Avem deja un guvern mondial
Nu ati aflat? Si eu am aflat tarziu, abia dupa ce m-am decuplat putin de la evenimentele dictate de prompterul suprastructurii de presa. Stiam ca exista un plan vechi in directia asta, dar credeam ca va mai dura pana se va realiza. Oricine poate observa ca este o forta la nivel mondial care actioneaza in numele nostru, dar fara sa ceara acrodul nimanui. Coordoneaza, atentioneza, sanctioneaza, sfatuieste in numele unei autoritati planetare fara nicio legitimitate reala.
Inainteaza cu o retorica abosolut paralizanta in care toate valorile sunt rasturnate – Poarta razboaie in numele pacii, ucide cu bestialitatea, disproportionat, pentru a opri crima. Batjocoreste adevarul mimand devoalarea minciunii. Este imoral in numele moralitatii, imbolnaveste promitand sa vindece, raspandeste saracia in numele bunastarii.
Acest guvern mondial nu a fost ales oficial si nici nu s-a anuntat nimic in presa. Nu este legitim dar isi impune vointa si agenda. Este opresiv intr-un mod foarte oficial dar in mod egal si subversiv. Este condus de un grup de bancheri si oameni de afaceri care controleaza o mare parte din capitalul mondial au deturnat America si apoi intreaga planeta. Controleaza structura sistemului financiar si aproape intregul sistem bancar. Sunt proprietarii unei masini imense de razboi care controleaza Oceanele lumii si tine in sah intregul glob pamantesc. Controleaza peste 90 la suta din presa mondiala. Actioneaza in numele unor principii pe care ei, in primul rand, nu le respecta. Are ministere si ministri care sunt sub controlul unor entitati private.
Ministerul de Finante – FMI, Banca Mondiala, BIS
Ministerul Sanatatii – Organizatia Mondiala a Sanatatii
Ministerul Apararii – NATO
Ministerul Educatiei si Culturii – UNICEF, UNESCO
Minsiterul de Interne, Ministerul Justitiei – ONU
Ministerul Propagandei – Marile trusturi de presa. Presa din cainele de paza al democratiei, a ajuns magicianul si anestezistul care distrage atentia si adoarme ratiunea critica.
Are si un slogan : Libertatea, Bunastare, Democratie. Notiuni goale in numele carora vor instaura ultima dictatura a sfarsitului de istorie.
Are si opozitie – tarile BRICS, Iran, etc.
Are o cultura – cea occidentala.
Dar cel mai important aspect, care va defini lumea, mergand spre urmatoarea mare revolutie mondiala ce va preceda al treilea razboiul mondial, este ca acest guvern imparte lumea in doua prin adeziunea si opozitia pe care le naste. Putem vedea si la noi deja impartirea romanilor in doua tabere – cei care vor asa zisa bunastare occidentala cu orice pret, calcand in picioare moralitatea, traditia si credinta si cei care nu vor accepta junk-ul occidental doar de dragul de a se simti integrati in cultura colonizatoare si de teama de a nu fi marginalizati si mustrati de Statul Dadaca.
Despre alegerile acestea merita sa discutam si nu despre concursul de papusi trase de sfori din noiembrie.
Sursa: Evita colapsul- Omenirea in pragul colapsului
articol preluat de pe http://gandeste.org
Care sunt contravențiile și infracțiunile electorale
Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European nu prevede infracțiuni specifice, ci doar contravenții. De altfel, nici Legea nr. 35/2008 privind alegerile parlamentare și nici Legea nr. 67/2004 privind alegerile locale nu (mai) prevăd infracțiuni specifice.
Aceasta înseamnă că, dacă se comit fapte mai grave decât contravențiile în legătură cu alegerile, caracterul lor penal va fi stabilit numai prin raportare la infracțiunile existente în Codul penal. În acest sens, trebuie precizat că în noul Cod penal (Legea nr. 286/2009), intrat în vigoare la 1.02.2014, titlul IX (art. 385-393) din partea specială este dedicat infracțiunilor electorale.
