Calendar Ortodox 19 februarie 2025
foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: basilica.ro; www.calendar-ortodox.ro; doxologia.ro
(articol in curs de editare)
Calendar Ortodox 19 februarie 2025
Sf. Ap. Arhip, Filimon și soția sa, Apfia
Sinaxar 19 Februarie
În această lună, ziua a nouăsprezecea, pomenirea sfinţilor apostoli Arhip, Filimon şi Apfia († 68 d.Hr.).
Sf. Ap. Filimon, Arhip, Onisim şi Apfia († 68 d.Hr.) Icoană sec. XX, Grecia – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro
Aceştia au trăit pe vremea împărăţiei lui Neron, fiind ucenici al apostolului Pavel.
Astfel întâmplându-se serbarea zeiţei Artemida în Colose, care este o cetate a Frigiei, şi aceşti apostoli făcând doxologie în bisericã, au venit asupra lor slujitorii idolilor; ceilalţi credincioşi au fugit, iar apostolii au rămas şi au fost prinşi şi duşi la ighemonul Androclis.
Acela numaidecât a început să-l bată pe Arfip, şi nevrând să jertfească idolului ce se numea Min, a fost îngropat până la brâu, şi aşa l-au ucis cu pietre.
Iar sfinţii Filimon şi Apfia chinuiţi fiind cu multe feluri de chinuri, s-au săvârşit şi ei muceniceşte.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Maxim, Teodot, Isihie şi Asclepiodota.
Aceştia stând înaintea ighemonului, şi neînţelegând să se lepede de Hristos, la multe chinuri au fost supuşi.
Dar răbdând chinurile cu bucurie, au fost cu toţii loviţi cu pietre, târâţi în nişte locuri pline de hăţiş şi la sfârşit s-au săvârşit de sabie.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ravula.
Sfântul părintele nostru Ravula s-a născut în cetatea Samosata şi a primit învăţătura de la un oarecare Varipsava, care era un bărbat însemnat.
Ravula vorbea limba siriană şi din vârstă fragedă dând dovadă de viaţă virtuoasă, s-a făcut monah şi, retrăgându-se prin munţi şi peşteri, petrecea ca marele Ilie şi ca marele Ioan Botezătorul.
După câţiva ani, ducându-se în Fenicia, împreună cu un alt frate, şi strălucind şi mai luminat cu faptele bune, fără de vrerea lui a ajuns cunoscut tuturor.
Pentru aceasta, cu ajutorul împăratului Zenon şi a lui Ioan episcopul Beritului, a făcut o mănăstire în mijlocul muntelui.
Şi astfel Ravula şi cei împreună cu el, s-au aflat în mijlocul închinătorilor la idoli; pe de o parte dojenindu-i, iar pe de alta sfătuindu-i, mai pe toţi locuitorii de acolo i-au adus la cunoştinţa lui Dumnezeu.
Aceasta a fost cea dintâi faptă vestită a fericitului. Iar după moartea lui Zenon, a luat sceptrul împărăţiei Anastasie.
Cu ajutorul acestuia, sfântul a făcut o altă mănăstire în Bizanţ, care s-a numit Ravula, şi a mai întemeiat şi alte mănăstiri în multe locuri.
Acest fericit era osârduitor întru toate, cucernic, blând, primitor, învăţător, fără de mânie, milostiv, iubitor de fraţi şi plin de milostivire către toţi.
Şi cu orice fel de meşteşugire ar fi căutat vicleanul diavol, sau cu vreo patimă pe ascuns să-l supere, el fiind un foarte bun cunoscător al Scripturii celei vechi şi al celei Noi, alegând zicerile cele împotriva patimii şi aducându-le la îndeplinire, izgonea supărarea lui.
Aşa era fericitul acesta. Şi a trăit până în vremea lui Iustinian cel mare, care a zidit sfânta Sofia. Şi ajungând la optzeci de ani, şi trăind puţin după aceasta, a auzit glas de sus zicându-i:
“Veniţi către Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi“.
Acest glas auzindu-l a zăcut puţin, şi s-a mutat către Domnul.
Tot în această zi, pomenirea preacuvioşilor părinţilor noştri şi mărturisitorilor Eugeniu şi Macarie.
Pe când, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, împărăţea în Bizanţ Iulian Apostatul, toţi creştinii fugeau şi se ascundeau, ca să nu vadă spurcatele jertfe ce se aduceau la idoli.
Iar elinii, cei de un cuget cu el, nu numai că făceau desfrânări împreună cu dânsul, ci încă şi pe creştini, împotriva voinţei lor, îi sileau să facă aceleaşi desfrânări.
Atunci Macarie şi Eugeniu, slujitorii lui Hristos, fiind prinşi, au mărturisit pe Hristos că este Dumnezeu adevărat. Iar pe păgânul împărat l-au mustrat ca pe un călcător al credinţei lui Hristos, şi că s-a făcut elin şi închinător de idoli.
Pentru aceasta, împăratul umplându-se de mânie, a poruncit să fie legaţi cu curele subţiri şi spânzuraţi cu capetele în jos.
Şi multe ceasuri au fost afumaţi cu fum iute de gunoi. Apoi roşind în foc un grătar de fier, a poruncit ca sfinţii să fie întinşi goi pe grătar. Iar fericiţii ridicându-şi ochii la cer, prin dumnezeiască putere au răbdat chinurile. Atunci legându-i în lanţuri de fier, i-a trimis în surghiun în Mauritania.
Mucenicii călătorind către locul de surghiun se bucurau că sunt prigoniţi pentru Hristos; şi cântau împreună: “Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului” şi se veseleau cu duhul.
După ce au ajuns acolo, s-au suit pe un munte înalt petrecând singuri. Iar cei din locul acela le ziceau lor: fugiţi, fraţilor, departe de locul acesta, că un balaur rău locuieşte aici, care omoară pe cei ce se apropie. Dar sfinţii le-au zis: arătaţi-ne nouă peştera în care locuieşte fiara.
Deci, i-au dus pe ei şi le-au arătat de departe peştera. Şi plecând genunchii la pământ, fericiţii au făcut rugăciune; şi îndată pogorându-se fulger din cer, a ars pe balaur, de îndată ce a ieşit afară. Această minune văzând-o cei de acolo, elini fiind, au crezut în Domnul nostru Iisus Hristos.
Şi intrând sfinţii în peştera balaurului, au făcut rugăciuni timp de treizeci de zile, neavând nimic de mâncare şi de băutură. Iar după aceasta s-a auzit un glas zicând: robi ai adevăratului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, apropiaţi-vă de piatra aceasta de lângă voi.
Iar ei apropiindu-se, au văzut într-însa lumină şi despicându-se piatra în două, a ieşit multă apă, din care scoţând sfinţii şi bând spre îndestulare, s-au uşurat îndată de foame şi de sete.
Şi în ziua a treizecea, sfinţii au cerut prin rugăciune să fie sloboziţi şi să petreacă împreună cu Hristos. A căror rugăciune auzind-o Domnul, i-a mutat pe amândoi la Sine.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Conon.
Cuviosul părintele nostru Conon era de neam cilician.
Încă tânăr cu vârsta fiind s-a dus la o mănăstire numită Pentucla, care este aproape de Iordan, făcându-se preot şi ajungând la desăvârşita sihăstrie.
Cum bunătatea lui minunată a ajuns cunoscută lui Petru, arhiepiscopul Ierusalimului, sfântul a fost rânduit de acesta ca să boteze pe toţi cei ce mergeau la Iordan, unde el îi ungea cu mir şi-i boteza.
Dar pentru că se vedea silit să ungă cu sfântul mir şi pe femei, se tulbura, om fiind; pentru aceasta voia sã plece din chinovie.
Şi de câte ori îşi punea în cuget ca să se ducă, i se arăta fericitul Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, zicându-i: rabdă, bătrânule, şi te voi uşura de lupta aceasta.
Într-una din zile, a venit ca să se boteze o tânără fecioară, care era atât de frumoasă la înfăţişare încât sfântul nu putea să o ungă cu sfântul mir, dezbrăcată; iar fecioara a aşteptat două zile nemiruită şi nebotezată.
Auzind arhiepiscopul de aceasta, s-a spăimântat din pricina bătrânului, şi pentru aceasta voia ca să rânduiască femeie pentru acest lucru; dar nu era cu putinţă, căci nimeni nu ar fi îngăduit aceasta.
Iar bătrânul luându-şi cojocelul, a plecat de acolo zicând: nu voi mai sta în locul acesta.
Dar l-a întâmpinat pe el cinstitul Înaintemergător, afară de chinovie, şi i-a zis cu glas lin: întoarce-te la mănăstirea ta şi te vei uşura de lupta aceasta.
Atunci ava Conon i-a zis cu mânie: crede-mă, nu mă întorc; căci de multe ori ai făgăduit că mă vei uşura şi nimic nu ai făcut.
