Discovering Romania-Wild Carpathia (Mountains of Transylvania)
DOSARUL MICROSOFT: Percheziţii la Dorin Cocoş, Remus Truică, fostul şef al SIE Cătălin Harnagea, fostul ministru Gabriel Sandu, Dorin Marian, Adrian Petrache şi Fundaţia Dinu Pescariu
Procurorii DNA fac joi percheziţii la fostul şef al SIE Cătălin Harnagea, la oamenii de afaceri Dorin Cocoş, Remus Truică şi Nicolae Dumitru, la fostul ministru Gabriel Sandu, fostul consilier prezidenţial Dorin Marian, tatăl preşedintelui COSR, Adrian Petrache, şi la Fundaţia Dinu Pescariu în dosarul Microsoft, au declarat pentru MEDIAFAX surse judiciare. Procurorii anticorupţie percheziţionează şi sediul firmei lui Claudiu Florică, fostul şef al Fujitsu în România.
UPDATE 12:24 – Procurorii fac percheziţii şi la sediul firmei lui Claudiu Florică, fostul şef al Fujitsu
Procurorii anticorupţie percheziţionează, joi, în dosarul Microsoft, şi sediul firmei lui Claudiu Florică, fostul şef al Fujitsu în România, acesta fiind audiat la DNA, în aceeaşi cauză, în urmă cu o săptămână.
Procurori şi ofiţeri judiciarişti au descins, în jurul orei 12.00, într-unul dintre imobilele deţinute de Claudiu Florică, aflat vizavi de sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA).
Numele fostului şef al Fujitsu România este menţionat de martori din dosar, conform unor documente ale anchetatorilor. Claudiu Florică a fost în 10 octombrie la sediul DNA pentru a da declaraţii în dosarul Microsoft, în care sunt vizaţi nouă foşti miniştri.
UPDATE 11:17 – Percheziţiile în dosarul Microsoft, şi la Gabriel Sandu, Dorin Marian şi Fundaţia Dinu Pescariu
Potrivit surselor citate, anchetatorii ridică documente de la locuinţele şi sediile de firme şi fundaţii percheziţionate, care ar putea constitui probe în dosarul Microsoft.
În acelaşi dosar, sunt percheziţionate locuinţa fostului şef al Serviciului de Informaţii Externe Cătălin Harnagea şi cele ale oamenilor de afaceri Dorin Cocoş, fostul soţ al Elenei Udrea, Remus Truică şi Nicolae Dumitru, care controlează grupul de firme Niro.
Cătălin Harnagea a condus Serviciul Român de Informaţii (SIE) în intervalul 30 iulie 1997-1 februarie 2001, când Dorin Marian a ocupat funcţia de consilier prezidenţial (1996-2000) şi şef al Administraţiei Prezidenţiale (martie-septembrie 2000). Cătălin Harnagea a scris, în CV-ul său, că a fost, din 2005, consultantul EADS pe proiectul de securizare al frontierelor României şi pe cel de off-set.
Dorin Marian a fost asociat cu Cătălin Harnagea într-o firmă, acesta cesionând acţiunile în februarie 2007, cu o zi înainte de a fi numit în funcţia de prim-consilier al premierului din acea perioadă, Călin Popescu Tăriceanu.
Presa a relatat că Adrian Petrache, tatăl preşedintelui Comitetului Olimpic şi Sportiv Român Alin Petrache, este un apropiat al lui Dorin Cocoş şi al fostului premier Adrian Năstase, partener de afaceri imobiliare cu Alexandru Bittner.
În acest dosar, Direcţia Naţională Anticorupţie a cerut avize pentru urmărirea penală a nouă foşti miniştri – senatorii Şerban Mihăilescu şi Ecaterina Andronescu, deputatul Valerian Vreme, europarlamentarul Dan Nica,Daniel Funeriu, Alexandru Athanasiu, Mihai Tănăsescu, Gabriel Sandu şi Adriana Ţicău.
Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) arată, într-un comunicat de presă, că procurorii fac 56 de percheziţii în Bucureşti şi judeţul Ilfov, la sedii de firme şi de fundaţii, dar şi la locuinţele unor persoane, în dosarul Microsoft, în care se fac cercetări pentru corupţie în legătură cu încheierea unor contracte de licenţiere IT.
Surse judiciare au declarat, pentru MEDIAFAX, că printre locuinţele percheziţionate sunt cele ale fostului şef al SIE Cătălin Harnagea şi ale oamenilor de afaceri Dorin Cocoş, Remus Truică şi Nicolae Dumitru.
DNA a precizat că acţiunea este sprijinită de Serviciul Român de Informaţii şi Brigada Specială de Intervenţie a Jandarmeriei.
În acest dosar, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a cerut avize pentru urmărirea penală a nouă foşti miniştri – senatorii Şerban Mihăilescu şi Ecaterina Andronescu, deputatul Valerian Vreme, europarlamentarul Dan Nica, Daniel Funeriu, Alexandru Athanasiu, Mihai Tănăsescu, Gabriel Sandu şi Adriana Ţicău.
Potrivit DNA, persoanele din Guvern, ministere şi din societăţile implicate în derularea proiectului privind licenţele Microsoft pentru şcoli ar fi pretins 20 de milioane de dolari din cele 54 de milioane achitate de Executiv în cadrul contractului.
“Direcţia Naţională Anticorupţie a fost sesizată la data de 5 iunie 2013 de către Corpul de Control al Primului-Ministru, ca urmare a acţiunii de control efectuată la Ministerul pentru Societatea Informaţională şi la Ministerul Educaţiei Naţionale, în legătură cu închirierea de licenţe educaţionale. Întrucât din Raportul de control rezultau indicii cu privire la încheierea, în condiţii nelegale, a contractului comercial de închiriere licenţe din 15.04.2004, extins ulterior pentru produse educaţionale Microsoft, a actelor adiţionale la acest contract, precum şi a contractelor aferente derulării Programul «Sistem Educaţional Informatizat» (SEI), Direcţia Naţională Anticorupţie s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea unor infracţiuni de abuz în serviciu şi respectiv a unor infracţiuni de corupţie în legătură cu derularea acestor contracte”, a precizat DNA.
Procurorii susţin că foştii miniştri Dan Nica, Şerban Mihăilescu, Ţicău Adriana, Alexandru Athanasiu, Mihai Tănăsescu şi Sandu Gabriel “şi-au exercitat cu rea-credinţă atribuţiile de serviciu, determinând încheierea contractului cadru de licenţiere din 15.04.2004 în condiţii oneroase pentru bugetul de stat, asigurând posibilitatea deturnării unui discount de circa 47% acordat de Microsoft în considerarea Guvernului României, şi implicit permiţând plata unor comisioane către persoanele implicate”.
Totodată, anchetatorii au indicii că cei şase foşti miniştri au pretins şi primit sume de bani pentru a-şi exercita în mod defectuos atribuţiile de serviciu şi pentru a-şi exercita influenţa asupra altor persoane, pentru a fi favorizată firma Fujitsu Siemens Computers la încheierea şi derularea contractului de licenţiere Microsoft.
În 3 octombrie, preşedintele Traian Băsescu a avizat începerea urmăririi penale faţă de foştii miniştri Adriana Ţicău, Alexandru Athanasiu, Mihai Tănăsescu, Gabriel Sandu şi Daniel Funeriu în dosarul Microsoft.
Camera Deputaţilor a aprobat, în 13 octombrie, cererea de începere a urmăririi penale a deputatului Valerian Vreme.
Preşedintele Traian Băsescu a declarat luni, la Realitatea TV, răspunzând unei întrebări, că în dosarul Microsoft vor mai apărea surprize, inclusiv persoane.
Şeful statului a negat că în dosarul Microsoft s-au primit dosare de la FBI. “Cea mai complexă informaţie am avut-o în 2009, legată de o posibilă fraudare, şi acea informaţie, într-o manieră mult mai în detaliu, a fost transmisă DNA şi de acolo a început uşor, uşor”, a afirmat preşedintele Traian Băsescu, precizând că informarea a venit de la serviciile româneşti.