A. INFRACTIUNILE ELECTORALE
Aceste infracțiuni sunt prevăzute în art. 385-393 din Codul penal și se referă la toate categoriile de alegeri (europarlamentare, parlamentare, locale, referendum). Deci, nu există o categorie de infracțiuni specifice alegerilor europarlamentare. Infracțiunile electorale sunt următoarele:
1. Împiedicarea exercitării drepturilor electorale (art. 385 Cod penal)
Împiedicarea, prin orice mijloace, a liberului exerciţiu al dreptului de a alege sau de a fi ales se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
O alte forma asimilata de lege cu impiedicarea exercitării drepturilor electorale este: atacul, prin orice mijloace, asupra localului secţiei de votare, care se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Este de semnalat ca incriminarea este destul de ambigua, exprimarea “atac, prin orice mijloace, asupra localului sectiei…” lasand loc unor interpretari variate. De exemplu, aruncarea cu produse alimentare (rosii, oua etc.) in cladirea respectiva, ar putea fi considerat atac, prin orice mijloace. Desigur, fapta nu este una de laudat, dar posibilitatea de a o califica drept infractiune este exagerata.
Tentativa impiedicarii exercitării drepturilor electorale se pedepseste, fiind prevazuta expres in art. 393 Cod penal.
2. Coruperea alegătorilor (art. 386 Cod penal)
Oferirea sau darea de bani, de bunuri ori de alte foloase în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidaţi ori un anumit candidat se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Pot fi oferite în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze intr-un anumit fel doar bunuri (nu si bani sau alte foloase) cu valoare simbolică, inscripţionate cu însemnele unei formaţiuni politice
Tentativa nu se pedepseste, pentru ca legea nu prevede expres sanctionarea tentativei.
3. Frauda la vot (art. 387 Cod penal)
Fapta persoanei care votează:
– fără a avea acest drept
– de două sau mai multe ori
– prin introducerea în urnă a mai multor buletine de vot decât are dreptul un alegător
– prin utilizarea unei cărţi de alegător sau a unui act de identitate nul ori fals
– prin utilizarea unui buletin de vot fals
se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi (amenda penala aplicabila este intre 1.800 si 150.000 lei, avand in vedere regulile de calcul din art. 61 Cod penal)
Tentativa de frauda la vot se pedepseste, fiind prevazuta expres in art. 393 Cod penal.
4. Frauda la votul electronic (art. 388 Cod penal)
Tipărirea şi utilizarea de date de acces false, accesarea frauduloasă a sistemului de vot electronic sau falsificarea prin orice mijloace a buletinelor de vot în format electronic se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Tentativa de frauda la votul electronic se pedepseste, fiind prevazuta expres in art. 393 Cod penal
Este o incriminare care anticipeaza o reglementare care in prezent nu exista in materie electorala, cea a votului electronic. Folosirea actuala a votului electronic in Parlament, la adoptarea actelor normative, nu intra sub incidenta acestui articol, intrucat incriminarea priveste doar infractiuni electorale, deci care se afla in stransa si directa legatura cu procesul alegerilor.
5. Violarea confidenţialităţii votului (art. 389 Cod penal)
Violarea prin orice mijloace a secretului votului se pedepseşte cu amendă (amenda penala aplicabila este intre 600 si 90.000 lei, avand in vedere regulile de calcul din art. 61 Cod penal).
Dacă fapta a fost comisă de un membru al biroului electoral al secţiei de votare, pedeapsa este închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi (amenda penala aplicabila este intre 1.800 si 150.000 lei, avand in vedere regulile de calcul din art. 61 Cod penal).
Tentativa de violare a confidenţialităţii votului se pedepseste, fiind prevazuta expres in art. 393 Cod penal.
6. Nerespectarea regimului urnei de vot (art. 390 Cod penal)
Deschiderea urnelor, înainte de ora stabilită pentru închiderea votării, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi (amenda penala aplicabila este intre 1.800 si 150.000 lei, avand in vedere regulile de calcul din art. 61 Cod penal).
Încredinţarea urnei speciale altor persoane decât membrilor biroului electoral al secţiei de votare ori transportarea acesteia de către alte persoane sau în alte condiţii decât cele prevăzute de lege se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi (amenda penala aplicabila este intre 1.200 si 120.000 lei, avand in vedere regulile de calcul din art. 61 Cod penal).
Tentativa de nerespectare a regimului urnei de vot se pedepseste, fiind prevazuta expres in art. 393 Cod penal.
7. Falsificarea documentelor şi evidenţelor electorale (art. 391 Cod penal)
Se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi:
- falsificarea prin orice mijloace a înscrisurilor de la birourile electorale
- înscrierea în copia de pe lista electorală permanentă ori de pe lista electorală complementară a unor persoane care nu figurează în această listă.