Atunci, ţinându-l pe el dumnezeiescul Înaintemergător şi dându-i în lături hainele, l-a pecetluit cu semnul crucii sub buric şi i-a zis: ava Conon, voiam ca să ai plată pentru aceste lupte; dar acum întoarce-te şi să nu te mai îngrijorezi pentru aceasta.
Întorcându-se bătrânul la chinovie, a doua zi, a uns cu untdelemn şi a botezat pe fecioară, nemaiţinând seamă că era femeie.
Apoi mai vieţuieşte cuviosul alţi douăzeci de ani şi ajungând culmea nepătimirii, încât putea fi socotit mai presus de om, a adormit în pace.
Tot în această zi, pomenirea cuvioasei maicii noastre Filoteia, cea din Atena, a cărei viaţă e arătată în Noul Limonariu.
Sfânta Cuvioasă Filoteia din Atena (1522 – 1589) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfânta Maică Muceniţă Filoteia s-a născut în Atena în anul 1522.
Părinţii ei, Syriga şi Angelos Benizelos, s-au făcut remarcaţi nu atât prin eminenţă şi bogăţie, cât mai ales prin credinţă.
Deseori, blânda Syriga o implora pe Preasfânta Theotokos (= Născătoarea de Dumnezeu) să-i dăruiască un copil. Rugăciunile ei stăruitoare au fost ascultate şi aşa s-a născut fetiţa lor, pe care au botezat-o Revula.
Părinţii şi-au crescut fiica în dreapta credinţă şi adâncă evlavie până la vârsta de 12 ani când au dat-o spre căsătorie.
Soţul ei s-a dovedit a fi un om rău şi necredincios, care o bătea şi o chinuia pe Revula.
Ea a îndurat cu răbdare chinurile, rugându-se la Dumnezeu pentru îndreptarea soţului ei.
După trei ani, soţul Revulei a murit iar ea a început să crească duhovniceşte prin post, priveghere şi rugăciune.
Sfânta a înfiinţat o mănăstire de maici cu hramul Apostolului Andrei Cel Dintâi Chemat (prăznuit în 30 noiembrie şi 30 iunie), iar la terminarea mănăstirii ea a fost prima care a acceptat tunderea în monahism sub numele de Filoteia.
În acele vremuri Grecia suferea sub jugul turcesc, mulţi atenieni fiind făcuţi sclavi de cotropitorii turci. Sf. Filoteia făcea tot posibilul să răscumpere cât mai mulţi fraţi de la sclavie.
Odată, patru femei au reuşit să fugă de la stăpânii lor turci, care le-au cerut să renunţe la religia creştină, adăpostindu-se în mănăstirea Sfintei Filoteia.
Turcii, auzind unde s-au ascuns fugarele, au dat buzna în chilia sfintei şi au bătut-o, după care au dus-o în faţa guvernatorului şi au închis-o.
În dimineaţa următoare, turcii i-au dat drumul în faţa unei mulţimi, ameninţând-o că dacă nu renunţă la Hristos va fi tăiată în bucăţi.
Când sfânta a hotărât să ia coroana martiriului, prin mila Domnului s-au adunat ca din senin o mulţime de creştini care i-au împăcat pe judecători şi au reuşit să o elibereze pe sfântă.
Întorcându-se la mănăstirea sa, ea a continuat să trăiască în înfrânare, rugăciune şi priveghere, dobândind darul facerii de minuni.
Sfânta a construit o altă mănăstire în Patesia, o suburbie a Atenei, unde s-a nevoit în viaţă ascetică alături de surorile ei.
În ajunul praznicului Sfântului Dionisie Areopagitul (prăznuit la 3 octombrie), turcii au prins-o pe Sf. Filoteia şi au torturat-o, lăsând-o mai mult moartă decât vie şi plină de sânge.
Plângând de durere, surorile mănăstirii au luat trupul însângerat al sfintei muceniţe şi l-au dus la Kalogreza, unde s-a stins din viaţă la 19 februarie 1589.
La scurt timp după moartea sa, moaştele Sfintei Muceniţe Filoteia au fost aduse la biserica catedralei din Atena.
Tot în această zi, Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Cipru
Icoana Maicii Domnului din Cipru – foto preluat de pe doxologia.ro
articol preluat de pe doxologia.ro
Prima minune săvârșită prin această icoană sfântă s-a petrecut în anul 392, pe insula Cipru, la mormântul Dreptului Lazăr, prietenul lui Hristos, iar icoana se păstrează într-o mănăstire de acolo.
Icoana Maicii Domnului din Cipru este prăznuită în ziua Pogorârii Sfântului Duh, pe 19 februarie, pe 20 aprilie și pe 9 iulie.
Această icoană a Maicii Domnului este de tip Panakranta, adică Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este reprezentată șezând pe tron, cu Pruncul Iisus în brațe. Pe fiecare parte a tronului este zugrăvit câte un înger.
Prima minune săvârșită prin această icoană sfântă s-a petrecut în anul 392, pe insula Cipru, la mormântul Dreptului Lazăr, prietenul lui Hristos (17 octombrie), iar icoana se păstrează într-o mănăstire de acolo.
Copii ale acestei icoane se găsesc în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova şi în Biserica Nikolo-Golutvin din satul Stromyn (Episcopia Moscovei), și sunt prăznuite în Duminica Ortodoxiei.
În săptămâna Triumfului Ortodoxiei, din Sinaxarul Grecesc aflăm informații despre o anumită icoană care poate fi chiar icoana Maicii Domnului din Cipru. Un arab din Cipru a trecut pe lângă o biserică închinată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Pentru a-și arăta ura față de creștinism, el a tras o săgeată în icoana Maicii Domnului, care se afla deasupra porții de intrare. Săgeata a lovit genunchiul Fecioarei Maria, din care îndată a început să curgă sânge. Văzând această minune, arabul s-a îngrozit și, cuprins de frică fiind, a încălecat pe cal gonind spre casă, dar a căzut mort înainte de a ajunge. În acest fel, el a fost pedepsit pentru fapta sa.
Unele dintre copiile făcătoare de minuni ale icoanei Maicii Domnului din Cipru au și un al doilea nume, precum: „Curăţitoarea”, „Cuţitul” sau „Şoimul”.
Icoana Maicii Domnului „Şoimul” a primit această denumire datorită felului în care a fost descoperită. Se spune că un conducător creştin din Cipru era la vânătoare cu şoimul său dresat, care a rămas prins într-un tufiş, urmărind altă pasăre. Bărbatul a dat ordin să se taie tufişul, ca să-şi poată salva şoimul. Făcând aceasta, servitorii săi au eliberat şoimul şi au descoperit icoana Maicii Domnului din Cipru. În acel loc, conducătorul a clădit o mănăstire.
Icoana Maicii Domnului din Cipru „Curăţitoarea” era faimoasă pentru puterea sa vindecătoare de boli ale ochilor.
Icoana Maicii Domnului din Stromyn a devenit cunoscută în 1841. O fată de 18 ani din Stromyn, un sat nu departe de Moscova, era pe moarte din cauza unei boli. În vis i-a apărut icoana Maicii Domnului din Cipru, stând în faţa uşii bisericii, iar o voce îi spunea: Ia-mă în casa ta şi roagă preotul să facă rugăciuni însoțite de sfinţirea apei şi te vei vindeca! Bolnava a fost dusă la biserică şi, în scurt timp, au descoperit icoana. Ea a făcut întocmai cum i-a spus Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi îndată starea ei s-a ameliorat, având putere să ducă singură icoana înapoi în biserică. La scurt timp după aceea, fata a fost complet vindecată.
Icoana Maicii Domnului din Stromyn a continuat să facă vindecări minunate, pe care preotul bisericii i le făcea cunoscute Mitropolitului Filaret al Moscovei (prăznuit pe 19 noiembrie).
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Evenimentele Zilei de 19 februarie în Istorie
Semnarea Tratatului de la San Stefano, Turcia, 3 martie 1878
foto preluat de pe istoria.md
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org
19 februarie este a 50-a zi a calendarului gregorian.
Mai sunt 315 zile până la sfârșitul anului (316 zile în anii bisecți).
Sărbători Religioase ale Zilei de 19 februarie
Ortodoxe
Sf. Ap. Arhip, Filimon și soția sa, Apfia
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Sf. Ap. Filimon, Arhip, Onisim şi Apfia (†68 d.Hr.) Icoană sec. XX, Grecia – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro
Arhip, Filimon și Apfia au fost ucenicii Sfântului Apostol Pavel.
Toți au slăvit pe Dumnezeu prin moarte mucenicească, în vremea prigoanei împotriva creștinilor a împăratului Nero (54-68).
