, București, 2015, pp. 286-287)
Evenimentele Zilei de 23 decembrie în Istorie
O hartă a coloniei Plymouth (1620 – 1691) cu localizarea oraşelor
foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com, ro.wikipedia.org
(articol in curs de editare)
23 decembrie este a 357-a zi a calendarului gregorian și a 358-a zi în anii bisecți.
Mai sunt 8 zile până la sfârșitul anului.
Sărbători Religioase ale Zilei de 23 decembrie
Biserica Ortodoxă Română
Sfinţii 10 Mucenici din Creta; Sf. Ier. Pavel, arhiepiscopul Neocezareei
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Sfinţii 10 Mucenici din Creta au pătimit pentru credinţa în Hristos-Domnul în insula Creta, în vremea împărăţiei lui Deciu (251-253).
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Sfântul Ierarh Pavel, Arhiepiscopul Neocezareei a fost unul din cei 318 Sfinți Părinți de la Sinodul I Ecumenic din Niceea (325).
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică
Ss. 10 martiri din Creta († 250)
Biserica Romano-Catolică
Sf. Ioan de Kety, preot; Sf. Victoria, fecioară, martiră
Evenimentele Zilei de 23 decembrie în Istorie:
- 23 decembrie 1620 – În actualul Massachusetts, a început construcția coloniei Plymouth, la câteva zile după debarcarea coloniștilor englezi;
- 23 decembrie 1888 – În timpul unei crize a bolii sale mintale, Vincent van Gogh (în imagine, autoportret) l-a amenințat pe prietenul său Paul Gauguin cu un brici, după care a fugit la un bordel, și-a tăiat partea inferioară a lobului urechii stângi, și i-a dat-o în grijă unei prostituate;
- 23 decembrie 1947 — La Laboratoarele Bell a avut loc prima demonstrație a funcționării tranzistorului;
- 23 decembrie 1989 – Prima zi fără comunism a românilor, după mai bine de 40 de ani
23 decembrie 484 - A decedat Huneric sau Honeric, rege al vandalilor ( intre 477 – 484) și fiul cel mai mare al lui Genseric.

Huneric - foto: en.wikipedia.org
Huneric sau Honeric (nume slavizat: Uniemirek) (d. 23 decembrie 484) a fost rege al vandalilor (477-484) și fiul cel mai mare al lui Genseric.
A renunțat la politica imperială a tatălui său și s-a concentrat în principal asupra afacerilor interne.
S-a căsătorit cu Eudochia, fiica împăratului roman de vest, Valentinian al III-lea ( 419- 455) și a Eudoxiei Licinia.
Ea l-a părăsit (probabil în 472), dupa ce îi dăruise deja un fiu, Hilderic.
Chiar dacă Huneric a fost un adept convins al arianismului, în timpul domniei sale a tolerat populația catolică.
De asemenea, a permis să se țină un sinod, în urma căruia s-a ales noul episcop catolic al Cartaginei, Eugenius (postul rămăsese vacant 24 de ani).
La scurt timp după alegerea lui Eugenius, Huneric s-a schimbat și-a început persecuția catolicilor.
În plus, el a încercat să naționalizeze proprietatea catolică, dar această acțiune a provocat protestul împăratului roman de răsărit, astfel a ales să alunge un număr de catolici într-o provincie.
La 1 februarie 484, a organizat o întâlnire a episcopilor catolici cu episcopii arieni, dar pe 24 februarie, i-a scos cu forța pe episcopii catolici din locuințele lor și i-a exilat pe insula Corsica , unii dintre ei fiind martirizați, după ce au refuzat să devină ariani.
Deși in timpul domniei sale vandalii și-au menținut titlul de putere navală și dominația în insulele din vestul Mării Mediterane, Huneric nu a avut prestigiul de care Genseric, tatăl său, s-a bucurat în fața altor state.
De altfel,spre sfârșitul domniei sale, maurii din munții Aurès (astăzi in Algeria) s-au răzvrătit cu succes de sub conducerea vandală.
23 decembrie 558 - Chlothar I (numit și Clotaire sau Chloderic), este incoronat rege al francilor.

Chlothar I – foto: freepages.family.rootsweb.ancestry.com
Chlothar I (numit și Clotaire sau Chloderic, supranumit le Vieux sau cel Bătrân) (497 – 561), rege al francilor, a fost unul dintre fiii lui Clovis. s-a născut în jurul anului 497 la Soissons (astăzi în departamentul Aisne, Picardia, Franța).
A fost unul dintre fiii lui Clovis, iar la moartea tatălui său în 511, a primit, ca moștenire, orașul Soissons, unde și-a instalat capitala precum si orașele Laon, Noyon,Cambrai si Maastricht precum și cursul inferior al râului Meuse.
Fiind foarte ambițios, a căutat să își extindă stăpânirea si este responsabil de asasinarea copiilor fratelui său Chlodomer în 524, anexand în schimb orașele Tours si Poittiers.
A luat parte la mai multe expediții îndreptate împotriva Burgundiei și, după prăbușirea acestui regat în 534, a obținut Grenoble, Die și unele orașe învecinate.
A domnit și asupra a cea mai mare parte a Germaniei, a avut unele expediții în Saxonia și, pentru un timp, a primit de la saxoni un tribut anual de 500 de vaci.
Sfârșitul domniei sale a fost marcat de disenisuni interne, fiul său Chram ridicându-se împotriva lui în mai multe rânduri.
Urmărindu-l pe Chram în Bretania unde se refugiase, Chlothar l-a închis împreună cu soția și copiii săi într-o casă de lemn căreia i-a dat foc.
Copleșit de remușcări, a plecat la Tours pentru a cere iertarea la mormântul Sfantului Martin și a murit la scurt timp după aceea.
23 decembrie 619 - Bonifaciu al V-lea devine Papă.