Se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi:
- introducerea în uz sau folosirea unui program informatic cu vicii care alterează înregistrarea ori însumarea rezultatelor obţinute în secţiile de votare sau determină repartizarea mandatelor în afara prevederilor legii
- introducerea de date, informaţii sau proceduri care duc la alterarea sistemului informaţional naţional necesar stabilirii rezultatelor alegerilor
Tentativa de falsificare a documentelor şi evidenţelor electorale se pedepseste, fiind prevazuta expres in art. 393 Cod penal.
B. CONTRAVENȚIILE ELECTORALE PREVĂZUTE DE LEGEA ALEGERILOR EUROPARLAMENTARE
În art. 53 din Legea nr. 33/2007 sunt prevăzute numeroase contravenții legate de pregătirea și desfășurarea alegerilor europarlamentare. Le prezentăm într-o formă mai accesibila, pe 3 categorii, după criteriul cuantumului amenzii contravenționale prevăzute de lege, începând cu cele sancționate mai sever.
CONSTATAREA CONTRAVENTIILOR SI A INFRACTIUNILOR.
Ce pot face cetățenii
1. Cetățeanul “obișnuit” nu poate constata săvârșirea unei contravenții, întrucât legea nu-i permite acest lucru. Dacă asistă la o contravenție în derulare/desfășurare, cetățeanul este martor la comiterea contravenției și îi poate sesiza pe cei abilitați legal, pentru ca aceștia să constate respectiva contravenție (atâta vreme cât ea se află în desfășurare).
Pentru a exista o constatare “valabila” (legala) a savarsirii unei contraventii este necesar ca agentul constatator abilitat de lege sa observe nemijlocit (prin propriile simturi) derularea/comiterea acelei fapte contraventionale.
In lipsa observarii/constatarii nemijlocite de catre agentul constatator a comiterii contraventiei, fotografiile sau inregistrarile audio/video ale cetateanului “obisnuit” nu pot constituti temeiuri pentru intocmirea ulteriroara a unui act oficial de constatare a savarsirii contraventiei. In schimb, daca exista deja o constatare oficiala, cetateanul care a asisitat la comiterea acelei contraventii poate fi martor, iar fotografiile/inregistrarile pe care le-a facut pot intari depozitia sa ca martor.
Potrivit art. 54 al. 2 din Legea nr. 33/2007, constatarea si sanctionarea (amenda) contraventiilor legate de alegerile europarlamentare se face de catre unul dintre agentii constataori mentionati mai jos, cu precizarea ca se aplica principiul “specializarii”, adica agentul constatator abilitat de lege difera in functie de natura contraventiei. Astfel, pot constata si sanctiona contraventiile, dupa caz:
- ofiţerii, agenţii şi subofiţerii din cadrul politiei si jandarmeriei (pentru contraventii ce tin de ordinea si linistea publica – fapte prevazute la art. 53 lit. i), k), n), o), q), r), t), w), z) şi z1))
- preşedintele biroului electoral judeţean, biroului electoral de sector sau al biroului electoral pentru secţiile de votare din străinătate (pentru faptele prevăzute la art. 53 lit. j), p), ş) şi v), inclusiv cele săvârşite de către membrii biroului electoral)
-preşedintele biroului electoral ierarhic superior, în cazul săvârşirii contravenţiilor de către preşedinţii birourilor electorale ierarhic inferioare sau de către locţiitorii acestora, pentru faptele prevăzute la art. 53 lit. n), s), ţ), u) şi v)
-preşedintele Biroului Electoral Central (pentru faptele prevăzute la art. 53 lit. f), g), h) şi l))
-împuterniciţii preşedintelui Autorităţii Electorale Permanente – pentru faptele prevăzute la art. 53 lit. a), b), c), d), e) si in urmatoarele situatii speciale: în cazul în care fapta prevăzută la art. 53 lit. m) este săvârşită de autorităţi ale administraţiei publice centrale sau locale şi în cazul în care fapta prevăzută la art. 53 lit. y) este comisă de altcineva decât de radiodifuzori; preşedintele biroului electoral, în cazul în care fapta prevăzută la art. 53 lit. m) este săvârşită de către membrii biroului electoral, ori preşedintele biroului electoral ierarhic superior, în cazul săvârşirii faptei prevăzute la art. 53 lit. m) de către preşedinţii birourilor electorale ierarhic inferioare; poliţişti, în cazul în care fapta prevăzută la art. 53 lit. m) este săvârşită de alte persoane fizice sau juridice
-Consiliul Naţional al Audiovizualului, care se autosesizează sau poate fi sesizat de către cei interesaţi, pentru faptele prevăzute la art. 53 lit. y), în cazul în care acestea sunt comise de radiodifuzori (generic vorbind, fapte care afecteaza desfăşurarea in audiovizual a unei campanii electorale echitabile, echilibrate şi corecte)
2. În cazul infracțiunilor, situația este oarecum diferită de cea a contravențiilor, în sensul că infracțiunile pot fi constatate și ulterior datei comiterii, nu doar în momentul săvârșirii.