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Greco-catolice
Sf. ap. Arhip, Filimon și Apfia († secolul I)
Romano-catolice
Sf. Mansuet, episcop
Sărbători Naționale ale Zilei de 19 februarie
Romania – Ziua Brâncuşi
Constantin Brâncuși (n. 19 februarie 1876, Hobița, Gorj — d. 16 martie 1957, Paris), sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuși a fost ales membru postum al Academiei Române - foto preluat de pe moma.org
Constantin Brâncuşi, unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului XX, este omagiat, an de an, la aniversarea naşterii sale, 19 februarie, printr-o zi dedicată, respectiv Ziua Brâncuşi, marcată la nivel naţional începând din anul 2016.
cititi mai mult pe cititi mai mult pe www.agerpres.ro; unitischimbam.ro
Zodia Pesti (19 februarie – 20 martie)
Zodia Pesti (19 februarie – 20 martie) – foto preluat de pe eastrolog.ro
Complex, întelegator, prietenos, nativul din zodia Pesti este un visator.
Întâmpina greutati în a fi practic.
Nativul din zodia Pesti este sensibil, impresionabil, comod, bonom si sociabil, modest si dispus sa se sacrifice pentru altii.
Are mult umor.
Fantezia bogata a nativului Pesti îl face sa fie visator.
El îi întelege foarte bine pe ceilalti si astfel poate iesi din situatii critice.
Este foarte curajos si îsi îndeplineste obligatiile cu constiinciozitate si la timp.
Pe plan profesional, este un colaborator exceptional, care îi lasa cu placere pe altii sa comande.
Nativul din Pesti îsi intuieste slabiciunile.
Uneori este prea secretos si are tendinta sa se retraga în lumea lui.
Poate fi atras de droguri, de speculatii care pot duce la pagube.
cititi mai mult pe: eastrolog.ro; www.agerpres.ro
Evenimentele Zilei de 19 februarie în Istorie
- 19 februarie 1674 – Anglia și Țările de Jos au semnat Pacea de la Westminster, prin care se punea capăt celui de al Treilea Război Anglo-Neerlandez;
- 19 februarie 1878 – Imperiul Rus a impus Imperiului Otoman Tratatul de la San Stefano, prin care acesta recunoaștea independența Muntenegrului, Serbiei și României și accepta constituirea unei Bulgarii Mari autonome;
- 19 februarie 1986 – Uniunea Sovietică a lansat Stația Spațială Mir
19 februarie 197 – Împăratul roman Septimius Severus l-a învins pe uzurpatorul Clodius Albinus în bătălia de la Lugdunum.
Aceasta a fost confruntarea cu cele mai multe victime dintre toate cele care au opus două armate romane.
Lucius Septimius Severus, bust din alabastru aflat la Muzeul Louvre – foto: ro.wikipedia.org
Lucius Septimius Severus Augustus (n.11 aprilie 146 la Leptis Magna,in Africa – d.4 februarie 211 la Eboracum, astazi York, Britannia). A fost împărat roman din anul 193 pana in 211.
Este singurul împărat născut în Africa.
S-a căsătorit în anul 185 cu siriana Iulia Domna pune bazele dinastiei Severilor (193-235).
Cu el a început accederea la putere a provincialilor având ascendență neromană și dinastia Severilor, al căror eponim este.
În timpul domniei sale, autoritatea imperială este întărită, atribuțiile senatului sunt drastic limitate.
Transformă Mesopotamia în provincie romană, iar Dacia si Moesia cunosc o remarcabilă înflorire economică și edilitară.
În 203 este inaugurat cunoscutul arc de triumf al împăratului.
Moare la Eboracum (astăzi York) la 4 februarie 211.
19 februarie 356 – Împăratul Constantius al II- lea decreteaza închiderea tuturor templelor păgâne din Imperiul Roman.
Constanțiu al II-lea – foto: ro.wikipedia.org
Constanțiu al II-lea (Constantinus Flavius Iulius, n. 7 august 317 – d. 3 noiembrie 361), împărat roman (337-361), a fost cel de-al doilea fiu al lui Constantin cel Mare și al Faustei.
Edictele anti pagane emise de Constantius au inclus:
- Interzicerea sacrificiilor
- Închiderea templelor păgâne
- Masuri împotriva ghicitorilor și magicienilor.
Constantius nu a fost totusi un fanatic anti-păgân si nu a încercat sa desființeze școlile păgâne și uneori a făcut chiar eforturi pentru a proteja păgânismul.
De fapt, el a ordonat chiar alegerea unui preot pentru Africa si de asemenea a rămas Pontifex Maximus (conducătorul colegiului pontifilor care deținea un rol de excepție în organizarea religioasă a Romei), numit pe viață si înzestrat cu prerogativele religioase ale vechilor regi pagani.
A fost îndumnezeit de Senatul roman, după moartea sa.
19 februarie 1123 – A decedat sotia imparatului bizantin Alexios I Comnenul, Irina Doukaina sau Ducaena ( n.cca. 1066 – 19 februarie 1123 sau 1133).
A fost mama împăratului Ioan al II-lea Comnenul și al Annei Comnena, autoarea lucrarii istorice “Alexiada”.
19 februarie 1473 – S-a născut Nicolaus Copernicus, astronom polonez; (d. 1543).
Nicolaus Copernic (1473-1543), reprezentare din anii studenţiei – foto – ro.wikipedia.org
Nicolaus Copernic (germ. Nikolaus Kopernikus, pol. Mikołaj Kopernik) (n. 19 februarie 1473, în orașul liber hanseatic Toruń, aflat azi în Polonia – d. 24 mai 1543, Frauenburg, astăzi Frombork, Polonia), astronom și cosmolog, matematician și economist, preot și prelat catolic, a dezvoltat teoria heliocentrică a Sistemului Solar.
Naționalitatea sa este reclamată și de germani, dar majoritatea istoricilor îl consideră polonez.
La începutul secolului 16, el a dezvoltat celebra sa teorie privind miscarea corpurilor ceresti.
La acea vreme se credea că Pământul era centrul universului şi ca cellalte planete se învârt în jurul sau.
Teoria lui Copernic sustine ca Pamantul se roteste in jurul axei sale şi, ca şi alte planete, se învârte în jurul Soarelui. Acest lucru face din Soare centrul universului nostru.
Lui Copernicus i-a fost frică sa nu fie pedepsit de biserică şi a aşteptat până la sfârşitul vieţii sale, la varsta de 70 de ani pentru a publica teoria sa.
Si-a publicat lucrarea 24 mai 1543, cu putin timp înainte de moartea sa.
Opera sa este la originea a revoluţiei ştiinţifice din secolul al 17-lea care a continuat prin Kepler şi Galileo.
19 februarie 1594 – După ce a moştenit tronul polono-lituanian , ca urmas al mamei sale, Catherina Jagello în 1587, Sigismund al III-lea de Vasa este încoronat rege al Suediei, în 1592.
19 februarie 1630 – S-a născut Shivaji, fondatorul Imperiului Maratha pe subcontinentul indian ; (d. 1680).
Shivaji Bhonsle (c. 1627/1630 – 3 April 1680) portrait (1680s) housed in the British Museum – foto – en.wikipedia.org
În secolele XVI și XVII se naște mișcarea religioasa Sikhs care își are rădăcinile în învățăturile lui Guru Nanak (m. 1538). Adeptii acestei religii nu erau nici musulmani, nici hinduși, aveau propria scriptură, propriile ritualuri și idei.
Pentru faptul că refuzau Islamul, împotriva lor s-au declansat campanii de persecuții.
Adepții Sikhismului si-au creeat o armată îndeajuns de puternică pentru a amenința puterea militară a imperiului mogulilor. Hindușii Maratha, conduși de Shivaji (m. 1680) își consolidează un caracter naționalist și religios profund și îți creează propriul imperiu în 1646.
La momentul morții lui Shivaji armata Maratha era cea mai disciplinată armată din India.
După moartea lui Aurangzeb și a succesorilor săi, hindușii Maratha au creat o confederație a statelor din Dekkan pe care o și conduceau.
Deși oficial recunoșteau suveranitatea mogulilor, hindușii Maratha ajunseseră să controleze un teritoriu indian mult mai vast decât cel al mogulilor după anul 1740.
19 februarie 1649 – În Bătălia de la Guararapes, a doua și decisiva lupta din timpul conflictului numit Insurectia Pernambucana.
Trupele olandeze sunt invinse de fortele portugheze din Brazilia.
A fost una dintre cele mai importante bătălii din istoria Braziliei, olandezii fiind expulzati din Pernambuco, eveniment important care a dus la crearea armatei braziliene.
19 februarie 1674 - Anglia și Țările de Jos au semnat Pacea de la Westminster, prin care se punea capăt celui de al Treilea Război Anglo-Neerlandez.