Numele lui Dorin Cocoş, fostul soţ al Elenei Udrea, şi cel al lui Nicolae Dumitru sunt menţionate în declaraţiile unor martori audiaţi în dosarul Microsoft, prezentate în documente ale procurorilor anticorupţie aflate printre cele prin care s-a cerut aviz pentru începerea urmării penale a celor nouă foşti miniştri.
Unul dintre martori le-a declarat anchetatorilor că omul de afaceri Dorin Cocoş şi primarul oraşului Piatra Neamţ, Gheorghe Ştefan, au primit “opt-nouă” milioane de euro, respectiv “circa trei milioane de euro”, pe durata derulării contractelor.
În declaraţia unui martor, redată de procurori în documentele menţionate, se arată:
“În cursul anului 2008 sau 2009, în contextul finalizării contractului dintre Guvernul României şi Microsoft, Florică Claudiu (fostul şef al Fujitsu în România, n.r.) a apelat la Dinu Pescariu, despre care era cunoscut că avea o relaţie bună cu Dorin Cocoş pentru a-l susţine în cadrul licitaţiei ce urma a se realiza.
Ştiu că Pescariu Dinu a intermediat legătura dintre Florică Claudiu şi Dorin Cocoş. În perioada respectivă au fost organizate diverse întâlniri între Florică Claudiu şi Gabriel Sandu, fie la Ministerul Comunicaţiilor, fie în alte locaţii. Aceste întâlniri au fost intermediate de Dorin Cocoş. La unele dintre întâlniri a participat şi Gheorghe Ştefan, despre care se discuta că avea o oarecare autoritate asupra lui Gabriel Sandu.
Ulterior adjudecării licitaţiei de către firma D.Con.Net., Dorin Cocoş a stabilit modul în care trebuie distribuite sumele transferate de la D.Con.Net către Barringwood Investment Ltd. Cred că această societate era controlată de Dinu Pescariu. Ştiu că printre beneficiarii acestor sume se regăseau Gabriel Sandu, Gheorghe Ştefan, Dorin Cocoş, Pescariu Dinu, Nicolae Dumitru. Firmele în care urma să se facă plata i-au fost indicate lui Florică Claudiu de fiecare dintre persoanele mai sus menţionate, la fel şi persoanele de contact.
Din discuţiile purtate am înţeles că plata efectuată către Nicolae Dumitru (sau firma acestuia) a fost făcută în considerarea faptului că dânsul a emis o scrisoare de garanţie absolut necesară contractului.
Tot din discuţiile purtate am înţeles că sumele remise lui Dorin Cocoş au fost în cea mai mare parte remise în numerar, banii fiind retraşi numerar din Elveţia de Pescariu Dinu şi înmânaţi personal de acesta lui Dorin Cocoş.
Din câte am auzit, Dorin Cocoş a primit aproximativ 8-9 milioane euro, iar Gheorghe Ştefan circa 3 milioane de euro. Tot în jur de 3 milioane a primit şi Gabriel Sandu. Cred că banii pentru Gabriel Sandu au fost viraţi în off-shore.
Din cunoştinţele mele Dorin Cocoş, Dinu Pescariu şi Gheorghe Ştefan nu aveau firme prin intermediul cărora să presteze servicii IT. Cred că în privinţa lui Dinu Pescariu se discuta despre o sumă de circa 3.000.000 euro”
Un alt martor le-a spus procurorilor, la rândul său, despre relaţiile dintre fostul şef al Fujitsu România, Claudiu Florică, şi Dorin Cocoş, respectiv Gheorghe Ştefan. Iată declaraţia dată de acesta anchetatorilor:
“În decembrie 2008 la conducerea MCSI (Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţiilor) a venit Gabriel Sandu, un apropiat al lui Claudiu Florică, prin intermediul relaţiilor pe care Claudiu Florică le avea cu Dorin Cocoş şi Gheorghe Ştefan, zis Pinalti.