In cazul unei infractiuni electorale, sesziarea poate fi adresata politiei sau parchetului, dupa regulile generale de sesizare in legatura cu savarsirea unei fapte penale prevazute in Codul de procedura penala.
Daca un cetatean asista la comiterea unei infractiuni si, cu acea ocazie, efectueaza fotografii/inregistrari, este util sa puna la dispozitia organului de urmarire penala (politie, procuror) acele fotografii/inregistrari, pentru initierea sau continuarea cercetarii/urmaririi penale.
articol preluat de pe http://www.apador.org/
Protestele din Hong Kong au și amprentă creștină
Ar trebui creștinii să ia parte la proteste cu miză politică? Unii ar putea argumenta că statutul de creştin nu e compatibil cu elementele de natură politică, preocuparea fundamentală a creştinillor fiind mântuirea sufletului. Creștinii din Hong Kong nu par să fie de acord cu această paradigmă, fiind printre cei care iau activ parte la protestele îndreptate împotriva Beijingului.
Autoritățile de la Beijing s-au răzgândit. Deși le-au promis locuitorilor Hong Kongului că, începând cu anul 2017, le vor oferi autonomia de a-și alege liber conducerea, autoritățile chineze au venit cu precizarea că acești guvernanți nu vor putea fi aleși decât dintr-o listă aprobată de liderii de la Beijing. Pentru locuitorii din Hong Kong această decizie e echivalentul validării unei democrații second hand în variantă comunistă, o perspectivă care i-a scos pe tineri în stradă.
Pastori și preoți la proteste
Manifestări prodemocrație au marcat istoria ultimilor ani în diferite regiuni ale lumii. Acestea aproape că au devenit o trăsătură constantă a politicii actuale. Ceea ce poate fi surprinzător în cazul protestelor din Hong Kong este participarea activă a unor largi cercuri creștine.
Această situație ridică semne de întrebare cu privire la legitimitatea implicării valorilor creștine în manifestații a căror miză politică este indiscutabilă. Pastori baptiști, cardinali catolici și studenți creștini sunt în prima linie a protestelor pentru democrație din Hong Kong.
De exemplu, printre fondatorii mișcării Occupy Central with Love and Peace/Ocupaţi centrul cu dragoste şi pace (o expresie metaforică cu referire la mișcarea nonviolentă de ocupare a districtului financiar al Hong Kongului) se află pastorul baptist Chu Yiu-ming, care a luptat de peste 30 de ani pentru democrație în Hong Kong. Înainte de începerea demonstrațiilor, Chu a declarat că este pregătit să „plătească prețul” pentru un proces electoral liber și corect.
Un alt creștin, Joshua Wong, în vârstă de 17 de ani, este deja liderul unei mișcări a elevilor obișnuită cu formele de protest. Wong a militat cu succes în 2012, atunci când guvernul central a încercat să impună în școlile din Hong Kong așa-numita „programă patriotică”, una care să implementeze în conștiința publică valorile comuniste.
Acum același tânăr a mobilizat aproximativ 1.200 de elevi să se alăture protestelor, fapt care a condus la arestarea sa. Deși catalogat drept „extremist” de mass-media comunistă, Wong a fost în cele din urmă eliberat. „Trebuie să percepi fiecare bătălie ca pe o bătălie finală – doar atunci vei avea determinarea de a lupta [pentru democrație]”, a declarat el pentru CNN.
Nici preoții nu se lasă mai prejos. Cu ocazia unui mesaj adresat protestatarilor, cardinalul Joseph Zen Ze-kiun, fost episcop catolic în Hong Kong, o figură-cheie în cadrul mișcării Occupy Central, a afirmat că fiecare catolic are dreptul și obligația de a fi implicat în politică.
De ce creștinii sunt mai prezenți în stradă decât alții?
Profesorul de politică Joseph Cheng Yu-shek, de la City University, Hong Kong, consideră că proporția creștinilor care susțin mișcarea prodemocrație este consistentă fiindcă, dincolo de miza alegerilor libere, mai există o problemă cu conotație religioasă.