Tratatul de la Westminster din 1674 a fost tratatul de pace care a pus capăt celui de al Treilea Război Anglo-Olandez. El a fost semnat la 19 februarie 1674 (stil nou) de Carol al II-lea al Angliei și ratificat de Adunarea Stărilor Generale ale Țărilor de Jos la 5 martie 1674.
Anglia a fost obligată să semneze tratatul, deoarece Parlamentul nu a mai permis cheltuirea de fonduri suplimentare pentru război și aflase de tratatul secret de la Dover prin care Carol îi promisese lui Ludovic al XIV-lea al Franței că va trece la romano-catolicism la momentul potrivit.
Războiul a avut o desfășurare surprinzătoare, olandezii reușind să captureze mai multe vase englezești decât pierduseră și recuceriseră colonia New Amsterdam în 1673.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
19 februarie 1743 – S-a născut compozitorul Luigi Boccherini; (d. 28 mai 1805).
Luigi Rodolfo Boccherini – foto – en.wikipedia.org
Luigi Rodolfo Boccherini (n. 19 februarie 1743, Lucca, Italia – d. 28 mai 1805) a fost un compozitor și violoncelist din Italia, a cărui muzică era caracterizată de un stil galant, stil care s-a dezvoltat în parte în centrele muzicale europene. Boccherini este foarte cunoscut datorită unui menuet din Cvintetul de corzi în E, Op.13, Nr.5 și Concertul de violoncel în Si bemol major.
Această ultimă lucrare a fost cunoscută în diferite versiuni făcute de violoncelistul german Friedrich Grützmacher, dar recent a fost transformată în versiunea originală.
19 februarie 1817 – S-a născut regele William al III-lea al Olandei; (d. 1890).
Regele Willem al III-lea de Nicolaas Pieneman (1856) – foto: ro.wikipedia.org
Willem al III-lea (Willem Alexander Paul Frederik Lodewijk; 19 februarie 1817 – 23 noiembrie 1890), rege al Olandei și Mare Duce de Luxembourg din 1849 până la moartea sa și Duce de Limburg până la abolirea Ducatului în 1866.
19 februarie 1819 - Exploratorul britanic William Smith descoperă Insulele Shetland de Sud și le revendică în numele Regelui George al III-lea.
19 februarie 1825 – S-a nascut scriitorul ungur Mor Jokai; ( d.1904).
A scris o operă vastă, de tonalitate romantic-idealistă, inspirată îndeosebi din istoria poporului maghiar. A scris în special romane istorice.
Și-a dedicat întraga viață cultivării limbii maghiare.
Participant la Revoluția de la 1848, a fost considerat un patriot maghiar liberal, după 1897 fiind ales în parlament.
19 februarie 1836 - Regele William al IV-lea al Regatului Unit semnează scrisori patentate prin care se stabilește provincia Australia de Sud.
19 februarie 1859 – S-a nascut chimistul suedez Svante August Arrhenius, laureat al Premiului Nobel; (d. 2 octombrie 1927).
Svante Arrhenius – foto: ro.wikipedia.org
Svante Arrhenius (n. 19 februarie 1859, Vik – d. 2 octombrie 1927, Stockholm) a fost un fizician și chimist suedez, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în anul 1903.
A făcut cercetări în domeniul disociației (ionizării) electrolitilor (1887) și în astronomie (teoria cozii cometelor – 1900).
Este unul din fondatorii chimiei fizice.
19 februarie 1866 – A apărut lucrarea cercetătorului Gregor Johann Mendel,”Cercetări asupra plantelor hibride”, în care sunt formulate legile fundamentale ale eredității (legile lui Mendel).
Gregor Johann Mendel - foto: en.wikipedia.org
.06.01.1884) genetician, calugar si botanist austriac. A descoperit legile eredităţii în 1865.
În timpul vieții, rezultatele muncii sale au fost respinse, Mendel murind ignorat de comunitatea științifică la vârsta de 61 de ani de nefrită cronică.
La numai câteva zile după moartea sa, abatele care i-a succedat i-a ars lucrările din bibliotecă.
Recunoașterea importanței descoperirilor sale a fost realizată abia la începutul secolului al XX-lea, când Hugo de Vries, Carl Erich Correns și Erich von Tschermak au ajuns în mod independent la aceleași concluzii, redescoperind astfel legile eredității.
19 februarie 1876 – S-a născut genialul sculptor român Constantin Brâncuși, membru post-mortem al Academiei Române; (d. 16 martie 1957).
Constantin Brâncuși – foto preluat de pe moma.org
Constantin Brâncuși (n. 19 februarie 1876, Hobița, Peștișani, Gorj, România – d. 16 martie 1957, Paris, Franța) a fost un sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană.
Constantin Brâncuși a fost ales membru postum al Academiei Române.
Francezii și americanii îl desemnează, cel mai adesea, doar prin numele de familie, pe care îl scriu fără semne diacritice, Brancusi, pronunțându-l după regulile de pronunțare ale limbii franceze.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
19 februarie 1878 – A fost semnat Tratatul de pace ruso–turc de la San Stefano, care încheia războiul ruso–turc, recunoștea independența României, dar sacrifica Dobrogea, care era cedată Rusiei, iar aceasta își rezerva dreptul de a o schimba cu partea Basarabiei detașată la 1856. România, Serbia şi Muntenegru sunt recunoscute ca state independente, Bulgaria va deveni autonomă.
Semnarea Tratatului de la San Stefano, Turcia (3 martie 1878) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Tratatul preliminar de la San Stefano, a fost semnat de către Imperiul Rus și cel Otoman la 3 martie 1878 (19 februarie s.v.), după încheierea războiului ruso-româno-turc din 1877-1878. Din partea Rusiei au fost delegați contele Nicolai Pavlovici Ignatiev și Alexandr Nelidov, iar din partea Imperiului Otoman au participat ministrul de externe Safvet Pașa și ambasadorul în Germania, Sadullah Bey.
Tratatul a fost semnat la San Stefano, (azi Yeşilkoy, oraş din Turcia europeană, în apropiere de Istanbul)
Potrivit clauzelor sale, se recunoștea independența României, alături de cea a Serbiei și Muntenegrului, autonomia Bulgariei Mari (un stat de la Marea Neagră la Marea Egee), autonomia Bosniei și Herțegovinei și se prevedea un drept al Rusiei de intervenție în trebuirile popoarelor creștine din Imperiul Otman.
Totodată, Turcia urma să plătească Rusiei despăgubiri de război în valoare de 1 410 mln. ruble și se cedau patru regiuni din Caucaz. Rusia a revendicat județele Cahul, Reni și Ismail din cadrul României iar Delta Dunării și Dobrogea, cedate Rusiei de la Turci îi reveneau României drept compensație.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
19 februarie 1878 - Thomas Edison patentează fonograful.
19 februarie 1880 – Primul trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al Marii Britanii în România independenta , William A. White și-a prezentat scrisorile de acreditare in Romania independenta, domnitorului Carol I. Cu același rang a fost acreditat la Londra N. Callimachi-Catargi.
19 februarie 1884 - Peste șaizeci de tornade lovesc sudul Statelor Unite, unul dintre cele mai mari focare de tornade din istoria SUA.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
19 februarie 1887 – A decedat scriitorul olandez Multatuli. Multatuli, termen latin care înseamnă „am îndurat multe,” este pseudonimul lui Eduard Douwes Dekker (n. 2 martie 1820). Este autorul romanului Max Havelaar în Indiile Olandeze, în care satirizează abuzurile administrației coloniale olandeze din Indonezia, roman bazat pe propria experiență.
19 februarie 1896 – S-a nascut André Breton, poet francez (d. 1966)
André Breton în 1924 – foto: ro.wikipedia.org
André Breton, n. 19 februarie 1896 – Paris, d. 28 septembrie 1966) a fost un poet francez, eseist, editor și critic, șef inițiator și unul dintre fondatorii curentului cultural suprarealism, împreună cu Paul Eluard, Luis Buñuel și Salvador Dalí printre alții. Manifestele suprarealiste ale lui Breton conțin cele mai importante expuneri teoretice ale mișcării.
19 februarie/3 martie 1904 - S-a născut Mircea Vulcănescu, filosof, sociolog și economist român (d. 1952)
Mircea Vulcănescu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Mircea Vulcănescu (n. 3 martie 1904,[2] București, România – d. 28 octombrie 1952,[2] Aiud, România) a fost un economist, filolog, filosof, publicist, sociolog, teolog și profesor de etică român, condamnat de un tribunal din România pentru crime de război. A făcut parte din Guvernul Ion Antonescu, subsecretar de stat în cadrul Ministerului de Finanțe.
La 9 octombrie 1946 a fost condamnat la opt ani temniță grea. Judecarea recursului s-a prelungit până în ianuarie 1948, când instanța a menținut pedeapsa din 1946. Închis la Aiud, alături de majoritatea elitei românești, Mircea Vulcănescu a ținut o serie de conferințe considerate subversive de torționari, pentru că le menținea oamenilor moralul.