Papa Bonifaciu al V-lea - foto: ro.wikipedia.org
Papa Bonifaciu al V-lea a fost Papă al Romei în perioada 23 decembrie 619 – 25 octombrie 625.
S-a născut la Napoli.
A fost consacrat papă pe 23 decembrie 619, după 13 luni de Sede Vacante.
A restaurat catacomba “San Nicomede” pe via Nomentana în apropiera de actuala Porta Pia de la Roma.
S-a implicat cu mult zel în activitatea de încreștinarea Angliei și a publicat decretul papal care acorda bisericii privilegiul de a fi loc de refugiu pentru criminali și proscriși în general.
Papa Bonifaciu al V-lea murit pe 25 octombrie 625 și a fost înmormântat la San Pietro, Roma.
23 decembrie 910 - A murit Sfantul Naum de Preslav (n.cca 830) cleric, teolog si scriitor de origine bulgara.
Sfântul Cuvios Naum din Ohrida, făcătorul de minuni, luminătorul şi predicatorul slavilor.
A fost ucenicul sfintilor Chiril si Metodiu, alaturi de care a participat la crearea limbii liturgice slave sau slavonei.
Biserica Ortodoxă il prăznuiește la data de 23 decembrie.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
23 decembrie 962 - Razboiul arabo – bizantin: Trupele bizantine conduse de viitorul împărat Nichifor Focas , au luat cu asalt orasul Alep din Siria.
23 decembrie 1230 - A decedat regina Angliei Berengaria de Navara ( n.cca. 1165–1170) , soția regelui Richard I al Angliei.

Berengaria de Navara - foto: ro.wikipedia.org
Berengaria de Navara (c. 1165–1170 – 23 decembrie 1230).
A fost fiica cea mare a regelui Sancho al VI-lea de Navarra și a reginei Sancha de Castilia.
23 decembrie 1572 - Teologul Johann Sylvan este executat în Heidelberg pentru convingerile sale eretice impotriva Sfintei Treimi.
23 decembrie 1620 - În actualul Massachusetts, a început construcția Coloniei Plymouth, la câteva zile după debarcarea coloniștilor englezi.

O hartă a coloniei Plymouth (1620 – 1691) cu localizarea oraşelor – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Colonia Plymouth (în engleză Plymouth Colony), uneori numită Noul Plymouth (în engleză New Plymouth) sau Colonia Golfului Plymouth (în engleză Plymouth Bay Colony), a fost o colonie britanică din America de Nord, care a existat între 1620 şi 1691.
Prima aşezare a Coloniei Plymouth a fost New Plymouth, un loc prielnic de fondare al unei localităţi, descoperit anterior şi denumit de către căpitanul John Smith. Aşezarea, care a servit drept capitală a coloniei, este astăzi modernul oraş Plymouth.
În perioada sa cea mai înfloritoare, Colonia Plymouth se întindea în cea mai mare parte a sud-estului actualului stat Massachusetts.
Fondată de un grup de separatişti şi de Anglicani, care împreună vor fi cunoscuţi sub numele colectiv de Pilgrims (Pelegrinii în Statele Unite) sau Pilgrim Fathers (Părinţii Pelegrini în Marea Britanie), Colonia Plymouth a fost, alături de colonia fondată în jurul oraşului Jamestown, Virginia, de azi, una din primele colonii de succes care au fost înfiinţate de englezi în America de Nord şi prima aşezare englezească permanentă din regiunea New England.
Fiind ajutaţi de Squanto, un nativ american din tribul Patuxet care locuise în Anglia mai mulţi ani, colonia a fost în stare să încheie o înţelegere (mai exact, un tratat) cu Şeful Massasoit (Massasoit Sachem ori Ousamequin), şeful tribului Pokanoket şi liderul unei confederaţii de triburi, lucru care a contribuit la existenţa şi, mai apoi, la succesul coloniei.
Colonia a avut un rol important în timpul războiului regelui Philip, unul din primele războaie cu indienii.
În cele din urmă colonia a fost anexată de colonia Massachusetts Bay în 1691.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
23 decembrie 1672 - Italianul Giovanni Cassini a descoperit Rhea, al doilea satelit ca mărime al lui Saturn.

Giovanni Domenico Cassini - foto: en.wikipedia.org
Giovanni Domenico Cassini, cunoscut și ca Gian Domenico Cassini sau Jean-Dominique Cassini (n. 8 iunie 1625 la Perinaldo – d. 14 septembrie 1712 la Paris), matematician, astronom, inginer și astrolog italo-francez.
23 decembrie 1688 - Ca parte a Revoluției Glorioase, regele Iacob al II-lea al Angliei părăsește Anglia pentru Paris, Franța după ce a fost detronat în favoarea nepotului său, William de Orania și a fiicei sale Mary.

James II by Peter Lely – foto: ro.wikipedia.org
Iacob al II-lea al Angliei (engleză James II) (n. 14 octombrie 1633 – d. 16 septembrie 1701), rege al Angliei, rege al Scoției și rege al Irlandei, din 6 februarie 1685 până pe 11 decembrie 1688.
23 decembrie 1723 - A murit Filip al II-lea, Duce de Orléans, regent pana la majoratul regelui Ludovic al XV-lea al Franţei ; (n. 02.08.1674).

Filip al II-lea, Duce de Orléans - foto: ro.wikipedia.org
Filip al II-lea, Duce de Orléans (n. 2 august 1674 – d. 23 decembrie 1723), regent al Franței pentru Ludovic al XV-lea din 1715 până în 1723.
23 decembrie 1777 - S-a născut Țarul Alexandru I al Rusiei (d. 1825)

Alexandru I al Rusiei – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Alexandru I Pavlovici Romanov (n. 23 decembrie 1777 – d. 1 decembrie 1825), a fost țarul Rusiei între 23 martie 1801 – 1 decembrie 1825, regele Poloniei între 1815 – 1825, precum și Mare Duce al Finlandei.
Alexandru s-a născut în 1777 la Sankt Petersburg, fiu al Marelui Duce Pavel Petrovici, mai târziu Pavel I al Rusiei, și al Mariei Feodorovna, fiica Ducelui de Württemberg.
Alexandru a urcat pe tron după ce tatăl său a fost asasinat și a condus Rusia în perioada războaielor napoleoniene.
În prima parte a domniei a încercat să introducă reforme liberale, pe când în cea de-a doua a abordat o conducere arbitrară iar o parte din vechile reforme au fost abolite.
În ceea ce privește politica externă, Alexandru a obținut un succes recunoscut, câștigând numeroase campanii.
În particular, sub domnia sa Rusia a obținut Finlanda, jumătatea Moldovei dintre Prut și Nistru, și o parte din Polonia.
Contradicțiile misterioase ale personalității sale îl fac pe Alexandru unul din cei mai interesanți țari.
Pe deasupra, moartea sa este învăluită în mister, iar locul unde se află rămășițele sale rămâne necunoscut.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
23 decembrie 1790 - S-a născut Jean François Champollion, orientalist francez (m. 4 martie 1832).