În 2009 expira contractul cadru pe 5 ani pentru închirierea licenţelor Microsoft, iar Claudiu Florică căuta un nou mecanism şi o nouă firmă prin care să continue acest contract atât de profitabil pentru Claudiu Florică şi persoanele cărora le plătea mită. Întrucât în FSC nu mai lucra nici Viktor Malinowski, nici Dragoş Nicolaescu, Claudiu Florică nu mai avea nici un mod de a controla şi a impune lui FSC subcontractarea unor servicii fictive.
Ca urmare, şi-a creat propriul consorţiu folosind firme pe care le deţinea deja, direct sau prin interpuşi, de asemenea achiziţionând firma Dim Soft care avea statutul de large account resseler local, acest consorţiu urmând să câştige o licitaţie trucată pentru reînnoirea contractului de licenţiere pe perioada 2009 – 2013.
Licitaţia a fost organizată pentru a se crea o aparenţă de legalitate şi întrucât Claudiu Florică nu a reuşit să determine primul-ministru de la acea vreme să aprobe încredinţarea directă a acestui contract către firma D.Con-Net.
Pentru a se asigura că niciuna dintre firmele care ar fi putut participa la licitaţia organizată în 2009, de către MCSI, Claudiu Florică s-a întâlnit personal cu patronii firmelor concurente şi le-a promis acestora fie sume de bani în conturile personale, fie servicii în valoare de sute de mii de euro din viitorul contract pe care D.Con.Net urma să-l câştige.
Ca urmare, la licitaţie s-a prezentat o singură firmă şi deşi acesta ar fi fost un motiv clar pentru a reorganiza licitaţia, ministrul Gabriel Sandu a luat decizia de a acorda contractul de 96 milioane de euro, consorţiului D.Con-Net, întrucât urma să primească un comision procentual din acest contract din partea lui Claudiu Florică.
Contractul a mai fost extins prin achiziţionarea de licenţe educaţionale, la fel cum s-a întâmplat şi în Contractul din 2004 şi Actul Adiţional nr. 1, în aceleaşi condiţii de ilegalitate pe care le-am precizat când am vorbit de actual adiţional nr. 1, precum şi o extensie de 33 milioane euro, în 2013 ca opţiune de buy-out.
Precizez aşa cum am mai spus şi mai devreme că în 2009, Guvernul României avea posibilitatea de a înlocui produsele Microsoft din administraţia publică, produse similare care aveau fie un cost de 10%, Corel Office, fie erau gratuite – Open Office.
Aceste noi produse ar fi presupus o instruire minimală, instruire care se putea realiza prin intermediul unor programe de calculator de tipul Computer Based Traning sau pur şi simplu filme video, aşa cum se întâmplă în mod curent, cu alte programe.
Oricum serviciile de instalare şi instruire ar fi fost o sumă infimă faţă de valoarea de peste 200 milioane de euro plătită de Guvernul României, în perioada 2004-2013. Dar aceste contracte cadru de tip închiriere de licenţe, au constituit şi constituie mijlocul prin care diferitele guvernări şi persoanele de decizie puteau să obţină sume mari cu titlu de mită, artizanul în toată această perioadă fiind Claudiu Florică, prin diferite firme off-shore şi diferiţi intermediari”.
Referitor la fostul şef al Fujitsu, Claudiu Florică, procurorii arată, potrivit declaraţiilor martorilor audiaţi până la acest moment, că acesta, în 2003, “a identificat o oportunitate de afaceri în distribuirea de licenţe Microsoft către Guvernul României, sens în care a cooptat în această afacere mai multe persoane ce aveau posibilitatea să înlesnească încheierea şi respectiv derularea contractului prin susţinerea financiară pe care o puteau acorda sau prin influenţa pe care o aveau direct sau indirect asupra unor oameni politici sau asupra unor membrii ai Guvernului”.
Potrivit DNA, un martor audiat în dosar a arătat, în declaraţia sa, că “Dinu Pescariu este cel care trebuia să asigure susţinere financiară şi relaţionarea cu persoane ce aveau influenţă aspra unor membrii ai Guvernului, să asigure deschiderea unor conturi în străinătate din care să fie efectuate plăţi către miniştrii sau funcţionarii implicaţi”.