A fost izolat, la fel ca alți 12 bărbați din celula sa, în hrubele secției 1. Acolo au fost dezbrăcați în pielea goală și lăsați într-un frig cumplit, neavând paturi sau scaune pe care să șadă. Epuizat, unul dintre deținuți a căzut din picioare după câteva ore.
Conform unui martor, Vulcănescu s-ar fi așezat pe ciment ca o saltea pentru cel doborât, salvându-i viața. Filosoful a murit însă pe 28 octombrie 1952, bolnav de plămâni, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus. Avea 48 de ani și a lăsat un îndemn: “Să nu ne răzbunați!“.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; www.iiccr.ro; en.wikipedia.org
19 februarie 1913 - Pedro Lascuráin devine președinte al Mexicului pentru 45 de minute; acesta este cel mai scurt mandat până în prezent al oricărei persoane ca președinte al oricărei țări.
19 februarie 1927 – Se crează Partidul Țărănesc din România sub conducerea dr. Nicolae Lupu, partid creat de un număr important de fosti membri ai Partidului Național Țărănesc. Nicolae Lupu a fost un politician român, de profesie medic, activ în Partidul Țărănesc, apoi membru în conducerea Partidului Național-Țărănesc.
S-a separat de PNȚ în două rânduri, constituind mai întâi în 1927 o aripă dizidentă de stânga, iar apoi în 1946, Partidul Țărănesc Democrat, formațiune care s-a coalizat cu PCR. În contextul creșterii influenței comuniștilor doctorul Lupu s-a lansat într-o campanie de critici la adresa lui Iuliu Maniu.
Lupu i-a cerut președintelui țărănist să se retragă de la conducerea partidului și să-i lase lui locul, pentru a reorienta partidul spre stânga. Maniu nu a fost de acord, ceea ce a determinat ruperea grupării Lupu și înființarea Partidului Țărănesc Democrat.
19 februarie 1936 – S-a născut Marin Sorescu, poet, dramaturg și eseist, fost ministru al culturii (1995).
Marin Sorescu – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Marin Sorescu (d. 8 decembrie 1996, București), a fost un scriitor român, membru titular (din 1992) al Academiei Române.
Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de țări, totalizând peste 60 de cărți apărute în străinătate.
S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate.
Fără a se înscrie într-un partid politic după Revoluția română din 1989, a ocupat funcția de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 – 5 mai 1995).
19 februarie 1939 – S-a născut în localitatea Gura Vitioarei din judetul Prahova, renumita cantareaâă de muzica populară, Irina Loghin.
Irina Loghin (supranumită regina muzicii populare, n. 19 februarie 1939, Gura Vitioarei, județul interbelic Prahova) este o renumită interpretă de folclor românesc.
Tatăl său era basarabean iar mama – prahoveancă si au crescut şase copii: patru fete şi doi băieţi. Irina a urmat Liceul de Artă din Bucureşti şi Şcoala populară de artă la Ploieşti.
A debutat în 1963. A fost, pe rând, solistă a ansamblului Ciocârlia, Barbu Lăutaru și Ciprian Porumbescu. Are un număr impresionant de turnee, albume şi spectacole. O casetă imprimată în opt sute mii de exemplare a fost epuizată în doar două zile, acesta fiind un record personal al cîntăreţei.
A lansat mai multe cantece de mare succes , cunoscute de melomani de pe ambele maluri ale Prutului: „Mamă, mi-ai dat cîntecul”, „Nici o boală nu-i mai grea”, „Dorul de părinţi”, „Fetelor, mă ascultaţi”, „Cine n-are dor pe lume” , „În grădina casei mele” etc. Renumita cîntăreaţă este în topul preferinţelor la mai multe posturi de radio din România şi Republica Moldova.
A concertat de mai multe ori la Chişinău şi a colaborat cu orchestrele „Lăutarii”, „Mugurel”, „Folclor” ş.a. Cu o bogată activitate concertistică și cu un număr mare de evidențieri discografice, Irina Loghin a cântat o lungă perioadă de timp și în străinătate.
În octombrie 1998 s-a înscris în Partidul România Mare (PRM). În legislatura 2000-2004 a fost deputat iar în legislatura 2004-2008 a fost senator român, ales în județul Giurgiu, pe listele partidului PRM, calitate în care a încercat să ajute artiștii români și bătrânii, dar nu a mai dorit să candideze pentru un al doilea mandat de senator din cauza eșecurilor în acest plan.
Irina Loghin este căsătorită cu fostul campion la lupte greco-romane Ion Cernea și este mamă a doi copii, Ciprian și Irinuca.
19 februarie 1939 - A murit Ion C. Frimu, militant socialist și fruntaș al Partidului Social-Democrat. (n. 1871)
Ion C. Frimu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Ion Costache Frimu (n. 4/16 octombrie 1871, comuna Bârzești, județul Vaslui; d. 19 februarie 1919, Închisoarea Văcărești) a fost un militant socialist și fruntaș al Partidului Social-Democrat, care a murit în urma bătăilor suferite în închisoare, ca urmare a participării sale la manifestațiile muncitorilor tipografi din decembrie 1918.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
19 februarie 1940 - S-a născut Mircea Radu Iacoban, prozator, dramaturg și regizor, director al Teatrului Luceafărul din Iași (din 1994) cititi mai mult pe ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro
19 februarie 1942 – Aviatia japoneza bombardeaza orasul australian Darwin. Aproximativ 150 de avioane japoneze au atacat oraşul, provocandu-i mari distrugeri. Bombardierele japoneze efectuau pentru prima dată un raid impotriva Australiei.
19 februarie 1942 – Al Doilea Război Mondial: Presedintele american Franklin D.Roosevelt a semnat Ordinul executiv nr. 9066, care permitea autoritatilor să-i interneze pe etnicii japonezi americani in lagare.
19 februarie 1949 - Ezra Pound a fost distins cu primul Premiu Bollingen în poezie de către Fundația Bollingen și Universitatea Yale.
19 februarie 1951 – A încetat din viaţă scriitorul francez André Gide; (n. 22 noiembrie 1869).
André (Paul Guillame) Gide – foto: ro.wikipedia.org
André (Paul Guillame) Gide (n. 22 noiembrie 1869, Paris – d. 19 februarie 1951, Paris) a fost un scriitor, umanist și eseist francez. A murit la casa sa din Paris, la vârsta de 81 de ani, ca urmare a unei congestii pulmonare.
Printre lucrarile sale renumite se numara: Le Traité du Narcisse (Tratatul lui Narcis) (1891) , La Tentative amoureuse (Tentativa amoroasă) (1893) Les Nourritures terrestres (Fructele pământului) (1897) , Le Retour de l’enfant prodigue (Întoarcerea fiului risipitor) (1907) , Les Nouvelles Nourritures (Noile fructe ale pământului) (1935) . A primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1947.
19 februarie 1954 - Transferul Crimeei: Biroul Politic Sovietic al Uniunii Sovietice dispune transferul Crimeei din RSFS Rusă, în RSS Ucraineană.
19 februarie 1959 – Anglia garanteaza independenta Ciprului. Aceasta va fi proclamata la data de 16 august.
19 februarie 1960 – S-a născut printul Andrew duce de Windsor, al doilea copil al reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii.
Prințul Andrew, Duce de York (Andrew Albert Christian Edward) – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Prințul Andrew, Duce de York (Andrew Albert Christian Edward; n. 19 februarie 1960), este al doilea fiu și al treilea copil al reginei Elisabeta a II-a și al Prințului Filip, Duce de Edinburgh. În momentul nașterii sale era al doilea în ordinea succesiunii la tronul britanic, în prezent aflându-se pe locul al șaselea.
19 februarie 1964 - România a fost desemnată, împreună cu alte state, să facă parte din Comisia specială a ONU, însărcinată cu elaborarea principiilor de drept internațional referitoare la relațiile prietenești de cooperare între state.
19 februarie 1970 – S-a desfășurat la București Adunarea generală de constituire a Academiei de Științe Sociale și Politice. Președinte de onoare al Academiei a fost ales șeful partidului comunist si al statului, Nicolae Ceaușescu.
19 februarie 1990 – S-a înființat Uniunea Teatrală din România (UNITER). Primul președinte a fost actorul Ion Caramitru.
Uniunea Teatrală din România – foto preluat de pe www.facebook.com
UNITER (Uniunea Teatrală din România) este o organizație profesională, apolitică, neguvernamentală și nonprofit, constituită prin asocierea liberă a creatorilor din domeniul teatrului din România.
S-a înființat în februarie 1990 și organizează o serie de programe care au ca scop stimularea creativității în teatrul românesc și promovarea schimburilor teatrale între România și alte țări.