Jean-François Champollion - foto: ro.wikipedia.org
Jean-François Champollion (n. 23 decembrie 1790, Figeac, Franța – d. 4 martie 1832, Paris), cunoscut orientalist.
A descifrat, în 1822, hieroglifele egiptene, punând bazele egiptologiei moderne.
23 decembrie 1804 - S-a născut Charles Augustine Saint-Beuve, critic literar, poet şi romancier francez (m. 13 octombrie 1869).
23 decembrie 1806 - Războiul ruso-turc (1806-1812) – în primele lupte care s-au dat după ocuparea Moldovei, la Fierbinţi şi la Olteanu, ruşii au ieşit victorioşi. Au intrat în Bucureşti la 25 dec. 1806, reinstalându-l pe tron pe Constantin Ipsilanti.
23 decembrie 1823 - S-a nascut Alexandru Flechtenmacher, compozitor, violonist si dirijor roman nascut la Iasi, autorul melodiei “Hora Unirii”.

Alexandru Adolf Flechtenmacher
foto: ro.wikipedia.org
Alexandru Adolf Flechtenmacher (n. 23 decembrie 1823, Iași – d. 28 ianuarie 1898, București), compozitor, violonist, dirijor și pedagog din România, autorul muzicii pentru Hora Unirii.
A urmat studii muzicale in orasul natal, iar apoi a studiat la Conservatorul din Viena.
S-a implicat activ in Revolutia de la 1948, perioada in care a scris mai multe cintece patriotice.
A compus primele vodeviluri si operete romanesti, precum si cupletele pentru piesele scriitorului Vasile Alecsandri.
A scris muzica pentru aproape toate spectacolele romanesti de teatru aparute intre anii 1840-1880, creand circa 600 de piese muzicale.
Opera sa este inspirata din folclor, iar multe din creatiile sale, in special hore si sarbe, au intrat in repertoriul lautarilor romani.
De numele lui se leaga si Conservatorul din Bucuresti, el fiind fondatorul institutiei pedagogice si primul director al acesteia.
S-a stins din viata la Bucuresti la 28 ianuarie 1898.
23 decembrie 1834 - A murit economistul britanic Thomas Robert Malthus; (n.13.02.1766).

Thomas Robert Malthus (n. 14 februarie 1766 — d. 23 decembrie 1834) – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Thomas Robert Malthus (n. 14 februarie 1766 — d. 23 decembrie 1834) fondatorul teoriei ce îi poartă numele, conform căreia populaţia creşte în progresie geometrică, în timp ce mijloacele de subzistenţă cresc în progresie aritmetică, cunoscuta sub numele de malthusianism; ca o consecinţă a acestei relaţii, credea Malthus, sărăcia, bolile, epidemiile, războaiele sînt o binecuvîntare pentru omenire, asigurînd echilibrul între numărul populaţiei şi numărul mijloacelor de subzintenţă.
23 decembrie 1849 - Execuția lui Fiodor Dostoievski a fost anulată în ultima clipă.

Fiodor Dostoievski (Portret de Vasili Perov, 1872) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Fiodor Dostoievski (n. 30 octombrie/11 noiembrie 1821, Moscova, Imperiul Rus – d. 9 februarie 1881, Sankt Petersburg, Imperiul Rus) a fost unul din cei mai importanţi scriitori ruşi, operele sale având un efect profund şi de durată asupra literaturii, filozofiei, psihologiei şi teologiei secolului al XX-lea.
(…) Ivan Petrovici Liprandi, secretar de stat al Ministerului de Interne, primeşte în martie 1848 însărcinarea de a începe monitorizarea Cercului Petraşevski.
La 23 aprilie 1849, ora patru dimineaţa, Dostoievski este arestat sub acuzaţia că a citit în faţa mulţimii şi a propagat textul Scrisorii către Gogol, formulate de către Belinski.
Scrisoarea, cu valoare de testament al criticului, este unul din cele mai energice apeluri la abolirea iobăgiei, scrise vreodată în limba rusă.
(…) La 23 decembrie 1849, condamnaţii sunt duşi în Piaţa Semionovski, iar trei dintre ei (Petraşevski, Mombelli şi Grigoriev) sunt legaţi de stâlpi în faţa plutonului.
Dostoievski se află chiar în grupul care ar fi urmat să fie executat imediat după cei trei şi asistă la întreg spectacolul.
Romanul Idiotul conţine un fragment preţios referitor la ceea ce ar fi putut simţi scriitorul în acele momente.
Eroul naraţiunii, prinţul Mîşkin, povesteşte cum a asistat la o execuţie în Lyon, Franţa, fiind impresionat de tortura psihologică a condamnatului:

Schiță reprezentând execuția înscenată a membrilor Cercului Petrașevski (23 decembrie 1849) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
F.N.Lvov, un membru al grupului, îşi aminteşte că, în aşteptarea morţii, Dostoievski a rostit « Vom fi cu Hristos » (“Nous serons avec le Christ”), moment în care Nikolai Speşnev i-a replicat sarcastic « O mână de praf » (“Un peu de poussière” ).
Chiar în ultimul moment un ordin al ţarului a întrerupt execuţia, iar pedeapsa a fost comutată la muncă silnică în Siberia şi serviciu militar pe viaţă. Grigoriev, unul din cei care fuseseră aşezaţi în faţa plutonului, nu a rezistat presiunii psihologice şi a înnebunit.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
23 decembrie 1884 - S-a născut Nicolae Malaxa, inginer şi întreprinzător român; (d. 1965).

Nicolae Malaxa - foto: ro.wikipedia.org
Nicolae Malaxa (n. 10/23 decembrie 1884, orașul Huși, județul Vaslui – d. 1965, New Jersey) a fost un inginer și întreprinzător român, unul din cei mai importanți industrialiști ai României interbelice.
În același timp, pentru unii, Malaxa este o personalitate controversată datorită simpatiilor sale politice.
Uzinele Malaxa au fabricat sub licență 126 de șenilete Renault UE.
Nicolae Malaxa le-a dat legionarilor două șenilete direct de pe linia de producție în timpul rebeliunii din 1941, fapt care a condus la confiscarea uzinelor de către statul român
23 decembrie 1888 - În timpul unei crize a bolii sale mintale, Vincent van Gogh l-a amenințat pe prietenul său Paul Gauguin cu un brici, după care a fugit la un bordel, și-a tăiat partea inferioară a lobului urechii stângi, și i-a dat-o în grijă unei prostituate.