“Florică Claudiu a apelat la Dinu Pescariu, iar prin intermediul acestuia la Nicolae Dumitru. Acesta din urmă era perceput ca o persoană cu potenţial financiar prin firmele pe care le controla (Grupul Niro) şi ca o persoană influentă prin relaţionarea cu diverse persoane din lumea politică. …. . Florică Claudiu discuta la data respectivă despre un contract de ordinul zecilor de milioane de dolari şi lăsa de înţeles că e nevoie de susţinere financiară”, se mai arată în declaraţia martorului DNA.
articol preluat de pe http://www.mediafax.ro/
VIDEO INTERVIU Lavinia Andrei, militanta impotriva TTIP: Acordul de liber schimb UE-SUA ar favoriza firmele implicate in exploatarea gazelor de sist sau extragerea aurului
de Costin Ionescu
Principalul semn de intrebare legat de acordul de liber schimb negociat in prezent de UE si SUA (TTIP) este daca acesta “este despre comert si investitii sau este despre dereglementare si liberalizare?”, afirma Lavinia Andrei, presedintele Terra Mileniul III, una dintre ONG-urile romanesti de mediu care se opun TTIP. Ea a discutat cu HotNews.ro despre motivele opozitiei fata de TTIP si a explicat unde vede ea legatura intre acordul aflat acum in curs de negociere si chestiuni precum Rosia Montana sau fracturarea hidraulica: in posibilele prevederi legate de litigiile stat-investitori.
Ideile pe scurt:
Care sunt principalele obiectii ale opozitiei anti-TTIP din Romania? “In primul rand, TTIP nu este de sine statator. El are legatura cu alte manifestatii organizate de ONG-uri, de societatea civila in ansamblul ei si ma refer aici la miscarea anti-fracking si la miscarea Salvati Rosia Montana. TTIP e un cadru care ar favoriza aceste firme care doresc sa faca exploatarea gazelor de sist in Romania si respectiv extragerea aurului si nu numai la Rosia Montana, pentru ca vorbim deja de mai multe perimetre care au obtinut avizele. Ar favoriza aceste firme. Iar firmele, in cazul in care nu ar primi avizele de mediu, cum se intampla deja, ar putea da in judecata statul roman si ar putea cere despagubiri foarte mari, in baza acestui acord. Mai mult decat atat, acest acord prevede un sistem de negociere a litigiilor intre firma si stat prin care firmele pot sa dea in judecata, dar nu in justitia obisnuita, ci la firme de arbitraj, care pot fi si off-shore. Va dati seama, acese firme de arbitraj nu au judecatori, au arbitri care provin din mediul economic, din mediul de business. Acestia desigur ca judeca o astfel de cauza in interesul business-ului. Si atunci toate problemele sociale, de mediu, de interes public vor fi neglijate in detrimentul profitului, practic. Aici e marea noastra ingrijorare. Chiar daca vorbim abia acum de TTIP, avem niste argumente pentru ca s-au intamplat lucruri in anii anteriori care ne-au facut sa credem ca acest acord ar fi exact cadrul care le-ar facilita acestor firme mai multe libertati. (…)”
“Sigur ca (protestul unor organizatii romanesti impotriva TTIP – n.red.) e preventiv. Avem experienta CETA. S-a negociat, s-a semnat de catre dl Barroso si de catre premierul Canadei (…) Pana atunci nimeni nu a stiut nimic. Mai mult, nici noi nu am stiut si nu am fost avizati, nu am stiut sa reactionam. Acest CETA, modul in care s-a negociat in secret a fost practic un exercitiu pentru TTIP. Or, lucrurile acestea nu mai dorim sa se intample. (…) Haideti sa vedem ce se intampla rau si ce se intampla bun cu aceste acorduri si sa incercam sa facem niste acorduri durabile, care sa fie avantajoase de ambele parti. (…) Sigur ca tratatul trezeste suspiciuni, atat timp cat in mandatul Comisiei spune ca trebuie sa fie transparent, sa fie consultari cu societatea civila. La insistentele unei organizatii, Comisia Europeana a pus la dispozitie lista cu intalnirile cu societatea civila. Sunt 130 de intalniri numai cu firme, la care niciun ONG nu a luat parte. Pot sa va spun si care sunt industriile care au participat si e evident din intalnirile acestea care vor fi sectoarele vizate – industria constructoare de masini, a otelului, IT, industria farmaceutica, alimentara. Cred eu ca daca nu punem o oarecare presiune pe conditiile acestea de transparenta si democratie – pentru ca UE ne-a invatat sa fim transparenti, democrati, sa avem o buna guvernare…”