La data de 20 septembrie 2010, Ion Caramitru, directorul Teatrului Național București, a fost reales președinte al UNITER.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.uniter.ro
19 februarie 1992 – În Coreea de Sud a intrat în vigoare Acordul privind reconcilierea, neagresiunea și cooperarea între Nord și Sud (semnat la 13 decembrie 1991). A fost semnată declarația privind crearea unei zone denuclearizate în peninsula Coreea.
19 februarie 1997 – A murit Deng Xiaoping, lider al Partidului Comunist din China.
Deng Xiaoping – foto – en.wikipedia.org
Deși niciodată nu a avut titlul de șef de stat sau șef de guvern, Deng a fost liderul de facto al Republicii Populare Chineze de la sfârșitul aniilor 1970 până la începutul aniilor 1990.
A fost fondatorul “socialismului cu specific chinez” și apromotorul reformei economice din China, cunoscută ca “economia de piața socialistă”.
Este creditat cu faptul că a adus China mai aproape de economia de tip capitalist și a determinat creșterea foarte rapidă a economiei chineze timp de peste trei decenii.
Totodata, ramane in istorie ca principalul vinovat de reprimarea sangeroasa a protestelor populare din Piata Tien An Men din Beijing, pe 5 iunie 1989.
19 februarie 2001 – Curtea Supremă de Justiţie din Romania ii condamna la închisoare trei ofiţeri superiori ale căror odine au dus la uciderea a 50 militari şi rănirea altor 13, în decembrie 1989, la Otopeni in timpul revolutiei.
Pe 23 Decembrie 1989, 40 de militari şi opt civili au fost ucişi în masacrul de la Otopeni.
Militarii de la o unitate din Câmpina fuseseră trimişi să întărească paza aeroportului, iar trupele care îl apărau li s-a spus că vor fi atacaţi de terorişti.
Astfel, soldaţii au fost întâmpinaţi cu foc deschis. A fost una dintre numeroasele manipulări din zilele fierbinţi ale Revoluţiei.
A rezultat un măcel.
cititi mai mult pe stiri.tvr.ro
19 februarie 2001 – A murit regizorul american Stanley Kramer: “Ghici cine vine la cină”, “Corabia nebunilor”; (n. 29 septembrie 1913).
Stanley Earl Kramer – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Stanley Earl Kramer (n. 29 septembrie 1913, Manhattan, New York – d. 19 februarie 2001, Woodland Hills, Los Angeles, California) a fost un regizor american și producător de filme.
A fost nominalizat de numeroase ori (în 1953, 1959, 1962, 1968) pentru a obține Premiul Oscar pentru regie sau pentru cel mai bun film.
19 februarie 2001 – A decedat popularul cantaret si compozitor francez, Charles Trenet; (n. 1913).
19 februarie 2005 - Cel mai mare cinematograf din sud-estul Europei, Movieplex, s-a deschis în complexul comercial Plaza România din București.
19 februarie 2008 – Liderul comunist Fidel Castro, numărul unu in revolutia cubaneza din 1959, anunta ca a renuntat la presedentia Cubei.
Fidel Castro – foto: ro.wikipedia.org
Fidel Castro, pe numele său complet Fidel Alejandro Castro Ruz (n. 13 august 1926) revoluționar cubanez care a participat la răsturnarea dictaturii lui Fulgencio Batista și transformarea Cubei în primul stat comunist din emisfera vestică. El a anuntat retragerea sa din functia de şef al statului cubanez la vârsta de 81 de ani, dupa ce fusese in ultimul an şi jumătate bolnav.
La data de 31 iulie 2006, ca urmare a unei crize intestinale acute, Castro a cedat temporar puterile sale fratele său, Raul Castro. În timpul domniei sale ca preşedinte al Cubei a văzut in functie zece preşedinţi americani. Analistii politici sunt de acord că aceasta va juca in continuare un rol de “patriarh vigilent”. Fratele său, Raul Castro, a preluat puterea efectiv pe 24 februarie.
(19 februarie 2011 – decembrie 2012) - Primăvara arabă – Protestele din Kuweit.
“Primăvara arabă” – Harta protestelor: Negru – Guvern înlăturat; Albastru – Schimbări în guvern; Vișiniu – Rebeliune armată; Portocaliu – Proteste majore; Galben – Proteste minore; Gri – Alte țări – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Primăvara arabă a fost o serie de mișcări de protest care au avut loc în mai multe țări din Orientul Mijlociu și Africa de Nord începând cu sfârșitul anului 2010.
În principal, acestea au avut loc mai ales în țări arabe unde domnea un regim autoritar sau totalitar.
Manifestări de stradă de o amploare deosebită s-au desfășurat în Egipt, Algeria, Yemen, Libia, Iordania, Bahrain, Maroc, Kuweit si Iran, având loc evenimente de mai mică amploare în Sahara Occidentală, Sudan, Djibouti, Cisiordania, Liban, Siria, Irak, Senegal, Arabia Saudită și Oman.
În aceeași perioadă s-au desfășurat demonstrații de diferite mărimi și în țări din afara zonei, cum ar fi Somalia, Albania, Serbia, Mauritania și Gabon.
cititi mai mult pe: en.wikipedia.org
19 februarie 2020 - Atacurile armate din Hanau din 2020 – 11 persoane au murit și alte cinci au fost rănite în urma unui atac comis în Hanau, Germania, de către un extremist de dreapta.
La 19 februarie 2020, nouă persoane au fost ucise, iar alte cinci rănite în atacuri armate care vizează două baruri shisha din Hanau, Hessa, Germania.
După atacuri, pistolarul s-a întors în apartamentul său, unde și-a ucis mama și s-a sinucis.
Poliția consideră un motiv extremist xenofob, de extremă dreaptă.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
Sfântul Mucenic Pamfil preotul (240 – 310)
foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; doxologia.ro
Sfântul Mucenic Pamfil preotul (240 – 310)
Sfântul Mucenic Pamfil preotul (Pamfil din Cezareea, n. ca. 240, Beirut – d. 309, Caesarea Maritima) a fost un teolog și traducător creștin, personalitate marcantă din secolul al treilea.
A urmat cursurile școlii de drept din Beirut, iar mai târziu a preluat funcții administrative în oraș.
Pleacă la Alexandria, spre a se dedica studiului “cuvintelor sfinte”.
Așa cum ne mărturisește Eusebiu, după ce a vândut întreaga sa avere, Pamfil a început să ducă o viață “profetică și plăcută înaintea lui Dumnezeu“.
Pieriu, conducătorul Didaskaleionului și “noul Origen”, devine magistrul lui Pamfil.
În Didaskaleion, moștenirea teologică a lui Origen era încă vie.
Se pare că aici se hotărăște Pamfil să meargă pe urmele lui Origen la Cezareea din Palestina, fapt ce s-a petrecut la sfârșitul secolului al IV-lea.
Lucrări
În Cezareea, Pamfil s-a îngrijit de moștenirea lui Origen.
Fericitul Ieronim și Eusebiu de Cezareea relatează cu predilecție despre activitatea de colecționare a operelor lui Origen întreprinsă de Pamfil și despre hirotonisirea acestuia din urmă ca preot.
Cât de însemnată a fost activitatea lui Pamfil ca dascăl nu reiese destul de clar.
Eusebiu însuși se consideră ucenicul lui Pamfil, dacă este să ne luăm după apelativul ce i-a însoțit numele toată viața.
Activitatea științifică a lui Pamfil cuprindea în primul rând copierea lucrărilor lui Origen.
Pe lângă această activitate, este plauzibilă și ipoteza conform căreia Pamfil ar fi redactat împreuna cu Eusebiu unele excerpte din scrierile origeniene.
Mai multe manuscrise dovedesc continuarea activității biblico-critice de către Pamfil: încă aflându-se în închisoare, acesta corecta în colaborare cu un oarecare Antonin textul cărții Estera, așa cum dovedește o notă marginală scrisă de el însuși pe un Codex.
Activitatea de colecționare a literaturii creștine se pare că nu s-a limitat doar la Origen, ci și la alți scriitori ai Bisericii primare, iudei eleniști sau chiar filosofi păgâni.
Biblioteca din Cezareea devenea pentru universul creștin ceea ce reprezenta pentru lumea păgână museion-ul alexandrin.
Iar aceasta și datorită lui Pamfil.
Pamfil a înfiinţat în Cezareea Palestinei o bibliotecă cu peste 3.000 de cărţi şi o şcoală în care se studia Sfânta Scriptură, pe care a copiat-o de mai multe ori şi a răspândit-o în dar multor credincioşi. (ziarullumina.ro)
Totodată, a întemeiat şi o şcoală publică pentru învăţarea Sfintelor Scripturi. (basilica.ro)
Martiriul
De la Eusebiu aflăm și despre martiriul lui Pamfil.