Vincent Van Gogh – Self-Portrait, 1889, Musée d’Orsay – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Vincent Willem van Gogh, (n. 30 martie 1853, Groot Zundert, Olanda, d. 29 iulie 1890, Auvers sur Oise, Franța) a fost un pictor olandez post-impresionist ale cărui lucrări au avut o influență profundă asupra artei secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii și impactul emoțional.
A suferit de boli mintale, care la vârsta de 37 ani l-au dus la sinucidere.
Van Gogh și-a petrecut copilăria la Haga, după care a plecat în Anglia.
Acolo a vrut să devină pastor, la fel ca tatăl său, și, din 1879, a lucrat ca misionar într-o regiune minieră din Belgia.
În acest timp a început să schițeze oameni din comunitatea locală și, în 1885, a pictat prima sa operă de succes, Mâncătorii de cartofi.
Paleta lui de atunci conținea tonuri închise.
În martie 1886 artistul s-a mutat la Paris și acolo i-a descoperit pe impresioniștii francezi.
A ajuns la Arles unde a colaborat cu pictorul Paul Gauguin.

“Mâncătorii de cartofi” (1885) – Vincent Van Gogh – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Din cauza nebuniei van Gogh l-a atacat pe Gauguin cu briciul. Gauguin a reușit să fugă, iar van Gogh și-a tăiat în acces urechea.
S-a internat la spitalul din Saint-Rémy-de-Provence.
Pentru că nu era sigur de vindecare, Theo, fratele său, l-a trimis la doctorul Gachet în orașul Auvers-sur-Oise.
La 27 iulie van Gogh ieșise din cameră să picteze pe câmp.
Acolo s-a împușcat în umăr cu un pistol și a murit peste 2 zile.

“Floarea soarelui” (1888) – Vincent van Gogh – foto preluat de pe vangoghgallery.com
Van Gogh a realizat peste 2.000 de opere de artă, în jur de 900 de picturi și 1.100 de desene și schițe.
Astăzi multe dintre operele sale, inclusiv numeroasele lui portrete, peisaje și picturi cu floarea-soarelui, se numără printre cele mai cunoscute și cele mai scumpe din lume.
Fiind puțin apreciat în timpul vieții, faima sa a crescut în anii de după moarte.
Astăzi el este în general considerat ca fiind unul dintre cei mai importanți pictori din istorie.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
23 decembrie 1896 - S-a născut Giuseppe Tomasi di Lampedusa, scriitor italian, autorul celebrului roman “Ghepardul”; (m. 23 iulie 1957).

Giuseppe Tomasi di Lampedusa - foto: ro.wikipedia.org
Giuseppe Tomasi di Lampedusa (n. 23 decembrie 1896, Palermo, d. 23 iulie 1957) a fost un scriitor sicilian.
Este faimos pentru singurul său roman, Il Gattopardo (publicat postum pentru prima dată în 1958, tradus sub titlul Ghepardul), ce se petrece în Sicilia în timpul Unificării Italiei
23 decembrie 1907 - În România, a fost adoptata o lege pentru invoielile agricole prin care s-au interzis formal munca sau dijma la tarla, precum si darile suplimentare in natura sau bani.
23 decembrie 1909 - Se naşte la Bucureşti, principesa Ileana, penultimul copil al regelui Ferdinand al României şi al reginei Maria.

Ileana, Principesă a României – foto: ro.wikipedia.org
La 23 decembrie 1908 (stil vechi) sau 5 ianuarie 1909 (stil nou), se naşte la Bucureşti, principesa Ileana, penultimul copil al regelui Ferdinand al României şi al reginei Maria, căsătorită la Sinaia cu arhiducele Anton de Habsburg la 26 iulie 1931, avînd şase copii: Ştefan, Arhiduce de Austria (1932-1998), Maria Ileana, Arhiducesă de Austria (1933-1959), Alexandra, Arhiducesă de Austria (n. 1935), Dominic, Arhiduce de Austria (n. 1937), Maria Magdalena, Arhiducesă de Austria (n. 1939) şi Elisabeta, Arhiducesă de Austria (n. 1942).

Ileana, Principesă a României – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Căsătoria Ilenei cu Arhiducele Anton de Habsburg a fost rodul unei iubiri împărtăşite de ambii soţi şi o decizie acceptată fără rezerve de Casa Regală Română, fiind pentru prima oară cînd un membru al familiei regale române s-a căsătorit fără a încheia o căsătorie morganatică sau fără a trebui să respecte o alianţă matrimonială.
A fost ultima căsătorie oficială încheiată în ţară pentru un membru al familiei regale române.
Ceremonia căsătoriei a avut loc la Castelul Pelişor, pe data de 26-27 iulie, la vîrsta de 22 de ani.
Pentru că tatăl sau murise în 1927, a fost condusă la altar de fratele ei mai mare, regele Carol al II-lea.
Invazia armatei roşii şi ocupare României, forţarea abdicării regelui Mihai de generalul KGB Vîşinski, fac ca la 8 ianuarie 1948 Principesa Ileana, împreună cu nepotul său regele Mihai I, să părăsească România.
S-a mutat cu întreaga sa familie întîi în Elveţia apoi în Argentina.
La Buenos Aires a înfiinţat un cămin destinat refugiaţilor politici români, cămin ce a purtat numele mamei sale, “Regina Maria”.
În 1950 Ileana împreună cu copiii au ajuns la Boston, Statele Unite.