Unde e problema, daca exista garantii date de mandatul de negociere acordat de Consiliul UE Comisiei Europene? “Garantie nu putem sa avem, tocmai procesul prin care a fost negociat acest tratat nu ne da garantia ca el va respecta toate standardele cele mai bune. Tocmai faptul ca la negocieri au participat numai companiile – de ce nu au participat si organizatiile de mediu, de exemplu? (…) Ganditi-va ca insusi faptul ca importam produse din SUA, spre exemplu, contribuie foarte mult la cresterea emisiilor de gaze cu efect de sera, acesta (Protocolul de la Kyoto – n.red.) fiind un acord contestat de Statele Unite. (…) Aici e problema, negocierile pot sa mearga pana la un anumit moment, dupa care sa ia o alta turnura. Or, stiti, ONG-urile sunt cainele de paza al democratiei. Tocmai de aceea trebuie sa discutam acum, inainte sa fie prea tarziu. (…)”
“Putem sa ne dam cu parerea pe puncte care exista acolo (in textul TTIP – n.red.) sau ar putea sa fie acolo. Niciodata nu ai certitudinea ca ce a aparut pe surse e ultima varianta sau o varianta anterioara. De aceea tragem semnalul de alarma fata de punctele care sunt cumva… (…) [Tragem semnalul de alarma] pentru ca in clipa aceasta nici nu ai cum sa negociezi pe anumite puncte, nici nu am fost chemati la negocieri. Coalitia care s-a format la nivel european, de peste 250 de ONG-uri, a vrut sa aiba un punct de vedere, noi am cerut sa deschidem o initiativa cetateneasca europeana (…), am facut cererea si ne-a fost refuzata, pe motiv ca CE nu are atributii legale in privinta acestui tratat transatlantic. Daca Comisia are atributii de negociere, atunci ar trebui sa aiba atributii legale in ceea ce priveste initiativa cetateneasca europeana. (…)”
Stie autoritatea – institutie, persoana – care poarta responsabilitatea pentru transmiterea pozitiei Romaniei in privinta negocierilor TTIP? “Statele membre nici nu au fost intrebate. Totul se desfasoara la nivelul Bruxelles-ului. (…) Se negociaza prin intermediul Comisiei Europene, daca se ajunge la un acord acesta trebuie votat in Parlamentul European, dupa care acordul intra in functiune provizoriu, se spune, urmand ratificarea din partea celor 28 de state membre. Daca unul dintre statele membre nu ratifica – proces care de regula dureaza cativa ani – nu stim ce se intampla cu acest acord. (…) Punctele de vedere (ale Romaniei cu privire la negocierile TTIP – n.red.) ar trebui sa le ia seful statului, pentru ca el este cel care merge la intalnirile Consiliului. (…)”
Au avut ONG-urile discutii cu europarlamentari sau parlamentari romani pe tema TTIP? “Noi am desfasurat o campanie in perioada alegerilor europarlamentare, am trimis catre toti candidatii, toti care proveneau din partide politice, o scrisoare cu ingrijorarile noastre si le-am cerut punctul de vedere inclusiv pe subiectul TTIP. Vreau sa va spun ca am primit foarte putine raspunsuri, de cele mai multe ori am primit de la candidatii care erau sub pragul de eligibilitate. Pozitiile in marea majoritate au fost foarte pozitive cu privire la TTIP, dar fara argumente. Altii ori au recunoscut ca nu stiu ce este acest TTIP, ori au evitat sa raspunda la aceasta intrebare. Perceptia mea este ca se cunoaste foarte putin, chiar la nivel de parlamentari europeni, nu mai zic de Parlamentul Romaniei, despre acest acord si care ar fi efectele lui.”