În anul 303 începea persecuția creștinilor sub Diocletian și Maximian. Pamfil este arestat în jurul anului 307.
Eusebiu ne relatează că prefectul orașului, Urbanus, l-a lăsat să “depună o probă a elocinței și a cunoștințelor sale religioase“, provocându-l ulterior la aducerea jertfelor.
Atunci când acesta respinge propunerea, este aruncat în închisoare.
A fost omorât la 16 februarie 310, sub Firmilian.
Faima credinţei şi a înţelepciunii sale ajungând pretutindeni, şi-a atras mânia lui Urban, cârmuitorul Palestinei, care l-a închis şi l-a chinuit în temniţă timp de doi ani. Şi urmaşul lui Urban, Firmilian, i-a chinuit pe Pamfil şi pe cei care erau cu dânsul: diaconul Valent din Ierusalim, un bătrân înţelept care ştia pe de rost Sfânta Scriptură şi Pavel din Iamnia Palestinei. Alături de ei au fost aruncaţi în temniţă şi cinci tineri creştini din Egipt: Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil şi Daniil. Au fost prinşi atunci şi Porfirie, slujitorul Sfântului Pamfil, ostaşul Seleuc şi sclavul Teodul. Cu toţii au primit cununa muceniciei pentru curajul mărturisirii credinţei celei adevărate în Mântuitorul Iisus Hristos, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor. Tot în acea vreme a pătimit şi un oarecare Iulian, care era din Capadocia. El venind în Cezareea Palestinei a văzut trupurile mucenicilor aruncate afară din cetate spre mâncare fiarelor sălbatice. Atunci, Iulian, plin de milă şi de râvnă duhovnicească, le-a îmbrăţişat şi le-a sărutat cu evlavie. Pentru aceasta a fost prins şi osândit să fie şi el omorât, fiind ars de viu. (ziarullumina.ro)
Pamfil din Cezareea (240 – 309) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Apologia lui Origen
Scrierea apologetică a lui Pamfil din Cezareea în favoarea lui Origen este o lucrare de pionierat, deoarece reprezintă prima încercare de acest fel din Biserică.
Din pacate, lucrarea nu s-a păstrat în limba originală (greaca), ci numai în traducerea latină a lui Rufin din Aquileea, și acesta la rându-i un asiduu defensor al marelui învățat alexandrin.
Această apologie este rodul colaborării dintre Sf. Pamfil și discipolul său Eusebiu din Cezareea; prima carte a fost scrisa de Pamfil, în timp ce urmatoarele cinci, concepute de el, ar fi primit forma finală din partea lui Eusebiu.
În orice caz, cartea întâi a putut fi transmisă sub numele lui Pamfil, independent de celelalte cărți.
Fericitul Ieronim postulează în anul 393 două apologii, atribuind una lui Pamfil, iar pe cealaltă lui Eusebiu.
Când mai târziu Ieronim deține și citește el însuși această operă – undeva în jurul anului 399 – consideră întreaga lucrare în șase capitole ca fiind scrisă de Eusebiu și îl învinuia pe nedrept pe Rufin de publicarea primului capitol al cărții sub numele fals al Sfântului Pamfil.
Referitor la structura și conținutul întregii opere în șase cărți, se pot constata următoarele aspecte:
Eusebiu amintește că în partea a doua erau scrise informații despre viața și opera lui Origen, în timp ce a șasea carte conținea scrisori către episcopul Romei, Fabian, și către alți capi ai Bisericii, scrisori ce tratau subiectul dreptei credințe origeniene.
Ieronim amintește că în cartea a șasea fusese tematizată printre altele și disputa cu Metodius.
Dintr-o notiță a diaconului Rusticus putem conchide că în discuția învățăturilor lui Origen fuseseră invocate și citate din teologii mai vechi.
Apologia inițiala a lui Pamfil și Eusebiu putea avea următoarea structură:
- Scrisoarea introductivă a lui Pamfil
- Cartea I: Apărare împotriva învinuirilor actuale
- Cărțile II-V: Viața și scrierile lui Origen
- Cartea VI: Scrisori ale lui Origen către capii Bisericii, dispute mai noi
- Cuvântul de mulțumire către Origen al lui Grigore Taumaturgul.
Din toată această operă nu s-au păstrat decât prima carte ce conținea scrisoarea introductivă a lui Pamfil și cuvântul de mulțumire al lui Grigorie Taumaturgul – și anume exclusiv în traducerea latină a lui Rufin din Aquileea.
Traduceri în limba română
Sf. Pamfil din Cezareea, “Apologia lui Origen“, în ~, “Apologia lui Origen“, Rufin din Aquileea, “Despre falsificarea cărților lui Origen“, Cuvânt introductiv și posfață: Georg Röwekamp, Traducere din limba latină: Cosmin Daniel Pricop, Editura Herald, Colecția Spiritualitate Creștină, București, 2009, pp. 25-123.
Imnografie
Troparul Sfântului Mucenic Pamfil şi al celor împreună cu dânsul
Glasul al 4-lea
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
cititi mai mult despre Sf. Sfinţiţi Mc. Pamfil preotul si pe: basilica.ro; doxologia.ro; en.wikipedia.org
Viața Sfântului Sfințit Mucenic Pamfil
Sfântul Mucenic Pamfil preotul (240 – 309) – foto preluat de pe doxologia.ro
articol preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Pamfil era de neam din Beirut, deprins din tinerețe cu înțelepciunea cea din afară, plin de duhovnicească filosofie, deosebit prin viața îmbunătățită și slăvit prin mărturisirea Domnului Hristos.
În Cezareea Palestinei au pătimit pentru Hristos 12 sfinți mucenici care s-au învrednicit de darul proorocesc și apostolesc. Ei au trăit pe vremea împărăției lui Dioclețian, iar cel întâi, cu numărul și cu rânduiala, era Sfântul Pamfil, presviterul acelei cetăți. El era de neam din Beirut, deprins din tinerețe cu înțelepciunea cea din afară, plin de duhovnicească filosofie, deosebit prin viața îmbunătățită și slăvit prin mărturisirea Domnului Hristos. Al doilea a fost Valent, diaconul bisericii Eliei, bărbat cinstit cu înțelegerea, că deși era bătrân, totuși ascuțit la minte, căci știa pe de rost dumnezeiasca Scriptură. Al treilea era Pavel, cel fierbinte în credință, arzător cu râvnă dreptei credințe. El era din cetatea ce se numea Iamnia, care mai înainte suferise pentru Hristos arderea focului. Aceștia trei, după diferitele munci ce au suferit pentru Hristos de la ighemonul Urban, fiind aruncați în temniță, au stat într-însa doi ani, până ce a luat ighemonia Firmilian, care a urmat după Urban.
În acea vreme, fiind izgoniți din Egipt 130 de mărturisitori ai lui Hristos și osândiți în Cilicia la săparea minelor de aur, niște tineri, frați după trup și după duh, cinci cu numărul, petrecându-i din Egipt până în Cilicia, când se întorceau în patria lor, au venit în cetatea Cesareei, că pe acolo le era calea. Intrând ei pe poarta cetății, i-au întrebat străjerii, cine sunt și de unde vin. Iar ei, netăinuind adevărul, au mărturisit că sunt creștini și patria lor este Ierusalimul de sus. Deci i-au prins și i-au aruncat în temniță ca pe niște tâlhari. A doua zi, care era în 16 februarie, au scos din temniță pe sfinții tineri din Egipt, cinci la număr, împreună cu mărturisitorii lui Hristos cei mai înainte pomeniți: Pamfil, Valent și Pavel, și i-a pus ighemonul înaintea judecății sale și a păgânului tiran Firmilian.
Ighemonul încerca mai întâi să biruiască pe tinerii cei din Egipt, înfricoșându-i cu diferite munci; iar pe unul dintre dânșii, care era mai mare de ani, punându-l în mijloc îl întreba cine este. El răspunse cu îndrăzneală despre dânsul și despre prietenii săi că sunt creștini. Apoi, întrebându-i despre nume, cel dintâi se numea Ilie, al doilea Ieremia, al treilea Isaia, al patrulea Samuil și al cincilea Daniil. Căci, lepădând acești sfinți tineri numele cele necurate, luate de la închinătorii de idoli și care li se puseseră de închinătorii lor părinți, în locul acelora s-au numit cu nume proorocești, adeverind la arătare că sunt robi ai lui Dumnezeu, nu numai cu lucrurile, ci și cu numele.