Căsătoria Prințesei Ileana cu Arhiducele Anton la Castelul Peleș – foto: ro.wikipedia.org
După divorţul său, se căsătoreşte în 1961, la New York, cu Ştefan Isărescu, de care ulterior se desparte şi se călugăreşte, făcînd timp de şase ani stadiul de novice, într-o mănăstire din Franţa.
În 1967 se reîntoarce în S.U.A. şi, sub numele de maica Alexandra, devine stariţa mănăstirii ortodoxe cu hramul Schimbarea la Faţă, din oraşul Ellead, Pennsylvania.
În septembrie 1990 revine în România pentru cîteva zile. Moare la 2 iunie 1991 la Ohioville, statul Ohio, S.U.A.
După căderea regimului Ceauşescu, Maica Alexandra a vizitat România în septembrie 1990, la vîrsta de 81 de ani şi suferindă.
Cîteva luni mai tîrziu, la 21 ianuarie 1991, a murit la Spitalul St.Elizabeth din Youngstown, Ohio, S.U.A. ca urmare a unor complicaţii survenite în urma fracturii bazinului, accident survenit chiar în chilia Mănăstirii unde a locuit de la început.
Memoriile sale au apărut în Anglia în anul 1951, iar în România în 2005 cu titlul “Trăiesc din nou“.
23 decembrie 1910 - S-a născut Infanta Dona Maria de las Mercedes des Bourbon, mama regelui Juan Carlos al Spaniei (m. 2 ianuarie 2000).
23 decembrie 1914 - Vasile Lucaciu şi Octavian Goga demisionează din Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român din Transilvania.
23 decembrie 1916 - S-a născut Dino Risi, regizor italian de film; (d. 2008).
23 decembrie 1918 - S-a născut Helmut Schmidt, cancelar al Germaniei in perioada 1974-1982.
23 decembrie 1919 - Un cutremur de pamânt în Mexic a făcut peste 7.000 de victime.
23 decembrie 1920 - Irlanda de Nord (Ulster) a fost separată administrativ de restul Irlandei şi a fost semnat “Ireland Act”. Parlamentul s-a împărţit în două: unul la Dublin şi celălalt la Belfast.
23 decembrie 1933 - S-a născut Akihito, împăratul Japoniei, al 125-lea descendent în linie directă de la primul împărat,legendarul Jimmu Tenno.
23 decembrie 1941 - Al Doilea Război Mondial - Dupa 15 zile de lupte, Armata Imperiala Japoneza ocupă Insula Wake .
23 decembrie 1941 - Premiera, la Opera Română din Bucureşti, a operei “Capra cu trei iezi”, de Alexandru Zirra (libret Al. Zirra, după povestea lui Ion Creangă).
23 decembrie 1947 - La Laboratoarele Bell a avut loc prima demonstrație a funcționării tranzistorului.
Tranzistorul a fost inventat la Bell Telephone Laboratories din New Jersey la 6 decembrie 1947 de John Bardeen, Walter Houser Brattain, și William Bradford Shockley.
Descoperirea tranzistorului a determinat dezvoltarea electronicii fiind considerat una din cele mai mari inventii ale erei moderne.
23 decembrie 1948 - In Japonia au fost executati opt criminali de război, printre care şi fostul premier Hideiki Tojo.
23 decembrie 1953 - A fost executat Lavrenti Beria, fost sef al Poliției politice sovietice; (n. 1899).

Lavrenti Pavlovici Beria – foto: en.wikipedia.org
Lavrenti Pavlovici Beria (n.29 martie 1899 – d.23 decembrie 1953, a fost un politician și mareșal, ministrul afacerilor interne (din 1938 -NKVD, apoi din 1941 al NKVD și NKGB unificate), însărcinat cu serviciile de securitate și represiune în regimul sovietic, unul din principalii responsabili ai epurărilor staliniste din deceniul al patrulea, deși el a fost implicat doar în fazele sale finale.
I se atribuie și organizarea masacrului de la Katyn, în cursul căruia au fost asasinați aproximativ 22.000 de ofițeri și intelectuali polonezi.
După moartea lui Stalin, ca prim-viceprim-ministru, a fost promotorul unor măsuri de liberalizare și reformă.
În iunie 1953 a fost arestat de colegii săi din conducerea partidului și, acuzat de mai multe crime, a fost judecat, condamnat la moarte și executat prin împușcare pe 23 decembrie 1953.
23 decembrie 1954 - A avut loc primul transplant de organe la om, la un spital din Boston.
În premieră mondială, medicii Murray si Harrison au transplantat un rinichi.
23 decembrie 1963 - Cargoul “Bucuresti” a anocorat in portul Constanta, devenind prima nava sub pavilion romanesc care a efectuat o călătorie în jurul Pământului. Călătoria Cargoului Bucureşti a durat 144 de zile
Cargoul Bucureşti a fost construit în anul 1962, în Iugoslavia, şi în data de 11 august 1963 a părăsit Dana Portului Constanţa, navigând spre vest, cu un echipaj de 50 de persoane la bord, sub comanda căpitanului de cursă lungă Liviu Neguţ, unul dintre cei mai buni comandanţi ai flotei maritime comerciale româneşti.
Voiajul a durat 4 luni şi 11 zile, până pe dată de 23 decembrie 1963, au fost parcurse 27.600 de mile, şi echipajul a avut vreme frumoasă pe parcursul voiajului, fiind ferit de furtunile violente.
Secundul navei era Boris Cazacu şi ofiţerul III al cargoului Bucureşti a fost Romulus Moise, care ulterior a devenit primul decan al Facultăţii de Navigaţie şi director al Companiei Naţionale Maritime Navrom.
Nava era încărcată cu tractoare, instalaţii pentru o fabrică de ciment, zahăr şi lădiţe cu şuncă de pentru Cuba şi China.
Cargoul a navigat prin Marea Neagră şi prin Mediterana şi a făcut prima escală în Gibraltar, pentru hărţi necesare călătoriei în jurul lumii.
Traversarea Atlanticului a durat 17 zile şi nava a atins coasta Cubei la Santiago de Cuba.
Apoi La Havana au fost descărcate tractoarele şi utilajele pentru fabrică de ciment, iar apoi s-au făcut opriri la Cienfuegos şi la Guantánamo de unde a fost încărcat zahăr pentru China.
După o lună petrecută în Marea Caraibilor, nava a plecat spre Oceanul Pacific. În Panama, nava, care venea dintr-o ţară comunistă, a fost reţinută şi verificată timp de câteva săptămâni, de militarii americani, care asigurau securitatea canalului, şi de autorităţile statului Panama, dar în cele din urmă a reuşit să traverseze cu bine Canalul şi s-a oprit la Honolu, în arhipelagul Hawaii.
cititi mai mult pe: stiri.tvr.ro
23 decembrie 1964 - Un ciclon a afectat Ceylonul cauzând moartea a peste 2000 de persoane.
23 decembrie 1968 - Cei 82 de marinari de pe nava spion americana Pueblo sunt eliberati de autoritatile comuniste nord-coreene, după unsprezece luni de la capturarea lor.
23 decembrie 1972 - Un cutremur cu magnitudinea de 6,5 a lovit capitala Nicaraguei, Managua, omorând peste 10.000 de oameni.
23 decembrie 1972 - Cei 16 supraviețuitori ai dezastrului zborului Andes au fost salvați după 73 de zile; ei au supraviețuit prin canibalism.