„Cei care au convingeri creștine au o neîncredere puternică în Partidul Comunist din China, deoarece acesta este ateu”, a spus Cheng. Pentru profesorul chinez, aceasta constituie o explicație a proporției creștinilor participanți la proteste, care este mai mare decât a populației generale din Hong Kong.
Conform statisticilor Universității din Hong Kong, în anul școlar 2011/2012, aproximativ un sfert dintre studenți (24,6%) erau creștini (21,1% protestanți și 3,5% catolici). Întrucât creştinii reprezintă doar 12% din populația generală, înseamnă că prezența creștină în universități este consistentă.
Supunere față de autorități sau sfidare?
Evident, nu toți creștinii din Hong Kong au ieșit în stradă. Unii chiar dezaprobă ceea ce se întâmplă, justificându-și reacția cu argumente biblice. De exemplu, arhiepiscopul anglican Paul Kwong i-a implorat pe enoriașii săi să se țină departe de tensiunile cu miză politică. Pentru el, sunt evidente contrastele dintre atitudinea lui Iisus și cea a creștinilor care se amestecă în acțiuni politice. De aceea, se întreabă de ce oamenii „vorbesc atât de mult”, în timp ce Iisus Însuși a fost atât de tăcut pe cruce.
Cine are dreptate? Unii au ajuns la concluzia că un creștin ar trebui să fie un supus fidel al autorităților politice fiindcă asta îi pretinde Biblia. Argumentul care este adus cel mai des în discuție în această privință este solicitarea apostolului Pavel adresată creștinilor din Roma de a nu sfida puterea imperială a acelor timpuri.
Întrebarea care se ridică este dacă apostolul Pavel a intenționat să traseze un tipar comportamental care să reziste trecerii timpului sau a intenționat să marcheze o atitudine care trebuie contextualizată, o decizie luată în funcție de împrejurări. Greu de găsit un răspuns adecvat și definitiv. Chiar toate autoritățile sunt opera lui Dumnezeu?
Navigarea printre extreme
Ceea ce se poate aprecia cu certitudine este că textele biblice ar putea justifica ambele extreme pe care istoria le-a înregistrat. Una este cea a tăcerii, pe care o invocă și Kwong și care a facilitat nașterea a numeroși monștri, cum au fost nazismul și comunismul.
Parteneriatul dintre anumite confesiuni creștine și regimurile de dictatură nu mai constituie o necunoscută. Sub „umbrela” neimplicării politice, creștinismul a permis adeseori derapaje pe care ar fi putut să le oprească, însă nu a făcut-o.
Pe de altă parte, la polul opus pot fi menționate nenumăratele conflicte alimentate de sentimente religioase și justificate prin pretenția construirii unei societăți mai drepte. Nu puține au fost mișcările de masă energizate și de prezența unor fețe bisericești.
Undeva între aceste extreme ar trebui identificată atitudinea ideală. În Hong Kong, protestatarii s-au manifestat pașnic. Fotografii cu studenți având mâinile ridicate sunt foarte sugestive în această privință. Nu la fel au reacționat forțele de ordine. Alte imagini surprinse de jurnaliștii străini indică un gen de comportament nu prea comun unor manifestări de acest gen. Studenți care își fac temele în stradă sau protejează mediul de distrugere creionează o realitate aflată în contrast puternic cu alte tipare comportamentale din situații chiar mai pașnice decât aceasta.
Poate că și în această privință se simte ceva din influența unui creștinism îmbrăcat acum în haine de protest. Tinerii par convinși că violența poate schimba multe, dar nu și inima. De aici provine și determinarea lor. Presiunea crescândă așezată pe guvernul central, chiar dacă necesită timp, poate aduce rezultate mai consistente și mai apropiate de valorile creștine decât încrâncenarea din stradă.
Cel puțin până acum, la nivel simbolic, tinerii au învins Beijingul. Reușesc să ofere lecția unor convingeri puternice și a unei dorințe după o libertate autentică. Au suficiente precedente în istorie ca să înțeleagă că violența, chiar dacă va schimba regimuri politice nu va putea să transforme pozitiv și societatea. Cel puțin, nu la nivel moral. Este și cazul României, care la 25 de ani de la căderea comunismului este încă în căutarea identității. „Degeaba” a devenit deja un cuvânt emblematic ce caracterizează sentimentele românilor după un sfert de secol de democrație originală. Una construită după o explozie de violență.
articol preluat de pe http://semneletimpului.ro/