Firmilian, ighemonul, neînțelegând numele celor cinci sfinți, îi întreba de patria lor. Ilie spunea de moștenirea sa netrupească și duhovnicească, adică de Ierusalimul de sus, având în minte cuvântul apostolului către gălăteni: „Ierusalimul de sus este liber, acela este maică tuturor”. Apoi, de cuvântul cel către Evrei: „V-ați apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu și de Ierusalimul cel ceresc”. Ighemonul Firmilian nu pricepea ce este Ierusalimul și în ce parte se află, pentru că în vremurile acelea sfânta cetate nu se mai numea Ierusalim, ci Elia. Aceasta, din vremea când Adrian, păgânul împărat al Romei, a zidit în locul cetății celei preafrumoase a Ierusalimului, risipită de Țiț, o altă cetate în acel loc, în numele său, pentru că el se numea Elie Adrian. Deci, în locul Ierusalimului, s-a numit cetatea Elia și a prihănit toate locurile cele sfinte, astupând Mormântul Domnului cu pietre și cu țarină și punând idoli pretutindeni, apoi a poruncit să nu îndrăznească nimeni să numească cetatea într-alt chip, decât Elia. Aceasta o făcuse vrând să piardă de pe pământ pomenirea numelui Domnului nostru Iisus Hristos. Ierusalimul a fost în uitare la păgânii închinători de idoli aproape 200 de ani, până la venirea credinciosului împărat Constantin și a maicii sale Elena.
Firmilian ighemonul, care era în Palestina pe vremea împărăției lui Dioclețian, când sfântul tânăr îi spunea despre Ierusalim, nu știa unde și care este acea cetate ce se numește Ierusalim. Atunci a poruncit ca acelui fecior tânăr, care se chema Ilie, să-i lege mâinile înapoi, să-l spânzure gol și să-l bată cumplit, ca să spună cu adevărat care este acea cetate Ierusalimul și în ce parte a pământului se află. Dar el le spunea că Ierusalimul este patrie numai a creștinilor și nimeni altul nu poate să aibă parte într-însa; iar acea cetate este la răsărit, unde soarele începe a-și arăta razele întâi.
Astfel grăia sfântul despre Ierusalimul cel de sus, cel duhovnicesc și nu băga în seamă muncile, fiind ca fără trup. Ighemonul, neînțelegând despre Ierusalimul povestit de el, credea că creștinii și-au zidit undeva acea cetate și voiesc să se împotrivească romanilor. De aceea chinuia mai cu amar pe Sfântul Ilie, ca să spună cu adevărat unde este zidită acea cetate creștinească, Ierusalimul. Neputând afla de la dânsul nimic mai mult decât numai mărturisirea numelui lui Hristos și spunerea despre Ierusalimul cel de sus, a condamnat pe sfântul tânăr la moarte, tăindu-l cu sabia.
Apoi, muncind asemenea și pe ceilalți tineri: Ieremia, Isaia, Samuil și Daniil și neauzind altceva de la ei decât ceea ce auzise de la cel dintâi, i-a judecat să-i ucidă cu sabia. Apoi a întrebat despre Sfântul Pamfil presviterul, despre Valent diaconul și despre Pavel și, aflând că au fost chinuiți destul, mai înainte cu doi ani de către ighemonul Urban, care fusese înaintea lui, fiind ținuți în temniță atâta vreme, n-a voit să-i chinuiască mai mult, ci numai i-a întrebat dacă vor a se supune la împărăteasca poruncă. Dar, fiind neînduplecați, i-a judecat asemenea la tăiere cu sabia.
Un tânăr oarecare din slugile lui Pamfil, anume Porfirie, care era de 18 ani, fiind foarte mult iubit de stăpânul său prin curăția sa, auzind de răspunsul de moarte ce s-a dat asupra sfinților mucenici, a strigăt din popor: „Doresc ca trupurile sfinților să se îngroape în pământ”. Aceasta cu mare glas strigând-o, a ieșit din mulțime și a stat înaintea ighemonului. Acesta, cercetând și aflând că este creștin, a poruncit ca îndată să-l spânzure gol și să-l bată cumplit. Și a bătut pe sfântul tânăr Porfirie atât de mult, încât tot trupul lui s-a zdrobit de răni și a căzut la pământ, încât se vedeau numai oasele goale și cele dinăuntru ale lui. Iar el, într-un chin ca acela, era ca un stâlp sau piatră nesimțitoare, fără de glas, pentru că n-a arătat nerăbdare, n-a strigat, nici n-a gemut, ci tăcea ca un zid. Pentru acest lucru tiranul mai mult se mânia și cu cârpe aspre de păr a poruncit să-i frece rănile, apoi l-a osândit spre ardere.
Înfigând un par și legând pe sfânt de dânsul, a pus lemne împrejur și le-a aprins. Dar, când l-a împresurat focul, mucenicul a strigat cu glas mare, chemând în ajutor pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. După aceea a tăcut, dându-și sfântul său suflet în mâinile Domnului. El a răbdat pătimirea ca și stăpânul său, ba încă l-a întrecut în primirea muceniceștii cununi, căci Sfântul Pamfil cu soții lui nu erau încă tăiați, când Sfântul Porfirie, sfârșindu-se în văpaia focului, s-a dus către începătorul de nevoințe, Hristos.
Pe când se ardea Sfântul Porfirie, se afla acolo în popor un bărbat dreptcredincios, care altădată a fost ostaș, anume Selevchie. Acela, după sfârșitul lui Porfirie, a alergat în urma ucenicilor celor ce se duceau la tăiere de sabie și, aflându-i încă vii, tocmai când își cereau de la călăi vreme de rugăciune, a spus Sfântului Pamfil despre sfârșitul cel mucenicesc al lui Porfirie și s-a bucurat Sfântul Pamfil, mulțumind lui Dumnezeu. Iar Selevchie dădea închinăciunea sa cea mai de pe urmă sfinților mucenici, care și-au plecat sub sabie capetele lor. Iar ostașii, văzând aceea și cunoscându-l că este creștin, l-au prins și l-au dus la ighemon, iar acesta a poruncit ca îndată să-l taie și pe acela. Deci Sfântul Selevchie, care era din părțile Capadociei, ostaș viteaz și vestit în cetele Romei, care la începutul prigoanei contra creștinilor a mărturisit pe Hristos, a fost bătut foarte mult. Apoi, lipsindu-se de rânduiala ostășească și de cinste și fiind izgonit din cetatea sa, slujea bolnavilor celor aruncați pe ulițe și se îngrijea de sărmani și de săraci. În acel timp mucenicul, împărtășindu-se cu sfinții mucenici și cu mărturisitorii, s-a dus bucurându-se către Stăpânul Hristos, Domnul.
După Sfântul Selevchie s-a sârguit a se număra în ceata mucenicilor și Sfântul Teodul, bărbat bătrân și frumos la chip, unul din casnicii ighemonului Firmilian, care era cinstit de toți pentru bătrânețile sale, pentru că el a trăit până și-a văzut strănepoții săi. Acela, în taină crezând în Hristos, s-a apropiat de unul din sfinții mucenici care erau duși la tăiere și l-a sărutat, poftindu-l să se roage pentru dânsul lui Hristos Dumnezeul. Văzând aceasta, una dintre slugile ighemonului a clevetit pe Teodul stăpânului său că este creștin. Întrebându-l ighemonul și aflând adevărul, s-a mâniat și mai mult asupra lui și a poruncit să-l răstignească pe cruce.
După aceasta Sfântul Iulian a împlinit ceata celor doisprezece. Acesta, ca și Sfântul Selevchie, era din Capadocia, bărbat credincios și îmbunătățit dar, mergând după o unealtă în Cezareea Palestinei și, apropiindu-se, a văzut aruncate afară din cetate trupurile mucenicilor, spre mâncarea câinilor, păsărilor ori fiarelor și, bucurându-se cu duhul, săruta mădularele lor cele ce au pătimit pentru Hristos, fericind sfârșitul lor mucenicesc, prin care s-au învrednicit vieții celei nesfârșite de la Hristos. Ostașii care pândeau de departe și străjuiau trupurile mucenicești, ca să nu fie furate de creștinii cei tăinuiți, văzând pe omul acela străin, căzând pe trupurile cele lepădate și sărutându-le, l-au cunoscut că este creștin. Deci, l-au prins și l-au dus la ighemonul lor.
Ighemonul, după obișnuita cercetare, l-a judecat spre ardere și l-a ars ca și pe Sfântul Porfirie. Astfel, cei 12 mucenici, întocmai ca cei 12 prooroci și apostoli, au stat cu proorocii și cu apostolii înaintea lui Hristos Domnul, întru cereasca împărăție, încoronați cu cununile biruinței. Iar trupurile mucenicilor, cele aruncate afară din cetate, au zăcut acolo patru zile. Văzând paginii că nu se ating de trupurile acelea nici câinii, nici păsările, nici fiarele, au poruncit ca să le ia și să le îngroape. Deci, luându-le credincioșii, le-au îngropat cu cinste, slăvind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe Unul în Treime Dumnezeu, Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.