23 decembrie 1972: doi dintre supraviețuitorii dezastrului zborului Andes (stând) și un arriero chilian care i-a ajutat – foto: ro.wikipedia.org
23 decembrie 1979 - Trupele sovietice au ocupat orasul Kabul, capitala Afganistanului.
23 decembrie 1982 - A murit fotbalistul român Alexandru Apolzan; (n. 06.02.1927, Sibiu).
23 decembrie 1986 - A încetat din viaţă actriţa Eugenia Popovici; a creat roluri de mare expresivitate pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, a fost profesor şi rector al IATC (1972-1976); din filmografie “Darclée”, “Anotimpuri”); (n. 1914).
23 decembrie 1986 - Dick Rutan şi Jeana Yeager au terminat primul zbor în jurul lumii cu un avion numit Voyager, fără să-l realimenteze cu combustibil. Zborul s-a efectuat pe o distanta de 40. 212 km. si a durat 9 zile,3 minute si 44 secunde .
23 decembrie 1989 - Revoluția Anticomunistă din România (16 – 25 decembrie 1989): Prima zi fara comunism a romanilor, dupa mai bine de 40 de ani.

Revoluția Anticomunistă din România (16 – 25 decembrie 1989) – foto preluat de pe blog.f64.ro
In timpul noptii au fost atacate Televiziunea, cladirea Comitetului Central al PCR, Biblioteca Centrala Universitara, care a fost grav afectata de incendii, Ministerul Apararii Nationale.
Zeci de romani si-au pierdut viata in Bucuresti, la Aeroportul Otopeni, precum si in restul tarii.
Peste 1.000 de persoane s-au jertfit pentru libertatea tarii, Romania fiind singura tara din fostul bloc sovietic in care schimbarea regimului s-a facut cu varsare de sange.
Dupa 22 decembrie, evenimentele s-au succedat cu repeziciune.
Ion Iliescu a prezentat la radio si televiziune o declaratie a Consiliului Frontului Salvarii Nationale (FSN) in care a precizat ca pentru conducerea interimara a tarii prioritare au fost “actiunile coordonate de lupta impotriva teroristilor”.

Revoluția Anticomunistă din România (16 – 25 decembrie 1989) – Tancurile Armatei în poziţie de apărare în faţa fostului Palat Regal din Bucureşti, 23 decembrie 1989 – foto preluat de pe historia.ro
Tot prin intermediul presei s-au lansat o serie de zvonuri, astfel incat incertitudinea domnea pe intreg teritoriul tarii.
Consiliul FSN l-a numit in functia de ministru al apararii pe generalul-colonel Nicolae Militaru, asupra caruia existau grave acuzatii de spionaj in favoarea URSS.
Granitele Romaniei au fost redeschise.
Întreaga lume a putut sa urmareasca la televizor desfasurarea evenimentelor din Romania.
De asemenea, in aceeasi zi au fost eliberati din inchisori detinutii politici, printre care si cei cativa ziaristi din gruparea “Romaniei libere” (Petre Mihai Bacanu, Anton Uncu, Mihai Creanga) care, cu un an in urma, protestasera deschis impotriva regimului.
Căderea regimului comunist a facut posibila restabilirea democratiei si redobandirea tuturor libertatilor si drepturilor de catre romani.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
23 decembrie 1990 - La Aeroportul Otopeni s-a dezvelit un monument din marmură pe care sunt gravate numele celor care şi-au pierdut viaţa în acest loc, în timpul evenimentelor din decembrie 1989.
23 decembrie 1990 - Printr-un referendum, populația Sloveniei votează in proportie de 88% pentru independența tarii fata de Iugoslavia.
23 decembrie 1994 - R. Moldova adopta Legea privind statutul special al Gagauziei (Gagauz-Yeri).

Găgăuzia pe harta Republicii Moldova – foto: ro.wikipedia.org
Găgăuzia (în găgăuză: Gagauz Yeri sau Gagauziya, cuvântul yeri înseamnă „pământ” sau „țară”; în rusă Гагаузия) este o regiune autonomă din sud-vestul Republicii Moldova, locuită preponderent de găgăuzi, un popor vorbitor al unei limbi turcice și apropiat cultural de turci, însă de confesiune creștină ortodoxă
23 decembrie 2013 - A decedat generalul rus Mihail Kalasnikov,proiectant de arme de foc, intre care si faimosul pistol mitraliera care ii poarta numele; (n. 10 noiembrie 1919)