Prima iesire in public ca organizatii ale societatii civile ingrijorate de TTIP, a fost semnarea initiativei cetatenesti europene? “Da. (Deci ati trecut direct la protest, sarind faza dezbaterilor?) Nu mai era timp de asteptat, daca ma intrebati pe mine. (…) Avand in vedere ce s-a intamplat cu CETA, ne-am dat seama ca nu mai e timp sa mai deschidem dezbateri publice, era timpul sa actionam. Asa am considerat.”
“Nu am pretentia ca (in Romania – n.red.) exista o masa critica de oameni care cunoaste acest subiect. Singurul lucru care ne-a determinat sa mergem impreuna (pe doua subiecte, fracturarea hidraulica si TTIP, la protestul de sambata – n.red.), ca organizatii care ne ocupam unele de anumite aspecte, altele de alte aspecte (…) a fost sa aducem informatia catre cetateni, sa le explicam care este legatura intre fracturarea hidraulica si TTIP, intre Rosia Montana si TTIP. Sa spunem ca e o gandire strategica pentru a face cat mai cunoscut acest subiect. (…)”
Despre prezenta redusa la protestele anti-TTIP de sambata, din Bucuresti si alte orase europene: “Cred ca nu s-a copt problema. (…) Pentru orice subiect, pentru a creste are nevoie de timp – de informare, de educare, de constientizare. E destul de greu sa aduci in atentia publica. Daca fracturarea sau Rosia Montana erau subiecte care afectau direct cetateanul – proprietatea privata, lipsa de apa, alte resurse – TTIP e un subiect abstract. Nu ma astept ca oricine sa il poata intelege. Plus, mandatul de negociere e atat de frumos – o sa respectam toate standardele… Trebuie sa vezi si scaparile, portitele lasate deschise si cine ar putea intra pe aceste portite.”
“Chiar ne trebuie acest TTIP? Ce piedici exista intre SUA si UE sa faca comert si investitii? Eu nu am intalnit pana acum. (…) Ce ne opreste sa reducem direct tarifele, de ce ne trebuie neaparat un anumit acord? UE si SUA sunt cele mai mari blocuri economice. Impotriva cui ne aliem? (…) Tocmai aici e semnul de intrebare despre tratat: este el despre comert si investitii sau este despre dereglementare si liberalizare? Trebuie sa ne uitam foarte atent. (…)”
Despre argumentatia ca cei care se opun TTIP ar sprijini pozitiile Rusiei sau Chinei, care s-ar opune acordului UE-SUA: “Sunt invatata cu astfel de acuzatii. Raspunsul este ca nu sprijinim nici pozitia Chinei, nici a Rusiei. Noi avem o pozitie foarte clara de a sprijini mediul. Suntem interesati sa facem cum e mai bine pentru protectia mediului, a cetateanului. In rest, e prea putin relevant pentru mine daca unii vor spune ca sprijinim Rusia sau China. Sa va spun un alt lucru – si aici e marele meu semn de intrebare, pentru ca am citit multe declaratii in sensul “uite conflictul din Ucraina-Rusia, de aceea ne trebuie acest TTIP”. Personal imi pun intrebarea: de ce suntem membri NATO? Sau NATO a venit la pachet cu un acord in care sa dam ceva in schimb? Conflictul Rusia-Ucraina si faptul ca este la granita noastra, desigur ca sunt ingrijorata de aspectul acesta, partea aceasta de securizare a frontierelor nu cred ca trebuie sa aiba legatura cu partea comerciala si economica. E alta intelegere, alt acord. Nu le vad la pachet.”
articol preluat de pe http://economie.hotnews.ro/