General-locotenent Mihail Timofeevici Kalașnikov - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
General-locotenent Mihail Timofeevici Kalașnikov (n. 10 noiembrie 1919, Kuria, Gubernia Altai, RSFSR – d. 23 decembrie 2013, la Ijevsk, Udmurtia, Federația Rusă), proiectant de arme de foc, cel mai cunoscut pentru crearea armelor de asalt AK-47, AKM și AK-74.
23 decembrie 2020 - Noul guvern PNL-USR-PLUS-UDMR, condus de Florin Cîțu, este învestit de Parlament cu 260 de voturi „pentru” și 186 „împotrivă”.
Guvernul Florin Cîțu guvernează România începând cu 23 decembrie 2020. Acesta a fost format în urma alegerilor parlamentare din același an.
Președintele Klaus Iohannis anunță după alegeri posibilitatea formării unui guvern de centru-dreapta, referindu-se la trei formațiuni politice (PNL, USR-PLUS și UDMR).
Cele trei formațiuni politice și-au demonstrat majoritatea parlamentară în prima zi de activitate a noului Parlament, votând candidați comuni pentru posturile de președinți de cameră: Președintele Camerei Deputaților – Ludovic Orban, PNL și Președintele Senatului – Anca Dragu, USR-PLUS, pe baza acordului de guvernare semnat în aceeași zi.
Președintele a invitat din nou liderii tuturor formațiunilor politice la o nouă rundă de consultări, în data de 22 decembrie.
În urma consultărilor, este desemnat Florin Cîțu pentru funcția de premier.
În data de 23 decembrie au avut loc audierile miniștrilor și votul parlamentului pentru noul guvern.
În urma acestora, toți miniștrii au primit aviz pozitiv din partea comisiilor de specialitate, iar guvernul a fost investit cu 260 de voturi.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
23 decembrie 2020 - Guvernul Ion Chicu și-a dat demisia după mai bine de un an de activitate.
Guvernul Ion Chicu a fost cabinetul de miniștri care a guvernat Republicii Moldova între 14 noiembrie 2019 și 23 decembrie 2020, atunci când Ion Chicu și-a dat demisia.
După ce fracțiunile partidelor PSRM și PDM au votat demisia guvernului condus de prim-ministra Maia Sandu, președintele Igor Dodon și-a înaintat propriul consilier la funcția de prim-ministru.
În lista de miniștri a prim-ministrului desemnat se regăsesc mai mulți consilieri din aparatul președintelui: Victor Gaiciuc – consilier în domeniul apărării și securității naționale, Aureliu Ciocoi – consilier în domeniul politicii externe, Viorica Dumbrăveanu – consilier în domeniul dezvoltării sociale, Corneliu Popovici – consilier în domeniul educației, culturii și cercetării, Ion Perju – consilier în domeniul agroindustrial și al administrației publice.
La data de 14 noiembrie 2019, noul cabinet de miniștri a fost votat în parlament de fracțiunile partidelor PSRM și PDM. Mai apoi, pe 16 martie 2020, Paridul Socialiștilor și Partidul Democrat au semnat un acord de coaliție și constituie noua majoritate parlamentară.
În urma acestei înțelegeri Partidului Democrat i-au fost atribuite Ministerele Educației, Apărării și Afacerilor Interne.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
Sfinţii 10 Mucenici din Creta († 250)
foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ziarullumina.ro; doxologia.ro
Sfinţii 10 Mucenici din Creta
Aceşti 10 sfinţi au pătimit pentru credinţa în Hristos-Domnul în insula Creta, în vremea împărăţiei lui Deciu (251-253).
Nu erau toţi din acelaşi loc, ci din mai multe părţi ale ţării.
Din cetatea Gortinei erau cinci: Teodul, Satornin, Evpor, Ghelasie şi Evnichian; Zotic era din Cnossos; Agatopod din Epinia Panormului; Vasilide din Hania, iar Evarest şi Pompie din Iraclion.
Ei au fost daţi de necredincioşi dregătorului insulei, care a poruncit călăului să-i ducă la altarele idolilor ca să le aducă jertfe.
Pentru că nu au vrut să facă acest lucru au fost chinuiţi, batjocoriţi, loviţi cu pietre şi pălmuiţi vreme de 30 de zile.
În ziua a 23-a a lunii decembrie au fost duşi la judecată şi stând ei tari şi neclintiţi în credinţa creştină, dregătorul i-a osândit la moarte prin sabie.
Venind ei la locul de osândă, au făcut rugăciuni pentru cei care îi chinuiau şi, astfel rugându-se, li s-au tăiat capetele.
Imnografie
Troparul Sfinţilor 10 Mucenici din Creta
Glasul al 3-lea:
Creta cea mult minunată să o cinstim, că a înflorit flori cinstite, pe mărgăritarele lui Hristos, stâlpările mucenicilor. Că zece sunt la număr, fericiţii şi toată mulţimea demonilor au ruşinat. Pentru aceasta şi cununi au luat mucenicii lui Hristos, cei cu sufletul răbdător.
(Audio) Troparul Sfinților 10 Mucenici din Creta (în limba greacă)
Condacul Sfinţilor 10 Mucenici din Creta
Glasul 4
Arătatu-Te-ai astăzi…
Ca un Luceafăr a strălucit cinstita pătimire a mucenicilor, care mai înainte ne-a arătat, în chip luminat, pe Cel Născut în peşteră; pe Care Fecioara L-a născut fără de sămânţă.
preluat de pe doxologia.ro
Viața Sfinților 10 Mucenici din Creta

Sfinţii 10 Mucenici din Creta (†250) – foto preluat de pe ziarullumina.ro
articol preluat de pe doxologia.ro
Ținând Decie sceptrul împărăției Romei, a pus în insula Creta pe un ighemon, asemenea cu dânsul la nume și la obicei, căci se asemăna împăratului său cu asprimea, cu tirania și cu prigoana creștinilor. Acesta, sosind în insula Creta, a poruncit să caute spre a munci pe toți cei ce cred în Hristos. Deci, se aduceau la dânsul cei tari în credință, pe care, după multe ispitiri și munci, cu felurite morți îi pierdea. În acea vreme o ceată, în număr de zece bărbați aleși, a fost prinsă și adusă la cel ce-i căznea. Aceștia erau cu neamul din diferite cetăți: Teodul, Satornic, Evpor, Ghelasie și Evnichian erau din cetatea Gortiniei; Zotic din Hios, Pompie și Agatopul din Epinia, Vasilid din Chidonia și Evarest din Iracleea. Toți se sârguiau a merge către cetatea din cer.
Aceștia, stând înaintea muncitorului, au răspuns cu mult curaj și au arătat multă bărbăție. Pe ce cale a muceniciei n-au călătorit? Ce fel de muncă n-au biruit-o cu răbdarea! Bătuți fiind, munciți, târâți pe pământ, cu pietre uciși, batjocoriți, scuipați și tot felul de batjocuri răbdând treizeci de zile. Iar în douăzeci și trei ale lunii decembrie, pregătindu-se zi de judecată și șezând ighemonul în divan, s-au adus răbdătorii de chinuri la întrebarea cea mai de pe urmă, fiind plini de îndrăzneală și de suflet. Ighemonul se îndrăcea cu iuțimea și cu nebunia, sârguitor fiind spre a-i tortura, ca să-i omoare cumplit, însă aceștia erau gata a răbda până la suflarea din urmă.
Căutând ighemonul asupra lor cu fața mânioasă, a zis: „Care este nebunia voastră că nici nevoia, nici vremea nu v-au putut învăța pe voi a cunoaște ce este de folos?”. Apoi, ca și cum i-ar fi înfricoșat cu mânia, a zis: „Jertfiți zeilor iar de nu, eu mai mult nu voi zice vouă nimic, ci voi veți cunoaște cine este Decie, căruia nu voiți a vă supune”. La acestea au răspuns mucenicii: „Noi, o, ighemoane, și cu cuvântul și cu lucrul în vremea cea îndelungată bine v-am adeverit, că nici zeilor nu vom jertfi, nici poruncii voastre nu ne vom supune”. Iar ighemonul, tăind cuvântul lor a zis: „Dar nu țineți seamă nici de munci o, răilor?”.
Sfinții au răspuns: „Nicidecum nu ne temem de munci, ci încă îți mulțumim prea mult că ne-ai pregătit acest fel de ospăț duhovnicesc (muncile cele pentru Hristos) și l-ai pus înaintea noastră”. Ighemonul a zis: „Dar nu va fi așa, căci veți cunoaște cât este de mare puterea zeilor, pe care voi îi huliți fără rușine și nici nu vă rușinați de atâția bărbați preaînțelepți ce stau înainte, care cinstesc pe Die, cel mai întâi dintre zei, apoi pe Ira și pe Rea, cum și pe ceilalți. Căci acum atât de mult veți fi chinuiți cu munci, încât nu numai îndrăzneala voastră se va pierde, ci și alții se vor înfricoșa, care vor fi asemenea ca voi, neascultători, numai de se vor afla unii ca aceia”.
La aceasta iarăși au răspuns bărbații cei curajoși: „Pentru Die și pentru maica lui Rea, nimic să nu grăiești, ighemoane, căci nu vorbești către cei ce nu știu. Noi am auzit de la părinții noștri despre neamul lui, despre viața și năravurile lui și chiar de mormântul lui; de voiești, acum îl vom arăta ție. El s-a născut în Creta și era un desfrânat și necurat, încât este rușine a vorbi despre viața lui, iar, prin meșteșugul vrăjilor și al farmecelor, își schimba chipul cel adevărat într-altul pentru prea mare neînfrânare. Iar unii, de aceeași patimă fiind stăpâniți, au urmat vieții lui, pentru că ce este mai lesne decât aceasta, adică a urma răului, apoi au scornit că este zeu și, zidindu-i capiște, i-au adus jertfă și ceea ce le plăcea lor, aceea și zeului lor se socotea, că este bine primită. Și nu numai așa cugetau, ci astfel despre acel zeu, dar, vai, încă și cuviincios lucru socoteau a viețui cu neînfrânarea”.
Acestea grăind dumnezeiasca ceată, ighemonul se întărâtă, apoi se mânia și poporul, repezindu-se ca să apuce pe mucenici, pe care i-ar fi rupt cu mâinile de nu i-ar fi oprit Decie. Poruncind să fie tăcere, gândea ce fel de moarte mai cumplită să le dea. Apoi îndată, după porunca ighemonului, mâinile muncitorilor au răpit pe sfinți, spre a le da diferite chinuri, unora unele, iar altora altele. Însă cruzimea și mărimea durerilor erau pentru toți asemenea. Pentru că unii dintr-înșii erau spânzurați și cu unghii de fier strujiți, vinele li se rupeau și carnea le cădea la pământ, iar alții cu pietre și cu pari ascuțiți erau răniți pe coaste până la oase. Alții cu plumb fiind bătuți, li se dezlegau încheieturile, li se sfărâmau și se rupeau oasele, iar alții într-alt chip erau schingiuiți, încât nu poate urechea să audă de acele munci cumplite. Căci, precum celor ce sunt miloși le este nesuferit a privi la acelea, dar auzindu-le, numărându-le este și mai greu. Însă mucenicii, unele ca acestea primindu-le cu mare înlesnire, cu mulțumire, le răbdau cu bărbăție, încât păreau că se mâhnesc pentru lipsa unor munci mai mari.
Deci toți alergau la dânșii, ca spre un lucru nou și de mirare, adică și necredincioșii și credincioșii. Însă cei care păzeau credința în taină, alergau să se minuneze de bărbăția pătimitorilor și singuri să se întărească în credință, iar necredincioșii ca să-și bată joc de răbdarea sfinților și să se bucure de rănile lor, uitându-se la muncile cele cumplite. Drept aceea, nu numai că nici unul nu era mișcat spre milostivire, ci mai vârtos spre cruzime îndemnându-l și pe ighemon și pe muncitori. Astfel invitau aceștia pe ighemon, iar el poruncea și muncitorii săvârșeau ceea ce li se poruncea.
Apoi crainicul striga: „Cruțați-vă, supuneți-vă domnilor, jertfiți zeilor”. Iar mucenicii, în mijlocul atâtor dureri și munci, erau mai presus de toate, cu bărbăția și cu răbdarea, mai presus de popor și de crainic, de muncitori și de însuși ighemon. Și, mai înainte de toate, erau mai presus decât domnul lor, satana și decât toate puterile lui, pentru că toți într-o unire și într-un glas, strigau: „Creștini suntem, a lui Hristos jertfă, a lui Hristos junghiere și de-ar fi trebuință și de mii de ori să murim, vom muri cu osârdie”.
Dacă a văzut că toate muncile nu se bagă în seamă de sfinții mucenici, Decie, deznădăjduind, i-a condamnat la moarte. Deci sfinții erau duși spre ucidere de sabie, la un loc puțin mai departe de cetatea Alonium. Către acest loc grăbindu-se răbdătorii de chinuri au arătat un lucru nou; căci în toată alergarea muceniciei, fiind cu un suflet și cu un cuget, se grăbeau care dintr-înșii să ia primul cununa muceniciei. Dar această ceartă a potolit-o, Teodul, fiind unul din acea dumnezeiască ceată, zicând că acela va fi mai întâi dintre dânșii, care își va da capul sub sabie mai pe urmă decât toți, pentru că văzând tăierea celorlalți și moartea, nu se va înfricoșa și nici nu va arăta vreo mâhnire sau schimbare a feții. Atunci cu adevărat mai ales se va arăta minunat nevoitor și biruitor.
Plăcând tuturor acest cuvânt al lui Teodul, au adus mai întâi cântare lui Dumnezeu: Bine este cuvântat Domnul, Care nu ne-a dat spre vânarea dinților lor. Sufletul nostru ca o pasăre s-a izbăvit de cursa vânătorilor, și celelalte ale acestui psalm. Apoi venind la locul cel numit, a făcut fiecare din ei rugăciune, zicând: „Iartă, Doamne, pe robii Tăi și primește vărsarea sângelui nostru pentru noi, pentru rudeniile noastre și prieteni și pentru toată patria, ca să scape din întunericul necunoștinței și cu ochi curați să vadă bună credință, să Te cunoască pe Tine, Lumina cea adevărată, o! Împărate veșnic”. Astfel, rugându-se fiecare dintr-înșii, li se tăia sfântul și purtătorul de biruință cap, iar sufletele lor se înălțau cu bucurie către Hristos Dumnezeu.
După tăierea sfinților, ducându-se gealații, unii cunoscuți au rămas să adune trupurile lor și le-au îngropat cu cinste. Apoi, încetând goana și strălucind sfânta credință, fericitul Pavel, episcopul Romei celei noi, adică al cetății marelui Constantin, mergând în insula Creta, a aflat nestricate moaștele acelor sfinți, zece la număr și le-a adus cu mare cinste în împărăteasca cetate, spre apărarea ei și spre ajutorul tuturor celor ce le trebuiau ajutor. Cu ale căror rugăciuni să ne învrednicim și noi a fi părtași bunătăților cerești, pregătite lor cu darul și cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia cu Părintele și cu Sfântul Duh se cuvine cinstea și slava în veci. Amin!





